NIVERSITATEA „VALAHIA „ DIN TÂRGOVIŞTE

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI
DIDACTIC

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU
OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific:
Conf.univ.dr. Maria Savu Cristescu
Profesor învăţământ preşcolar:
Amalia Emilia Cliseru Rãdulescu
Gradiniţa „Tic – Pitic” Rãcari

TÂRGOVIŞTE
2015

UNIVERSITATEA „VALAHIA „ DIN TÂRGOVIŞTE

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI
DIDACTIC

ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
PROCESELOR COGNITIVE LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

MOTTO: „Cine nu ştie să se joace cu copiii şi este destul de
nepriceput ca să creadă că acest amuzament este
mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă
educator (C.G. Salzman).

Coordonator ştiinţific:
Conf.univ.dr. Maria Savu Cristescu
Profesor învăţământ preşcolar:
Amalia Emilia Cliseru Rãdulescu
Gradiniţa „Tic – Pitic” Rãcari

Târgovişte
2015

1

CUPRINS
Introducere.......................................................................................................................................5

CAPITOLUL I. EDUCAŢIA TIMPURIE - O PERSPECTIVĂ INOVATOARE ASUPRA
EDUCAŢIEI PREŞCOLARE.........................................................................................................8

1. Educaţia timpurie: concept, problematică............................................................................8

2. Premisele teoretice ale educaţiei timpurii...........................................................................14

3. Educaţia centrată pe copil...................................................................................................18

4. Curriculum pentru învăţământul preşcolar-cadru al pregătirii copilului pentru activitatea
şcolară........................................................................................................................................24

5. Învăţarea la vârstele timpurii..............................................................................................31

5.1. Specificul învăţării la copilul de 3 – 6 ani. Experimentarea, explorarea, jocul..............32

5.2. Predarea – învăţarea integrată.........................................................................................37

Capitolul II - PARTICULARITĂŢI ALE DEZVOLTĂRII PROCESELOR COGNITIVE LA
VÂRSTA PREŞCOLARĂ...........................................................................................................38

1.Problematica procesului de dezvoltare; mecanismele dezvoltării psihice..............................38

2.Factorii formării şi dezvoltării personalităţii..........................................................................41

3. Specificul dezvoltării cognitive la vârsta preşcolară..............................................................43

3.1. Motricitate şi senzorialitate la vârsta preşcolară.............................................................43

3.2. Particularităţi ale dezvoltării proceselor cognitive superioare........................................46

3.2.1. Dezvoltarea gândirii ................................................................................................46
3.2.2. Particularitãţi ale dezvoltãrii limbajului .................................................................48
3.2.3.Caracteristici ale memoriei.......................................................................................49
3.2.4. Specificul imaginaţiei la vârsta preşcolarã .............................................................50
3.3. Deprinderile de muncă intelectuală.................................................................................51
3.4. Sensul dezvoltării cognitive; relaţia dintre senzorial şi logic la vârsta preşcolară..........52

CAPITOLUL III. JOCUL - ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
.......................................................................................................................................................55

2

2..........................................................Relaţia joc – învăţare – dezvoltare....................... cititului....80 2.VALENŢELE JOCULUI DIDACTIC IN PLANUL DEZVOLTARII COGNITIVE LA VIRSTA PRESCOLARA.............................106 2........ Educaţia memoriei şi imaginaţiei prin joc................... Desfăşurarea microcercetării pedagogice... Obiectivele cercetării..............................................................................103 1..............................71 1..............................................................................................................................3.................... analiza şi interpretarea rezultatelor.................................................................................................... Etapele microcercetării pedagogice..................105 1..62 5............Funcţiile şi caracteristicile jocului.....2......Dezvoltarea operativităţii gândirii prin joc.............4........ 1.................................. socotitului...........................................................................................................................85 3............................104 1.........................................1................................................................................2........................................................................... Metode şi tehnici de cercetare...............Posibilităţi de valorificare a jocului în dezvoltarea limbajului.Clasificarea jocurilor.5.........................Teorii despre joc.........Valoarea formativ – educativă a jocului.........61 4................................................................................100 CAPITOLUL V...................Posibilităţi de dezvoltare a capacităţilor senzorio – perceptive şi motrice prin joc........................................105 1...107 3 ......Proiectul microcercetării pedagogicE...71 1...............................103 1.................... Analiza........ MICROCERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ ............................... perceptive şi a reprezentărilor în vederea însuşirii scrisului................103 1...........................................................57 3....................................................105 1..71 1..........107 2............... Metode....................POSIBILITĂŢI DE VALORIFICARE A JOCULUI ÎN SCOPUL DEZVOLTĂRII CAPACITĂŢILOR COGNITIVE ALE COPIILOR DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ......... tehnici şi forme de activitate pentru dezvoltarea capacităţilor senzoriale...................................................... Motivaţia cercetării................................................................... Eşantionul cercetării..............1........107 2....55 2............6...................... Rolul jocului în dezvoltarea psihomotricităţii şi formarea deprinderilor de scris.........1............................................................ prelucrarea şi interpretarea datelor................66 CAPITOLUL IV ............. Ipoteza cercetării......92 4................................ Scopul cercetării................

.........................................................................................................................................3.................................... 2.......122 CONCLUZIILE CERCETĂRII......................126 ANEXE..........................................................................................................................................................................123 BIBLIOGRAFIE.........................128 4 .................................. Interpretarea rezultatelor......................

deoarece este marcată de momente cruciale pentru succesul său ulterior la şcoală şi în viaţă. subiectul lui fiind instabil. atracţia pe care o simte copilul pentru joc. fără ca subiectul respectiv al jocului să evolueze. De aceea. copiii repetă aceleaşi acţiuni la nesfârşit (spălatul vaselor. Practica a demonstrat că jocul didactic este un mijloc educativ eficient. La vârsta preşcolară. Participarea activă a copilului în cadrul jocurilor didactice. jocul cu subiect atinge dezvoltarea sa deplină. spre reflectarea conţinutului lor intern. 5 . jocul didactic oferă un câmp larg de manifestare tuturor acţiunilor educative. iar dirijarea se realizează în mod corespunzător. a imaginaţiei creatoare. Jocul nu este o acţiune fără utilitate imediată. acela al semnificaţiilor sociale. locul principal al jocurilor copiilor îl ocupă aspectul extern al acţiunilor cu obiectele. aceştia venind in contact direct cu obiectele pe care le folosesc în joc şi învăţând astfel să observe caracteristicile pe care le au acestea. Virsta preşcolară este perioada fanteziei. Introducere Copilăria timpurie este cea mai importantă perioadă din viaţa copilului. doar generatoare de distracţie. dacă în cadrul său sunt respectate anumite condiţii şi reguli de joc. dar mai ales a jocului. posibilităţile muncii intelectuale manifestate. psihică şi socială a copilului preşcolar. strădaniile de a răspunde sarcinilor şi regulilor de joc determină aprecierea jocurilor didactice ca fiind mijloace cu cea mai mare eficienţă în procesul instructiv-educativ desfăşurat în grădiniţă. dacă servirea păpuşilor nu apare în joc. Şoferul care conduce maşina nu se îngrijeşte de soarta pasagerilor. Rolurile pe care le asumă preşcolarii nu sunt de lungă durată. El creează condiţii favorabile pentru educarea integrală a copiilor. chiar dacă el poate fi folosit în orice tip de activitate şi în orice parte a programului zilnic din grădiniţă. care influenţează şi stimulează dezvoltarea fizică. Acesta constă în trecerea de la reflectarea aspectului extern al acţiunii umane. constă în repetarea neobosită a aceloraşi acţiuni. Datele cercetărilor atestă că motivul general. Trebuie avut în vedere faptul că jocul didactic nu este un mijloc universal prin care se poate obţine orice scop. Dar. aşezarea mâncării în farfurie). de sentimente de plăcere şi de bucurie. este fundamentală intervenţia educativă a adultului asupra copilului în această perioadă. semnificaţia socială a acţiunilor umane poate rămâne nedezvăluită în joc dacă adultul nu intervine pentru a sugera finalizarea activităţii. La vârsta preşcolară mică conţinutul jocului este relativ sărac. datorită proceselor de analiză şi sinteză ce sunt solicitaţi să le efectueze. Prin urmare. La vârsta de 3-5 ani. Astfel pregătind mâncarea pentru păpuşi. ele rămân până la urmă flămânde. Între copii nu se stabilesc relaţii dictate de subiectul jocului. Jocul didactic este un factor de optimizare al procesului instructiv-educativ mai ales dacă este folosit raţional de către educatoare. Prin bogata lui încărcătură afectivă. cerand în acelaşi timp din partea copilului un efort intelectual susţinut.

nu se stabilesc relaţii reciproc între ei. Jocul nu reflectă în mod evident relaţiile sociale dintre
oameni, semnificaţia socială a activităţii omului, ci numai aspectul extern al acestei activităţi.
Vârsta preşcolară mijlocie reprezintă un moment de organizare a noi particularităţi în
dezvoltarea psihică. Copilul capătă o atitudine mai receptivă la cererile care se formulează faţă
de el, e vioi, atent, interesat de cele ce se petrec în jurul său, are o atenţie activă faţă de ceea ce
semnifică evenimentele care participă. Este mai reţinut, gândeşte înainte de a vorbi, capacitatea
de cunoaştere se află într-o fază de intensă dezvoltare, manifestă curiozitate.
În alegerea jocurilor didactice pentru copiii de 3-5 ani necesar este să se ţină seama de
toate aceste particularităţi, prin structura şi conţinutul lor, de aceea jocurile trebuie să fie simple
şi accesibile copiilor. Educatoarea trebuie să asigure preşcolarilor mici o cât mai mare
posibilitate de mişcare. Cu ajutorul mişcărilor se poate reda tot ceea ce este reprezentat în
ilustraţii (în variantele jocurilor cu ilustraţii). Acţiunea trebuie să fie legată întotdeauna de
cuvânt, regulile jocului, fiind însuşite mai greu, vor fi comunicate copiilor succesiv şi alternativ
cu demonstrarea acţiunilor de joc.
La vârsta de 5-6 ani subiectul jocului rămâne relativ acelaşi, însă conţinutul lui se
îmbogăţeşte simţitor. Schimbările semnalate se produc în direcţia reflectării relaţiilor sociale
dintre oameni. Acţiunile externe cu obiectele îşi pierd atracţia pentru copil, ele trec pe planul al
doilea. De aceea în jocul lor îl ocupă tot mai mult rolurile care încep să reflecte semnificaţia
socială a activităţii adulţilor.
La această vârsta copiii nu ocolesc, ci dimpotrivă, preferă sarcinile care le solicită eforturi
intelectuale, se simt atraşi spre jucării a căror mânuire prezintă dificultăţi (jucării demontabile,
diferite tipuri de mozaic etc.). Ei manifestă interes şi pentru jucăriile care cer îndemânare şi
prudenţă, cum ar fi căpăcelele zburătoare, beţişoarele pentru joc. Sunt captivaţi şi de jocurile care
stimulează perspicacitatea, autocontrolul şi prezenţa de spirit, să-şi frâneze o mişcare, să nu
folosească un anumit cuvânt, să se reţină de la izbucniri de veselie.
Continuitatea la conducerea unei grupe permite educatoarei să acţioneze o perioadă mai
indelungată asupra formării personalităţii copiilor, asupra dezvoltării proceselor psihice ale
acestora folosind ca mijloc eficient jocul didactic. Se măreşte astfel eficienţa stimulării
limbajului, a gândirii, a memoriei, a imaginaţiei şi se dezvoltă capacitatea lor de a învăţa
jucându-se, distrându-se, formându-şi astfel într-un mod atractiv deprinderile de muncă
intelectuală, toate acestea în scopul unei mai bune integrări a copiilor în procesul instructiv-
educativ din şcoală.
O îndrumare atentă şi competentă din partea educatoarei, care să corespundă cerinţelor
fiziologice şi psihice ale preşcolarilor, alături de o motivare competentă, o precizare a scopurilor,

6

a mijloacelor folosite, fac posibil ca procesul instructiv-educativ specific activităţii grădiniţelor
să obţină rezultatul scontat, integrarea fără dificultăţi a copilului în activitatea de tip şcolar.

7

CAPITOLUL I

Educaţia timpurie - o perspectivă inovatoare asupra educaţiei preşcolare

1. Educaţia timpurie: concept, problematică

Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Ca
urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul exixtenţei sociale a omului şi, în
acelaşi timp, este un fenomen specific, un atribut al societăţii, o condiţie a perceperii şi
progresului acestuia. Aşadar, ea se raportează, în acelaşi timp, la societate şi la individ.
Între formele educaţiei figurează şi educaţia formală, care are un caracter organizat,
sistematizat, instituţionalizat. În ansamblul procesului permanent al educaţiei, ea constituie o
perioadă de formare intensivă care face din acţiunea educativă un obiectiv central. Ea se
adresează vârstei de formare şi asigură asimilarea sistematică a cunoştinţelor, exersarea intensivă
a comportamentelor sociale şi dezvoltarea capacităţilor individuale.
Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil,
cu cât intervenţia este mai timpurie, cu atât şansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu
cât intervenţia se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate şi prognosticul
poate fi nefavorabil.
Ţinând cont de cercetările existente, conştientizăm din ce în ce mai mult faptul că o
modalitate clară de reducere a repentenţiei (în special la nivelul învăţământului primar) şi a
părăsiri timpurii a şcolii este intervenţia la vârstele mici şi foarte mici. De asemenea, educaţia
timpurie poate fi o părghie esenţială de reducere a inegalităţilor sociale.
Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea
capacităţii de a învăţa. Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme, favorizează dezvoltarea
altora ulteriore, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari,
oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate.
Educaţia copilului începe de la naştere. Educaţia timpurie, în România, ca în întreaga
lume, cuprinde educaţia copilului în intervalul de vârstă de la naştere până la intrarea acestuia la
şcoală. Grădiniţa, ca serviciu de educaţie formală asigură mediul care garantează siguranţa şi
sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului,
implică atât familia, cât şi comunitatea în procesul de învăţare.

Ca note distinctive ale educaţiei timpurii amintim:

8

Focalizarea pe educaţia timpurie este firească. • activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt adevărate ocazii de învăţare situaţională. în ciuda condiţiilor economice grele şi a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. ca un prim pas pentru formarea tânărului şi specialistului de mâine. ştiut fiind faptul că dezvoltarea copiilor este rapidă în această etapă de vârstă. • motivaţie şi atitudini pozitive faţă de învăţare. Cercetările în domeniul educaţiei timpurii preşcolare au evidenţiat corelaţii puternice între frecventarea grădiniţei şi comportamentele copiilor ca elevi. primii ani de viaţă şi educaţie la această vârstă au devenit probleme cruciale pentru evoluţia ulterioară a oricărei persoane. privind generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru şcoală. 9 . rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual. nutriţie. • adultul/ educatorul. Anul 2000 aduce o nouă vizine despre educaţia preşcolară. indiferent de mediul din care provin. • vârstele mici recomandă o abordare integrată a serviciilor de educaţie timpurie (îngrijire. care cunoaşte toate detaliile şi regulile care trebuie respectate. • dezvoltare socio-emoţională. • efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale şi reducerea comportamentelor deviante precum şi a eşecului şcolar. • descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi. în cadrul programului educaţional “Organizarea învăţământului preprimar”. Astfel. Sistemul de învăţământ românesc a înregistrat progrese remarcabile. educaţie). văzută. apare ca un partener matur de joc. • copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie holistă (comprehensivă sub toate aspectele dezvoltării sale). remarcăm: • progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. Odată cu prevederile Legii învăţământului nr. iar valorificarea potenţialului pe care îl are copilul creează pentru acesta premisele performanţelor lui ulterioare. • dezvoltarea abilităţilor sociale prin interacţiunile generate de mediul de învăţare. iar relaţia familie – grădiniţă – comunitate este hotărâtoare. • comportamente centrate pe sarcină. la nivelul relaţiei didactice. 84/1995. • părintele este partenerul-cheie în educaţia copilului. a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. Mai concret.

. În anul 2002 este iniţiat programul “ Generalizarea grupei pregătitoare în învăţământul primar” şi în cadrul acesteia. copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viaţă. toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. copiii sunt iubiţi. cuprinde principiile care ghidează mişcarea globală de construcţie a unei lumi demne pentru copii şi care se constituie în jaloane pentru construcţia unui sistem de educaţie timpurie a copiilor din România. respectiv în anul 2005-2006. când drepturile 10 . investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. obligatoriu şi de bună calitate. copiii şi adolescenţii sunt cetăţeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toţi. Dezvoltarea timpurie. . orice copil este născut liber şi egal în demnitate şi drepturi. cu sprijinul UNICEF. Ulterior. . în conformitate cu modificările şi completările la Legea învăţământului . realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea vieţii politice. respectaţi şi alintaţi. Realizarea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în România este o necesitate care decurge din priorităţile educaţiei la nivel mondial şi naţional. De asemenea. Dintre aceste principii. . cu rol determinant în îndeplinirea obiectivului de dezvoltare al mileniului trei şi anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de învăţământ primar de către toţi copiii din România. următoarele constituie cheia pentru solidaritatea şi viabilitatea acestui sistem: . integrată a copiilor este o prioritate a UNICEF. O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor putea bucura de anii copilăriei-un timp al jocului şi al învăţării. . avându- se în vedere urgenţa şi gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. este elaborată Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniul educaţiei timpurii. interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. este revizuită Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi sunt realizate corelările cu programa ciclului primar. Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de a XXVI-a Sesiune Specială din data de 10 mai 2002. mobilizarea şi alocarea unor surse suplimentare la nivel naţional şi internaţional. .

Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea şi protecţia drepturilor copiilor include implicarea directă a autorităţilor locale. tutorilor. Punerea în practică a unei legislaţii naţionale. asigurarea unei remunerări adecvate a muncii acestora şi crearea de oportunităţi şi stimulente pentru evoluţia lor. socială. cognitivă şi culturală a copiilor constituie o perioritate naţională şi globală. a organizaţiilor neguvernamentale. culturali. alocarea resurselor pentru protecţia drepturilor copilului şi înfiinţarea sau consolidarea unor organisme naţionale sau a unor instituţii pentru asigurarea bunăstării copiilor este o obligaţie a guvernelor care s-au angajat să implementeze planul de acţiune adoptat la Sesiunea Specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite. ai liderilor şi ai membrilor comunităţii. dar şi pentru promovarea democraţiei. Educaţia este un drept al omului şi un element esenţial pentru reducerea sărăciei şi muncii în rândul copiilor. Dezvoltarea şi implementarea unor politici şi programe naţionale privind frageda copilărie este o măsură de primă necesitate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de şefii de stat şi de guvern care au participat la Sesiunea Specială dedicată copiilor a Adunării Generale ONU. când siguranţa şi bunăstarea lor sunt considerate primordiale şi când se pot dezvolta în sănătate. al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor înşişi la o gamă completă de informaţii şi servicii este o prioritate. Dezvoltarea fizică.le sunt promovate şi protejate. Accesul părinţilor. spirituală. spirituali. Principala răspundere pentru protecţia. Planul de acţiune adoptat de Adunrea Generală a Naţiunilor Unite plasează un accent deosebit pe următoarele elemente. creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revine familiei şi. ca atare. care pot constitui structura de rezistenţă în consecinţa unui sistem de educaţie timpurie în România. Este necesară îmbunătăţirea statutului. a sectorului privat şi a agenţiilor economici. familiilor. pace şi demnitate. din care România a făcut parte. afectivă. Dezvoltarea sistemelor naţionale de monitorizare şi evaluare a impactului acţiunilor asupra copiilor este o măsură de primă necesitate. familia este îndreptăţită să beneficieze de toată protecţia şi sprijinul de care are nevoie. a conducătorilor religioşi. păcii. a unor politici şi planuri de acţiune. a parlamentarilor. toleranţei şi dezvoltării. fără nici un fel de discriminare. moralului şi profesionalismului persoanelor care lucrează direct cu copiii şi al educatoarelor din creşe şi grădiniţe. 11 .

cu sprijin din partea specialiştilor din ţară şi din străinătate. exerciţiilor. • Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii. Una dintre pârghii este şi programa de studiu care face obiectivul prezentei revizuiri. încurajarea explorărilor. de o serie de aspecte pozitive/dificultăţi întâlnite la activitatea de grupă a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar (educatoarele). deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii. destinate să promoveze şi să stimuleze dezvoltarea intelectuală. deprinderi. dar şi local. atitudini si conduite noi. socială şi fizică a fiecărui copil în parte şi are în vedere atingerea următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii ( de la naştere la 6/7 ani): • Dezvoltarea liberă. cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe. afectivă. în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale. a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. încercărilor şi experimentărilor. sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia. consolidarea ocrotirii şi educaţiei în perioada copilăriei mici prin asigurarea de servicii şi susţinerea de programe orientate spre familii. a propriei identităţi. prin studiile. ca experienţe autonome de învăţare. capacităţi. În acelaşi timp. a metodelor interactive de grup etc. • Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe. personalul de ocrotire şi educaţie şi comunitate sunt obiective şi acţiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educaţie timpurie în România. În elaborarea prezentului document s-a ţinut cont de tendinţele actuale în pedagogie. Extinderea şi îmbunătăţirea ocrotirii şi educaţiei în perioada copilăriei mici. tutori. Programa cuprinde toate activităţile existente în interiorul structurii organizaţionale a grădiniţei de copii. şi mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili şi mai dezavantajaţi este un obiectiv primordial al educaţiei. • Descoperirea. satisfacerea nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor. de către fiecare copil. aplicaţiile şi adaptările realizate pe plan naţional. precum şi de nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe şi de tendinţele şi evoluţiile în domeniul informaţiilor şi al tehnologiilor moderne. În contextul prezentat. integrală şi armonioasă a personalităţii copilului. oferă argumente solide pentru legiferarea conceptului de educaţie timpurie şi formarea de pârghii de acţiune la nivel de sistem educaţional. în mod egal pentru băieţi şi fete. de evoluţia sistemului de învăţământ preşcolar înregistrată în ultimii ani (deschidere către abordarea Metodei proiectelor. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei. putem afirma că experienţa românească în domeniul educaţiei timpurii din ultimii 17 ani. s-a 12 .). a activităţilor integrate.

îngrijire şi protecţie. de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. cu rol de a proteja. în relaţiile de vecinătate şi în relaţiile comunitare. Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individual realiste şi social existente sau organizate. dar şi prin biblioteci. Educaţia timpurie se realizează ca „educaţie informală (în familie.reconsiderat rolul învăţământului preşcolar în raport cu celelalte trepte ale sistemului de învăţământ. cluburi ale copiilor şi elevilor. ale dezvoltării sociale. Ea asigură fundamentele dezvoltării fizice şi psihice sănătoase. Atât priorităţile pe plan naţional. „Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi. Scopul strategiei în domeniul educaţiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecărui copil dreptul la educaţie şi la dezvoltare deplină pentru a-i da posibilitatea să-şi atingă potenţialul maxim în acord cu standardele europene şi internaţionale. este important ca sistemul naţional de educaţie timpurie să se dezvolte în contextul dat de Convenţia pentru Drepturile Copilului. grădiniţe şi alte instituţii de ocrotire şi educaţie) şi sub forma educaţiei nonformale (în cluburi sportive. dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu.a. Actuala politică educaţională nu include o secţiune specifică privind educaţia timpurie a copilului în perioada 0-3 ani. În mod tradiţional. presupune învăţare.)”. Educaţia timpurie pentru valori. creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi de achiziţii fizice. spirituale şi culturale complexe. înseamnă dezvoltarea timpurie a copilului. Este binecunoscut faptul că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi şi de societate în 13 . Din punct de vedere practic. De asemenea. este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. ca educaţie formală (în creşe. culturale specifice care să-i ofere identitate şi demnitate proprie. Educaţia timpurie. Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa tot restul vieţii. reprezintă un tip de educaţie care îşi asumă misiunea şi responsabilitatea de a promova valori în mod explicit şi eficient prin finalităţi clare. care trebuie atinse până în 2015 şi de manifestarea României. cât şi cele pe plan internaţional impun cu siguranţă stabilirea unei politici şi a unui sistem de educaţie timpurie în cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. activităţi ale unor organizaţii nonguvernamentale ş. psihice. focalizarea în domeniul educaţiei timpurii în cadrul actualei politici educaţionale se face pe educaţia preşcolară. de Ţintele Mileniului pentru Dezvoltare. prin mass-media). în sensul mai larg. În pedagogia românească educaţia timpurie reprezintă un concept nou. muzee. problematica pedagogică a copilului de 0-6/7 ani a fost considerată ca educaţie preşcolară.

Piaget şi concepţia filozofului şi epistemologului francez Gaston Bachelard. îi putem crea condiţii pentru a-şi dezvolta o personalitate echilibrată şi armonioasă. societatea în general. constructivismul se fundamentează pe datele psihologiei genetice şi epistemologiei şi susţine rolul activ al subiectului în construirea cunoaşterii. Cercetările ulterioare au reţinut printre altele. două aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: un prim aspect îl reprezintă 14 . model care stă la baza teoriilor educaţionale constructiviste. oricât de bună ar fi ea. întârzierea în creştere. psihologic şi social.copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra progresului individual al copilului şi asupra progresului naţiunilor. Educaţia timpurie se preocupă de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului în familie. traumele. sănătatea şi educaţia copilului şi până la intrarea lui în şcoală. nu poate înlocui familia. Specialiştii consideră că perioada de timp pentru educaţie timpurie este definită de la concepere până la vârsta de 7 ani. Familia şi comunitatea trebuie să participe activ şi eficient încă din primul an de viaţă al copilului la creşterea. asigurându-i creşterea şi educaţia. Acordând copilului atenţia cuvenită. boala. când apar cele mai semnificative schimbări din punct de vedere intelectual. Piaget a dezvoltat un model funcţional al dezvoltării inteligenţei. 2. îngrijirea. educatorii şi toţi agenţii educaţionali din comunitate. 2006. 55). întârzierile de dezvoltare. Conceptul de educaţie timpurie se referă aşadar la două dimensiuni: începerea preocupărilor educaţionale de la vârstele mici precum şi implicarea familiei şi comunităţii în educarea copilului mic şi preşcolar. Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această perioadă sunt mijloacele care înlătură mortalitatea infantilă. iar beneficiarii secundari sunt părinţii. proasta alimentaţie. instituţiile din educaţie nu se pot substitui familiei. Nici o instituţie. Aceasta prevede parteneriate active cu părinţii copiilor în aşa fel încât aceştia să continue acasă ceea ce se realizează la creşă sau la grădiniţă şi chiar să-şi îmbunătăţească practicile parentale. Cei mai importanţi sunt primii doi ani de viaţă. perioadă în care are loc cea mai rapidă dezvoltare a creierului. (Anton. în sens larg”. La originea dezvoltării teoretice se află cercetările de psihologie şi epistemologie genetică ale lui J. Un program educativ eficient este un program care îşi propune să ia în seamă copilul de la primele momente ale existenţei sale şi care implică toţi agenţii educaţionali care contribuie la creşterea şi dezvoltarea lui. Beneficiarii primari ai educaţiei timpurii sunt copiii. Concluzia lui a fost că “ nu există cunoaştere care să rezulte dintr-o simplă înregistrare a observaţiilor. În mod firesc. Premisele teoretice ale educaţiei timpurii În teoria educaţiei. ci o sprijină şi contribuie la dezvoltarea relaţiilor intra şi extrafamiliale. fără o structurare datorată activităţilor subiectului”. emoţional. iar prin efecte.

precum şi identificarea unor soluţii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independentă. Cunoaşterea lumii se construieşte individual. trebuie să angajeze cu copilul un dialog activ de „ moşire” a adevărului. aici realizându-se reglări reciproce de acţiuni. Curriculumul trebuie organizat în spirală. context şi stare afectivă. care poate fi realizată cu sprijin. adică poate opera cu ele în contexte variate. Structura cognitivă (modelul mental) oferă sens. Structurile cognitive se modifică prin procese de adaptare de tipul asimilării şi acomodării. 18): cunoaşterea se construieşte în interacţiunile sociale dintre persoane. prin care acesta îşi construieşte cunoaşterea şi se dezvoltă în procesul adaptării la mediu. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de “conflict socio-cognitiv”. ia decizii. nu determinată strict. pentru a-l ajuta pe acesta în aşa fel încât informaţia ce trebuia transmisă să fie adecvată nivelului curent de înţelegere a elevului. De asemenea. iar cel de al doilea vizează interacţiunile subiectului cu mediul. În acest sens. construieşte ipoteze. Educatorul. consideră Bruner. sursa învăţării este conflictul socio-cognitiv. fapt ce permite copilului să construiască permanent pe baza cunoştinţelor deja asimilate.stadiile dezvoltării copilului. un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. Cunoaşterea depinde de cunoştinţele anterioare. definită ca distanţă dintre dezvoltarea actuală şi dezvoltarea potenţială. Jerome Bruner Teoria constructivistă a lui Bruner are la bază ideea procesării informaţiei şi consideră învăţarea ca un proces activ în care subiectul învăţării construieşte ideea şi concepte noi bazate pe cunoştinţele vechi şi noi achiziţionate. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizată astfel (Staruss. Bruner explică faptul că educatorii 15 . printr-un proces prin care subiectul interacţionează cu informaţiile. Mai concret. teoria lui Bruner este similară cu perspectiva constructivistă asupra învăţării formulată de Piaget. Subiectul selectează şi transformă informaţia. În acest sens. trebuie să încurajeze copilul să descopere el însuşi principii. Cunoaşterea şi învăţarea se realizează atunci când individul este capabil să dea un sens celor cunoscute sau învăţate. În concepţia socio-constructivistă dezvoltarea cognitivă este rezultatul participării individului la interacţiuni sociale complexe cu alţi semeni. Cunoaşterea poate fi doar ghidată. organizează informaţii şi permite individului să meargă dincolo de simpla informaţie. 1977. este utilă şi sintagma consacrată a lui Vîgotski: “zona proximei dezvoltări”. modificându-şi schemele cognitive pentru a da sens cunoaşterii sale.

de participare şi de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. doar dacă şcoala are ca obiectiv alfabetizarea civică prin practici educaţionale democratice. natura recompenselor şi a pedepselor. Erik Erikson 16 . Încă din perioada preşcolarităţii. Mai mult. precum şi aspectele practice ale legilor şi existenţei cotidiene. incluzând aspectele sociale şi culturale ale învăţării. valori şi practici democratice. 255). modul în care informaţia poate fi structurată în aşa fel încât să poată fi asimilată într-o mai mare măsură de subiect.trebuie să ţină seamă de următoarele aspecte în proiectarea procesului de predare-învăţare: predispoziţia la învăţare. generarea de noi propoziţii şi din diversitatea contextelor în care este manipulată/procesată o informaţie cât mai bogată”( Bruner. Principii ca „ să se înveţe făcând” sau „ şcoala este însăşi viaţa” stau la baza teoriei sale despre educaţie şi rolul învăţământului într-o societate democratică. copiii pot avea oportunităţi de formare a deprinderilor de gândire critică. 1970. secvenţele efective în care materialul este structurat. cât şi prin curriculumul ascuns. şcoala trebuie să transmită atât prin curriculum predat. În concepţia lui Dewey. educaţia este „ acea reconstrucţie sau reorganoizare a experienţei care se adaugă la înţelesul experienţei precedente şi care măreşte capacitatea de a dirija evoluţia experienţei care urmează” (Dewey. trebuie să fie proiectată astfel încât să faciliteze extrapolarea/transferarea şi trecerea dincolo de simpla informaţie. permite organizarea în spirală. „ Metodele eficiente de structurare a cunoştinţelor trebuie să rezulte din simplificarea. 76). Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este că ne putem aştepta ca absolvenţii de astăzi să fie buni cetăţeni. la nivelul grupei din grădiniţă şi la nivelul familiei. astfel încât structura să fie uşor asimilabilă de către cel care învaţă prin strategii de memorare simple sau complexe. 2. valorifică diferenţele individuale şi varietatea factorilor care concură la rezolvarea unei sarcini. 1972. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare. 3. care: 1. John Dewey John Dewey susţine importanţa experienţei ca o componentă vitală în dezvoltarea individului. 4. trebuie să ia în considerare şi să valorifice experienţa copilului pentru a-l motiva să-şi folosească abilităţile de învăţare şi să permită autoreglarea învăţării. Practicile de predare-învăţare din şcoală au directă legătură cu deprinderile pe care cetăţenii trebuie să le pună în practică într-o societate democratică. Bruner a extins cadrul teoretic.

