You are on page 1of 99

Informatică

CUPRINS
CAPITOLUL 1 CALCULATORUL ELECTRONIC PERSONAL PC...................................................................4
1.1 INTRODUCERE.......................................................................................................................................................5
1.2 UNITĂŢI DE MĂSURĂ A INFORMAŢIEI; CODURI.....................................................................................................6
1.3 DESCRIEREA HARDWARE A CALCULATORULUI PERSONAL....................................................................................7
TESTE.........................................................................................................................................................................13
2.1 ROLUL ŞI FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE OPERARE................................................................................................18
2.2. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS....................................................................................................................19
2.2.1. PROPRIETĂŢILE SO WINDOWS.......................................................................................................................20
2.2.1.1 Organizarea informaţiei în SO Windows................................................................................................20
2.3 DESKTOP-UL WINDOWS......................................................................................................................................21
2.3.1 Elementele componente ale desktop-ului...................................................................................................21
2.3.2 Elementele unei ferestre de aplicaţie.........................................................................................................23
2.3.3 Operaţii cu ferestrele.................................................................................................................................24
2.3.4 Deschiderea aplicaţiilor............................................................................................................................24
2.3.5 Setarea orei şi a datei................................................................................................................................26
2.3.6 Închiderea calculatorului...........................................................................................................................26
2.3.7 Funcţiile butonului Start............................................................................................................................26
2.4 RĂSFOIREA RESURSELOR CALCULATORULUI......................................................................................................29
2.4.1 Windows Explorer......................................................................................................................................29
2.4.2 Utilizarea My Computer............................................................................................................................35
TESTE.........................................................................................................................................................................36

CAPITOLUL 3 APLICAŢII INCLUSE ÎN WINDOWS.......................................................................................37
3.1 NOTEPAD............................................................................................................................................................37
3.2 WORD PAD.........................................................................................................................................................39
3.3 PAINT..................................................................................................................................................................39
3.4 CALCULATOR......................................................................................................................................................40
3.5 CD PLAYER........................................................................................................................................................41
TESTE.........................................................................................................................................................................41

CAPITOLUL 4 PRODUSUL MICROSOFT OFFICE..........................................................................................42
4.1 MS WORD..........................................................................................................................................................42
4.1.1 Setarea paginii...........................................................................................................................................43
4.1.2 Setarea fontelor..........................................................................................................................................44
4.1.3 Formatarea paragrafelor..........................................................................................................................44
4.1.4 Stabilirea unităţilor de măsură.................................................................................................................45
4.2 EDITAREA SIMPLĂ ÎN MSWORD.........................................................................................................................45
4.2.1 Vizualizarera documentului.......................................................................................................................46
4.2.2 Inserarea tabelelor....................................................................................................................................48
1

4.2.3 Inserarea de imagini..................................................................................................................................51
4.2.4 Inserarea de obiecte...................................................................................................................................53
4.2.5 Inserarea numărului paginii......................................................................................................................54
4.2.6 Desenarea în Microsoft Word....................................................................................................................55
4.2.7 Casete text..................................................................................................................................................58
4.2.8 Instrumentul Word Art................................................................................................................................59
4.2.9 Divizarea textului în secţiuni.....................................................................................................................59
4.2.10 Inserarea de note de subsol.....................................................................................................................60
4.2.11 Tipărirea documentelor............................................................................................................................60
4.2.12 Utilizarea şabloanelor (templates)..........................................................................................................62
4.2.13 Inserarea de semne de carte (bookmarks) şi legături în documente.......................................................63
4.2.14 Lucrul cu documente mari, folosirea modului de vizualizare Outline View...........................................64
4.2.15 Generarea cuprinsului şi listei imaginilor din document........................................................................65
4.2.16 Utilizarea meniului AutoCorrect..............................................................................................................65
4.2.17 Automatizarea editării prin folosirea de macrocomenzi..........................................................................66
4.2.18 Editarea de formulare interactive (forms)...............................................................................................68
4.3 MICROSOFT EXCEL.............................................................................................................................................68
4.3.1 Deplasarea în cadrul unei foi de calcul.....................................................................................................70
4.3.2 Modificarea dimensiunii celulelor.............................................................................................................71
4.3.3 Aplicarea chenarelor şi texturilor..............................................................................................................71
4.3.4 Introducerea datelor..................................................................................................................................73
4.3.5 Utilizarea formulelor în tabelele Excel.....................................................................................................75
4.3.6 Setarea paginii...........................................................................................................................................79
4.3.7 Generarea de diagrame pe baza datelor din tabel....................................................................................82
4.3.8 Sortarea şi filtrarea datelor dintr-o listă...................................................................................................85
4.3.9 Legături între documentele Excel şi Word.................................................................................................87
4.4 POWER POINT.....................................................................................................................................................89
4.4.1 Conceptele de bază ale aplicaţiei..............................................................................................................89
4.4.2 Cum se realizează un slide.........................................................................................................................90
4.4.3 Vizualizarea de ansamblu a slide-urilor....................................................................................................93
4.4.4 Setaţi modul de desfăşurare a prezentării.................................................................................................94
4.4.5 Funcţionalităţi extinse ale Power Point....................................................................................................95
TESTE.........................................................................................................................................................................97

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................................98

2

Obiectivele disciplinei

Cursul este axat pe iniţierea studenţilor în utilizarea calculatorului, urmărind formarea la
aceştia pe parcursul cursului a unui ansamblu de competenţe specifice. Studentii vor asimila
cunoşţinte şi deprinderi privind componentele hardware şi software ale computerului personal..
În prima parte se prezentă evoluţia sistemelor de calcul, a arhitecturelor de bază a
principiilor funcţionale hardware si software ale acestora.
Se prezintă de asemenea cele mai uzuale sisteme de numeraţie folosite uzual în utilizarea
calculatoarelor şi noţiuni sumare despre algoritmi.
În partea a doua a cursului se face o prezentare generală a sistemelor de operare, iar în ultima
parte se prezintă pe larg sistemul de operare WINDOWS Xp şi programele Word şi Excel ale
firmei Microsoft.

3

ca maşină. În afară de informaţii. bănci-finanţe. primul foloseşte procesoare Intel sau echivalente şi sisteme de operare produse de Microsoft iar al doilea procesoare Motorola şi sisteme de operare proprii. Ele sunt diferite şi incompatibile. 4 . În Europa au căpătat o răspândire mai largă cele din prima categorie. Creşterea performanţelor de calcul. circuite electrice. şi dezvoltarea de programe de aplicaţii cu interfaţă prietenoasă ce se adresează tuturor domeniilor de activitate umană – de la industrie. Avântul pe care l-a luat industria microelectronică după anii 1980 a dus la scăderea masivă a preţurilor de cost al componentelor şi implicit al calculatoarelor personale care au devenit astfel accesibile tot mai multor companii mici şi mijlocii şi chiar utilizatorilor individuali. De aceea el trebuie privit ca un sistem format din echipamente electronice. Prin informaţii vom înţelege în continuare atât datele cât şi programul pentru rezolvarea unei probleme. precum şi semnalele de răspuns emise de celelalte blocuri. Programele destinate să ruleze pe unul din cele două tipuri de calculatoare nu rulează pe cel de celălalt. CAPITOLUL 1 CALCULATORUL ELECTRONIC PERSONAL PC 1. Pe piaţă s-au impus două tipuri de calculatoare personale. pe de o parte. care constituie componenta “hardware” şi programe. dispozitive magnetice). care indică de asemenea circulaţia informaţiilor în calculator. nu este de nici un folos în lipsa programelor de aplicaţie scrise pentru acesta.. circuite optice. care constituie componenta “software”. Un sistem de calcul (calculator) este compus din două componente mari:  HARDWARE – reprezintă totalitatea componentelor fizice care compun un calculator (circuite electronice. Aceste semnale nu au fost reprezentate pentru a nu încărca figura. PCul. circuite magnetice. a condus la creşterea fără precedent a cererii de astfel de echipamente. în calculator sunt prezente şi semnalele de comandă elaborate de unitatea de comandă. unul aşa zis “compatibil IBM” bazat pe arhitectura dezvoltată de concernul IBM (International Busines Machines) şi al doilea – Apple – dezvoltat de firma cu acelaşi nume.  SOFTWARE – reprezintă ansamblu programelor prin care reuşim să transmitem calculatorului instrucţiunile necesare prelucrării informaţiilor Principalele blocuri din componenţa unui calculator electronic sunt prezentate în figura 1.1 Introducere Calculatorul personal sau PCul (Personal Computer) este un sistem electronic de calcul pentru uz personal şi care nu poate fi folosit decât de o persoană la un moment dat. proiectare asistată şi medicină până la artă şi jocuri – pe de altă parte. iar în cele ce urmează vom desemna cu termenul PC doar calculatoarele personale compatibile IBM.

Reprezentarea informaţiilor în calculator se face în sistemul binar, deoarece elementele
de bază folosite în construcţia calculatorului sunt prevăzute cu două stări fundamentale. În mod
convenţional, se folosesc pentru cele două stări simbolurile 0 şi 1, numite cifre binare sau biţi.

1.2 Unităţi de măsură a informaţiei; coduri
Calculatorul prelucrează informaţiile sub forma semnalelor electrice. Din punct de vedere
logic el operează cu mărimi binare de tipul “este - nu este”, “adevărat – fals”,”0 - 1”. Toate
semnalele electrice a căror mărime se află sub un anumit nivel de prag sunt interpretate ca 0
logic, iar cele care depăşesc un anumit nivel sunt interpretate ca 1 logic. Aceasta deoarece
dispozitivele electronice utilizate la construcţia calculatoarelor pot avea două stări limită, blocate
sau în conducţie. Unitatea elementară de informaţie este bitul, simbol - litera mică “b”, care din
motivul arătat nu poate avea decât una din cele două stări logice. Din acelaşi motiv sistemul de
numeraţie utilizat de calculatoare este sistemul binar (bază doi). Cu ajutorul unui bit pot fi
reprezentate doar două numere, 0 şi 1. Pentru a putea reprezenta numere mai mari este nevoie să
se asocieze mai mulţi biţi în cuvinte. Calculatoarele de uz personal care au precedat PCurile
actuale, numite Home Computer, utilizau procesoare care lucrau cu cuvinte compuse din 8 biţi.
Grupul de 8 biţi se numeşte octet sau byte (citit bait) şi poate reda numere în intervalul 0-255.
Simbolul byte-ului este litera b mare “B”. Numerele mai mari se reprezintă cu ajutorul mai
multor octeţi. Evident, octetul poartă o cantitate mică de informaţie. Multiplul octetului este
kilooctetul sau kilobyte-ul care nu are, cum s-ar putea crede 1000 de octeţi ci 1024 de octeţi,
adică 210 octeţi sau 218 biţi. 1KB =1024b =28Kb. Alţi multipli al octetului sunt megaoctetul şi
gigaoctetul, 1GB =1024MB =1048576B.

Pentru operatorul uman, cale utilizează sistemul de numărare zecimal, sistemul binar este
nepractic. Mai uşor de manipulat este sistemul hexazecinmal (bază 16). Se ştie că în orice sistem
de numărare numărul simbolurilor utilizate este egal cu baza de numărare. În sistemul
hexazecimal, primele zece simboluri sunt cele ale sistemului decimal, de la 0 la 9. Pentru
numerele de la 10 la 15 se folosesc simboluri literale, după cum urmează: 10 10 = A, 1110 = B, 1210
= C, 1310 = D, 1410 = E, 1510 = F. Indicele numerelor semnifică reprezentarea lor în baza 10 iar
semnul egal este folosit cu sens de atribuire. Cu ajutorul sistemului hexazecimal un octet poate fi
reprezentat prin doar două simboluri în loc de 8. De exemplu numărul zecimal 129 este
reprezentat în binar prin secvenţa de 8 biţi 0 1 0 0 0 0 0 1 iar în hexazecimal prin 4 1.

Codul hexazecimal este folosit pentru scrierea programelor în cod maşină, dar nu numai; şi în
limbajele de nivel superior anumite argumente se specifică în format hexazecimal.

Dacă convertirea oricărui număr în cod maşină este o problemă relativ simplă, fiind vorba de
trecerea dintr-o bază în alta, ce se întâmplă în cazul altor caractere, litere, semne de punctuaţie,
separatori, etc sau comenzi, cum ar fi de exemplu apăsarea tastei Enter de pe tastatură? Această
problemă este rezolvată prin codificarea acestor caractere şi comenzi. În cazul PC codul folosit
este codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange). Codul ASCII de bază
este un cod pe 7 biţi, dar pentru a putea fi reprezentate şi caractere semigrafice se utilizează
codul ASCII extins, pe 8 biţi.
Codul ASCII şi simbolurile asociate. Pe prima poziţie a fiecărei coloane se dă codul ASCII, în
baza 10 iar pe a doua poziţie simbolul corespunzător.

La fiecare apăsare a unei taste calculatorul citeşte codul ASCII corespunzător simbolului sau
funcţiei tastei respective.
5

UCP-ul împreună cu memoria internă şi cu alte dispozitive (în general de control)
eventual şi alte dispozitive periferice se află de obicei montate pe o placă numită placă de bază
ce asigură funcţionarea sistemului şi asigură comunicarea între toate componentele sale.
Cunoscută şi sub numele de motherboard sau mainboard, placa de bază este una dintre
componentele vitale ale calculatorului, asigurând comunicarea şi coordonarea activităţii tuturor
componentelor din sistem, motiv pentru care constituie o adevărată coloană vertebrală a
sistemului. Fizic, ea este o placă cu multe circuite şi conectori (sloturi) de diverse forme, la care
sunt conectate prin cabluri sau prin inplantare în sloturi celelalte componente din sistem. O parte
din principale componente ale plăcii de bază, sunt:

 controlerele – acestea sunt componentele "inteligente" ale plăcii de bază, nişte circuite
integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează dispozitivele din calculator.
De calitatea lor depind performanţele întregului sistem (alături de performanţele
procesorului), deoarece el impune tipul şi limitele altor componente pe care le va suporta
sistemul;
 magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între componente,
şi aceste căi includ atât circuitele de pe placa de bază, cât şi cele plantate în diverse
sloturi ce se află pe placa de baza. Magistrala este un mănunchi de cabluri electrice
interne prin care sunt transmise semnalele dintr-o parte în alta a echipamentului de calcul.
Caracteristica de bază a magistralei o reprezintă lăţimea sa (ce se măsoară în număr de
biţi), astfel, cu cât aceasta este mai mare, cu atât se pot transfera mai mulţi biţi simultan,
deci mai multă informaţie. Arhitectura magistralelor are o importanţă deosebită în
determinarea performanţelor sistemului; După natura informaţiilor transmise,
magistralele sunt :
 magistrale de date;
 magistrale de comenzi;
 magistrale de semnale şi control.
După sensul de circulaţie a informaţiei, magistralele se clasifică în :
 magistrale bidirecţionale;
 magistrale unidirecţionale.

Fig.. Magistralele din calculator

6

Fizic, o magistrală este reprezentată printr-un ansamblu de trasee de pe placa de circuit
imprimat. Aceste trasee sunt utilizate pentru transmisia datelor, adreselor de memorie sau a unor
semnale de control. Din aceste considerente, în literatura de specialitate se regăsesc denumirile
de magistrala de date, magistrala de adrese şi magistrala de control (figura 4).
Magistrala de adrese este utilizată de procesor pentru a selecta o locaţie de memorie sau un
anumit periferic.
Magistrala de date este utilizată pentru transferul datelor între procesor şi unitatea de memorie
sau un dispozitiv periferic.
Magistrala de control oferă semnalele pentru sincronizarea fluxului de date între procesor şi
unitatea de memorie sau un dispozitiv periferic.
O arhitectură de magistrală reprezintă modul în care componentele unui sistem de calcul, în
particular ale unui PC, sunt interconectate.
Principalele caracteristici care trebuie luate în calcul la alegerea unei arhitecturi de magistrală
sunt:
 să asigure performanţe maxime microprocesorului;
 să fie operaţională pe întreaga durată de viaţă a sistemului;
 să permită eventuala modernizare a microprocesorului;
 să permită includerea pe sistem a celor mai noi aplicaţii:

În lume sunt foarte mulţi producători de plăci de bază. Lider mondial în tehnologia
plăcilor de bază este Intel dar preţul ridicat o fac să fie achiziţionată doar de un anumit segment
de cumpărători, însă stabilitatea sistemului care o incorporeaza merită preţul.
Echipamentele periferice asigură comunicarea dintre om şi maşină la intrarea şi respectiv la
ieşirea informaţiilor din unitatea centrală şi stocarea unui volum important de date care pot fi
reutilizate ulterior. Deasemenea echipamentele periferice asigură comunicaţiile cu alte reţele de
calculatoare(Internet).

Echipamentele periferice
Echipamentele periferice sunt dispozitivele cuplate sau având posibilitatea de a fi cuplate la un
calculator. După funcţia de bază, acestea se pot clasifica în:
Echipamente de intrare - având rolul de a capta şi colecta informaţiile, în forma lor uzuală,
pentru a fi prelucrate în calculator. Din această categorie amintim: tastatura, mouse-ul, creionul
optic, tableta digitală, scanner-ul, cititorul de coduri de bare (un scanner foarte simplu), cititorul
de cartele magnetice/perforate, captatorul de sunete (microfonul), terminalul inteligent
(terminalul pentru tranzacţii financiare) etc.
Echipamentele de ieşire - au rolul de a genera informaţia prelucrată în calculator într-o formă
direct utilizabilă. Redarea în exterior a informaţiei se poate obţine în mod vizual, prin
echipamentele periferice: ecran (de tip CRT - Cathode Ray Tube sau LCD - Liquid Crystal
Display, monitoare monocrom sau color; CGA - Color Graphic Adapters, EGA - Enhanced
Graphics Adapters; VGA - Video Graphic Adapter; XGA, XGA/HDA; VESA etc.), imprimantă
(matricială, cu jet de cerneală, termică, laser).
Echipamente de memorare sau echipamente de intrare/ieşire - au rolul de a stoca o mare
cantitate de informaţie, pentru un timpnedeterminat, în vederea utilizării ulterioare. Din această
grupă de periferice fac parte unităţile de: discuri/benzi magnetice şi discuri optice (Compact
Disk-Read Only Memory, CD-ROM; Write Once, Read Many, WORM).
Echipamente de transport la distanţă au rolul de a oferi o formă adecvată informaţiei ce se
emite/recepţionează prin suportul fizic (cablu electric, unde electro-magnetice, fibră optică). În
această categorie este inclus modemul şi placa de reţea.
7

3 Descrierea hardware a calculatorului personal Oricine a văzut vreo dată un calculator personal a putut constata că acesta este format dintr-o cutie numită.2.  periferice de intrare/ieşire (HDD. uzual 4…8MB. Pe timpul cît hard discul este accesat de unitatea centrală pe panoul cutiei se aprinde un LED. şi faptului că este nevolatilă. Informaţia de pe hard disc poate fi ştearsă numai prin comenzi date de utilizator. Este volatilă. peste 20GB. numite periferice. 1.  periferice de ieşire (monitorul. suportul memoriei fiind un material magnetic. figura 1. adică reţine informaţia chiar dacă calculatorul nu este alimentat. informaţia se pierde dacă memoria nu este alimentată. şi o serie de circuite speciale care controlează. În aşa zisa unitate centrală se găsesc următoarele componente: 1) O placă de bază pe care se află microprocesorul. legate prin cabluri de aceasta: monitorul (sau ecranul). Totodată are şi cel mai bun raport preţ-capacitate de stocare. figura 1. Placa adaptoare video dispune de o memorie proprie. “unitate centrală” şi câteva componente exterioare. Ele pot fi clasificate:  periferice de intrare (tastatura. tastatura.1 Calculatorul personal microprocesor. impropriu. memoria ROM (Read Only Memory).2 Hard disc utilizatorului. imprimanta). uzual între 64MB şi 256MB. un dispozitiv numit mouse (şoricel) şi altele mai mult sau mai puţin obligatorii.  periferice de comunicaţie. este unitatea pe care sunt păstrate programele şi datele.1. memoria RAM (Random Access Memory). Este principala unitate de stocare a informaţiei datorită capacităţii mari de memorare. microfon şi joystick). direct sau prin intermediul unor programe. Legătura cu echipamentele exterioare se realizează prin intermediul porturilor. mouse-ul). de obicei de culoare roşie semnalizând acest lucru Figura 1. 8 . scaner-ul. Tot pe placa de bază se află nişte slot-uri (conectori) pentru montarea unor echipamente de adaptare între unitatea centrală şi alte echipamente exterioare. etc. soundblastere (plăci de adaptare pentru difuzoare. Memoria RAM (cu acces atât în scriere cât şi în citire) este cea în care se încarcă programele şi se depozitează datele pe parcursul execuţiei acestora. aflate tot pe placa de bază. adaptoare de reţea (pentru lucrul în reţea). 2) Plăci adaptoare: adaptoare video (pentru monitor). Memoria este nevolatilă. CD-ROM). Are o capacitate de stocare mult mai mare decât memoria ROM. FDD. Scrierea şi citirea se fac prin metode magnetice. Unele plăci de bază pot include o parte din aceste componente chiar pe placa de bază (onboard). Aceste componente formează împreună unitatea centrală propriu zisă. la nivel fizic circulaţia semnalelor electrice între diversele echipamente de pe placă şi între acestea şi Figura 1. Memoria ROM (cu acces doar în citire) conţine informaţii referitoare la sistem si este citită de microprocesor la fiecare pornire a calculatorului. 3) Hard discul (HDD) sau discul rigid.

4 Partea dorsală a dischetei 5) Unitatea CD (opţional). În prezent exista 3 tipuri de CDuri: discuri care pot fi doar citite (Read Only). Acest orificiu foloseşte la protejarea scrierii / ştergerii accidentale a dischetei.3 Unitate floppy disc floppy de 3. un mecanism glisează piesa metalică şi eliberează fanta pentru a da acces capului de citire la suprafaţa discului. iar cele care pot şi scrie se numesc CD-Writer.4) Unitatea de disc flexibil. Pentru a proteja discheta împotriva acestor operaţii se eliberează orificiul respectiv. a fost o bună perioadă de timp principalul mijloc de transfer a informaţiilor de pe un calculator pe altul. floppy disc sau dischetă. cu o capacitate de 1. în mod normal protejată de o piesă metalică culisantă. Datorită dimensiunilor mari pe care le au programele actuale prezenţa unei unităţi CD-ROM devine Figura 1.3. spre deosebire de HDD şi floppy unde metodele sunt magnetice. 9 .5.54cm). Capacitatea de stocare a unui CD este de 650 sau 700MB. în apropierea marginii carcasei sunt două orificii. dintre care unul poate fi acoperit de o mică piesa din material plastic. În partea opusă fantei. Suportul informaţiei îl constituie un disc flexibil.4. discuri care pot fi scrise o singură dată şi apoi numai citite (CD Read/Write) şi discuri care pot fi scrise. Când discheta este introdusă în unitatea floppy. Discul propriu-zis este protejat într-o casetă din material plastic.44MB. şterse şi rescrise (CD re-writeable). În prezent se mai utilizează unităţi pentru discuri Figura 1. Carcasa are o fantă. Pe acest disc se pot scrie şi respectiv citi informaţii prin intermediul unui cap magnetic conţinut în unitatea floppy. figura 1. Datorită capacităţii reduse de memorare (comparativ cu dimensiunile tot mai mari ale programelor actuale) sunt din ce în ce mai puţin folosite. figura 1. Metodele de citire / scriere sunt optice. Pentru stocarea şi transportul unor volume mari de date se foloseşte compact discul. Unităţile de CD care pot doar să citească CDuri se numesc CD-ROM.5 Unitate CD-ROM indispensabilă. Şi la unităţile CD accesarea CDului este semnalizată prin aprinderea unui LED de culoare galbenă. Odată cu legarea în reţea a calculatoarelor şi a scăderii preţurilor altor medii de stocare. acoperit pe ambele feţe cu un material magnetic. Figura 1. figura 1.5 inch (1 inch=2. importanţa unităţilor floppy a scăzut considerabil. cum ar fi compact discurile (CD). destul de rigidă pentru a asigura o protecţie eficientă a acestuia.

foloseşte pentru alimentarea cu energie electrică la parametrii ceruţi a tuturor echipamentelor din interiorul cutiei unităţii centrale Figura 1. comenzile date de utilizator. cum ar fi proiectarea asistată de calculator se utilizează monitoare cu diagonală mai mare care sunt capabile de rezoluţii mai bune. este un principalul dispozitiv de intrare al PC prin intermediul căruia utilizatorul comunică cu calculatorul (introduce date.6. Dimensiunile uzuale ale tuburilor. Alt avantaj este acela că.8. greutate.Cathodic Ray Tube). Figura 1. 15 şi 17 inch. 10 . figura 1. figura 1. cum ar fi acela că memorează setările făcute pentru fiecare rezoluţie. montată în spatele cutiei unităţii centrale şi prevăzută cu ventilator. trece într-o stare de consum energetic redus (stand by) iar la apariţia semnalului revine în modul de lucru anterior.6 Panoul posterior cu Ca echipamente exterioare se identifică: sursa de alimentare A) Monitorul este principalul dispozitiv de ieşire al calculatorului. Pentru aplicaţii speciale. În ultima vreme. dă comenzi).7. oferă o serie de avantaje. În funcţie de modul cum se realizează aceste reglaje monitoarele sunt de tip analogic sau digital. sunt 14. Totuşi. faptul că dimensiunile lor sunt mici comparativ cu CRTurile iar preţul este încă ridicat. dimensiunii şi geometriei imaginii. datorită progreselor înregistrate în tehnologia ecranelor cu cristale lichide. monitoarele echipate cu astfel de ecrane au căpătat o răspândire mai mare. Pe ecranul monitorului sunt afişate informaţii privind starea sistemului. astfel că la schimbarea rezoluţiei nu mai trebuie intervenit asupra reglajelor. figura 1.7 Monitor Un parametru important al monitoarelor îl reprezintă rezoluţia maximă. sesizând lipsa semnalului video de la unitatea centrală. exprimate în lungimea diagonalei ecranului. 6) Sursa de alimentare. adică numărul maxim de puncte ce pot fi afişate corect pe ecran. radiaţii). în ciuda unor avantaje pe care monitoarele cu cristale lichide le aduc (gabarit. contrastului. rezultatele rulării programelor. Cele mai multe monitoare utilizează ca dispozitiv de afişare tuburi catodice color (CRT .Monitoarele sunt prevăzute cu butoane de reglaj a luminozităţii. consum energetic. Modul normal de lucru este semnalizat prin aprinderea unui LED de culoare verde. Se exprimă sub forma produsului dintre numărul de puncte pe verticală şi pe orizontală. face ca cel puţin o perioadă de timp monitoarele clasice să deţină monopolul pe piaţa computerelor. Acestea din urmă. Pentru cele mai multe aplicaţii rezoluţii de 600X800 şi 768X1024 sunt absolut suficiente. asemănătoare celor folosite în televizoare. B) Tastatura. tot mai frecvent întâlnite. iar în starea de aşteptare culoarea acestuia devine galbenă.

La acţionarea tastei Caps Lock se aprinde in partea dreaptă-sus a tastaturii un LED de culoare verde inscripţionat Caps. Apăsarea oricărei taste alfabetice va determina afişarea pe ecran a majusculei literei respective. Cu totul altfel arată o tastatură pentru Franţa faţă de una pentru SUA. apăsarea tastei Enter trimite spre aplicaţie şirul de caractere – comenzi sau date – introdus în câmpul de interogare sau linia de comandă şi face un salt la linie nouă sau câmp nou. Backspace şterge un caracter la stânga faţă de poziţia curentă a cursorului pe ecran. cifrele de la 0 la 9. cu funcţie identică). Pentru revenire se apasă încă o dată tasta Caps Lock. În partea superioară se găsesc tasta Esc (Escape). În cazul editoarelor de text se produce un salt la o linie nouă. foloseşte pentru editarea tabelelor sau pentru saltul la poziţii fixe pe ecran. . Apăsarea oricărei taste cu literele alfabetului va afişa pe ecran minuscula literei respective. Restul tastelor sunt în trei grupe după cum urmează:  Prima şi cea mai extinsă conţine tastele alfanumerice (literele alfabetului.Shift (sunt două. Funcţia ei este diferită în raport cu restul tastelor. . de 101/102 taste şi este organizată astfel: 1.Caps Lock. tastele Print Screen. Pentru tastele care au câte două semne grafice inscripţionate (inclusiv pentru cele numerice).9. funcţionează că un comutator. care indică starea acţionată a tastei. În mod normal. TAB. după pornirea calculatorului acesta iniţializează tastatura astfel că tastele alfabetice sunt setate pe caractere minuscule (litere mici). Rolul acestora va fi explicat mai târziu în cadrul prezentării diverselor aplicaţii. Figura 1. Acesta pentru a păstra aceeaşi dispunere a tastelor ca la maşinile de scris care au precedat cu mult calculatoarele. F1…F12. iar tastele alfabetice sunt setate pe majuscule (litere mari). funcţie de ţara pentru care este destinată. Scroll Lock şi Pause/Break. pentru tastele alfabetice se comută modul curent (dacă erau setate pe minuscule se trece pe majuscule şi invers). figura 1. . de o parte şi de alta a grupului tastelor alfanumerice. semne de punctuaţie şi alte caractere) şi câteva taste speciale.Enter sau CR.8 Tastatura PC 2. 11 . 12 taste funcţionale. . . Tastatura este standard. În cazul aplicaţiilor bazate pe interogarea utilizatorului. Astfel. Trebuie menţionat că poziţia şi anumite semne grafice pot să difere de la o tastatură la alta. spre deosebire de tasta Caps Lock funcţia ei este activă doar atâta timp cât tasta este menţinută apăsată. la acţionarea tastei Shift se va afişa pe ecran semnul din partea superioară a tastei.

În caz contrar caracterele introduse înlocuiesc pe cele de la dreapta cursorului. caracterele introduse de la tastatură se inserează între caracterele aflate la stânga şi la dreapta cursorului. un dispozitiv care poate fi comandat de calculator şi care tipărirea rezultatele. IMPRIMANTA Este un echipament periferic de ieşire prin intermediul căruia rezultatele obţinute cu ajutorul calculatorului pot fi tipărite pe hârtie. Tastele cu săgeţi permit deplasarea cursorului pe suprafaţa ecranului în cele patru direcţii. schimbă modul de inserare a caracterelor într-un şir. PageDown. este funcţională doar în anumite aplicaţii. . Funcţiile lui vor fi prezentate în extenso în capitolul dedicat sistemului de Figura 1. Delete. Dacă este activată. dispozitiv de ieşire la care se pot tipări rezultatele execuţiei unui program  Scaner. 12 .9.  A treia grupă o reprezintă tastele numerice şi cele pentru operaţii aritmetice (+.) B) Mouse-ul. etc. Page Up. Delete. Pentru a se afişa rezultatele calculelor efectuate de programe. se pot da comenzi şi declanşa acţiuni în cazul aplicaţiilor cu interfaţă grafică.9 Tastatură pentru Franţa (sus) şi SUA (jos)  A doua grupă conţine tastele Insert. /. End. afişează conţinutul unui document cu un ecran mai jos faţă de ecranul curent. figura 1. Activarea ei nu este semnalizată pe tastatură rămânând în sarcina programului care foloseşte această funcţie să o semnalizeze întru-un fel oarecare. şterge un caracter la dreapta cursorului. PageUp. . prin care se pot transmite câte 8 biţi de date simultan. cameră video. Home. fără nici o legătură cu reţeaua. Pentru comunicaţia cu calculatorlu se foloseşte de obicei portul de comunicaţie paralel. Figura 1.adică un întreg caracter tipăribil. .Insert. afişează conţinutul unui document cu un ecran mai sus faţă de ecranul curent. şi atunci se numeşte imprimantă locală (local printer). este un dispozitiv cu 2 sau trei taste cu ajutorul căruia se poate deplasa cursorul pe ecran. Primele calculatoare nu aveau monitoare.9 Mouse operare Windows. microfon. * şi . (scanner) dispozitiv de intrare prin intermediul căruia documente tipărite (text sau grafică) sunt transformate în documente electronice care pot fi ulterior prelucrate  Dispozitive multimedia: difuzoare. . La o imprimantă locală se poate tipări direct de pe calculator. Imprimanta poate fi conectată direct la calculator. La acestea se mai pot adăuga:  Imprimanta. Page Down. -. a fost inventată imprimanta. Acestea sunt elementele minimale pe care trebuie să le conţină un PC pentru a funcţiona.

Orice imprimantă poate fi folosită atât ca imprimantă locală. A3. Se pot obţine imagini color. cu o rezoluţie de până la 300 sau 600 monocrom. desigur. adică ea poate tipări documente trimise de pe oricare din calculatorele reţelei. Acestea dispun de o memorie proprie de 1-6 Mb care face posibilă imprimarea unor imagini complexe. Imprimante matriceale (Dot Matrix Printer). cu o viteză de 3-16 ppm. Memoria imprimantei permite stocarea informaţiilor până în momentul în care vor fi tipărite. Acestea tipăresc informaţia prin fixare termică a vaporilor de cerneală pe o hârtie specială (principiul Fax-ului). poate să existe o imprimantă conectată la unul din calculatorele din reţea.  imprimante cu jet de cerneală.  viteza de imprimare care se măsoară în caractere pe secundă (cps) sau pagini pe minut (ppm). reţeaua să funcţioneze. Într-o reţea locală. trebuie să fie pornit calculatorul la care este conectată imprimanta şi. Sunt cele mai rapide imprimante. Această tehnologie asigură o calitate ridicată a tipăririi cu o rezoluţie de până la 1000 dpi şi o viteză de 4-8 ppm. Pentru a putea tipări pe ea un document de la un calculator oarecare. Imprimantele sunt fabricate de diverse firme. cât şi ca imprimantă de reţea. Acestea nu permit generarea caracterelor sub o altă formă decât cea existentă pe tambur sau bandă. dar partajată (shared) între toate calculatorele din acea reţea. Acest tip de imprimantă nu mai este folosit. după necesitate. Tonerul de pe cilindru este transferat apoi pe hârtie. iar caracterele pot fi generate sub diverse forme. iar viteza variază între 150 cps şi 800 cps.  imprimante termice.  imprimante laser.  imprimante matriceale. Rezoluţia acestor imprimante este de 180…360 dpi. 13 . Viteza de prelucrare a procesorului este mult mai mare decât viteza de imprimare. Capul de imprimare poate conţine 9.  memoria proprie reprezintă capacitatea de memorare proprie imprimantei în care sunt transferate informaţiile ce urmează a fi tipărite.18 sau 24 ace. într-o gamă largă. Imprimante termice. Imprimanta este caracterizată de următoarele elemente:  rezoluţie care reprezintă numărul de puncte pe inch afişate. Imprimantele laser se bazează pe principiul copiatoarelor. Din acest punct de vedere există mai multe tipuri de imprimante:  imprimante cu tambur sau panglică metalică. pe diverse principii funcţionale. generând caracterul printr-o matrice de puncte.  dimensiunea maximă a hârtiei este dată de formatul pe care poate să scrie imprimanta: A4. Acestea au un cap de serie format din mai multe ace care apasă o bandă tuşată. etc. Imprimante cu jet de cerneală scriu pe hârtie trimiţând un jet de tuş cu o anumită intensitate. Imprimante cu tambur sau panglică metalică au caracterele imprimate pe un tambur sau o bandă metalică. Sunt mai lente decât cele inkjet sau laser. Acesta se depune pe cilindru în conformitate cu informaţia care trebuie tipărită. O astfel de imprimantă se numeşte imprimantă de reţea (network printer). Razele laser polarizează electrostatic un cilindru care atrage o substanţă numită toner. evitând blocarea magistralei de date.

