You are on page 1of 2

Stadiile dezvoltării inteligenţei

Piaget spune că schimbările în inteligenţă apar secvenţial, în stadii succesive.
Fiecare stadiu depinde de cel anterior. După Piaget, dezvoltarea inteligenţei se face
în secvenţe invariabile (stadii).

Acestea sunt:

stadiul senzoriomotor (0-18/24 de luni): copilul cunoaşte prin intermediul
activităţilor fizice pe care le îndeplineşte. Îşi achiziţionează baza întregului edificiu al
cunoaşterii umane: schema obiectului permanent. Stadiul se încheie cu achiziţia
limbajului şi a gândirii simbolice;

stadiul preoperaţional (2-5/7 ani): este caracteristic copilului de vârstă preşcolară,
luptând pentru a-şi achiziţiona gândirea logică;

stadiul operaţiilor concrete (6-11/12 ani): copilul poate gândi logic probleme
„concrete”, „acum şi aici”. Gândirea devine reversibilă, în limitele realităţii, copilul
înţelege deducţia necesară cunoscând proprietăţile obiectelor;

stadiul operaţiilor formale (12/13 ani): sunt adolescenţii capabili să opereze mental
asupra unor probleme abstracte, ipotetice. Ei au o gândire ştiinţifică, fac deducţii
sistematice pe baza unor ipoteze.

Vîgotski a încercat să-şi bazeze teoria pe studiul comportamentului. A prezentat
conştiinţa individului ca fiind elementul de bază în viaţă, în construirea eului: „Ne
cunoaştem pe noi înşine pentru că suntem conştienţi de ceilalţi şi suntem conştienţi
de ceilalţi pentru că însăşi conştiinţa noastră despre noi înşine derivă din conştiinţa
pe care ceilalţi o au despre noi.” Vîgotski descria câteva stadii în evoluţia umană.
Acestea sunt: • între 0 şi 2 ani; stadiul de afiliere: comunicarea emoţională este
acum de maximă importanţă; • între 2 şi 7 ani; stadiul de joc: activitatea cea mai
importantă este, la început, manipularea obiectelor, apoi jocurile simbolice şi
jocurile de rol; • între 7 şi 12 ani; stadiul învăţării: este vârsta frecventării şcolii; •
între 12 şi 19 ani; stadiul prieteniilor: adolescentul combină relaţiile personale cu
cele profesionale; • între 19 şi 55 de ani; stadiul muncii; • între 55 şi 70 de ani;
stadiul teoretizării.

În viziunea sa stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel: Stadiul Principala achiziţie (variantele extreme) Factorii sociali determinanţi Corolarul axiologic Infantil (0-1 an) Încredere versus neîncredere Mama sau substitutul matern Speranţa Copilărie mică (1-3 ani) Autonomie versus dependenţă Părinţii Voinţa Copilăria mijlocie (3-6 ani) Iniţiativă versus retragere. relaţia de cuplu Mutualitatea afectivă Adultul (35-50/60 ani) Realizare versus rutină creatoare Familia. eficienţă versus inferioritate Şcoala şi grupul de joacă Competenţa Adolescenţa (12-18/20 ani) Identitate versus confuzie Modelele şi covârstnicii Unitatea Tânărul adult (20-30/35 ani) Intimitate versus izolare Prietenii. nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani). are dreptate/se înşeală. Teoria dezvoltării psihosociale (E. conformarea are la bază plăcerea de a i se recunoaşte purtarea. faptele fiind judecate după consecinţele lor şi în mai mică măsură prin prisma cauzalităţii. la tinereţe sau niciodată). această periodizare fiind una dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. Acest model teoretic prezintă şase stadii ale genezei raţionamentului moral: 1. . nivelul moralităţii convenţionalităţii morale (10-13 ani). de a avea un statut „bun”. 3. vinovăţie Mediul familial Finalitatea în acţiuni (teleonomia) Copilăria mare (6-12 ani) Sârguinţă. nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor morale (după 13 ani. apusul vieţii Înţelepciunea Deşi mai puţin cunoscut la noi. deci de a fi apreciat. este nivelul conformării la normele exterioare şi al jucării rolului de copil aşa cum este acesta cerut de universul familiei şi de alte grupuri de apartenenţă. devoţiunea Bătrâneţea (60…. profesia Responsabilitatea. 2. Kohlberg. dintr-o perspectivă binară: bun/rău. cuminte/obraznic.ani) Integritate versus disperare Pensionarea.Distincţia heteronom-autonom în judecata morală şi implicaţiile sale evidente în conduita morală îi aparţine cercetătorului american L. modelul propus de Erikson este recunoscut ca fiind astăzi unul dintre cele mai cuprinzătoare şi relevante. Erikson) Erikson propune opt stadii care acoperă perioada întregii vieţi. unde standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului.. Aceste cercetări i- au permis psihologului amintit să identifice trei niveluri mari ale evoluţiei judecăţii morale în funcţie de impactul intercultural asupra acestei categorii de vârstă.