Gardner propune înlocuirea “ inteligenţei generale” cu opt categorii de “ inteligenţe”. Potenţialul de dezvoltare al individului capătă împlinire pe tot parcursul existenţei. Încredere vs. îndoială. În 1999. stagnare ( 40-65 ani). Acestea sunt: 1. talente. se consideră că inteligenţa reprezintă capacitatea de a rezolva probleme care implică abilităţi logico-matematice şi lingvistice. Iniţiativă vs. inferioritate ( 6-12 ani). izolare (19-40 ani). Deschiderea eului vs. 6. disperare (65-până la moarte). 1977. pe care le posedă. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumită criză pe care individul este nevoit să o rezolve pentru a trece la următoarea etapă. stimularea cooperării în activitatea din fiecare centru (Cerghit. Integritate vs. 3. independenţă vs. confuzie identitară ( 12-18 ani). Individul traversează crize de dezvoltare în urma cărora acumulează noi achiziţii. 4. 8. 89). Gardner propune următoarele tipuri de inteligenţe: 17 . Gardner rafinează propria teorie şi o actualizează. neîncredere ( până la 1 an). Erikson a văzut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. 2002. organizarea centrelor de activităţi. 7. deprinderi mentale. în anumite grade. 5. Intimitate vs. restructurări semnificative ale mediului de învăţare. Din punct de vedere al valorificării acestei teorii în educaţia timpurie. valorizate îndeosebi în şcoală şi măsurate cu precizie de teste. orice om tipic dezvoltat. Aceste inteligenţe sunt multidimensionale şi reprezintă seturi de abilităţi. care implicau în primul rând procese ale eului. Teoria inteligenţelor multiple În mod tradiţional. Competenţă vs. Autonomie. 39). iar modul în care aceasta este rezolvată va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existenţei. indiferent de preponderenţa manifestată a unui tip de inteligenţă. au o anumită structură şi se soldează cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marchează dezvoltarea ulterioară a personalităţii.” (Staruss. organizarea activităţilor în centre: prin fiecare centru vor trece toţi copiii. Fără intenţia vreunei ierarhii. ruşine ( 1-3 ani). 2. Teoria dezvoltării psiholoice a lui Erikson completează teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget. interpretate din perspectivă psihanalistică. Stadiile sunt consecutive. omul traversează opt stadii polare. Identitate vs. culpabilitate ( 3-6 ani). anumite calităţi. Conform teoriei lui Erikson “dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educaţie şi cei socio-culturali. menţionăm: abordarea strategică integrată pe termen lung şi scurt a curricum-ului.

simţul orientării în spaţiu.  Inteligenţa muzicală exprimă capacitatea de a rezolva probleme şi de a genera produse prin ritm şi melodie.  Inteligenţa naturalistă este dată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor şi a reprezentărilor mediului înconjurător. Pe de o parte. Conform lui Gardner. sensibilitate la ritm. capacitate de a recunoaşte diverse forme de expresie muzicală. abilităţi şi dorinţe. capacitate de a problematiza.  Inteligenţa corporal-kinestezică rezolvă probleme şi dezvoltă produse cu ajutorul mişcării corpului. fără a reuşi însă localizarea zonei cerebrale responsabilă de activarea ei. Educaţia diferenţiată şi personalizată a copiilor poate fi unul dintre răspunsurile şcolii la problematica complexă anterior schiţată. în zilele noastre este din ce în ce mai evident că grădiniţa şi şcoala trebuie să se adapteze nevoilor specifice şi particularităţilor copilului. fiind specifică filosofiilor.  Inteligenţa existenţială a fost identificată de Gardner. grafice etc.“( Gardner. 20). îndemânare în manipularea obiectelor.  “ Inteligenţa lingvistică exprimată de capacitatea de a rezolva şi dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. Abordarea diferenţiată aduce în discuţie adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului. capacitatea de a citi hărţi.  Inteligenţa interpersonală este dată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea de sine. în utilizarea remediilor naturale şi homeopate. ordona şi interpreta date. Dacă pentru mult timp copilul trebuia să se adapteze grădiniţei sau şcolii.. Posedă inteligenţă naturalistă cel care demonstrează expertiză în recunoaşterea şi clasificarea plantelor şi animalelor. aceasta ar fi responsabilă de cunoaşterea lumii. 2007. 3. categorii şi relaţii.  Inteligenţa logico-matematică presupune capacitatea de a opera cu modele. diagrame.  Inteligenţa spaţial-vizuală este dată de capacitatea de a forma un model mental spaţial al lumii şi de a rezolva probleme prin intermediul reprezentărilor spaţiale şi ale imaginii. ceea ce presupune o 18 . este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de altă parte. exprimă conştientizarea propriilor cunoştinţe. precum şi aceea de a grupa. Educaţia centrată pe copil Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educaţiei în contextul vieţii contemporane. pentru o mai bună convieţuire într-o lume complexă. linie melodică şi tonalitate. capacitatea de acces la propriile trăiri şi abilitatea de a le discrimina. sensibilitatela sensul şi ordinea cuvintelor.

4) Toate acestea exprimă 19 . în viaţa cotidiană: avem stiluri de învăţare distincte. pe termen lung. Aceasta implică crearea situaţiilor de învăţare care să determine o participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe. fără nici o formă de discriminare. pentru realizarea aceloraşi obiective. Implicarea unei multitudini de procese psihice potenţează caracterul formativ al demersului educaţional şi creează condiţiile favorabile pentru activitatea ulterioară de învăţare. Teoria inteligenţelor multiple formulată de Gardner argumentează ceea ce se constată. cât şi „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului“ şi Legea Învăţământului. Această corelare necorespunzătoare între volumul. ceea ce solicită o abordare diferită. prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase. Pe de altă parte. diferite de la un copil la altul. toleranţa. demersul didactic tradiţional dominant era caracterizat de predarea frontală prin utilizarea aceloraşi metode de lucru şi sarcini pentru toţi copiii fără a se ţine seama de particularităţile individuale. pe durata întregului proces de educaţie şi formare. e asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare a componentelor structurale ale personalităţii umane. “Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior. 2). de altfel. Drept urmare. potenţialul intelectual. trăsăturile de personalitate. precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii”( articolul 26.”( articolul 2. El trebuie să promoveze înţelegerea. interesele. dar şi alte documente elaborate de diverse forumuri internaţionale. etc. Conform Legii Educaţiei Naţionale. organizarea situaţiilor de învăţare urmează să asigure condiţii favorabile activităţii de învăţare ca proces complex de informare şi formare. precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii. priceperile şi deprinderile. educatorii trebuie să cunoască „ereditatea socio-culturală“ pe care copilul o aduce din familie. Respectarea diferenţelor individuale duce la crearea unor situaţii de învăţare care să permită copiilor progresul pe căi diferite. dincolo de aceste caracteristici individuale. gradul de complexitate a cunoştinţelor. învăţarea implică o serie de componente psihice. metodele de învăţare şi particularităţile socio- emoţionale şi cognitive ale copiilor poate avea drept consecinţă demotivarea şi apoi insuccesul şcolar şi chiar social. La nivelul sistemului educaţional. “ Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” prevede că “ învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Ca proces. Definitor pentru progresul copiilor este modul în care aceştia conectează informaţiile şi procesele psihice specifice învăţării. individualizată. În sprijinul abordării diferenţiate a copiilor vin atât „Convenţia Internaţională privind Drepturile Copilului“.foarte bună cunoaştere a copilului în ceea ce priveşte temperamentul.

Fiecare copil reprezintă o provocare pentru educatoare. În activitatea de învăţare. 89). Învăţarea individualizată poate fi definită ca acţiune a cadrului didactic în direcţia proiectării şi realizării activităţii didactice/educative în funcţie de particularităţile biopsihosocioculturale ale fiecărui copil. La modul dezirabil. de cunoaştere. Centrarea pe copil este o abordare complexă. în funcţie de dominantele sale de personalitate. 67). de a găsi soluţii. “Centrarea procesului educaţional asupra copilului presupune preocuparea permanentă a educatorilor pentru cunoaşterea copilului ca individualitate şi adaptarea programelor de formare la profilul individual al subiectului supus educaţiei. Sensuri majore ale conceptului de „educaţie centrată pe copil“. de acţiune şi de afirmare a individualităţii. volum. 2002.dreptul recunoscut al fiecărui individ de a fi tratat în aşa fel. 1994.”(Glava. Centrarea pe copil poate fi considerată o cale de abordare a procesului educaţional ce are ca finalitate valorificarea optimă a acestuia ca subiect al învăţării. într-o relaţie democratică. 4. profunzime şi stil. 2. Premise ale învăţării individualizate sunt: 1. încât să se asigure o dezvoltare armonioasă a personalităţii sale. o activitate educaţională este centrată pe copil dacă: • se bazează pe cunoaşterea de către educator a caracteristicilor tuturor copiilor din grupă şi a potenţialului real al acestora. Dreptul de a fi diferit sau dreptul la diversitate este un drept fundamental al omului. între copii există diferenţe semnificative de ritm. ce necesită construirea în timp real a unei experienţe de învăţare pozitive şi semnificative. Egalitatea şanselor în ceea ce priveşte educaţia trebuie să se instituie prin recunoaşterea şi respectarea diferenţelor de capacitate înnăscută şi dobândită. 3. Aceasta se realizează prin individualizarea obiectivelor. Egalitatea accesului la educaţie presupune o şcoală adaptată posibilităţilor aptitudinale şi nevoilor fiecăruia. 20 . Glava. de a răspunde nevoilor afective. a mijloacelor de învăţământ şi a metodelor de predare–învăţare–evaluare–autoevaluare (Cristea.

• reprezintă o experienţă de învăţare pozitivă. să înregistreze progrese. prin valorificarea potenţialului fiecărui individ şi de a întări acest potenţial prin crearea de contexte interactive reale. • implică activ copilul în planificarea. strategiile didactice se aleg şi în funcţie de caracteristicile specifice ale fiecărui copil. Strategiile de predare centrate pe copil au ca punct central facilitarea învăţării. Succesul grupului depinde de succesul în muncă al fiecăruia. cât şi ale celorlalţi membri ai grupului. Învăţarea prin cooperare A învăţa să cooperezi reprezintă o competenţă socială indispensabilă în lumea actuală şi care trebuie iniţiată de la cele mai fragede vârste. prin interacţiunile din interiorul grupului îşi îmbunătăţesc atât performanţele proprii. reţin mai uşor şi privesc cu mai multă plăcere învăţarea şcolară. fiecare copil trebuie să fie antrenat în realizarea proiectului comun şi nici unul nu are voie să stea deoparte. De aceea. colaborare. metodele de învăţare prin cooperare îi ajută pe copii să relaţioneze şi să-şi dezvolte abilităţile de a lucra în echipă. de stilul de învăţare. a-l ajuta pe copil să se dezvolte. dar şi de tipul de învăţare adecvat. • porneşte de la nevoile şi interesele specifice ale copilului. În grupurile cooperative. 1980. realizarea şi evaluarea activităţilor. “Rezultatele cercetărilor arată că acei copii care au avut ocazia să înveţe prin cooperare.• valorifică superior acest potenţial. 112). 21 . Prin accentul pus deopotrivă pe competenţe academice şi competenţe sociale.” (Cerghit. Copiii se familiarizează cu diferite roluri. În acest fel. • permite transferul la alte situaţii educaţionale formale sau nonformale. învaţă unii de la alţii şi se ajută unii pe alţii. Indiferent de sintagma preferată -fie învăţarea prin cooperare. • vizează dezvoltarea de competenţe şi asimilarea de conţinuturi specifice. învăţare colaborativă–avem în vedere aceeaşi realitate. Scopul învăţării prin cooperare este de a face din fiecare membru al grupului o individualitate mai puternică. învaţă mai repede şi mai bine. Caracteristicile învăţării prin cooperare: 1. profilul inteligenţelor multiple. fiecare copil are o responsabilitate specifică. adică o situaţie de învăţare în care copiii lucrează împreună.

pot îmbunătăţi performanţa grupului. sunt responsabili pentru îndeplinirea muncii ce le revine. Dezvoltarea aptitudinilor presupune cunoaşterea lor timpurie. dezvoltă sănătatea psihică şi respectul faţă de sine. 22 . experienţa muncii educative arată că rezultatele acţiunilor pedagogice depind foarte mult de particularităţile individuale ale copiilor. prin intermediul căruia educatorii (profesori. Numeroase cercetări arată că învăţarea prin cooperare sporeşte randamentul procesului de învăţare. institutori. educatoare. generează relaţii pozitive între copii.” ( Păişi- Lăzărescu. iar calitatea procesului educaţional depinde de abilităţile psihologice ale cadrului didactic. ca şi matrice a modului de învăţare. “Cunoaşterea psihopedagogică este un proces organizat şi continuu. Deviza învăţării prin cooperare: învăţaţi împreună. c. 2. aplicaţi singuri! 4. Cu toate acestea. precum şi o resursă importantă pentru acesta în proiectarea şi derularea procesului didactic. e. trebuie şi sunt capabili să-şi formeze capacitatea de a relaţiona şi de a fi un membru util în cadrul grupului. discutând despre modul de funcţionare a grupului.) evidenţiază trăsăturile psiho-individuale ale acelor pe care îi educă. în funcţie de particularităţile copiilor cărora li se aplică.. învăţători. Învăţarea prin cooperare cere ca educatoarea să structureze grupul cu mare atenţie astfel încât copiii să conştientizeze că: a. 3. 76). De asemenea. îmbunătăţeşte memorarea şi creaţia. reuşesc împreună.. este nevoie să pregătim cu atenţie activităţile de învăţare şi să analizăm realist caracteristicile copiilor. a frumuseţii specifice personalităţii. d. este un act de descoperire şi reflecţie pentru copii şi educator. Învăţarea prin cooperare ar trebui să funcţioneze continuu. Necesitatea cunoaşterii psihologice a copiilor se face astfel resimţită la tot pasul în procesul educării lor: aceleaşi măsuri şi procedee educative pot da rezultate deosebite. Procesul de educaţie urmăreşte dezvoltarea aptitudinilor copilului şi nu sacrificarea originalităţii. 2002. iar calitatea procesului educaţional depinde de abilităţile psihologice a subiecţilor. b. îi ajută şi încurajează şi pe alţii să reuşească. Pe de altă parte. Orice activitate educaţională se întemeiază pe cunoaşterea psihologică a subiecţilor. Cunoaşterea proceselor şi însuşirilor psihice ale copiilor serveşte la buna desfăşurare a muncii educative. alteori nu. educarea şi cunoaşterea lor sistematică.

educatoarea trebuie să redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualităţii lui în devenire. maniera de angajare în activităţi. copilul însuşi va învăţa să privească. El este acea fiinţă polivalent dotată. Educatoarea ţine seama. De aceea. Fiecare copil ca entitate vitală este un unicat cu particularităţile originale riguros individualizate. trebuie să-şi cultive numeroase aptitudini pedagogice pentru a obţine eficienţă maximă a activităţii didactice desfăşurate. Pentru a-l putea influenţa optimal. să asculte. Cunoaşterea şi educarea copilului se împletesc foarte strâns în procesul activităţii concrete desfăşurate în grădiniţă. 1973. 55). auzit şi făcut. Sarcina fundamentală a educaţiei este aceea de a forma oameni capabili să se integreze social. sub aspect cognitiv. Procedându-se în acest fel. De aceea este necesar aplicarea principiului tratării diferenţiat-individualizate şi înlăturarea predării uniformizate. pozitivă asupra dimensiunilor actuale ale individualităţii copilului. cât şi în cadrul activităţilor extradidactice pe care educatoarea le desfăşoară cu copiii. preocupările lui cu caracter cognitiv sau practic etc.). Imaginea de sine proiectată în viitor exercită o influenţă proactivă. de a asculta copilul şi de a-l auzi. de tip şcolar. Noi cunoaştem copilul educându-l şi-l educăm mai bine cunoscându-l. cu o mentalitate proprie ireductibilă la logica adultului. etc. sub toate aspectele. îndemnul pentru această preocupare fundamentală a fost consemnat de la Socrate care propusese o formulare chiar mai largă “ Cunoaşte-te pe tine însuţi!”. sistematică a manifestărilor comportamentale ale acestuia (de a privi copilul şi de a-l vedea. învaţă să comunice. Copilul este o fiinţă cu o lume proprie. Toate aceste aspecte pot fi sesizate atât în cadrul activităţilor didactice.”( Piaget. Cunoaşterea psihologică a copiilor este o problemă complexă. o fiinţă activă. Se pot urmări răspunsurile copiilor şi calitatea lor. Această transformare se produce în trepte psihogenetice succesive. să vorbească ceea ce a văzut. De-a lungul istoriei. în sensul capacităţii lui de a desfăşura cu succes o nouă formă de învăţare. La 6 ani copilul foloseşte gestica socială convenţională din mediul de apartenenţă. ea trebuie să se bazeze pe fapte şi date concrete. de a sesiza promt momentul când acesta solicită ajutorul şi de a i-l acorda. de faptul că fiecare copil dispune de ritmuri proprii de asimilare (formare- dezvoltare). Faptul acesta atestă un indice şi un criteriu valoric obiectiv a maturizării psihologice a copilului. de importanţă capitală. la Pestalozzi 23 . este ca educatoarea să înveţe să observe copilul. care se află într-o permanentă schimbare şi nu un simplu agent pasiv-receptiv. Prima cerinţă. să-şi asume responsabilităţi în cadrul diferitelor grupuri din care fac parte. adică. “ Din punct de vedere intelectual copilul rămâne ecocentric în măsura în care el nu este adaptat la realităţile sociale exterioare. Această aptitudine constă în urmărirea intenţionată a copilului şi înregistrarea exactă.

linia comună ce trebuie adoptată de familie şi grădiniţă în educaţia copilului. Termenul tinde să fie înlocuit cu cel de curriculum care. Educatoarea are sarcina de a cunoaşte copiii de vârstă preşcolară şi menirea de a orienta procesele dezvoltării psiho-fizice a copiilor către un curs mereu ascendent. educatoarea va putea întrezării profilul viitoarei personalităţi. Curriculum pentru învăţământul preşcolar-cadru al pregătirii copilului pentru activitatea şcolară Noul plan de învăţământ are o structură pe doua niveluri şi. întocmai cum cunoaşte grădinarul legumele din grădina lui” şi Rousseau “Căutaţi să vă studiaţi mai bine copiii. există trei mari domenii ce reprezintă sursele de coţinut: ştiinţific. 4. încurajează eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). De asemenea. care pot servi la întocmirea caracterizării psihologice a fiecărui copil. Portofoliul educatoarei trebuie să conţină o mapă cu fişele personale ale copiilor din grupă în care să fie consemnate anumite date privind dezvoltarea şi manifestările copiilor în cursul perioadei preşcolare. 24 . Pe baza cunoaşterii copilului. dar şi accesibil vârstei celor educaţi. iar rezultatele obţinute trebuie interpretate cu mare grijă pentru a se evita etichetarea copiilor. deoarece cu siguranţă nu-i cunoaşteţi!”. dar să fie şi adecvat din punct de vedere psihopedagogic şi să prevadă tendinţele dezvoltării societăţii. Pentru o mai bună cunoaştere a copilului preşcolar. să reflecte nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii contemporane. jocuri şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală. în contextul unei învăţări centrate pe copil. în funcţie de tipul de program al gradiniţei. didactic şi social. Una dintre principalele componente ale învatamantului o reprezintă conţinutul acestuia. Stabilirea conţinutului învăţământului în general presupune organizarea lui pe trepte şcolare. educatoarea trebuie să cunoască şi să utilizeze întreaga gamă de metode şi instrumente de cunoaştere psihologică. Activităţi pe domenii experienţiale. proiectarea şi evaluarea unui conţinut al învăţământului.“materialul cu care lucrează educatorul este omul-copilul pe care trebuie să-l cunoască de aproape şi exact. caracterizare care să-i înlesnească cunoaşterea. Prin urmare. aceasta prezintă o construcţie diferită. în scopul valorificării potenţialului nativ şi pentru o bună integrare a acestora în societate. structurarea lui în aşa fel încât să fie totodată îndeajuns de cuprinzător. deşi are o sferă mai largă decât conţinutul. este mai adecvat deoarece cuprinde şi organizarea.

în acest context consideră că învăţarea realizată de la persoane din afara instituţiei este la fel de valoroasă precum cea de la cadrul didactic. 95)în care copiii şi educatoarea se află într- o interacţiune şi acomodare reciprocă. . care lucrează individual sau în grupuri mici cu preşcolarii respectând ritmul lor propriu. care diagnostichează dificultăţile copilului şi care îl sprijină şi orientează fără a-l contrazice sau eticheta.continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular.deschiderii spre module de instruire opţionale. Într-un demers coerent al centrării demersurilor educaţionale pe copil. - interdependenţei dintre discipline şcolare (clasele I-II) şi tipurile de activităţi de învăţare din învăţământul preşcolar. realizare şi evaluare a activităţii didactice.un ansamblu de documente de organizare a conţinuturilor activităţilor. pe care sistemul de învăţământ le transmite tinerei generaţii în perioada şcolară. noţiunea de curriculum păstrează sensul de conţinut al învăţământului. care informează preşcoarul şi îi facilitează acestuia accesul la informaţii.este adecvat atât nevoilor prezente. În sens restrâns. . De asemenea.În sens larg. conţinuturi. în vederea asigurării: . estetice. pe realizarea unei dialectici pedadagogice(Wallon. ea insistă pe: . noul curriculum scoate în evidenţă relaţia biunivocă conţinut. cât şi celor de perspectivă ale copiilor preşcolari.Conţinutul poate fi definit ca un sistem de valori esenţializate din tezaurul cultural al umanităţii. curriculum-ul înseamnă totodată proiectare. deprinderi intelectuale. cuprinzând: obiective. cât şi cu curriculumul ca întreg. Domeniul psiho-motric. subtilă şi continuă. a lumii în care trăiesc a propriei 25 .echilibru-asigură abordarea fiecărui domeniu experienţial atât în relaţie cu celelate..metodă şi pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor.relevanţă. Prin urmare. Domeniul estetic şi creativ).. prin experienţe de învăţare. morale.ideea de cadru didactic care joacă rolul de persoana resursă. prezentul curriculum se remarcă prin:. Domeniul ştiinţelor. către comunitate şi. în cât mai multe domenii experienţiale (Domeniul lingvistic şi literar. contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia. . mobilierului şi a materialelor şi echipamentelor specifice. strategie didactică şi modalităţi de evaluare a randamentului activităţii didactice.extensie-angrenează preşcolarii. 1975. fizice. prin curriculum se înţelege: . Domeniul socio-uman. . Curriculumul pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică. Totodată . El este alcătuit din cultura de specialitate şi se concretizează în cunoştinţe.utilizarea în mod cât mai flexibil a spaţiului.un proiect educativ complex de elemente ale proceselor instructive-educative. din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învăţare. priceperi. motrice.deschiderea grădiniţei către exterior.

asigurarea suportului individual pentru copii. autoreglării comportamentului de învăţare.corelarea fiecarei noi experienţe de învăţare precedente. precum şi exemplele de comportament.posibilitaţile. cunoştinţelor. chiar la copiii preşcolari de aceeaşi vârstă. autoevaluării. În formularea acestora s-a ţinut cont de: . precum şi a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) şi. interesele şi nevoile copilului preşcolar. nu materia şi că atunci când se vorbeşte de conţinutul curriculumului trebuie să înţelegem că nu este vorba de enunţări de materii de învăţat. -încurajarea iniţiativei şi participarea copilului preşcolar la stabilirea obiectivelor. . precum şi sugestiile de conţinuturi sunt orientativ aşezate şi constituie mai degrabă un suport pentru cadrele didactice aflate la început de drum.încurajarea învăţării independente prin oferirea de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea (atât în instituţia de învăţământ cât şi în afara acesteia). pe cât posibil. conţinuturile. prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele competenţe: finalităţile. .” Structural.persoane.diferenţiere-permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale. ca exprimări explicite rezultatelor învăţării (conceptelor. la ridicarea competenţelor în controlul evenimentelor şi în confruntare cu o largă varietate de cerinţe şi aşteptării. Este bine să subliniem faptul că. ci de scopuri exprimate în termeni de competenţe. în grupuri cu o competenţă eterogenă.. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experenţiale. timpul de instruire şi sugestii privind startegiile de instruire şi de evaluare pe cele doua niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/ 7 ani). precum şi respectarea ritmului propriu al acestuia.D’Hainaut atrăgea atenţia asupra faptului că ” punctul central al curriculumul trebuie să fie elevul. dar şi ale competenţelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experenţial în parte. la echiparea lor progresivă cu concepte.. atitudini şi abilităţi necesare în viaţă. Obiectivele de referinţă.progresie şi continuitate-permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta: consistenţa concepţiei generale. selecţia conţinuturilor şi a modalităţilor de evaluare. abilităţilor şi atitudinilor. moduri de a acţiona sau de a şti în general ale elevului. Un 26 .stimularea autoreflecţiei. . comportamentele selectate pentru cele şase teme curriculare integratoare. obiectivele de referinţă . cunoştinţe.

dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită raspunsuri personale. relaţiile cu mediul social. Totodată. aud.. prin constatarea că materialele pot avea şi calităţi estetice. imaginative. astfel încât membrii comunităţii să-şi poată procura produse mai multe. ca şi o sporită receptivitate perceptivă. ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează evenimentele şi mediul. Domeniul estetic şi creativ-acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţele perceptive. De aceea. În cele ce urmează. domeniul socio-emoţional. relaţiile cu alţi oameni. Aceste expelienţe pot fi prezente în orice componentă curriculară. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească.cadru didactic veritabil ştie că adevărata muncă a educatoarei este în spatele acestui document curricular. Domeniul om şi societate. în contextul dat de prezentul curriculum. care le va permite să reacţioneze de o manieră personală la ceea ce văd. De asemenea în cadrul domeniului socio-uman se doreşte ca preşcolarii să înţeleagă fiinţele umane angrenate în construirea propriului viitor şi propriei lumi. Domenii experienţiale Domeniile experienţiale sunt adevărate . se apreciează că preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale şi executarea unor lucrări care ţin de domeniul abilităţilor practice. modul lui de viaţă. noi înţelesuri. prin constatarea propietăţilor materialelor. respectiv: domeniul psihomotric. se întâlnesc cu domenii tradiţionale de dezvoltare a copilului. 51) care transced graniţele dintre discipline şi care. culoarea sau forma. cum ar fi textura. trăind viaţa de zi cu zi. abordări. prin selecţia unor materiale în funcţie de caracteristicile lor. strategii de aplicare. vom enumera şi detalia domeniile experienţiale cu care vom opera în cadrul curriculumului pentru învăţământul preşcolar. mai ietine şi de bună calitate. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective. emoţionale şi uneori acţionale la stimuli. este important ca preşcolarii să înţeleagă faptul că situaţiile prezente îşi au originile în 27 . compune sau inventa. în care au mai rămas o mulţime de lucruri de fineţe pe care urmează să le conceapă şi să le evalueze singură şi că nimic nu poate fi mai provocator din punct de vedere profesional decât să ”te întreci” cu programa de studiu utilizată la grupă şi să-i găseşti. astfel. domeniul limbajului. 2005. domeniul cognitiv. aprecierea frumosului şi a adecvării la scop sau utilizare. ca şi a proceselor de a construi.câmpuri cognitive” (Voiculescu. ating sau simt. Sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii. Prin intermediul unor asemenea experienţe copiii acumulează cunoştinţe şi abilităţi.include omul.

acompaniind frazele auzite şi repetate cu o tamburina. copilul va fi obişnuit sistematic să asculte sonoritatea specifică limbii studiate. utilizând modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. cântece şi jocuri muzicale. planificarea unor activităţi.situaţii din trecut.  jocuri de limbă. să utilizeze diferite surse de informare. estimarea unor costuri. să sintetizeze concluzii valide. să înregistreze şi să comunice rezultatele observatiilor ştiintifice. cuantificarea unor rezultate. Se urmareşte ca aceştia să vorbească cu încredere. În această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte. Familiile acestora. Domeniul ştiinţe-include atât abordarea domeniului matematic prin jocuri dirijate cu materiale. preşcolarii pot fi incurajaţi să efectueze experimente. de asemenea. Pe de altă parte. să utilizeze în condiţii de securitate diferite instrumente sau echipamente. scheme. analiza proporţiilor unei clădiri. să observe similiarităţi sau diferenţe între oameni sau evenimente. clasificare sau descriere cantitativă. textul literar. imaginile şi alte materiale audio- vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. Totodată. mediul fizic. este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul disciplinelor matematice.  imitarea ritmurilor diferite. preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu de experienţe semnificative. 28 . oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. sau prin stimularea de cumpărături în magazine. De asemenea. Tot în cadrul acestui domeniu includem şi primul contact al copilului cu o limbă străină sau regională. ei vor putea fi implicaţi în activităţi de discriminare. uman şi social pot fi utilizate ca resurse de învăţare. să rezolve probleme. Domeniul limbă şi comunicare-acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise. ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă. cum ar fi: volum masă. să o recunoască. Se apreciează că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup. Activităţile cele mai potrivite pentru această învăţare sunt:  memorare de cuvinte/propoziţii. număr şi. să caute soluţii. să îşi imagineze viaţa în alte perioade istorice. cum ar fi nisipul sau apa. să reproducă ritmul. fonomenele şi intonaţia. clar şi fluent. În acest sens. ci să-i ofere posibilitatea de a explora şi contexte ale unor alte componente curriculare.