Unitatea de informaţie este: a. memoria de tip ROM c. b. Pe el se încarcă şi execută programele 4.ciurul lui Euratostene pentru determinarea numerelor prime. 1024 biţi b. 14 .Kbit 2. d. . presupune alte noţiuni a căror prezentare ar îngreuna expunerea şi ne-ar abate de la scopul urmărit în acest capitol. matematică. În care din următoarele memorii avem acces doar în citire a) RAM b) ROM c) REM Răspuns corect ROM 2) Intr-un calculator avem magistrale de: a) date b) control c) adrese Răspuns corect a. c.c. a două numere întregi. practică a noţiunii de algoritm. Alt dispozitiv de ieşire este ploter-ul. Ca exemple binecunoscute de algoritmi putem aminti: .byte-ul. O definiţie riguroasă. pentru calculul c. 108 3.d.m. octetul. etc. 8 biţi c. Memoria externă a unui calculator este reprezentată de: a. bit-ul.m. memoria de tip RAM b.c 3) Care din urmatoarele dispozitive sunt considerate perifarice de ieşire a) tastatura b) monitorul c) memoria RAM Răspuns corect b 1.Hard-ul într-un sistem PC: a.regula lui Cramer pentru rezolvarea unor ecuaţii liniare. TESTE 1.etc. Păstrează datele şi programele b. Ploterul este un dispozitiv de ieşire prin care calculatorul desenează pe hârtie imagini de mare precizie: hărţi. Măreşte memoria disponibilă a calculatorului c. hard discul (HDD) NOŢIUNI DIN TEORIA ALGORITMILOR În cele ce urmează ne vom limita la introducerea intuitivă.algoritmul lui Euclid. desene tehnice. Câţi biţi are un KB? a. . Astfel prin algoritm vom înţelege un sistem de reguli conform cărora o informaţie iniţială este transformată într-o informaţie finală trecând printr-un număr finit de transformări intermediare.b.

Numărul transformărilor ce trebuie aplicate unei informaţii admisibile pentru a obţine informaţia finală corespunzătoare este finit.. Această operaţie poartă numele de descrierea algoritmului. DESCRIEREA ALGORITMILOR. regulile algoritmului precizează în ce cazuri se obţine informaţia finală. următoarele etape: 1) iniţializare 2) calcul 3) finală Etapa de iniţializare şi etape finală au rolul de a preciza informaţia iniţială. Aceasta înseamnă că un algoritm nu rezolvă o singură problemă ci o clasă de probleme de acest tip. COMPUNEREA ALGORITMILOR Orice algoritm. atunci oricare ar fi funcţia A DA ei îi corespunde o informaţie finală. Definiţie Se numeşte compunerea prin suprapunere algoritmilor A1 şi A2. în general o problemă dificilă. Mai mult. Determinarea domeniului unui algoritm este. De altfel. Etapa de calcul este etapa în care se aplică o prelucrare (transformare) efectivă a informaţiei. Se numeşte compunere prin succesiune a algoritmilor A1 şi A2 şi algoritmul A1A2 în care informaţia finală a lui face parte din domeniul algoritmului A2 .domeniul de definiţie a algoritmului CARACTERISTICILE ALGORITMILOR Orice algoritm trebuie să aibă următoarele caracteristici importante: a) Generalitatea. obţinută prin aplicarea transformărilor descrise de algoritmul A. numiţi subalgoritmi. aceasta este o cerinţă a definiţiei algoritmului. Ca urmare un algoritm A poate fi definit ca o funcţie: A: DA FA FA -mulţimea în care DA ia valori DA. . poate fi reprezentat ca o compunere de algoritmi cu structură mai simplă. Dacă informaţia iniţială aparţine domeniului unui algoritm. Aceasta înseamnă că după fiecare pas regulile algoritmului determină în mod unic pasul care urmează. oricât de complex ar fi. atunci toate transformările prin care acesta trece până la obţinerea informaţiei finale sunt univoc determinate de regulile algoritmului. în general. b) Finitudinea. Un algoritm A este aplicabil oricărei informaţii din domeniul său D A . etapa de calcul conţine instrucţiuni de calcul şi instrucţiuni de decizie. nu este aplicabil pentru orice informaţie iniţială. După cum rezultă uşor. după care algoritmul îşi încetează aplicabilitatea. Compunerea algoritmilor se poate face în două moduri: prin suprapunere sau prin succesiune. Totalitatea informaţiilor admisibile unui algoritm se va denumi domeniul algoritmului. c) Unicitatea. un algoritm.. adică poate fi descompus în algoritmi mai simpli. se va numi informaţie admisibilă algoritmului respectiv. respectiv informaţia finală. După ce un algoritm este elaborat. O informaţie iniţială pentru care un algoritm dat este aplicabil. Dacă prin DA se notează domeniul algoritmului A. algoritmul A1 (A2) în care A2 face parte din etapa de calcul a algoritmului A1 Definiţia 2. el trebuie prezentat într-o formă accesibilă utilizatorului sau calculatorului. În general. din exemplele amintite. 15 . Din punct de vedere structural un algoritm cuprinde.

iar modul de înlănţuire a acestor blocuri este reprezentat prin segmente orientate. probleme diferite 16 . Prin schemă logică a unui algoritm se înţelege o reprezentare grafică a algoritmului prin care fiecărei etape din structura sa i se ataşează un simbol numit bloc.cu ajutorul unui limbaj de programare Fiecare formă de descriere are avantajele şi dezavantajele sale. c ÎNTREBĂRI PROPUSE 1. Un algoritm rezolvă: a. pentru descriere trebuie folosit un procedeu care să reflecte în întregime structura algoritmului. ÎNTREBĂRI REZOLVATE 1.pseudocod ( limbaj logico-matematic) . :Prin algoritm înţelegem: a) o metodă empirică de rezolvare a unei probleme b) o metodă analitică de rezolvarea a unei probleme c) o metodă specifică informaticii de a rezolva o problemă răspuns corect b 2. Etapele unui algoritm sunt: a) iniţializare b) calcul c) finală răspuns corect a. În cosecinţă. Este important de subliniat că un algoritm se elaborează în forma sa universală. Aceşti algoritmi vor fi transpuşi în Qbasic în capitolele ce urmează. o clasă de probleme 3. o singură problemă 2. dar care să nu efectueze generalitatea şi universalitatea lui.scheme logice . Deoarece din punct de vedere structural. un algoritm cuprinde etape de natură diferită şi schema logică corespunzătoare va conţine mai multe tipuri de blocuri. Descrierea algoritmilor se face prin: a) pseudocod b) regresie matematică c) metode statistice 3. Compunerea algoritmilor se face prin: a) suprapunere b) succesiune c) mixt 2. b. În cele ce urmează vom pune accent pe descrierea algoritmilor într-un limbaj pseudo-matematic prin cuvinte cheie (pseudocod). Descrierea algoritmilor se poate face în mai multe moduri: .

la modul foarte general. Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri 17 . încărcarea. 2. Un exemplu ar fi modulul care realizează controlul fluxului de date între memorie şi unităţile de I/E. semnalarea şi tratarea erorilor. Sistemele de operare pot fi clasificate. Windows. În mod tradiţional. Sistemele de operare incluse în această categorie sunt: UNIX. Sistemele de operare incluse în această categorie sunt: UNIX. 95/Xp/Me.  Kernel-ul include funcţiile de nivel jos care vor fi încărcate în memorie după execuţia procesului de iniţializare a calculatorului. modalitatea de organizare a fişierelor pe disc.  Shell-ul sau interpretorul de comenzi asigură interfaţa între utilizator şi calculator (spre exemplu. diagnosticarea.  Sistemul de fişiere . gestiunea fişierelor pe disc. la ora actuală. Linux. Linux.  Sisteme multi-utilizator – aceste sisteme de operare permit mai multor utilizatori să folosească sistemul în acelaşi timp şi să execute programele în mod simultan. shell-ul sistemului de operare MS-DOS este fişierul command. 5. cele mai importante fiind: 1. nucleul este fişierul ascuns msdos. MacOSX. Windows 95/Xp/Me/NT/2000/XP. orice calculator are nevoie de un sistem de operare (SO). 3. Următoarele sisteme de operare fac parte din această categorie: MacOS. RFS (Remote File Sharing) şi AFS (Andrew File System) pentru sisteme de operare din familia UNIX. sistemul de operare este constituit din trei componente: kernel (denumit şi nucleu). Windows NT/2000/XP.com). UNIX. Linux şi Windows. Toate sistemele de operare trebuie să îndeplinească câteva funcţii. Windows NT/2000/XP. Pentru sistemul de operare MS-DOS. de la FAT16.reprezintă. LINUX - versiunea pentru PC a mai vechiului SO UNIX pentru minicalculatoare . shell (interpretor de comenzi) şi sistemul de fişiere. FAT32 şi NTFS pentru sistemul de operare Windows până la NFS (Network File System). interpretarea şi execuţia comenzilor.DOS şi WINDOWS. Există o diversitate de sisteme de fişiere. care rulează o singură aplicaţie dedicată. pentru gestionarea fişierelor şi a unităţilor de disc.  Sisteme multi-procesoare – sunt sistemele de operare care permit utilizarea mai multor procesoare.sys (ibmdos. CAPITOLUL 2 SISTEME DE OPERARE 2. Excepţie de la această regulă o fac calculatoarele strict specializate.com). Linux.1 Rolul şi funcţiile unui sistem de operare Pentru controlul executării corecte a programelor. Cele mai răspândite sisteme de operare pentru PC sunt. lansarea şi controlul execuţiei programelor. În această categorie putem include sistemele de operare din familiile UNIX. 4.  Sisteme multitasking – sunt sistemele de operare care permit ca procesele software multiple să fie încărcate şi rulate în acelaşi timp. astfel:  Sisteme GUI (Graphical User Interface) – sunt sistemele de operare care au capacitatea de a utiliza mouse-ul prin intermediul unei interfeţe grafice. comanda şi controlul dispozitivelor periferice. de proces. pe scurt.

 WINDOWSXp – arată şi lucrează la fel ca Windows95.  MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) – sistem de operare cu discuri.versiune superioară a sistemului de operare WindowsXp.  personalizarea uşoară a meniului Start  modificarea modului de utilizare a dispozitivului mouse  posibilitatea utilizării mai multor monitoare simultan. suport excelent pentru reţelele de calculatoare. Interfaţa grafică face utilizarea calculatorului accesibilă unei categorii largi de utilizatori. mai precis o interfaţă grafică între utilizator şi sistemul de calcul. scris într-un limbaj evoluat.  WINDOWS2000 – sistem de operare ce combină caracteristicile WindowsXp (interfaţa prietenoasă.  WINDOWS2002 .2. fiecare aplicaţie desfăşurându-se într-o fereastră proprie. simplitatea în configurare. de unde şi numele dat sistemului de operare. proiectat ca un sistem de operare pentru serverele de reţea. nefiind necesar ca aceştia să posede cunoştinţe aprofundate despre computere şi limbaje de programare. complet protejat dar fără succes deoarece nu a păstrat compatibilitatea. Windows-ul este un sistem de operare multitasking. considerat un record de adaptabilitate.  WINDOWS NT – versiune a WINDOWS-ului. de compania Microsoft. în MS-DOS el nu era necesar deşi unele aplicaţii DOS fulosesc mouse-ul ca un dispozitiv auxiliar.  LINUX – este o variantă de UNIX. calitate sporită. Sistemul de operare Windows Sistemul de operare Windows este primul sistem de operare pentru calculatoarele IBM- PC cu interfaţă grafică.  UNIX – este un sistem multitasking şi multiutilizator. un alt element de interfaţă al SO Windows este fereastra. Comenzile nu se mai scriu ca în MS-DOS ci sunt rezultatul unor acţiuni făcute cu mouse-ul. Sistemul de operare Windows 98 este succesorul mai vechiului sitem de operare Windows 95. adică poate rula simultan un număr oarecare de aplicaţii (MS-DOS rula o singură aplicaţie la un moment dat).  WINDOWSXp Millenium . Caracteristicile principale ale acestui nou sistem de operare sunt: integrare totală cu Internet. Nu este un sistem de operare propiu-zis. execuţie superioară) cu tradiţionalele puncte forte ale lui WindowsNT şi anume securitate şi stabilitate. deseori acesta fiind definit prin următoarea egalitate: WindowsXp = Windows + Internet Explorer 4.  OS/2 (Operating System/2) – sistem de operare ce oferă un mediu sigur. în raport cu care prezintă o serie de îmbunătăţiri dintre care cele mai importante sunt:  stabilitate crescută  integrarea Web-ului. care a realizat o revoluţie în lumea calculatoarelor personale.  WINDOWS95 – sistem de operare independent pe 32 de biţi. o eficienţă crescută a utilizării dispozitivelor periferice.xx – este un mediu de lucru.  WINDOWS 3. portabilitatea nucleului fiind foarte mare şi orice alt hardware este inclus rapid în lista dispozitivelor ce care aceasta lucrează. Mouse-ul este un dispozitiv integrat al SO Windows.0. realizat în 1Xp1. Alături de mouse şi pictograme. Prima interfaţă grafică a fost realizată de firma Apple Computers pentru calculatoarele MacIntosh. suportul hardware cuprinzător. 2. deoarece această versiune mai apelează încă la sistemul de operare DOS pentru execuţia anumitor sarcini. pe fiecare monitor putându-se afişa diverse programe care rulează la un moment dat 18 .versiune superioară a sistemului de operare Windows2000. în ceea ce priveşte uşurinţa în folosire.

Fiind un sistem de operare cu interfaţă grafică. SO Windows 98 are o bibliotecă considerabil mai mare de drivere.1 Organizarea informaţiei în SO Windows Informaţiile sunt stocate pe discurile sistemului sub formă de fişiere. În tabelul de mai jos sunt reproduse câteva pictograme de fişiere şi numele aplicaţiilor care le utilizează.  permite interconectarea mai multor sisteme de calcul în vederea utilizării în comun a resurselor.1 Tipuri de fişiere. ca şi în DOS.2. 2. Windows asociază fişierelor simboluri grafice (iconuri.  asociază fişierelor şi directoarelor desene şi text explicativ. etc. alegeri de meniuri. imprimantă. comparativ cu Windows 95.  asigură rularea simultană a mai multor aplicaţii. odată cu vânzarea produsului. prin elemente de animaţie grafică. şi driverele necesare. pe dischete sau CD.  Suport pentru USB (Universal Serial Bus).  oferă posibilitatea lucrului în MS-DOS şi a rulării aplicaţiilor scrise pentru MS- DOS1. extensia şi aplicaţiile asociate icon ext. Sub pictograma fişierului este afişat numele lui. 1 Numai la SO Windows 95 şi 98 19 .  include drivere pentru lucrul cu diverse tipuri de periferice (driverele sunt programe prin care SO comunică cu periferia. Proprietăţile SO Windows Sistemul de operare Windows se caracterizează prin câteva proprietăţi printre care:  identifică principalele comenzi ale SO prin acţiuni cu mouse-ul. ceea ce îl face compatibil cu perifericele care utilizează acest mod de comunicare  Suport pentru utilizatorii cu handicap 2. pentru cele mai cunoscute şi răspândite periferice).2. modem. Fiecare fabricant de echipamente periferice pune la dispoziţie. pictograme) ce corespund aplicaţiilor care generează sau utilizează respectivele fişiere. Tabel 2. aplicaţia icon ext.1.1. adaptor video pentru monitor. aplicaţia htm Internet Explorer doc Microsoft Word html jpg xls Microsoft Excel jpeg bmp Programe de prelucrare pdf Adobe Acrobat grafică a imaginilor: Paint.  asigură informaţii curente asupra stadiului executării unei comenzi.

tif Photoeditor. >. În dreptul proprietăţii MS-DOS name este afişată prescurtarea Figura 2. |. *. tipul.1 Elementele componente ale desktop-ului După terminarea încărcării sistemului de operare acesta pune la dispoziţia utilizatorului suprafaţa ecranului (desktop) care este asimilată unei mese de lucru în sensul că dispune de toate elementele necesare pentru demararea unei activităţi.1. figura 2. /. WinZip arj Numele fişierelor nu mai este limitat la maxim opt caractere.1 Tabela cu proprietăţile fişierului DOS a numelui fişierului şi extensiei. Organizarea fişierelor se face în foldere (dosare). În continuare ne vom concentra asupra principalelor instrumente şi moduri de lucru cu desktop-ul urmând ca facilităţile pe care desktopul Windows le oferă comparativ cu predecesorul său să fie evidenţiate la secţiunea de Internet cu care se află în legătură. Există şi câteva excepţii. Pictograma folderului sugerează un dosar. echivalentul directoarelor din MS-DOS. <. cum ar fi numele (fără extensie). data creării. Photoshop. Pentru a vedea numele fişierului şi al extensiei în prescurtarea DOS se poziţionează cursorul mouse pe iconul fişierului şi se execută click dreapta. 20 . ". zip Program de arhivare: Corel Draw. Se deschide o fereastră cu una sau mai multe tabele. Nici extensia nu mai este limitată la trei caractere. sub care este afişat numele. :. ?.3. Punctul din numele unui fişier nu mai face funcţia de separator între nume şi extensie. ci poate merge până la 255 de caractere şi poate conţine inclusiv semne de punctuaţie şi spaţii. Când se salvează un fişier dintr-o aplicaţie aceasta asociază extensia numelui dat de utilizator fişierului. 2. în tabela General sunt afişate proprietăţile generale ale fişierului.3 Desktop-ul Windows 2. figura 2. Se deschide un meniu derulant din care se selectează Properties. Nu sunt admise următoarele caractere: \. Sistemul de operare DOS trunchiază numele lungi ale fişierelor create sub Windows.2. alte atribute.etc. una dintre ele fiind prezentată odată cu prezentarea editorului de text NotePad.

dar ele pot fi de asemenea create de utilizator. Programele pentru DOS nu creează scurtături. Lansarea în execuţie a aplicaţiei se face cu un singur click pe iconul asociat aplicaţiei. Orice aplicaţie lansată. care permite lansarea anumitor aplicaţiilor fără a minimiza fereastra aplicaţiei deschise la un moment dat.bară de lansare rapidă. le restaurează în locaţia originală. Modul în care se poate crea o scurtătură va fi descris după prezentarea Windows Explorer. Pictograma aplicaţiei curente este încadrată de un chenar de culoare albastră. În cazul în care scurtătura (shortcut) nu a fost creată la instalare se poate adăuga ulterior. Start. Acesta este un element nou faţă de Windows 95. motiv pentru care această parte a barei de aplicaţii se numeşte “quick launch bar”. Recycle Bin – stochează fişierele şterse sub Windows şi. Multe programe creează automat iconuri pe desktop la instalare. iar altele lasă la latitudinea utilizatorului acest lucru. după instalarea Windows ( Win) pe suprafaţa ecranului sunt afişate un număr mic de icon-uri. În dreapta butonului Start se găsesc o serie de pictograme asociate diferitelor aplicaţii instalate. Rolul acestui buton va fi explicat ceva mai departe. creează pe bara de aplicaţie (taskbar) un buton cu numele aplicaţiei. cele mai importante fiind: My Computer – permite accesul la toate resursele calculatorului. În partea ei stângă se află un buton. Internet Explorer – permite conectarea la reţeaua Internet şi navigarea pe World Wide Web ( www ).2 Desktopul şi elementele sale Pictogramele (iconurile). Figura 2. Butonul corespunzător aplicaţiei a cărei fereastră este afişată pe ecran la un moment dat are o culoare mai deschisă decât celelalte butoane şi dă impresia că este apăsat. Aceste iconuri adăugate la instalarea programelor sau create de utilizator se deosebesc de cele descrise mai sus prin aceea că în colţul din stânga-jos au un simbol sub forma unei săgeţi curbate. permite explorarea reţelei. identificabil şi prin pictograma care sugerează o fereastră. My Documents – Icon asociat unui director (folder) în care se păstrează documentele Network Neighborhood – este afişat numai când calculatorul este configurat să lucreze în reţea. care indică faptul că este vorba despre o scurtătură. Bara de aplicaţii este situată în partea inferioară a ecranului. pe lângă fereastra ce se deschide pe ecran şi în care se desfăşoară respectiva aplicaţie. la nevoie. Iconuri suplimentare pot fi adăugate (şi ulterior şterse) pe suprafaţa ecranului. Acţionând succesiv tasta TAB chenarul se deplasează 21 . ca scurtături pentru lansarea în execuţie a programelor.

Cursorul mouse este simbolul grafic. În centrul butonului apare un punct negru. prin care se confirmă validarea opţiunii. când ocupă doar o parte a ecranului şi poate fi mutată oriunde pe ecran. Aceste elemente sunt: Fereastra de aplicaţie – este elementul central al unei aplicaţii. dacă în mod obişnuit aspectul este al unei săgeţi. atunci când se încarcă un program sau se salvează date aspectul este al unei clepsidre. Dacă se schimbă opţiunea.3 Fereastra de dialog şi elementele ei Butoanele – au aspectul unor butoane dreptunghiulare. închisă. când dispare de pe ecran. şi câteva pictograme ale unor aplicaţii care se încarcă în memorie imediat după încărcarea sistemului de operare şi rămân rezidente în memorie. Butoanele radio – au aspectul unor cercuri goale. în stânga. redimensionată.3: Figura 2. în scopul facilitării utilizării programului. Tot pe bara de aplicaţii. care îndeplinesc aceeaşi funcţie în orice aplicaţie. De regulă determină execuţia unei acţiuni. când ocupă întreaga suprafaţă a ecranului. Conţine unul sau mai multe butoane care dau utilizatorului posibilitatea de a lua o decizie legată de mesajul afişat în fereastra de dialog. O fereastră poate fi maximizată. care la apăsarea tastei ENTER sau a butonului stâng de pe mouse chiar dau impresia că butonul selectat este apăsat. redimensionare) sau textelor. butonul selectat anterior revine în 22 . acolo unde opţiunile se exclud reciproc. Alegerea opţiunii se face poziţionând cursorul mouse pe butonul dorit şi click buton stânga al mouse-ului. Toate aplicaţiile Windows conţin o serie de elemente comune. sau i se poate modifica dimensiunea cu ajutorul mouse-ului. O aplicaţie poate avea o fereastră sau mai multe ferestre deschise simultan. când dispare de pe ecran şi rămâne vizibil doar butonul de pe taskbar. Aspectul cursorului mouse se modifică în raport cu starea sistemului. de pe bara de taskuri şi aplicaţia se închide.de pe o pictogramă pe alta. când ajunge pe pictograma aplicaţiei ce se doreşte a fi adusă pe ecran se eliberează tastele TB şi ALT. minimizată. în dreapta sau în partea superioară a ecranului. Fereastra de dialog – utilizată de aplicaţie pentru atenţionarea sau dialogul cu utilizatorul. Apar de obicei în liste de opţiuni. Bara de aplicaţii poate fi mutată. figura 2. Deplasarea lui se face cu ajutorul mouse-ului şi serveşte pentru selectarea elementelor de pe ecran (iconuri sau opţiuni din meniuri). de obicei sub forma unei săgeţi de culoare albă care apare pe desktop. pentru lansarea comenzilor sau manipularea ferestrelor (mutare. în partea dreaptă se mai găsesc ceasul sistemului.

Opţiunea aleasă umple caseta text de deasupra listei. Bara de unelte (Tools Bar) – conţine un număr de pictograme ce corespund unor opţiuni din meniurile de pe bara de meniuri. Figura 2. Casete de editare – sunt casete dreptunghiulare în care utilizatorul poate introduce texte de la tastatură. 23 . al doilea are un aspect variabil. butonul ia aspectul . în funcţie de starea ferestrei.4 Fereastra de aplicaţie cu principalele elemente Când fereastra este redusă. 2. neselectat.2 Elementele unei ferestre de aplicaţie Bara de titlu a aplicaţiei – este poziţionată în partea superioară a ferestrei şi conţine numele aplicaţiei şi eventual numele fişierului deschis sau selectat. Textul introdus este utilizat apoi în programul care a afişat caseta de editare. al treilea buton. fiecare utilizator putând adăuga sau înlătura tools-uri de pe bară. în general particularizată. În partea dreaptă a barei de titlu sunt 3 butoane.starea iniţială. aspectul butonului este: . figura 2. serveşte la închiderea ferestrei aplicaţiei (sau a fişierului de lucru ). La selectare fereastra se maximizează. astfel încât informaţia dorită să poată fi afişată în fereastra utilă. Cursoare de defilare sau bare de derulare (scrollbars) – apar ori de câte ori informaţia de afişat nu încape în întregime în fereastra de aplicaţie. Oferă o modalitate de accesare mai facilă a respectivelor funcţii.. Acţionat. dar au în plus. cu aspectul . în partea dreaptă. se exclud reciproc. care se închide. Bara de meniu a aplicaţiei – conţine denumirile unor meniuri ce se desfăşoară la selectarea denumirii respective. Este. Dacă fereastra este maximizată. Primul din stânga. sub casetă se desfăşoară un meniu cu opţiuni din care utilizatorul alege. putând fi în continuare redimensionată cu ajutorul mouse-ului. Listele derulante – au aspectul unor casete de text. pe verticală şi /sau orizontală. Permite defilarea informaţiei. nemaifiind necesară căutarea prin meniuri. Butoanele radio se folosesc atunci când opţiunile prezente nu sunt compatibile între ele. Făcând click stânga pe acest buton.4. în interiorul ei apare semnul de bifare “”. Casete de validare (Check Box) sau casete de verificare – au aspect dreptunghiular şi la selectarea uneia dintre casete. În fine. reduce dimensiunea ferestrei la dimensiunea avută anterior ultimei maximizări.3. cu aspectul minimizează fereastra. un buton cu o săgeată cu vârful în jos. Acest tip de casete se folosesc atunci când opţiunile nu se exclud una pe alta ca în cazul butoanelor radio.

Apare cu meniu autoderulant. se apasă butonul Start. Când cursorul se află pe marginile sau colţurile ferestrei se transformă din săgeată albă în săgeată neagră cu două capete. Suprafaţa de lucru – este partea de fereastră unde se lucrează efectiv. figura 2.5 Lansarea aplicaţiilor din meniul Start De pe desktop. figura şi cu ajutorul mouse-ului se alege aplicaţia dorită ( click stânga). echivalentul directorului din DOS ) şi apoi dublu click stânga pe pictograma fişierului executabil.3. 2. Se face dublu click stânga pe drive-ul unde se află aplicaţia şi se deschide o nouă fereastră cu toate folderele de pe drive-ul selectat. apoi butonul OK sau Enter de la tastatură. Cel mai simplu se mută cu ajutorul mouse-ului. ca în DOS. Atenţie. Redimensionarea se face cu ajutorul mouse. şi odată cu el şi fereastra. Cu ajutorul unui program de administrare a fişierelor (de exemplu Windows Explorer) se deschide folderul (dosarul. se execută dublu click pe butonul stâng a mouse-ului având cursorul poziţionat pe iconul aplicaţiei aflat pe suprafaţa de lucru. se selectează RUN şi în caseta text se introduce numele aplicaţiei. numele aplicaţiei trebuie să conţină şi calea.3. Din My Computer. Se poziţionează cursorul pe bara de titlu a ferestrei. 24 .4 Deschiderea aplicaţiilor Aplicaţiile se pot deschide în mai multe moduri: Din meniul Start. Bara de stare – apare în partea de jos a ecranului (deasupra barei de aplicaţii când fereastra este maximizată).5: Figura 2. oferă informaţii despre starea programului. 2. făcând dublu click stânga pe iconul My Computer se deschide o fereastră care conţine toate drive-urile calculatorului. se apasă butonul Start de pe taskbar (cu ajutorul mouse-ului).6. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi cu el ţinut apăsat se mută cursorul mouse pe suprafaţa de lucru. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se întinde sau restrânge fereastra pe laturi sau pe diagonale (când cursorul este poziţionat pe colţurile ferestrei ). Din linia de comandă. figura 2. Pentru ca accesul să se facă mai rapid se creează pe desktop o scurtătură.3 Operaţii cu ferestrele Ferestrele se pot muta pe suprafaţa de lucru numai dacă nu sunt maximizate.

Acum vor fi trecute în revistă toate funcţiile acestui buton: 1. dacă se execută un click pe butonul 25 .5 Setarea orei şi a datei Pe bara de aplicaţii.7.7 Funcţiile butonului Start O parte dintre funcţiile butonului Start au fost deja arătate. Figura 2. Orice alt mod de oprire a calculatorului aflat sub controlul SO Windows poate duce la deteriorarea sistemului şi pierderea informaţiilor. Calculatoarele moderne se opresc automat după ce sistemul de operare închide toate aplicaţiile încărcate în memorie. figura 2.3. 2. Programele de aplicaţii instalate sub Windows 98 îşi creează nişte legături în lista de programe a meniului Start. Lansarea aplicaţiilor.3. figura 2.6 Închiderea calculatorului Se apasă butonul Start de pe bara de taskuri se selectează Shut down…. este afişată ora curentă a sistemului. Astfel. În tabela Time Zone se selectează zona orară căreia aparţine ţara unde se află calculatorul. în partea dreaptă. monitorul se închide odată cu calculatorul dacă este alimentat din cutia unităţii centrale sau trebuie închis separat dacă alimentarea lui se face independent. Pentru modificarea orei se face dublu click pe ora curentă şi se deschide o fereastră cu două tabele. luna şi anul.6 Fereastra My Computer 2.5. Se deschide fereastra “Shut down window” care conţine un număr variabil de opţiuni selectabile prin tot atâtea butoane radio. România este în zona orară GMT+2:00.7 Setarea datei. Se apasă butoanele Apply şi OK în această ordine. Ora. 2. Se selectează Shut down şi apoi se apasă butonul YES. Figura 4.3. minutul şi secunda se introduc de la tastatură. La rândul lui. orei şi timpului zonal În tabela Date & Time ce conţine un calendar cu două casetă derulante şi un ceas cu o a treia casetă derulantă se selectează ziua.

dacă se cunosc. informaţii cu privire la intervalul de timp când a fost creat sau modificat fişierul. Această imprimantă este marcată în lista de 26 . fişiere muzicale.  Instalarea imprimantei: alegând opţiunea Printers din meniul Settings se deschide o fereastră în care sunt afişate toate imprimantele instalate şi o pictogramă cu numele Add Printer. ale barei de aplicaţii şi de start. situaţie semnalizată prin prezenţa săgeţii din dreptul numelui programului. un alt meniu sau o listă de articole. selectând cu un singur click aplicaţia dorită. Dacă se bifează opţiunea Include subfolders atunci căutarea se va face şi în dosarele din drivul respectiv. 4.8 Fereastra de căutare a fişierelor sau dosarelor În tabela Name & Location. 5. Se apasă butonul Find Now şi într-o fereastră care se deschide sub fereastra descrisă sunt listate toate fişierele sau dosarele găsite care se potrivesc criteriilor de căutare. Setarea unor opţiuni ale sistemului de operare. Figura 2. 3. Dacă pe calculator sunt instalate browserul de Internet. la rândul ei. instalarea imprimantei. Întotdeauna există o imprimantă implicită. în care se găseşte şi opţiunea Programs.8. Alături de numele fişierelor este listată şi localizarea în structura de directoare (calea). figura 2. Se deschide un alt meniu din care se selectează File or folder. Selectarea lor din listă se realizează rapid din meniul Start alegând opţiunea Favorites care deschide respectiva listă. Utilizatorul poate crea o listă de articole favorite cum ar fi documente. În tabela Date pot fi introduse. Se deschide o fereastră de căutare. Internet Explorer şi programul de poştă electronică Outlook atunci cu opţiunea Find pot fi efectuate căutări pe Internet sau în agenda de contacte a programului de poştă electronică. a folderelor. care este utilizată la comenzile de tipărire din orice program. 2. fotografii sau adrese Web.5. Căutarea unui fişier. Dacă se doreşte căutarea unui anumit articol în calculator se alege Find din meniul Start. Deschiderea documentelor recente.9. etc. figura 2. Acces rapid la articole favorite. Dacă se caută un fişier de tip text atunci în caseta Containing text se poate introduce un fragment de text care ar putea conduce la găsirea fişierului. Alegând din meniul Start opţiunea Settings se pot seta anumite opţiuni privind modul de prezentare al desktopului. aceasta este lansată în execuţie. în caseta Named se introduce numele fişierului. Tabela Advanced permite precizarea tipului de fişier după aplicaţia care îl foloseşte precum şi informaţii legate de dimensiunea fişierului. Săgeata din dreptul opţiunii indică faptul că respectiva opţiune conţine. Este posibil ca unele programe din lista de aplicaţii să conţină alte liste. Selectând Programs se deschide lista aplicaţiilor instalate din care. În meniul start există opţiunea Documents care conţine o listă a celor mai recente documente deschise de diferitele aplicaţii instalate. Selectând din lista respectivă documentul şi executând un click pe el acesta este deschis de către programul corespunzător. În continuare se vor prezenta doar câteva dintre aceste posibilităţi. figura 2. dacă nu se cunoaşte cu precizie numele sau extensia se pot folosi caracterele globale * şi ? aşa cum s-a arătat la căutarea cu Norton Comander. Start se deschide un meniu. În caseta Look in se selectează drive-ul (unitatea de disc) unde se face căutarea.

grupate după firmele producătoare. pentru care SO Windows 98 are incluse programele driver.. figura 2. Dacă există o singură imprimantă instalată atunci ea este în mod automat cea implicită. din aproape în aproape. Se deschide un meniu din care se alege opţiunea Set as default. se face click pe butonul drept al mouse-ului. Figura 2. Selectând caseta Always on top (implicit selectată) bara de aplicaţii va fi afişată în toate aplicaţiile Windows. Din tabela Start Menu Programs se pot adăuga sau şterge articole din meniul Start. Programul wizard pune la dispoziţie o listă consistentă de tipuri de imprimante. Fereastra care se deschide conţine două tabele. Figura 2. paşii de urmat în instalarea noii imprimante. Dacă imprimanta se găseşte în listă ea va trebui selectată. imprimante cu un cerculeţ de culoare neagră în care se află semnul de selecţie. bara de aplicaţii se va ascunde şi poate fi adusă pe ecran doar când cursorul mouse se poziţionează pe marginea inferioară a ecranului.. Butonul Advanced permite aceleaşi operaţii dar 27 . dacă nu va trebui utilizat discul de instalare al imprimantei pus la dispoziţie de furnizorul produsului. chiar şi atunci când acestea rulează cu ferestrele maximizate.  Setarea barei de stare şi a meniului Start: se alege opţiunea Taskbar & Start Menu.. b) Dacă se doreşte adăugarea unei imprimante noi se selectează pictograma Add Printer şi se face dublu click pe ea. Este o opţiune folositoare atunci când se doreşte creşterea suprafeţei utile a ferestrelor de aplicaţie. Din tabela Taskbar Options se poate seta modul în care este prezentată bara de stare.9 Instalarea imprimantei din fereastra Printers a) dacă se doreşte stabilirea altei imprimante ca implicită se selectează respectiva din listă..10. Se deschide o aplicaţie wizard (vrăjitor) care conduce prin instrucţiuni.10 Setarea barei de aplicaţi şi meniului Start Selectând caseta Auto hide. după cum se apasă butoanele Add… sau Remove.

