Arsenie Stadniţchi – admirator al ordinii şi al disciplinii în

Biserică şi Şcolile teologice

75 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A
MITROPOLITULUI ARSENIE STADNIŢCHI

„…Râvnitor pentru interesele bisericești…

Cercetător neobosit al trecutului bisericesc din Basarabia”.

Pr. Prof. Dr. Mircea Părurariu

Mitropolitul Arsenie (în lume Avksentie Stadniţkii) s-a născut la 22 ianuarie 1862 în satul
Komarovo, judeţul Hotin, gubernia Basarabia într-o familie de preoţi.

A absolvit seminarul din Chişinău (1880), Academia teologică din Kiev (1885) cu gradul
de doctor în teologie. Fiind student, în 1885 a vizitat muntele Athos. Impresiile în urma
călătoriilor sale el le-a publicat în Jurnalul studentului – pelerin la Athos, care s-a învrednicit de
premiul „Macarie”.

Magistru în teologie (1895; tema lucrării de magistru, Gavril Bănulescu-Bodoni, exarhul
Moldo-Vlah (1808-1812) şi mitropolit al Chişinăului (1813-1821)). Menționăm că lucrările sale
au servit, și servesc, până în prezent drept un izvor de cunoaștere a istoriei și culturii Basarabiei
pentru poporul nostru și pentru cel rus.

Adunând materiale pentru lucrarea sa de magistru, de două ori a plecat peste hotare: în
1888 în Austro-Ungaria şi în 1890 în România.

unde publică în jur de o sută de articole. Din 1 ianuarie 1896 – ieromonah. Această lucrare a fost apreciată de către regele României. . În calitate de rector s-a manifestat ca un adevărat părinte duhovnicesc al studenților. Concomitent deţine funcţia de redactor al ziarului Kişineovskie Eparhialinîie Vedomosti (Noutăţile Eparhiale din Chişinău). apoi rectorul lui şi stareţul mănăstirii Sf. În carte sunt prezentate 60 de fotografii. 30 decembrie 1895 – este tuns în monahism. majoritatea având conţinut istorico-bisericesc. interesându-se și îngrijându-se de viața și sănătatea învățăceilor. de pe data de 31 decembrie 1895 – ierodiacon. inspector al seminarului teologic din Novgorod. marea lor parte au fost realizate de episcopul Arsenie. ce se înmânează pentru realizări în ştiinţă. tema lucrării de doctorat: Studii şi monografii asupra istoriei Bisericii din Moldova. Iar pe studenții basarabeni îi îndemna și îi încuraja să scrie teze de licență din istoria Bisericii Românești. pentru aceeaşi lucrare. În 1880-1881 a predat în şcoala teologică de la Edineţ. Un eveniment important în istoria Academiei a fost pelerinajul făcut în anul 1900 de o grupă de studenţi şi profesori în frunte cu episcopul Arsenie în Palestina şi la Sfântul Munte Athos. redactată şi editată de el însuşi. Istoria eparhiei Moldovei şi arhiereii ei de la întemeierea statului până în zilele noastre). după care predă muzica bisericească şi teologia dogmatică în seminarul teologic de la Chişinău. Din 1885 – profesor de limbă greacă veche. Partea I. Doctor în istorie bisericească (1904. Din 13 martie 1898 – rector al Academiei teologice din Moscova (până în 1903). Din 10 ianuarie 1897 – inspector al Academiei teologice din Moscova şi exercită funcţia de profesor al catedrei de istorie Biblică. Academia de Ştiinţe Rusă i-a decernat. marele premiu „Uvarskii”. În urma călătoriei a apărut cartea În ţara sfintelor amintiri. care l-a decorat pe autor cu medalia „Bene Merente” de gradul I. Antonie Romanul din Novgorod cu promovarea în rang de arhimandrit.

A creat în eparhie o şcoală de psalmişti. Sinod. În anul 1913. fiind lăsat în funcţia de rector al academiei. în anii 1906-1907 deţine funcţia de preşedinte al acestui comitet. Conform iniţiativei sale a fost înfăptuită restaurarea complexului numit „Lihudskii” din Novgorod (complex în care cândva a activat o instituţie de învăţământ. Pentru studiul ştiinţific. în care au predat fraţii Lihud). A avut rolul de iniţiator în începutul lucrărilor de restaurare a soborului mănăstirii Ferapont. . preşedintele departamentului cinci. Concomitent din 1906 – membru al Biroului presinodal (pentru Sinodul Local al Bisericii Ruse preconizat pentru anii 1917-1918). muzeul istorico-bisericesc al eparhiei. librăria. Unul din scopurile primordiale ale comitetului devenise protejarea monumentelor bisericeşti. hotel pentru cler. însărcinat cu reforma instituţiilor de învăţământ bisericesc. A fondat muzeul bisericesc. monede vechi. obiecte bisericeşti şi vase liturgice. Sinod. redacţia ziarului Novgorodschie eparhielinîie vedomosti (Noutăţile eparhiale din Novgorod). consiliile misionar şi de învăţământ. Sofia din Novgorod”. care a avut loc pe data în lunile iulie-august 1911 în Novgorod şi a avut o intervenţie cu tema „Starea curentă a soborului Sf. al treilea vicar a Mitropoliei Moscovei. biblioteca. În incinta ei au fost stabilite consistoriul. a luat fiinţă societatea istorico-bisericească. membru al Consiliului Statal din partea clerului din cinul monahal. conservarea şi înmulţirea obiectelor din colecţia muzeului a fost creat comitetul istorico-arheologic. La 1912 în Novgorod a fost deschisă cu fast casa eparhială a Prea Sfinţitului Arsenie. O mare atenţie acorda păstrării monumentelor biserceşti. la iniţiativa Prea Sfinţitului. Din 1907 – arhiepiscop. Din 5 noiembrie 1910 – arhiepiscop de Novgorod şi Starorus. A participat activ în a XV-a întrunire a arheologilor din întreaga Rusie. Din 1905 – membru al comitetului de Învăţământ pe lângă Sf. 28 februarie 1899 – este hirotonit în treapta de episcop de Volokolams. Din 1903 – episcop de Pskov. În clădirea restaurată a fost deschisă în 1911 Şcoala de psalmişti. în care se păstrau manuscrise valoroase. statutul căruia a fost aprobat de Sf.