În actualele condiţii care s-au creat şi faţă de cerinţele noi ale şcolii. Evaluarea-trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup. predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului. competiţii între indivizi sau grupuri. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţile care implică mişcare corporală.participative. În acelaşi timp. în continuare. inregistrat. se impune ca. de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. având ca obiect abilităţi psihomotorii. abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe. Diversificarea strategiilor de predare. mobilitatea generală şi rezistenţa fizică. O evaluare eficientă este bazată pe observarea sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. în acelaşi timp. Evaluarea ar trebui să îndeplinească trei funcţii: măsurarea (ce învaţă copilul?). Domeniul psiho-motric-acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale. forţă. care trebuie să dezvolte la copil stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. dialogul cu părinţii. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. Încă de la vârsta preşcolară. să se accentueze şi mai mult caracterul formativ al procesului de învăţământ. Aceste diferenţe trebuie luate în considerare în proiectarea activităţilor. fişe. rezistenţă sau ţinută. Valoarea formativă a activităţilor din grădiniţă În grădiniţa de copii primează aspectul formativ al procesului educativ. care încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a deveni independent. pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare. Un bun observator al jocului copilului poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza ulterior în activităţile de învăţare.învăţare-evaluare a. c. ritmuri diferite de dezvoltare şi învăţare precum şi stiluri diferite de învăţare. se cere organizarea procesului de educare a copiilor în spiritul aceloraşi cerinţe generale. 29 . Metodele activ. ca şi elemente de cunoaştere legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului. ca şi activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe. portofoliul copilului. abilităţile şi capacităţile copilului. activităţile şi interacţiunile adultului cu copilul trebuie să corespundă diferenţelor individuale în ceea ce priveşte interesele. Jocul : formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. comunicat şi discutat cu părinţii. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie. Jocul este forma cea mai naturală de învăţare şi. Situaţiile de învăţare. b.

dezvoltarea curiozităţii. Activităţile de educaţie estetică (activități muzicale şi artistico plastice) desfăşurate în grădiniţă urmăresc sprijinirea copiilor să înţeleagă şi să recepteze frumosul din mediul înconjurător atât în armonia din natură. să se exprime corect. . activităţi matematice). să asculte cu atenţie atunci când i se vorbeşte. dar mai ales jocurile şi activităţile alese si organizate în prima şi a treia parte a programului grădiniţei urmăresc înfăptuirea obiectivelor educaţiei afective şi ale educaţiei pentru societate. mai ales. exersarea şi dezvoltarea deprinderilor. miros. cât şi ca membru al grupului. auz. să înţeleagă eşecul. 30 . La această vârstă accentul se pune nu atât pe memorarea unui volum mare de cunoştinţe. să distingă în anumite contexte datele reale şi datele imaginare. copilul va fi învăţat să se cunoască pe sine. Prin activităţile din domeniul ştiinţelor (cunoaşterea mediului. Activităţile commune deşfăşurate cu întreaga grupă de copii. atât ca persoană. să înţeleagă unitatea logică a unei propoziţii sau fraze. a interesului copiilor pentru activitatea de scris-citit în şcoală. intelectuale. pe contribuţia pe care acestea o au la dezvoltarea proceselor de cunoaştere. afective. generalizări şi abstractizări. Activităţile de educatie psiho-motorie urmăresc întărirea sănătăţii copilului. pipăit. literar în limba română. asigurarea dezvoltării psiho-fizice armonioase. ei înşişi creatori de artă. se umai urmăreşte la copii educarea unor procese psihice. copilul să răspundă corect la anumite instrucţiuni ale adultului. se urmăresc obiectivele: . Copilul va fi încurajat să-şi exploreze şi să-şi controleze emoţiile. să reacţioneze adecvat şi să se mobilizeze printr-o conduită afectivă de încredere. de lucrări estetice. interacţionând activ cu mediul. fluent. cât şi în artă. de perseverare şi nu de tristeţe sau de abandon. să facă deducţii simple. apelând la toate modalităţile senzoriale: văz. de motricitate în general şi a motricităţii fine. când i se dau instrucţiuni specifice şi să ducă la bun sfârşit o sarcină. creşterea capacităţii sale de efort. prin satisfacerea nevoii sale de mişcare. însuşiri psihice şi trăsături morale. coerent. cât. să cunoască lumea înconjurătoare. Prin activităţile de educarea limbajului. . Prin cunoştintele şi deprinderile stabilite de noua programă pentru fiecare grupă de vârstă. gust.

ci ca un partener de joc. Învăţarea la vârstele timpurii În a doua jumătate a secolului al XX – lea. copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectivă şi o receptivitate specială faţă de diferitele categorii de stimuli. în 1974. un coleg mai mare care propune şi dirijează diferite jocuri interesante. în care copilul se poate manifesta şi dezvolta. inocenţa şi jovialitatea lor mi-au insuflat dragostea pentru ei şi m-au făcut să-mi aleg meseria de dascăl. De la naştere şi până cresc. care consolidează anumite 31 . Caracterul imprevizibil al manifestărilor copiilor. informală şi nonformală. Prezenta lucrare. urmăreşte să evidenţieze tocmai această importanţă a jocului stimularea dezvoltării cognitive a copiilor. pornind de la activităţile integrate până la momentele de rutină sau tranziţie. Cadrul didactic are rolul de a impulsiona gândirea şi atitudinea creativă a copiilor prin crearea unui climat optim. oferită la vârstele mici în cadrul familiei. experienţa. conturarea viitorului adult. fraze. Educaţia nonformală se realizează prin unele activităţi desfăşurate în afara familiei şi grădiniţei. Activităţile care se desfăşoară împreună cu copiii reprezintă experienţe de învăţare pentru aceştia. Acest rol al educatoarei este cu atât mai bine evidenţiat de Jan Amos Comenius: „A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap mulţime de cuvinte. creativitatea. pregătirea profesională. intenţia şi tactul pedagogic ale educatorului depinde în mare măsură educaţia preşcolarilor. aspect ce poate fi influenţat de informaţiile pe care le primeşte copilul din mediu. expresii şi opinii din diferiţi autori. ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile”. precum şi de calitatea procesării acestora. „Joc şi cogniţie la vârsta preşcolară”. Fiecare moment alături de copii reprezintă o nouă provocare. au considerat că există trei forme ale educaţiei: educaţie formală. Aceasta este organizată. Educatoarea nu trebuie privită de copii ca cea care le transmite mesaje. 5. în vederea formării şi dezvoltării personalităţii copilului. Educaţia formală completează educaţia informală. Coombs şi Ahmed. condusă şi supravegheată de către cadrul didactic. Educaţia începe o dată cu naşterea individului şi devine o dimensiune a existenţei sale pe durata întregii vieţi. Atitudinea şi pasiunea educatoarei sunt garanţia reuşitei celor mici. Educaţia formală în perioada timpurie constituie activitatea desfăşurată la nivelul grădiniţei. Rolul pe care îl are jocul în dezvoltarea cognitivă a copiilor m-a determinat să abordez această temă. convinsă fiind de responsabilitatea uriaşă pe care o am în modelarea personalităţilor lor. De personalitatea.

1980. folosindu-se de cunoştinţele anterioare. Copiii mici trebuie să se identifice cu jucăriile pe care le folosesc. demontată. Rolul educativ general al jucăriilor nu numai că antrenează mişcările. considerând-o deosebit de importantă pentru evoluţia jocului şi pentru dezvoltarea personalităţii copilului ( Elkonin. în acelaşi timp. operaţiile prematematice ( grupare. dezvoltă gândirea. să acţioneze ei înşişi asupra lor.1. jucăriei. oferind bazele dezvoltării potenţialului psihofizic şi aptitudinal al copilului. Jucăriile trebuie alese de către educatoare sau părinte. de aceea este necesar să se respecte particularităţile de vârstă ale copiilor în alegerea jucăriilor. Ei se joacă cu maşini trăgându-le cu o sfoară. exersează organele de simţ. 5. dopuri ). etc. sănătatea. Este una dintre acţiunile fundamentale ale dezvoltării copilului. Jucăriile au importanţă imensă în dezvoltarea cognitivă a copilului. aceea că trăirile celor antrenaţi în joc sunt întotdeauna sincere şi adevărate. Jucăria îi dă posibilitatea copilului să acţioneze. abilităţi ce contribuie la autonomia copilului. jucării teatrale. să fluieră. Jucăria este necesară pentru a face acţiunile copiilor reale. ). îmbogăţit şi bucurat primii ani de viaţă. să obţină informaţii suplimentare. clasificare. deprinderi şi capacităţi. De exemplu. Jucăriile pot fi grupate în mai multe categorii: jucării distractive. o jucărie mecanică.42 ). Toate acestea îi dau posibilitate 32 . convieţuirea socială şi protecţia lui. exprimându-şi ideile şi sentimentele. La copiii de 3 – 4 ani importante sunt păpuşile. În acest fel se nasc nenumăratele întrebări ale căror răspunsuri copiii le rezolvă prin explorare. căruia îi stimulează gândirea. încărcându-le cu diverse obiecte şi apoi descărcându-le. jocul De când a apărut „copilul pe lume”. să alerge. jocul şi jucăria i-au luminat. Toate acestea sunt legate de o particularitate psihologică interesantă şi anume. La vârste mai mari importante sunt jucăriile care conţin diferite mecanisme. dar ele au şi altă valoare. ceea ce contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive. explorarea. D. accesoriile de menaj. Jucăriile reuşite îi stimulează copilului gândirea. Explorarea reprezintă încercările şi tentativele copilului de a cunoaşte şi de a descoperi lucruri noi. îl face pe copil să-i înţeleagă mecanismul şi modul ei de funcţionare. relaţiile cauzale şi spaţiale dintre obiecte şi multe alte cunoştinţe. 35 . Elkonin rezervă un subcapitol al lucrării sale despre joc. speră. ci şi de valenţele educaţionale ale acestora în momentul integrării lor ca instrumente în diferite tipuri de joc. de aceea trebuie acordată o atenţie deosebită achiziţionării acesteia. Jucăria este un mijloc didactic pentru activităţile din grădiniţă. etc. Specificul învăţării la copilul de 3 – 6 ani. Explorarea stimulează motivaţia de a cunoaşte. jucării muzicale. adică de la începuturile omenirii.deprinderi. permite cucerirea lumii înconjurătoare. sticluţe de plastic. ţinând cont nu numai de plăcerea copilului. B. ridică în faţa lui probleme diverse. jucării tehnice. jucăriile mobile şi diverse substitute ale jucăriilor ( cutii. să se transforme în automobil sau locomotivă. Copiii. Experimentarea. igiena.

pipăie diverse fructe sau legume şi pot identifica diverse particularităţi ale lor şi pot afla despre beneficiile lor în cadrul unui program de alimentaţie sănătoasă. în cadrul căreia copiii văd. am cheltuit toţi banii. asemeni materialelor didactice.”. de tipul „dacă. uitând să cumpăr mâncare pentru căţelul meu. fiecare dintre straie se va transforma în hăinuţe cu model. simple cu contur neted. corespunzător vârstei de 3 – 5 ani. pot experimenta şi înţelege ce se întâmplă cu cele care sunt mai uşoare şi cu cele care sunt mai grele. pentru copil este foarte importantă stabilirea de relaţii de cauzalitate între însuşirile obiectelor şi acţiunea efectuată. Aceasta implică dezvoltarea gândirii logice. dacă vor pliti sau nu. se pot pune la dispoziţia copiilor cartoane pe care s-au desenat hăinuţe diferite. cireş.. dobândind. contribuie în mod hotărâtor la dezvoltarea copilului şi la îndeplinirea obiectivelor curriculare. Se vor face comparaţii cu formele geometrice simple. Pentru dezvoltarea gândirii divergente copiilor li se vor prezenta situaţii problematice pentru care trebuie să găsească soluţii.. să se familiarizeze cu noţiunea de echilibru. Prin astfel de jocuri copilul începe să înţeleagă relaţia cauză – efect. De asemenea se pot realiza experimente privind rostogolirea obiectelor pe suprafeţe înclinate pentru a observa relaţia dintre greutate. Sau se poate organiza o activitate de gospodărie. prin participarea întregului corp. Exemplu: În jocul „Straiele împărăteşti”. unghiul de înclinaţie şi distanţa parcursă prin rostogolire. fără să-mi dau seama. Deşi ele reprezintă relaţii de ordin fizic foarte complexe. experienţă cu privire la: greutăţi. jucăriile. pentru că am plecat la cumpărături şi. culoare. cu contururi diferite pe care copiii le pot alege pentru a le decora. Alte criterii: frunze cu forme specifice: salcâm. Ce mă sfătuiţi să fac?” 33 .. formă. tei. Într-un alt exemplu de joc pot fi organizate experimente în cadrul colţului de Nisip şi Apă. Utilizate corespunzător şi la momentul potrivit. pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor. atunci s-ar putea să plouă ).. Cunoaşterea particularităţilor învăţării la preşcolar de către cadrul didactic este necesară în vederea exploatării potenţialului formativ al materialelor şi jucăriilor potrivite vârstei copiilor. miros. Copiii pot realiza predicţii privind unele obiecte. simple cu contur dinţat. Altă activitate se poate desfăşura în aer liber. când copiii pot realiza grămezi cu frunze mari şi grămezi cu frunze mici. mărime. Se pot face şi alte variante de clasificare: frunze mici şi simple ( sau compuse ). volume. Astfel se pot realiza corelaţii între greutate şi densitatea apei. gustă. anin. toamna. Tot pe bază de cauzalitate poate explica anumite schimbări ale fenomenelor ( dacă e înnorat. alun.copilului să stabilească anumite raporturi.atunci. rezistenţa materialelor. Dacă mă duc acasă şi mă întorc se închide magazinul. Cu ajutorul unor confetti sau al altor bucăţele de diferite texturi. Exemplu: „Nu ştiu cum să rezolv o situaţie. Acestea pot fi inspirate din viaţa cotidiană sau din povestiri.

precum o minge. Apoi. Jocul se poate desfăşura în acelaşi timp cu întreaga grupă de copii. o bilă. să cânte în surdină. lucioasă şi face zgomot când sare. este bun. popicele. „vanilia miroase frumos”. Există. să sune un clopoţel cât se poate de încet. Există jucării care dezvoltă capacitatea senzorială şi intelectuală. materialul din care este făcut. arătându-le cu mâna stângă toate părţile stângi ale corpului nostru ( ochi. Răspunsul poate fi: „mă zgârie. loto. jocuri de construcţie. este netedă. această imaginaţie a copilului. Dezvoltarea senzaţiilor gustative se poate realiza prin jocul „De-a bucătăria”. spunându-le culoarea şi forma. maşinile. Jucăriile precum balonul. plastilină. cum ar fi: markere. nu miroase”. e tare” ori „e fin. Păpuşile şi toate accesoriile lor. instrumente muzicale. copilul numit de educatoare va sesiza singur însuşirile obiectului ales. Luând ca exemplu mingea. umăr. este mare. copiii descoperă că aceasta are culoarea albastră. interesându-se în mod deosebit de natură. garajul sunt jucării care permit să-l facă pe copil să semene cu altcineva. jucării care favorizează. Aceleaşi serii de exerciţii se pot desfăşura şi pentru părţile drepte şi cunoaşterea mâinii drepte. ajută la dezvoltarea motricităţii. un cub. în mod specific. afectivitatea şi imitaţia. Pentru antrenarea tuturor acestor analizatori se poate desfăşura jocul: „De-a cercetătorii”. să lovească cu putere în masă. Pentru studierea intensităţii se va juca un joc prin care se cere copiilor să vorbească cu glas tare. Contactul direct cu obiectele reprezintă primul mijloc prin care copilul descoperă lumea. se joacă şi face un întreg scenariu din cea mai banală jucărie. toate aspectele temperamentului său. jucării care dezvoltă motricitatea. ca model. Jucăriile cu dominantă intelectuală sunt: jocuri de asemblare. o carte. Copiii definesc unele gusturi şi mirosuri: „ zahărul este dulce. să cânte. mingea. ureche. creativitatea şi imaginaţia. greutatea. 34 . etc. dând drumul glasului. e neted”. creioane de ceară. Copiii se vor obişnui să analizeze caracteristicele obiectelor. un ursuleţ din pluş. Copilului nu-i lipseşte niciodată imaginaţia. să aibă jucării din fiecare categorie. genunchi. de fenomenele caracteristice fiecărui anotimp. iar apoi să vorbească cu glas scăzut. Jucăriile copilului trebuie să varieze în funcţie de gustul şi interesul acestuia. să sune un clopoţel cât mai tare cu putinţă. joc puzzle. Copilul este curios de tot ceea ce-l înconjoară. din cauciuc. Pentru formarea noţiunii de neted – zgrunţuros cu ocazia unei plimbări prin parc copiii exprimă ce simt când pipăie coaja unui copac. dezvoltându-i astfel. gleznă ). rotundă. Aceste preocupări se transformă într-o activitate intelectuală intensă. totuşi. Copilul înţelege lumea care-l înconjoară. Pentru lateralizare şi structurarea unui spaţiu dat se vor face exerciţii individuale: să enumerăm. tricicleta. se apropie de aceasta prin imitaţie. câinele de joacă. braţ. Educatoarea va caracteriza. de viaţa palntelor şi animalelor. Ca material didactic pot fi folosite diferite obiecte.

etc. transpunându-se în lumea necunoscutului. Prin aceste trei tipuri de activităţi copiii capătă experienţe semnificative pentru dezvoltarea lor şi caută să dobândească noi cunoştinţe despre lumea înconjurătoare. recipiente cu scoici. acesta depunându-se pe fundul paharului. să-l facă să-şi pună întrebări ( exemplu: „la ce foloseşte?”. Atunci când copiii au posibilitatea să observe diferite fenomene şi obiecte. b. să-l intereseze. atunci când copiii ajung la adevăruri particulare. ierbare. Prin dizolvarea zahărului în apă s-a format un lichid nou. Activitatea în grădiniţă se bazează pe învăţarea prin descoperire. Într-un pahar se pune apă şi se agită. Copiii participă cu interes la acestea. deprinderi. Sarcinile didactice stabilite de educatoare trebuie să pună copilul în faţa unei activităţi de cunoaştere. eprubete. Activităţile principale din grădiniţă sunt de trei tipuri: jocul. priceperi. Învăţarea prin descoperire oferă posibilitatea de a achiziţiona abilităţi. Dizolvarea unor substanţe în lichide. va schimba materialul pus la dispoziţia copilului. pietricele. Aceasta arde normal până în momentul când deschidem geamul şi aşezăm lumânarea în dreptul lui. Se constată o uşoară îndulcire dacă se gustă imediat.. c. explorarea şi experimentarea. cât şi experimentarea. de exemplu narcisa. Pe de altă parte. Apa se amestecă cu cerneala. în funcţie de tema proiectului sau la intervale destul de mici. După dizolvarea completă a zahărului apa are gust dulce. se pot folosi planşe. culegând treptat informaţii despre acestea. Se adaugă zahăr. copiii observă cum cristalele de zahăr se micşorează continuu până dispar. încercând să-i descifreze tainele. seminţe. Mişcarea aerului în natură: se aprinde o lumânare. aceasta datorită schimbării culorii apei. Educatoarea. În timpul amestecului. „ce se întâmplă dacă. Acesta trebuie să fie atras de toate aceste materiale. pentru ca apoi să ajungă la concluzii generale avem de-a face cu învăţarea prin descoperire pe cale inductivă.. O mare importanţă în cadrul activităţilor din grădiniţe o au experimentele. pahare cu seminţe în diferite stadii de dezvoltare. Curentul de aer creat va stinge lumânarea. este dirijată de educatoare pas cu pas. în sala de grupă. prin efort propriu. Munca copiilor. Într-un pahar cu apă se pune cerneală roşie. pusă cu tulpina în pahar va schimba culoarea petalelor iniţiale în culoarea cernelii ( roşie ). O floare. care presupune atât explorarea. pornind de la cele generale vorbim despre învăţarea prin descoperire pe cale deductivă. Tipuri de experimente: a. Copilul bea şi observă că nu are gust.” ). Transformarea culorii unor lichide în amestec cu unele substanţe. 35 . Educatoarea îi incită pe copii în a face unele experimente şi creează un cadru psihologic favorabil manifestării acestora. care diferă de apă prin culoare şi gust. aparent independentă. Apa se colorează prin agitarea ei. La centrul Ştiinţă.

Ezechil. în cazul copilului. Jocul constituie. Dacă la adult are. 132 ). să utilizeze un limbaj pe înţelesul lor. înflorire. copil – adult. d. în special. jocul participă efectiv la formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. gândirea lor devenind mai flexibilă. de asemenea. Jocul este o activitate care însoţeşte individul pe tot parcursul vieţii. Copiii ajung să înţeleagă că orice efect este determinat de o cauză. 36 . dorinţele. nevoia de activitate a copilului. dorinţe. apă. jocul satisface. evitând ideile abstracte. În orice moment.  Mediul propice ( ţinând cont de particularităţile şi nevoile copilului de dezvoltare ). formarea fructelor şi coacerea lor. căldură. apoi fructele care cresc datorită căldurii şi hranei până la maturizare ( coacere ). pământ bun. în cel mai înalt grad. se defineşte pe sine ca personalitate ( Păişi - Lăzărescu.  Relaţiile intersociale copil – copil. tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. emoţiile. în esenţă. Din muguri ies frunzuliţe şi flori. dobândeşte încredere în forţele proprii. chiar şi acelea care nu pot fi satisfăcute imediat. Participarea la aceste experimente trezeşte interesul copiilor şi le satisface curiozitatea. înfrunzire. 2011. se exprimă cunoştinţele. nevoie generată de trebuinţe. La vârsta preşcolară. copilul cunoaşte treptat această lume. indiferent de activitatea pe care o desfăşoară. Învăţarea este naturală şi spontană în perioada preşcolară.  Existenţa unui acord între nevoile de acţiune. valenţe recreative. una din modalităţile prin care copilul caută să cunoască realitatea înconjurătoare. Jocul reprezintă. Mărul înmugureşte şi înfloreşte. o dată cu încălzirea vremii. Îngrijirea unui pom ( măr ) aflat în curtea grădiniţei îi va ajuta să descopere că toate plantele au nevoie de anumite condiţii pentru a se dezvolta: lumină. se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului. de joc ale copilului şi condiţiile oferite de realitate. În anotimpul toamna frunzele îngălbenesc şi cad din cauza frigului şi umezelii. îşi satisface nevoia de mişcare şi înţelegere. Prin joc se manifestă. principala modalitate de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului. educatoarea trebuie să ţină cont de particularităţile de vârstă ale copiilor. Învăţarea prin joc se bazează pe următoarele:  Experienţa personală a copilului. Acţionând asupra obiectelor şi fiinţelor din jur.  Acordarea unei importanţe mai mari acţiunilor întreprinse în timpul jocului decât produsului. Copiii observă procese ca: înmugurire. Curiozitatea şi gândirea care îl stimulează în joc sunt parte integrantă din plăcerea copilului de a învăţa. îngrijire atentă.

învăţarea rămâne stimulativă. Predarea – învăţarea integrată În educaţia timpurie. explorând resursele din mai multe centre de activitate. în care s-au armonizat conţinuturile cu obiectivele propuse. cât şi pentru educatoare. pe grupuri şi individuală. predarea – învăţarea integrată este modul în care educatoarea integrează conţinuturile mai multor domenii de activitate. La nivelul curriculumului preşcolar. Formele de organizare ale activităţii integrate pot fi: frontală. 5. acordându-le atenţie egală tuturor. având drept scop dobândirea anumitor competenţe de către copii.2. acordând importanţă atât climatului. Activităţile integrate sunt oportune în acest sens. atât pentru copil. integrarea poate îngloba toate activităţile care se desfăşoară pe parcursul unei zile. abordând o abilitate cognitivă puternică. dar cu sarcini diferite de lucru. Abordarea integrată a predării asigură stimularea copiilor pe mai multe domenii de dezvoltare. activităţile liber alese ( ALA ) şi activităţile pe domenii experienţiale ( ADE ). copiii având sentimentul de siguranţă. Acest tip de activitate lasă mai multă libertate de exprimare şi acţiune. estetic. Se organizează activităţi integrate după un scenariu elaborat de educatoare. Preşcolarii trebuie să înveţe într-o manieră integrată. funcţional. prin ele aducându-se un plus de originalitate din partea preşcolarilor. Asigurând un ambient educaţional adecvat.Particularităţi ale dezvoltării proceselor cognitive la vârsta preşcolară 1. mecanismele dezvoltării psihice 37 . cât şi conţinutului. Gradul crescut de generalitate al temei ( de exemplu: „Festivalul toamnei” ) permite atingerea mai multor obiective. astfel încât acestea să fie realizabile şi măsurabile.Problematica procesului de dezvoltare. Activitatea integrată se desfăşoară în mai multe centre de activitate. Capitolul II . simţindu-se încurajaţi să-şi folosească capacităţile la maximum. dar şi organizarea de activităţi diverse în centre de activitate diferite. fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă.

Din punct de vedere psihologic, dezvoltarea este un traseu ontogenetic, specific fiecărui individ, de
la naştere până la moarte. Procesele care generează modificările suferite de organismul uman pe
parcursul vieţii sunt programate biologic şi rezultate din interacţiunea cu mediul. Palierele pe care se
desfăşoară dezvoltarea organismului uman sunt:

 Dezvoltarea fizică este puternic influenţată de alimentaţie şi de îngrijirea sănătăţii. Ea include
modificările de lungime şi greutate; modificări ale inimii, dar şi a altor organe interne, ale
scheletului şi ale musculaturii, cu implicaţii directe asupra abilităţilor motorii; modificări ale
structurii şi funcţiei creierului, generate atât de factorii genetici, cât şi de stimularea sau
derivarea senzorială din mediul în care creşte copilul în primii ani de viaţă. Aceste modificări
influenţează intelectul şi personalitatea;
 Dezvoltarea cognitivă se referă la schimbările care survin în ceea ce priveşte percepţia, învăţarea,
memoria, raţionamentul şi limbajul;
 Dezvoltarea psihosocială include modificările cu privire la personalitate, emoţii şi relaţii ale
individului cu ceilalţi.
Pentru înţelegerea proceselor implicate în dezvoltare sunt folosiţi termeni cheie, precum creşterea,
maturizarea şi învăţarea. Starea funcţională finală de împlinire anatomo – fiziologică, neuropsihică şi
socială a omului este desemnată prin termenul de maturitate, provenit de la latinescul „maturus”, care
înseamnă „copt” sau de la „maturitas”, care înseamnă dezvoltare deplină ( Golu, Zlate, Verza, 1994,
25 ).

Stadiile dezvoltării psihice sunt decupaje în evoluţia genetică a omului, care îndeplinesc următoarele
condiţii:

1. dispun de o ordine logică, de succesiune în timp, neputând fi inversate între ele;
2. reprezintă o structură unitară a vieţii psihice şi nu o simplă juxtapunere de însuşiri şi funcţii
psihice;
3. au caracter integrator, în sensul că structurile anterioare se integrează în cele superioare,
devenind o premisă, o condiţie pentru ele;
4. dispun de momente preparatorii, de închegare şi de definitivare;
5. reprezintă o modalitate de echilibrare relativă a proceselor, însuşirilor şi structurilor psihice
( Golu, Zlate, Verza, 1994, 29 ).
Fiecare copil este unic în modul în care creşte, se dezvoltă şi dobândeşte deprinderi şi competenţe.
Copiii trec prin stadii similare de dezvoltare, dar în ritmuri diferite. În general, este acceptat următorul
traseu al ciclului vital:

38

 perioada prenatală ( din momentul concepţiei până la naştere );
 perioada de nou născut şi sugar ( 0 – 1 an );
 copilăria timpurie ( 1 – 3 ani );
 vârsta preşcolară ( 3 – 6 ani );
 vârsta şcolară mică ( 6 – 10 / 11 ani );
 preadolescenţa – pubertatea ( 10 / 11 – 14 / 15 ani );
 adolescenţa ( 14 / 15 – 20 de ani );
 vârsta adultă tânără ( 20 – 40 de ani );
 vârsta „de mijloc” ( 40 – 65 de ani );
 vârsta adultă târzie sau bătrâneţea ( începând cu 65 de ani ).
Dezvoltarea psihică este procesul formării la copil a noi seturi de procese, însuşiri şi dimensiuni
psihice şi de restructurare neîntreruptă a lor, proces care se sprijină pe terenul eredităţii, îşi extrage
conţinuturile din datele furnizate de mediul socio – cultural, este ghidat de educaţie, se desfăşoară în
contextul propriei activităţi a copilului, fiind impulsionată de motivaţie şi având drept mecanism
interiorizarea achiziţiilor.

Astfel, asupra copilului se exercită multe influenţe, interne şi externe, naturale şi sociale, directe,
apropiate şi indirecte, îndepărtate, unele intră în categoria factorilor cu acţiune determinată, altele în
categoria celor cu rol de condiţie sau premisă. Ele pot fi grupate prin raportarea la trei noţiuni de bază:
ereditatea, mediul şi educaţia.

Ereditatea reprezintă o însuşire biologică generală a organismelor vii, un ansamblu de caracteristici
naturale, stabile, elaborate în cursul mai multor generaţii şi transmise descendenţilor prin mecanisme
genetice, anatomice şi fiziologice. Ereditar sunt transmise şi o serie de caracteristici individuale,
precum: culoarea ochilor, a părului, configuraţia feţei, etc.

Ereditatea influenţează mai ales creşterea şi maturizarea organelor şi funcţiilor menţionate, indicând
cât de pregătit este organismul din punct de vedere biologic pentru a trece de la un stadiu al dezvoltării
psihice la altul. De asemenea, ereditatea influenţează într-o anumită măsură procesele psiho – fiziologice
mai simple, condiţionând, de exemplu, capacitatea de a sesiza sunetele înalte, de a evidenţia anumite
nuanţe cromatice, atenţia involuntară. Valorificarea potenţialităţilor ereditare este mijlocită de mediu şi
de modalităţile de organizare a activităţii celui care se dezvoltă.

Mediul reprezintă totalitatea condiţiilor naturale şi sociale, materiale şi culturale, totalitatea
influenţelor spontane sau organizate care se exercită asupra individului. Mediul pune la dispoziţia

39

copilului circumstanţe şi condiţii concrete de viaţă, obiecte, informaţii şi modele de comportament, care
pot fi învăţate, oferă prilej de comunicare şi schimburi afective între copil şi cei din jur. Mediul nu poate
influenţa direct dezvoltarea psihică, ci doar prin educaţie.

Educaţia constituie un ansamblu de acţiuni şi influenţe dovedite ştiinţific şi folosite conştient în ceea
ce priveşte procesul de formare a copilului ca personalitate. Educaţia debutează în prima zi de existenţă
a copilului, continuându-se toate viaţa. Semnificative pentru dezvoltarea psihică a copilului sunt relaţiile
afective şi de comunicare care se stabilesc de timpuriu în cadrul familiei.

Dezvoltarea psihică este un proces cu legităţi interne proprii, în care educaţia constituie punct de
plecare spre dezvoltare. Copilul nu este numai obiect, ci şi subiect al educaţiei, care decodifică şi
transpune mesajele educaţionale în forme şi structuri ale propriei activităţi.

Activitatea copilului mediază educaţia, constituind contextul cel mai apropiat al dezvoltării. Prin
această activitate proprie, care reprezintă un proces de învăţare, copilul redescoperă capacităţile umane
obiective în mediul socio – cultural, le recrează pentru sine, le asimilează şi le interiorizează,
transformându-le în conţinut şi organizare a vieţii sale psihice.

Prin activitatea sa de învăţare, copilul se opune activ influenţelor instructiv – educative exterioare, în
sensul că, învăţând, el trebuie să redea, pentru sine, sistemul influenţelor şi cerinţelor din afară. La
intersecţia dintre influenţele educaţionale exercitate de adult şi activitatea proprie de învăţare a copilului
iau naştere decalaje între niveluri de acţiuni şi operaţii potenţial necesare pentru îndeplinirea noilor
sarcini, plasate de educaţie în faţa învăţării, şi nivelurile atinse real în dezvoltarea posibilităţilor de
rezolvare ale copilului. Dezvoltarea înseamnă reducerea decalajului, refacerea echilibrului printr-un
proces de perfecţionare a caracteristicilor psihice ale personalităţii, în funcţie de noile cerinţe.
Educatorul formulează anumite sarcini şi cerinţe faţă de copil, iar acesta răspunde acestor sarcini şi le
rezolvă, înregistrând noi progrese în planul dezvoltării.

Dezvoltarea prin învăţare este un proces activ, producându-se prin provocarea şi angajarea unor mari
restructurări la nivelul celei mai profunde componente a activităţii proprii a copilului, motivaţia. Aceasta
constituie substratul energetic al dezvoltării. Trebuinţele, aspiraţiile, dorinţele, preferinţele, care intră în
componenţa motivaţiei sunt variabile interne care constituie forţa motrică nemijlocită a dezvoltării
psihice.