Cu dublu click pe iconul scurtătură de pe desktop (dacă există) Fereastra aplicaţiei conţine toate elementele unei ferestre de aplicaţie. Pe butonul Start se execută click dreapta şi se alege Explore din meniul derulant 4.11.4. 7. Opţiunile Folder Options şi Active Desktop vor fi discutate la secţiunea de Internet cu care acestea se află în legătură. când cursorul ia aspectul unei săgeţi cu două capete se apasă butonul stâng de pe mouse şi cu el apăsat se deplasează cursorul la stânga sau 28 . 2.1 Windows Explorer Sistemul de operare Windows 98 include un program de management al fişierelor şi dosarelor numit Windows Explorer.4 Răsfoirea resurselor calculatorului 2. precum şi scurtături spre diverse aplicaţii sau fişiere. Butonul Clear goleşte conţinutul listei din meniul Documents. Afişarea liniei de comandă. 2. 6. Cu ajutorul lui pot fi create. redenumite şi şterse fişiere şi foldere.11 fereastra Windows Explorer Cadrul din stânga se numeşte Explorer Bar şi poate fi redimensionat poziţionând cursorul mouse pe linia de demarcaţie dintre cadre. Se selectează Help din meniul Start. Pe iconul My Computer. Apare o fereastră cu o casetă text cu numele “Open”.1 Deschiderea şi particularizarea aplicaţiei Windows Explorer Aplicaţia poate fi deschisă în mai multe moduri: 1. Valoarea lui se pune şi mai bine în evidenţă atunci când se personalizează barele de meniuri prin eliminarea celor articolelor mai puţin folosite şi adăugarea altora mai frecvent utilizate. După setarea opţiunilor se apasă butoanele Apply şi OK. Sub bara de instrumente apare un element nou faţă de o fereastră standard şi anume bara de adresă unde este afişată calea spre fişierul selectat. copiate. etc. Figura 2. Suprafaţa de lucru este împărţită pe verticală în două cadre aşa cum se poate vedea în figura 2.prin intermediul managerului de fişiere Windows Explorer. Se poate uşor constata că butonul Start are suficiente funcţii. click dreapta. Accesul la Help-ul sistemului de operare. din meniul derulant se alege Explore 3. prin repoziţionarea lor în liste. Se selectează Run din meniul Start. Din meniul Start – Programs – Windows Explorer 2. În caseta text se introduce comanda ca şi pe linia de comandă din DOS. mutate.1.4. toate cu rolul de a face mai uşoară operarea.

Conţinutul acestui cadru poate fi modificat din meniul View. Prima opţiune face ca aspectul cadrului drept să fie asemănător cu cel al unei pagini Web. În mod implicit este afişată structura de foldere.  Iconul My Computer. Small Icons. cum ar fi cele grafice. anumite funcţii însă vor fi explicate pe parcurs legat de acţiuni particulare). astfel că restul opţiunilor din meniul Explorer Bar presupun existenţa unei conexiuni Internet şi vor fi explicate mai târziu. respectiva entitate se deschide afişând entităţile pe care le conţine iar semnul + se transformă în – (exemplu My Computer din figura 2. Din această linie se desprind alte iconuri. Dacă nu se selectează nici o opţiune atunci cadrul din stânga nu mai este afişat. aşa că rolul lor nu va mai fi reluat aici.11). Dacă se execută click în pătratul cu semnul +. Cu un click pe butonul View de pe bara de instrumente se deschide un meniu cu următoarele opţiuni: View as Web Page. Revenind la afişarea structurii de directoare în panoul din stânga.12 Modificarea ordinii coloanelor în modul View Details 29 . ca în figura 2. Semnul plus din pătratele de pe linia descendentă indică faptul că entitatea din dreptul lor conţin alte entităţi.11) fie prin intermediul unor pătrate în care se află semnele + sau -. În acest fel nu mai este necesară deschiderea fişierului într-o aplicaţie adecvată pentru a vedea conţinutul. Se constată că entităţile care se desprind din această linie sunt aceleaşi ale căror iconuri se instalează pe desktop odată cu sistemul de operare.dreapta până în poziţia dorită. Tot din meniul View se poate opta pentru afişarea barei de stare selectând Status Bar. pe zile şi respectiv lista de articole favorite. Figura 2. fie direct (exemplu Recycle Bin din figura 2. iconul Control Panel prin intermediul căruia se obţine accesul la resursele calculatorului (funcţiile lui nu vor fi abordate aici deoarece depăşesc tematica cursului. mărimea. iconul Printers – deja descris. Windows Explorer din Windows 98 înglobează trăsături ale browserului Web Internet Explorer. atunci când se face click pe pătratul cu semnul + din dreptul lui deschide o structură asemănătoare cu cea a desktop-ului care conţine toate unităţile de disc ale calculatorului. Un nou click în acelaşi pătrat va face ca entitatea să se închidă. care este şi cea mai utilă pentru explorarea resurselor calculatorului distingem următoarele elemente:  Un icon numit Desktop din care se desprinde o linie verticală punctată. Windows-ul generează un preview atunci când este selectat respectivul fişier. data creării / modificării. Pentru celelalte tipuri de fişiere sunt afişate informaţii privind numele şi extensia. În cadrul din dreapta este afişat conţinutul entităţii (unitate de disc sau folder) selectate în cadrul din stânga.11 dar selectând din meniul View – Explorer Bar altă opţiune. List şi Details. History sau Favorites vor fi afişate istoricul explorărilor anterioare. Large Icons. opţiunea este utilă deoarece pentru anumite tipuri de fişiere. Modul de afişare a informaţiilor din acest cadru poate fi modificat printr-o serie de opţiuni puse la dispoziţie de meniuri şi bara de instrumente.

13 Fereastra Folder Options majuscule atunci trebuie selectată opţiunea “Allow all uppercase names”. Şi ordinea coloanelor poate fi modificată: se selectează o etichetă. figura 2. conţine o fereastră cu opţiuni de afişare a folderelor şi fişierelor. care a fost deja descrisă şi care dispune de o scurtătură pentru a se evita utilizarea meniului constând în combinaţia de taste Ctrl + F.13.ca în Windows 95 – şi particularizat. selectabile prin butoane radio sau casete de validare. figura 2. Pentru a accesa rapid un director (folder) care este mai frecvent accesat acesta se adaugă mai întâi în lista de preferinţe şi apoi. ştergerea sau redenumirea celor existente.am. utilizatorul are la dispoziţie mai multe opţiuni. în sens crescător sau descrescător. se selectează din lista de articole din meniul Favorites. A treia fereastră Files Types. Pentru afişarea pe bara de titlu a căii complete se selectează opţiunea “Display the full path in the title bar”. a aplicaţiilor şi acţiunilor asociate respectivelor fişiere. care deschide o fereastră cu trei tabele. din fereastra Advanced Settings. dacă se execută click pe o eticheta atunci fişierele vor fi ordonate după criteriul numelui etichetei. Un exemplu: sistemul de operare Windows 98 utilizează nişte fişiere care au atributul “ascuns” şi o serie de fişiere numite “de sistem”. Deşi modul de lucru nu este complicat el nu face obiectul prezentului curs. Meniul Tools conţine trei comenzi: comanda Find. A doua opţiune a meniului este Organize Favorites care permite crearea de directoare noi în listă. Opţiunile de vizualizare descrise se găsesc şi în meniul View de pe bara de meniuri. O comandă puternică a acestui meniu este comanda Folder Options.d. La acest mod de afişare apare în partea superioară a cadrului o bară cu etichete ce poartă denumirea fiecărei coloane. 30 . View. Uneori. Meniul Favorites conţine opţiuni pentru crearea de liste de preferinţe. pune la dispoziţie instrumente de modificare a tipurilor de fişiere. Pentru acesta. se selectează opţiunea “Do not show hidden or system files”. Această opţiune dispune de un buton Settings cape acţionat deschide o nouă fereastră de dialog în care utilizatorul îşi poate preciza opţiunile. ori de câte ori este necesar. din dorinţa de a micşora numărul de fişiere care sunt afişate pe ecran este util ca fişierele amintite să nu fie afişate. Spre exemplu. stil clasic . Etichetele sunt folosite pentru ordonarea fişierelor şi directoarelor afişate. mai ales că modificarea respectivelor fişiere poate duce la deteriorarea sistemului. Tabela General conţine trei opţiuni care privesc modul în care se prezintă desktopul: stil Web.14. figura 4. se apasă butonul stâng al mouse-ului şi apoi se trage eticheta în poziţia dorită. Ca urmare se deschide o fereastră de dialog prin care utilizatorul este consultat cu privire la locul pe care respectivul director îl va ocupa în lista de preferinţe. Pentru a adăuga un director la lista Favorites se selectează din panoul din stânga directorul dorit şi din meniul cu acelaşi nume se alege Add to Favorites. Dacă se doreşte ca denumirea fişierelor şi folderelor să conţină numai caractere Figura 2. cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se deplasează linia de demarcaţi la stânga sau la dreapta.13. dacă se face click pe eticheta Size fişierele vor fi listate în ordinea crescătoare a dimensiunii. A doua tabelă. Lăţimea coloanelor poate fi modificată poziţionând cursorul pe linia de demarcaţie a etichetelor şi apoi. la următorul click vor fi listate în ordinea descrescătoare a dimensiunii ş. La fiecare apăsare ordinea de sortare se inversează.

Cv(ro) şi altele de tip document Word (.15.1.1. Pentru Back şi Forward există comenzi rapide din tastatură şi anume Alt + săgeată stânga şi respectiv Alt + săgeată dreapta. Executând dublu click pe iconul unui fişier din cele afişate în partea dreaptă se deschide fie aplicaţia.doc).3.bmp). Este posibilă şi folosirea meniului File pentru navigare. Acest meniu conţine o listă a dosarelor deschise până la dosarul curent şi alegând dosarul dorit din listă se schimbă dosarul curent cu cel selectat. dacă fişierul este executabil. Up. Se selectează butonul radio de setări personalizate şi apoi se apasă butonul Settings. Operaţiile de navigare descrise până aici pot fi efectuate şi cu ajutorul meniului Go. fie o altă aplicaţie asociată tipului de fişier neexecutabil. prin intermediul căreia fişierul poate fi vizualizat.htm). După cum se ştie fişierele pot fi clasificate ca executabile. Dacă se doreşte deschiderea unui folder din cadrul din dreapta se face dublu click pe respectivul folder. Pentru a schimba dosarul curent cu un dosar aflat mai sus în structura de directoare.2. Modificarea căii se poate constata şi în conţinutul barei de adrese. de tip HTML (. pe bara de instrumente este prevăzut un buton. 31 . Forward şi Up One Level. inclusiv eventualele foldere pe care acesta le conţine. Din cadrul stâng al ferestrei Windows Explorer se selectează entitatea. fişierele Cd. Mai clar. Se selectează apoi folderul dorit iar în partea dreaptă se va afişa conţinutul respectivului folder.14 Conţinutul dosarului Documents din drive-ul D:. Din fereastra Custom Settings se alege opţiunea “Open each folder in the same window”. care are în cuprins şi comenzile Back. Dacă respectivul folder este afişat şi în cadrul din stânga este suficient un singur clic pe folderul din cadrul stâng. în coloana Type a fişierelor de aplicaţie este scris Application). etc. Figura 2. figura 2.2 Navigarea cu Windows Explorer Navigarea prin resursele calculatorului se face simplu cu ajutorul Windows Explorer. drive-ul sau folderul. care acţionat va afişa în fereastra curentă conţinutul directorului de rang superior.14 dosarul Documents nu conţine nici un fişier de aplicaţie dar conţine fişiere neexecutabile de diferite tipuri: fişierul Any de tip bitmap (. vezi tabelul 2. în figura 2. fişierele Script2 şi Time Dilatation. Selectarea opţiunii de afişare în aceeaşi fereastră se face din meniul View selectând Folder Options şi tabela General. sau aplicaţii şi fişiere neexecutabile (în modul de afişare Details. Pentru a vedea în acelaşi panou structura de foldere a unui drive se face click pe pătratul cu semnul + din dreptul lui.

obiectele şterse sunt depozitate în coşul de gunoi.4. Recycle Bin. de unde pot fi restaurate în cazul când se constată că ştergerea s-a făcut din greşeală. Se selectează comanda Copy iar apoi se deschide dosarul ţintă. Selectarea comenzilor de copiere şi lipire se poate face mai rapid astfel: după selectarea fişierului sau dosarului de copiat se apasă butonul drept al mouse-ului cea ce are ca urmare deschiderea unui meniu cu cele mai frecvente comenzi. Există două excepţii: 32 . Atunci când copierea se face pe desktop. Pentru copiere. chiar parţial şi este folosit ca ţintă pentru eliberarea sau lipirea obiectului. 2. fişierele şi dosarele vor fi denumite global drept obiecte. Cu butonul stâng al mouse apăsat se trage iconul obiectului din cadrul drept în cadrul stâng peste iconul dosarului ţintă şi se eliberează butonul mouse. pe desktop sau în memoria clipboard. Prin copiere obiectul original rămâne neschimbat şi în locul avut în structura de directoare. în timpul operaţiilor descrise mai sus trebuie ţinută apăsată tasta Ctrl. altfel în dosarul ţintă se creează doar o scurtătură a fişierului executabil. În locul butoanelor de pe bara de instrumente se pot folosi comenzile cu acelaşi nume din meniul Edit. după selectarea obiectelor se apasă combinaţia de taste Ctrl + C iar pentru lipire Ctrl + V. Într-un loc liber de pe suprafaţa cadrului drept se face din nou click dreapta şi se selectează comanda Paste. Se apasă butonul Copy de pe bara de instrumente Obiectul este copiat în memoria clipboard. fie se foloseşte pictograma desktop din Windows Explorer ca ţintă fie se minimizează / redimensionează ferestrele astfel încât desktopul să devină vizibil. Tasta Ctrl trebuie menţinută apăsată. imediat în vecinătatea cursorului mouse. Figura 2. Nu se poate face o copie în acelaşi dosar deoarece nu se admit două obiecte cu acelaşi nume în acelaşi dosar.1. 3. unde trebuie copiat obiectul. Ştergerea este operaţia prin care un obiect este îndepărtat din structura de directoare. În Windows ştergerea nu este definitivă. Pentru copierea pe dischetă sau în folderul My Documents se poate folosi comanda Send To din meniul care apare la apăsarea butonului drept al mouse-ului şi se alege destinaţia dorită. pe parcursul acestui paragraf atunci când nu se specifică altfel.3 Operaţii cu fişiere şi dosare Operaţiile care se pot face cu fişierele şi dosarele (foldere) sunt copierea. Fereastra Custom Settings 2. Tot din Windows Explorer se selectează în cadrul drept obiectul de copiat. redenumirea şi crearea de scurtături. Se deschide în cadrul drept dosarul unde ţintă şi se apasă butonul Paste (Lipeşte) de pe bara de instrumente. în cazul când se copie fişiere executabile. Copierea este procesul prin care unui obiect i se creează o copie în alt dosar. Pentru claritatea şi simplificarea prezentării. ATENŢIE. crearea. se selectează în cadrul din stânga dosarul ţintă sau destinaţie. Există comenzi rapide din tastatură pentru copierea şi lipirea obiectelor. Obiectul din clipboard este copiat în dosarul ţintă dar memoria clipboard păstrează copia obiectului astfel că el poate fi copiat şi în alte dosare. Metoda se numeşte “drag and drop” (trage şi eliberează). În cadrul din dreapta se selectează obiectul de copiat. ştergerea. Când copierea s-a încheiat se închide şi fereastra.15. Cu ajutorul Windows Explorer. altfel obiectul este mutat şi nu copiat. pe o altă unitate de disc. indiferent de metodă. Se deschide o fereastră cu o bară indicatoare a stadiului procesului de copiere. 1. Sunt mai multe posibilităţi de copiere a unui fişier sau dosar din care se exemplifică câteva. mutarea.

Se selectează iconul Recycle Bin şi se face click dreapta. Cum se dimensionează spaţiul pentru Recycle Bin? Din cadrul stâng al Windows Explorer sau direct de pe desktop se selectează iconul Recycle Bin şi se execută clic dreapta. În toate cazurile. Din meniul care se deschide se alege comanda “Empty Recycle Bin”. Se selectează obiectul şi se face click dreapta iar din meniul care apare se selectează Restore. Se recomandă ca înainte de golire utilizatorul să fie convins că nici unul din articolele din Recycle Bin nu mai este folositor. Spre deosebire de copiere unde efectiv fişierul este scris pe disc la altă 33 . Dacă sistemul are mai multe unităţi de disc atunci setarea dimensiunilor pentru Recycle Bin se poate face individual. Dacă obiectul a fost şters anterior. sau se alege comanda Delete din meniul Edit sau se face click pe butonul din dreapta al mouse-ului. Cum se goleşte coşul de gunoi? Periodic coşul de gunoi trebui golit pentru că pe de o parte pe măsură ce se umple rămâne tot mai puţin spaţiu liber. pentru ambele discuri.16. Recycle Bin Ştergerea propriu-zisă se poate face şi ea în mai multe feluri: 1. Nu este recomandat să se modifice aceste ultime opţiuni deoarece pot fi şterse pentru totdeauna informaţii care ulterior se dovedesc importante. După selectarea obiectului se apasă tasta Del. Dacă se deselectează opţiunea “Display delete confirmation dialog box” atunci utilizatorul nu va mai fi atenţionat asupra faptului că este pe cale să şteargă un fişier sau dosar. fapt care împiedică ştergerea altor obiecte şi pe de altă parte pentru că plin fiind este mai greu de localizat un obiect printre foarte multele obiecte depozitate.  dacă spaţiul de memorie alocat pentru Recycle Bin este mai mic decât dimensiunea obiectului şters. Din Windows Explorer se trage iconul obiectului peste iconul Recycle Bin din cadrul stâng sau de pe desktop. 2. 3. procentual din capacitatea discului. sistemul de operare deschide un mesaj de interogare prin care utilizatorul este solicitat să confirme dacă vrea cu adevărat ca obiectul respectiv să fie trimis la coşul de gunoi. Se selectează obiectul şi se apasă butonul Delete de pe bara de instrumente. figura 2. La sfârşit Figura 2. în această situaţie utilizatorul este avertizat că obiectul va fi şters definitiv şi se oferă posibilitatea renunţării la acţiune  Dacă obiectul care se şterge se află pe dischetă sau pe CD. Mutarea este operaţia prin care un obiect este luat din locul pe care îl avea în structura de directoare şi dus în alt loc. dacă nu a fost deselectată opţiunea respectivă. Cum se anulează o ştergere sau se poate recupera un obiect şters? Dacă se doreşte recuperarea unui obiect care tocmai a fost şters se poate utiliza butonul Undo de pe bara de instrumente. Dacă se selectează opţiunea “Do not move files to the Recycle Bin…” atunci ştergerea se face definitiv. cu dublu click pe iconul Recycle Bin se deschide coşul de gunoi şi se localizează obiectul şters.16 Stabilirea proprietăţilor pentru se apasă Apply şi apoi OK. În această situaţie ştergerea este definitivă şi sistemul nu generează nici un mesaj de avertizare. Cu ajutorul cursorului din fereastră se stabileşte dimensiunea memoriei alocate. Se deschide o fereastră de dialog. pe fiecare disc în parte sau global.

se deschide o nouă fereastră în care se introduce numele scurtăturii după care se apasă Finish. Pe ecran apare pictograma unui dosar având selectat câmpul pentru nume. După ce câmpul cu numele îşi schimbă culoarea de fundal se procedează ca mai sus. Şi scurtăturile pot fi create în mai multe moduri. nu conţine nici un fel de informaţie. În cazul programelor de aplicaţii. Se continuă aşa până când se ajunge la dosarul sau fişierul dorit. Se schimbă dosarul cu dosarul ţintă şi se face Paste ca şi la copiere. Comanda rapidă pentru decupare este Ctrl + X. după ce a fişierul executabil fost localizat şi selectat se trage cu ajutorul mouse-ului pe suprafaţa de lucru. fie se modifică conţinutul ferestrei. Se pot crea fişiere ale aplicaţiilor instalate pe calculator. se face dublu click pe unitatea de disc dorită. Se alege comanda New – Shortcut. Din acest motiv mutare unui fişier este mult mai rapidă decât copierea. Din acest motiv scurtăturile se mai numesc pictograme de accelerare. Toate operaţiile cu fişiere şi directoare se fac în modul în care s-a arătat mai sus. Ele au aspectul pictogramelor programelor de aplicaţie sau documentelor dar au în plus. Din meniul care se desfăşoară se alege New – Folder. fie se deschide o nouă fereastră în care sunt listate toate dosarele şi fişierele de pe discul selectat. Se introduce numele dorit urmat de Enter. figura 2. Odată apărut pe desktop iconul poate fi redenumit 2. Este deci posibil ca prin intermediul lui să se poată accesa unităţile de disc şi conţinutul lor. Se procedează ca în cazul creării unui dosar cu singura diferenţă că din meniul New se alege unul din tipurile de fişiere din lista pusă la dispoziţie. Se poate face şi click dreapta pentru a alege comanda Cut din meniul care se deschide.locaţie în cazul mutării el ocupă pe disc acelaşi loc din punct de vedere fizic doar că adresa logică se schimbă. Crearea unui dosar. 3.2 Utilizarea My Computer Am afirmat atunci când am prezentat elementele desktopului că iconul My Computer permite accesul la toate resursele sistemului. Se selectează şi se apasă butonul drept al mouse iar din meniul desfăşurat se alege Send to desktop. În funcţie de modul în care este setată afişarea directoarelor. Pentru mutare se selectează obiectul şi se apasă butonul Cut (decupează) de pe bara de instrumente sau se selectează comanda cu acelaşi nume din meniul Edit. Se poziţionează cursorul mouse pe o zonă liberă şi se face click dreapta. Altă posibilitate este să se execute două clickuri cu butonul stâng al mouse. Se alege destinaţia în cadrul drept al Windows Explorer. care permite răsfoirea dosarelor din calculator pentru localizarea obiectului pentru care se creează scurtătura. la interval de circa o secundă. Scurtăturile sau shortcuts sunt instrumente prin care se poate realiza un acces mai rapid la unele aplicaţii. Se localizează obiectul cu ajutorul Windows Explorer. După selectarea acestuia se apasă Next. Se face clic dreapta pe numele obiectului şi din meniul care apare se alege comanda Rename. Se introduce numele dorit urmat de Enter. De regulă se plasează pe desktop dar pot fi plasate şi pe bara de lansare rapidă quick launch. 2. Din fereastra My Computer. Fişierul astfel creat este vid.6. Se deschide o aplicaţie tip wizard care conduce în doi paşi la crearea scurtăturii. un mic pătrat în care se află o săgeată curbată. pe numele obiectului.4. Apare pictograma respectivului tip de fişier având câmpul pentru nume selectat. Crearea unui fişier. cu excepţia 34 . Prima fereastră conţine un buton Browse. Se poziţionează cursorul mouse într-o regiune liberă a desktop-ului se face click pe butonul drept. Vor fi prezentate cele mai simple: 1. în colţul din stânga jos. Crearea de scurtături. Câmpul cu numele obiectului îşi schimbă culoarea de fundal după care se introduce numele de la tastatură urmat de Enter. figura alăturată. dosare sau documente. Redenumirea este operaţia prin care se schimbă numele obiectului.

Copy şi Paste şi pe meniurile desfăşurate de acţionarea butonului drept al mouse-ului. 35 . Cele mai folosite metode sunt cele bazate pe comenzile Cut.celor care folosesc panoul din stânga al Windows Explorer.

c 3. săgeată simplă. Formatarea unei dischete se mai poate face cu: a. săgeată simplă b. b. c 2. Accesul la programul BIOS 3. Sunt considerate sisteme de operare următoarele produse: a) Windows 3. Sistemele de operare sunt cele ce fac legătura între(în sensul definiţiei): a) utilizator şi internet b) utilizator şi imprimată c) utilizator şi tastatură 2. Accesul utilizatorului la diferite setări ale calculatorului(în sensul de a putea îmbunătăţi performaţele acestuia) c. Un sistem de operare conţine componenetele: a) un editor de texte. butonului START c. numai sub Norton Command c. Prin sistem de operare monouser înţelegem: a) poate fi folosit de o singură persoană b) poate fi folosită de mai multe persoane în acelaşi timp c) poate fi folosită de mai multe persoane în acelaşi timp dar care au drepturi de utilizare răspuns corect: a ÎNTREBĂRI PROPUSE 1. Imaginea pe ecran a unui mouse poate fi: a. clepsidră şi imagine a unei mâini d. c) un editor de legãturi răspuns corect a. patru săgeţi c. programele nu pot fi lansate în execuţie 5. Sistemul de operare are rolul principal de a realiza: a. Accesul utilizatorului la resursele sistemul de calcul b. ajutorul programului My Computer b. pictogramelor b. Un program poate fi lansat în execuţie cu ajutorul: a. nu se poate face 36 . TESTE 1.11 b) Unix c) Windows Xp răspuns corect b. dublă 4. b) un translator.

Ele sunt simple. Conţinutul clipboardului se păstrează putând fi utilizat până când este înlocuit cu altceva.1 Fereastra de setare a fontelor în Notepad Programul dispune de câteva comenzi specifice editoarelor de text. textul din clipboard Cut (taie) CTRL + X Copie în clipboard textul marcat care este şters de pe ecran. Paint – program de prelucrare grafică a imaginilor. 37 . comparativ cu alte aplicaţii scrise pentru Windows . care uşurează într-o oarecare măsură munca de editare. Wordpad – editor evoluat de text. CAPITOLUL 3 APLICAŢII INCLUSE ÎN WINDOWS Sistemul de operare Windows include câteva aplicaţii care se instalează odată cu sistemul de operare. 3. 2.1. Dintre acestea se prezintă: 1. documentul se rearanjează Del (şterge) Del Şterge definitiv textul selectat** * Clipboard. memorie temporară pe care Windows o pune la dispoziţie pentru memorarea de date. Fontul ales se aplică întregului document. Aceste scurtături sunt identice în toate aplicaţiile Microsoft şi în foarte multe alte aplicaţii pentru WINDOWS. decuparea şi lipirea a porţiunilor de text selectate. Comanda Scurtătura Acţiunea Copy (copie) CTRL + C Copie în clipboard* textul selectat Paste (lipeşte) CTRL + V Inserează. care fac acelaşi lucru. 4. figura 3. începând de la poziţia curentă a cursorului. Notepad – editor simplu de text. dar sunt eficiente şi utile. Aceste comenzi se află tot meniul Edit şi permit copierea. CD Palyer 3. În fereastra care se deschide se pot edita fişiere text. Pentru evitarea folosirii meniului EDIT sunt disponibile comenzi prescurtate (scurtături). 5.1 Notepad se lansează din meniul Start – Programs – Accessories – Notepad. Calculator – calculator de buzunar. încât merită efortul de a fi memorate. Figura 3. Editarea unui text decurge astfel: se introduce textul de la tastatură până când cursorul ajunge la marginea extremă dreaptă a ferestrei editorului. După alegerea din fiecare câmp a uneia din opţiunile puse la dispoziţie se apasă butonul OK sau tasta Enter.

numele şi tipul fişierului. inclusiv extensia. Dacă dorim totuşi salvarea cu o altă extensie atunci există două posibilităţi:  numele fişierului. în locul unde se află cursorul.txt”. Meniul Search permite căutarea unui cuvânt sau şir de caractere în corpul documentului. un singur nivel. De aceea. simultan cu apăsarea săgeţilor stânga-dreapta se ţine apăsată tasta Ctrl.2. Dacă unui document dalvat o dată i se fac modificări. iar pentru sfârşit de document End + Ctrl. Deschiderea unui document existent se face din meniul File. în cazul că se intenţionează deschiderea unui nou document în timp ce altul este deja deschis. acesta se poate recupera imediat după ştergere cu ajutorul comenzii Undo din acelaşi meniu. programul atenţionează şi solicită utilizatorului să decidă dacă salvează documentul curent sau nu. ** dacă din eroare a fost şters un text. Se poate muta cursorul la început de rând cu ajutorul tastei Home. după introducerea numelui. adică nu memorează decât ultima acţiune. se apasă Save sau Enter de la tastatură. fără extensie. 38 . Figura 3. În meniul Edit mai există opţiunea TIME/DATE care inserează automat. Cursorul poate fi deplasat la începutul fiecărui cuvânt dacă. La sfârşitul editării se salvează fişierul. în câmpul File name iar din câmpul Save as type se alege All files apoi se apasă butonul Save sau tasta Enter. extensia “txt”. deoarece programul a memorat informaţiile necesare cu privire la destinaţia. Pentru căutarea în continuare se apasă F3. în Notepad. Pe lângă comenzile de editare descrise mai sus sunt câteva artificii ce pot fi folosite pentru deplasarea rapidă a cursorului în interiorul documentului. Datorită faptului că Windows admite nume lungi. Numele fişierului se introduce în caseta de text File name. Această comandă are. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse pe meniul File şi execută click cu butonul stâng. care conţin şi semne de punctuaţie. ora şi data curentă a sistemului. comnada Open. inclusiv extensia se scriu între ghilimele. iar la început de document cu Home + Ctrl. Pentru deplasarea cursorului la sfârşit de rând se apasă tasta End.2 Fereastra Save As Unitatea de disc şi folderul unde urmează să fie salvat fişierul se aleg din câmpul principal al ferestrei care funcţionează asemenea ferestrei drepte din Windows Explorer. pentru salvarea modificărilor se salvează cu comanda Save din meniul File. figura 3. de exemplu “index. Tipul implicit de fişier este text. Ca urmare apare o fereastră în care se poate selecta folderul unde se salvează şi denumirea fişierului. dacă se doreşte păstrarea acestui format. Deoarece Notepad nu poate lucra cu mai multe documente deschise simultan. ea rămâne tot “txt” doar numele fişierului va conţine în plus şirul “. Din meniul care se desfăşoară se alege “Save As”. precizarea extensiei separată prin punct în caseta rezervată numelui nu conduce la schimbarea extensiei.html”  se scrie numele fişierului.

3.2 Word Pad
este un editor de text mult mai puternic decât Notepad, dar nu atinge performanţele editoarelor
de text ca MSWord sau Star Office. Ca şi Notepad nu lucrează cu mai multe documente
simultan; dacă se deschide un document în timp ce altul este deja deschis, programul solicită
utilizatorului, printr-o fereastră de dialog, să decidă dacă salvează modificările din documentul
curent înainte de a se deschide noul document. În schimb se pot edita documente mai mari,
posibilităţile de formatare sunt mai numeroase, se poate previzualiza documentul înainte de
tipărire.
Lansarea în execuţie se face din meniul Start – Programs - Accessories – Word Pad.
Fereastra care se deschide conţine în plus faţă de Notepad de o bară de unelte (tools) cu
pictograme pentru crearea unui document, pentru deschiderea unui document existent, salvarea,
tipărirea şi previzualizarea documentului existent, figura 3.3. Alegerea tipului de fonte şi
mărimea lor se face uşor cu ajutorul unor casete text derulante iar stilul cu ajutorul a trei butoane
de pe bara de instrumente. Sub bara de instrumente se află o riglă cu indicatoare pentru alinierea
paragrafelor. Aceste indicatoare se pot deplasează cu ajutorul mouseului în lungul riglei: se
poziţionează cursorul mouse pe indicatorul dorit, se apasă butonul stâng al mouse şi se
deplasează la dreapta sau la stânga. Pentru copierea, tăierea şi lipirea unor părţi de text selectate,
în afară de comenzile enumerate la programul Notepad se pot folosi şi butoanele existente pe
bara de unelte.