a doua – în Novgorod (1920). Este cunoscută doar o singură fotografie. iar în 1926 – 1936 – în Taşkent. Aproape imediat după eliberare a fost din nou arestat şi deţinut în închisoarea „Butârskaia”. Prima dată a fost arestat în noiembrie 1919 în Moscova. după care a fost predat judecăţii şi condamnat la trei ani de detenţie cu suspendare şi este exilat în gubernia Arhanghelisk (mai târziu exilul a fost anulat). Prea Sfinţitul îndemna clerul să jertfească spre folosul înfometaţilor (în acea perioadă Rusia trecea printr-o foamete) „obiectele de preţ. Însă. lipsite de o întrebuinţare liturgică”. În octombrie 1917 la Sobor a fost unul din candidaţii pentru numirea în rangul de Patriarh (împreună cu episcopii Antonie şi Tihon). De pe data de 29 noiembrie 1917 – mitropolit. după voturi era al doilea. În 1912 prezidează la prima întrunire a activiştilor în lupta cu acoolismul de pe teritoriul întregii Rusii. conform mărturiilor unor participanţi. E numit membru de onoare al Academiei teologice din Kazani. În 1922 este din nou arestat (în Moscova). În 1927 – Membru permanent al Sinodului patriarhal temporar. Marele Sinod Local l-a ales membru permanent al Sfântului Sinod şi al Consiliului Bisericesc Suprem. A fost preşedintele Sinodului Local al Bisericii Ruse din anii 1917-1918 şi. în urma arhiepiscopului Antonie – însă în urma tragerii la sorţi. . În 1925 – 1926 se afla în exil în Poltoraţk (Aşhabad). patriarh al Bisericii Ruse a fost numit arhiereul Tihon. din motiv că se afla în exil în Taşkent. însă eparhia din 1933 era administrată de ucenicul său. De nenumărate ori a fost supus arestului. Formal rămânea episcop de Novgorod. episcopul Alexii (Simanskii) – mai târziu Patriarhul Alexie I. fiind intentat un proces pe numele lui şi al Patriarhului Tihon sub acuzarea opunerii de rezistenţă faţă de confiscarea averilor bisericeşti – în pofida faptului că. în care Prea Sfinţitul Arsenie e alături de alţi membri ai Sinodului. „practic conducea cu majoritatea şedinţelor sinodului”. După întemniţare a fost trimis în Asia Mijlocie. în realitate nu a luat parte la activităţile acestui organ. În detenţie Prea Sfinţitul s-a aflat cu întreruperi până la data de 10 ianuarie 1924.

Se evidenţia printr-un caracter greu. Un emerit propovăduitor şi orator (s-a manifestat şi în Consiliul Statal unde a activat). Prea Sfinţitul era riguros către sine însuşi. Cu atenţie urmărea ca slujba să corespundă tipicului. Articol îngrijit de prot. A fost înmormântat la cimitirul Botkin din Taşkent. cât şi mirenii să îndeplinească întocmai poruncile lui Hristos. dr. dar şi ca un cunoscător versat al istoriei. dar. un luptător activ pentru păstrarea şi studierea moştenirii strămoşilor. mulţimea umplea tot teritoriul imensului cimitir. I se spunea „cel mai sever arhipastor” al Bisericii Ruse. aflate în subordinea Patriarhatului Moscovei. din 1993 au loc citirile Arseniene (Arsenievskie citenia) – scopul lor e să găsească soluţii ortodoxe pentru cele mai importante probleme. La aceste slujbe se adunau până la 20 000 de credincioşi din Taşkent şi din împrejurimi. Slujea sub cerul liber. cu toate acestea era corect şi direct. El este cinstit ca un sfânt în eparhiile de Novgorod şi Taşkent. un scriitor duhovnicesc. Se manifesta nu doar ca un păstor înţelept şi activ. luând în consideraţie experienţa istorică a relaţiilor stat – Biserică din secolul trecut. În Novgorod la iniţiativa eparhiei şi a organizaţiilor culturale şi ştiinţifice. Biserica Ortodoxă Rusă din Diasporă l-a canonizat pe Prea Sfinţitul Arsenie. A fost părintele duhovnic al sfântului ierarh Luca (Voino-Iasneţkii) şi la 28 ianuarie 1936 a murit în mâinele lui la spitalul din Taşkent. De pe data de 11 august 1933 – Mitropolit de Taşkent şi Turkestan. lângă paraclisul icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor necăjiţi”. Această severitate se manifesta prin insistenţa pentru ca atât clerul. în primul rând. ce stau astăzi în faţa bisericii şi a societăţii. Maxim Melinti .