Suportul pe care se sprijină dobândirea de către copil a viitoarelor achiziţii psihice nu este unul
morfologic, ci unul dobândit. Sunt aşa zisele organe funcţionale ale creierului care servesc drept suport
al unor funcţii. Aceste uniuni funcţionale, constituite din elemente fiziologice şi elemente psihologice se

40

punându-se astfel bazele formării personalităţii. precum şi desprinderea copilului de câmpul perceptiv se întâlneşte tot în perioada preşcolară. care sporesc individualitatea preşcolarului. Copilul poate să se întristeze atunci când este recompensat pe nedrept. Primul aspect se referă la apariţia simţului de proprietate. „maşina mea”. Astfel. O amplă organizare şi stabilizare a comportamentelor. coerente. perioada producerii primelor relaţii şi atitudini ce constituie un nivel ridicat de organizare a vieţii psihice a copilului. ca structură psihică relativ stabilă. ). Cercetările au arătat că îndeplinirea. în cursul căruia are loc formarea iniţială a personalităţii. Legăturile dintre motive sunt produse de propria interioritate a copilului. de către copil. „Existenţa eului” şi „imaginea eului” sunt două aspecte importante. etc. separarea de alţii capătă consistenţă. 2. În perioada preşcolară. subordonându-se unele altora. la gândul că după aceea i se va permite să folosească o jucărie mult îndrăgită. El poate realiza o activitate care nu-i atrage atenţia. Cele mai îsemnate achiziţii la nivelul personalităţii copilului sunt: existenţa „eului”. comportamentele preşcolarului ajung să fie unitare. care se produc în structura activităţii psihice. Zlate. Motivele se supun unui proces treptat de ierarhizare. simţul corporal este mai fin. În preşcolaritate. invariabilă. care suferă transformări majore la această vârstă. Motivele sunt elementele cele mai importante ale activităţii. formarea conştiinţei morale. socializarea conduitei. care începe să realizeze ce aşteaptă părinţii de la el. ierarhizarea şi stabilizarea motivelor reprezintă condiţia fundamentală a formării personalităţii preşcolarului.formează în cursul interiorizării acţiunii de învăţare şi funcţionează ca un mecanism discret al capacităţilor psihice. locul motivelor biologice este luat gradual de motivele şi trebuinţele sociale ale copilului. care se întăresc reciproc. a unui lucru de dragul altuia este posibilă doar atunci când elementul ( jucăria ) pentru care se efectuează acţiunea neinteresantă nu se află în câmpul perseptiv al copilului.34 ). Verza.Factorii formării şi dezvoltării personalităţii Preşcolaritatea reprezintă intervalul de timp. Important în formarea personalităţii copilului este şi jocul. Activitatea preşcolarului este stimulată de motive. Preşcolarul consideră unele bucurii ca fiind doar ale lui ( exemplu: el vorbeşte despre „bicicleta mea”. îndeosebi cel bazat pe roluri. Prin urmare. 1994. 33 . Acest lucru este realizabil graţie modificărilor semnificative. 41 . Cel de-al doilea aspect se descrie printr-un început rudimentar de conştiinţă a preşcolarului. Existenţa eului are valoare egală cu lărgirea sferei sale de cuprindere şi devine un criteriu însemnat al determinării gradului de dezvoltare a personalităţii copilului. devenind inaccesibile observaţiei ( Golu.

Verza. lăudăroşenia. ar putea conduce. intră în contact cu alţii. Factorul care produce trăsăturile de caracter este dat nu neapărat de divergenţele manifestate la această vârstă. Astfel. trăieşte noi experienţe sociale. aşa încât în aceasta se înscriu atitudinile. în perioad preşcolară. cum ar fi: sensibilitatea pentru adevăr. Conştiinţa morală a copiilor. De o mare importanţă este intenţia educativă încorporată în modalităţile de satisfacere a contradicţiilor” ( Golu. Unii psihologi menţionează faptul că există două forme de sociabilitate a preşcolarilor şi 42 . ca şi contradicţia dintre constrângerile realităţii şi libertăţile oferite de fantezie. odată cu vârsta. noţiuni. obişnuinşe morale ). Copilul îşi formează imaginea de sine prin preluarea ei de la părinţi. ci mai ales de modul lor de soluţionare. încrederea în forţele proprii. Conjunctura în care se manifestă socializarea comportamentului preşcolarului este contextul social. verifică prin experienţă directă un mare număr de comportamente interrelaţionale. negative ca: minciuna. fiind absorbit de partener. Dezvoltarea relaţiilor sociale poate fi evidenţiată prin felul în care copiii realizează percepţia altora. dar şi altele mai complexe ( sentimente. copilul având tendinţa să-l imite. încep să se caute unii pe alţii. el este obligată să treacă de la existenţa solitară la existenţa colectivă. înglobează unele elemente psihice ceva mai simple ( reprezentări. fie spre instalarea unor trăsături caracteriale pozitive. Copilul din grădiniţă. Pe la cinci ani. Conştiinţa morală veritabilă va fi o achiziţie mult mai târzie a adolescentului. deşi spiritul de cooperare nu este clar conturat. să devină mai sensibili în prezenţa altora. În jurul vârstei de trei ani. deşi îşi urmăresc propriile lor activităţi. 103 ). În preşcolaritate. La preşcolari descoperim o conştiinţă morală primitivă dominată. uitând de propriul său joc. de sentimente şi nu de raţiune. copilul începe să simtă spiritul competiţiei. sau. dimpotrivă. Imaginile parentale interiorizate înseamnă pentru copil un mijloc de autocontrol care îi dă siguranţă şi îi intensifică independenţa. care se constituie treptat. „Contradicţia dintre dorinţele şi aspiraţiile extinse ale copilului şi posibilităţile sale limitate de satisfacere. copiii. dar şi cel rămas în cadrul familiei. exigenţele părinţilor. etc. Socializarea conduitelor preşcolarilor şi ivirea unor trăsături caracteriale apar în contextul jocului şi al activităţilor. răsturna construcţiile. percepându-l ca un pericol care îi poate lua jucăriile. Puţin înainte de patru ani. etc. în acelaşi timp. în schimb durata se prelungeşte. încrederea copilului în sine şi în alţii. frecvenţa certurilor dintre copii scade. la băieţi neînţelegerile sunt mai dese decât la fete. judecăţi morale ). Producerea conştiinţei morale a copilului se află în strânsă legătură cu imaginea de sine a acestuia. celălalt devenind rival. Cercetările arată că. Se formează. După vârsta de patru ani. copilul începe să-l perceapă pe celălalt ca partener egal de activitate. celălalt devine obiect de identificare. Zlate. atitudini. în special. copilul se simte ameninţat de prezenţa altuia. 1994.

Educarea sociabilităţii se realizează prin încredinţarea unor sarcini şi responsabilităţi sociale. în esenţă. iar cele ale creşterii în greutate sunt din ce în ce mai mari. Din această cauză. apar unele modificări morfologice. Masa musculară este aproximativ 27 % din greutatea corporală. datorită integrării acestuia într-un mediu organizat de desfăşurare a activităţii ( grădiniţa ). dantura provizorie se deteriorează. sistemul osos prezintă o mare supleţe. oasele preşcolarului sunt încă destul de elastice. conductibilitatea şi tonusul muscular. Motricitate şi senzorialitate la vârsta preşcolară Vârsta preşcolară. dar.1. 1994. se înregistrează creşteri în ceea ce priveşte excitabilitatea. Creşterea în înălţime şi în greutate a copiilor se realizează relativ în acelaşi ritm accelerat atât la fetiţe. înălţimea se dublează. iniţiativă. dar poate fi deformat de eventualii factori traumatizanţi ori de solicitări fizice inadecvate. acestea arătându-se prin instabilitate comportamentală. mai accentuată în comparaţie cu cea a bustului şi a altor segmente sau părţi corporale. vârstă de aur a copilăriei. iar greutatea este de cinci ori mai mare decât la naştere. astfel că la vârsta de patru ani. maleabile. Această perioadă se distinge prin câteva particularităţi. Procesul de osificare este în plin progres. datorită substanţelor organice şi ţesutului cartilaginos. Specificul dezvoltării cognitive la vârsta preşcolară 3. Spre sfârşitul acestei perioade „punctele de osificare” încep să fie vizibile în toate oasele carpiene. treptat. în timp ce mugurii danturii definitive se întăresc ( Golu. prin posibilitatea de a face ceva. 78 ). cât şi la băieţi. se caracterizează printr-o diversificare a comportamentului copilului.anume: sociabilitatea ( adaptarea socială ) şi capacitatea socială. elementul stabil al conduitei unei persoane. 3. Valorile medii anuale ale creşterii în înălţime sunt din ce în ce mai mici. creşte nesemnificativ ţesutul adipos. creşte proporţia de săruri minerale şi substanţe proteice. ceea ce o diferenţiază de altele” ( Sillamy. Adaptarea socială se referă la posibilităţile generale ale copiilor de a face faţă impedimentelor şi cerinţelor din ambianţa socială. 216 ). spre sfârşitul perioadei preşcolare şi începutul celei şcolare. acolo unde trebuie să facă faţă unor noi solicitări comunicaţionale. Căile respiratorii nazale sunt îngustate şi uşor iritabile. modul său obişnuit de a fi. 1965. concretizate în creşterea membrelor inferioare. prin implicarea preşcolarilor în jocuri şi diverse activităţi sau prin răsplătirea lor pozitivă. Verza. Zlate. 43 . Capacitatea socială se manifestă prin autonomie. ceea ce favorizează inspiraţia pe gură. „Personalitatea este. muşchii au multă apă în compoziţia lor chimică. Deşi procesul de osificare continuă. Se constată şi întârzieri ale sociabilităţii.

ele capătă un anumit grad de stereotipizare. îşi creează o sferă largă de acţiune din punct de vedere motric. ordinea executării lor neavând o prea mare importanţă. libere. inclusiv adulţi. printre altele. care dezvoltă abilităţi manuale. din cauză că alveolele pulmonare sunt mici. însă. În acest caz. spontane. cordul are. capătă o mai mare autonomie. Capacitatea de a evoca. mişcările sunt imprevizibile. prin contactul nemijlocit cu obiectele şi fenomenele care fac parte din realitate. să se îmbrace şi să se dezbrace singur. Nevoia de mişcare este una dintre nevoile de bază resimţite de copil la această vârstă. 44 . Înainte de apariţia jocului cu obiecte. musculatura slab dezvoltată şi. Preocuparea pentru joc este crescută.28 de respiraţii / minut la vârsta de 5 . ordinea lor fiind prestabilită. preşcolarul se joacă cu parteneri. de aceea. anumite situaţii reale.cantitatea de aer care se ventilează prin plămâni este redusă. examinarea jucăriilor colorate oferă la fel de multe ocazii de învăţare senzorială. contribuie mult la dezvoltarea relaţiilor interpersonale. Către 5 ani se dezvoltă formele de inhibiţie condiţionată. lovirea mingii. Dezvoltarea reprezentărilor se realizează. îndeosebi. dar şi pierderea lor în lipsa exersării. se contractă mai des. ceea ce permite participarea la forme mai complexe de activitate. Aparatul cardio – vascular este bine adaptat. exprimarea stărilor emoţionale prin mimică şi pantomimică. pipăirea cubului. Copilul care reuşeşte să-şi facă singur toaleta. de aceea frecvenţa respiratorie este mai mare ( aproximativ 30 de respiraţii / minut la vârsta de 3 . deci prin mişcările diferitelor segmente ale feţei sau ale corpului. În unele activităţi. Aceasta. În jurul vârstei de 5 ani are loc o oarecare disciplinare a conduitei. Prin acţiunea cu obiectul preşcolarul intră mai profund în intimitatea acestuia. manifestând interes pentru jocuri de construcţie. mişcările se transformă în deprinderi. verbal sau intuitiv. Motricitatea şi acţiunea copilului cu obiectele ajută şi la închegarea personalităţii sale. de automatizare. alături de exprimarea copilului prin joc şi creşterea nivelului atenţiei. conştientizând mai bine responsabilităţile în raport cu propria sa persoană. este în creştere. frecvenţa cardiacă ajungând la aproximativ 100 – 110 pulsaţii / minut. favorizate şi de anumite abilităţi motrice. decât altul care priveşte obiectul. Un copil care manipulează o jucărie poate imagina mai multe lucruri decât în absenţa acesteia şi a acţiunii cu ea. Nevoia de acţiune. concretizată prin executarea diferitelor mişcări. Un preşcolar care mânuieşte un obiect are şanse mai mari de a-şi elabora o imagine adecvată despre el.4 ani şi 26 . stă la baza dezvoltării psihice a copilului. Copilul întreprinde cu plăcere acţiuni precum imitarea adulţilor. particularităţile sistemului nervos central influenţează pozitiv formarea deprinderilor motrice. îşi extinde şi îmbogăţeşte cunoaşterea. La vârsta de 4 – 5 ani. în altele. cu ajutorul cărora acesta.6 ani ). fără să-l atingă. însă.

Dezvoltarea gândirii la vârsta preşcolară Gândirea reprezintă procesul cognitiv de însemnătate centrală în reflectarea realului. Se observă că aruncarea cu un băţ de deasupra umărului este caracterizată de o amplitudine crescută. în special la 3 – 4 ani. crescând receptivitatea pentru educarea motrică. modul de dezvoltare somatică a preşcolarului se bazează pe formarea aptitudinilor motrice. acestea devenind mai sigure. dar mişcarea devine biarticulară. 3. Particularităţi ale dezvoltării proceselor cognitive superioare 3. însoţită de o rotaţie a centurii scapulare în plan orizontal. ce are loc la nivelul genunchiului. faza de zbor nu este clară. de formare. încă. Săritura. Pe plan motric. precum mersul. este legănat. Acţiunea de lovire a mingii cu piciorul de către preşcolari are drept rezultat trimiterea acesteia la o înălţime de trei metri. iar în alergare începe să se remarce faza de zbor. iar percepţiile spaţiale sunt slab dezvoltate. mersul devine mai corect. săriturile de stâng – drept. Deprinderile de aruncare şi prindere sunt. mai ales. Nesiguranţa în efectuarea mişcărilor se constată. După vârsta de 5 ani.2. nu se execută corect la această vârstă. Între 5 – 6 ani. În concluzie. poziţia corpului este. Caracteristicile acestei deprinderi sunt: mişcarea pregătitoare a piciorului care loveşte. echilibrul. Mersul. încă. statică. După vârsta de 5 ani se înregistrează o îmbunătăţire a coordonării mişcărilor. cu ritm inegal. În timpul aruncării. elanul poate fi de unul sau doi paşi. drept – stâng şi alergările. între 3 – 5 ani. mulţi preşcolari târşind picioarele. Prin educaţie motrică se urmăreşte realizarea principalelor achiziţii psiho – motorii. care constituie fundamentul principalelor tipuri de mişcare. Din punct de vedere al aprecierii distanţei de aruncare sau deplasare se constată neconcordanţe. aruncarea. în faza de început. în continuare. în toate variantele. piciorul care execută mişcarea rămâne flexat în timpul acţiunii. la 5 ani. iar în alergare. prin intermediul abstractizării şi generalizării coordonate în acţiuni mentale. păstrându-se greu direcţia. extrage şi modifică informaţii 45 . alergarea. în acelaşi timp îmbogăţindu-se şi ritmul. ajungând la 6 metri. care însoţeşte acţiunea şi se finalizează printr-o mişcare de flexie la nivelul bazinului. După 5 ani creşte tonusul muscular şi capacitatea de rezistenţă la eforturi mai mari şi prelungite. în această etapă.2. slab dezvoltaţi.1. Preşcolarii îşi îmbunătăţesc. când posibilităţile de coordonare sunt limitate. mişcările care cer precizie se execută cu un consum mare de energie. deoarece muşchii scurţi sunt. prinderea şi coordonările vizual – motrice. mai suplu. Aceasta înseamnă dezvoltarea somatică a preşcolarului şi constituie premisa pentru formarea unor noi trăsături în etapa următoare. forţa de aruncare creşte prin implicarea mişcării trunchiului.

Prin intermediul gândirii. El va începe să analizeze realitatea din punct de vedere obiectiv. Aceasta se înfăptuieşte prin raportarea noilor informaţii la fondul de cunoştinţe asimilate şi sistematizate. 46 . gândirea sa are un caracter intuitiv. logica neavând. 1994. judecăţilor şi raţionamentelor. preşcolarul crezând că toate lucrurile sunt create de om. Cu ajutorul cuvântului. ca fiind unul dintre „nucleele” operatorii ale gândirii. în ochii copilului. Comparând gândirea sa cu a altuia. preconceptele câştigând în generalitate. O altă caracteristică importantă a gândirii copilului este organizarea structurilor operative ale gândirii. Totuşi. După vârsta de trei ani. „Ce este aceasta?” ). Prin imitarea lucrurilor. la constituirea claselor logice. dar care. „De ce – urile” copilului arată existenţa unei precauzalităţi intermediare între cauza eficientă şi cauza finală şi tind să găsească o raţiune din aceste două puncte de vedere care în ochii noştri sunt întâmplătoare. neputând deosebi suficient de bine realitatea obiectivă de cea personală. Din egocentrismul gândirii se dezvoltă artificialismul. copilul iese din egocentrismul său şi descoperă alte perspective de abordare a realităţii. în precizii. Ea evoluează treptat. ce pregăteşte gândirea operativă complexă. posibilităţile de sistematizare şi înţelegere a gândirii copilului sporesc. Cu toate acestea. activităţile structurate în diverse grade desfăşurându-se între aceşti doi poli.despre relaţiile categoriale şi determinative în forma conceptelor. gândirea rămâne sincretică. neputând să treacă peste aspectele de formă sau culoare. această precauzalitate se transformă într-o cauzalitate raţională prin asimilarea ei nu cu acţiunile proprii. dar ea depinde de ireversibilitatea perceptivă. conducând. Copilul surprinde cu greu relaţii de permanenţă şi invariaţie. ci cu operaţiile. În evoluţia psihică a preşcolarilor. Considerând orientarea practică o trăsătură caracteristică a gândirii preşcolarului este necesară însoţirea poveştilor de materiale ilustrative şi imagistice. fenomenelor şi acţiunilor pe care le întâmpină. gândirea are o pondere deosebită. Copilul are o gândire egocentrică. fiind legată de imaginile şi de demersurile individuale. Preşcolarul îşi dezvoltă interesul pentru relaţiile cauzale dintre fenomene. Verza. Alături de acestea se vor contura primele operaţii ale gândirii. astfel. au nevoie de o explicaţie finală. O astfel de particularitate a gândirii evidenţiază slăbiciunea psihicului său. Zlate. apariţia noţiunilor empirice. un rol semnificativ. fapt sesizat prin întrebările adresate de acesta ( „De ce este aşa?”. prin colaborarea cu partenerul de joc egocentrismul gândirii va trece la reciprocitate. Cauzalitatea şi întâmplarea sunt considerate de Piaget. încă. omul desprinde sensurile obiectelor. acestea fiind coordonări generale ale acţiunilor ( Golu. Treptat. inteligenţa străbate o etapă de inventivitate. 86 ).

Jocurile logico – matematice au valoare formativă pentru că reuşesc să pună copilul în situaţia de a acţiona asupra obiectelor. etc. Sinteza. de comparaţie. pe plan mintal. Un joc precum „Găseşte cercul!” îl solicită pe preşcolar să selecţioneze din mai multe figuri geometrice doar cercul. abstractizare. în funcţie de sarcina jocului didactic şi de regulile enunţate. capacitatea de analiză şi sinteză. generalizarea şi clasificarea. sub îndrumarea cadrului didactic. să-l separe şi pe acesta după culoare şi mărime. lege asupra tuturor cazurilor particulare care au proprietăţile date. rupte şi apoi de reunire a lor. Preşcolarul de 3 – 4 ani poate să stabilească asemănări şi deosebiri între piesele trusei. mărime ). La nivelul percepţiei. comparaţia. Aceste activităţi desfăşurate conduc spre cultivarea operaţiilor gândirii la preşcolarii mici şi la crearea fondului favorabil formării unor deprinderi intelectuale. proces opus analizei constă în unificarea mintală şi legarea părţilor analizate între ele. deoarece au posibilitatea de a le compara cu obiectele care le înconjoară. şi structuri ale întregului. câteodată după altă schemă. Prin aceste jocuri creşte potenţialul intelectual şi creator al copiilor. în baza anumitor note din conţinutul lor. Jocurile logico – matematice sunt utile pentru a fixa şi a întipări copiilor cunoştinţe legate de însuşirile acestor piese de lucru. principiu. se observă diferenţieri de forme. Doar la nivelul intelectului sunt realizabile astfel de operaţii de descompunere a întregului în părţi ca şi cum ar fi tăiate. ulterior. Generalizarea este operaţie de sinteză superioară care admite extinderea rezultatului sintezei – noţiune. generalizarea şi clasificarea. segmentări în minte ale unui întreg. în noţiuni generale. specifică gândirii. Clasificarea reprezintă o operaţie logică. a asemănărilor şi deosebirilor între obiectele comparate. triunghi. Copiii le reţin cu uşurinţă. gusturi. este o operaţie de selecţie ce se produce pe verticală pentru a ajunge la categorii sau integratori superiori. abstractizarea. pătrat. 47 . la început mai simple. reconstruind realul în lumina unor principii logice. dar nu şi separări. clasificare. Activitatea de analiză şi sinteză stă la baza celorlalte operaţii ale gândirii: comparaţia. să-şi însuşească unii termeni matematici specifici. precum şi unele atribute ale acestora ( culoare. abstractizarea. pentru ca. culori. posibilităţile de valorificare şi exprimare orală. Prin cercetări recente se evidenţiază faptul că dezvoltarea intelectuală a copilului se realizează prin administrarea treptată a unor operaţii şi structuri logice. prin care noţiuni mai puţini generale sunt grupate. Analiza şi sinteza sunt operaţii angajate în orice operaţie de gândire. Abstractizarea . Compararea dă posibilitatea desprinderii caracteristicilor esenţiale ale obiectelor. spiritul de observaţie. Preşcolarul de vârstă mică ţine minte foarte uşor formele de cerc. Prin comparaţie se înţelege instalarea. În studiul gândirii este nevoie să vizăm operaţiile ei: analiza şi sinteza. iar pe baza acestor caracteristici se poate efectua generalizarea. ulterior mai complexe.

fapt evidenţiat atunci când copilul realizează un colaj sau desenează. Copiii de 5 – 6 ani sunt capabili să perceapă global cantităţi până la 4 – 5 obiecte. 3. de desprindere a numărului de cantitate. asimilează şi generalizează experienţa socială. propoziţiile devenind mai lungi şi mai complexe. de la forme de gândire intuitiv – acţionale senzorio – motorii. fiind comparat cu o unealtă. deoarece copiii trebuie să plaseze în interiorul celor două cercuri secante. capacitatea gândirii operatorii creşte. motiv pentru care educarea capacităţilor comunicative este distinctă de educarea capacităţilor de vorbire şi ulterioară dezvoltării acestora. expresivitatea şi intonaţiile vorbirii se amplifică. se autoevaluează. Preşcolarii încep să folosească numeroase adjective. mulţimi de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată. prin intermediul căruia oamenii cooperează. până la forme de gândire intuitiv – imaginative şi verbale. sentimentele. emoţiile. Ezechil. Din acest moment. copilul se manifestă prin exclamaţii. În perioada preşcolară construcţia propoziţiilor se complică. Însuşirea reprezentărilor matematice se bazează pe înţelegerea legăturilor dintre cantitatea obiectelor şi număr. astfel că în intersecţia cercurilor să apară toate elementele comune celor două mulţimi. să facă deducţii şi să ajungă la capacitatea de a sintetiza şi generaliza nişte cunoştinţe dobândite anterior. În timpul desfăşurării activităţii. prin intermediul limbii. La baza manifestării limbajului se găsesc anumite reguli logice şi lingvistice. 2011. Capacităţile de comunicare trebuie să facă obiectul expres al preocupărilor educatorului ( Păişi . Dacă preşcolarul este pus să recunoască proprietatea comună a elementelor din intersecţie. cadrul didactic trebuie să-i înveţe pe copii să stabilească legături. limbajul este o manifestare individuală ce se materializează ca activitate de comunicare. ceea ce se realizează printr-o activitate conştientă. 20 ). comparaţie.2. interes deosebit prezintă problema dialogului copiilor. în grădiniţă. gândurile. Activităţile matematice aduc un aport mare la formarea şi dezvoltarea unor calităţi ale gândirii. etc. Actul comunicării presupune un proces mult mai complex decât cel al vorbirii. Din punct de vedere psihologic. treptat. relaţii logice. Gândirea copiilor trebuie să se dezvolte. lucru sesizat din aspectele dialectale ale limbajului copiilor. la exersarea unor operaţii ale acesteia. de jocuri didactice şi jocuri logico – matematice cu preşcolarii.2. structuri comparative şi de evaluare. Particularităţi ale dezvoltării limbajului Limbajul reprezintă un instrument de comunicare interumană. De exemplu. dar şi acordări de sensuri incorecte. abstractizare. Limbajul fixează experienţa cognitivă şi organizează activitatea. Familia are un rol important în dezvoltarea vorbirii. Cu ajutorul limbajului se trensmit stările interne.Lăzărescu. De aceea este utilă desfăşurarea. 48 . un joc precum „Jocul celor două cercuri” pune în faţa copiilor probleme de analiză. exprimări de intenţii.

integrând-o sau anihilându-i. O altă particularitate a limbajului preşcolarului constă în apariţia unor defecte de vorbire. rinolalia şi bâlbâiala ( Golu. Copiii. Flexionarea lui gramaticală şi chiar de sens. cuprinde numeroase momente de 49 . 88 ). fără o învăţare organizată a acestora. iar ale corpului mai proiective şi mai dense în structura totală a comunicării la acest nivel. 3. La vârsta preşcolarităţii. care se antrenează prin exersare. Comunicarea non – verbală este mai discretă la preşcolari şi însoţeşte comunicarea verbală. în jurul vârstei de 6 ani vorbesc. modelând funcţionarea prezentă şi viitoare a fiinţei. iar cu educatoarea încearcă să realizeze propoziţii complete. În comunicarea cu copiii mai mici. 1994. evită să folosească cuvinte greu de pronunţat. Copilul utilizează o gestică accentuată atunci când recită poezii. Caracteristici ale memoriei Memoria reprezintă modul în care experienţa trecută este înmagazinată la nivelul creierului. cu atât este mai încărcată comunicarea cu elemente de gestică şi mimică accentuată. mesajul. Dezvoltarea vorbirii certifică punctul de vedere generativ. 2006. ce are la bază creşterea capacităţii de generalizare a unor relaţii gramaticale deja consolidate. Mişcările mâinii sunt mai spontane şi încărcate de energie. Memoria este proces psihic. când vorbesc cu copii mai mici folosesc propoziţii scurte. Sunt posibile omisiuni.3. 297 ). învăţarea contribuie la dezvoltarea psihică a copilului. chiar dacă pronunţia nu este perfectă. specific copilului preşcolar. dar şi gestica şi tăcerea. Cu cât partenerul de discuţie este mai mic. Adulţii îşi adaptează limbajul la capacitatea de înţelegere şi vorbire a copiilor. în parte. un cuvânt nou învăţat de preşcolar putând fi utilizat într-o mulţime de combinaţii. inventarea lor. Atunci când vorbesc cu copii mai mari sunt mai reticenţi. Învăţarea este o formă de activitate care se bazează pe acţiunile de învăţare din cadrul jocului şi a altor tipuri de relaţionare a copilului cu lumea externă. ca în cazul unor cuvinte ce conţin mai multe consoane alăturate ( „caun” în loc de „scaun” ). uşor stereotipe. ale analizatorului verbo – motor şi ale analizatorului auditiv. Medierea verbală are o însemnătate deosebită. Învăţarea evidenţiază eficienţa atenţiei şi a memoriei ( Muntean. Aceste deficienţa de pronunţie se datorează unor particularităţi ale aparatului fonator. evidenţiază structura generativă a limbajului. Jocul. el gesticulează mai mult decât în comunicarea cu adulţii. Caracteristică pentru preşcolaritate este şi formarea independentă a cuvintelor. Cele mai răspândite sunt: dislalia. Zlate. În preşcolaritate creşte mai mult latura fonetică a limbajului. Comunicarea non – verbală însoţeşte şi susţine deseori limbajul vorbit în perioada preşcolară. Verza. Există diferenţe de abordare a comunicării între copii şi între copii şi adulţi. În comunicare prezintă interes fluxul vorbirii. care reprezintă o abatere de la dezvoltarea normală a limbajului.2.

Atenţia este importantă în asigurarea desfăşurării oricărei activităţi. jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate ariile curriculare. pentru că fixarea este variabilă şi. alimentată din viaţa curentă. 3.2. deoarece reproducerea are unele aspecte în care se evidenţiază o oarecare rigiditate. odată cu dezvoltarea reprezentărilor.4. florii ). Bratu. a gândirii. păstrarea. reguli. până la urmă. 34 ). Cu toate acestea. teatru de copii şi în alte situaţii culturale. să fie întrerupt în timpul recitării. la 12 – 14 minute . la preşcolarul mijlociu şi 20 – 25 de minute. Copilul preşcolar are capacitatea de a memora poeziile şi de a le reproduce cu plăcere. Câmpul. în repetate rânduri. de focalizare şi de concentrare. al capacităţilor de percepţie şi.. Memoria are un rol important în fixarea. numeroase asemănări între stilul conduitelor celor din aceeaşi familie. în audiţia de poveşti ori vizionarea de diafilme. ( Lupşa. 2005. etc. Imitaţia pe acest plan se asociază cu observaţia. copilul fabulează. fie ea şi fantastică. implicit. antrenant şi uşor asimilabil de către copil. Realitatea este înţeleasă de către copil într-un mod aparte. Datorită dezvoltării imaginaţiei. 2005. Până la vârsta de 6 ani. Toate acestea evidenţiază faptul că întreaga dezvoltare a inteligenţei intră într-o nouă etapă. fapt ce creează.învăţare ( perceptivă. încă relativ restrâns. intelectuală. eronat sau fidel. Imaginaţia preşcolarilor este bogată. superficială. etc. ci ea apare şi se dezvoltă la copil în procesul activităţii de joc şi învăţare şi sub influenţa sistematică a adultului. preşcolarul poate să se transpună în orice situaţie. realizând procesul de învăţare într-un mod atractiv. conferă utilitate fiecărui lucru ( masa este ca să mănânci. familiarizarea cu specificul unor obiecte şi relaţii sociale. Bratu. preşcolarul uită repede. recunoaşterea şi reproducerea conduitelor observate la cei din jur. Jocul este un teren de antrenare a atenţiei. fără a se spune că minte. soarele este ca să facă 50 . Concentrarea creşte de la 5 – 7 minute. în situaţii obişnuite şi chiar 45 – 50 de minute în joc. denumiri. Nu este indicat. în grădiniţă. motorie. Copiii îşi creează noi reprezentări sau idei pe baza realităţii înconjurătoare. ci trebuie să reproducă poezia în întregime. etc. imitându-l pe adult şi imaginându-şi tot felul de situaţii. la preşcolarul mare. Recunoaşterea şi reproducerea se realizează. „de-a educatoarea”. copilul atribuie suflet obiectelor ( scaunului. însă. de fixare acordă păstrării şi reproducerii caracteristici fragmentare. Copilul se joacă „de-a mama”. morală ). atât voluntar cât şi involuntar. la preşcolarul mic. a limbajului. Specificul imaginaţiei la vârsta preşcolară Imaginaţia nu este un proces psihic înnăscut. imaginaţia nu prea deosebeşte ceea ce este fals de ceea ce este real. 31 ). Până la vârsta de 6 ani. prompt sau lent ( Lupşa. memorarea unor norme.

se dezvoltă. se dezvoltă. se dezvoltă vocabularul şi posibilitatea de exprimare. Acesta. îl are experienţa proprie a copiilor în acţiunile nemijlocite cu obiectele şi fenomenele mediului înconjurător. îl pune pe copil în situaţia de a gândi. copilul acceptă să înlocuiască un lucru prin altul ( în loc de seringă foloseşte un beţişor. Cunoştinţele care sunt comunicate copiilor despre tot ce-l înconjoară nu se pot realiza fără ajutorul cuvântului. poziţii spaţiale. uşurează trecerea spre formarea gândirii concrete. Dezvoltarea voinţei progresează spre forme ale activităţii 51 . Încă din primii ani de viaţă. În contact direct cu realitatea şi pe baza cunoştinţelor transmise şi însuşite treptat se dezvoltă operaţiile gândirii. de comparaţie. consideră că totul a fost confecţionat. ). Astfel. atenţia şi memoria. curiozitatea. ( Popescu – Neveanu. copiii deprind limba maternă. spaţiul de creaţie al copilului fiind nelimitat. desenează pe pereţi. de a analiza. de asemenea. 1990. de a clarifica. Prin manevrarea de către preşcolari a obiectelor concrete sau a imaginilor acestora li se dzvoltă percepţiile. Preşcolarii pot fi familiarizaţi cu procesul de numărare până la 10 după ce aprofundează şi îşi îmbogăţesc cunoştinţele cu privire la cantitate. ca şi formarea unor deprinderi durabile în cadrul acţiunii permanente şi orientate spre un scop clar. În jurul vârstei de 5 ani. gândirea şi limbajul. de a sesiza relaţiile dintre obiecte. tendinţa de a se aventura în necunoscut. Imaginaţia creatoare este stimulată şi susţinută de motive şi atitudini creatoare: interesul pentru nou. capacitatea de analiză şi sinteză. Imaginaţia se antrenează şi în activităţi creatoare.. Deprinderile de muncă intelectuală Un rol hotărâtor în formarea deprinderilor de activitate intelectuală. sub formă de întrebare sau adresare directă. se formează reprezentările corecte despre mărimi. etc. Dezvoltarea limbajului copiilor. Produsul imaginaţiei creatoare este un proiect mental. De asemenea. copiii trebuie deprinşi să caute explicaţia fiecărui fenomen din natură şi societate. Pentru a-i obişnui pe copii cu munca intelectuală trebuie orientată curiozitatea spre noi domenii ale cunoaşterii. independenţa în gândire şi acţiune. originalitate şi ingeniozitate. 90 ). Pe plan imaginar. îşi dezvoltă vorbirea.lumină ). perspicacitatea şi rapiditatea în formarea răspunsurilor. în strânsă legătură. etc. Îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe pe bază senzorială despre cantitate. etc. despre abordarea mulţimilor în şir crescător şi descrescător. în loc de spirt foloseşte apă. au loc însemnate schimbări în ceea ce priveşte activitatea voluntară a preşcolarului. se extinde sfera de cunoştinţe. Copilul poate alcătui construcţii de cuburi în structuri tridimensionale. câmpul vizual. ca şi independenţa în gândire. de a compara. încrederea în posibilităţile proprii. formarea deprinderilor de exprimare corectă au loc în condiţiile existenţei capacităţii de a recunoaşte şi de a denumi obiectele şi însuşirile acestora. sporeşte capacitatea de cunoaştere.3. la constituirea mulţimilor de obiecte şi efectuarea unor exerciţii cu mulţimi echivalente. spiritul de observaţie. în acelaşi timp cu procesul cunoaşterii. 3. caracterizat prin noutate. Creţu. Zlate.

voluntare: copilul poate să-şi subordoneze acţiunea unui scop anterior stabilit, sarcinilor date de adult,
cerinţelor colectivului de copii.