Figura 3.3 Fereastra editorului Wordpad

Înainte de a începe editarea se stabilesc dimensiunile (formatul) paginii, marginile –spaţiul dintre
marginile foii şi text – şi orientarea (portrait sau landscape). Pentru aceasta se selectează din
meniul File comanda Page Setup. În rest editarea decurge ca şi în Notepad, cu diferenţa că
funcţia Word Wrap este implicită, astfel că tasta Enter se acţionează doar la sfârşit de paragraf.
Se pot insera imagini în document sub formă de obiecte sau imagini simple.
Dacă se doreşte renunţarea la o acţiune de prelucrare de text făcută, există un buton
UNDO, prin a cărui acţionare se revine la situaţia de dinaintea modificării. Acelaşi efect se
obţine dacă se apasă Ctrl + Z. Salvarea cu opţiunea Save As permite salvarea documentului
redactat în mai multe formate, compatibile cu diverse editoare de text (MSWord, text only, etc.).
O altă facilitate oferită de Wordpad este că, pe lângă găsirea unui şir de caractere în cadrul
documentului permite şi înlocuirea respectivului şir cu un alt şir, introdus de utilizator într-o
casetă text.

3.3 Paint
este un program care permite editarea, crearea de imagini grafice. Recunoaşte şi poate salva
imaginile în cele mai răspândite formate, cum ar fi bitmap (hartă de puncte) cu extensia .bmp,
sau JPEG (extensia .jpg), GIF (extensia .gif), etc.

39

Formatul implicit este .bmp, care creează fişiere cu dimensiunile cele mai mari.
Formatele .jpg şi .gif sunt formate în care informaţia este comprimată, rezultând fişiere de
dimensiuni convenabil de mici, de până la 10 ori.
Deschiderea aplicaţiei se face din meniul Start – Programs – Accessories – Paint. În partea
stângă a ferestrei se află bara de instrumente conţine 16 butoane cu imagini sugestive pentru
funcţiile pe care le au. Astfel creionul permite desenarea pe suprafaţa de lucru a ferestrei,
asemenea unui creion
Se deplasează cursorul mouseului pe culoarea dorită şi se face click stânga. Din acel
moment toate instrumentele de pe bara de instrumente care permit desenarea se încarcă cu
culoarea selectată. Se pot selecta simultan 2 culori, una cu butonul stâng al mouseului, iar a doua
cu butonul drept. În funcţie de care buton al mouseului se ţine apăsat în timp ce se desenează,
respectiva culoare va fi activă.
Revenind la bara de instrumente, pe ea se găseşte un buton ce reproduce un borcan, folosit
pentru umplerea (fill) suprafeţelor închise de contururi, o pensulă (ale cărei dimensiuni şi formă
se pot modifica), un tub de spray, a cărui amprentă poate fi de asemenea modificată. Mai există
un grup de 6 butoane care permit trasarea de linii drepte, curbe, dreptunghiuri (cu colţuri drepte
sau rotunjite) elipse sau forme libere. Butonul cu lupă permite mărirea imaginii de până la 8 ori.
La nivelul de mărire de 6 ori şi 8 ori, se poate vizualiza un rastru, care reprezintă harta de puncte
a imaginii. Pentru a vedea rastrul, din meniul View se alege Zoom – Show Grid. Pentru a face să
dispară rastrul se repetă secvenţa de mai sus. Butonul Radieră (Eraser) permite ştergerea liniilor
sau culorilor din desen.
Stabilirea atributelor imaginii se face cu ajutorul meniului IMAGE care permite:
 rotirea imaginii faţă de una din axe sau rotirea cu unghiuri de 90, 180 sau 270 grade.
(Image – Flip/Rotate);
 redimensionarea imaginii (Image – Stretch/Skew);
 inversarea culorilor (Image – Invert colours);
 stabilirea dimensiunii foii de lucru, exprimate în inch, cm sau pixeli, precum şi paleta de
culori (imagine color sau alb negru) – Attributes.
Meniul Colours permite stabilirea altor culori decât cele iniţiale, implicite.

3.4 Calculator
foloseşte pentru calcule simple, asemenea unui calculator de buzunar. Se lansează cu Start
– Accessories – Calculator. Are două moduri, simplu şi ştiinţific, selectabile din meniul View,
figura 3.4.

Figura 3.4 Calculator, standard – stânga – şi ştiinţific – dreapta.

Cifrele se pot introduce din tastele numerice ale tastaturii sau apăsând cu butonul
mouseului tastele de pe ecran. La fel se procedează şi pentru operaţiile elementare, adunare (+),
scădere (-), înmulţire (*) şi împărţire (/). Restul operaţiilor se fac numai cu ajutorul mouseului şi
butoanelor de pe ecran.
40

3.5 CD Player
Această aplicaţie este destinată ascultării CDurilor audio. Pentru aceasta calculatorul
trebuie să fie echipat cu o unitate CD-ROM, adaptor audio şi difuzoare. Aplicaţia se lansează din
Start- Programs – Accessories – Entertainment – CD Player. Fereastra aplicaţiei este reprodusă în
figura 3.5.

Figura 3.5 Fereastra CD Payer
Din meniul View se poate selecta opţiunea de afişare a barei de instrumente care permite
un acces mai rapid la funcţiile din meniuri. În fereastra ceas sunt afişate trackul curent, în
paranteze pătrate, şi o informaţie de timp care poate fi: timp scurs din trackul curent, timp rămas
din trackul curent sau timp rămas din total disc, la alegerea utilizatorului. Din meniul Options se
pot selecta câteva opţiuni privind modul de citire a trackurilor şi anume, în ordine aleatoare
(Random), reluare după terminarea discului (Continuous play) sau numai începutul fiecărui track
(Intro). În mod implicit piesele muzicale sunt interpretate în ordinea de pe disc. Se poate edita o
listă de piese de pe discul curent care să fie citite în ordinea aleasă. Din meniul Disc se alege Edit
Play List şi se deschide o fereastră în care se poate edita lista prin adăugarea şi revocarea
trackurilor disponibile pe disc. După terminarea editării se apasă butonul OK.
În cazul în care discul conţine informaţii privind numele artistului, al albumului şi numele
pieselor muzicale, aceste informaţii sunt afişate în câmpurile corespunzătoare din fereastra CD
Player.

TESTE
1. Să se importe din Paint imaginea unui desen. Să se salveze fişierul obţinut, în directorul
personal STUDENT.
2. Fie A=53(5,54+7,46)- (1,1*10+300*0,04); B=75/32+79/57. Să se creeze un fişier cu
numele CALCULATOR.TXT care să conţină, pe câte un rând, rezultatele următoarelor calcule:
A-B, B*A, (A+B)*A şi media geometrică a celor două numere. Calculele vor fi realizate prin
intermediul aplicaţiei Calculator.
3. Să se creeze un fişier cu numele DEMONSTRATIE.TXT care sa conţină câteva
caractere greceşti.
4. Lansarea în execuţie a unui accesoriu se face din meniul:
a. Start – Programs - Accessories
b. Strat – Programs – Note Pad
5. Pot fi considerate următoarele elemente accesorii ale Windows-ului
a. Notepad
b. Wordpad
c. Paint
d. Calculator

41

pe cea din urmă găsindu-se nişte indicatori de aliniere (cursoare) precum şi butoanele de închidere. MS Excel şi Power Point. Bara de instrumente afişată la instalare este cea standard şi conţine principalele butoane pentru operaţiile mai des utilizate. iar aducerea pe ecran a oricărui document din listă se face cu un click pe numele documentului din listă. Prima fereastră. 42 . MS Outlook – program pentru poştă electronică (client e-mail) şi programare activităţi. una în alta. Pentru minimalizarea.CAPITOLUL 4 PRODUSUL MICROSOFT OFFICE Produsul Office este un produs program dezvoltat de Microsoft şi dedicat activităţilor de birotică. bară de meniuri. MS Acces – program pentru baze de date. Ea poate fi particularizată. minimizare şi redimensionare a ferestrei. Lista documentelor deschise simultan se poate vedea executând click pe meniul Windows. cea exterioară. În cele de urmează se vor prezenta produsele MS Word. iar pentru minimalizarea. 4. Figura 4. se pot adăuga iconuri: în meniul Tools se alege Customize şi se deschide o fereastră de dialog cu trei tabele din care se alege tabela Commands. După deschiderea aplicaţiei de pe ecran apar 2 ferestre.1. bară de titlu –pe care sunt afişate sigla cu numele programului şi numele documentului deschis. figura 4. iar cea interioară a documentului.1 MS Word Aplicaţia se lansează cu Start – Programs – Microsoft Word sau dublu click pe iconul de pe desktop. redimensionarea sau închiderea unui document se folosesc cele trei butoane de pe bara de meniuri. fiecare în fereastra lui. Fereastra documentului conţine două rigle. El conţine următoarele aplicaţii: MS Word – editor avansat de texte.2. bare de instrumente.1 Fereastra Microsoft Word Fereastra programului conţine toate elementele unei ferestre de aplicaţii. este fereastra aplicaţiei. redimensionarea sau închiderea aplicaţiei se folosesc cele 3 butoane de pe bara de titlu. bară de stare. Programul poate deschide simultan mai multe documente. MS Excel – program de calcul tabelar. figura 4. MS Power Point – program pentru prezentări grafice. verticală şi orizontală. dacă există.

Extrem de utilă este bara Formatting. Dacă se doreşte să se tipărească documentul pe ambele feţe ale unei coli de hârtie.3 Se trece la tabela Paper Size de unde se alege tipul colii A3. Alte bare de instrumente se pot adăuga din meniul View – Toolbars. În asemenea situaţie se recomandă ca marginea cu denumirea inside să se seteze la o valoare mai mare decât marginea exterioară – outside.. etc. modul de afişare a unităţilor de măsură. folder-ul) Program Files – Templates. Pentru aceasta se parcurg următorii paşi: Se deschide un document nou din meniul File – New sau cu un click pe iconul de pe bara de instrumente. utilizatorul nu foloseşte setările prestabilite în această machetă (şablon) şi poate modifica setările implicite ale paginii. În panoul din stânga se alege categoria iar în cel din dreapta sunt afişate iconurile categoriei respective. şablon (Template) care are prestabilite marginile paginii.1 Setarea paginii La deschiderea oricărui document nou (din meniul File – New sau din iconul New de pe bara de instrumente Standard) se deschide o pagină albă. figura 4. prin tehnica drag and drop. Rezultatul oricărei acţiuni se vede într-o mică fereastră Preview. De regulă.3 Fereastra Page Setup 43 . se bifează caseta Mirror margins. 4. A5. Din lista care se deschide se bifează bara necesară. Altă bară utilă pentru desenarea (crearea de mici desene în pagină) este bara Drawing. precum şi orientarea Portrait (normal) sau Landscape (transversal).dot şi este localizat în directorul (dosarul. Se setează marginile paginii din meniul File – Page Setup – Margins. Acestea se pot trage. pe bara de instrumente. Letter. care permite formatarea textului. Figura 4. etc. Figura 4.2 Fereastra Customize Iconurile sunt grupate pe categorii.1. A4. Această bară poate fi ascunsă sau afişată activând /dezactivând iconul Drawing de pe bara de instrumente Standard. Fişierul care conţine aceste informaţii se numeşte Normal. tipul de fonte folosite şi mărimea lor.

Tractor (pentru hârtia cu perforaţii pe margini şi pliată în formatele A3. În tabela Line and Space Breaks. central. etc.). etc. în pitch (10. 12. Utilizatorul este avertizat asupra acestui lucru printr-o fereastră de dialog cu două butoane.). Times New Roman. sunt câteva opţiuni utile: Widow/Orphan control. culoarea. etc. A4. Dacă se apasă Yes se salvează modificarea iar cu Cancel se renunţă la salvare. previne tipărirea ultimei linii dintr-un paragraf la începutul unei pagini noi precum şi tipărirea primei linii a unui paragraf la sfârşitul unei pagini. Din meniul Format – Paragraph. Apoi se apasă OK din fereastra Page Setup. Mai există un număr de casete pentru efecte: superscript (indice superior. Pe de altă parte şablonul este foarte util când se editează documente de acelaşi tip.). de foarte multe ori formatul implicit nu corespunde cerinţelor atunci când se redactează o variete de tipuri de documente şi aceasta obligă la modificarea marginilor pentru fiecare document în parte. Opţiunile sunt diferite. Uzuale sunt: manual feed (alimentare manuală). cum ar fi T o. cum ar fi oC.3 Formatarea paragrafelor. Line spacing – stabileşte ca scrierea să se facă la 1 rând (single). Dacă se doreşte ca fontul ales să devină implicit se apasă butonul Default care va salva modificările în şablon. dreapta sau faţă de margini (justified). permite introducerea unui spaţiu specificat deasupra sau sfârşitul paragrafului). Pe parcursul acestui capitol se va arăta cum pot fi create şabloane personalizate pentru diferite tipuri de documente. la 1. sublinierea. Yes şi Cancel. 4. Celelalte opţiuni se vor explica mai târziu. Şi aceste modificări se pot previzualiza în fereastra Preview. Oricum. Dacă se doreşte ca formatul stabilit să devină implicit se apasă butonul Default care va salva modificările în fişierul şablon. Italic. Se trece la tabela Layout de unde se stabileşte dacă Headers-urile (antele paginii) şi Footers-urile (subsolurile paginii) să se păstreze sau să difere de la prima pagină la celelalte sau între paginile pare şi impare. litera „o” este superscript). Sheet feeder (din rezervorul de coli al imprimantei). Se recomandă să se stabilească ca font implicit tipul cel mai frecvent utilizat. la editarea documentelor mai complexe. mărimea fontului. stilul fontului (Regular. Bold sau Bold Italic). tabela Indents and Spacing (aliniere şi spaţiere) se aliniază paragraful la stânga. pentru prima pagină şi pentru următoarele. Se trece la tabela Character Spacing de unde se stabileşte spaţiul dintre caractere şi alinierea (Position) faţă de axa rândului. 14.5 rânduri sau la 2 rânduri. funcţie de tipul imprimantei (imprimantelor) instalate. Se trece la tabela Paper Source şi se stabileşte modul de alimentare al imprimantei. 4. Spacing: stabileşte numărul de puncte (spaţiul) dintre 2 paragrafe succesive.1.2 Setarea fontelor Din meniul Format – Fonts se alege tipul Fontului (Arial. Se trece la Animation pentru a stabili diferite tipuri de animaţie a caracterelor. Indentation (spaţiul faţă de marginea stângă sau dreapta a zonei tipăribile) se introduce direct sau se folosesc săgeţile din dreptul casetelor text respective. Nu se foloseşte decât în cazul documentelor are circulă sub format electronic (nu sunt tipăribile la imprimantă). litera „o” este subscript). 44 . figura 4.1.4. subscript (indice inferior.

Pentru limba română nu este disponibilă. previne despărţirea în silabe a paragrafului selectat (disponibilă numai în limbile pentru care există programul despărţitor în silabe.4 Fereastra de dialog Paragraph Se apasă OK.5. 4. Când documentul este gata se trece la formatarea lui.4 Stabilirea unităţilor de măsură. CTRL + E (centrat) sau CTRL + J (justified).1. unităţi în care vor fi gradate riglele verticale şi orizontale din ferestrele document. Tasta Enter se apasă numai când se doreşte trecerea la un nou paragraf. IMPORTANT! Dacă se doreşte modificarea stilului unui titlu sau subtitlu. heading 2. se selectează titlul (subtitlul) şi se selectează din caseta “Headings” headingsul dorit. CTRL + R (dreapta). Porţiunile de text care se doresc a fi afişate altfel decât în modul stabilit prin şablon se marchează.d. Se selectează subtitlurile şi li se atribuie headinguri de rang inferior. Se marchează titlul şi din bara Formatting se alege un Heading. ex. de exemplu Heading 1. se procedează astfel: se modifică aspectul lui cu ajutorul instrumentelor Formating.2 Editarea simplă în MSWord Se scrie documentul la rând. 4. până la terminare. tabela General se stabileşte Measurement units în cm sau inch.) Figura 4. se centrează sau se aliniază titlul cu ajutorul butoanelor de aliniere de pe bara „formatting” sau cu scurtăturile CTRL + L (stânga). figura 4. previne inserarea unui break (ruptură în document) în interiorul unui paragraf. mărimea.m. s. Keep lines together. Don’t hyphenate.a. Din meniul Tools – Options . alinierea cu butoanele de pe bara Formating sau din meniul Format. Butoanele radio permit 1) actualizarea stilului astfel ca acesta să reflecte modificările făcute sau 2) reaplicarea vechiului stil textului selectat. stilul. se selectează tipul fontului. cu 2 butoane radio şi o casetă de verificare. 45 . Va apărea o casetă cu titlul Modify style. Când cursorul ajunge la marginea dreaptă a paginii execută automat un salt la început de rând nou.

procentul de 90 % este foarte potrivit pentru că acoperă toată lăţimea unei coli A4 Portait. de pe bara de instrumente. exceptând modul de lucru grafic al ecranului. se apasă butonul Print Preview de pe bara de instrumente sau din meniul File se alege Print Preview. Nu este posibilă vizualizarea marginilor paginii. Din meniul View se pot alege mai multe opţiuni.6 Exemplu de document formatat cu headings Dacă se selectează caseta de verificare “Actualizează automat stilul de acum înainte”. figura 6. 50 %) sau se introduce de la tastatură procentul dorit. Este astfel posibilă navigarea mai uşoară prin document decât folosind barele de derulare. în cadrul din stânga este reprodus cuprinsul documentului iar în cadrul din dreapta capitolul sau subcapitolul selectat în cadrul din stânga.1 Vizualizarera documentului După redactare sau în timpul redactării. atunci acelaşi stil se va aplica când se selectează Capitolul 2 şi se aplică Heading 2. Suprafaţa activă a ferestrei este împărţită pe verticală în două cadre. dacă se modifică stilul pentru Heading 2. Se poate mări /micşora pagina în cadrul ecranului alegând din caseta text derulanta ZUM.1. selectând de exemplu Capitolul 1. dacă se doreşte vizualizarea documentului. Pentru o rezoluţie a ecranului de 800 x 600 pixeli. organizate pe capitole şi subcapitole cărora li s-au aplicat headings-uri.2. printre care Normal. ori de câte ori se vor repeta operaţiile de mai sus stilul va fi actualizat.6. alt procent decât cel iniţial (100 %. Exemplu: Într-un document care arată ca în figura 4. Vizualizarea în modul Normal este oarecum asemănătoare celei din editoarele sub DOS.5 Fereastra Modify Style Se selectează prima opţiune. TITLU DOCUMENT Heading 1 C APITO LUL 1 Heading 2 ………………………………… ………………………………… Corpul textului formatat ………………………………… după preferinţă C APITO LUL 2 Heading 2 2. Figura 4.7. se pot vedea doar delimitările dintre pagini care sunt reprezentate prin linie punctată. cu ajutorul mouse-ului. Page Layout. etc. 75 %. respectivul stil de heading se va aplica la toate titlurile (subtitlurile) de rang respectiv. un subtitlu Heading 3 ……………………………… ………………………………… Corpul textului formatat ………………………………… după preferinţă Figura 4. 4. Din acest moment. Vizualizarea OnLine Layout este avantajoasă în cazul documentelor lungi. Mărimea celor două cadre poate fi modificată prin deplasarea liniei de demarcaţie. 46 . fără să mai apară această fereastră de dialog. Online Layout.

figura 4. cu marginile ei şi a aranjării textului în pagină.8 Setarea numerotării . Numbering şi Bullets. Totuşi. Figura 4. numerotării şi al marcării se poate modifica din meniul Format. Vizualizarea Page Layout este cea care permite vizualizarerea efectivă a paginii. Crearea unei liste Dacă se doreşte numerotarea sau marcarea unei înşiruiri de paragrafe se folosesc 2 butoane de pe bara de instrumente. fără a apela la meniul View. Mai mult.Bulets and Numbering. La fiecare apăsare a tastei Enter de la sfârşit de paragraf noul paragraf va fi numerotat sau marcat automat. cursorul îşi schimbă aspectul în săgeată cu două capete. În capătul din stânga al barei derulante orizontale. Aceasta se întâmplă dacă este selectată opţiunea de autonumerotare din meniul Tools –AutoCorrect. valoarea precisă a marginilor poate fi stabilită numai din meniul File – Page Setup. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se deplasează cursorul până la poziţia dorită când se eliberează butonul. Modul de numerotare şi aspectul marcajului (bulinelor) poate fi modificat din Format – Bullets and Numbering. Formatul Figura 4. Se scriu toate paragrafele care se doresc a fi numerotate sau marcate iar când s-a terminat editarea se selectează paragrafele şi se apasă unul din cele două butoane. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse pe una din riglele ferestrei. după cum paragrafele trebuie numerotate sau doar marcate. Tot în acest mod de vizualizare este posibilă modificarea marginilor paginii fără a mai apela la meniul File. Opţiunea este implicit selectată la instalarea programului MSWord. din partea inferioară a ferestrei document sunt 4 butoane. O altă posibilitate este ca la începutul primului paragraf să se apese butonul corespunzător de pe bara de instrumente. la marginea din dreapta a paginii textul se autoaranjează în raport cu lăţimea cadrului.8.7 Modul de vizualizare OnLine Layout Nici în acest caz nu este posibilă vizualizarea marginilor paginilor şi încadrarea textului în pagină. 47 . Butoanele de selectare a modului de vizualizare nu mai sunt vizibile şi schimbarea modului de vizualizare se face din meniul View. pe linia de demarcaţie dintre zona albă şi cea gri. Pentru a fi afişate marginile textului se selectează opţiunea Text boudaries din meniul Tools – Options. tabela View. care permit selectarea modului de vizualizare.

O metodă este utilizarea butonului inserează table de pe bara de instrumente Standard.2 Inserarea tabelelor Tabelele pot fi inserate in corpul unui text în mai multe feluri.9. Indiferent de modul în care a fost creat tabelul acesta se selectează cu ajutorul comenzii select table din meniul Table.1 Formatarea tabelelor Prin formatarea tabelelor se înţelege stabilirea dimensiunilor. 4. care permite crearea de tabele într- un mod extrem de facil constă în folosirea butonului pentru desenat tabele. În poziţia curentă a cursorului de editare este inserat tabelul cu structura selectată. începând cu celula din colţul din stânga – sus. Toate formatele au asigurat un preview astfel ca utilizatorul să poată alege în cunoştinţă de cauză. marcării automate Pentru modificarea identării (alinierii) se pot folosi cursoarele de aliniere de pe rigla orizontală. etc. alegerea tipului de linii pentru crearea tabelelor în Microsoft Word separarea celulelor. alinierea conţinutului celulelor în Figura 4. a aspectului borderului (cadrul tabelului) şi liniilor de separaţie precum şi aranjarea textului sau imaginilor din celule. Apoi se afişează bara de instrumente Table and Borders din meniul View – Toolbars.2. numărul de celule dorit. La acţionarea acestuia se deschide o bară de instrumente specifică care permite formatarea tabelului prin adăugarea de linii şi coloane. Formatul poate fi ales dintr-o listă de şabloane dacă se apasă butonul AutoFormat. figura 4. 48 .9 instrumente folosite în interiorul acestora. Atenţie. A doua metodă. 4.2. Stabilirea aspectului chenarului şi liniilor de separaţie. ştergerea liniilor dintre celule. Butonul deschide un meniu sub forma unui tabel cu cinci linii şi cinci coloane. cursorul de editare trebuie să se afle în una din celulele tabelului. Cu ajutorul cursorului mouse se selectează.2. Apare o fereastră de dialog care solicită introducerea numărului de linii şi coloane precum şi formatul acestora. figura 4. A treia metodă foloseşte meniul Table de pe bara de meniuri din care se alege opţiunea Insert Table.10.

În tabelul următor. Odată cu aceasta se redimensionează toate celulele de pe rândul respectiv. Se pot adăuga linii şi coloane sau pot fi împărţite cele existente cu ajutorul instrumentului desenează tabele şi pot fi şterse linii din tabel cu ajutorul instrumentului radieră. Pentru a trece în altă celulă se apasă tasta TAB sau se face un clic cu butonul stâng al mouse-ului în celula unde se doreşte a se introduce textul.) Deplasare la ultima celulă din ALT+PAGE DOWN sau ALT+3 pe tastatura numerică coloană (NUM LOCK trebuie să fie dezactivat. în consecinţă folosite. dacă chenarul trebuie să fie sau nu vizibil. Dacă cantitatea de text depăşeşte înălţimea stabilită a celulei aceasta se dimensionează pe verticală astfel încât să cuprindă întregul text. iar din caseta derulantă grosime linii şi bordere se alege grosimea dorită pentru linii. Culoarea liniilor se poate alege cu ajutorul butonului culoare border. după caz. Apoi se selectează din lista derulantă format border şi linii de separaţie aspectul liniilor.10 Bara de instrumente Tables and Borders Se alege apasă butonul bordere (chenare) şi se alege ce fel de linii ale tabelului trebuie să fie vizibile.) 49 . cele orizontale sau ambele. Modificarea lăţimii coloanelor sau înălţimii liniilor se face uşor dacă se poziţionează cursorul mouse pe linia de separaţie dintre celule şi cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se deplasează linia pe poziţia dorită.) Deplasare la celula anterioară SHIFT+TAB Deplasare la rândul anterior sau SĂGEATĂ ÎN SUS sau SĂGEATĂ ÎN JOS următor Deplasare la prima celulă din ALT+HOME sau ALT+7 pe tastatura numerică (NUM rând LOCK trebuie să fie dezactivat. care poate servi şi ca exemplu de formatare. respectiv lăţime se selectează tabelul şi din meniul Tables se aleg opţiunile Distribute Rows Evenly sau Distribute Cols Evenly. cele verticale. apăsarea pe TAB adaugă un rând nou. Când tabelul este selectat devin active şi butoanele de distribuire egală a dimensiunilor liniilor şi coloanelor de pe bara de instrumente corespunzătoare şi pot fi. Introducerea textului în celule se face ca şi la editarea oricărui text în pagină.) Deplasare la prima celulă din ALT+PAGE UP sau ALT+9 pe tastatura numerică (NUM coloană LOCK trebuie să fie dezactivat.) Deplasare la ultima celulă din ALT+END sau ALT+1 pe tastatura numerică (NUM rând LOCK trebuie să fie dezactivat. Dacă se doreşte ca toate liniile sau coloanele să aibă aceeaşi înălţime. sunt rezumate comenzile rapide de deplasare în interiorul tabelului Acţiunea Comanda TAB (Dacă punctul de inserare este în ultima celulă a Deplasare la celula următoare tabelului. simple duble de aceeaşi grosime sau grosimi diferite. etc. Figura 4.

2.2. reactualizarea rezultatului se obţine selectând mai întâi rezultatul din celulă şi apoi apăsând tasta F9. 50 . click în celula în care se doreşte să apară rezultatul calculului. De exemplu. Selectarea coloanelor se face poziţionând cursorul mouse-ului deasupra primei celule din prima coloană ce trebui selectată şi se apasă butonul stâng. pentru a aduna numerele din celulele A1 şi B4.00%. Alinierea pe orizontală a textului în interiorul celulei se face fie cu comenzile rapide din tastatură fie folosind butoanele de aliniere de pe bara de instrumente Formatting în timp ce alinierea pe verticală se face cu ajutorul butoanelor de pe bara de instrumente Table and Borders. în caseta Number format se introduce un format pentru numere. Pentru introducerea unei formule se procedează astfel: 1. De exemplu.2 Ştergerea celulelor şi tabelelor Pentru a şterge unul sau mai multe rânduri sau coloane dintr-un tabel se selectează respectivele rânduri sau coloane şi din meniul Table se alege opţiunea de ştergere corespunzătoare. Început de paragraf nou ENTER Adăugare unui rând nou la TAB la sfârşitul ultimului rând sfârşitul tabelului Pentru a insera text înaintea unui tabel plasat chiar la începutul documentului se poziţionează cursorul în prima celulă şi se apasă tasta Enter. de la stânga la dreapta. din caseta Paste function se selectează funcţia dorită. Pentru a adresa conţinutul unei celule din tabel se introduce adresa celulei în parantezele din formulă. 2. De la început trebuie precizat modul de numerotare al celulelor într-un tabel pentru a şti cum le referim în carul formulelor.3 Introducerea formulelor Deşi nu este special conceput pentru lucrul cu tabele programul Word permite efectuarea unor calcule prin introducerea de formule în interiorul celulelor. 4. Dacă se doreşte ştergerea întregului tabel atunci se selectează tabelul şi din acelaşi meniu se alege opţiunea Delete Rows sau Delete Colums după cum selecţia s-a făcut pe linii sau pe coloane. pentru a aduna numere se selectează SUM. de exemplu b3 sau B3 desemnează celula de pe coloana a doua şi linia a treia. de sus în jos. Selectarea rândurilor se face poziţionând cursorul mouse la marginea stângă a celulei din primul rând care se selectează şi se apasă butonul stâng al mouse-ului. Cursorul ia forma unei săgeţi de culoare neagră cu vârful în jos. Se trage de mouse în jos până la selectarea ultimului rând dorit. Se deschide o fereastră care dă posibilitatea orientării textului şi pe verticală.2. începând cu litera A. Dacă apare necesitatea modificării conţinutului celulelor adresate în cadrul formulei. Orice celulă este referită printr- o combinaţie dintre o literă şi un număr. dacă programul Word propune o formulă care nu corespunde scopului ea trebuie ştearsă din caseta Formula. 4. De exemplu. din meniul Table se selectează Formula 3. formula este: =SUM(a1. Cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul pe orizontală până deasupra ultimei coloane care trebuie selectată. 4. pentru a afişa un număr sub formă de procent cu zecimale se face click pe 0. Coloanelor li se asociază litere. începând cu numărul 1. 5. în această ordine.b4). Direcţia de scriere a textului se poate modifica astfel. Se plasează cursorul de editare în celula dorită şi din meniul Format se alege opţiunea Text Direction.2. Notă: Programul Word inserează rezultatul calculelor ca un câmp în celula selectată. Liniile se numerotează cu cifre arabe. de sus în jos şi de jos în sus.

Între aceste opţiuni este şi opţiunea From File…. {=SUM(LEFT)}. astfel că dacă imaginea suferă modificări după închiderea documentului. programul Word nu va însuma întreaga coloană /rând. Figura 4. inclusiv la instrumente pentru căutarea de fişiere tip imagine pe Internet. 4. care va fi descrisă. apoi din tabela View se deselectează caseta Field codes. Al doilea buton permite căutarea pe Internet. la următoarea deschidere a documentului acesta va conţine versiunea actualizată a fişierului 51 . Pentru a însuma rapid un rând sau o coloană de numere. De aici se poate selecta discul sau resursa care conţine fişierul dorit. se selectează rezultatul. in cazul când există disponibilă o asemenea conexiune. Caseta de validare Link to file. Pentru a aduna toate numerele situate deasupra celulei care conţine formula atunci în celula respectivă se scrie =SUM(ABOVE). În dreapta ferestrei se găsesc trei butoane şi trei casete de validare. Pentru a aduna toate numerele situate la stânga unei celule. Sub bara de instrumente se află două ferestre din care cea din stânga afişează conţinutul dosarului al cărui nume se găseşte în câmpul listei derulante iar cea din dreapta un preview al fişierului imagine selectat în fereastra din stânga. se execută click pe celula unde se doreşte să apară rezultatul însumării şi apoi pe AutoSum din bara de instrumente Tables and Borders. Următoarele două butoane servesc la răsfoirea resurselor care au fost stabilite ca preferate (Favorites) şi adăugarea altor resurse la lista de preferinţe. După lista derulantă se află butonul Up cu care se poate selecta dosarul imediat superior dosarului curent. Dacă se doreşte vizualizarea codului. Pentru a însuma întreaga coloană /rând. pe scurt. în continuare.2.Dacă în loc de valoarea sumei sunt afişate codurile de câmp. dacă este selectată realizează o legătură între fişierul imagine şi document.3 Inserarea de imagini Inserarea imaginilor se face din meniul Insert – Pictures.11.11 Fereastra Insert Picture Sub bara de titlu a ferestrei se află o mică bară de instrumente care permite răsfoirea dosarelor şi unităţilor de disc ale calculatorului sau a unor resurse de pe Internet. este necesar să se introducă zerouri în celulele goale. Dacă rândul sau coloana conţin celule goale. dacă este apăsat inserează imaginea selectată în document. care variază funcţie de opţiunile de instalare ale produsului Office 97. Meniul Pictures conţine un submeniu cu mai multe opţiuni. Dacă se selectează această opţiune se deschide o fereastră de dialog figura 4. se repetă operaţia. atunci trebuie făcut click pe Options din meniul Tools. Butonul Insert. formula este =SUM(LEFT). se face click pe butonul drept al mouse-ului şi se alege Toggle Field Codse. al cărui nume este afişat în câmpul listei derulante. Butonul Advanced foloseşte pentru stabilirea unor criterii avansate de căutare a fişierelor imagine. Pentru a reveni la modul normal de vizualizare. După acestea urmează alte cinci butoane dintre care primele patru stabilesc modul de vizualizare a obiectelor din dosarul deschis după modelul din Windows Explorer iar al cincilea la setarea unor criterii de sortare şi căutare a fişierelor imagine. Lista derulantă Look in: dă acces la toate resursele calculatorului. de exemplu. Butonul Cancel anulează acţiunea de inserare şi închide fereastra de dialog.

