Glosar de mecanisme de apărare specifice şi de stiluri de a face faţă

Acuzarea refuzului ajutorului (help-rejecting complaining).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin solicitarea
sau formularea de cereri repetate de ajutor care deghizează sentimentele de
ostilitate sau de reproş mascat faţă de alţii, care sunt apoi exprimate prin refuzarea
sugestiilor, consiliilor sau ajutorului pe care ii oferă alţii. Solicitările sau cererile pot
implica simptome somatice sau psihologice ori probleme de viaţă.
Afiliere (affiliation).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin întoarcerea
spre alţii pentru ajutor sau suport. Aceasta implică împărtăşirea problemelor cu alţii,
dar nu si încercarea de a face pe altcineva răspunzător de ele.
Agresiune pasivă (passive aggression).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea
indirectă si neasumată a agresiunii faţă de alţii. Există o faţadă de supunere
manifestă care maschează rezistenţa, resentimentul sau ostilitatea ascunsă.
Agresiunea pasivă survine adesea ca răspuns la cererile de acţiune sau execuţie
independentă ori la lipsa de gratificare a dorinţelor de dependenţă, dar poate fi
adaptativă pentru indivizii în poziţii de subordonare, care nu au altă modalitate de
a-si exprima protestul în mod deschis.
Altruism (altruism).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica
satisfacerii necesităţilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formării
reacţiei, individul primeşte gratificaţie, fie în mod vicariant, fie din răspunsul altora.
Anticipare (anticipation).
Individul rezolvă conflictul emoţional sau stresorii interni sau externi prin
experientarea reacţiilor în avans sau anticiparea consecinţelor unor posibile
evenimente viitoare si luarea în consideraţie realistă a răspunsurilor sau soluţiilor
alternative.
Anulare.
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau
comportamente destinate să nege sau să corecteze în mod simbolic gânduri,
sentimente sau acţiuni inacceptabile.
Autoafirmare (self-assertion).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii prin exprimarea gândurilor şi
sentimentelor sale direct, într -un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.
Autoobservaţie (self-observation).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii prin reflectarea la propriile sale
gânduri, sentimente, motivaţii şi comportamente, şi răspunzând adecvat.
Deplasare (displacement).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin
transferarea unui sentiment ori a unui răspuns la un obiect pe un alt obiect substitut
(de regulă, mai puţin ameninţător).
Devalorizare (devaluation).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea
unor calităţi negative exagerate sieşi sau altora.
Disociere (dissociation).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi printr-o
destrămare a funcţiilor de regulă integrate ale conştiinţei, memoriei, percepţiei de
sine sau percepţiei ambianţei ori a comportamentului senzorial/motor.
Fantezie autistă (autistic fantasy).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin visare
excesivă, ca un substitut pentru relaţiile umane, o acţiune mai eficientă sau
rezolvarea de probleme.
Formarea reacţiei (reaction formation).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin substituirea
de comportamente, gânduri sau sentimente diametral opuse gândurilor sau
sentimentelor sale proprii, care sunt inacceptabile (aceasta survine de regulă în
legătură cu refularea lor).
Idealizare (idealization).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea
de calităţi pozitive exagerate, altora.
Identificare proiectivă (projective Identification).
Ca si în proiecţie, individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau
externi prin atribuirea, în mod fals, altuia a propriilor sentimente, impulsuri sau
gânduri inacceptabile. Contrar proiecţiei simple, individul nu neagă complet ceea ce
este proiectat, în schimb, individul rămâne conştient de propriile sale afecte sau
impulsuri, dar le atribuie în mod eronat altei persoane ca reacţii justificate. Nu rar,
individul induce sentimente adevărate la alţii, care mai întâi au fost în mod eronat
crezuţi a fi acolo, făcând dificil de clarificat cine a făcut primul, ce si cui.
Intelectualizare (intellectualization).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin uzul excesiv
al gândirii abstracte sau formularea de generalizări pentru a controla sau minimaliza
sentimentele perturbante.

Izolarea afectului (isolation of affect).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin separarea
ideilor de sentimentele asociate cu ele iniţial. Individul pierde contactul cu
sentimentele asociate cu o anumită idee (de ex., un eveniment traumatic) în timp
ce române conştient de elementele cognitive ale acesteia (de ex., detaliile
descriptive).
Omnipotenţă (omnipotence).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin sentimente
şi acţiuni, ca si cum el ar poseda puteri sau capacităţi speciale si este superior
altora.
Proiecţie (projection)
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea în
mod fals altuia a sentimentelor, impulsurilor sau gândurilorproprii inacceptabile.
Raţionalizare (rationalization).
Individul rezolvă conflictul emoţional ori stresorii interni sau externi prin ascunderea
adevăratelor motivaţii ale gândurilor, acţiunilor sau sentimentelor proprii, prin
elaborarea de explicaţii reasigurante sau autoservante, dar incorecte.