Orice activitate conştientă presupune concentrarea şi stabilirea atenţiei. Fără aceste calităţi, însuşirea
este de neconceput. Aceste calităţi ale atenţiei nu sunt înnăscute, ci sunt rodul unei educaţii conştiente,
ce pot fi formate prin activităţile desfăşurate în grădiniţă. Pregătire psihologică a copilului presupune şi
pregătirea afectivă şi raţională. Prin urmare, educatoarele trebuie să se preocupe şi de introducerea
treptată a preşcolarului în sistemul activităţilor organizate, pentru a-i forma deprinderi elementare de
muncă, respectând normele de disciplină şi ducând la bun sfârşit activitatea demarată.

În concluzie, deprinderile intelectuale se referă la automatizarea unor aspecte ale proceselor de
observaţie, memorie, imaginaţie, a operaţiilor de calcul. În centrul tuturor posibilităţilor de formare a
deprinderilor intelectuale se află gândirea, ca proces intelectual, dar un rol important îl are şi limbajul.

3.4. Sensul dezvoltării cognitive; relaţia dintre senzorial şi logic la vârsta preşcolară
A observa înseamnă a încerca să descoperi cât mai exact ceea ce ne înconjoară, a privi cât mai bine,
a pipăi, a asculta şi, bineînţeles, a afla şi a fixa raporturile logice între fapte, a le include în categoriile
mintale.

Tipurile de observări care se desfăşoară în grădiniţă se pot fixa în funcţie de criterii formative,
respectiv participarea analizatorilor, cât şi introducerea operaţiilor gândirii. Existenţa diferitelor operaţii
ale gândirii contribuie la organizarea şi aprofundarea percepţiei, la restructurarea reprezentărilor, la
desprinderea esenţialului, etc.

Observarea solicită analizatorii, dar pentru a asigura calitatea percepţiei şi o reprezentare cât mai
corectă, în atenţia educatorului trebuie să stea şi asigurarea raportului dintre analiză şi sinteză. În acest
gen de activitate, accentul cade pe percepere sistematică a realităţii. Acest lucru impune ca momente
cheie în realizarea observaţiilor, analiza şi sinteza celor observate.

Observările care se sprijină pe antrenarea, îndeosebi a unui analizator sau a mai multor analizatori în
acelaşi timp sunt favorabile lărgirii experienţei senzoriale a preşcolarilor, îmbinării percepţiei cu
acţiunea. Logica analizei este determinată de relaţii de tipul: „Ce aflăm despre..... dacă îl mirosim?”, „Ce
aflăm despre..... dacă îl pipăim?”.

Copiii fac constatări directe, fac asocieri simple între cele percepute în momentul respectiv şi datele
acumulate anterior în experienţa personală. Acelaşi tip de observare pune pe primul plan însuşirea
tehnicilor simple de investigare a realităţii. Scopul cel mai însemnat îl reprezintă familiarizarea copiilor
cu modul de utilizare a propriilor capacităţi perceptive şi, îndeosebi, de formarea a unor deprinderi şi

52

priceperi corespunzătoare ca de exemplu: cum să procedeze pentru a afla forma obiectelor, asperitatea,
densitatea, starea de agregare, etc. Accentul se pune pe relaţia dintre o anumită însuşire şi tehnica
utilizării diferiţilor analizatori pentru determinarea acesteia. Relaţia de bază care se stabileşte în astfel de
observări este de tipul: „Ce trebuie să facem ca să aflăm dacă......... este tare?”.

Selecţionarea celor mai eficiente metode şi procedee de îndrumare a percepţiei reprezintă o cerinţă
decisivă de care depinde reuşita observării. Preşcolarii participă, prin eforturi proprii, descoperă relaţii,
investighează, formulează concluzii. Didactica modernă acordă prioritate percepţiei independente,
învăţării prin descoperire, metodei ciorchinelui, lotusului, brainstormingului, pălăriilor gânditoare, etc.
În acest context se insistă tot mai mult pe acţiunile copiilor, care să favorizeze, la rândul lor, principalele
operaţii mintele:

 Să formuleze întrebări depre obiectul perceput;
 Să emită ipoteze, să încerce să le verifice prin observaţie şi experimente;
 Să clasifice, să ordoneze, să măsoare;
 Să solicite o informaţie şi să o utilizeze corect;
 Să descifreze răspunsul după desen.
Întrebările cauzale produse în urma observării solicită intens gândirea. Educarea unei gândiri
flexibile, divergente, critice este posibilă doar prin stimularea confruntării de păreri.

Este necesar ca numărul întrebărilor cu caracter problematic ( exemplu: de ce se rostogoleşte
nuca? ) să crească, iar cel al întrebărilor cu caracter situativ să scadă. Întrebările care îi orientează pe
preşcolari spre tehnicile de investigare au urmări pozitive în evoluţia lor psihică. Investigarea activă a
realităţii înconjurătoare de către preşcolari dezvoltă la aceştia capacitatea de a îmbina analiza şi sinteza.

Activitatea de investigare, de descoperire e o cale de formare a capacităţilor intelectuale.
Descoperirea evidenţiază posibilitatea formării gândirii ştiinţifice, încă de timpuriu, la preşcolari.
Aceştia, la început, încearcă, iar, într-o etapă ulterioară, chiar reuşesc să stabilească şi mintal unele relaţii
incomplete ( grupări, ordonări ).

Copilul are tendinţa de a formula relaţii numai pe baza unui material izolat, ceea ce este contrar
logicii. Comparaţia cu modelul vechi, cât şi cu situaţiile nou create, contribuie la dezvoltarea capacităţii
copiilor de a stabili relaţii, în plan mintal, prin acţiune directă cu material concret intuitiv.

Copiilor li se dezvoltă gândirea logică atunci când sunt puşi în situaţia de a căuta soluţii şi de a
verbaliza acţiunile îndeplinite. Prin jocurile logico – matematice, se dezvoltă potenţialul intelectual,

53

spiritul de observaţie, capacitatea de analiză şi sinteză, de comparaţie, de abstractizare şi generalizare.
Jucându-se, preşcolarii învaţă cu plăcere elementele de logică matematică.

În vederea înfăptuirii unei percepţii complete, se trece de la particular la general sau de la global la
particular, criteriul de abordare fiind descompunerea întregului în părţi şi invers. Drept urmare,
preşcolarii se obişnuiesc cu efortul de gândire, cu independenţă în acţiune, cu putere de concentrare, etc.

54

morală. iniţial. de cunoaştere şi apropiere a lui. poate să acţioneze. tendinţe specifice preşcolarului. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil. indiferent de rasă. copiii sunt foarte activi şi activitatea lor. din cele mai vechi timpuri şi satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului generată de trebuinţe. fiind activitatea dominantă la vârsta copilăriei. a crescut odată cu el şi s-a maturizat continuu. Prin joc copiii învaţă să interacţioneze cu ceilalţi. exprimând. Este motivul pentru care vârsta preşcolară este considerată vârsta jocului. de educare a acestuia în spiritul valorilor morale şi estetice. în principal. „jocul naturii”. Jocul. fizică. deci. intelectuală. civilizaţie. anumite particularităţi la diferite popoare. Aceasta a început odată cu omul.” ( Edouard Claparède ) Dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române acordă noţiunilor de „joc” şi „a se juca” mai multe sensuri. un sens figurat. În perioada preşcolarităţii. să 55 . sau ceva întâmplător. Când a început copilăria a început şi jocul. nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. estetică. Jocul este însăşi esenţa copilăriei. Noţiunea de „joc” a reprezentat. ca de pildă „jocul cu focul”. are multiple valenţe formative privind dezvoltarea psihică. CAPITOLUL III JOCUL . cuvântul „joc” desemna acţiuni specifice copiilor. să exploreze mediul. copilării”. astfel la vechii greci. Jocul este cea mai eficientă cale de învăţare şi disciplinare a copilului. De exemplu. desfăşurată prin joc.ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ 1. cum e „jocul destinului”. jocul ocupă un loc deosebit de important. poate semnifica un lucru ieşit din comun. dezvoltarea personalităţii copilului.Valoarea formativ – educativă a jocului „Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi. în consecinţă. este activitatea care îi ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. etnie. este foarte necesară pentru dezvoltarea lor psihică şi fizică. Jocul este o formă de manifestare întâlnită la copii. ca în final să ajungem aici: la vârsta de aur la care ne aflăm. influenţând. dorinţe. ceea ce noi numim acum „a face năzbâtii. Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii. cuvântul „joc” poate avea sensul de amuzament. cultură.

107 ). copilul preşcolar descoperă noi modalităţi de expresie atitudinală care îi sporesc vigoarea sa acţională şi dinamismul său. o formă de manifestare şi independenţă fără bariere geografice. Ezechil. pierd măsura timpului.T. Manifestându-şi dorinţa de a participa la viaţa şi activitatea celor din jur. În descrierea jocului la copil. aportul imaginaţiei sau al fanteziei. să îşi exprime emoţiile. dar şi dezvoltarea imaginaţiei. copilul îşi satisface nevoile prezente.Lăzărescu. Jocul are o latură pozitivă. răsplata materială decât valenţele legate de fantezie şi creativitate. Copiii care se joacă par a fi inepuizabili. cuprinzând şi realităţile sociale dintre oameni. 24 ). 56 . îi reprezintă. 1998. Prin această activitate. Jocul favorizează dezvoltarea armonioasă a organismului. Astfel. arătându- ne că trebuie să îndrăznim. psihologii au acordat atenţie şi au subliniat. 2011. copilul îşi însuşeşte experienţe de viaţă.R. jocul este social prin natura lui.E. 115 ). Prin excelenţă. în mod deosebit. reprezintă pentru copil sensul jocului. a mobilităţii şi flexibilităţii psihice.. 2005. pentru perioada preşcolară. în acelaşi timp. să luptăm. Jucându-se. Pentru ei sunt mai importante obţinerea performanţei. copilul îşi asumă rolul de adult. Odată cu dezvoltarea şi înaintarea în vârstă. Jocul este ocupaţia preferată şi cea mai captivantă pentru copii.găsească soluţii la situaţiile problemă. Valoarea activităţilor de joc este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe copil să se integreze în mediul natural şi social şi pentru a înţelege lumea înconjurătoare ( Păişi . 3 – 4. frumos ( Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii ( P. posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului. reproducând activitatea şi raporturile lui cu ceilalţi oameni. nevoia de explorare ( Revista Învăţământului Preşcolar. descoperind lumea într-o formă accesibilă şi atractivă pentru nivelul lui de vârstă. nr. Jocul era considerat drept manifestare a unei vivacităţi deosebite. a lipsei de griji şi a unui înalt nivel de dezvoltare a imaginaţiei sau fanteziei ( Elkonin. de a o reflecta. principala activitate. 1980. o activitate care îi reuneşte pe copii şi. chiar dacă unii adulţi reneagă valoarea acestuia. dezvoltarea intelectuală. Modulul III. fiind absorbiţi cu totul de joc. căci resimt jocul ca ceva interesant. Însăşi posibilitatea de a-şi imagina realitatea. Jocul reprezintă. să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii. se pregăteşte de viitor. conţinutul jocurilor se amplifică. atractiv. 9 ). dobândirea prestigiului. Prin joc. prin dobândirea de noi cunoştinţe şi diversificarea acţiunilor mentale. un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii. jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de expresie.

 Teoria curăţirii ( Catarsis ) – Jocul ne permite să ne debarasăm. realimentându-i energetic. 1975.Bazele atitudinii de joc sunt fantezia şi capacitatea de organizare şi modelare. de aceea unii pedagogi afirmă că jocul este o activitate de pre-învăţare” ( Glava. Cele mai importante astfel de teorii sunt:  Teoria eliberării de energie – Prin joc. 57 . acţionând asupra obiectelor din jur.  Teoria recreării – Jocul alungă stările de apatie ale oamenilor. Astfel. „Jocul deţine un rol atât de însemnat în viaţa copilului. cât şi în timp. oamenii pot schimba şi realitatea după dorinţele lor. iniţiindu-l pe preşcolar în tainele frumosului. 195 ). dobândeşte încredere în propriile puteri. Glava. Îmbrăcând forma jocului. prilej cu care acesta îşi realizează educaţia estetică. pentru că-i satisface dorinţa firească de manifestare şi independenţă. care le permite să se acomodeze în diferite situaţii. Realitatea care-l înconjoară este mult prea complexă. în mare parte aceste capacităţi moştenite. transformându-l din simplu în complex.  Teoria satisfacerii aparente – În joc. oamenii eliberează surplusul de energie şi de putere pe care îl acumulează. 1999 .  Teoria dezvoltării creativităţii . beneficiază de educaţie. în mod paşnic. care le corectează. Astfel s-a urmărit stabilirea unor puncte comune de definire a termenului de „joc” şi a conţinutului lui ( Kraus. însă. îşi satisface nevoia de mişcare şi înţelegere. Copilul se joacă de la intrarea în grădiniţă şi până la plecarea lui acasă. de instinctele agresive şi neadaptabile vieţii în comunitate. 5 ). 104 ). jocul însoţindu-l în toate activităţile pe care le întreprinde. ei dezvoltă puteri nebănuite. Cum să o cunoască. noi învăţăm şi prelucrăm activităţi necesare în etapele ulterioare ale vieţii noastre. să se orienteze în mediul înconjurător? Jocul este tocmai una dintre activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea reală.  Teoria exerciţiului – Oamenii privesc jocul ca pe o creaţie înţeleaptă a naturii. această activitate este tot atât de necesară dezvoltării fizice şi psihice a copilului ca şi lumina soarelui. Adultul trebuie să intervină în jocul copilului. 2. 2002.Teorii despre joc De-a lungul timpului au fost enunţate unele teorii privind originile şi formele de manifestare a jocurilor. Edouard Claparède spunea că la grădiniţa de copii „ar fi cu totul imposibil să facem altfel” ( Claparède. Oamenii. atât în spaţiu.  Teoria expansiunii eu – lui propriu – Prin joc.2000. pofta de joc a oamenilor este instinctivă.  Teoria instinctului de joc – Ca şi în cazul animalelor.

A. Usova consideră jocul ca formă de organizare a întregii vieţi şi activităţi a copilului în grădiniţă. Jocul a fost analizat nu doar la om. Până la al cincilea an de viaţă. Claparède afirmă că „punctul de vedere biologic prea neglijat de psihologie poate să ne ofere înţelegerea mai profundă a activităţii mentale” ( Claparède. iar la om devine un fenomen de esenţă socială. care urmează progresiv şi regulat diferite posibilităţi de dezvoltare. coordonate. cu care este de acord în privinţa fundamentului biologic al jocului. Jocurile copiilor sunt mugurii întregii vieţi a omului. Conform lui. observându-se că la animale jocul rămâne un fenomen pur biologic. fiind o cale de transformare a copilului în fiinţă socială. Teoria lui Ed. 58 . P. Aristotel este primul care consideră jocul ca un mijloc de educare. El este adeptul acordării libertăţii de mişcare a copilului. 145 ). jocul are un rol stimulator pentru dezvoltarea copilului. el asimilează realitatea ca pe un act de trăire. Verza. evitând ca acesta să fie supus muncilor aspre. Claparède cu privire la joc îşi are rădăcinile în „teoria exerciţiului pregătitor” al lui Karl Gross. „Nu trebuie să privim jocul ca ceva neserios. Karl Gross este psihologul care a abordat pentru prima dată jocul dintr-o perspectivă biologică. liniştită sau zbuciumată. 14 ). Întreaga viaţă a omului îşi are izvorul în această epocă a existenţei şi. educatoarea influenţează în mod direct copilul. Jocul reprezintă un principiu de educaţie. dacă această viaţă este senină sau tristă. ceea ce-i oferă multiple posibilităţi de a reacţiona. fiind cea mai bună metodă de influenţă asupra copiilor. demonstrând posibilităţile imense ale jocului. ci şi la animale. El spune că jocurile reproduc ceea ce-l impresionează pe copil. Din contră. educatoarea creează situaţii favorabile alegerii libere a jocului. prin ele dezvăluie şi însuşirile cele mai ascunse ale fiinţei sale. date la începutul vieţii” ( Şchiopu. Jocul este modalitatea de bază de instruire a copilului pe tot parcursul vârstei preşcolare. Prin joc. ci ca o activitate care are o adâncă semnificaţie. pot rezolva problemele educative complexe ale vârstei. ca metodă educativă. Beatrice Tudor Bart foloseşte expresia „învăţarea prin joc”. căci acestea. munca ar putea să dăuneze creşterii copilului. Doar jocurile metodice. Frobel consideră jocul ca fiind activitatea dominantă la vârsta preşcolară. acesta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puţin înţelepte. Prin formularea clară a acestora. rodnică sau zadarnică. în funcţie de obiectivele educative urmărite. considerând că acesta ar fi un exerciţiu pregătitor pentru viaţa profesională de mai târziu a adultului. dezvoltându-se. 1995. 1997. organizând şi dirijând jocurile.

fără deosebiri între copiii din diferitele regiuni ale lumii. copilul găseşte un mijloc de eliberare de sub tutela adulţilor. A. Jocul apare ca o activitate complexă a copiilor. Aceasta îl va face în câteva zile să se plictisească chiar şi de jocul lui preferat. lipsa hranei. de compensare. Din punctul lui de vedere. 59 . în care ei reflectă şi reproduc lumea şi societatea. va trebui să procedaţi în sens invers: observaţi bine ce joc îi place mai mult şi spuneţi-i să se ţină numai de jocul acesta mai multe ore în fiecare zi. ci ca şi cum ar fi o ocupaţie serioasă ce i s-a impus. concomitant. Aceasta este o metodă mai bună decât să mărească dorinţa. În mod similar. Comenius remarca faptul că jocul este necesar în dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. El este de părere că învăţarea şi munca nu trebuie să le fie impuse copiilor. cât şi în muncă. Fără acest efort. el susţinând că jocul este o activitate de proiectare şi. K. latent. activitate fundamentală pentru dezvoltarea psihică a copilului. De asemenea. Însă tocmai participarea adulţilor îi dă jocului o valoare educativă. V. avem de-a face cu un efort fizic şi intelectual. 1995. S. Lange subliniază o latură deosebită a jocurilor – exerciţiu. „Vindecarea nu mai poate să vină decâtz pe cale opusă. adaptându-se la dimensiunile lor multiple. Şi. nici munca nu dă randament dacă este lipsită de efort fizic şi intelectual. 148 ). în timpul jocului. jocul devine pasiv. Vîgotski subliniază. Din punctul de vedere al lui Lazarus jocul. Herbert Spencer sesizează legătura inseparabilă dintre copil şi joc. Makarenko consideră că jocurile copilăriei vor influenţa modul de acţiune al adultului. Verza. într-o manieră specifică. deoarece va fi prea târziu pentru a face din carte o distracţie. sau decât orice pedeapsă ce s-a întrebuinţat pentru a-l lecui pe copil de pasiunea jocului” ( Şchiopu. de boală. prin aceasta. asimilându-le şi. atât în joc. prin joc. în măsură inegală. care constau în următoarele trei elemente comune: „a. rolul formativ al jocului. stabileşte asemănările dintre joc şi muncă. mai ales acelor funcţii care sunt comandate de cerinţele directe ale vieţii şi de trebuinţele implicate în viaţa curentă. Totuşi. uneori şi în condiţii vitrege. Altfel există riscul ca aceştia să fie dezgustaţi de învăţătură. punându-li-se la dispoziţie spaţii de joacă sigure şi să fie îndrumaţi de educatori în spiritul unui joc lipsit de primejdii. oboseală. dar şi de acelea pe care viaţa le solicită . S. are tot atât de multă importanţă ca şi activitatea de instruire din perioada şcolarităţii. implicit. jocul servind la subtila adaptare a copilului la mediu. într-o aşa măsură încât va prefera cartea sau orice altceva când acesta îl va scăpa de obligaţia de a se juca. nu ca să-l pedepsiţi să se joace. copiii trebuie supravegheaţi pentru a nu li se întâmpla ceva rău. în consecinţă. John Locke subliniază importanţa asigurării unei varietăţi şi libertăţi caracteristice jocului. nu poate mobiliza forţele fizice şi psihice ale copilului.

K. Jucându-se. M. în care copilul îşi oglindeşte propriile impresii şi le derulează. c. Verza. el nu renunţă la joc. „Jocul este asemenea unui film retrospectiv. D. prin care copilul cunoaşte lumea şi devine încrezător în puterile proprii. K. împlinirea. A. simţind succesul. prin respectarea cerinţelor şi a regulilor jocului. cu lumea plantelor. pasiunea copilului pentru joc sunt elemente intrinsece ale jocului. care apare atât în joc. Jean Piaget acordă un rol deosebit jocului în formarea morală a copiilor. cu cea a animalelor. 1974. de această dată. s-ar putea spune că plăcerea în joc. a doua trăsătură comună constă în coloritul emotiv pozitiv propriu unui joc reuşit. fără să distingă caracterul lui de joc. Bühler este de părere că. şi anume. 112 ). dar şi dezamăgirea. la fel ca şi plăcerea pe care o simte omul în desfăşurarea muncii productive. iar munca are aceleaşi caracteristici. 230 ). pe măsură ce se depăşeşte copilăria. de la constrângere la cooperare. 1995. jocul fiind calea care reproduce viaţa reală sub forma ei cea mai directă. plăcere. în egală măsură. dar şi insuccesul. Montessori reduce întreaga dezvoltare intelectuală a copilului la „exersarea organelor de simţ”. copilul se apropie tot mai mult de realitate. 89 ). Dar. prin materialul didactic preconizat. modelează inteligenţa. Adulţii nu pot avea decât o singură influenţă asupra jocului. furnizarea materialului pentru construcţii de care copilul se va ocupa însă independent” ( apud Şchiopu. este un fel de anticameră vastă şi bogat ornată a muncii. din ce în ce mai pregnante. cât şi în muncă. Această exersare este organizată de aşa natură încât. dar. În joc. copilul nu poate veni în contact direct cu viaţa reală. care duce la rezultatul prevăzut. Jocul trebuie privit ca pe o activitate care formează. Verza. prin joc. şi în muncă simţil de răspundere se manifestă în grija pentru bunul obştesc. permite să se surprindă numeroase din caracteristicile ei” ( Şchiopu. în timpul jocului. M. de aceea orice amestec al adultului în joc îi rpeşte forţa reală de dezvoltare. 60 . pe de altă parte. Taiban crede că prin joc copilul se integrează treptat în viaţa cotidiană. 1995. a treia trăsătură comună o formează simţul de răspundere. ca participant direct şi nu numai ca spectator. Ursula Şchiopu susţine că: „Jocul apare ca o activitate fundamentală formativă şi dominantă în copilărie. Ori. Adler afirmă că jocul reprezintă forma specifică de activitate. copilul trăieşte momente plăcute şi neplăcute. la fel ca şi al muncii. 1970. Jocul şi munca produce. prin însuşirea şi respectarea regulilor. pentru gospodărirea lui raţională” ( apud Chircev. 140 ). Uşinski arată că „Jocul e joc tocmai pentru că în el copilul e de sine stătător. acţiunea. Evoluţia morală a copiilor trece. dar cu toate acestea. b. simţul de răspundere se manifestă prin grija copilului faţă de jucării. nicio altă cale nu este mai propice înţelegerii vieţii decât participarea directă la fluxul ei” ( Taiban.

mărime. viaţa şi activitatea adulţilor. 1998. cu deosebit interes şi concentrare. reflectând şi relaţiile sociale dintre oameni. mai ales. potrivit nivelului lor de comprehensiune şi comportare. solicitudine şi bună cuviinţă. 61 . Fărcaş. caracterul şi conţinutul jocurilor sunt condiţionate de impresiile pe care i le furnizează copilului realitatea socială. 92 ). După modelul celor mari. copiii intră în relaţii social – morale. capacitatea de a discerne între elementele pozitive şi cele negative” ( Nicola. În grădiniţă. tractorist. copilul îşi imaginează că este bucătar. poliţist. în cadrul jocurilor. În joc totul devine posibil. Esenţa jocului constă în reflectarea şi transformarea pe plan imaginar a realităţii înconjurătoare. nu numai o simplă distracţie. este mijloc de învăţare. stă respectarea acestei nevoi naturale de joc a copilului şi valorificarea funcţiilor acestuia. Diferenţa semnificativă dintre joc şi muncă este că jocul prilejuieşte refacere energetică. totul este permis. şi. de exersare a gândirii şi a unor deprinderi. Prin mânuirea obiectelor. „Rolul cunoştinţelor morale este. Copilul îşi doreşte să ajungă la fel ca adultul pe care îl admiră. el este şi un mijloc de esxprimare şi exersare a originalităţii şi creativităţii. 3. „Jocul stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin. pe care le îndeplinesc aceştia. în diferite feluri. implică consum de energie. deci. şi transpune pe plan imaginar „funcţiile sociale”. copiii construiesc din cuburi sau alte materiale. De exemplu. în jocurile sale. magazine. de a-l face să înţeleagă semnificaţia acestora pentru conduita sa. copilul imită. este cale de relaxare şi distracţie. De aceea. etc. iar munca. „La baza organizării procesului instructiv educativ. copiii dau dovadă de politeţe. având funcţia de o mare şi complexă şcoală a vieţii” ( apud Zlate. totodată. în timpul jocului. 1991. etc. fiecare moment. culoare. desfăşurat în învăţământul preşcolar. dimpotrivă. copilul este încurajat să se joace la orice oră din zi. de socializare a copilului” ( Tomşa. de acţiune. de a-l introduce pe copil în universul valorilor morale. Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele copilului: de mişcare. case. organizând tensiunea proprie acţiunilor cu finalitate. Jocul este un mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere. 2005. Conţinutul jocurilor se extinde. copiii cunosc diferite însuşiri ale acestora: formă. Începând cu vârsta preşcolară. copilul desfăşoară o variată activitate de cunoaştere. Cunoaşterea activă a obiectelor folosite în primele lui jocuri exprimă speranţa copilului de a se familiariza cu mediul înconjurător. cu pasiune. 156 ). doctor. Tot în jocurile lor. 23 ). grădiniţe. de a-i dezvolta. aviator.Funcţiille şi caracteristicile jocului Jocul este ocupaţia preferată a copilului în primii ani de viaţă. odată ce copilul înaintează în vârstă şi se dezvoltă. de exprimare. În procesul desfăşurării jocurilor. Prin joc. care reflectă normele şi cerinţele morale. greutate.

Această curiozitate irezistibilă a copilului provine din „nevoia de a cunoaşte ce anume se află în lumea în care trăieşte şi care este rolul lucrurilor cu care vine în contact nemijlocit” ( Floru. funcţia de recreere. În perioada copilăriei. generalizării şi abstractizării. capacitatea de a crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene. jocuri de mişcare. 134 ). jocul îndeplineşte mai mult funcţii cognitive şi formativ – educative. îndenplinind o importantă funcţie de socializare şi de descărcare energetică. Mai întâi. Structura proceselor cognitive suferă două tipuri de schimbări în timpul jocului. jocul devine un fenomen de derivare. Ţinând cont de influenţa formativă a jocului asupra copilului. specialiştii din domeniul pedagogiei preşcolare au fost preocupaţi şi de clasificarea jocurilor. Copilul. atunci când realitatea nu-i oferă căi suficiente de manifestare” ( Claparède. jocuri didactice. i se formează diverse acţiuni mintale. Formele de manifestare a jocului şi funcţiile sale diferă de la o perioadă de vârstă la alta. fantezia şi capacitatea de investigaţie. Pe de altă parte. copilul îşi dezvoltă imaginaţia. memorării şi reproducerii voluntare. sporind afectivitatea.Clasificarea jocurilor Odată cu elaborarea teoriilor despre joc. 4. în număr de patru ( funcţia de divertisment. Edouard Claparède clasifică funcţiile jocului în două categorii: o funcţie cardinală ( principală ) şi funcţiile secundare. la vârsta preşcolară. prin dorinţa de manifestare activă şi de stăpânire a activităţii” ( apud Tomşa. „Piaget mai remarcă faptul că jocul se caracterizează prin plăcerea acţiunii. devine tot mai interesat de cunoaştere. funcţia de agent de manifestare socială şi funcţia de agent de transmitere a ideilor şi experienţei ). 29 ). 1975. pedagogia preşcolară clasifică jocurile în: jocuri de creaţie. copilul poate dobândi cunoştinţe şi să-şi formeze deprinderi. ajungând. Kraus grupează jocurile în: 62 . la aşa – numita etapă „vârsta întrebărilor”. al intereselor care alcătuiesc eul nostru şi caută o ieşire în ficţiune. 1971. „vârsta curiozităţilor”. Pentru el. 156 ). „curentul dorinţelor noastre. Pentru Jean Piaget. Jocul poate să stârnească preşcolarului interesul pentru cunoaştere. copilul acumulează noi cunoştinţe despre mediul înconjurător. jocuri de construcţie. prin joc. jocuri logice. Jocul îi îmbogăţeşte şi îi lărgeşte copilului sfera cognitivă şi îi conturează interesele. prin el. 2005. preşcolarul se îndreaptă către o activitate socio – profesională. jocul este formativ şi informativ. care duc la dezvoltarea percepţiilor. înaintând în vârstă. prin joc. Prin joc. jocuri distractive.