În fereastra Format Picture există tabela Wrapping care stabileşte modul în care textul înconjoară imaginea. figura 4. nu va fi afişat nimic în locurile unde ar fi trebuit să se afle respectivele imagini.1 Imagini mobile Imaginile mobile sunt cele care “plutesc” deasupra documentului fiind inserate cu opţiunea Float over text. Imaginea inserată în acest fel este fixă şi este afişată în punctul unde se afla cursorul de editare la darea comenzii Insert.2. Opţiunea este utilă dacă documentul trebuie portat (transferat) pe un alt calculator care nu conţine fişierele imagine. Odată cu selectarea acestei casete devine disponibilă a doua casetă de validare Save with document.13. Figura 4.imagine. când imaginile nu se includ în document. Preview-ul asigurat de pictogramele de selecţie a stilurilor este suficient de sugestiv pentru a nu mai fi necesare alte explicaţii. Imediat după inserare pe laturile şi colţurile imaginii apar nişte simboluri sub forma unor pătrate. se marchează caseta de selectare Lock anchor (Blochează ancora). Figura 4.3. dacă este selectată face ca imaginea să “plutească” deasupra documentului. ce folosesc pentru redimensionare. cu observaţia că plasarea cursorului mouse-ului trebuie făcută pe simbolurile de pe marginile imaginii. într-un mod asemănător cu redimensionarea ferestrelor Windows. figura 4. Dacă nu este selectată opţiunea. de exemplu folosirea tabelelor. Se selectează tabela Position şi se marchează caseta Move object with text (Mută obiectul o dată cu textul). fie se alege Format Picture din meniul contextual.12. În ambele cazuri se deschide fereastra format al imaginii (Format Picture). în caz contra. Sub cele două ferestre se găsesc patru liste derulante şi două butoane prin care se dă posibilitatea căutării după criterii variate a diferitelor tipuri de fişiere imagine. fie se alege din meniul Format opţiunea Picture. Imaginea se poate ataşa unui paragraf astfel încât acestea să se deplaseze împreună pe verticală. documentul deschis pe orice alt calculator va conţine imaginile inserate. Pentru a asigura afişarea imaginii pe aceiaşi pagină cu paragraful de care este ancorată. 4. atunci când documentul suferă modificări (ancorarea imaginii de un paragraf).13 Tabela Wrapping a ferestrei Format Picture 52 . imaginea va fi tratată ca un paragraf şi nu va putea fi înconjurată de text decât dacă se folosesc alte tehnici de redactare. Pentru a ancora imaginea de un paragraf se selectează cu un click stânga imaginea şi.12 Imagine inserată în modul mobil (floating) şi selectată Cu butonul stâng al mouse-ului apăsat imaginea poate fi deplasată oriunde în corpul documentului. putând fi poziţionată oriunde în interiorul documentului. aşa cum se va arăta pe parcursul acestui capitol. Dacă este selectată această casetă atunci imaginea inserată este salvată în corpul documentului ceea ce duce la o mărire a dimensiunii fişierului document. Caseta de validate Float over text.

Tabela Size permite stabilirea precisă a dimensiunilor imaginii. În situaţia în care obiectul este deja creat. disponibil într-un fişier. De fiecare dată după precizarea opţiunilor în fereastra Format Picture se apasă butonul OK.4 Inserarea de obiecte Din meniul Insert se alege Objects…. tabela Create New pune la dispoziţie lista tipurilor de obiecte care pot fi create.2 Imagini fixe Dacă în fereastra Insert Picture se deselectează opţiunea Float over text.2.15. Dacă este selectată caseta Lock aspect ratio. sau inserarea unui obiect creat anterior. Figura 4. mai precis decît se poate obţine prin dimensionarea cu ajutorul mouse-ului. Selectarea celei de a doua opţiuni va face ca obiectul inserat să apară în document ca o pictogramă. din aceeaşi fereastră Format Picture.13 inserată ca imagine fixă şi selectată Imaginea astfel inserată se deplasează o dată cu paragraful căruia îi succede. atunci imaginea va fi inserată ca un paragraf.O imagine inserată ca mobilă poate fi convertită în imagine fixă şi invers. prin selectare şi tragere în poziţia dorită.14. După editarea obiectului se face un click în afara ferestrei de editare şi aplicaţia se închide. 4. atunci operaţiile de dimensionare conservă raportul dintre înălţimea şi lăţimea imaginii. din tabela Create from File se poate căuta fişierul respectiv. supunându-se regulilor de aliniere şi spaţiere ale acestora. în tabela Position se deselectează opţiunea Float over text.15 Cele două tabele ale ferestrei Object După selectarea tipului de obiect se apasă butonul OK iar în locul unde se găseşte cursorul de editare se deschide aplicaţia care generează respectivul obiect. După inserare imaginea este încadrată de in contur pe laturile şi colţurile căruia se află nişte mici pătrate de culoare închisă.2. în cadrul documentului. Conţinutul listei este legat de aplicaţiile instalate pe computer şi de aceea poate diferi de la computer la computer. Figura 4. Se deschide o fereastră de dialog care permite crearea unui obiect pe loc. În primul caz. În primul caz. Poate fi mutată în interiorul documentului ca orice text. în document rămânând inserat obiectul. figura 4. 4. ca obiect mobil ca pictogramă. Pe lângă 53 . Există două opţiuni de inserare. Poate fi convertită în imagine mobilă selectând opţiunea Float over text din tabela Position a ferestrei Format Picture.14 Aceeaşi imagine ca în figura 6.3. figura 4.

Notă: şi tabelele pot fi etichetate şi numerotate automat.5 Inserarea numărului paginii Din meniul Insert se alege Page Numbers. Meniul deschide o fereastră de dialog. şi se deschide fereastra cu acelaşi nume.cele două opţiuni prezente în tabela precedentă mai apare o opţiune şi anume Link to file care produce acelaşi efect ca în cazul inserării de imagini cu legături. figura 4. şi imaginea poate fi modificată. Imaginile. Numele selectat.16 Ferestrele Caption şi Caption Numbering folosite pentru setarea modului de numerotare a figurilor. Se deschide fereastra cu acelaşi nume iar continuare se procedează cum s-a arătat mai sus. împreună cu numărul curent. tabelul sau ecuaţia) – Position:. literal cu minuscule sau majuscule. Separatorul dintre numărul capitolului şi cel al figurii poate fi de asemenea ales. implicit este cratima “-“ dar poate fi înlocuită cu una din opţiunile din caseta derulantă Use separator:. figura 4.  Autonumerotarea (AutoCaption) permite numerotarea automată a figurilor inserate. Fiecare figură inserată va primi automat o etichetă şi un număr în raport cu specificaţiile făcute în această fereastră. din care se pot selecta următoarele elemente:  Numele etichetei (Label). Implicit este Figure dar cu ajutorul casetei derulante pot fi selectate şi Table sau Equation. Numărul curent poate fi de asemenea modificat. tabelele şi ecuaţiile editate cu editorul specializat de ecuaţii pot fi numerotate automat folosind meniul Caption din meniul contextual al acestora.2. din caseta cu acest nume se stabileşte poziţionarea sub figură (Below selected item). de exemplu Paint. Diferenţa între o imagine inserată ca obiect şi ca imagine simplă constă în aceea că dacă se execută dublu click pe imaginea inserată ca obiect se deschide aplicaţia care a generat respectiva imagine. va apărea în caseta text Caption:. cu cifre romane.. Acesta deschide o altă fereastră de dialog. dar pot fi alese şi alte moduride numerotare. Pot fi adăugate nume noi de etichete apăsând butonul New Label. figura 4. care implicit este cu cifre arabe. Butonul Numbering permite setarea modului de numerotare al figurilor. in chiar documentul care o conţine. Şi fişierele imagine pot fi inserate ca obiecte. tabelelor şi ecuaţiilor Tot din această fereastră se poate stabili dacă în numerotare trebuie să fie inclus şi numele capitolului.16. Figura 4. editată pe loc. prezentat mai sus. din care se poate alege formatul (Format:).16. Opţiunea este disponibilă dacă numelor capitolelor li s-au aplicat stiluri (headings- uri) şi au fost numerotate ca liste. Butonul Delete Label şterge eticheta selectată în caseta de text derulantă Label.  Poziţionarea numelui în raport cu figura (imaginea. Pentru fiecare tip de figură se poate stabili modul de numerotare şi eticheta ce va fi folosită. Pentru aceasta se selectează tabelul şi din meniul contextul se alege Caption.17 a. 4. opţiune implicită sau deasupra acesteia (Above selected item)  Modul de numerotare. chiar în caseta text respectivă. pe verticală şi orizontală şi opta pentru 54 . Se poate alege poziţia de inserţie a numărului paginii.

În continuare vom arăta cum se folosesc aceste instrumente pentru a trasa:  o linie. Afişarea acestei bare se face fie selectând opţiunea cu acelaşi nume din meniul View – Toolbars fie apăsând butonul Drawing de pe bara de instrumente Standard. dacă acesta să includă sau nu numărul capitolului precum şi numărul de start al numerotării (implicit este 1).. Cu butonul apăsat se deplasează cursorul până în poziţia corespunzătoare sfârşitului liniei. Se poziţionează cursorul în locul de început al liniei şi se apasă butonul stâng al mouse-ului.tipărirea acestuia pe prima pagină. dacă se apasă butonul stâng al mouse-ului se poate deplasa linia în altă poziţie.18. figura 4. etc. Se eliberează butonul mouse-ului. culoare. Aspectul barei este reprodus în figura 4. organigrame.18 Bara de instrumente Drawing şi meniul AutoShapes. Figura 4. 4. În cazul când documentul este divizat în secţiuni se poate opta pentru continuarea numărării dintr-o secţiune în alta. Butonul Format deschide o altă fereastră de dialog. a b Figura 4. 55 . După efectuarea setărilor se apasă pe rând butoanele OK din cele două ferestre. direct de pe bara de instrumente se selectează simbolul liniei. diagrame. prin translare (linia rămâne paralelă cu ea însăşi). Cursorul îşi modifică din nou aspectul în cursor pentru translare. instrumente care sunt grupate pe bara de instrumente Drawing (desenare). se selectează numărul dintr-o pagină şi cu ajutorul instrumentelor de pe bara Formatting se dă aspectul dorit.17 Ferestrele Page Numbers Pentru modificarea tipului şi atributelor fonturilor (mărime. unde este apăsat butonul AutoShapes (forme automate). Acest aspect se menţine doar atâta timp cât cursorul se află deasupra liniei. marcaj) folosite la numerotare.17 b din care se poate alege formatul numerelor. fapt semnaliza prin apariţia unor mici pătrate pe capetele ei. Dacă s-a optat pentru aspecte diferite ale paginilor pare şi impare atunci modificarea aspectului numerelor de pagină trebuie efectuată separat pentru cele două tipuri de pagină. Linia rămâne selectată. Se apasă butonul AutoShapes şi se alege meniul Lines iar de aici se selectează segmentul de linie sau.2.6 Desenarea în Microsoft Word Microsoft Word pune la dispoziţie instrumente pentru realizarea de desene.

Meniul permite rotirea liberă a figurii. figura 4. se apasă butonul Arrow Style de pe bara de instrumente. săgeţi masive. Este posibilă şi modificarea dimensiunilor şi orientării liniilor şi săgeţilor. Pe durata tragerii cursorul ia aspectul corespunzător poziţionării precise. cuburi. triunghiuri. Pentru alegerea culorii dorite de umplere se procedează în mod similar primului caz. Din meniul AutoShapes de alege Basic Shapes. cu unul sau mai multe capete şi cu diverse forme ale vârfului. stele şi bannere de diverse aspecte. etc) săgeţi drepte şi curbe. în caz contrar se selectează More Line Colors. se apasă pe triunghiul din dreapta butonului Line Color (cel ce reproduce imaginea unei pensule). astfel: se selectează linia sau săgeata. Se deschide o listă de tipuri de săgeţi. Dacă culoarea dorită se găseşte în una din cele 40 de celule. linie simplă sau multiplă) în timp ce al doilea permite alegerea aspectului liniei punctate. Este posibil să se aplice diverse culori liniilor de contur suprafeţei figurilor desenate. Block Arrows. blocuri pentru construcţia de organigrame. Pentru fiecare meniu selectat se deschide o listă de forme geometrice de bază. În primul caz. la stânga sau 56 . având figura selectată se apasă pe triunghiul negru din dreapta butonului Fill Color ceea ce va deschide un meniu asemănător cu cel pentru culoarea liniei. pentru stabilirea culorii de umplere. stele şi bannere. Se alege stilul dorit iar săgeata trasată îl va copia. Adăugarea de text figurilor trasate. cilindri. Când figura este selectată se alege din meniul Draw opţiunea Rotate or Flip. În al doilea caz. şi se deschide o fereastră cu două tabele din care se poate alege culoarea dintre culorile standard sau personaliza culoarea.19a. este posibilă în toate cazurile cu excepţia liniilor şi săgeţilor. organigrame. În caseta care apare şi încadrează figura se introduce textul dorit. Şi aici există posibilitatea alegerii atributului de transparenţă pentru culoarea de umplere prin selectarea opţiunii No Fill. Stilul săgeţii se poate modifica. Primul buton permite alegerea aspectului liniei pline (grosime.  forme geometrice de bază. rotirea la dreapta. Se procedează ca în cazul liniei dar se selectează simbolul de săgeată. Se deschide un meniu care permite alegerea culorii. având figura selectată.  o săgeată. (dreptunghiuri. Având figura selectată se face click pe butonul drept al mouse-ului şi din meniul contextual se alege Add Text. se selectează celula respectivă. se plasează cursorul pe unul din capete.19. Aspectul liniilor de contur ale figurilor desenate poate fi modificat după procedeul descris la trasarea liniilor sau săgeţilor. selectând cu un click săgeata. figura 4. Flow Charts respectiv Stars and Banners. trapeze.b a) b) Figura 4. dacă se doreşte ca linia să aibă acest aspect. Rotirea şi bascularea figurilor.19 Stabilirea culorii liniilor de contur Dacă se doreşte ca liniile să fie transparente se alege din meniul culorilor opţiunea No Line. Aspectul liniei simple dar şi a liniei săgeţii poate fi modificat dacă se selectează linia sau săgeata şi apoi se apasă unul din butoanele Line Style sau Dash Style de pe bara de instrumente. Colorarea figurilor.

Dacă se alege opţiunea Send Behind Text figura este trimisă în spatele textului. de trimitere în spate (Send to Back). Când mai multe figuri desenate se suprapun pentru a constitui un desen mai complex apare necesitatea ordonării lor. Pentru aceasta se selectează figura dorită şi se apasă butonul drept al mouse-ului.20 Rotirea liberă a unei figuri desenate Selectând opţiunea Free Rotate din meniu sau direct de pe bara de instrumente. Figura 4. figura va fi încadrată de patru cerculeţe verzi. Odată stabilite poziţiile elementelor în cadrul figurii se apasă butonul Select Objects.19 a. Pictogramele meniului fiind extrem de sugestive se va prezenta doar rotirea liberă (Free Rotate). Se poziţionează cursorul mouse-ului pe unul din elementele desenului şi se face click dreapta. acesta devenind vizibil. deci se pot suprapune peste text.21 Meniul de ordonare a figurilor între ele sau în raport cu textul Figurile desenate pot ocupa orice loc în corpul documentului. şi cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se încadrează toate elementele desenului. Desenul devine un 57 . Reciproc. Încadrarea constă în trasarea unui dreptunghi virtual.20b. Când cursorul se află deasupra unuia dintre aceste cerculeţe el ia aspectul unei săgeţi circulare. figura 4. pornind de la unul din colţuri şi trăgând cursorul până în colţul opus. figura 4. a stabilirii ordinii în care aceste figuri se suprapun pentru a rezulta imaginea finală. Din meniul contextual se alege Grouping şi apoi Group. figura 4. din meniul contextual se selectează opţiunea Order iar din meniul de ordonare se alege opţiunea de aducere în faţă (Bring to Front). se comportă ca imaginile mobile.21. Gruparea figurilor este deosebit de utilă pentru a preveni împrăştierea desenelor compuse din mai multe elemente. mascându-l. astfel ca toate elementele să fie în interiorul acestui dreptunghi. o figură aflată în spatele textului poate fi adusă deasupra lui cu opţiunea Bring in Front of Text. Este posibilă ordonarea în raport cu textul. În acest moment toate elementele devin selectate.bascularea în jurul axelor verticală şi orizontală. a) b) Figura 4. în mod implicit figura desenată se află deasupra scrisului. apăsând butonul stâng al mouse-ului se poate roti figura în orice direcţie. aflat în dreapta meniului Draw de pe bara de instrumente. Ordonarea formelor între ele şi în raport cu textul. de promovare (Bring Forward) sau retrogradare (Send Backward) în raport cu celelalte figuri.

de pe bara de instrumente se apasă butonul care reprezintă două zale legate ceea ce determină modificarea aspectului cursorului. Pe bara de instrumente a casetei se găsesc butoane care permit desfacerea unei legături existente.1 şi 2 sunt legate între ele. 4.d.13. 58 . 2. Pentru a face invizibilă linia de contur se alege opţiunea (No Lines) iar pentru ca fondul casetei text să devină transparent se alege opţiuinea “fundal transparent” (No Fill). De fapt este aceeaşi fereastră în care tabela Picture devine inactivă şi se activează tabela Text Box. acestea poziţionându-se mereu alături. În figura de mai sus se dă un exemplu de utilizare a casetelor text.. fapt ce se poate observa din continuarea textului din prima în cea de a doua. o casetă nu mai încape în conturul stabilit continuarea lui se face în caseta următoare.obiect care se comportă ca un tot unitar putând fi mutat. Caseta nenumerotată serveşte ca exemplu pentru scrierea textului pe verticală. Se poate trasa şi o a treia casetă care să fie desemnată ca legătură pentru a doua ş. Cum se creează o legătură? Se trasează contururile celor două casete pe locurile unde vor trebui să apară.7 Casete text Pe bara de instrumente Drawing se găseşte un buton cu aspectul unei coli de hârtie având în colţul din stânga sus litera A. casetele cu nr. Se deplasează cursorul pe suprafaţa celei de a doua casete şi se face click cu butonul stâng. definită ca legătură a primei casete. Se selectează prima casetă cu un click pe conturul casetei.a. dimensionat ca orice figură creată cu AutoShape. Din tabela Colors and Lines se pot stabili culorile pentru conturul şi fundalul casetei. Funcţia este utilă mai ales atunci când casetele se află pe pagini diferite. care deschide o fereastră de dialog foarte asemănătoare cu fereastra Format Picture. deplasarea din casetă în casetă în succesiunea stabilită pentru legături şi un buton pentru orientarea textului. Aceasta înseamnă că atunci când textul dintr. dreptunghiul astfel obţinut reprezintă conturul casetei text . grosimea conturului. Aplicarea umbrelor şi efectelor 3-D (tri-dimensional). Ştergerea unui desen se face selectând desenul şi apăsând tasta Delete de pe tastatură. Se selectează desenul şi se apasă butoanele Shadow sau 3-D de pe bara de instrumente apoi se alege stilul de umbră sau de efect 3-D dorit. comportându-se asemănător imaginilor mobile. După apăsarea butonului se procedează la desenarea unui dreptunghi. Probleme de poziţionare pot apărea în sensul că anumite elemente desenate nu pot fi plasate în poziţiile dorite.2. figura 3. Aşa ceva e greu de ca şi în corpul documentului.m. Pentru evitarea acestui fenomen se alege din meniul Draw opţiunea Grid. Acest buton permite crearea unor casete de text care pot fi mutate pe suprafaţa documentului. Din fereastra de dialog care se deschide fie se deselectează opţiunea Stay on Grid fie se măreşte fineţea rastrului prin reducerea dimensiunilor de spaţiere pe orizontală şi verticală a liniilor rastrului. Exemplu de utilizare a În interiorul casetei se poate edita şi formata text 1. Cu ajutorul ei se pot crea text casetelor text legături între două sau mai multe astfel de casete Textul poate fi orientat text. Formatul casetei poate fi stabilit din meniul contextual alegând opţiunea Format Text Box. Imediat după crezut ca se poate realiza trasarea conturului apare o bară de instrumente altfel decât cu casete de specifice casetei text.

întrerupe pagina. După stabilirea tuturor preferinţelor se apasă butonul 59 . inclusiv cele pentru umbre şi efecte 3-D. pentru a face vizibile sfârşiturile de paragraf. 4. Pagină impară (Odd page) sau Pagină pară (Even page) inserează un sfârşit de secţiune şi începe o secţiune nouă Figura 4. şi începe noua secţiune pe următoarea pagină. Când textul se editează pe mai multe coloane. care conţin cuvintele Section Break. fapt ce uşurează alegerea potrivită. În modul de vizualizare Normal View întreruperile apar ca linii orizontale duble. În plus apare şi bara de instrumente WordArt care dă posibilitatea unor prelucrări suplimentare a textului. De pe bara de instrumente Drawing se apasă butonul Insert WordArt fapt care are ca urmare deschiderea unui Wizard care ghidează în procesul de creare a obiectului permiţând alegerea aspectului. Din secţiunea Section breaks se alege tipul de întrerupere dorit. Pagina următoare (Next page) insereazã un sfârşit de secţiune. Se deschide o fereastră de dialog. culoarea de umplere şi de contur a caracterelor. se deschide o fereastră de dialog care permite alegerea numărului de coloane şi formatului acestora.22. cum ar fi orientarea şi forma obiectului creat.22 Fereastra de dialog Break pe următoarea pagină impară respectiv pe următoarea pagină pară. spaţiul dintre coloane şi opţiunea de a aplica respectivul format întregului document sau doar secţiunii curente şi celor următoare. fapt care conduce la creştere posibilităţilor de exprimare artistică.2.9 Divizarea textului în secţiuni De multe ori apare necesitatea unor formatări diferite a textului în cadrul aceluiaşi document. fiecare secţiune având propriul format. Fiecare secţiune poate fi formatată independent de celelalte secţiuni ale documentului. Continuu (Continuous) inserează un sfârşit de secţiune şi începe o secţiune nouă pe aceiaşi pagină. pentru a forţa trecerea la o nouă coloană se alege selectează butonul Column break. Fereastra dispune de o previzualizare a paginii.2. fie din modul Layout se apasă butonul Show/Hide¶ de pe bara de instrumente Strandard.8 Instrumentul Word Art Dacă se doreşte ca anumite porţiuni de text să apară într-un mod artistic se poate folosi instrumentul Word Art. 4.2. spaţierea caracterelor. figura 4.1 Editarea textului pe coloane Se disting două cazuri: 1. Rezolvarea problemei se poate face prin divizarea documentului în secţiuni. modificarea marginilor sau orientării unor pagini faţă de restul paginilor. Din Meniul Insert se alege opţiunea Break (întrerupere). Din meniul Format se alege Columns. Se pot folosi şi instrumentele de pe bara Drawing. apoi se procedează ca mai sus. Un exemplu este reprodus în figura alăturată: 4. Ştergerea unei întreruperi se face fie din modul de vizualizare Normal plasând cursorul de editare pe linia punctată şi apăsând tasta Delete. a textului a tipului şi mărimii fonturilor. punctate. Se definesc coloanele de la începutul documentului sau secţiunii.8.

Programul introduce automat întreruperi de tip continuu la începutul şi sfârşitul textului selectat. Se deschide fereastra de dialog descrisă la punctul anterior şi se setează numărul de coloane şi spaţiul dintre ele. Apoi se apasă butonul OK. Se pot folosi cifre arabe (implicit) sau simboluri ce pot fi alese de utilizator apăsând butonul Symbol… Butonul Options.2. Tipărirea se poate face fie la imprimantă fie într-un fişier de comenzi pentru imprimantă. într-o casetă care se deschide în dreptul cursorului este afişat conţinutul notei. închiderea programului Word ducând la pierderea lor. care va apărea scris pe două coloane. ne mai fiind necesară derularea documentului până la sfârşitul paginii sau chiar a documentului pentru a citi respectivul comentariu. În punctul unde trebuie introdus marcatorul de comentariu se selectează din meniul Insert opţiunea Footnote… Se deschide fereastra de dialog Footnote and Endnote. În ambele cazuri din meniul File se alege comanda Print…. Figura 4. figura 4. Notele introduse la subsolul paginii se numesc footnotes iar cele introduse la sfârşitul documentului se numesc endnotes. 2 Un exemplu de notă de subsol de pagină 60 . puncte de începere a numerotării – restart la fiecare secţiune sau pagină – sau a numărului cu care începe numerotarea. celelalte opţiuni trebuind fi setate din meniul Format – Colums. Endnote Se introduce nota respectivă apoi se mută cursorul de editare 2 în continuarea textului din corpul documentului. Dimensiunea coloanelor precum şi spaţiul dintre ele poate fi modificat cu ajutorul marcatorilor de pe rigla orizontală.24. 2.11 Tipărirea documentelor După definitivarea documentului acesta poate fi tipărit. Proprietăţile permanente se stabilesc pentru fiecare imprimantă în parte în dosarul Printers din Control Panel .23. De câte ori cursorul mouse-ului se opreşte deasupra unui marcator de astfel de note. figura 4. Se poate folosi şi butonul Colums de pe bara Standard care permite stabilirea rapidă a numărului de coloane. 4. Se poate folosi şi comanda rapidă Ctrl +P. după epuizarea primei coloane cursorul trece în următoarea şi tot aşa până la epuizarea paginii când trece la pagină nouă. O parte din textul editat trebuie aranjat pe coloane. Se verifică în caseta derulantă Apply to: să fie selectată opţiunea Selected Text apoi se apasă butonul OK.OK din fereastră apoi se trece la editarea textului. Modificarea setărilor implicite ale imprimantei (stabilite în secţiunea Properties a imprimantei din dosarul Printers) poate fi făcută înainte de tipărirea documentului dacă se apasă butonul Properties din fereastra Print.). permite stabilirea şi a altor moduri de numerotare (marcatori. care deschide fereastra de dialog Print. Noile setări au un caracter temporar. Cursorul se mută automat la sfârşitul paginii sau documentului.2. Se selectează partea respectivă de text şi din meniul Format se selectează Columns. 4.23 Fereastra Footnote and conform opţiunii făcute. din care se alege tipul notei şi modului de numerotare.10 Inserarea de note de subsol Se obişnuieşte uneori ca anumite comentarii sau referinţe bibliografice să fie tipărite în partea inferioară a paginii sau la sfârşitul documentului..

conţine următoarele elemente necesare specificării locului unde va fi salvat documentul.m. dar se poate opta doar pentru tipărirea paginilor pare şi respectiv impare.(Current Page) sau doar anumite pagini (Pages).2. Numărul de copii (Number of copies) se selectează din caseta text cu acelaşi nume. pagina curentă – pagina afişată pe ecran . Figura 4. În mod implicit se tipăresc toate paginile la rând.2. Print 4. Transportat pe alt calculator care este dotat cu imprimanta de tipul ales la tipărirea în fişier. Comanda Save As se foloseşte atunci când se salvează un document nou creat sau se doreşte salvarea unui existent sub alt nume sau cu alt format. 4. O altă opţiune utilă o oferă caseta derulantă Print:. care are şi un buton asociat pe bara de instrumente Standard.a. Dacă este deselectată caseta atunci se tipăreşte prima pagină a documentului în atâtea exemplare câte au fost stabilite.2 Tipărirea în fişier Uneori este util ca tipărirea să se facă într-un fişier de comenzi. 3. numelui şi formatului sub care acesta va fi salvat. dacă paginile se găsesc toate într-un interval atunci se scrie numărul primei pagini şi al ultimei pagini.2. Sub această casetă există o casetă de selecţie. Comanda Save.11. Oricare din aceste imprimante poate fi conectată la portul de imprimantă al calculatorului. Când se tipăresc mai multe exemplare ale documentului şi este selectată această casetă atunci fiecare copie este tipărită în totalitate.12 şi 13). În acest ultim caz în caseta de text se introduc numerele paginilor separate prin virgulă (ex.d. Collate (interpolate).1 Tipărirea la imprimantă Din respectiva fereastră se poate alege numele imprimantei la care se face tipărirea (Pe un PC pot fi instalate la un moment dat mai multe programe driver pentru tot atâtea tipuri de imprimante. condiţia pentru a realiza tipărirea propriu-zisă este ca imprimanta selectată în câmpul Name: al ferestrei Print să coincidă cu imprimanta fizică conectată la calculator). Copy. fişierul respectiv permite tipărirea la imprimantă cu ajutorul comenzii DOS. 4. Tot din această fereastră se poate stabili dacă se tipăreşte întreg documentul (All). separate prin cratimă (exemplu 10-13 tipăreşte paginile 10.11. separat. este folosită atunci când se salvează modificările făcute unui document. de la prima la ultima pagină. 61 . apoi a doua pagină în tot atâtea exemplare ş. până la ultima pagină.25. figura 4. apoi se trece la următoarea copie şi se continuă aşa până la tipărirea completă a ultimei copii.11.prn şi al cărui nume poate fi ales de utilizator.24 Fereastra de tipărire.3 Salvarea documentelor Pentru salvarea documentelor se foloseşte comanda Save sau Save As din meniul File. ceea ce produce un fişier cu extensia . Aspectul documentului va fi identic cu a celui care ar fi fost tipărit de pe calculatorul originar.11.11). Fereastra Save As.6.

selectarea respectivelor pictograme deschide un program tip vrăjitor (wizard) care conduce utilizatorul spre crearea unui şablon personalizat. Documentul deschis va trebui doar completat în câmpurile indicate sau modificate datele care nu corespund. În asemenea situaţii este mai avantajos să se creeze un şablon personalizat. Pentru deschiderea unui şablon (template) se alege din meniul File opţiunea New. Sub bara de instrumente este listat conţinutul dosarului selectat în caseta derulantă. O parte dintre pictogramele şabloanelor sunt diferite de cele ale şabloanelor standard prin faptul că deasupra pictogramei se află imaginea unei baghete “magice”. care să necesite un minim de prelucrări pentru redactarea documentului final. aceeaşi structură şi ori de câte ori apare necesitatea editării unui astfel de document este bine să se folosească şabloane adecvate. Figura 4. figura 4. După completare documentul poate fi salvat. expediat prin fax sau tipărit. in general.12 Utilizarea şabloanelor (templates) În activităţile de tip secretariat şi în birotică în general documentele care se redactează sunt dintre cele mai diverse.26. Sunt suficiente cazuri când un şablon preexistent nu este de prea mare folos pentru rezolvarea unei anumite sarcini. prin selecţie ca în Windows Explorer se poate ajunge la dosarul dorit. Figura 4. Numele şabloanelor sunt sugestive pentru conţinutul lor şi în plus fereastra oferă şi o previzualizare a şablonului selectat.25 Fereastra Save As permite specificarea completă a opţiunilor de salvare Caseta derulantă Save in: afişează numele dosarului în care se face salvarea.11 şi descrierea lor nu va fi reluată. 62 . mai aproape de nevoile curente. Se deschide fereastra de dialog. Butonul de derulare afişează unităţile de disc ale sistemului de pe care.2. 4. figura 4. Restul instrumentelor de pe bara de instrumente au acelaşi rol cu cel descris la fereastra Insert Picture. de la adeverinţe de orice fel la faxuri şi rapoarte cu structuri complicate. care grupează în patru tabele mai multe tipuri de şabloane. Fiecare din aceste tipuri de documente păstrează.26 Fereastra New pentru selectarea unui anumit tip de şablon După selectarea tipului de şablon dorit se verifică în câmpul Create New să fie selectat butonul radio Document apoi se apasă butonul OK. Programul Microsoft Word dispune de câteva şabloane predefinite care pot fi folosite.

Pentru inserarea unei legături către semnul de carte creat. Trimiterea către semnul de carte se face cu ajutorul altui instrument numit hyperlink (hiperlegătură sau simplu.12. legătură) În continuare se arată cum se creează un semn de carte şi o legătură către acesta. Cuvântul selectat ca legătură va apărea subliniat şi cu caractere Figura 4. care permite selectarea oricărui semn de carte din cele definite până la momentul respectiv.2.2. În punctul unde se doreşte inserarea unui marcaj se selectează meniul Insert şi opţiunea Bookmark… Se deschide o fereastră în care sunt listate marcajele existente în document şi care permite inserarea şi a altor marcaje. După definitivarea formei lui acesta va fi salvat ca şablon (Document Template) cu opţiunea Save As. cu toate caracteristicile cerute de tipul respectiv de document. Pentru aceasta în caseta text derulantă Link to file or URL: se introduce numele documentului către care se face legătura. din meniul Insert se alege opţiunea Hyperlink. se selectează în corpul textului cuvântul care serveşte ca legătură şi se apasă butonul Insert Hyperlink de pe bara de instrumente Standard sau. figura 4. În dreapta casetei text se află un buton Browse. A doua metodă constă în editarea unui document nou. Este posibilă crearea de legături către alte documente şi către semne de carte din alte documente. Se deschide o fereastră. situaţie în care noul şablon este adăugat în lista de şabloane. caz în care vechiul şablon este înlocuit de cel nou.4. în caseta text Named location in file se introduce numele semnului de carte. Când cursorul mouse-ului este poziţionat pe cuvântul de legătură aspectul acestuia se modifică într-o mână având degetul arătător ridicat şi într-o mică casetă apare numele semnului de carte 63 .13 Inserarea de semne de carte (bookmarks) şi legături în documente Programul Word permite inserarea unor marcaje sau semne de carte (bookmarks) în interiorul documentului astfel ca să se poată efectua salturi rapide între diverse puncte ale documentului. Apoi. din dreptul casetei poate fi folositor pentru localizarea documentului “ţintă”. Acest mecanism funcţionează numai în cadrul documentelor care circulă în format electronic şi nu are nici o semnificaţie în documentele tipărite. Butonul Browse.. Dacă totuşi şablonul a fost deschis ca document. Se introduce în caseta Bookmark name numele marcajului. se apasă butonul de adăugare Add după care fereastra se închide automat. La sfârşit se salvează cu comanda Save sau Save As din meniul File în dosarul Templates sau unul din dosarele conţinute de acesta. Se apasă butonul OK. incluzând şi calea către acesta. în care. în caseta text Named location in file se introduce numele semnului de carte din documentul ţintă.27.. Pentru aceasta şablonul se deschide ca atare (se selectează butonul radio Template din fereastra New) şi se operează modificările necesare.27 Fereastra de dialog Insert Hyperlink de culoare albastră. după modificările necesare el poate fi salvat ca şablon selectând in caseta derulantă Save as type din fereastra Save As formatul Document Template. fie cu acelaşi nume. 4. fie sub nume diferit.1 Crearea şabloanelor personalizate O metodă o constituie modificarea şabloanelor predefinite şi salvarea lor tot ca şabloane. Pe ecran nu se produce nici o modificare.

de forma semnului + sau – după cum titlul respectiv conţine sau nu alte subtitluri sau text. ilustraţii.28 Bara de instrumente a modului de vizualizare rezumat. numit rezumat. Promovarea sau retrogradarea unui nivel de titlu se poate face şi glisând simbolul spre stânga. Word stabileşte formatul titlurilor la stilul Heading 1 (Titlu 1). Acelaşi lucru se obţine folosind butoanele “mută în sus” şi “mută în jos”. Pentru a vedea rezultatul acestor acţiuni este necesar ca pe bara de instrumente butonul Afişează formatarea să fie apăsat. În dreptul fiecărui titlu din fereastră apare câte un simbol. Legături se pot realiza şi către adrese de Internet. Figura 4. Pentru a asocia un alt nivel pentru un titlu şi pentru a-i aplica stilul corespunzător.  Când sunteţi mulţumit(ă) de organizare. 4. poziţionaţi cursorul de editare în interiorul titlului şi apoi din caseta Style de pe bara Formatting aplicaţi stilul dorit sau folosiţi butoanele Retrogradează / Promovează de pe bara de instrumente. folosirea modului de vizualizare Outline View Editarea documentelor mari în modul Layout este anevoioasă deoarece presupune defilări repetate în sus şi în jos pentru a căuta şi face modificări în document. Butonul Retrogradează la nivel de corp de text retrogradează stilul titlului la cel mai de jos nivel. în fereastra documentului va fi afişat documentul sau paragraful către care s-a făcut legătura. Meniul contextual al unei legături conţine câteva articole suplimentare care permit vizualizarea codului folosit de Word pentru realizarea legăturii (Toggle Field Code) şi stabilirea unor proprietăţi ale legăturii (submeniul hyperlink). În documentul de faţă s-a creat o legătură între cuvintele semn carte şi începutul paragrafului care descrie modul de creare a unui marcaj. Mai multe despre acest tip de legături vor fi prezentate la secţiunea de Internet. respectiv spre dreapta. glisaţi simbolul în sus sau jos.28 împreună cu explicaţii privind funcţiile butoanelor.14 Lucrul cu documente mari. Bara de instrumente specifică acestui mod de vizualizare este redată în figura 4.către care se face trimiterea. comutaţi pe vizualizare normală sau vizualizare aspect pagină (Layout) pentru a adăuga corpul textului şi.  Ori de câte ori apare necesitatea adăugării unui nou titlu reveniţi în modul rezumat pentru a aplica unitar aceleaşi stiluri diverselor niveluri de titluri. Modul de vizualizare Outline View permite vizualizarea documentelor într-un mod mai comod. Pentru a muta un titlu pe o altă poziţie în lista de titluri.2. cel al textului documentului. Pentru comprimarea conţinutului 64 . (Textul subordonat acestui titlu se mută odată cu titlul). Pentru redactarea unui document de mari dimensiuni se recomandă respectarea următoarelor etape:  Într-un document nou. de exemplu făcând click aici veţi deschide pagina de mail a portalului Yahoo. comutaţi pe modul de vizualizare Outline View  Tastaţi fiecare titlu şi apăsaţi tasta ENTER. Dacă se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului. eventual.

29. Din meniul se selectează opţiunea Index and Tables…. Pentru reactualizarea cuprinsului se poziţionează cursorul mouse-ului în interiorul lui şi se face click pe butonul drept al mouse-ului. Cuprinsul poate fi inserat atât la începutul unui document redactat cât şi la sfârşitul lui. apăsând butonul 2 veţi afişa doar nivelurile 1 şi 2.16 Utilizarea meniului AutoCorrect Atunci când se introduce textul de la tastatură se întâmplă ca anumite cuvinte să fie dactilografiate greşit.2. ecuaţii. Este posibil ca după generarea cuprinsului să se intervină asupra documentului. Exista şi un buton de setare a unor opţiuni de afişare în cazul în care se doreşte ca titlurile din cuprins să fie afişate cu stiluri. Numărul de niveluri de titlu pentru care se generează cuprinsul se stabileşte din caseta text Show levels: iar tipul de linie conducătoare dintre titlu şi numărul paginii din caseta Tab leader:.După stabilirea tuturor opţiunilor se apasă butonul OK.15 Generarea cuprinsului şi listei imaginilor din document Generarea cuprinsului este o problemă simplă dacă se folosesc stiluri pentru titluri. figura 4. Aceste opţiuni se setează prin selectarea – deselectarea casetelor de selecţie de sub câmpul Formats:. aceasta se poate stabili din fereastra de dialog pe care o deschide butonul Options…. Fereastra de dialog care se deschide conţine patru tabele iar dintre acestea se selectează tabela Table of Contents. 4.29 Fereastra de dialog Index and Tables folosită pentru generarea unui cuprins În stânga ferestrei există un câmp de selecţie a formatelor pentru cuprins (Formats:) iar în dreapta acestuia un câmp pentru previzualizarea formatului ales. Pentru fiecare format ales există posibilitatea optării pentru afişarea numărului paginii şi / sau pentru alinierea la dreapta a numărului paginii. Acest lucru este 65 . Tabela este asemănătoare cu cea precedentă iar modul de lucru similar generării cuprinsului şi nu necesită detaliere. De exemplu. dacă titlurilor din document li s-au aplicat diverse stiluri şi se doreşte ca în cuprins titlurile să apară cu respectivele stiluri. pentru afişarea întregului document apăsaţi butonul All iar pentru afişarea doar a primului rând de text de sub oricare nivel de titlu apăsaţi butonul următor de pe bara de instrumente. Generarea listei de imagini şi în general de obiecte inserate în document (tabele. ale aceluiaşi cuvânt. Mai concret. Pentru crearea listei se alege tabela Tables of Figures din fereastra Index and Tables…. Se alege opţiunea potrivită şi apoi se apasă butonul OK din fereastră. dacă documentul este structurat pe patru niveluri de titlu. etc) este posibilă numai dacă s-a utilizat funcţia de etichetare (caption) a acestora în corpul documentului. Se deschide o fereastră de dialog cu două butoane radio care permit fie actualizarea întregului cuprins fie doar a numerelor paginilor. Figura 4. Statistic unele greşeli de dactilografiere ale unui cuvânt apar cu o probabilitate semnificativ mai mare decât alte greşeli. din meniul se alege contextual opţiunea Update Field. Aceasta va determina afişarea doar a nivelurilor de titlu de rang selectat şi superior.2. cu stiluri modificate sau fără stiluri. Pentru afişarea tuturor nivelurilor apăsaţi butonul 4. documentului folosiţi butoanele de la 1 la 7 de pe bara de instrumente. 4.

formule de mulţumire. 4.17 Automatizarea editării prin folosirea de macrocomenzi Nu de puţine ori în procesul de editare a documentelor anumite acţiuni se repetă în mod identic. figura 4.30 Fereastra şi tabela AutoCorrect Cuvintele din listă pot fi înlăturate selectând un anume cuvânt şi apăsând butonul Delete.2. Selectarea meniului deschide o fereastră de dialog cu patru tabele. anteturi şi note de final. Win în loc de Windows. . atât în cadrul aceluiaşi document cât şi în documente diferite. corectarea automată pe măsură ce se tastează. Două casete text alăturate permit introducerea cuvântului ce trebuie înlocuit şi a celui cu care trebuie înlocuit. Instrumentul folosit pentru corectarea automată a greşelilor în timpul editării este AutoCorrect din meniul Tools. Tabelele AutoFormat şi AutoFormat As You Type au aceeaşi structură şi conţin mai multe casete de validare a căror funcţie este descrisă în dreptul fiecărei dintre ele. Vom arăta cum se foloseşte această funcţie pe un exemplu 66 . Altă posibilitate este afişarea barei de instrumente AutoText şi apăsarea butonului All Entries care desfăşoară aceeaşi listă de categorii ca şi în cazul utilizării meniului Insert. Folosirea funcţiei AutoText este simplă: din meniul Insert se alege opţiunea AutoText iar din lista de categorii se alege textul dorit care va fi inserat automat în poziţia curentă a cursorului de editare. Textele respective sunt grupate pe categorii: formule de salut. Astfel este indicat să se şteargă litera i care.. şi care pot fi apelate apoi pe baza acestor nume. pentru a mări viteza de scriere.valabil pentru un număr mare de cuvinte şi atunci este indicat ca programul Word să corecteze singur respectivele greşeli. Tabela AutoText (disponibilă şi din meniul Insert – AutoText – AutoText) permite introducerea într-o listă a unor expresii care pot fi ulterior inserate în document cu ajutorul comenzii Insert – AutoText. Figura 4. este înlocuită cu majuscula I şi deranjează la editarea textelor în limba română. După completarea celor două caste se apasă butonul Add care adaugă perechea de cuvinte în lista de sub cele două casete. Alteori. Informaţii suplimentare despre efectul fiecărei opţiuni se pot obţine apăsând butonul ? de pe bara de titlu a ferestre de dialog şi glisând semnul deasupra articolului din tabel. în loc de pentru. operatorul prescurtează anumite cuvinte comune sau cu frecvenţă mare în text (de exemplu pt. Este folositor ca şi în acest caz programul Word să facă substituţiile potrivite. În punctul unde sunt apelate macrocomenzile acestea vor executa secvenţa de comenzi înregistrată în prealabil.30. În tabela AutoCorrect sunt cinci casete de validare care permit precizarea unor opţiuni: corectarea automată a cuvintelor care încep cu două majuscule. scrierea cu majusculă a primei litere din numele zilei săptămânii.). în mod implicit. etc. corectarea acţionării accidentale a tastei CAPS LOCK în cursul tastării unui cuvânt. Cuvintele sau frazele adăugate de utilizator se găsesc în categoria Normal. Se poate economisi timp în dactilografierea acestor documente dacă succesiunea repetitivă de operaţii se înregistrează sub forma unor macrocomenzi cărora li se atribuie un nume de identificare. De la regulile stabilite se pot defini şi excepţii dacă se apasă butonul Exceptions. etc. scrierea cu majusculă a primei litere dintr-o propoziţie.

Când s-a terminat se apasă butonul Stop Recording.31 care permite atribuirea unui nume macrocomenzii în caseta text Macro name:. Din acest moment începe înregistrarea tuturor acţiunilor întreprinse în procesul de editare. antet în cazul de faţă. Pentru apelarea ei se poziţionează cursorul de editare în locul dorit. ceea ce asigură actualizarea datei la fiecare apelare a macrocomenzii. se introduce numele companiei. Suceava 5800. Să presupunem că antetul trebuie să conţină sigla şi numele societăţii comerciale. se setează fonturile pentru noua casetă şi se introduce textul. se apasă butonul Run şi antetul va apărea cu data curentă în dreptul numărului de înregistrare. Lângă cursorul mouse-ului apare pictograma unei casete audio semnalând Figura 4.. care nu trebuie înregistrate. fax. ca în figura alăturată. se poziţionează. /26.simplu. numărul de înregistrare şi data emiterii. Se recomandă în cazul când macrocomanda este foarte des utilizată. atribuirea macrocomenzii barei de instrumente (se creează un buton pe bara de instrumente care va permite rularea macrocomenzii după terminarea înregistrării) sau tastaturii (se creează o comandă rapidă prin combinaţii de taste. România. Înregistrarea încetează şi dispare bara de instrumente. Dacă în timpul înregistrării apare necesitate efectuării altor operaţii. iar când înregistrarea poate fi reluată se mai apasă o dată acelaşi buton. stilul şi culoarea fonturilor pentru numele companiei. După alegerea numelui şi locului de memorare se apasă butonul OK. se va apăsa butonul Pause Recording. Sub caseta derulantă se află o fereastră cu descrierea macrocomenzii. Se introduce textul. Măgureanu Nr. 40-30-114322 fax 40-30-114323 e-mail: office@frequency. de întocmire a antetului de pagină pentru o adresă oficială.5. adresa şi numărul de telefon. Comanda poate fi memorată în documentul curent şi poate fi folosită doar în interiorul documentului sau în şablon. adresă de e-mail. cu border de culoare neagră. care va rula macrocomanda). se setează mărimea fonturilor şi culorile borderului şi fundalului. Din fereastra care se deschide se selectează numele macrocomenzii. Se deschide fereastra de dialog din figura 4.31 Fereastra Record Macro procesul de înregistrare. Se inserează o casetă text sub numele companiei.. devenind astfel disponibilă tuturor documentelor (caseta text derulantă Store macro in:). Stop Recording şi Pause Recording. Se recomandă ca pe timpul înregistrării unei macrocomenzi toate 67 . în cazul nostru la începutul unui document nou şi se selectează din meniul Tools submeniul Macro - Macros…. de telecomunicaţii tel.2003 Pentru înregistrarea macrocomenzii se selectează din meniul Tools submeniul Macro şi apoi Record Macro. Se setează mărimea. Totodată se deschide o bară de instrumente cu doar două butoane. Se deschide o a doua casetă de text.03. Antetul ar trebui să arate cam aşa: FREQUENCY Compania pentru servicii electronice Str. Folosirea acestor două instrumente este opţională.ro Nr. pentru inserarea datei se foloseşte meniul Insert – Date and Time.

După deschiderea aplicaţiei de pe ecran apar două ferestre. Proprietăţile respectivului câmp pot fi stabilite apăsând butonul “opţiuni…” de pe bara de instrumente. cu deosebire că modificarea sau completarea câmpurilor se face pe cale electronică.). Dacă se doreşte introducerea unei casete de validare se apasă butonul corespunzător iar proprietăţile se referă la dimensiune. Dacă trebuie introdus doar un câmp de text se apasă butonul “inserează un câmp de text” care va introduce un mic câmp de culoare gri (dacă este apăsat butonul “umbreşte câmpurile forms”).32 Bara de instrumente Forms şi semnificaţiile butoanelor Se editează documentul ca orice document Word. sub acelaşi nume. tipul câmpului (text.32. care vor fi listate la poziţionarea cursorului peste câmpul listă. Pentru listele de opţiuni se pot introduce opţiunile.2. validarea implicită a casetei ş. Pentru crearea unui formular este necesară în primul rând afişarea barei de instrumente Forms. După blocare documentul se salvează ca un document oarecare. unul care nu poate fi modificat de utilizator şi altul care poate fi înlocuit de utilizator. maxim 25. iar cea interioară este fereastra registrului de calcul. una în alta. În punctul unde trebuie introdus un element de formular se apasă butonul corespunzător de pe bara de instrumente. Acestea sunt documente care conţin două tipuri de text. Eventual se poate înregistra din nou secvenţa de comenzi.3 Microsoft Excel Aplicaţia se lansează cu Start – Programs – Microsoft Excel sau dublu click pe pictograma de pe desktop.a. este fereastra aplicaţiei. Figura 4. fără ştersături. figura 4.acţiunile să se desfăşoare sigur şi normal. cea exterioară. 4. Aceste proprietăţi se referă la lungimea maximă a câmpului. ceea ce face posibilă completarea sau modificarea doar a câmpurilor puse la dispoziţie. 4. reluări de formatări. figura 4. 68 . eliminând paşii care se dovedesc inutili. etc. La terminarea editării se apasă butonul de blocare a formularului.18 Editarea de formulare interactive (forms) O altă facilitate a programului Word este că permite realizarea de formulare interactive. ca în cazul formularelor imprimate. în sensul că nu se obţine rezultatul scontat. nu şi a textului. poziţionări repetate şi redimensionări deoarece acestea conduc pe de o parte la macrocomenzi cu dimensiuni mari şi pe de altă parte pot face funcţionarea macrocomenzii nesigură. Prima fereastră. conţinutul implicit al acestuia. dată. număr. dacă există. din meniul View – Toolbars – Forms.33. Formularele mai pot conţine casete de validare şi liste de opţiuni prin care utilizatorul îşi poate preciza opţiunile.

se pot adăuga iconuri cu ajutorul meniului Tools  Customize. precum şi butoane de închidere. Fiecare celulă este referită prin această intersecţie. la fel ca în MS Word. fiecare dintre acestea putând conţine un număr de foi de calcul (16). Lista registrelor de calcul deschise simultan este conţinută în meniul Windows. De asemenea programul poate deschide mai multe registre de calcul. Ea poate fi particularizată. Un registru de calcul este format din foi de calcul individuale. bare de intrumente şi. În Excel cursorul are aspectul unei cruci pline. Ca şi în cazul aplicaţiei MS Word şi în MS Excel fereastra documentului (registrului de calcul) conţine două cursoare de derulare. până la coloana IV. BA până la BZ.m. etc. 69 . iar aducerea pe ecran a oricărui document din meniu se face cu un click pe numele documentului respectiv. pe verticală şi pe orizontală. Etichetele au la început înscrise denumirile Sheet 1.. Coloanele au etichete dispuse în partea superioară a ferestrei documentului.. bară de titlu – pe care sunt afişate sigla cu numele programului şi numele registrului de calcul deschis.33 Fereastra Microsoft Excel Registrul de calcul (Workbook) este principalul document folosit în Excel pentru stocarea şi prelucrarea datelor. pentru module Vizual Basic şi de dialog.536 în partea din stânga a ferestrei documentului. notate de la A la Z şi continuând cu AA până la AZ. Intersecţia liniilor cu coloanele formează celulele (cells). de culoare albă şi contur negru. Spre exemplu adresa celulei de la intersecţia coloanei C cu linia 5 este indicată (sau este adresată. pentru secvenţe macro. Liniile sunt numerotate de la 1 la 65. fiecare în fereastra lui. care permit identificarea fiecărei foi din registrul de calcul. ş. Figura 4. minimizare şi redimensionare a ferestrei (de pe bara de meniuri). dar pot fi oricând redenumite prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului şi selectarea opţiunii Rename din meniul contextual. se mai pot crea foi pentru diagrame. Fereastra programului conţine toate elementele unei ferestre de aplicaţii. În plus. referită) ca fiind celula C5.d. ca noutate.536 linii. la care ulterior se mai pot adăuga şi altele. Bara de instrumente afişată la instalare este cea Standard şi conţine principalele butoane pentru operaţiile mai des utilizate. În partea inferioară a fiecărei foi de calcul se află o serie de etichete de foaie (sheet tabs). Fiecare foaie de calcul este formată din cel mult 256 coloane şi 65. Sheet 2. bara de meniuri. bara pentru formule.a. care sunt unităţi fundamentale pentru stocarea de date.

 Tab Deplasare o celulă la dreapta Enter Deplasare o celulă în jos Shift + Tab Deplasare o celulă la stânga Shift +Enter Deplasare o celulă în sus Home Deplasare în coloana A pe rândul activ Ctrl + Home Deplasare în celula A1 a foii de calcul Ctrl + End Deplasarea în ultima celulă folosită din foaia de calcul Page Up Deplasare în sus pe ecran Page Down Deplasare în jos pe ecran Alt + Page Up Deplasare o lăţime de ecran la stânga Alt +Page Down Deplasare o lăţime de ecran la dreapta Ctrl+Page Up Deplasare la foaia de calcul anterioară Ctrl+Page Down Deplasare la următoarea foaie de calcul Pentru deplasarea într-o anumită celulă se poate folosi şi comanda Go To….. figura 4.2 Comenzi pentru deplasarea în interiorul unui tabel Excel Taste Descriere .2. se scrie adresa celulei la care se doreşte saltul şi apoi se apasă tasta Enter. se scrie în caseta de text Reference referinţa (adresa) celulei unde se doreşte saltul. indicând că celula A1 este celula activă (active cell). îngroşat.. Tabelul 4. Tastele care pot fi utilizate sunt prezentate în tabelul 4. mai întâi aceasta trebuie activată... la dreapta..3.. Deplasarea în următoarea celulă cu date End + . după care se apasă tasta Enter sau se apasă butonul OK.1 Deplasarea în cadrul unei foi de calcul Într-o foaie de calcul nouă este selectată automat celula de la intersecţia coloanei A cu linia 1. Din meniul Edit se selectează opţiunea Go To… sau se apasă tasta F5 şi se deschide pe ecran fereastra de dialog Go To. Pentru a introduce date în altă celulă. în sus sau în jos. Celula selectată are conturul de culoare neagră. operaţie care poate fi făcută folosind fie mouse-ul fie tastatura: 1. În momentul în care se introduc caractere de la tastatură acestea apar în celula activă. Figura 4. 2.34 Fereastra de dialog Go To Deplasarea la o anumită celulă se poate face şi folosind caseta de denumire (name box) care se află la capătul din stânga al barei pentru formule: se execută click pe casetă. 70 .. Cu ajutorul mouse-ului se poate activa rapid o celulă plasând cursorul pe celula respectivă şi executând click cu butonul din stânga al mouse-ului. Ctrl + . Deplasare o celulă la stânga.34. După ce apare pe ecran fereastra de dialog Go To….4.. Page Up şi Page Down de pe tastatură sau diverse alte combinaţii de taste.. Pentru a selecta alte celule cu ajutorul tastaturii se folosesc tastele cu săgeţi. în funcţie de săgeată.

Lăţimea coloanelor mai poate fi modificată alegând din meniul Format comanda Column Width care permite specificarea exactă a lăţimii coloanei. Excel stabileşte în mod automat înălţimea liniei pe baza fontului folosit.1 Modificarea lăţimii coloanelor Lăţimea unei coloane se poate modifica folosind mouse-ul sau comenzile din meniu.3. Pentru a modifica lăţimea mai multor coloane. Cu mouse- ul se să plasează cursorul acestuia pe marginea din dreapta a etichetei coloanei a cărei lăţime trebuie modificată.4. figura 4. mai întâi se selectează coloanele astfel: . Chenarele îmbunătăţesc şi aspectul rapoartelor tipărite.se plasează cursorul mouse-ului pe eticheta primei coloane din seria celor a căror lăţime trebuie modificată . Excel va modifica în mod corespunzător lăţimea coloanei. se selectează celula care conţine înregistrarea în cauză şi apoi din meniul Format se alege opţiunea Column-AutoFit Selection. Pentru a aplica un chenar se selectează mai întâi domeniul care trebuie formatat. 4.2.3. Activarea ferestrei de dialog Column Width poate fi făcută şi cu un click pe butonul Figura 4. pe baza mărimii fontului prestabilit folosit în foaia de calcul. Pentru a modifica lăţimea coloanei pentru a corespunde lungimii unei anumite înregistrări. Selectarea unui domeniu se face simplu. De exemplu. se poate adăuga un chenar pentru o celulă sau un domeniu şi să se umple o celulă sau un domeniu cu o anumită culoare sau textură. dar aceasta poate fi modificată de către utilizator pentru a include spaţii libere suplimentare sau pentru a reduce la minim înălţimea liniilor în foaia de calcul. poziţionând 71 .2 Modificarea dimensiunii celulelor 4. cât şi comenzile programului Excel (din meniul Format alegând opţiunea Row Height – pentru a introduce direct înălţimea dorită pentru linia selectată). iar în momentul în care indicatorul ia forma unei săgeţi orizontale cu două vârfuri.se apasă butonul stâng al mouse-ului şi cu el menţinut apăsat se deplasează cursorul deasupra etichetelor celorlalte coloane până pe ultima coloană din serie . Chenarele îmbunătăţesc aspectul foilor de calcul oferind separaţii vizuale între zonele lor. iar Excel va modifica lăţimea coloanei selectate.3 Aplicarea chenarelor şi texturilor Pe lângă posibilitatea formatării numerelor sau textului. singura diferenţă fiind aceea că se operează pe etichetele rândurilor.2. Modul de lucru este întru totul similar. se pot formata şi celulele.3.se eliberează butonul mouse-ului După ce coloanele au fost astfel selectate se plasează indicatorul mouse-ului pe marginea dreaptă a ultimei etichete din serie şi se procedează în continuare ca la modificarea lăţimii unei singure coloane.2 Modificarea înălţimii liniilor Înălţimea liniilor (rândurilor) este măsurată în puncte. 4. Ca şi în cazul modificării lăţimii coloanelor şi în acest caz se poate utiliza atât mouse-ul. Excel permite modificarea lăţimii coloanelor pentru a corespunde unei anumite înregistrări dintr-o celulă sau celei mai lungi înregistrări din coloană. Se introduce lăţimea dorită pentru coloană în caseta de text Column Width:. se trage săgeata spre dreapta sau spre stânga pentru a mări sau micşora lăţimea coloanei.35 Fereastra de dialog Column Width din dreapta al mouse-ului şi alegând Column Width din meniul contextual.3.35. Pe lângă posibilitatea stabilirii manuale a lăţimii coloanelor.

cât şi pentru stabilirea culorilor sau texturilor se pot utiliza şi butoanele de pe bara Formating. Pentru a aplica un format inclus se procedează astfel: . Cum se folosesc aceste setări prestabilite? Să presupunem că dorim ca tabelul să fie încadrat de un chenar cu linie dublă. Toate celulele selectate. Microsoft Excel determină nivelele de sinteză şi de detaliu în zona selectată şi aplică formatele în consecinţă.care pot fi aplicate rapid unei zone de date. Utilizarea funcţiei AutoFormat Excel dispune de o colecţie inclusă de formate . În continuare. până la acoperirea întregului domeniu. numai chenar exterior (Outline) sau numai rastru interior (Inside). cum ar fi butoane pentru trasarea liniilor oblice. În secţiunea Presets sunt disponibile trei setări prestabilite pentru chenare şi anume. Se selectează din secţiunea Color culoarea pentru fundal. de culoare neagră. Pentru aceasta se selectează tipul şi culoarea liniei dorite şi în preview-ul oferit în caseta secţiunii Border se face click pe liniile a căror atribute trebuie modificate. figura 4. se alege Patterns din fereastra de dialog Format Cells. subţiri. În caseta Sample este afişat rezultatul opţiunilor făcute. Cu aceasta formatarea chenarului este terminată. Caseta derulantă Pattern devine disponibilă şi din lista care o pune la dispoziţie se alege tipul de textură şi culoarea texturii.Se selectează zona căreia trebuie să i se aplice formatul . din secţiunea Line şi se apasă pe butonul Inside. dar lucrul este anevoios. aliniere . trasarea de linii în diagonală. adăugarea sau eliminarea de linii. modele chenare şi texturi. Pentru a aplica o anumită culoare de fond sau o textură unei celule sau domeniu de celule. Secţiunea Border oferă câteva posibilităţi suplimentare de formatare. indicând în acest fel faptul că au fost selectate. Pentru crearea unui chenar la un tabel. Pentru aceasta vom selecta din caseta derulantă Color culoarea neagră iar din fereastra Style linia dublă. După aceasta se selectează culoarea albastră şi linie subţire. a texturilor.cursorul mouse-ului pe celula din unul din colţurile extreme ale domeniului. din meniul Format se alege opţiunea Cells care deschide fereastra de dialog Format Cells. iar liniile interioare (rastrul) să fie format din linii albastre. de unde se selectează tabela Border. după care se apasă butonul Outline din secţiunea Presets. simplă. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se glisează cursorul în diagonală spre colţul opus.36 Tabela Border a ferestrei de dialog Format Cells Din secţiunea Line se selectează tipul de linie (Style) ce va fi folosit pentru bordere iar din lista derulantă Color culoarea dorită pentru liniile borderului. Figura 4. Se pot folosi culori şi texturi pentru formatarea unei celule.36. cum ar fi modificarea tipului de rastru şi chenar exterior. culoare care va fi prezentată în caseta Sample din colţul din dreapta-jos a ferestrei de dialog.Din meniul Format se selectează funcţia AutoFormat 72 . Se pot folosi şi butoanele din vecinătatea ferestrei de previzualizare. pe porţiuni. după selectarea celulei dau domeniului. etc.cum ar fi dimensiune font. fără chenar (None). În plus bara trebuie completată cu butoane pe care nu le conţine în mod implicit. cu excepţia celei de la care s-a pornit selecţia au culoarea neagră. mai ales pentru tabele cu formate complexe.

23E+08). Pentru a respinge datele introduse se execută click pe pictograma X sau se apasă tasta Esc. formule.3.3. . 4. respectivul şir trebuie precedat de apostrof. Figura 4. fonturi. Din caseta Table format (Format tabel) se alege formatul dorit.). 4.4 2 Introducerea numerelor Datele numerice sunt valori constante şi sunt formate doar din valori numerice. eventual.23E+08). pentru ca Excel să nu interpreteze respectivul şir ca pe un număr pe care. Se pot scrie până la 255 caractere într-o singură celulă. Într–o celulă pot fi introduse numere întregi (cum ar fi 228). texturi.5. Pentru acceptarea datele introduse se execută click pe pictograma din mijloc sau se apăsă tasta Enter. lăţimea coloanei curente este prea mică pentru a cuprinde numărul în întregime. deşi este posibil ca Excel să nu afişeze toate caracterele respective dacă celula nu este suficient de largă sau dacă există date introduse în celula din dreapta acesteia. etc. Dacă o celulă conţine un şir de caractere numerice.4. date calendaristice. fracţii cu numere întregi (1 1/4) şi valori notate în sistem ştiinţific (1. Primele două. A treia pictogramă de pe bara pentru formule activează aplicaţia Function Wizard. aşa cum se arată în paragraful 4. fracţii zecimale (17. o fereastră de dialog care ajută la crearea de formule folosind funcţiile integrate din Excel. Pe bara pentru formule este afişat punctul de inserare (insertion point) - echivalentul cursorului de editare din MS Word.37 Fereastra de dialog Format Cells.4 Introducerea datelor După activarea celulei în care se doreşte introducerea datelor se introduc de la tastatură şiruri de caractere reprezentând text. Când se introduce un text într-o celulă. tabela Number 73 . Excel înregistrează datele respective ca text şi le aliniază la stânga în celulă. cifre şi simboluri. Între caseta de denumire şi caseta text de pe bara pentru formule există un câmp pe care apar trei mici pictograme. etc.3.3.1 Introducerea textelor Textul care poate fi introdus este format din caractere alfanumerice cum ar fi litere. Pe măsură ce datele sunt introduse acestea apar atât în celula activă cât şi în caseta text din partea dreaptă a barei pentru formule (formula bar). servesc pentru respingerea sau confirmarea datelor scrise.258). să-l folosească în formule. . de la stânga la dreapta. numere. 4. Pentru a stabili care părţi ale unui format inclus să se aplice selecţiei se apasă pe butonul Options care are ca efect mărirea suprafeţei ferestrei de dialog cu secţiunea Formats to apply. Dacă se introduce un număr lung într-o celulă şi în aceasta apare #### sau numărul apare în sistemul de notare ştiinţifică (1. Se debifează casetele de selectare pentru acele elemente de format care nu trebuie aplicate (chenare.

În cazul formatelor numerice pasul seriei este considerat ca fiind diferenţa dintre conţinutul celei de a doua celule şi cel al primei celule. 4. Caseta Decimal places: dă posibilitatea stabilirii numărului de zecimale cu care este afişat numărul. Excel va aplica formatul ales în celulele selectate în prealabil din foaia de calcul. Informaţia din celulă este afişată însă în formatul uzual pentru dată şi oră. în aşa fel încât să poată efectua calcule pe baza acestor date şi ore.Series din meniul Edit: 74 . Din lista Category: a tabelei Number se selectează tipul formatului numeric dorit. Pentru alte formate.Series Cu ajutorul comenzii Fill . se poate calcula numărul de zile care au trecut între două zile oarecare. Time. se pot efectua calcule cu aceste valori la fel ca în cazul oricăror altor numere. Oricare ar fi metoda aleasă. 4. Pentru categoriile Date. De exemplu. figura 4. Deoarece Excel converteşte data şi ora în numere seriale. Bara cu instrumente Formatting conţine cinci butoane cu ajutorul cărora se pot aplica rapid formate numerice uzuale. Câmpul Sample oferă previzualizarea numărului din celula activă pentru oricare din formatele alese. AutoFill şi Fill-Series  Folosirea comenzii AutoFill O funcţie foarte utilă a programului Excel este funcţia AutoFill. Sunt posibile mai multe moduri de accesare a acestei funcţii.Series din meniul Edit se poate completa un domeniu de celule cu o precizie mai mare decât cu ajutorul funcţiei AutoFill. Excel converteşte datele într-un număr serial pentru dată. Pentru aceasta se selectează din meniul Format opţiunea Cells sau se apasă tastele Ctrl+1 sau se foloseşte comanda Format Cells din meniul contextual. în ordine crescătoare. valoarea implicită fiind 2. Când introducem o dată sau o oră. Number. numere şi date Se realizează cu ajutorul a două funcţii. Scientific. Fraction.4.  Completarea unui domeniu de celule cu ajutorul comenzii Fill . într-o celulă dintr-o foaie de calcul se mai poate introduce şi data şi ora.Se completează primele două celule din serie.3. cum ar fi date calendaristice sau zile ale săptămânii. Se selectează cele două celule şi apoi se plasează cursorul mouse-ului pe mânerul AutoFill a porţiunii selectate (acel mic pătrat din colţul din dreapta jos al selecţiei). cu ajutorul căreia se poate crea rapid o foaie de calcul prin completarea automată a unui domeniu de celule cu înregistrări în serie. completarea unui domeniu de celule cu o serie de date consecutive sau crearea unei serii de titluri pentru coloane. pe ecran va apărea fereastra de dialog Format Cells. Pentru a crea o serie de înregistrări se procedează astfel : . Percentage. de exemplu.37. funcţia lucrează diferit: este suficient să se introducă numele zilei sau a datei calendaristice într-un format recunoscut de Excel şi apoi trăgând de mânerul funcţiei AutoFill completarea să se facă automat. Cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se trage în jos sau la dreapta de acest mâner şi celulele care urmează vor fi completate automat. Funcţia permite specificarea unei valori de pornire şi a unei valori limită. După stabilirea formatelor dorite pentru diversele tipuri de date se apasă butonul OK. Este posibilă.4 Introducerea unei serii de text.4. pe coloană sau pe rând.3 Introducerea datei şi orei În afară de text şi numere.3. în caseta Type este afişată o listă cu formate-model. Fraction. MS Excel oferă posibilitatea schimbării modului de afişare a numerelor în celule folosind alt format numeric. Special şi Custom. Pentru a elimina acest lucru se execută dublu click pe marginea din dreapta a etichetei coloanei pentru a o lărgi.  Folosirea comenzii Fill .