în grădiniţă. Copiii creează jocuri ca: De-a mama. Scăunelele muzicale. reprezintă un mijloc prin care se realizează amuzamentul ( Baba – oarba. de obicei. „Îmbinarea în jocul didactic a elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariţia unor stări emotive complexe. zboară!. De-a educatoarea. fie din imaginaţie. El se utilizează în scopul îmbogăţirii şi aprofundării experienţei cognitive a copiilor. Jucându-se. Copilul are posibilitatea să-şi aplice cunoştinşţele. Trenul. etc. Regulile jocurilor sportive îi ajută pe copii să fie disciplinaţi. etc. prin el copiii prelucrează şi transpun în plan imaginar impresiile pe care le au despre realitatea înconjurătoare.  Jocurile distractive au. adulţi. reguli şi temă stabilite anterior. rezolvând sarcini instructive complexe. în cadrul jocului. Sunt tratate. favorizând atât aspectul informativ al procesului de învăţământ. treptat. de asemenea. 1974. în grădiniţă. exersează reguli de convieţuire şi colaborare în viaţa socială. forme geometrice din lemn.  Jocul de construcţie prezintă mare atractivitate pentru copii. cât şi aspectul formativ al acestuia. Atât mişcările. fie după o temă dată. ca acesta să aibă un rol formativ pozitiv. Ei construiesc maşini. ) învaţă să realizeze. Preşcolarii. Este necesar ca regula să decurgă din conţinutul intern al jocului. de aceea jocul didactic are o mare valoare practică. etc. 63 . piese şi ustensile metalice. dezvoltarea armonioasă a musculaturii. cât şi cunoştinţele copilului. programate în grădiniţă. ca jocuri de mişcare. Jocul didactic constituie un mijloc de instruire şi educare a copiilor de vârstă preşcolară. care stimulează şi intensifică procesele de reflectare directă şi mijlocită a realităţii şi de fixare a cunoştinţelor” ( Chircev. crearea bunei dispoziţii. însă nu trebuie să aibă caracter restrictiv. găsind. creşterea capacităţii intelectuale. precum şi în vederea dezvoltării proceselor psihice de reflectare directă şi nemijlocită a realităţii. )  Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului. copilul. Eficienţa acestui tip de joc este dată de interesul copiilor pentru mişcare. De-a doctorul. 175 ). materiale plastice sau din natură.  Jocul de creaţie reprezintă o metodă fundamentală în educarea copiilor. De-a bucătarul. etc. Zboară. Ei realizează o construcţie absolut nouă. Lupul şi oile. îşi lărgeşte orizontul de cunoaştere. avioane. un bogat material de construcţie ( cuburi. ci dezvoltarea spiritului de observaţie. scopul lor nefiind executarea unor mişcări. să-şi exerseze priceperile şi deprinderile care s-au format în cadrul diferitelor activităţi. etc. Exemple: Gâştele şi vulpea.  Jocul de mişcare ajută la întărirea sănătăţii şi organismului. diferite modele. intră în contact şi cu alţi copii. Educatoarea trebuie să intervină când este necesar. cu tact şi eficienţă. Regulile trebuie prezentate copiilor înainte de începerea activităţii. case. roboţi.

Acestea se referă la activităţile oamenilor. . având alt caracter. El contribuie la dezvoltarea vorbirii copiilor. la corectarea deficienţelor de exprimare. aplauze. cum să rezolve sarcina didactică şi îndeplinesc. galerie. mişcare. Apare ca o problemă de gândire. în special. acesta fiind dat de cunoştinţele pe care copiii le-au însuşit anterior.  Jocuri motorii. animale. în propoziţii logice. etc. în cadrul activităţii. 64 . anotimpuri. . .  Jocuri de funcţii generale.  Jocuri de voinţă. Regulile sunt condiţionate de conţinutul şi sarcinile didactice ale jocului respectiv. pentru a nu descuraja copiii. Regulile jocului arată copiilor cum să se joace. 78 ):  Jocurile de experimentare. Karl Gross propune o altă clasificare. fără să conştientizeze că depune eforturi de gândire şi exprimare. Ele constau în: surprize. El realizează o îmbinare eficientă între obiectivele urmărite. Sarcinile jocului didactic sunt mereu diferite. împarte jocurile în două mari categorii. pentru a nu-i plictisi.  Jocuri intelectuale. Edouard Claparède. ea trebuie formulată în funcţie de nivelul de vârstă al copiilor şi de conţinutul activităţii. 1975. dând sens jocului. inspirându-se din lucrările lui K. Sarcina didactică nu trebuie să fie prea grea. Copilul consideră că se joacă. Aceste categorii sunt:  Jocuri ale funcţiilor generale. dar nici prea uşoară. conţinutul activităţii şi particularităţile psihice ale vârstei preşcolare prin transpunerea sarcinilor de învăţare în cadrul lui. Elementele de joc fac în aşa fel încât rezolvarea sarcinii didactice să fie atractivă şi plăcută pentru copii.  Jocuri senzoriale. considerând că interesează. şi anume ( apud Claparède. Acesta parcurge patru etape: . Conţinutul jocului trebuie prezentat într-o formă accesibilă. deşi pot avea acelaşi conţinut. direcţia lor formativă. ghicire  Jocul logic urmăreşte dezvoltarea gândirii cu operaţii matematice specifice. Jocul didactic are o mulţime de valenţe formative. ajută la formarea deprinderii de exprimare corectă. prin care se deosebeşte de celelalte jocuri. momente de aşteptare. obiecte. coerentă. Gross. Jocul didactic are o serie de caracteristici.  Jocuri afective. o semnificativă funcţie reglatoare asupra acţiunilor şi relaţiilor reciproce dintre copii. plante. în joc.

dezvoltarea intelectuală. ci are o semnificaţie funcţională esenţială. care.  Jocuri de imaginaţie.  Jocuri recreative.  Jocuri de construcţii. André Demarbre face o altă clasificare a jocurilor:  Jocuri foarte active.  Jocuri receptive ( jocuri cu elemente din poveşti ). El grupează jocurile în următoarele categorii:  Jocuri – exerciţiu. jocurile de vânătoare. ar stânjeni.  Jocuri active. dacă ar fi preponderentă” ( Claparède.  Jocuri intelectuale. în funcţie de diferenţele calitative şi specifice.  Jocuri de ficţiune şi iluzie. jocurile familiale şi jocurile de imitaţie.  Jocuri de slabă intensitate. instinct. Jean Piaget consideră că jocul nu este un simplu amuzament. vânătoare ). 65 . Charlotte Bühler. De-a vizita ). Din prima categorie fac parte jocurile senzoriale. După Edouard Claparède „curiozitatea este o compensaţie salutară faţă de frica de nou. Querat împarte jocurile în trei categorii:  Jocuri cu caracter ereditar ( luptă.  Jocuri de construcţie. urmărire. 80 ).  Jocuri colective.  Jocuri ale funcţiilor speciale ( Claparède. motorii şi psihice. 1975. 1975.  Jocuri de imitaţie ( De-a familia.  Jocuri cu reguli.  Jocuri simbolice. clasifică jocurile în cinci categorii:  Jocuri funcţionale ( senzorio – motorii ). desigur. 79 – 81 ). oricât de preţios ar fi. iar din cea de-a doua categorie fac parte jocurile de luptă. jocurile sociale.

Glava. fără scop clar definit. senzorio – motorii sau de mânuire ( se trage. Jocul „De-a avionul”. precum conţinutul. Importanţa acestor jocuri creşte odată cu dezvoltarea vieţii sociale a copilului. 2002. fac parte din rândul jocurilor de construcţie. se împinge. . Glava. Jocurile de construcţii sunt considerate prelungiri ale jocurilor simbolice. 5. fie combinată cu jocul. iar după patru ani. doar pentru plăcerea de a o realiza cât mai bine. ). prin intermediul lor. Deseori jocurile sunt complexe şi conţin elemente din mai multe categorii. 157 ). pentru că. o altă formă de activitate care contribuie la dezvoltarea psihică a copilului. poate fi considerat ca fiind în acelaşi timp. cu mâinile întinse şi fac zgomot. de dezmembrare şi reconstruire de obiecte. Ele pot fi: . cele dramatice şi într-o oarecare măsură şi jocurile didactice. . transmiţându-se în cadrul social de la copil la copil. în grădiniţă. când preşcolarii aleargă în toate direcţiile. Exemplu:  jocurile cu subiect pot fi încadrate în jocurile simbolice. finalitatea lui. 2005. se exersează o anumită achiziţie. capătă forma jocului cu mai multe reguli. jocul simbolic transformându-se în joc cu reguli ( apud Tomşa.  jocurile creative. Leontiev.Relaţia joc – învăţare – dezvoltare Alături de joc. etc. „jocul devine activitatea principală a copilului. jocuri de combinaţii de obiecte / acţiuni cu scop ( recompuneri după un model. dar şi joc simbolic. În revoluţia jocului copilului simbolistica devine mai complexă şi mai abstractă. deoarece dezvoltarea acestuia stimulează şi întreţine cele mai importante modificări ale psihicului copilului. Jocurile – exerciţiu sunt „jocuri funcţionale”. Clasificarea jocurilor poate fi mult mai cuprinzătoare dacă se iau în considerare şi alte criterii. 193 ). Învăţarea se bazează pe asimilarea şi sedimentarea 66 . joc de exerciţiu. etc. fie prin ea însăşi. este învăţarea. Jocul presupune elemente de învăţare. Jocurile cu reguli au o evoluţie ontogenetică. în cadrul căreia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea copilului pe o treaptă superioară de dezvoltare” ( apud. jocuri de combinaţii. Ele pot fi reproductive şi fantastice. aşa cum învăţarea presupune şi elemente de joc.  jocurile cu roluri sunt specii ale jocului cu reguli. îmbinări de piese). Jocurile simbolice sau de creaţie redau aspecte ale realităţii. caracterul jocului. După cum arată A. N.

să ţină seama de părerile altora. Caracterul dirijat. să înveţe să lucreze cu alţii. . dezvoltându-şi. cea de statut. Cooperarea cu ceilalţi înseamnă să înveţe să-şi inhibe anumite comportamente improprii. să se comporte dezinvolt. Aceste nevoi sociale şi psihosociale poate fi satisfăcut de către copil doar prin învăţarea socială. la rândul lor. pe baza observaţiilor conduse de educatoare. . Prin ea sunt elaborate comportamente noi. sistematizare. pentru a îndeplini scopurile fixate. Acestea tind să fie transformate de preşcolari în joc. criticarea. roluri şi comportamente interpersonale. sprijinul celorlaţi. copiii trebuie să se adapteze. organizat şi sistematic al învăţării didactice înlocuieşte caracterul spontan. prin contactele copiilor cu adulţii sau cu cei de aceeaşi vârstă cu ei. realizată în contexte situaţionale de viaţă. neorganizat şi nesistematizat al învăţării sociale. 150 ). să stabilească uşor contacte interpersonale. astfel. comportamente proprii. Prin învăţarea socială. . fapt ce necesită diversificarea lor în mod atractiv. dirijare şi control.cunoştinţelor. copiii asimilează experienţe socio – umane. modalităţi de acomodare. acceptarea.  Învăţarea didactică. Pentru că multe dintre jocuri presupun cooperarea. adaptare şi armonizare interpersonală. La vârsta preşcolară se întâlnesc două tipuri de învăţare:  Învăţarea socială. care satisfac mai bine necesităţile adaptive ale preşcolarului. de sociabilitate şi comunicativitate. 67 . Jucându-se. dezvoltarea intereselor. 2003. Observarea comportamentului unei persoane îl face pe preşcolar să-l imite. să-i respecte pe ceilalţi. de reciprocitate relaţională. Jocul este un agent al transmiterii experienţei şi socializării. stiluri comportamentale. de trebuinţe psiho – sociale ( nevoia de accptare şi apreciere a lui de către grup. copiii îşi formează deprinderi sociale. formare de capacităţi şi deprinderi. respingerea de către grup ). organizare. reglate şi întărite pe cale verbală. în grădiniţă. de intercunoaştere. transmitere şi asimilare de cunoştinţe. Dacă comportamentul observat este şi întărit. etc. cooperează şi învaţă să-şi controleze trăirile afective. ). Preşcolarul este stimulat de o serie de nevoi. recompense sau sancţiuni morale ( recunoaşterea. de participare şi integrare în grup. să-i sprijine pe alţii şi să accepte. Învăţarea didactică specifică preşcolarului vizează: . prin intermediul personalului special pregătit în acest sens. realizată într-un cadru organizat. folosind un material cât mai bogat ( Joiţa. atunci el va fi asimilat cu mai mare uşurinţă. Ca factori întăritori ai comportamentelor pot fi folosiţi aprobarea sau dezaprobarea grupului.

În programul de educaţie preşcolară sunt preocupări să se realizeze o permanentă stimulare a dezvoltării copilului. copilul câştigă. 348 ). având un rol fundamental în viaţa preşcolarului. Explicaţiile educatoarei îl fac pe copil să fie atent. memorie. Jocul se defineşte prin bucurie şi satisfacţie. apoi. nu sunt preocupaţi de rezultatul activităţii desfăşurate. copilul se aventurează în necunoscut. copilul încearcă să vadă cât este de înalt. câte obiecte poate să pună în scară. precum nisip. devenind mult mai eficientă. discutând. în timp ce aceasta înglobează dezvoltarea ( Joiţa. creându-i ocazii favorabile de joc şi învăţare. din contră. Jocul antrenează global psihismul copilului: percepţie. copilul învaţă să facă diferenţe bazate pe experienţele sale ( foloseşte obiecte simple. care suferă transformări şi restructurări. În urma experienţelor sale face comparaţii. denumit „munca copiilor”. fapt care impulsionează dezvoltarea capacităţilor sale raţionale şi verbale. La preşcolarii mari. învăţarea capătă un caracter mult mai organizat. umplând golurile din structura unor obiecte ). învăţarea este spontană şi naturală. descoperind caracteristicile lumii care îl înconjoară. Experienţa nemijlocită a preşcolarului începe să fie organizată şi reglată. de acţiunile implicate în joc. este un mod natural care determină copilul să înveţe. pentru ca. despre rezultatele obţinute. ulterior. activitatea de învăţare se detaşează. anticipând. 135 ). Toate acestea sunt expresia unei dezvoltări insuficiente a unora dintre capacităţile psihice ale copilului. Caracteristicile învăţării depind de particularităţile de vârstă ale copiilor. convertindu- se în joc didactic. deoarece. învăţarea şcolară. mijloace ). Jocul. asimilarea cunoştinţelor nu reprezintă un scop distinct. beţe. înainte ca aceasta să se prăbuşească. Învăţând cum să reacţioneze în diferite situaţii. proces.. 2006. treptat. Prin aceasta se recunoaşte importanţa pe care o acordă relaţiei dintre joc şi învăţare ( dezvoltarea copilului ). 68 . care vor trebui formate tocmai prin intermediul activităţii de învăţare. observă noi caracteristici ale obiectelor şi învaţă să le explice şi altora. mai multă experienţă în dezvoltarea sa. să realizeze că nu ştiu cum să procedeze. Învăţarea este subordonată dezvoltării. cu conţinut şi finalitate instructiv – educativă. Cu ajutorul imaginaţiei. Trebuie identificat mecanismul prin care jocul influenţează dezvoltarea cu scopul de a-i sprijini valenţele formative prin resursele implicate ( metodă. Jucându-se. emoţie ( Muntean. imaginaţie. să înţeleagă. Astfel. Jocul este stimulator principal al dezvoltării psihice. la preşcolarii mici. pietre. de către adult pe cale verbală. 2003. activităţile trebuie diversificate pentru a le apropia cât mai mult de joc. Prin intermediul jocului se transmit cunoştinţe. gândire. în perioada copilăriei. La preşcolarii mijlocii. se avântă în ele. etc. prin joc. oarecum. Copilul învaţă cu plăcere datorită curiozităţii şi gândirii care îl stimulează în joc. Ei îşi planifică mai întâi mintal activitatea şi apoi trece la executarea ei. astfel. prin construirea unui turn din cuburi. Ţinând cont de particularităţile de vârstă ale copiilor. Pentru preşcolarii mici. pas cu pas. nu-şi planifică mintal activităţile.

în operaţii matematice. pe plan mintal. astfel. mergând de la simplu la complex. idei. memoria. de care va avea nevoie. însuşi. Jocul stimulează limbajul. sunet. Există o relaţie pozitivă între limbaj şi joc. pipăindu-le. jocul. La început. motivează utilizarea şi exersarea limbajului. însuşirile voinţei ( răbdare. 69 . Pe măsură ce copilul se joacă cu obiectele şi descoperă sensuri şi relaţii noi. Prin joc. ei vor începe să clasifice. cunoaşterea lor începând cu mâinile. prin joc. Prin astfel de experienţe. 1999. . în timp ce limbajul are rol important în desfăşurarea jocului. de asemenea. La vârstele mici. prin joc. dezvoltându- şi. copilul dobândeşte. reprezentarea multidimensională şi profunzimea. de a construi realitatea pornind de la propriile sale imagini. alături de mai mulţi factori. concepte abstracte. copiii observă diferenţele dintre obiecte. reprezentările. Manipulând obiectele. culoare. ca noţiunea de greutate. în acelaşi timp. stăpânire de sine ) se dezvoltă. manevrând obiectele. . îşi dezvoltă percepţiile de formă. etc. fiind un proces de dezvoltare socio – culturală. prin joc. dezvoltându-i abilitatea de a o folosi. să generalizeze. optică şi energie. se dezvoltă şi se îmbogăţeşte limbajul. Înainte să construiască un castel. De exemplu. măsură. În joc. încurajează gândirea verbală. fundamentează o bază solidă pentru înţelegerea şi priceperea sa de mai târziu. copiii mai mult le explorează decât să se joace cu ele. geografie. imaginea castelului. biologie. dezvoltarea limbajului se intensifică. de la inferior la superior. copiii îşi elaborează. depind nu numai de maturizare. Jocul şi învăţarea oferă copilului nenumărate ocazii de a-şi combina şi recombina reprezentările de care dispune. jocul contribuie. Este interesant de remarcat că. Dezvoltarea psihică este progresivă. copilul învaţă şi. Prin joc şi experimentare. copiii se familiarizează cu o serie de concepte elementare. copiii îşi formează capacitatea de observare. jocul oferind ocazii ideale în acest sens ( Vrăşmaş. mai târziu. copiii se dezvoltă şi fizic. introduce şi clarifică unele concepte noi. mai întâi. plăcerea sa de a se juca cu o numărătoare îl învaţă pe copil să o folosească în diferite feluri. perseverenţă. O serie de deprinderi motorii fundamentale. să rezolve probleme şi să-şi formeze concepte. permite şi stimulează dezvoltarea limbajului. promovând o bună formă fizică. copilului i se dezvoltă imaginaţia. în matematică. Experienţa copilului. sub aspect socio – emoţional. 49 – 54 ). ulterior. se dezvoltă pe mai multe planuri: . la dezvoltarea competenţei sociale. atât în domeniul motricităţii generale. ci trbuie îmbunătăţite prin instruire şi exersare. Inventivitatea. iar aceasta solicită corpul şi creează forţă şi rezistenţă. Manipularea obiectelor este parte importantă a experienţei de joc. cât şi în cel al motricităţii fine. treptat. mărime. Apoi. prin joc. Multiple tipuri de jocuri implică mişcare fizică.

copilul învaţă şi se dezvoltă. 160 ). conturându-i-se personalitatea. prin modelul de formulare a sarcinii de învăţare. în acelaşi timp. 2005. copilul este adus în situaţia de a-şi utiliza energiile şi potenţialul psiho – fizic pentru a-şi optimiza parametrii comportamentali ( Tomşa. Jocul devine didactic atunci când. Prin joc. să comunice. copilul învaţă să fie mai flexibili în gândire. 70 . Prin activitatea de joc. astfel se dezvoltă întreaga sa fiinţă.

„dice” în loc de „zice” ). pronunţia incorectă. . când aproape toţi copiii pronunţă toate sunetele ( Golu. În grădiniţă.Posibilităţi de dezvoltare a capacităţilor senzorio – perceptive şi motrice prin joc 1. . . Aceste activităţi urmează să-i pregătească pe copii pentru însuşirea corectă şi fără greutăţi a scrisului şi cititului. cititului. ale analizatorului verbo – motor şi analizatorului auditiv. s şi z. spiritul de observaţie slab dezvoltat.1. insuficienta dezvoltare a sensibilităţii de diferenţiere a analizatorilor ( auditiv. Zlate. lateralitate nedefinită. r şi l cu i. perceptive şi a reprezentărilor în vederea însuşirii scrisului. vizual şi kinestezic ). etc. perfectă. Verza. deşi datorită unor particularităţi ale aparatului fonator. 71 . substituiri. înlocuite cu s şi z ( „zoc” în loc de „joc” ). pronunţia nu este. Numărul acestor erori scade spre sfârşitul preşcolarităţii. v. u. inversiuni de sunete. În preşcolaritate se dezvoltă mult latura fonetică a limbajului. . tehnici şi forme de activitate pentru dezvoltarea capacităţilor senzoriale. 1994. dezvoltare insuficientă a muşchilor mici ai mâinii pentru exersarea unor mişcări de fineţe. La fel de răspândite sunt şi substituţiile: ş şi j. încă. Sunt posibile omisiuni. CAPITOLUL IV POSIBILITĂŢI DE VALORIFICARE A JOCULUI ÎN SCOPUL DEZVOLTĂRII CAPACITĂŢILOR COGNITIVE ALE COPIILOR DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ 1. operaţii ale gândirii neexersate. 87 ). cu t şi d ( „tanie” în loc de „sanie”. socotitului Prin colaborarea cu şcoala şi cu cabinetul logopedic se poate constata că majoritatea greşelilor de citire şi scriere se datorează următorilor factori: . Metode. se organizează activităţi plăcute şi accesibile preşcolarilor pentru corectarea pronunţiei. .

când copiii recită sau redau conţinutul unor poveşti. etc. v. „Iepuraşul Ţup” ) se realizează educarea respiraţiei şi mărirea capacităţii respiratorii. pe rând. în timpul povestirii. Prin astfel de activităţi. Regulile de joc: Educatoarea relatează o întâmplare care cuprinde foarte multe onomatopee sau sunete. „Curtea de păsări” Joc didactic – grupa mică Sarcina didactică: exersarea pronunţiei corecte a sunetelor g şi c. Exemple: 1. Un rol important în atingerea unui nivel optim în însuşirea scrisului şi cititului de către preşcolar îl are dezvoltarea capacităţii senzorial – perceptive a acestuia. este necesar ca ei să respecte pauzele cerute de punctuaţie. Numeroase activităţi din grădiniţă duc la dezvoltarea auzului fonematic. educarea respiraţiei se face şi prin jocurile de mişcare. copiii percep şi diferenţiază fonemele limbii române. exerciţii muzicale şi jocuri cu cântec. copiii îşi dezvoltă capacitatea. În timpul activităţilor de educare a limbajului. imitând zgomotele. chiar şi atunci când intensitatea sunetului scade. Copiii învaţă să respire corect în timpul cântării prin organizarea de jocuri muzicale. logice şi psihologice duc la deficienţe în citire. care apar. ( Vântul – vâjjj – vâjjj. „Şarpele şi albina” Joc didactic – grupa mică 72 . odată cu educatoarea. sunetele sau onomatopeele potrivite. Prin jocurile de recunoaştere a sunetelor. sensibilitatea de diferenţiere auditivă a sunetelor. Frunzele foşneau – fâşşş – fâşşş ) 2. Copiii intervin cu vocea lor. „Mirosim o floare” ). De asemenea. iar în alte activităţi se efectuează exerciţii de consolidare a pronunţiei. Reguli de joc: Copiii denumesc şi imită glasul păsărilor. ş. j. „Atenţie la sunete!” Joc didactic – grupă mică Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate sau a unor sunete din componenţa unor cuvinte: f. Neştiinţa de a respecta pauzele gramaticale. 3. în imaginile prezentate. Prin aceste jocuri muzicale ( „Câte unul pe cărare”. Copiii deosebesc fonemele. efectuate în cadrul activităţilor de educaţie fizică ( „Zboară fluturaşul”.

„Micii pictori” – joc senzorial Sarcină didactică: sesizarea nuanţelor Prin aceste jocuri senzoriale se consolidează cunoştinţele copiilor referitoare la culori. În timpul interpretării unor cântece ( „Alunelul” ). „Ce culoare are balonul?” – joc senzorial Sarcină didactică: diferenţierea culorilor 2. de despărţire a cuvintelor în silabe. îşi dezvoltă capacitatea senzorial perceptivă. Sarcina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor s şi z. copiii le descoperă variatele însuşiri ( culoare. „Grădina cu flori” – joc senzorial Sarcină didactică: diferenţierea culorilor 3. etc. îi face pe aceştia să fie mai interesaţi de efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere în limitele permise de vârstă. Regulile jocului: Copiii sunt împărţiţi în două echipe: echipa albinelor şi echipa şerpilor. Jocurile şi exerciţiile senzoriale formează capacităţile perceptive ale copiilor. Dezvoltarea capacităţii senzorial – perceptive şi a reprezentărilor influenţează activitatea viitorului şcolar. cum ar fi coloritul frumos al obiectelor şi forma lor atractivă. Exemple: 1. Copilul poate fi pregătit pentru citit şi scris prin numeroase exerciţii de separare a sunetelor. au influenţat pozitiv calitatea jocurilor logice şi a jocurilor didactice matematice. Copiii – „şerpi” fug de copiii – „albine” să nu-i înţepe. Rezultatele obţinute în urma desfăşurării acestor jocuri. Luând contact direct cu obiectele. Diversitatea materialelor puse la dispoziţia copiilor în timpul activităţii. O reprezentare cât mai completă şi o bună percepţie pot duce la rezultate dintre cele mai bune. formă. prin joc. pornind de la o silabă sau două. „Ascultă şi spune ce auzi!”. Cu grupa mare se pot desfăşura jocuri de imitare a onomatopeelor ca: „Ce se aude?”. copiii pot să-şi consolideze foarte multe sunete în diferite structuri. de separare a cuvintelor din propoziţie. mărime ). executând mişcările specifice şi pronunţând sunetul adecvat. „Cine face aşa?”. 73 . de formare a unor cuvinte. le îmbogăţesc experienţa senzorială şi acuitatea vizuală.

Copiii îşi consolidează reprezentările cu privire la creşterea şi descreşterea cantităţii cu un element în cadrul jocurilor cu conţinut matematic. ce este?”. 81 ). Pentru ca preşcolarii de grupă mare să fie pregătiţi pentru însuşirea socotitului sunt necesare noi procedee şi tehnici pentru dezvoltarea reprezentărilor în vederea predării matematicii. chiar dacă nu există material palpabil. 1998. Cu ajutorul acestor reprezentări. prin alcătuirea şirului numeric crescător şi descrescător. mărimea şi grosimea pot fi evaluate prin jocuri didactice cu caracter senzorial. pregătindu-i pentru operaţii mai complexe ce implică socotitul în clasa întâi. Număratul are o influenţă educativă asupra evoluţiei copiilor. problemele fiind prezentate cât mai atractiv. În procesul numărării sunt antrenaţi mai mulţi analizatori care contribuie la crearea unei baze temeinice pentru reprezentările cantitative corespunzătoare. forma. copiii reuşesc să socotească. înseamnă corespondenţa dintre cantitate şi număr. Elementele de logică matematică sunt învăţate cu plăcere de copii. Aceste reprezentări îi ajută pe preşcolari în efectuarea unor operaţii de adunare şi scădere cu o unitate. a posibilităţilor de verbalizare şi exprimare orală şi a operaţiilor gândirii. Corespondenţa dintre numeral şi obiect ( imaginea lui ) în acţiunea de numărare denotă existenţa unei numărări raţionale. Toate aceste criterii de diferenţiere a unor figuri geometrice ori alte obiecte au consolidat reprezentările preşcolarilor. Încă din grădiniţă. copiii realizează primele generalizări matematice conştiente prin perceperea şi operarea directă cu mulţimile de obiecte concrete.Aceste jocuri contribuie la educarea stăpânirii de sine a copilului. lucru care le va folosi în cariera lor şcolară. prin joc. „Ghici. Numărarea raţională înseamnă capacitatea de a număra corect cantitatea de itemi dintr-o colecţie. a capacităţii de a depune eforturi voluntare. Exemple: a) Şase raţe sunt pe lac Încă una-i sub copac 74 . Copiii efectuează adunări şi scăderi cu una – două unităţi. putând fi urmărită începând cu îmbunătăţirea calităţii percepţiilor. Acestea duc la dezvoltarea spiritului de observaţie. Reprezentările şi gândirea copiilor sunt stimulate prin jocuri logico – matematice şi prin exerciţii cu material individual. etc. Reprezentările matematice care vizează culoarea. precum: „Ce ştii despre mine?”. a spiritului de independenţă. Copiii vor avea nevoie de destul de multă practică pentru a stăpâni această achiziţie (Dumitrana.

1981. etc. fiecare element grafic trebuie executat cu mare corectitudine pentru a evita formarea unor deprinderi greşite. Jocurile senzoriale. având în vedere că pregătirea pentru scriere este complexă. Copilul trebuie să poată analiza. La grupa mare. pentru învăţarea elementelor care pregătesc utilizarea sistemelor de semne ce permit transcrierea structurilor limbii vorbite. jetoanele cu imagini. Se acordă o atenţie sporită grafismelor ce fac parte din componenţa unor litere. plecând de la reprezentări simple. desenul după natură şi altele motivează copilul pentru scriere. când există o coordonare fină a mişcărilor. Scrisul este o reproducere de semne într-o ordine şi formă bine determinată. precum: linii şi semne întâlnite pe benzi desenate. în ultimul timp. atunci când acestea se pot integra într-o activitate care se desfăşoară în toate direcţiile spaţiului ( Revista de Pedagogie. Majoritatea sistemelor de educaţie preşcolară din lume au trecut. scheme grafice. 67 ). Pot fi utilizate exerciţii. jocuri logico – matematice. Orice educatoare trebuie să pună accent pe diversificarea activităţilor pentru învăţarea scrierii. Achiziţia funcţiei simbolice a semnelor de către preşcolar se face progresiv. ghiceşti nepoate? 6+1=7 b) Sunt opt porumbei pe casă Şi stau bucuroşi la masă Doi zboară jos în drum Câţi au mai rămas acum? 8–2=6 Jocul matematic reprezintă un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului. lentă şi variată. planşe cu grafisme. Dacă le numeri pe toate Câte fac. avându-se în vedere trecerea de la simpla reprezentarea a obiectelor la una simbolică. desenul după model. Este importantă participarea voluntară a copilului. Perfecţionarea activităţii metodice în grădiniţe. Scrisul nu este posibil decât atunci când motricitatea are un anumit nivel de organizare. clasifica şi memora diferitele semne şi simboluri asociate lor. Jocurile de analiză. reprezentând diferite forme de obiecte şi fiinţe. 75 . clasificare şi de memorie ajută la înţelegerea reprezentărilor schematice. la îmbunătăţirea conţinutului.

Copilul. ca stimulente şi procedee de corectare. şi mijloacele audio – vizuale. De asemenea. Având reprezentări corecte. fiind un model de urmat pentru copii. „Spunem ce sunt şi ce fac!”. Cadrul didactic trebuie să aibă o dicţie perfectă. „Îl cunoşti?”. de la sunet la literă. etc. formulând propoziţii enunţiative. să fie simplu din punct de vedere fonetic. să lectureze expresii. apoi. să cuprindă silabe deschise şi să nu prezinte diferenţe între scriere şi pronunţie. etc. Jocuri – exerciţiu ( propoziţii enunţiative ) „Vorbeşte-mi despre o jucărie!” Copilul denumeşte un obiect ( jucărie ). prin elemente de joc. în situaţii diferite. să utilizeze o intonaţie corectă în lecturi şi povestiri. să conştientizeze silabele şi sunetele. În grădiniţă se produce primul salt de la fonem la grafem. 2. Cuvântul nou trebuie să facă referire la un obiect precis. Foarte important pentru dezvoltarea şi consolidarea exprimării orale este modul de desfăşurare a jocurilor didactice. copiii pot să alcătuiască. spunând câteva caracteristici ale acestuia. să utilizeze corect accentele. fără adăugiri sau repetări de sunete. Cultivarea expresivităţii şi a limbajului adresativ şi reproductiv se poate realiza prin jocuri – exerciţiu. cu eficienţă mare. „Cu ce sunet începe cuvântul?”.  Folosirea aprecierilor de către educatoare. trebuiă să aibă calităţi care să-l ajute în învăţarea cititului şi scrisului.  Explicarea şi demonstrarea redării corecte în vorbire a cerinţei jocului.  Exersarea de către copil. Jocuri – exerciţiu ( propoziţii interogative ) „Ce ştii despre el?” 76 . Exemple: 1. să numere cuvintele din propoziţii. la sfârşitul grupei mari. să se exprime clar şi coerent. etc. El trebuie să pronunţe corect cuvintele.Vor ajunge. pot fi utilizate. reuşind să se exprime oral în propoziţii şi fraze mai complexe. Materialul verbal propus copilului spre analiză trebuie tratat cu mare atenţie. să scrie propoziţii cu ajutorul desenului. înainte de intrarea la şcoală. acestea având următoarea metodologie:  Trezirea interesului pentru exerciţiul respectiv. O serie de jocuri didactice sunt utile pentru dezvoltarea vorbirii: „Jocul silabelor”.

un cuvânt spus mai încet. cititului şi socotitului. un pupic. Jocuri – exerciţiu ( vorbirea reproductivă ) „În lumea poveştilor” Copilul trebuie să reproducă momentul din poveste.  Verbalizarea celor constatate.  Îmbogăţirea informaţiilor prin materiale suplimentare. întâlnite în diferite tipuri de activitate. 77 . Metodologia unei activităţi de observare este următoarea:  Prezentarea obiectivului de observat. În preşcolaritate. în realizarea unei bune percepţii şi în formarea unei reprezentări corecte şi cât mai complete. la forme de gândire intuitiv – imaginative şi verbale. Jocuri – exerciţiu ( intensitatea vorbirii ) „De-a călătoria” Copiii sunt aşezaţi pe covor. senzorio – motorii. Apoi formulează o întrebare privind imaginea: „Ce mănâncă iepuraşul?” 3. De foarte multe ori copiii dobândesc informaţii prin propriile investigaţii.  Efectuarea unor acţiuni simple cu ajutorul diferiţilor analizatori pentru stabilirea unor însuşiri. gândirea copiilor se ridică de la forme de gândire intuitiv – acţionale. au un rol deosebit în dezvoltarea acuităţii senzoriale. spunând că are urechi lungi. mai tare.  Includerea datelor senzoriale într-un tot. Jocuri – exerciţiu ( pentru intonaţie ) „Ce putem spune cuiva?” 5. cu voce subţiată ori îngroşată. codiţă scurtă ). Dezvoltarea capacităţii senzorial – perceptive şi a reprezentărilor copilului preşcolar asigură integrarea copilului în regimul şcolar. un iepuraş. contribuie la însuşirea scrisului. În activităţile de observare. Copilul descrie o imagine sau un obiect ( de exemplu. Observarea are ca obiectiv principal dezvoltarea acuităţii senzoriale. 4. în formă de cerc. Jocurile senzoriale. reprezentat în imagine. Poate „călători” o mângâiere. latura formativă având o importanţă mai mare decât latura informativă. copiii sunt obişnuiţi să-şi utilizeze la maxim capacităţile senzoriale şi prin manevrarea obiectelor să dobândească cunoştinţe temeinice. Dezvoltarea gândirii copiilor trebuie să fie o preocupare importantă în procesul pregătirii pentru şcoală.

totodată. O bună percepţie îl ajută pe preşcolar să intuiască mai târziu literele. gândire. mărimea şi culoarea. Spiritul de observaţie. Manipulând obiectele.  Hrănirea animalelor de casă pentru educarea capacităţii de a percepe direct şi activ. capacitatea de a percepe şi a trece apoi la reprezentări se dezvoltă prin activităţi corespunzătoare coeficientului de inteligenţă şi particularităţilor individuale. mărimea lor. 2006. le dezvoltăm şi acuitatea vizuală şi pe cea tactilă. un loc bine meritat îl ocupă cunoştinţele despre om şi mediul înconjurător.  Topirea zăpezii ( observarea fenomenului. astfel încât ei pot devein apţi să facă cu uşurinţă discriminări perceptive ( Revista învăţământul preşcolar. forma lor. să vadă şi să urmărească procesul creşterii unei plante chiar de la început. se accelerează formarea structurilor operatorii ale gândirii. exerciţiile şi jocurile senzoriale ocupă un loc important în Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar. pe de altă parte. încât la sfârşitul grădiniţei ei să fie apţi pentru a intra la şcoală. stabilindu-se un echilibru între judecată. cifrele cu caracteristicile lor. 78 . Dezvoltarea senzorială stimulează dezvoltarea intelectuală. Activitatea de cunoaştere a mediului înconjurător favorizează exersarea senzorială a copiilor. în scopul de a-i deprinde să observe detalii. în însuşirea cititului şi a scrisului. Observarea este o activitate cu rol hotărâtor în dezvoltarea reprezentărilor atât de necesare la clasa pregătitoare. De aceea. făcând unele constatări. Unii copii nu au capacitatea senzorială perceptivă bine dezvoltată. prin observare directă. copiii îşi formează mai rapid percepţii. atenţie şi spirit de observaţie. coordonarea senzorio – motrică pe baza acţiunilor proprii ale copiilor cu obiectele. determinarea cauzei care îl produce). să pipăie. etc. să observe mişcarea atunci când este cazul. îl ajută să facă legătura între sunetul pronunţat şi litera scrisă. În grădiniţă. pe de o parte. Astfel de activităţi sunt:  Plantarea unei seminţe.  Hrănirea peştişorilor (cultivarea spiritului de observaţie şi a interesului pentru cunoaştere). ceea ce necesită lucrul diferenţiat cu aceştia. să perceapă forma. Activităţile de observare oferă posibilitatea de educare a simţurilor pentru că preşcolarii au posibilitatea ca. 157 ). de a verbaliza cele observate. simţuri şi îndemânare practică. În grădiniţă se pune accent tot mai mult pe dezvoltarea complexă a organelor de simţ şi pe posibilitatea de orientare şi investigare a copilului preşcolar. Mărindu-le capacitatea de percepţie. să facă descoperiri personale. 1-2.

copiii îşi dezvoltă capacităţile senzoriale într-o măsură mult mai mare. exersarea vorbirii. pipăie obiectul ales de el la întâmplare şi spune cu glas tare numele acestuia. Material didactic: figuri geometrice din lemn şi plastic. Jocurile senzoriale sunt diferite de jocurile didactice.  Desene pe zăpadă. forma. fie ea percepere. mărimea şi grosimea. Educatoarea trebuie să cunoască clar etapele oricărei activităţi menite să formeze abilităţile copiilor. În viziunea pedagogică ştiinţifică.  Culesul florilor colorate.  Strângerea fructelor în coş. educarea atenţiei. astfel încât ea să fie atinsă. Toţi copiii vor exersa în linişte.  Urme pe zăpadă.  Confecţionarea de bărcuţe pentru a observa cum plutesc. gradate după complexitate. orice acţiune educativă trebuie privită în ansamblul procesului de învăţământ. legat la ochi. Jocurile senzoriale cu figuri geometrice dezvoltă capacitatea senzorial – perceptivă a copilului şi îi formează şi dezvoltă reprezentările.  Strângerea castanelor. scoici.  Colectare de pietricele. deşi uneori se pot confunda. 79 . acţiunea şi materialul ales contribuind la exersarea simţurilor. pot fi elaborate strategii eficiente. etc. a memoriei. materialul din care este confecţionat. etc. a stăpânirii de sine. Jocul senzorial este o activitate liniştită. observarea efectelor vântului ).  Ne jucăm cu vântul ( intuirea zgomotului. După astfel de activităţi.  Culesul de plante medicinale. minge. în scopul cunoaşterii unor caracteristici şi al educării spiritului de observaţie. Exemplu: Exerciţiul senzorial Tema: „Închide ochii şi ghiceşte!” Scop: Dezvoltarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi obiectele prin percepere directă şi completă. abilitate. castane. dezvoltarea simţului tactil. Desfăşurarea exerciţiilor: Copilul. Prin cunoaşterea modului cum se formează o însuşire. frunze. deprindere.

Obiective: . luând fluturaşul şi punându-l pe umărul stâng. În grădiniţă trebuie acordată o deosebită atenţie acelor jocuri ce contribuie la elaborarea schemei corporale. a atenţiei. Material didactic: Un fluture confecţionat din hârtie. copilul trebuie deprins cu „cititul” imaginilor. 80 . cu aripile îndreptate în sus. 1995. Pâclea. Candrea. Elemente de joc: Surpriza. Jocul continuă până când răspund toţi copiii ( Dima. să înveţe „tehnica” lecturii corecte a imaginilor pentru a putea descifra uşor mesajul transmis şi să interpreteze faptele care se desprind dintr- o suită de imagini. care spune corect unde s-a aşezat fluturaşul. Imaginea înlocuieşte textul scris pentru copilul care nu a învăţat să citească. mijlocie. După apariţie surpriză a fluturaşului şi captarea atenţiei. La grupa mare. Jocurile şi exerciţiile senzoriale trebuie făcute în mod creativ pentru a-şi dovedi utililitatea. ghicirea. la precizarea lateralităţii. aşezarea fluturaşului. Desfăşurarea jocului: Copiii vor fi aşezaţi la mese ( câte doi ). . la formarea capacităţii de organizare spaţială. dezvoltarea percepţiei. care poate sta pe un obiect. Joc didactic: „Unde s-a aşezat fluturaşul?” Grupa mare. a spiritului de observaţie Regulile jocului: Copilul numit. cu referire la sine şi la alţii. În acest scop sunt utile acele exerciţii prin care preşcolarii completează în scris propoziţii. consolidarea deprinderii de a exprima în propoziţii diferite relaţii spaţiale. iar conducătorul jocului va lucra cu faţa la copii pentru a le forma deprinderea de a se transpune în locul altuia şi de a deosebi dreapta de stânga. Fluturaşul este pus pe diferite obiecte. mică Scop: Precizarea lateralităţii şi consolidarea deprinderilor copiilor de a deosebi stânga – dreapta. „Fluturaş cu-aripa-n sus / Pe care umăr te- am pus?”. . sus – jos. folosind simboluri desenate. 113 – 114 ). devine conducător al jocului. conducătorul jocului explică şi demonstrează. consolidarea cunoştinţelor referitoare la schema corporală.

la rezolvarea îndemânatică a diferitelor sarcini motrice. 81 . dar se rup mai greu. Muşchii copiilor diferă de cei ai adultului prin structura şi compoziţia lor.2. execută cu greutate unele mişcări. corectării permanente a poziţiei corpului lor în toate activităţile desfăşurate la grupă. Exerciţiile fizice şi jocurile de mişcare sunt mijloacele cele mai importante pentru dezvoltarea capacităţii motrice. 87 ). ca şi a mecanismelor de coordonare a sistemului nervos central. Copilul. Oasele copilului sunt elastice. la formarea capacităţii de angrenare rapidă. energic de creştere. deoarece muşchii mici ai mâinii se dezvoltă mai lent. Jocurile de mişcare contribuie la dezvoltarea complexă a deprinderilor motrice. Rolul jocului în dezvoltarea psihomotricităţii şi formarea deprinderilor de scris Preşcolarul execută cu stângăcie mişcări care necesită precizie. masa musculară predomină în raport cu masa tendoanelor. ei sunt mai bogaţi în apă şi mai săraci în substanţe proteice şi minerale. ea realizându-se prin diferite exerciţii. La preşcolari. Oasele capătă. Dezvoltarea motricităţii se realizează în salturi. Exemple de exerciţii fizice executate în minutele de înviorare sau în cadrul activităţilor de educaţie fizică: 1. preşcolarii îşi perfecţionează unele deprinderi motrice aplicative şi îşi formează calităţi pozitive de voinţă şi caracter. aceeaşi structură cu cea a adultului. se pot uşor deforma. pe măsura dezvoltării tendoanelor se înregistrează o creştere a tonusului muscular şi a puterii de ridicare. sistemul muscular este slab dezvoltat. ceea ce contribuie la creşterea lor intensă. Exerciţii pentru dezvoltarea mobilităţii membrelor superioare: Grupa copiilor de 3 – 4 ani: „Strângem şi dăm drumul” – Stând cu braţele în faţă îndoite. Prin exerciţiile fizice corespunzătoare vârstei. palmele faţă în faţă cu vârfurile orientate în sus: închiderea mâinii în pumn şi deschiderea ei. deşi îşi contractă uşor musculatura. către vârsta de 6 ani. Rezistenţa oaselor. precum şi forţa musculară sunt reduse. la formarea şi perfecţionarea unor mişcări coordonate. Dezvoltarea motricităţii nu are loc uniform. De aceea trebuie să se acorde o mare atenţie ţinutei preşcolarilor. La preşcolari. 1. Oasele copiilor sunt intens vascularizate. Acestea se datorează insuficientei dezvoltări a muşchilor scurţi. Ceea ce caracterizează sistemul osos al copiilor este ritmul lui intens. dar sărurile de calciu şi de fosfor se găsesc în cantitate mai mică. 2008. ci se produce în salturi ( Gherghina. nu uniform. îndeosebi musculatura mică. maleabile şi mai puţin rezistente. Tendinţa copilului de a nu respecta poziţia corectă a corpului se datorează predominării funcţiei flexorilor în raport cu extensorii.

Se execută cu spatele drept. Exerciţii pentru dezvoltarea membrelor inferioare: Grupa copiilor de 3 – 4 ani: „Soldaţii” – Mers pe loc cu legănarea liberă a braţelor înainte şi înapoi. 2. forfecare ritmică a braţelor în faţă alternat. „Ploaia” – Stând – Ghemuirea şi lovirea podelei cu degetele. redresarea trunchiului cu întinderea genunchilor şi ridicarea zvâcnită a braţelor sus. Grupa copiilor de 4 – 5 ani: „Fotbalistul” – Stând – Balansarea alternativă a picioarelor înainte. stând depărtat – Îndoirea alternativ a genunchiului la piept. abdomenului şi mobilităţii trunchiului Grupa copiilor de 3 – 4 ani: „Şurubul” – Stând depărtat. Exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii spatelui. cu palmele în jos. cu privirea înainte. cu încrucişare. „Trenul” – Stând – ridicarea braţelor orizontal înainte. Grupa copiilor de 4 – 5 ani: „Aplaudăm” – Depărtând stând – ridicarea braţelor prin lateral sus cu lovirea palmelor deasupra capului. Aşezarea tălpii pe sol se face mai întâi pe vârf. Grupa copiilor de 4 – 5 ani: 82 . simulând lovitura mingii. „Mersul berzei” – Mâinile pe şold. Săritura se execută cu desprinderea tălpilor de pe sol şi întinderea puternică a trunchiului odată cu întinderea energică a braţelor sus. cu coastele bine întinse. cu mâinile pe şolduri: răsucirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta. „Foarfece” – Stând – Ducerea braţelor întinse orizontal înainte. 3. Capul se menţine drept în timpul ghemuirii. revenire. Grupa copiilor de 5 – 6 ani: „Morişca” – Depărtat stând – rotarea mare a braţelor prin faţă. evitându-se rotunjirea spatelor. îndoirea genunchiului cât mai sus. revenire. Grupa copiilor de 5 – 6 ani: „Îndoim genunchii” – Stând – Flexarea concomitentă a genunchilor. cu vârful piciorului îndreptat în jos. coatele spre înapoi.

După executare. apucat reciproc de mâini şi încrucişat: resucirea trunchiului spre dreapta şi respectiv spre stânga. 2008. „Batem palmele sub genunchi” – Stând: îndoirea genunchilor alternativ cu lovirea palmelor sub coapse. Exerciţiul se execută cu spatele drept. iarba” – Stând depărtat cu braţele sus: îndoirea trunchiului spre stânga şi spre dreapta. păstrându-se distanţa de un braţ între ei. percepţiile şi reprezentările spaţiale. faţă în faţă. formând. câte unul. reflexele de protecţie. având un rol semnificativ în dezvoltarea motricităţii: Grupa copiilor de 3 – 4 ani: „Cărăuşii” – Copiii vor fi aliniaţi pe două coloane. stăpânirea de sine. Mişcarea constituie prima deprindere motrică de bază. „Poc . care trebuie formată copiilor. Exerciţiile de echilibru dezvoltă simţul echilibrului. „Spargem pietre” – Stând depărtat: ducerea braţelor prin înainte sus şi aplecarea trunchiului energic înainte. piciorul care se îndoaie va fi cu vârful în jos. cu ducerea braţelor oblic lateral şi lovirea palmelor. Jocurile de echilibru sunt captivante pentru copii. Perpendicular pe aceasta se va trasa în faţa fiecărui şir. pe sol. picioarele întinse. acesta fiind locul unde copiii vor trebui să pună cuburile. genunchii menţinându-se întinşi şi talpa lipită de sol. Nu trebuie ignorate nici regulile de joc. În faţa primilor copii există o linie de plecare.poc” – Depărtat stând: răsucirea alternativă a trunchiului. Grupa copiilor de 4 – 5 ani ( şi 5 – 6 ani ): 83 . în acelaşi timp cu expunerea materialului intuitiv în cadrul jocurilor. o linie cu creta. Fiecare copil ţine în ambele mâini câte un cub. stând depărtat. La capătul opus şi în faţa fiecărei linii se va desena cu creta câte un cerc. o serie de priceperi şi deprinderi utile ( Gherghina. curajul. fiecare preşcolar trece la urma coloanei respective. având cea mai mare însemnătate. 101 ). Grupa copiilor de 5 – 6 ani: „Ferăstrăul” – Copiii se întorc câte doi. concomitent cu coborîrea braţelor. Educatoarea va explica şi demonstra deprinderea respectivă. totodată. Mişcarea se execută din talie. „Vântul leagănă florile. În orice exerciţiu fizic şi joc de mişcare se va acorda o atenţie deosebită execuţiei corecte a mişcărilor. atenţia şi prezenţa de spirit. acestea raportându-se la realizarea mişcării de bază şi la organizarea jocului.

Semnele grafice realizate în grădiniţă se vor programa în funcţie de vârstă.Echilibru pe plan înalt. primii copii din coloană se vor urca pe scândură. între corp şi masa de lucru ( de un lat de palmă ). se atârnă de o sfoară întinsă câte o jucărie la înălţime ceva mai mare decât creştetul capului copiilor. Luând în considerare caracteristicile dezvoltării preşcolarului. să păstreze distanţa indicată între ochi şi hârtie. Copilul trebuie învăţat să adopte o poziţie corectă la masa de scris. linii. Corectarea poziţiei la măsuţe trebuie făcută permanent şi individual. De asemenea distanţa de la degete la vârful creionului pentru desen trebuie să fie de 2. coca sau plastilina ). Grupa copiilor de 5 – 6 ani: „Atinge jucăria” . La capătul opus liniei de plecare. etc. cu sarcini: grupa de preşcolari este împărţită în două subgrupe şi aliniate în coloane câte unul. a degetelor abilitate. La semnalul educatoarei. Preşcolarii vor trece atenţi podul. pregătindu-i mâna pentru scris ( lutul. Modelajul îl ajută pe copil să dobândească anumite deprinderi. în direcţia de mers. activităţile practice. El este fascinat să traseze urme cu un beţişor pe pământ ori cu 84 . etc. câte unul. etc. preşcolarul nu va avea nevoie chiar de la început de creion şi hârtie pentru a-şi forma deprinderea de trasare grafică. se aşează câte o scândură de 1 – 2 metri. ele cuprinzând grafisme componente ale literelor şi cifrelor. înşirarea. de dezvoltarea motrică şi intelectuală a preşcolarilor. în faţa fiecărei scânduri. vor merge corect în echilibru şi trec la spatele coloanei lor. pentru a nu cădea în apă. exerciţiile grafice. combinaţii ale acestora. În drum întâlnesc un pod care se balansează. pictura. „Podul” – Copiii vor merge la plimbare. ca de exemplu: modelajul. îndoirea sârmei şi a hârtiei. Dezvoltarea şi coordonarea mişcărilor pentru învăţarea scrisului se realizează şi în activităţile practice.5 – 3 centimetri. desenul. de aproximativ 30 – 35 de centimetri. etc. La grupa mare preşcolarul modelează cerculeţe. ). Desenul decorativ şi exerciţiile grafice au legătură directă cu scrierea. la înălţimea de 25 de centimetri. Pentru dezvoltarea motricităţii sunt eficace şi jocurile de apucare şi prindere a mingii. litere mari de tipar. în coloană. Ajuns la grădiniţă. În faţa fiecărei coloane. beţişor de lipit. obiectivele principale ale pregătirii pentru scris se pot realiza prin diferite activităţi. dezvoltând dexteritatea mâinii. prin mânuirea uneltelor simple ( foarfece.

Pregătirea mâinii pentru scris încă din grădiniţă nu înseamnă a-l învăţa pe copil să scrie înainte de a merge la şcoală. după ce anterior exersase semnul liber sau într-un şablon destul de mare. Scrisul este posibil doar atunci când motricitatea ajunge la un anumit nivel de organizare. senzaţia plăcută a lucrului cu nisipul va accentua foarte mult motivaţia pentru această îndeletnicire. În perioada preşcolarităţii se manifestă o lipsă de echilibru între procesele de excitaţie şi cele de inhibiţie. astfel că o educatoare pricepută va putea să-i înveţe pe copii literele cu mult înainte ca aceştia să lucreze pe caiete doar prin jocuri la nisip. hârtie liniată. ). dacă nu reuşeşte. etc. în cadrul activităţilor destinate exersării grafismelor se foloseşte o varietate de instrumente de scris ( carioca. Jocurile pe asfalt ( şotronul ) sunt şi ele un bun prilej de formare a deprinderilor grafice ( Dumitrana. pix. Un astfel de joc este: „Seriosul” – La acest joc participă doi copii. prin care urmăreşte dezvoltarea muşchilor mici ai mâinilor şi însuşirea tehnicii mânuirii creionului. Pentru a stârni interesul preşcolarilor pentru scriere. nu clipeşte. 139 ). În activităţile de educaţie plastică. auditive şi cu intuiţia spaţială. Uneori. nu râde. însă chiar şi aşa încearcă printr-o atenţie mărită şi printr-un efort al muşchilor degetelor şi ai mâinii să se încadreze în spaţiu. Unul nu se mişcă. culori.degetul pe nisip. verticale. velină ). unor litere de tipar folosind beţişoare. geam. Copiii redau imagimile unor obiecte. dar prin mijloace diverse îl provoacă să râdă. tăbliţă. 85 . ci numai a-i forma acele deprinderi şi abilităţi care sunt implicate în procesul scrierii. pierde jocul. să clipească sau să se mişte. desenând cu degetul sau cu un beţişor. când totuşi există o coordonare fină a mişcărilor. 2001. El are dreptul la trei încercări. pensule. Exerciţiul grafic este o activitate complexă de echilibrare a mişcărilor kinestezice cu percepţiile vizuale. şi anume în cadrul celor de pictură se pune accent pe mânuirea corectă a pensulei ( mişcări orizontale. preşcolarul dă dovadă de stângăcie şi instabilităţi motrice în realizarea elementului grafic pe spaţiile date. Astfel prin diverse mijloace se urmăreşte dezvoltarea la copii a capacităţii de inhibiţie voluntară şi de autocontrol asupra reacţiilor motrice. creta ). beţe de chibrit şi scobitori. dar şi materiale diverse pe care copiii îşi exersează această deprindere ( hârtie glacée. Celălalt nu are voie să-l atingă. unor cifre.

copilul trebuie să aibă bine dezvoltată inhibiţia voluntară. comparaţie. Operativitatea nespecifică a activităţii intelectuale a copiilor – adică abilitatea generală de a opera cu informaţii pe care le posedă. ( Şchiopu. b. să nu-i suprasolicite. capacităţile intelectuale sunt: a. Capacitatea de surprindere a relaţiilor de transfer analogice ale acestora. precum şi cea de înţelegere şi de gândire logică în operarea cu anumite informaţii şi în dezvoltarea unor probleme simple. d. Capacitatea copiilor de a înţelege. 86 . e. de operare în cadrul caracteristicilor şi relaţiilor cantitative ale obiectelor. Dezvoltarea limbajului este un element structural al pregătirii psihologice pentru şcolarizare. fapt ce antrenează spiritul critic. astfel încât exerciţiile să nu-i obosească. etc. ale mulţimilor reale sunt antrenate prin solicitări adecvate. logic şi intuiţia realului. 59 ) Este importantă şi dezvoltarea unor capacităţi specifice de concentrare şi susţinere a atenţiei.Dezvoltarea operativităţii gândirii prin joc În dezvoltarea proceselor cognitive superioare doi factori sunt fundamentali: nivelul de maturizare ale funcţiilor neuronale şi experienţa de învăţare a individului. psihologul U. Capacitatea copiilor de a înţelege şi de a descoperi relaţii logice ascunse în contextele verbale se referă la capacitatea de a sesiza absurdul. 2. Este necesară dezvoltarea operaţiilor de sinteză. să le stârnească interesul. Judecata de echivalenţă – capacitatea copiilor de a folosi un sistem de strategii în vederea alegerii unui element sau al altuia din două situaţii perceptive. trebuie lucrat diferenţiat. Pentru a atinge succesul. Având în vedere că vârsta mintală a unor copii nu coincide cu cea cronologică. Şchiopu consideră că din punct de vedere funcţional. Raţionamentul perceptiv – capacitatea de acţiune cu elemente perceptive separate şi de a le încadra într-o structură prin descoperirea relaţiei logice dintre elementele perceptive. de fixare şi reproducere numerică. abstractizare şi generalizare. clasifica şi defini unele concepţii. clasificare. să-i bine dispună. Dezvoltarea capacităţii motrice este importantă în activitatea şi evoluţia viitorului şcolar. Acţiunea este cea care dezvoltă copilului funcţiile senzorio – motrice în sensul deplin al liberei manipulări. de surprindere a ordinii logice a unor elemente din câmpul cognitiv. practice şi intelectuale. 1996. ţinându-se cont de gândirea preşcolarului. În studiul „Dezvoltarea operativităţii gândirii copiilor”. c.

în timpul plimbărilor în aer liber. Preşcolarul are o gândire logică atunci când găseşte o explicaţie raţională legată de un anumit lucru. să identifice câinele de alt animal pe baza unor însuşiri fundamentale. De exemplu. procesele de gândire se pot detaşa treptat de acţiunea concretă. că pomii trec printr-o evoluţie în cele patru anotimpuri. îngheţul. Preşcolarii operează cu forme de analiză şi de sinteză tot mai complexe. prin gândire şi exprimată prin limbaj. Exemplu: „De ce trebuie să consumăm zilnic legume şi fructe?” 87 . de exemplu. Din această cauză nu pot fi separate cu stricteţe cunoaşterea senzorială a obiectelor şi fenomenelor ce se realizează prin senzaţii şi percepţii de cunoaşterea abstractă. la înţelegerea transformărilor repetate în natură. că toate plantele îţi schimbă aspectul. etc. educarea capacităţilor de sesizare a legăturilor cauzale între fenomene. etc. Acest lucru este demonstrat prin faptul că fiecare copil are argumente proprii. încălzirea vremii. percepe şi îşi reprezintă lumea în forme tot mai complexe. Capacitatea de abstractizare şi generalizare evoluează într-un ritm intens. copiii observă că toamna nu este cald. dar ştiinţifică a cauzelor acestor fenomene îii conduce pe copii.  Prin împletirea experienţei senzoriale a copiilor cu datele noi ale gândirii. acest lucru constând în:  Înţelegerea cât mai complexă a fenomenelor caracteristice fiecărui anotimp şi a cauzelor unor fenomene ca: îngălbenirea şi căderea frunzelor. dacă experienţa copilului se sprijină şi pe explicaţiile raţionale ale adultului. care sunt diferite în funcţie de suficienţa cunoştinţelor pe care le are. ca fiinţă raţională. Omul. Copiii reuşesc să facă abstracţie de însuşiri mai puţin importante de cele spontane. Se poate spune că în jurul vârstei de 5 ani. Se consideră că la vârsta de 5 – 6 ani. frunzele cad din cauza frigului. gândirea logică ajunge la concluzii concrete. Cu cât preşcolarii asimilează mai mult cunoştinţele despre fenomene. Evoluţia proceselor psihice. dezgheţul. cu atât educatoarea îi va putea face să observe legături mai adânci şi îi va lămuri cu privire la diferenţa dintre fenomene.. că aceste transformări se petrec nu numai în lumea vegetală cât şi în cea animală. dezvoltându-se ca operaţii mentale independente. pentru că soarele nu mai încălzeşte cu putere. etc. realizate pe plan mintal cu participarea tot mai mare a experienţei dobândite. Gândirea se dezvoltă mult atunci când preşcolarul începe să lămurească unele lucruri legate de fenomene. de legăturile dintre ele şi caută să ajungă la legăturile esenţiale. bazându-se pe experienţa proprie. începând cu vârsta preşcolară. către sfârşitul preşcolarităţii. fac posibilă la vârsta de 5 ani începerea muncii de evidenţiere a premiselor concepţiei ştiinţifice despre natură. aceştia pot fi ajutaţi să vadă legăturile cauzale simple. Aceştia ajung.  Explicarea simplă.

iar acestea ne ajută să fim sănătoşi. „Ce faceţi dacă vedeţi copiii lovind un căţeluş?” Răspunsuri: a. nepriceperea de a judeca corect. cultivarea capacităţii de constatare a legăturilor cauzale între fenomene pemit la 5 – 6 ani începerea procesului de evidenţiere a premiselor concepţiei ştiinţifice. înrâurează semnificativ imaginaţia copilului. Jocurile didactice contribuie la stimularea gândirii copilului graţie cerinţelor de rezolvare independentă şi creatoare a problemelor înfăţişate copiilor. este posibilă existenţa memoriei logice. dacă ştiu unde stă. La vârsta de 5 – 6 ani. trebuie folosite întrebări care să accentueze operaţiile gândirii. reprezentând imagini ale obiectelor.  Jocuri de reconstituiri imagini. În jocul didactic „Cu ce îmbrăcăm păpuşa?” se dezvoltă capacitatea de recunoaştere şi raportarea obiectelor de îmbrăcăminte. jocul trebuie să aibă un caracter activ prin participarea independentă la acţiune a tuturor copiilor. Deoarece conţin vitamine. Îl salvez.  Acţiuni cu obiecte naturale folosite în jocurile de creaţie. c. experienţa limitată de viaţă. Îi lovesc să-i doară. b. dovedeşte o atitudine critică faţă de plăsmuirile fantastice ale poveştilor. Activităţile trebuie să fie precedate de acţiuni pregătitoare materializate prin:  Acţiuni cu jetoane. care. Răspunsuri: a. Îl duc la casa lui. Preşcolarul dovedeşte dorinţa de a separa adevărul de ficţiune. Pentru că aşa mi-a spus mama. la această vârstă. potrivit celor două anotimpuri: toamna şi iarna. Înţelegerea cauzelor reale ale schimbărilor care se petrec în natură. Astfel. Preşcolarii trebuie să alăture 88 . Acesta întreabă: „Cât din ce mi-ai răspuns este adevărat şi cât poveste?” Dezvoltarea proceselor psihice ale preşcolarului. b. Răspunsurile diferite ale copiilor duc la anumite concluzii: necunoaşterea fenomenului. dar numai în condiţiile în care se dezvoltă capacitatea de a efectua operaţiile de gândire când preşcolarii pricep semnificaţia cuvintelor şi materialul informaţional este pe înţelesul lor.  Exerciţii după indicaţii în situaţii de joc. despre natură şi unele elemente ale vieţii sociale.

să le raporteze la anotimpul potrivit. Alte criterii de clasificare sunt:  Vehicule care au motor. Preşcolarii trebuie să ghicească obiectul ascuns. Preşcolarii trebuie să descrie şi să interpreteze ilustratele. Prima echipă 89 . Jocul didactic „Ce am ascuns?” urmăreşte dezvoltarea gândirii logice. de abstractizare. de generalizare. Acest joc are ca sarcină didactică gruparea după un criteriu dat.  Vehicule care transportă mai mulţi oameni. îmbrăcăminte.  Zarzavaturi care se consumă crude. culoarea. la foloasele aduse de ele şi dezvoltarea atenţiei. a memoriei voluntare şi exprimarea în propoziţii. dezvoltarea capacităţii de a analiza. Jocul didactic „La cumpărături” urmăreşte atât denumirea cât şi verificarea cunoştinţelor despre fructe şi legume.  Vehicule care merg cu ajutorul curentului electric. forma florilor cunoscute şi educarea rapidităţii în gândire şi acţiune. Concretizarea solicitată pe tot parcursul activităţii a amplificat operaţiile de compensaţie analitică. educatoarea descrie un animal. sintetiza. mici şi verzi. navale. capacitatea preşcolarului de a alege după un criteriu dat. argumentând relaţia de independenţă între obiectele şi fenomenele reprezentate în imagini. a compara pe baza materialului didactic. iar preşcolarul trebuie să găsească imaginea care reprezintă acel animal şi să o afişeze pe panou. Jocul didactic „Mama şi puiul ei” urmăreşte fixarea cunoştinţelor referitoare la caracteristicile unor animale. perspicacităţii. mărimea. O primă clasificare se face după locul pe unde circulă aceste mijloace de locomoţie: terestre. memoriei.  Vehicule care au elice. Jocul didactic „Hai cu mine la plimbare!” contribuie la verificarea cunoştinţelor despre mijloacele de locomoţie. Preşcolarii le clasifică în funcţie de mai multe criterii. reprezentat pe planşele expuse. la modul lor de viaţă. activitatea oamenilor. jocurile copiilor în anotimpul iarna.  Zarzavaturi care se consumă gătite. Apoi grupa se împarte în două echipe. Regulile jocului: fiecare copil trebuie să aducă „marfa cumpărată” după următoarele criterii:  Fructe rotunde.pe planşă jetoane cu imagini care reprezintă anotimpul şi să le descrie conţinutul. Jocul didactic „Buchetul de flori” are ca scop precizarea cunoştinţelor legate de denumirea. La începutul jocului. Jocul didactic „Când se întâmplă?” urmăreşte verificarea şi sintetizarea cunoştinţelor preşcolarilor despre fenomene. aeriene.