38. după care se continuă cu paşii arătaţi. Când se începe introducerea unei noi înregistrări. această valoare reprezentând ultima valoare din serie. cum ar fi adunare. 4. În acest caz se poate accepta varianta propusă sau. şiruri de 75 . Excel va completa în mod automat înregistrarea respectivă. Selectând comanda. dacă se alege opţiunea Copy cells conţinutul primei celule va fi copiat în toate celelalte.. De asemenea. liniar. .5. tipul de serie (Type). Din acelaşi meniu. să combine valori.în fereastra de dialog Series se specifică direcţia de completare. pe aceeaşi coloană.se introduce valoarea limită superioară (Stop Value). .3.38 Fereastra de dialog Series . înmulţire şi comparaţii între valori din foaia de lucru. .3. 4.din meniul Edit se alege Fill – Series: pe ecran va apărea fereastra de dialog Series. din care se poate alege data dorită. figura 4. Formulele execută operaţii. pe rânduri (Rows) sau pe coloane (Columns). dacă se alege opţiunea Fill Series seria va fi completată cu pasul1. Excel memorează fiecare înregistrare.La eliberarea butonului apare un meniu de comenzi rapide din cere se alege opţiunea Series. Figura 4. de asemenea.  Completarea cu ajutorul meniului de comenzi rapide. în caz contrar. se va continua scrierea noii înregistrări.. OBSERVAŢIE: lista este disponibilă numai dacă celula activată se află imediat sub ultima celulă completată din coloană. care este similară cu una anterioară. Pe măsură ce se introduc date într-o listă.5 Utilizarea formulelor în tabelele Excel Programul Excel dispune de instrumente puternice de calcul utilizând formule matematice. Lista memorată este accesibilă cu ajutorul comenzii Pick From List din meniul contextual. În cazul în care se doreşte crearea unei serii de date calendaristice trebuie specificată unitatea de măsură (Date Unit) . Se apasă butonul OK. exponenţial sau în progresie geometrică (Growth). ele pot.se completează numărul de pornire sau data calendaristică iniţială în prima celulă a domeniului care trebuie completat . O altă funcţie utilă pentru crearea unei serii de înregistrări este AutoComplete. Toate calculele utilizează adresele celulelor din tabel pentru a face referire la ele. care deschide fereastra de dialog din figura 4. Formulele acţionează ca nişte funcţii matematice deoarece produc (întorc) un rezultat pe baza argumentelor.1 Formule şi operatori O formulă este o expresie matematică care analizează date într-o foaie de lucru. care pot fi constante numerice.se specifică valoarea raţiei (Step Value) – această valoare reprezentând numărul cu care se modifică seria de la celulă la celulă . sub celula activată va fi derulată o listă cu înregistrările anterioare.Se completează doar prima celulă şi cu butonul drept al mouse-ului apăsat se trage de mânerul funcţiei AutoFill peste zona de celule care trebuie completate. de date calendaristice (Date) sau autocompletare (AutoFill).38.

Programul Excel respectă regulile matematice privind ordinea operaţiilor. de exemplu argumentul funcţiei: SUM (B5:B15 A7:D17) produce o referinţă la celula B7. Referirea relativă localizează în tabel celulele la care se face referirea în formule în raport cu poziţia celulei care conţine formula. la celule din alte foi ale aceluiaşi registru de lucru sau la celule din foi aparţinând altor registre de lucru.2 Referinţe relative şi absolute Referirea la o celulă se poate face în două feluri. dacă formula se află în celula F8 şi ea face referinţă la celulele B8 şi C7 atunci programul Excel va găsi celulele prin deplasarea cu patru celule la stânga (B8) şi respectiv trei la stânga şi una sus (C7). produce o referinţă la toate celulele dintre două referinţe. A B C D E F 7 100 8 100 =B8+C7 9 3 Operator pentru setare regională România.5. inclusiv cele două . produce o referinţă la celulele comune referinţelor aflate la stânga şi la dreapta operatorului. Formula =B4+3*A5 va calcula produsul dintre constanta 3 şi conţinutul celulei A5 la care va aduna conţinutul celulei B4. 76 .caractere sau conţinutul celulelor. singura comună celor două referinţe În scrierea formulelor trebuie să se ţină cont de succesiunea operaţiilor.3. relativ şi absolut. operator de uniune care combină mai multe referinţe3 (spaţiu) operator de intersecţie. 4. Exemplul următor adună valoarea celulei B4 cu cea a celulei B25 şi apoi divide rezultatul cu suma celulelor D5. Aceasta înseamnă că formulele pot face referire la alte celule din aceeaşi foaie de lucru. vezi exemplul de mai jos.scădere * înmulţire / împărţire % procent ^ exponenţiere Operatori de comparaţie = egalitate > mai mic < mai mare >= mai mare sau egal <= mai mic sau egal <> diferit Operator de text & concatenează (alipeşte) două şiruri de text pentru a produce un singur şir Operatori de referinţă : operator de zonă. Formula =(B4+3)*A5 va aduna conţinutul celulei B4 cu constanta 3 iar rezultatul îl va înmulţi cu conţinutul celulei A5.”. Pentru SUA operatorul este virgula “. Operatorii sunt grupaţi după natura operaţiilor realizate. E5 şi F5. Mai jos se dau câteva tipuri de operatori mai des folosiţi: Operatori aritmetici + adunare . Mai clar. O formulă în Excel începe cu semnul = urmat de expresia matematică a ceea ce trebuie calculat.

5. În exemplul de mai sus.Când se copiază o formulă care foloseşte referinţe relative.'[tabel 1. În interiorul unei formule pot fi utilitate deopotrivă referinţe absolute şi relative. Toate referinţele situate în alte registre devin referinţe ABSOLUTE. Exemplul următor adună conţinutul celulei A4 din foaia de calcul 1 cu conţinutul celulei B4 din foaia de calcul 2 a aceluiaşi registru. =B8+$C$7. celulele F2 la F10.xls]Sheet1'!$A$6) 4. rezultatul trebuind să fie afişat în coloana F. dacă formula din celula F8 se copiază în celula F9 atunci formula din celula F9 se transformă în =B9+C8. in continuarea căruia va trebui introdusă formula de calcul. Pentru a face referire la celule aflate în alte foi de calcul. Să considerăm tabelul din figura 4. În exemplul de mai sus. se va utiliza ca separator a numelor celulelor semnul punct şi virgulă “. referinţa va fi precedată şi de numele registrului respectiv între paranteze drepte şi împreună cu eticheta foii de calcul între apostrofuri.”. Exemplul următor calculează suma dintre conţinutul celulei B7 din foaia curentă şi conţinutul celulei A6 din foia 1 a registrului cu numele “tabel 1. care afişa celula curentă. urmate de semnul !.Sheet2!B4) dacă rezultatul trebuie să apară în foaia 1. Cel mai simplu este să se utilizeze funcţia SUM(). încât formula de mai sus produce acelaşi rezultat cu următoarea formulă: =SUM(A4.39 Introducerea unei formule da calcul într-o celulă a tabelului Se selectează celula F2 după care se apasă semnul “=” de pe bara de formule (situată imediat sub bara de instrumente Formatting).xls”. care se referă la celulele care se află cu patru celule la stânga şi respectiv cu trei celule la stânga şi una mai sus faţă de celula F9.3. Când se face referire la celule aflate în alte registre de lucru. îşi schimbă conţinutul. punând la dispoziţie o listă derulantă de funcţii matematice. Dacă se doreşte ca referinţele să nu se modifice la copierea unei formule într-o celulă diferită atunci trebuie folosite referinţe absolute. Chiar pentru exemplul simplu ales există mai multe moduri de introducere a formulei.39 în care dorim calcularea sumei numerelor de pe fiecare rând. =SUM(B7.3 Introducerea formulelor în tabele Pentru ilustrarea modului de utilizare vom folosi câteva exemple simple. referinţele din formula inserată se actualizează şi se referă la alte celule relativ la poziţia formulei. Caseta de denumire din stânga barei de formule.Sheet2!B4) Pentru referirea celulelor care se află în aceeaşi foaie de calcul cu celula unde se introduce formula se poate omite eticheta foii. referinţele celulelor trebuie precedate de eticheta foii de calcul în care se află respectivele celule. Figura 4. =SUM(Sheet1!A4. între paranteze urmând a fi introduse adresele celulelor al căror conţinut trebuie adunat. Formula completa va arăta astfel 77 . Totodată în caseta text din dreapta apare semnul egal. dacă se doreşte ca celula C7 să rămână nemodificată în urma acţiunii de copiere se va insera semnul $ în faţa adresei celulei. singura grijă este de a utiliza semnul $ în desemnarea referinţelor absolute.

IF. Altă posibilitate de introducere a formulei constă în utilizarea asistenţei pe care Excel o oferă la introducerea formulelor. În capătul fiecărei casete se găseşte câte o pictogramă care. în exemplul nostru SUM sau. Dacă formula nu conţine greşeli atunci în celula selectată va apărea rezultatul. În cele ce urmează se dă un exemplu simplu de utilizare a funcţiei IF. separate prin semnul de punctuaţie “:”.40.41 Exemplu de utilizare a funcţiei IF 78 . Metoda este greoaie dar poate folosi la început pentru învăţarea sintaxei diverselor funcţii. figura 4. comerţ. NOT. Este mult mai comod să se introducă direct. imediat după apăsarea pe semnul “=” se alege din caseta de formule din stânga formula dorită. referinţele în caseta text din partea dreaptă a barei de funcţii. Fereastra minimizată este situată imediat sub bara de funcţii. de la tastatură. =SUM(B2:E2). Se maximizează fereastra de asistenţă cu un click pe pictograma de maximizare. Pe suprafaţa foii se selectează prima celulă. Să considerăm tabelul din figura 4. Number3. dacă se cunoaşte abrevierea funcţiei se scrie după semnul egal din caseta din dreapta. care reprezintă veniturile şi cheltuielile trimestriale ale unei SC pe trei domenii de activitate.40 Fereastra de asistenţă pentru funcţia SUM. După ce se introduce întreaga formulă se apasă tasta Enter sau butonul de validare de pe bara de formule. a cărei aspect diferă de la funcţie la funcţie.C2. OR.=SUM(B2. Se minimizează fereastra din pictograma din dreapta casetei text Number2. Pentru introducerea referinţelor se poziţionează cursorul de editare în prima casetă text după care se minimizează fereastra prin click pe pictograma din capătul casetei. producţie şi prestări servicii. în caseta text Number1 este afişată referinţa celulei selectate. referinţa ei apărând în caseta din partea dreaptă a barei de funcţii.41. TRUE şi FALSE cu ajutorul cărora se pot construi funcţii complexe. Programul Excel dispune şi de funcţii logice. normală şi minimizată Se poziţionează cursorul de editare în caseta text Number2 şi automat se mai deschide o casetă text. La fel se procedează dacă sumarea se face pe coloane. adică în argumentul funcţiei de sumare se introduc prima şi ultima celulă din şir.40 este reprodusă fereastra funcţiei SUM(). În ambele cazuri se deschide fereastra unei aplicaţii de asistenţă.D2. Astfel. Iniţial apar doar două casete text. Number1 şi Number2. în altă foaie a aceluiaşi registru sau în orice foaie din orice registru deschis. Figura 4. Formula se completează automat cu noua referinţă şi se continuă tot aşa până la completarea formulei după care se apasă butonul OK din fereastra de asistenţă.E2). atunci când se face click cu butonul stâng al mouse-ului pe suprafaţa ei minimizează fereastra asistenţă eliberând suprafaţa foii de calcul. se selectează următoarea celulă. formula se poate scrie mai simplu. AND. în foaia curentă. Figura 4. În figura 4. Deoarece în cazul ales adunarea se face pe un şir continuu de celule.

42 Fereastra de dialog Page Setup. În caz afirmativ (funcţia returnează valoarea TRUE) atunci (THEN) în celulă va fi afişat rezultatul formulei care urmează imediat după primul separator. Formula care se introduce în celula J5 este: =IF((B5+D5+F5+H5-C5-E5-G5-I5)>0. formulă pentru condiţie falsă) În celula K5 se va introduce formula: =IF((B5+D5+F5+H5-C5-E5-G5-I5)<0.E5. În caz contrar (funcţia returnează valoarea FALSE) în celulă va fi afişată secvenţa alternativă (ELSE).SUM(C5.F5. cu rol de exemplu.E5. figura 4. Toate celulele vor conţine formula de adunare cu argumentele actualizate. Din meniul File se alege Page Setup. cu actualizarea automată a argumentelor.SUM(B5. adică diferenţa dintre încasări şi cheltuieli.H5)-SUM(C5." ") care.6 Setarea paginii Setarea paginii se face oarecum asemănător cu setarea din Word. În ambele formule.D5. în timp ce în corpul formulei de calcul s-au folosit funcţia SUM şi operatorul diferenţă. 4.E5.H5)-SUM(C5. considerându-se că setările comune sunt deja cunoscute. ceea ce se reflectă în secvenţa (B5+D5+F5+H5-C5-E5-G5-I5)>0.I5). SUM(B5. dar există totuşi câteva particularităţi. forme diferite de calcul a sumelor: în corpul condiţiei s-au folosit operatorii sumă + şi diferenţă –. a) tabela Paper b) tabela Margins 79 .3.” “) Structura funcţionează ca orice structură IF-THEN-ELSE: mai întâi se testează condiţia.G5.H5).D5. în cazul în care diferenţa dintre suma încasărilor şi cheltuielilor este negativă va afişa rezultatul diferenţei dintre suma cheltuielilor şi cea a încasărilor iar în caz contrar va afişa un blank. Copierea formulei. Pentru a introduce formula şi în celulele de sub F2. “ “. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi cu el apăsat se trage de colţul celulei în josul coloanei.F5. se plasează cursorul mouse-ului în colţul din dreapta-jos al celulei. după cum suma încasărilor este mai mare sau mai mică decât suma cheltuielilor trimestriale.G5. În continuare vor fi prezentate doar aceste particularităţi.42a. Pentru aceasta se selectează celula F2.G5. în cazul nostru dacă suma incasărilor trimestriale depăşeşte suma cheltuielilor.D5. până deasupra ultimei celule din tabel când se eliberează butonul. în mod deliberat s-au folosit. moment în care cursorul îşi schimbă aspectul într-o mică cruce de culoare neagră.F5. Sintaxa funcţiei este: IF(condiţie.I5). a) b) Figura 4. care deschide fereastra de dialog cu acelaşi nume. nu este necesară reluarea paşilor descrişi mai sus.I5)-SUM(B5. condiţie adevărată. (de la F3 la F10).Se poate crea o coloană pentru beneficii şi una pentru pierderi anuale care să fie completate selectiv. Formula se poate copia. formula pt. care în cazul nostru constă în afişarea unui spaţiu blank. în funcţie de noua poziţie pe rândurile tabelului.

eliberând suprafaţa ecranului şi lăsând vizibil documentul. indiferent de lungimea lui. Secţiunea Scaling conţine două butoane radio şi trei casete derulante. Prima secţiune. Tabela Margins permite stabilirea distanţelor dintre marginile zonei tipăribilă şi marginile colii. Când se creează un tabel în Excel. În capătul din dreapta a casetei text Print aerea se găseşte o pictogramă pe care dacă se face un click cu butonul stâng al mouse-ului se reduce fereastra de dialog la o simplă bară. foloseşte pentru stabilirea unui domeniu al documentului care poate fi tipărit.43 Tabela Sheet a ferestrei Page Setup Evident. Figura 4. pe orizontală sau pe verticală. Pentru setarea ariei tipăribile se face click pe această pictogramă. când este selectat redimensionează foaia de lucru sau porţiunea de document selectată în vederea tipăririi. astfel încât să o potrivească într-un număr precizat de pagini.43 este de departe cea mai complexă tabelă a ferestrei Page Setup şi va fi descrisă pe larg în cele ce urmează. dacă se cunosc referinţele acestor celule ele pot fi introduse direct în caseta text. a distanţelor dintre spaţiul rezervat pentru antet şi subsol (header and footer) faţă de marginea de sus şi respectiv cea de jos a colii. Print area:. Numărul de pagini se introduce în caseta page(s) wide by. Opţiunea Ajust to: ajustează (reduce sau măreşte) foaia de lucru de imprimat. Este posibilă reducerea foii de lucru la 10 procente din dimensiunea normală sau mărirea ei la 400 de procente din dimensiunea normală. În caseta de text Print area: apar referinţele celulelor care determină aria tipăribilă.Tabela Page este împărţită în trei secţiuni. portret sau peisaj. Butonul radio Fit to:. figura 4. calitatea tipăririi (în puncte pe inch) şi modul de numerotare a paginilor. editarea acestora sau crearea unor conţinuturi personalizate. Dacă nu se respectă aceste condiţii vor apărea suprapuneri între zona de date şi antet sau subsol. Distanţa dintre antet şi marginea de sus a colii trebuie să fie mai mică decât distanţa stabilită pentru marginea de sus a zonei tipăribile. respectiv ale celulelor din colţurile stânga sus şi dreapta jos. aflată în capătul din dreapta al ferestrei reduse. Tot în această tabelă se poate specifica şi modul de centrare a tabelului în pagină. respectând sintaxa. care deranjează dacă antetul şi subsolul conţin informaţii (nu sunt vide). figura 4. aşa cum distanţa dintre marginea de jos a colii şi subsol trebuie să fie mai mică decât cea stabilită pentru marginea de jos a zonei tipăribile. Tabela Sheet . Tabela Header/Footer permite alegerea unor conţinuturi prestabilite pentru anteturi şi subsoluri. separate prin semnul “:”. La tipărire capul de tabel apare 80 . Valoarea la care se doreşte efectuarea ajustării se introduce în caseta % normal size asociată butonului radio. capul de tabel care conţine numele coloanelor şi rândurilor se scrie o singură dată pentru tot tabelul.42b. Secţiunea Print titles: pune la dispoziţie o funcţie foarte utilă în cazul tabelelor foarte lungi. se selectează celulele din tabel care trebuie tipărite şi apoi se execută un click pe pictograma de restaurare a ferestrei de dialog. Următoarea secţiune stabileşte mărimea colii de hârtie. Secţiunea Orientation stabileşte orientarea paginii. Modul de folosire este intuitiv şi nu se va insista asupra acestui aspect.

6. dacă este selectată va tipări în alb/negru un tabel care a fost creat utilizând culori. dacă este selectată va tipări şi etichetele rândurilor (1.Gridlines. să se realizeze previzualizarea datelor aşa cum urmează să apară pe coala de hârtie. permite tipărirea comentariilor. restul paginilor conţinând doar porţiuni ale tabelului ceea ce face greu de citit şi interpretat datele din tabel. . Secţiunea Print oferă următoarele opţiuni de imprimare: . poate duce la creşterea vitezei de tipărire dacă se utilizează o imprimantă color. C…) . şi chiar este indicat. . Este utilă în cazul documentelor care nu au căpătat forma definitivă. Aceste butoane sunt inactive dacă documentul este format dintr-o singură pagină. ceea ce arată că este posibilă o mărire a imaginii. Secţiunea Page order stabileşte ordinea de tipărire a paginilor.3. Opţiunea As displayed on sheet (Ca afişat pe foaie) imprimă comentariile acolo unde sunt afişate în modul normal de vizualizare a foii de lucru. înainte şi înapoi relativ la pagina curentă. fie se utilizează pictograma de reducere a ferestrei din capătul din dreapta al casetei şi se procedează ca în cazul setării zonei tipăribile. 4.1 Afişarea unei foi de calcul înainte de tipărire Înainte de tipărirea foii de calcul se poate. Dacă tabelul are titluri pe rânduri iar tabelul are un număr mare de coloane care nu pot fi cuprinse într-o pagină se va folosi caseta text Columns to repeat at left: (coloane de repetat la stânga:) în modul descris mai sus. Se poate mări imaginea foii de calcul – pentru ca datele 81 .44.Coments:. Pentru a realiza acest lucru din meniul File se alege opţiunea Print Preview care deschide fereastra din figura 4. Opţiunea At end of sheet (La sfârşit de foaie) imprimă comentariile începând pe o pagină separată la sfârşitul documentului.Row and column headings. dacă este selectată va determina tipărirea la un nivel de calitate redus (ciornă) concomitent cu creşterea sensibilă a vitezei de tipărire. Pentru aceasta fie se tastează în caseta text Rows to repeat at top: (rânduri de repetat sus:) referinţele celulelor care delimitează rândurile ce urmează a fi tipărite în partea de sus a fiecărei pagini.doar pe prima pagină. nu numai pe cele cărora li s-a atribuit chenar.44 Fereastra Print Preview Cu butoanele Next şi Previous se trece de la o pagină la alta. Figura 4. dacă este selectată va tipări toate liniile-rastru ale tabelului. 3…) şi ale coloanelor (A. B. Cât timp cursorul mouse-ului se află pe suprafaţa foii de calcul aspectul lui este al unei lupe. Fereastra Page Setup dispune de un buton Print Preview care generează o previzualizare a documentului şi care reflectă opţiunile făcute. 2. Documentul poate fi tipărit imediat dacă se apasă butonul Print. Funcţia de mai sus permite tipărirea rândurilor sau coloanelor specificate în fiecare pagină tipărită a tabelului eliminând inconvenientul menţionat.Draft quality.Black and white. . Dacă se doreşte doar înregistrarea opţiunilor de setare a paginii şi revenirea în modul de editare se apasă butonul OK.

ele pot modificate în fereastra Print Preview. se selectează fiecare grup de celule până la completarea selecţiei după care se eliberează tasta Ctrl. În cazul în care se constată că marginile curente sau lăţimile coloanelor nu sunt cele corespunzătoare.46. În mod normal se selectează datele necesare pentru crearea unei diagrame înainte de lansarea în execuţie a aplicaţiei Chart Wizard.7 Generarea de diagrame pe baza datelor din tabel 4. Pentru a reveni la modul anterior de previzualizare se execută un nou click pe butonul Zoom sau pe butonul din stânga al mouse-ului.1 Crearea unei diagrame cu ajutorul aplicaţie Chart Wizard Aplicaţia Chart Wizard oferă o metodă pentru realizarea automată. pas-cu-pas. Semnificaţia fiecăruia din aceste elemente este redată în figura 4.3.45 Modificarea marginilor şi a lăţimii coloanelor din fereastra Print Preview Pentru a modifica marginile se poziţionează cursorul mouse-ului pe unul din marcatorii de la capetele liniilor de margine şi cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se glisează sus-jos sau stânga-dreapta.să pară mai apropiate – cu un click pe butonul Zoom sau plasând indicatorul mouse-ului pe secţiunea ce se doreşte a fi mărită şi efectuând un click pe butonul din stânga al mouse-ului. ceea ce va determina deschiderea primei ferestre din aplicaţia vrăjitor. Pe bara de stare este indicată setarea curentă a marginii respective. fereastra Step 1 of 4. Pentru a modifica lăţimea unei coloane se procedează în mod similar cu deosebirea că se glisează markerul de coloană. ceea ce va conduce la apariţia unor linii punctate verticale şi orizontale şi a unor markeri. Dacă în diagramă trebuie să apară şi etichetele coloanelor şi ale liniilor atunci acestea trebuie incluse în selecţie. Primul pas în crearea unei diagrame este selectarea datelor din foaia de calcul. Diagrama poate fi plasată în foaia de calcul curentă sau într-o altă foaie de calcul din registrul curent. 4. Figura 4. se execută un click pe butonul Chart Wizard de pe bara de instrumente. Datele pentru diagramă trebuie să fie incluse în coloane şi linii.45. 82 . Lansarea aplicaţiei Chart Wizard. Pentru a reveni în foaia de calcul se execută click pe butonul Close. figura 4. dar nu trebuie neapărat să se afle în coloane şi linii adiacente.7. Când marginea este adusă în poziţia dorită se eliberează butonul mouse-ului. Selectarea datelor. a unei diagrame pornind de la datele din foaia de calcul. Se face click pe butonul Margins. după sensul săgeţii din aspectul cursorului (cursorul mouse-ului ia aspectul unei cruci din care un braţ este o săgeată cu două capete).3. Etichetele care vor fi folosite în diagramă trebuie plasate în primele linii şi în coloanele din extrema stângă a foii de calcul. După selectarea datelor. Celulele care nu sunt adiacente se selectează ţinând apăsată tasta Ctrl.

Opţiuni de personalizare a tipului de diagramă se pot selecta din tabela a doua. de sub 83 .47 Fereastra Step 2 of 4 permite alegerea sursei de date Tabelul 4. la prima apăsând butonul Back. În tabela Series. Fig. în caz de nevoie. figura 3. (Custom Types).47. Step 2 of 4. 4. Butoanele radio Series in: stabilesc dacă pe axa X a diagramei se reprezintă etichetele liniilor sau cele ale coloanelor din seria de date. Figura 4.3 Funcţiile butoanelor de navigare ale ferestrelor Chart Wizard Butonul Funcţia Next Trece la pasul următor Back Reveni la pasul anterior Finish Creează o diagramă pe bază opţiunilor selectate până în acel moment şi închide aplicaţia Chart Wizard Cancel Închide fereastra fără a reţine nici o setare Tabela Data Range dă posibilitatea stabilirii sau modificării domeniului de date pentru crearea diagramei. care va închide fereastra curentă şi va deschide fereastra corespunzătoare pasului 2.46 Fereastra de dialog Step 1 of 4 permite alegerea tipului de diagramă Fereastra de dialog Step 1 of 4 conţine două tabele care dau posibilitatea stabilirii tipului de diagramă.3. După stabilirea stilului dorit se apasă butonul Next. Dacă se apasă butonul Press and hold to view sample în câmpul subtipurilor se va afişa preview-ul diagramei finale. Chart sub-type: subtipul de diagramă. Din tabela (Standard Types). câmpul Chart type: se alege stilul de diagramă iar din câmpul din dreapta. Din această fereastră se poate reveni. Funcţiile butoanelor de navigare ale ferestrelor Chart Wizard sunt sintetizate în tabelul 4. butoanele Add şi Remove.

Figura 4. Rezultatul.3. Figura 4.48 se referă la o diagramă bidimensională. pentru tabelul luat ca exemplu în figura 4.7. de tip coloane verticale.48 Mai multe opţiuni privind diagrama se pot stabili din fereastra Step 3 of 4 Aceasta cuprinde un număr variabil de tabele care permit stabilirea de opţiuni care vizează modul de prezentare al diagramei. La final se apasă butonul Finish. ca obiect în aceeaşi foaie de calcul sau într-o foaie nouă din acelaşi registru.45 este reprodus în figura 4. dens sau rar.2 Modificarea tipului de diagramă. trebuie să fie afişate sau nu. verticale şi orizontale. După finalizarea unei diagrame folosind orice tip existent. Excel are opţiuni pentru reprezentarea datelor în diferite tipuri de diagrame. După stabilirea preferinţelor legate de sursa de date se trece la pasul următor care deschide fereastra Step 3 of 4. tabela Titles permite atribuirea de titluri diagramei şi celor două axe. Exemplul din figura 4. apoi fie se utilizează opţiunea 84 . tabela Griglines dă posibilitatea stabiliri dacă liniile rastrului. După stabilirea opţiunilor în această fereastră se trece la ultima fereastră care dă posibilitatea utilizatorului să precizeze unde doreşte să insereze diagrama. figura 4.fereastra Series. tabela Axes pune la dispoziţie opţiuni de afişare a categoriilor pe axa X şi /sau a valorilor pe axa Y.49. tabela Legend stabileşte dacă legenda cu simbolurile folosite să fie afişată lângă diagramă şi unde anume tabela Data Labels stabileşte dacă valorile punctelor de date şi etichetele de categorie asociate lor să fie afişate în interiorul diagramei (nu numai pe axa Y) Tabela Data Table stabileşte dacă tabelul cu date să fie ataşat sau nu diagramei.48. precum şi stării tipului de rastru.49 O diagramă alb-negru inserată în aceeaşi foaie de calcul în care se află sursa de date 4. Pentru aceasta trebuie selectată mai întâi diagrama. ea poate fi modificată în orice moment în alt tip de diagramă. permit adăugarea sau înlăturarea de serii la /din lista celor afişate în fereastră.

Pentru a o modifica valoarea existentă se folosesc butoanele cu săgeţi Sus-Jos sau se scrie direct valoarea în caseta text corespunzătoare. Figura 4. cum ar fi o bază de date de facturi sau un set de nume de clienţi şi numere de telefon. din meniul Data. Este posibilă ordonarea listei astfel încât datele să fie dispuse într-o anumită ordine sau filtrarea datelor conţinute pentru a afişa numai anumite înregistrări.50 Caseta de dialog Format 3-D View Comenzile pentru înălţime (Elevation) controlează nivelul relativ la care este văzută diagrama.8.3. se folosesc săgeţile suplimentare care apar sau se scrie unghiul în caseta text corespunzătoare. se selectează opţiunea Sort care deschide fereastra de dialog cu acelaşi nume.Chart Type din meniul contextual fie se apasă butonul cu acelaşi nume de pe bara cu instrumente Chart (care trebuie să fie afişată în prealabil). Când se optează pentru un tip de diagramă 3-D. Tabelele Excel pot fi asimilate unor baze de date.3. Dacă dintr-o listă nu trebuie sortate toate înregistrările atunci se selectează doar porţiunea din listă care trebuie sortata. 85 . Comenzile Rotation controlează unghiul de afişare al diagramei în jurul axei verticale. Diagrama poate fi prezentată şi în perspectivă dacă se debifează opţiunea Right Angle Axes. de aceea pentru tabelele care sunt asimilabile bazelor de date vom folosi termenul de listă. Pentru a stabili profunzimea în care este prezentată diagrama. Etichetele coloanelor reprezintă numele câmpurilor. ATENŢIE. Nu orice tabel este o bază de date. trebuie mai întâi activată o celulă oarecare aparţinând câmpului după care trebuie făcută sortarea şi apoi. Pentru a ordona o listă. Pentru a reveni la setările implicite se apasă pe butonul Default iar pentru a aplica setările făcute şi a închide fereastra se apasă OK. Pentru reorganizare listei programul foloseşte drept câmp de sortare orice câmp definit în listă. 4. Acest meniu înlocuieşte meniul Data atunci când diagrama este selectată. Pentru a o modifica valoarea existentă se folosesc butoanele cu săgeţi circulare Stânga-Dreapta sau se scrie direct valoarea în caseta text corespunzătoare.51. 4. figura 6.1 Sortarea datelor O listă din Excel are flexibilitatea necesară pentru a putea organiza datele în aşa fel încât să corespundă necesităţilor. Excel sortează listele pe baza câmpurilor. adică acele selecţii de tip discontinuu obţinute prin apăsarea tastei Ctrl.8 Sortarea şi filtrarea datelor dintr-o listă Sortarea şi filtrarea datelor este o acţiune specifică bazelor de date. nu se admit selecţii multiple. în care fiecare linie reprezintă o înregistrare iar coloanele câmpuri ale înregistrării. Afişarea tridimensională. Prin listă se înţelege o serie de rânduri ale foii de lucru care conţin date înrudite. O a treia posibilitate este folosirea meniului Chart de pa bara de meniuri. Excel pune la dispoziţie opţiuni suplimentare prin intermediul comenzii 3-D View din meniul Chart sau din meniul contextual.

Caseta de text derulată Sort By este selectată implicit şi indică denumirea câmpului căruia aparţine celula selectată sau.52. pentru a nu fi afişate decât anumite înregistrări din listă.Pentru a evita sortarea titlurilor coloanelor împreună cu restul listei trebuie selectată opţiunea Header Row din secţiunea My List has a casetei de dialog. vor fi afişate doar acele linii care în coloana producător valoarea Adaptec.52. Crearea unei variante personalizate a aplicaţiei AutoFilter Pentru a crea o variantă personalizată a aplicaţiei AutoFilter. Se selectează o celulă din lista supusă filtrării după care. denumirea primului câmp din listă. dacă se selectează din lista coloanei producător articolul Adaptec. de exemplu după anul achiziţionării. din meniul Data – Filter – se alege comanda AutoFilter. Selectând din listă un anumit articol individual Excel va afişa doar acele înregistrări care conţin în coloana respectivă articolul selectat. sau altfel spus.2 Filtrarea datelor dintr-o listă Când se lucrează doar cu un subset de date dintr-o listă. În exemplul din figura 4.3. După secificarea opţiunilor de sortare se Figura 4.8. aceasta poate fi filtrată. se procedează în felul următor: se selectează o celulă din lista care urmează să fie filtrată 86 . Top 10…. figura 4. Pentru a readuce lista în starea ei iniţială se va selecta All din lista derulantă a fiecărei coloane. în cazul selecţiei mai multor înregistrări. cu ajutorul butoanelor Sort Ascending sau Sort Descending de pe bara de instrumente se realizează sortarea propriuzisă.51 Fereastra de dialog Sort apasă butonul OK folosită pentru ordonarea listelor Pentru a ordona rapid o listă se selectează o celulă din coloana folosită ca bază de sortare. şi Custom…. acele înregistrări la care valoarea câmpului “producător” este “Adaptec”. care nu mai sunt afişate. Din lista derulantă se poate alege denumirea oricărui alt câmp pe baza căruia trebuie efectuată sortarea. Se poate continua sortarea şi pe alte coloane. Pentru filtrarea înregistrărilor într-o listă se foloseşte comanda Auto Filter din meniul Data.52 Lângă fiecare titlu de coloană apar săgeţi pentru derulare Dacă se face click pe săgeata de derulare din oricare coloană Excel va derula o listă cu toate articolele individuale din coloană plus încă trei. Pentru a sorta înregistrări după câmpuri suplimentare se va specifica numele câmpurilor în casetele text Then by. Prin filtrare Excel afişează doar acele înregistrări care corespund criteriilor stabilite şi ascunde celelalte înregistrări. apoi. All. Cu opţiunile Ascending (crescător) sau Descending (descrescător) se indică ordinea în care trebuie afişate înregistrările selectate. Imediat Excel va însera săgeţi de derulare lângă fiecare cap de coloană din listă. Rezultatul va fi afişarea doar a liniilor 1 şi 2 din listă. Figura 4. 4.

Sunt disponibile mai multe metode. se selectează din meniul Data – Filter – comanda AutoFilter se execută click pe săgeata de derulare din coloana care conţine datele pe baza cărora trebuie efectuată filtrarea şi se alege Custom.3. figura 4.3. 4. fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Caracteristica DDE permite crearea de legături între un document sau fişier şi un alt document sau fişier.imagini. În cazul schimbului 87 . în mod asemănător cu cel descris mai sus. Se selectează butonul radio And dacă filtrarea trebuie să satisfacă ambele seturi de criterii sau Or dacă filtrarea trebuie să satisfacă măcar unul din seturile de criterii. Din foaia de calcul se selectează tabelul sau porţiunea de tabel care interesează şi se copie în clipboard cu comanda Copy. folosite aşa cum s-a arătat până acum nu realizează practic nici o legătură între documente. Se comută în aplicaţia Word.9. se execută click pe săgeata din prima casetă derulantă cu operatori de comparaţie şi se selectează un operator potrivit. Se debifează caseta Float over text dacă se doreşte ca imaginea să fie fixă apoi se apasă butonul OK. dar preia informaţii din unul şi le afişează în celălalt sub formă de elemente grafice . Pentru a adăuga un al doilea set de criterii se completează casetele text din următorul rând. care pot fi aleşi din lista derulantă a fiecărei casete. din meniul Edit se alege comanda Paste Special. Se apasă tasta TAB pentru a trece la caseta din dreapta click pe săgeată din dreapta casetei text şi să selectează unul din articolele din lista derulantă.1 Utilizarea comenzilor Copy şi Paste Copierea şi lipirea. Figura 4. motiv pentru care este preferat formatul Picture.DDE) este o metodă sofisticată prin intermediul căreia se asigură schimbul de date în Windows 98. iar casetele din partea dreaptă sunt destinate valorilor de comparaţie şi pot fi alese din lista derulantă a fiecărei casete. Odată creată legătura documentul se actualizează automat ori de câte ori se modifică sursa de date. Procedura prin care se realizează legături între o foaie de calcul Excel (sau a unui domeniu de date din aceasta) şi un document Word este relativ simplă. Formatul Bitmap duce la o creştere substanţială a dimensiunii documentului. Excel va deschide caseta de dialog Custom AutoFilter.2 Utilizarea schimbului dinamic de date DDE Schimbul dinamic de date (Dynamic Data Excange . Fereastra de dialog care apare conţine fereastra As: din care se alege formatul Picture sau Bitmap.53 Caseta de dialog Custom AutoFilter Casetele text din partea stângă a ferestrei de dialog sunt destinate operatorilor de comparaţie. se poziţionează cursorul în punctul de inserţie şi apoi. click pe butonul OK şi Excel va filtra lista afişând înregistrările care corespund criteriilor. 4.9 Legături între documentele Excel şi Word Scopul realizării legăturilor între documente este creşterea eficienţei prelucrării şi menţinerii lor cât mai actuale. 4.53.9.3. Aceste legături pot exista între fişiere create de aceeaşi aplicaţie sau de aplicaţii diferite.

foarte IMPORTANT. Prezintă dezavantajul că. se selectează butonul radio Paste link:. 4. Diagramele pot fi copiate ca şi tabelele cu ajutorul comenzilor Copy şi Paste Special. un fişier de date păstrat de o aplicaţie container şi care conţine unul sau mai multe obiecte înglobate.15. Trebuie subliniat faptul că ori de câte ori se foloseşte comanda Paste Special (indiferent de formatul de lipire) şi se validează opţiunea Link to file (acolo unde formatul ales permite acest lucru). 88 . Pentru aceasta se va selecta din fereastra As: formatul “Formated Text (RTF)”.54 Fereastra de dialog Paste Special Dacă nu se selectează butonul Paste link: nu se va stabili legătura între documente. Prin document compus se înţelege. În cazul pe care îl discutăm aplicaţia container este documentul Word iar obiectul înglobat este o foaie de calcul Excel.54. apoi se apasă butonul OK. schimbul de date între documente se realizează prin caracteristica DDE.3.9. Tabelul astfel inserat are toate caracteristicile unui tabel creat în Word.3 Utilizarea caracteristicii OLE Caracteristica OLE (Object Linking and Embeding – legarea şi înglobarea obiectelor) este o metodă inventată de firma Microsoft cu rolul de a permite crearea documentelor compuse. ceea ce va deschide fereastra de dialog din figura 4. figura 6. din meniul Insert se alege Object. metoda se aplică astfel: se selectează tabelul sau porţiunea de tabel care trebuie inclusă în documentul Word şi se copie în clipboard se comută în programul Word şi se plasează cursorul de editare în punctul de inserţie din meniul Edit se selectează comanda Paste Special care va deschide fereastra de dialog cu acelaşi nume Din fereastra cu formate As: se selectează “Microsoft Excel Worksheet Object” şi. Prin obiect se înţelege un bloc de date cu caracteristici şi comportament propriu. dimensiunile lui nu se potrivesc cu setarea paginii documentului Word şi ca urmare necesită prelucrări ulterioare pentru încadrarea corectă în pagină.de date dintre o foaie de calcul Excel şi un document Word. Ca o variantă a acestei metode se poate folosi lipirea ca text formatat a tabelului. în sensul cel mai larg. dar de această dată sunt disponibile doar două opţiuni de formate de lipire. caseta Float over Text după care se apasă butonul OK. se selectează tabela Create from File iar cu ajutorul butonului Browse se localizează fişierul Excel care trebuie inclus Se selectează caseta Link to file şi se deselectează. “Microsoft Chart Object” şi “Picture”. Figura 4. dacă e necesar. de care ne ocupăm. de obicei. Se debifează caseta Float over text dacă se doreşte ca tabelul inserat să fie fix. în timp ce inserarea ca obiect Excel foloseşte caracteristica OLE. Pentru a insera o foaie de calcul Excel ca un obiect se procedează astfel:  în programul Word.

4 Power Point este aplicaţia inclusă în pachetul Office destinată realizării prezentărilor de orice natură: prezentarea unei firme. Trecerea (tranziţia) se poate face automat. sau aspectul slide-ului. se referă la conţinutul unui slide. Slide transition reprezintă modul în care se face trecerea de la un slide la altul în cadrul unei prezentări. De regulă este unică pentru întreaga prezentare şi se alege de către cel care proiectează prezentarea astfel încât să utilizeze culorile companiei. imagini. filme. Un document Power Point (PPT) este compus din mai multe asemenea slide-uri.4.  Se lipeşte conţinutul din Clipboard (Paste). după un timp prestabilit sau la apăsarea butonului stâng al mouse-ului sau a unei taste. dar schemele de culoare pot fi modificate de la un slide la altul Slide Color Scheme este schema de culoare folosită într-un slide. şi lipi într-o foaie de lucru Microsoft Excel. în orice combinaţie. 4. se poziţionează cursorul în tabel şi din meniul Table se selectează comanda Select Table  se copie selecţia sau tabelul în clipboard (Copy)  se comută în foaia de lucru Excel  se activează celula din colţul din stânga-sus al zonei foii de calcul unde se doreşte inserarea tabelului. Design-ul se referă la formatul şi schema de culoare a unei prezentări. Formatul este unic pentru întreaga prezentare. Pentru a realiza acest lucru se procedează astfel:  în Microsoft Word. se selectează rândurile şi coloanele tabelului care trebuie copiat. Layout-ul se poate stabili independent pentru fiecare slide în parte. etc. 4. Layout-ul. Custom Animation este efectul de animaţie care se aplică fiecărui element conţinut de un slide. Celulele din tabelul copiat vor înlocui orice celulă existentă din acea zonă. este echivalentul unei pagini a produsului Word. Slide-ul poate conţine numai text (organizat în titlu şi una sau mai multe casete de text). diagrame. Pentru a selecta întregul tabel. 89 .Se pot copia şi elemente din documente Word. care au proprietatea de a se succede unul altuia în cadrul unei prezentări.1 Conceptele de bază ale aplicaţiei Aplicaţia se bazează pe câteva elemente dintre care cele mai importante sunt enumerate mai jos: Slide-ul (lamă de microscop). a unui plan de afaceri. cum ar fi tabele. a unei lucrări ştiinţifice.

care pot fi alese în caseta derulantă Look in:. Se deschide fereastra din figura 4.4. Selectaţi Blank presentation şi apoi apăsaţi butonul OK. care pot fi vizualizate în caseta din dreapta. iar în 90 . Pe ecran va apare slide-ul cu layout-ul ales în care personalizaţi conţinutul casetelor cuprinse în slide.56 Fereastra New Slide vă dă posibilitatea layout-ul potrivit pentru fiecare slide Figura 4.2 Cum se realizează un slide La deschiderea aplicaţiei apare o fereastră de dialog care vă dă posibilitatea să deschideţi o aplicaţie vrăjitor (AutoContent wizard). Figura 4.57. figura Figura 4. Se va deschide o nouă fereastră. o nouă prezentare (Blank Presentation) sau o prezentare pre-existentă (existing presentation). Alegeţi una dintre variantele propuse şi apăsaţi OK.4.4. Şabloane cu design-uri se găsesc în dosarele Presentation şi Presentation Design. în secţiunea Effect selectaţi tipul de tranziţie (implicit este selectată opţiunea No Transition).55. figura 4. figura 4.55 Selectaţi opţiunea potrivită şi apăsaţi 6. un şablon (Template).2.56.58 din care.57 Alegeţi design-ul dorit şi apăsaţi butonul Apply 4. Alegeţi design-ul care vi se pare mai potrivit şi apăsaţi butonul Apply.1 Stabiliţi tranziţiile Din meniul Slide Show alegeţi Slide Transition. Din meniul Format alegeţi Apply Design care va deschide o nouă fereastră de dialog cu şabloane de formate. din care alegeţi layout-ul care se OK potriveşte cel mai bine conţinutului slide-ului.

Se va deschide fereastra din figura 4. Figura 4.58 Fereastra Slide Transition Dacă doriţi adăugarea de efecte sonore la efectuarea tranziţiei alegeţi din secţiunea Sound unul din efectele disponibile.2.2 Stabiliţi animaţiile Fiecare dintre obiectele conţinute într-un slide poate fi animat independent. Apăsaţi butonul Apply dacă doriţi ca tranziţia stabilită să se aplice doar slide-ului curent sau Apply All pentru aplicare tuturor slide-urilor. Text 4  caseta de text nr. Slow. etc. Ca urmare vor deveni active butoanele radio On mouse click. În fereastra de previzualizare obiectul selectat din lista va apărea încadrat pentru a putea fi identificat între celelalte obiecte. selectaţi Custom Animation din meniul Slide Show. Right arrow 11  săgeata grafică nr. numele obiectului va dispare din acestă fereastră şi va apărea în fereastra Animation order.). obiectele apar în prezentare în ordinea în care sunt enumerate în această fereastră. la acţionarea mouse-ului sau automat. din secţiunea Start animation. Odată selectat. Din fereastra Slide objects without animation (obiecte din slide fără animaţie) alegeţi obiectul pe care doriţi să îl animaţi (în această fereastră obiectele sunt identificate prin tip şi număr de ordine.4. ex.59 Fereastra Custom Animation. Pentru a schimba ordinea. Alegeţi viteza potrivită pentru fiecare slide.11. selectaţi butonul Animate. a) tabela Timming b) tabela Effects Cu ajutorul celor două săgeţi din dreapta ferestrei Animation order se poate modifica ordinea apariţiei elementelor în slide. după numărul de secunde specificat în casta text seconds. Având slide-ul afişat pe ecran. a) b) Figura 4. şi Automatically. Dacă 91 . 4. 4. Viteza de derulare a tranziţiei poate fi stabilită în 3 trepte. selectaţi un obiect din listă şi apăsaţi săgeata cu vârful în sus pentru a promova obiectul sau cea cu vârful în jos pentru a-l retrograda.secţiunea Advance modul cum să se realizeze tranziţia. selectat implicit. Selectaţi tabela Timing şi apoi. Medium şi Fast.59.

. va trebui să specificaţi numărul de secunde după care va apărea respectivul obiect. tastaţi-l în caseta text File:. Dacă sunteţi mulţumiţi apăsaţi butonul OK. care reprezintă un alt eveniment. Figura 4. figura 4. slide-urile conţinute de acesta vor fi afişate în partea inferioară a ferestrei. ordinea apariţiei lor. care va fi ultimul. Puteţi insera inclusiv unul sau mai multe slide-uri din alt fişier. Notă: Obiectele care nu sunt animate apar odată cu slide-ul. apoi va apare penultimul şi tot aşa până la apariţia primului paragraf. eventual. pentru fiecare obiect din lista de obiecte animate modul de apariţie şi sunetul care să însoţească. Reluaţi toate operaţiunile descrise mai sus asupra noului slide. filme şi sunete. şamd. La sfârşit apăsaţi Close. dacă nu selectaţi obiectul asupra căruia trebuie să efectuaţi modificări de animaţie şi faceţi-le. obiecte create pe loc sau din fişier.59 b). Pentru texte sunt posibile câteva opţiuni suplimentare în secţiunea Introduce text. WordArt.selectaţi butonul Automatically.60. Notă: Dacă slide-urile inserate din fişier au alt design decât cel curent. Apăsaţi butonul Preview pentru a vedea rezultatul în fereastra de previzualizare. După ce aţi stabilit obiectele care sunt animate. cuvânt cu cuvânt sau literă cu literă. Dacă se selectează opţiunea de apariţie grupat pe nivele de paragraf (Grouped by level paragraphs) se poate opta pentru apariţia în ordine inversă (In revers order). 92 . Puteţi apela la instrumentele de pe bara de instrumente Drawing pentru a insera rapid o parte din aceste obiecte şi pentru a le stabili proprietăţile specifice fiecărui tip de obiect în parte. Pentru a insera un nou slide selectaţi din meniul Insert opţiunea New Slide. apariţia slide-ului propri-zis este un eveniment. Astfel este posibil ca textul să apară deodată sau descompus. după scurgerea timpului precizat va apare primul obiect din lista Animation order. Apăsaţi butonul Browse pentru a selecta fişierul care conţine slide-urile de inserat Dacă ştiţi calea şi numele fişierului care conţine slide-urile care trebuie inserate. După selectarea fişierului. Selectaţi-le succesiv pe cele care trebuie inserate şi apăsaţi butonul Insert. Pe lângă obiectele predefinite în layout-ul slide-ului puteţi insera propriile dumneavoastră obiecte.60. modul şi timpul după care trebuie să apară fiecare. Apăsaţi butonul Insert All pentru a le insera pe toate. apoi după timpul specificat pentru al doilea obiect va apărea acesta. dar numai după ce a fost setat un anumit mod de animaţie. Astfel. ceea ce înseamnă că ultimul paragraf introdus va apare primul. dacă nu. În această tabelă puteţi stabili în secţiunea Entry animation and sound. Timpul se măsoară de la ultimul eveniment produs. Din meniul Insert puteţi opta pentru inserarea de imagini (pictures) din galeria Clipart. Pentru aceasta selectaţi din meniul Insert opţiunea Slides from files şi va apărea fereastra de dialog din figura 4. etc. din fişier. selectaţi tabela Effects. casete text. diagrame. apăsaţi butonul Browse pentru a-l localiza în dosarele de pe discul calculatorului. ele vor împrumuta design-ul curent. apariţia lui.

1 Modificaţi ordinea slide-urilor Cu metoda drag and drop: selectaţi slide-ul a cărui ordine doriţi să o modificaţi şi trageţi-l în poziţia dorită. Pe bara de instrumente Slide Sorter apare tipul de tranziţie al slide-ului selectat.61 Modul de vizualizare Slide Sorter Sub fiecare slide apar următoarele informaţii:  existenţa unei setări de tranziţie pentru slide.2 Ascundeţi slide-uri într-o prezentare Dacă doriţi ca anumite slide-uri să nu apară într-o prezentare. Puteţi folosi şi meniul contextual pentru aceasta. toate slide-urile. figura 4.3 Stabiliţi timpii optimi de tranziţie Când tranziţia între slide-uri se face automat.3.  numărul slide-ului.4. în partea stângă. precedat de semnul : (:10).4. în partea dreaptă. cea orientată în sus pentru a promova slide-ul sau cea orientată în jos pentru retrogradare.3 Vizualizarea de ansamblu a slide-urilor Pentru a vedea într-o imagine de ansamblu toate slide-urile care compun o prezentare apăsaţi butonul Slide Sorter View din stânga barei de defilare orizontală sau din meniul View alegeţi Slide Sorter.4. simbolizată printr- un dreptunghi cu o săgeată având vârful orientat spre dreapta. este important să potriviţi corect timpii de vizualizare.4. În fereastra documentului vor apărea. în ordinea în care vor apare în Show (prezentare).3. selectând opţiunea menţionată sau apăsa butonul corespunzător de pe bara Slide Sorter.3. selectaţi din meniul Slide Show opţiunea Hide Slide. la scară redusă. în partea inferioară. Opţiunea funcţionează ca un comutator. astfel că pentru a face vizibil slide-ul repetaţi acţiunea anterioară. 4. numeric. în secunde. 4. selectaţi pe rând slide-urile respective şi pentru fiecare în parte. 4. tăiat cu o linie în diagonală.61. Se poate selecta din caseta derulantă un alt tip de tranziţie dacă este necesar. Numărul slide-ului va apărea într-un dreptunghi de culoare gri. dar nici prea mare încât să prelungească 93 . Figura 4. astfel încât durata de afişare a slide-urilor să fie mai mare decât suma timpilor necesari pentru afişarea tuturor obiectelor conţinute. Cu modul de vizualizare Outline: selectaţi slide-ul şi folosiţi săgeţile de culoare verde.4.  timpul de afişare a slide-ului.

64. Show type. permite avansul de la un slide la altul manual.64 Setaţi prezentarea sau temporizat (Using timing…). sau automat. apăsând butonul No. Figura 4. Se apasă butonul cu acelaşi nume de pe bara Slide Sorter (cel cu pictograma unui cronometru) sau se alege opţiunea cu acelaşi nume din meniul Slide Show. etc.inutil afişarea informaţiilor conţinute se va folosi instrumentul Rehearse timing. ca timp afişare. ca cea din figura 4. la apăsarea unei taste de către vorbitor.63 Validaţi sau respingeţi rezultatele cronometrării 4. unul pentru timpul total de prezentare şi unul pentru timpul de afişare a slide-ului curent.62 Acest instrument vă permite să Pentru a relua înregistrarea timpului pentru optimizaţi timpii de afişare a fiecărui slide slide-ului curent apăsaţi butonul Repeat. Din meniul Slide Show alegeţi opţiunea Set Up Show. Din prima secţiune. Timpul curent va fi memorat şi atribuit slide-ului respectiv. se selectează tipul prezentării:  prezentare făcută de vorbitor. 94 . doriţi prezentarea tuturor slide-urilor sau doar a unei părţi. pe baza timpilor stabiliţi pentru fiecare slide. care va deschide fereastra de dialog din figura 4. prin care puteţi accepta timpii înregistraţi pentru fiecare slide apăsând butonul YES sau renunţa. Se va declanşa prezentarea (show-ul) iar în colţul din dreapta va apărea instrumentul de cronometrare din figura 4. Înainte însă de a trece la stabilirea opţiunilor trebuie să aveţi clar în minte ce fel de prezentare doriţi să realizaţi: trebuie ea să se deruleze autonom.4.63. Corespunzător. fără intervenţie din exterior. Figura 4. Procedaţi aşa până la afişarea inclusiv a ultimului slide şi închideţi fereastra. să fie dirijată de un vorbitor (speaker) sau de un spectator. Instrumentul afişează două cronometre. Vechiul timp va fi şters automat.62. După afişarea tuturor elementelor unui slide lăsaţi atât timp cât credeţi că este necesar pentru citirea informaţiilor de pe ecran apoi apăsaţi butonul de avans.4 Setaţi modul de desfăşurare a prezentării Când toate slide-urile sunt finalizate din punct de vedere al conţinutului şi animaţiei puteţi trece la stabilirea derulării prezentării. selectaţi din ultima secţiune (Advance slides) avansul manual (Manually) Figura 4.? După ce v-aţi clarificat aceste lucruri puteţi trece la setarea "spectacolului" (show-ului). Va apărea o fereastră de confirmare.

Opţiunea Loop continuously until 'Esc' se selectează implicit.4.1 Inseraţi butoane de navigare Atunci când prezentarea este destinată unui public care trebuie să aibă posibilitatea de interveni asupra derulării acesteia. Desenaţi câte butoane consideraţi necesare (de obicei 4 sau 5 sunt suficiente) şi stabiliţi a b Figura 4. Pentru lansarea prezentării selectaţi din meniul Slide Show opţiunea View Show sau apăsaţi butonul Slide Show din stânga cursorului de defilare orizontal.65 b cu ajutorul căreia se stabileşte acţiunea care trebuie să se desfăşoare la acţionarea butonului. Imediat după trasarea butonului se deschide fereastra din figura 4. sublinieri pe un slide în timpul prezentării se stabileşte din caseta Pen.4. dar fără a avea şi posibilitatea modificării conţinutului slide-ului. Dacă în partea care trebuie inclusă există slide-uri care nu trebuie arătate atunci ele vor fi ascunse.5. Selectaţi butonul Hyperlink to: iar din lista derulantă alegeţi acţiunea. Caseta este activă doar pentru tipul de prezentare făcută de vorbitor. După stabilirea preferinţelor apăsaţi butonul OK. Cu această opţiune derularea devine autonomă. Dacă slide-urile includ comentarii audio înregistrate (se poate şi aşa ceva) se poate opta pentru neincluderea lor în prezentare (Show without narration). care face uşor de derulat pentru un utilizator individual  ecran complet (full-screen) este modul cel mai utilizat în prezentări.5 Funcţionalităţi extinse ale Power Point 4. Pentru alte tipuri de prezentare opţiunea trebuie precizată explicit.  prezentare în fereastră windows normală. Slides se stabileşte care slide-uri să fie incluse în prezentare. cu afişarea meniurilor şi butoanelor. după cum se poate opta şi pentru neactivarea animaţiei (Show without annimation) Din secţiunea a doua. Se alege butonul cu aspectul dorit şi se desenează în slide ca şi cum s-ar trasa în Word o figură predefinită. apăsând butoanele poate avansa. dar nu pot interveni asupra conţinutului. este util să se includă în fiecare slide butoane de navigare. ca în figura 4. fără fie necesar click cu mouse-ul.65. Privitorul are la dispoziţie doar un mouse cu ajutorul căruia. 4. Din meniul Slide Show se alege opţiunea Action Buttons care pune la dispoziţie un meniu de butoane cu simboluri predefinite şi semnificaţie uşor de intuit.65 a) meniul butoanelor de navigare b) fereastra Action Settings 95 . spectatorii pot interveni în procesul de derulare prin apăsarea butoanelor din slide-uri (în orice slide pot fi introduse butoane de navigare prin care se poate controla derularea spectacolului) sau tastaturii. Dacă selectaţi tabela Mouse Over acţiunea se va declanşa la trecerea cu mouse-ul deasupra butonului. Culoarea cernelei stiloului cu care prezentatorul poate face însemnări. toate sau doar o parte. întoarce sau face salturi la oricare slide la care i se dă acces.

5. Urmaţi indicaţiile din cele două ferestre de dialog succesive care apar pentru a salva. Apăsaţi butonul OK din fereastra de dialog pentru a începe înregistrarea comentariului şi Esc de pe tastatură pentru a o opri.3 Utilizaţi animaţii predefinite Selectaţi un obiect dintr-un slide şi din meniul Slide Show alegeţi Preset Animation.4 Aplicaţi fundaluri diferite slide-urilor dintr-o prezentare În modul de vizualizare Slide-view selectaţi din meniul Format opţiunea Background.ppt. respectiv a revedea cronometrarea salvată odată cu comentariul.4. Dacă doriţi să introduceţi o imagine ca fundal. 4. fără riscul de a vă lăsa furat de diversitatea animaţiilor posibile în meniul Custom Animation. Puteţi crea efecte de umplere alegând opţiunea Fill Effects. Puteţi schimba calea apăsând butonul Browse din fereastra Record Narration.5.wav) separat. 4. Cu cât calitatea este mai bună cu atât mărimea fişierului audio rezultat este mai mare.66. din fereastra cere se deschide la alegerea acestei opţiuni selectaţi tabela Picture care vă dă posibilitatea alegerii unui fişier imagine care va folosi ca imagine de fundal.4. Din caseta derulantă cu culori de fundal alegeţi una din cele 8 culori prestabilite sau opţiunea More Collors pentru a alege altă culoare decât cele afişate. Calea implicită pentru fişierul audio este cea în care se află şi fişierul . Se deschide un meniu cu mai multe animaţii din care alegeţi pe cea dorită.5. Închideţi fereastra Fill Effects revenind la fereastra Background. cea implicită. Ca să renunţaţi la o animaţie alegeţi opţiunea Off. este satisfăcătoare pentru majoritatea prezentărilor. Pentru aceasta trebuie însă selectată caseta de validare Link Narration in:.. În general calitatea Radio. Dacă doriţi ca fundalul ales să se aplice doar slide-ului curent apăsaţi butonul Apply iar dacă doriţi să se aplice Figura 4.66 Fereastra Background tuturor slide-urilor din prezentare.2 Inseraţi comentarii sonore Din meniul Slide Show selectaţi Record Narration. 96 . Se va deschide fereastra de dialog din figura 4. asociat slide-ului corespunzător.. 4. Comentariul poate fi salvat şi ca fişier audio (. ceea ce conduce la un consum mai mare de resurse ale calculatorului.acţiunea pentru fiecare dintre ele. În fereastra care se deschide setaţi preferinţele privind calitatea înregistrării apăsând butonul Settings. Modificaţi culoarea fondului şi chenarului butoanelor cu ajutorul instrumentelor de pe bara Drawing. Cu animaţii predefinite puteţi da un aspect unitar prezentării. apăsaţi Apply to permite alegerea fundalului potrivit All.4.

6. Apoi scrieţi un text care să exemplifice conţinutul desenului. după cum urmează: titlul referatului paragraf centrat. 5. jos 2 cm Adăugaţi un header care sa conţină numele documentului.crt.bază (1+Sp. spaţiere 6 pt.5 . Sortaţi tabelul după media obţinută apoi după produs. Textul va fi scris pe două coloane cu aliniere Justify. TESTE 1. Generaţi o diagramă pe baza datelor din tabel. Scrieţi un document pe o pagină format A4. Salarul brut s ecalculează după formula: Sal. Denumire Simbol Cantitate1 Cantitate2 Media produs a.deoseb/100) Rest de plată = Sal. Sortaţi datele din listă în ordinea crescătoare a restului de plată. 2. dreapta 3 cm. Inseraţi un desen într-un document şi legaţi-l de acel document. a impozitului şi restului de plată pentru o listă de minim 6 salariaţi. Editaţi un tabel în Excel după modelul din figura de mai jos. sus 1. b.vech/100+Sp.brut = Sal. 4 Staţi liniştiţi! Nu trebuie să rezolvaţi la laboratorul de informatică probleme de matematică 97 . sporul de vechime şi sporul pentru muncă în condiţii deosebite.brut-impozit a. generaţi în con tinuare o listă de trei articole care să reprezinte subtitlurile cuprinsului.5 cm. Cele trei subtitluri să conţină 4-5 rânduri. Preluaţi din Help un text şi formataţi-l astfel: Margini: stânga 2. 3. înainte şi după. pe baza următoarele date: salarul tarifar. După ce aţi terminat tabelul faceţi un grafic care să exemplifice modul cum evoluează media b. 7. precum şi numele dumneavoastră.8 cm. distanţa între rânduri de 1. Inseraţi un tabel de forma următoare care să calculeze în ultima coloană media: Nr. Să se rezolve următorul sistem de 3 ecuaţii cu trei necunoscute4:       * x  * y  * z  0    7* x  9* y   0 2     ax  bh  2   j 4  cx  sd     a i 1 i * xi 0 2 * 2 4. Inseraţi un cuprins pe patru nivele.cond. care să permită calculul salariului brut.

memorie. hard discurile. KERNEL – Modulul central al unui sistem de operare. PIXEL – reprezintă unitatea de bază a unei imagini digitale. De regulă. BIOS – BASIC INPUT/OUTPUT SYSTEM – primul program rulat de calculator. LAN – Local Area Network. DHCP – Dynamic Host Configuration Protocol – Protocol folosit pentru asocierea automată de adrese IP pentru calculatoarele din reţea. Destinaţia lor principală este dezvoltarea aplicaţiilor complexe fără a avea cunoştinţe detaliate despre un anumit dispozitiv sau program. fiţierele de pe hard disk sunt rearanjate în aşa fel încât fiecare să ocupe zone continue pe disk. DNS – dispozitivele care se ocupă cu translaţia adrese-nume de domeniu se numesc DNS (Domain Name Servers). PROCES – un program în execuţie. Se obţin timpi de acces mai mici la informaţia de pe hard disk. de obicei în aceaşi clădire MULTITASKING – abilitatea de a executa (rula) mai multe programe (task-uri) simultan. Pe această placă se găseşte memoria video cât şi un procesor specializat numit accelerator grafic. care utilizează un disk magnetic cu o capacitate uzuală de memorare de 1. DRIVER – software (program) care permite şi controlează comunicarea între sistemul de operare şi periferice. CACHE – memorie tampon între microprocesor şi memoria internă. magistrale. : ADENDA ADMINISTRATOR – este un utilizator cu drepturi depline (poate modifica configuraţia. seta aplicaţiile sau modifica drepturile celorlanţi utilizatori). placă video. PLACĂ DE BAZĂ – este placa pe care se află componentele principale ale unui calculator (procesor.). reţea locală. etc. RAM – MEMORIE RAM – (RANDOM ACCES MEMORY. conectori. adică natura datelor conţinute de acesta. PLACĂ VIDEO – transformă datele din calculator în semnale pentru monitor. responsabil cu iniţializarea şi testarea componentelor unui calculator. INTERNET care ştiu să returneze adresa destinaţie atunci când cineva le interoghează. 98 . De fapt o interfaţă grafică prin care sistemul de operare pune la dispoziţia utilizatorului un mediu virtual de lucru.indică tipul fişierului. DISCHETĂ – un mediu amovibil folosit pentru stocarea datelor. Într-un calculator bus-ul interconectează procesorul cu memoria internă. DEFRAGMENTARE – prin folosirea unor programe speciale. BUG – eroare de proiectare hardware sau software. Este acea parte a sistemului de operare care se încarcă în memorie şi rămâne acolo. de unde controlează cererile de acces la resursele sistemului. după pornire.5 inch. DESKTOP – suprafaţa de lucru pe ecranul monitorului. Este o memorie de dimensiuni mici (până la 2MB dar foarte rapidă şi scumpă). EXTENSIA FIŞIERULUI. BUS – (magistrală) într-un calculator sau o reţea de calculatoare bus-ul reprezintă calea de transmitere a informaţiei. placă grafică şi alte dizpozitive periferice.memorie cu aces aleatoriu) memorie cu aces atât în citire cât şi în scriere. ADRESĂ IP – într-o reţea de calculatoare fiecărui calculator i se asociează o adresă prin care acesta să fie identificat în mod unic.44 MB şi dimensiune de 3. Sunt o serie de calculatoare din DPI – DOTS PER INCH – puncte pe inch ce reprezintă o măsură a calităţii atât pentru monitoare cât şi pentru imprimante. este pus la dispoziţie de către fabricantul respectivului periferic. API – APPLICATION PROGRAMMING INTERFACE – set de rutine (programe independene) care pot fi utilizate de către o aplicaţie program pentru a cere sistemului de operare execuţia unor servicii de nivel inferior.

MARSANU.etc. 99 . IOSUPESCU. Calcul tabelar: EXCEL XP. BREMNER. de fapt o reţea de reţele locale situate în puncte diferite din punct de vedere geografic. Bucuresti. GROSSECK. 5. Timisoara. 13. Bucuresti. Gabriela. 1999. REISZ. 1998. Michael. Editura Universitatii de Vest. PETROV. Bucuresti. HOMORODEAN. Gabriela. NICOLAS. Irina. 1999. ŞHELL – program care reprezintă de fapt o interfaţă utilizator şi diferite funcţii şi servicii ale sistemului de operare. mouse. Timisoara. reţea cu arie de extindere largă. Timisoara. 2. Descoperiti Microsoft Office 2000 Professional. IASI. 7. Editura Teora. GROSSECK. Editura Teora. Bucuresti. 2002. 1999. BOTT. SERVATI.) UNITATE LOGICĂ – un hard disk fizic poate fi împărţit în mai multe partiţii logice. Robert. Bucuresti. de exemplu 1024X1024 dpi. Ce va fi? Cum vom trai in lumea noua a informatiei. Introducere in Informatica Sociala. Era digitala.REZOLUŢIE – reprezintă numărul de pixeli afişaţi pe ecranul monitorului pentru cele două dimensiuni pe orizontală şi verticală. Bucuresti: ALL Educational. 1998. Timisoara. Bucuresti. Rezoluţia se măsoară în numărul de puncte (dots) afişate pe un inch (2.J. LEONHARD. Mica enciclopedie Intranet. VOICU. Al. 2001. KILMER. cu cât rezoluţia e mai mare cu atât imaginea este mai clară. Tehnoredactare computerizata – note de curs. WAN – Wide Area Network. GABRIELA.. Editura Mirton. 12. 2004. linie telefonică. 2004. unde radio. USB – o interfaţă hardware pentru periferice de viteză mică (tastatură. BIBLIOGRAFIE 1. R. Editura Niculescu. Informatica – Tehnologii asistate de calculator. 2000. STEPAN.). Bucuresti: Teora. Retele de calculatoare si Internet pentru oamenii de afaceri. Teoria generala a bazelor de date. 4. REŢEA – reprezintă un ansamblu de două sau mai multe calculatoare legate între ele printr-o legătură oarecare(cablu. Gheorghe. Aurel. Acestea pot fi apelate printr-un dublu click pe shortcut-ul respectiv. WOODY.54 cm). Microsoft Office XP. GROSSECK. ED. Tehnoredactare computerizata: WORD XP. 10. ANA ELENA. Timisoara. DERTOUZOS. 6. Editura ALL. GIULVEZAN. SHORTCUT – scurtături către fişiere sau programe salvate pe hard disk. 14. Editura Orizonturi Universitare. etc. Bucuresti. Editura Teora. NEGROPONTE. 3. DESPI. Tehnologia informatiei.. Lynn. 2000.. Manual pentru incepatori si initiati. GABRIELA. Introducere in informatica. MICROSOFT PRESS. 2002. imprimantă.. traducere de Simona si Titi Preda. S. 2000. 9. G. 8. Internet si pagini Web. GRINDEANU. William. Editura Universitatii de Vest. BROOKSHEAR. Editura de Vest. Ioan. Marcel Andrei. 2003. Editura Tehnica. care din punct de vedere al sistemului de operare se comportă ca şi cum am avea mai multe discuri fizice. Editura ALL Educational. C.. 11. ANthony F. ZAPOROJAN.