caută singuri soluţii de rezolvare. La precizarea educatoarei: „Scoate ce nu se potriveşte!” preşcolarul trebuie să recunoască imaginea care nu se potriveşte la seria respectivă şi să o înlăture. ajută la creşterea coeficientului de muncă independentă. Executarea acestor jocuri didactice presupune o activitate intelectuală complexă. Copilul trebuie să argumenteze de ce a procedat aşa ( exemplu: „Găina nu are ce căuta aici. jocuri didactice. apelând la analize şi sinteze ( constituirea grupelor de obiecte. Ca material didactic se folosesc şase seturi cu diferite imagini ( animale domestice. efectuarea diferitelor operaţii ). De asemenea şi activităţile cu conţinut matematic ( exemplu: exerciţii cu material individual. Preşcolarul. Procedeele de lucru menţionate trezesc interesul copilului pentru cunoaştere. În complicarea jocului siluetele animalelor sunt aşezate pe un polistiren. treptat. păsări. animale sălbatice. iar cealaltă echipă rolul puiului. Sarcina didactică este de a recunoaşte imaginea care nu se potriveşte. măresc sensibilitatea receptivă. iar celelalte sunt flori” ). pe tot parcursul activităţii. jocuri logico – matematice ) contribuie la dezvoltarea gândirii copiilor. iar preşcolarii au ca sarcină să plaseze în dreptul fiecăreia jetoanele reprezentând hrana animalelor respective. ca apoi gândirea să se desprindă. susţin curiozitatea. de manipularea concretă. compară.interpretează rolul animalului – mama. Psihologia deosebeşte stadiul manipulării efective de acela al reproducerii mentale a acţiunii şi stadiul operaţiilor abstracte şi formale. acestea rămân în strânsă legătură cu concretul. Jocul didactic „Ce se potriveşte?” are ca scop formarea gândirii logice a preşcolarului. Din fiecare serie se înlocuieşte câte o imagine cu alta din alt set ( exemplu: în seria florilor se scoate laleaua şi se înlocuieşte cu găina ). preşcolarii trebuie pregătiţi pentru înţelegerea numărului şi a procesului de formare în şirul numerelor. flori. pentru că este pasăre. 90 . reprezentând ferma de animale. În grădiniţă. etc. preşcolarii având ca sarcină să aleagă dintre mai multe imagini pe cea adecvată şi să o aşeze în seria desfăşurată în faţa sa. este solicitat să gândească. Acestea înlesnesc dezvoltarea gândirii operaţionale a preşcolarilor. pe parcursul desfăşurării acestor activităţi. analizează. argumentele se sprijină pe manipulare şi percepţie. Mai întâi. mobilă ). Jocul se complică. Preşcolarii. fructe. La semnalul educatoarei: „Caută-ţi mama!” sau „Caută-ţi puiul!” preşcolarii care deţin rolul de „pui” îşi caută mama sau invers. a valorii sale cantitative. acestea fiind afişate în linie verticală pe un panou.

memoriei şi gândirii în procesul acţiunii cu obiectele se poate iniţia jocul didactic: „Ce-ai găsit?”. ghicirea. să urmărească atent executarea sarcinii pentru înlăturarea eventualelor erori. educatoarea realizează un plan semestrial. denumirea grupurilor şi prezentarea lor unui personaj îndrăgit din grupă ( Zâna ). jocuri pentru consolidarea deprinderii de a număra şi a socoti. Jocul didactic „Coşul cu fructe” Scop: Perceperea grupurilor formate din mai puţine sau mai multe obiecte. Sarcina didactică: Numărarea şi raportarea numărului la cantitate şi invers. Elemente de joc: prinderea mingii. tot atâtea ). analiză şi sinteză. Prin jocul didactic „Te rog să-mi dai!” s-a urmărit consolidarea număratului în limitele 1 – 2. a spiritului de observaţie şi a atenţiei voluntare. închiderea şi deschiderea ochilor. În complicarea jocului. jocuri pentru poziţiile spaţiale şi aprecierea cantităţii ( multe. Îmbogăţirea sistematică a reprezentărilor matematice cu noi date referitoare la cantitatea de obiecte. jocuri pentru gândirea matematică ( formare de mulţimi de obiecte după un criteriu dat ). c. Regulile jocului: Copilul numit de educatoare trebuie să analizeze. Sarcina didactică: Recunoaşterea şi denumirea grupurilor cu mai puţine obiecte şi cu mai multe obiecte. Stimularea operaţiilor de gândire. formarea percepţiei clare cu privire la grupurile de obiecte. Sarcina didactică: perceperea grupurilor de obiecte. să compare grupurile de obiecte. dezvoltarea gândirii. Cu scopul de a recunoaşte şi denumi grupuri de obiecte din sala de grupă. Pentru a demonstra utilitatea jocului în dezvoltarea gândirii. preşcolarii sunt solicitaţi să găsească în sală alte grupe de obiecte şi să le denumească. raportarea numărului la cantitate şi a cantităţii la număr. dezvoltarea atenţiei şi a operaţiilor gândirii. puţine. Sarcina didactică: denumirea corectă a grupurilor de obiecte găsite. b. ţinănd cont de particularităţile de vârstă. pentru exersarea atenţiei. a intelectului la preşcolari. Jocul didactic „Facem ordine în camera păpuşii” are ca scop recunoaşterea şi denumirea grupurilor de obiecte după felul lor. 91 . anual. mişcarea. pentru acest lucru cu următoarele jocuri: a.

compararea după dimensiune şi cantitate. Aşează materialul singuri. două beţişoare lungi. Educatoarea aşează un beţişor scurt pe panoou. copiii lucrează cu sâmburi de prună. Copilul numit va scoate din coşuleţ un brăduţ şi îl va aşeza pe flanelograf. preşcolarii au fost solicitaţi să alcătuiască mulţimi cu tot atâtea elemente. separarea grupurilor de obiecte după numărul lor. Jocul „A câta jucărie lipseşte?” are ca problemă intelectuală recunoaşterea locului în şirul numeric şi a numerelor vecine prin intermediul numeralului ordinal. în diferite forme şi precizarea cantităţii. În complicarea jocului. „-”. Un joc cu rezultate bune la grupa mijlocie este şi jocul didactic „Cine aşează mai bine?”. Pentru a complica jocul. comparaţia ). ei deschid ochii şi denumesc grupa de obiecte ascunse. pe lângă însuşirea unor poziţii spaţiale şi fixarea numeralelor ordinale. două şi trei elemente de lungimi diferite. educatoarea ascunde o grupă de obiecte. iar copilul numit de ea va număra prin încercuire cantitatea de beţişoare de pe suport. 65 ). în timp ce copiii închid ochii. pe suport. Verificarea cunoştinţelor cu privire la valoarea numerelor până la 4. Scop: alcătuirea grupurilor din unu. „=” ajută la dezvoltarea proceselor cognitive superioare şi operaţiilor gândirii. Rezolvarea unor probleme de adunare şi scădere cu 1 – 2 elemente. fără folosirea jetoanelor. Apoi. dezvoltarea rapidităţii în gândire şi acţiune s-a urmărit prin jocul didactic: „Pune tot atâtea obiecte câte arată cartonaşul!”. 1977. în ordine crescătoare. La semnal. Aşa se va proceda până când vor fi aşezaţi în ordine crescătoare toţi brăduţii. Activităţile cu 92 . cultivarea operaţiilor gândirii logice ( analiza. Sarcina didactică: aşezarea numărului de obiecte cât indică jetonul în sistem liniar vertical în ordine crescătoare. „Camioanele” – joc didactic Prin acest joc s-a stabilit. Reguli de joc: copilul care primeşte mingea de la educatoare denumeşte grupa de obiecte. Sarcina didactică: aşezarea beţişoarelor de diferite dimensiuni. În partea a doua a jocului didactic. educatoarea va ridica jetonul cu o bulină. folosirea corectă a semnelor „+”. în partea stângă. educatoarea aşează în partea dreaptă. apoi vor număra şi denumi ordinea aşezării sâmburilor ( Someşanu. consolidarea deprinderii de a acţiona cu grupuri de obiecte. sinteza. La început. solicitând alt copil să numere şi să specifice ce fel de beţişoare sunt în această grupă.

fără a o numi şi fără să aibă în faţă celelalte piese ale trusei. cât şi mijloace de comunicare non – verbală ( gestica. Limbajul se însuşeşte spontan din primii ani de viaţă. Limbajul nu este cauza gândirii. 3. emoţiilor. mimica. limbajul cuprinde atât vorbirea. În jocul logic „Jocul celor 10 întrebări”. practicat la grupa mare. 93 . de comparaţie. Aceste activităţi au menirea de a pune copilul în situaţia de a observa. Dacă uneori se întâmplă o întârziere a unuia sau a celorlalţi. limba este învelişul material al gândirii. este unul dintre stimulentele apariţiei şi dezvoltării conştiinţei.conţinut logico – matematic îşi aduc un important aport la formarea anumitor reprezentări matematice. Antonovici. limbajul este nu doar instrument de comunicare a gândurilor. capacitatea de analiză şi sinteză. ). posibilităţile de verbalizare şi exprimarea orală. 2005. Fără educarea limbajului. care se referă la atributele piesei ascunse. În perioada când copilul urmează cursurile grădiniţei creşte mai mult interesul pentru dezvoltarea vorbirii.Vorbirea este parte componentă a limbajului.Posibilităţi de valorificare a jocului în dezvoltarea limbajului Apărută în cadrul comunităţii umane din nevoia de comunicare. ci şi un mijloc de asimilare a noilor cunoştinţe. a sentimentelor şi a experienţelor de viaţă. abstracticzare şi generalizare. Dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor se realizează prin asimilarea treptată a unor operaţii şi structuri logice. Din punct de vedere psihologic. de a compara şi de a găsi relaţii şi implicaţii logice între anumite fenomene şi lucruri reale. Pentru preşcolar. dorinţelor şi intereselor. Dezvoltarea vorbirii copilului evoluează pas cu pas prin lărgirea relaţiilor verbale cu cei din jurul lui. acţiunea lor reciprocă restabileşte rapid echilibrul ( Wallon. etc. logică nu poate progresa. 14 ). Aşa se explică rolul principal al acestuia în educarea şi formarea personalităţii omului. preşcolarii au ca sarcină determinarea piesei ascunse. gândirea cursivă. Preşcolarii vor adresa 10 întrebări simple. Limbajul se află în interdependenţă cu dezvoltarea gândirii. Dezvoltarea vorbirii este fundamentală în educaţia intelectuală la vârsta preşcolară. ci instrumentul şi suportul indispensabil progresului ei. Limbajul este un considerabil factor de dezvoltare spirituală şi de progres social. fără dezvoltarea funcţiei sale comunicative. apoi sistematic. Tot prin aceste jocuri se dezvoltă spiritul de observaţie. 121 ). Folosind astfel de metode şi procedee se formează la preşcolari gândirea ştiinţifică. se stârneşte curiozitatea şi interesul pentru cunoaştere. 1975. în cadrul social ( Mitu. în cadrul familial. de transmitere a gândurilor.

Copiii îşi însuşesc fondul lexical. procesul de asimilare a structurii sonore a limbajului se îmbunătăţeşte. când copilul frecventează grădiniţa. să facă deosebiri şi să reproducă verbal cele observate. datorită îmbunătăţirilor aparatului fonator. una dintre problemele fundamentale pe care nu doar grădiniţa. În perioada preşcolară. „plocoţel” în loc de „clopoţel” ). spre sfârşitul preşcolarităţii. Verza. precum şi de particularităţile gândirii. copiii nu pronunţă clar unele sunete din componenţa cuvintelor ( exemple: „criu” în loc de „scriu”. Copiii sunt motivaţi să gândească. este. cunoaşterea directă se realizează la nivel superior. „Dintre cele două 94 . sub aspect lexical – semantic. a unor imagini. În analizarea unui tablou. La vârsta preşcolară. schimbă raporturile lui cu oamenii. sublinierile şi concluziile adultului. Procesul organizat de instruire şi educare.Vocabularul activ al copilului creşte de la cca 800 – 1000 de cuvinte. la 4 ani. aceste fenomene se estompează. motor şi auditiv. să clasifice prin intermediul întrebărilor adresate lor. la 1600 – 2000 de cuvinte. Zlate. după aceea. 1994. îi obstrucţionează participarea la activităţile accesibile lui. când aproape toţi copiii pronunţă toate sunetele. la cca 3000 de cuvinte. Prin cuvânt. preşcolarul trebuie învăţat să distingă esenţialul. Neputinţa de a comunica prin limbaj produce o adevărată oprire în evoluţia personalităţii copilului. copilul intră în contact cu mediul mai ales prin acţiunea nemijlocită a acestuia asupra organelor sale de simţ. Până în momentul în care vorbeşte. ajungându-se. procesul de comunicare a cunoştinţelor se face prin intermediul cuvântului. Numai aşa se creează ocazia trecerii treptate de la procesul perceperii obiectelor către formarea reprezentărilor. la 5 ani. În altă ordine de idei. cu atât mai uşor îşi vor dezvolta limbajul. Problema educării limbajului. Vorbirea preşcolarilor se caracterizează prin trăsături ce ţin de particularităţile aparatului fonator al analizatorului verbal. La 3 – 4 ani. la 3 ani. Limbajul se îmbogăţeşte sub raport cantitativ. când copilul deprinde tainele limbajului tot mai uşor. pentru ca la 6 ani el să ajungă la peste 3500 de cuvinte. să compare. 87 ). în observarea obiectelor înconjurătoare. la noţiune. cu cât gândirea lor va fi mai dezvoltată. ci şi şcoala trebuie să le aibă în vedere. În etapa preşcolară. educatoarea uşurează cunoaşterea denumirii lucrurilor şi fenomenelor. „zoc” în loc de „joc”. îşi îmbogăţeşte cunoştinţele despre obiecte şi fenomenele realităţii înconjurătoare. Numărul acestor erori scade. să le înţeleagă mai bine şi să-şi exprime gândurile cu mai multă uşurinţă. de altfel. însuşirile lor. sub directa îndrumare a educatoarei. să analizeze. Un limbaj mai bogat îi face pe copii să asimileze mai uşor noi cunoştinţe. însoţită de explicaţiile. dar şi semnificaţia cuvintelor ( Golu. Sub influenţa acţiunilor instructiv educative.

ţinând cont de particularităţile de vârstă şi de cele individuale. cu ajutorul căruia cuvântul însuşit nu va rămâne. a vibrantei ( „r” ) şi a diftongilor ( „ai”.elemente constitutive ale cuvântului – suportul sonor şi semnificaţia – aceasta din urmă este componenta în care se reflectă în mod direct gândirea” ( Slama Cazacu. „v” ). Limbajul copilului de 3 ani păstrează un pronunţat caracter situativ. „j” ). Preşcolarii sunt învăţaţi să pronunţe sunetele. Aceste activităţi se pot realiza cu întreaga grupă sau individual. Verza. pentru preşcolar. găină. lexical. velare ( „x”. a şuierătoarelor ( „ş”. Asimilarea unor cuvinte cu semnificaţie corect înţeleasă se dobândeşte pe baza materialului intuitiv. memorizări. Este un mijloc eficient. „ea”. Mulţi copii de 3 ani nu diferenţiază bine consoanele lichide ( „r” şi „l” ). gâscă ) sub forma teatrului de masă. „t” ). integrat. Cot-co-dac! Cot-co-dac! . „gi”. Ce frumos cânta! Cine credeţi că era? ( Cocoşul! Cocoşul! ) . nu înţelege încă prea bine indicaţiile verbale care i se dau ( Golu. legând învăţarea cuvintelor de perceperea directă a obiectelor sau manipulând obiectele respective. „j”. încă de la grupă mică. Zlate. punându-se accent pe mişcările de articulare corectă a sunetelor. de dimineaşă m-a trezit cineva. ). „s” ) şi semioclusive ( „ce”. Educatoarea trebuie să discute cu preşcolarii. Oare cine a cântat? ( Găina! Găina! ) Printre păsări tot striga: 95 . . „au”. 76 ). Asocierea cuvintelor cu obiecte sau fenomene trebuie completată cu explicaţii prin intermediul unor cuvinte cu sens asemănător sau opus. constructive ( „ş”. „eu”. Jocul didactic „Ograda cu păsări” are ca scop însuşirea deprinderii de a articula corect sunetele „c”. 1957. povestiri. convorbiri. consoanelor labio – dentale ( „f”. Dezvoltarea vorbirii sub aspect fonetic. 1994. „z”. o simplă expresie sonoră. „v”. grupurile de sunete şi apoi cuvintele în întregime pentru a putea vorbi corect. 164). pentru a-i face pe aceştia să utilizeze cuvintele nou – învăţate. etc. „z” ). semantic şi gramatical se poate efectua atât prin modalităţi specifice educării limbajului ( lecturi după imagini. Cu-cu-ri-gu! Cu-cu-ri-gu! . „q” ). „ia” ). „ci”. Jocul începe prin redarea unor întâmplări scurte: „Fiind în vizită la ţară. a siflautelor ( „a”. comunicările din timpul jocului sunt reduse. cât şi prin intermediul întregului program de activităţi din grădiniţă. „ge”. Prin jocurile didactice specifice se urmăreşte dezvoltarea aparatului fonator. Captarea atenţiei copiilor se poate face prin prezentarea unor jucării ( cocoş.

pronume. „Cine este?” îşi aduc aportul nu doar la perceperea clară şi corectă a sunetelor. Prin jocurile didactice. În jocul didactic „Cocoşul şi gâsca” se urmăreşte pronunţarea corectă a consoanelor velare ( „c”. ci şi dezvoltarea din punct de vedere gramatical. Astfel. pronunţarea silabelor „co”. Regulile jocului: Un copil primeşte un ghem de aţă. „ga”. se urmăreşte nu doar dezvoltarea laturii fonetice şi lexiacale a copiilor. permit trecerea de la uşor la greu. „cu”. li se cere copiilor să răspundă şi individual. ( Exemple de jocuri: „Fluturii vin la flori”. Fără să aibă cunoştinţe despre regulile gramaticale. „Cine face aşa?”. Ga-ga-ga! Ga-ga-ga! . Sarcina didactică: alegerea imaginilor şi lecturarea lor. Dezvoltarea auzului fonematic este strâns legată de sarcina privind corectarea defectelor de vorbire. să acorde corect subiectul cu predicatul. „g” ). contribuie la formarea unor deprinderi. prin activităţile desfăşurate. copilul vorbeşte corect. verbe. să o denumească şi să imite de mai multe ori sunetele emise de aceasta. ci şi la corectarea pronunţiei defectuoase a acestora. la consolidarea unor cunoştinţe. Jocul „Ghemul” ajută la pronunţarea corectă a grupului de sunete „ghe”. În grădiniţă. adjective. cerând copiilor audierea lor cu atenţie şi reproducerea lor corectă. 96 . „Cine vine la noi?”. de a formula întrebări şi a răspunde prin propoziţii scurte. etc. prin diversitatea lor. pentru a căpăta deprinderea de a se exprima individual. preşcolarii sunt învăţaţi să folosească corect părţile de vorbire. dezvoltarea atenţiei auditive şi formarea deprinderii de a acţiona în colectiv. fugi de îl opreşte!”. Care pasăre era? ( Gâsca! Gâsca! ) Copiii sunt antrenaţi să recunoască pasărea. să utilizeze corect dativul şi genitivul. Ceilalţi spun: „Ghemul se rostogoleşte. Pentru dezvoltarea fondului lexicale se realizează jocuri didactice menite să îmbogăţească vocabularul copiilor cu substantive. . Pe lângă răspunsurile în cor. pe care îl aruncă. Copilul desemnat de educatoare aduce ghemul şi recită versurile: „Jos m-am ghemuit. ghemul l-am oprit”. substantivul cu adjectivul. urmând modelul de vorbire al celor din jurul său. pentru că toţi simt nevoia să participe activ. adverbe. preşcolarii răspund în cor. La grupa mică. jocurile „Ce se aude?”. „Ne jucăm cu baloane” ) Jocul „Cine ţi-a dat jucăria?” are ca scop formarea deprinderii de a utiliza corect pronumele personal. de a folosi vorbirea dialogată. Jocurile didactice.

„Aluna este hrana veveriţei”.. Componenta verbală a activităţii se realizează concomitant cu perceperea imaginilor.îngălbeneşte........ sunt mijloace prin care se dezvoltă limbajul.. Poeziile au rol important pentru îmbogăţirea vocabularului şi formarea unui limbaj literar. Copiii trebuie să analizeze imaginile. ( Exemplu: „Morcovul este hrana iepuraşului”.” ( frunza / iarba ) – formularea unor propoziţii eliptice de subiect. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. Exemplu: „Crizantema. Regula jocului: Copilul numit de educatoare răspunde. 97 ..... povestirile şi repovestirile.. Desfăşurarea acestei activităţi conţine două componente: observarea dirijată a imaginilor şi dezvoltarea capacităţilor de receptare şi exprimare a mesajelor. etc.. ” ( înfloreşte / creşte ) – formularea unor propoziţii eliptice de predicat... ) Jocul didactic „Culorile toamnei” Scop: Formarea deprinderii de aformula propoziţii complete şi de a folosi corect acordul dintre subiect şi predicat. sintezei şi generalizării datelor. prin găsirea cuvântului care lipseşte. 41 ). trebuie să le descrie.. formulând propoziţia completă.. Lectura după imagini este o activitate de educare a limbajului specifică învăţământului preşcolar... Prima componentă constă în perceperea organizată şi dirijată de către educatoare a imaginilor pe baza analizei.. Sarcina didactică: Recunoaşterea hranei şi a animalului care o consumă.. „. convorbirile. la numărul singular. 2005. preşcolarilor trebuie să li se explice cuvintele şi expresiile noi.... să le compare şi să le interpreteze. pornind de la elementele cunoscute de către copii.. Sarcina didactică: Completarea propoziţiei cu partea care lipseşte. Lecturile după imagini. prezentându-li-se concomitent şi imagini ce înfăţişează aspecte prezentate în versurile poeziei.... folosind un limbaj propriu ( Mitu.  Dezvoltarea proceselor psihice. Pentru a împiedica memorarea mecanică a versurilor. Activitatea de lectură după imagini duce la:  Dezvoltarea capacităţilor intelectuale. Antonovici.. gândirea şi memoria logică. etc. În jocul didactic „A cui hrană este?” se urmăreşte exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin şi feminin.

Copiii din imaginea prezentată au sarcini diferite.. Exemplu: În lectura după imagini . de alcătuirea lor. Întrebările trebuie să fie clare. Preşcolarii încep prin a intuit acţiuni separate: un copil strange zăpada. ca de exemplu: „Pentru ce muncesc oamenii pe câmp?”. Copiii remarcă faptul că este sat. Lecturând aceste imagini. copilul observă elementele compoziţionale în strânsă legătură între ele. altul aşează capul omului de zăpadă. Planul de întrebări trebuie să orienteze atenţia copiilor. acţiuni. Exemplu: . Eficienţa acestor activităţi depinde. înţelegând legăturile cauzale reale dintre fenomene. „Fructele se culeg ca să facem dulceaţă. preşcolarii reuşesc să facă o comparaţie între elementele tabloului şi experienţa lor de viaţă. în timpul iernii.Muncile oamenilor în anotimpul toamna” – lectură după imagini Răspunsurile copiilor sunt diferite în urma examinării acestui tablou: „Fructele se culeg ca să nu se strice”. „Fructele se culeg ca să nu îngheţe”. de modul cum sunt adresate întrebările de către educatoare. dar acelaşi scop – realizarea unui om de zăpadă . în mare măsură.Jocurile copiilor iarna” înfăţişează un grup de copii. Ilustraţiile prezentate preşcolarilor oferă diferite posibilităţi pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii. În lectura după imagini se înfăţişează câteva tipuri de întrebări cu pondere mare în dezvoltarea gândirii copiilor:  Întrebări care stimulează capacitatea de a preciza diferite legături între elementele tabloului şi realitatea obiectivă. .. precise. organizând gândirea. Această comparaţie s-a realizat după ce s-au stabilit elementele compoziţionale ale tabloului şi s-a precizat că acţiunea se petrece într-un sat. copilul este preocupat de legătura dintre lucruri. altul îi pune mătura în loc de mână. compoturi”.  Întrebări care cer precizarea consecinţelor unor acţiuni ale oamenilor. deoarece casele sunt micuţe. să dirijeze percepţia lor către elementele esenţiale. nu sunt troleibuze.Iarna pe uliţă”.. Preşcolarul încearcă să găsească explicaţia fenomenelor observate sau analizate. asigurând înţelegerea unitară a tabloului. Prin intermediul acestor întrebări li se oferă preşcolarilor posibilitatea să gândească 98 . etc. La vârsta preşcolară. nu se văd blocuri. accesibile. Acest tip de întrebări depăşeşte conţinutul strict al tabloului.  Întrebări care solicită copiilor să justifice anumite acţiuni.ceea ce favorizează legătura între elementele compoziţionale. etc. care fac un om de zăpadă.

dezvoltându-şi curajul opiniei. îmbrăcămintea groasă a copiilor. ). Convorbirea „Călătoria în ţara poveştilor” se poate realiza cu ajutorul materialului intuitiv. ). reprezentând doar punctul de plecare al discuţiei şi nu suportul propriu zis al acesteia. povestire. după scopul didactic ( convorbiri pentru fixarea. .  Întrebări care solicită deducţii. „Care dintre ele circulă mai repede?”. sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor ). Exemple de întrebări. 99 . folosind cuvinte intrate în vocabularul lor activ. plante. acesta creând o atmosferă plăcută discutării unor aspecte cunoscute de către copii. Convorbirea este o activitate care contribuie intens la dezvoltarea vorbirii şi gândirii copiilor. jocuri didactice sau în contactul direct cu obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. realizat sub forma unei siluete de carton. „Care mijloace de transport au nevoie de electricitate şi care de benzină?”. Aceasta activizează vocabularul. animale. Exemplu: Analizând un tablou reprezentând natura.  Întrebări care stimulează sinteza. Antonovici.şi să-şi exprime verbal. calităţi ce le sunt necesare la intrarea în şcoală ( Mitu. Convorbirea „Cu ce călătorim?” are ca obiectiv clarificarea şi sistematizarea cunoştinţelor dobândite anterior. Tematica amplă a convorbirilor permite o clasificare a acestora şi anume: . 44 ). 2005. fără suport intuitiv. Ei au posibilitatea de a se exprima şi de a-şi susţine părerile în faţa unui colectiv. în urma unor activităţi de observare. etc. Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a se exprima independent. etc. care să le solicite copiilor informaţii despre mijloacele de transport şi caracteristicile lor de bază: „Care sunt mijloacele de transport care circulă pe pământ?”. vieţuitoare. îi face pe preşcolari să observe fiecare element compoziţional şi să găsească aspectele cele mai relevante care caracterizează întreaga atmosferă a tabloului – culoarea ruginie într-un tablou reprezintă toamna. după tematică ( anotimpuri. Preşcolarii observă câteva fenomene şi situaţii semnificative prezente în tablou ( căderea zăpezii. copiii sunt întrebaţi care sunt elementele care redau vremea rece. propria lor concepţie despre viaţă. Un personaj dintr-o poveste. Adresarea unor întrebări de tipul „Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anumite anotimpuri în tablouri?”. etc. despre oamenii din jurul lor. iarna. fiind recomandată la grupele mijlocii şi mari. captează atenţia preşcolarilor.

omul poate transmite ceea ce percepe. Povestirile îi obişnuiesc pe copii cu textul. La preşcolarul mic prevalează memorarea neintenţionată. simte.30 ). altfel preşcolarii contestă adevărul şi calitatea acestuia. copiii trebuie stimulaţi să devină subiecţi ai actului pedagogic. povestitorul fiind cel ce le imaginează verbal. Aceştia extrag. care se exprimă în durata redusă a păstrării. povestiri după un plan de idei dat. Prin repovestire. povestiri după modelul educatoarei. povestiri cu personaje îngrijite de copii. Copiii sunt de acord cu planul ireal al povestirii. Prin intermediul comunicării verbale. dar orice detaliu expus de la început trebuie păstrat în povestire. pe rând. totuşi. adică relatează integral conţinutul vieţii sale psihice. copiii descoperă trăsături de caracter. care îngăduie formarea. cântece. Poveştile au atât valoare formativă. poezii. El reţine fără să-şi propună anumite obiecte. Copilăria nu poate fi concepută fără lumea fabulaţiei oferită de basme. Educaţia memoriei şi imaginaţiei prin joc Copiii memorează fără prea mult efort diferite imagini. preşcolarul îşi formează deprinderea de a înţelege valoarea de sugestie a comparaţiei ( „Cenuşăreasa era bună şi cuminte ca fata moşului” ) sau antitezei ( „Fata moşului era harnică. 4. Povestirile create de copii se pregătesc pas cu pas. în funcţie de complexitatea scopului propus. cunosc întruchipări şi manifestări ale binelui şi ale răului ( Mitu. cât şi etică. gândeşte. basme accesibile vârstei. Capacitatea memoriei de a menţine materialul întipărit creşte şi ea în acelaşi timp cu vârsta. Aceste legături temporare sunt. în tehnica modelării personajelor. 100 . Rapiditatea memorării la această vârstă se justifică prin plasticitatea pronunţată a sistemului nervos. a legăturilor temporare. îşi aleg modele de viaţă. etc. În cadrul activităţilor educative din grădiniţă. cu uşurinţă. Gândirea este principalul conţinut al comunicării verbale. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere şi de afectivitate. Copilul este creatorul propriilor imagini. poveşti şi povestiri. îi iniţiază în tehnica de construire a acţiunii. Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. Ordinea povestirilor orale de către preşcolari poate fi următoarea: povestiri după imagini. pe care îl va transfera apoi în povestirile cu început dat sau în unele create în întregime de preşcolar. fata babei era leneşă” ). Pentru eliminarea monotoniei din activităţile de povestire se poate desfăşura jocul didactic „Cutiuţa cu poveşti”. recunosc povestea din care face parte imaginea şi povestesc momentul respectiv. contribuind la formarea conştiinţei morale. Cutia conţine scene din diverse poveşti cunoscute de copii. Antonovici. activă a acestora. jucării. verbal. 29 . întâmplări. fixându-se în mod spontan. fapte. nesigure. pe plan mintal. 2005. astfel asigurându-se participarea verbală. deoarece activitatea nervoasă superioară prezintă instabilitate relativ mare la această vârstă. să participe. a folosirii dialogului.

Ea consistă în crearea unor imagini recente despre obiectele şi fenomenele realităţii.a. fiinţa umană trebuie să-şi reprezinte în prealabil efectele activităţii sale. Rezultatele cercetărilor experimentale evidenţiază faptul că memorarea voluntară este cu atât mai amplă cu cât motivaţia şi stimularea sunt mai intense. Preşcolarul învaţă mai repede. Dezvoltarea aspectului voluntar al memoriei şi reproducerii se reflectă asupra întregului proces al memoriei. ). etc. Reproducerea voluntară nu numai că apare mai devreme. în şoaptă. Senzaţiile. Prin astfel de practici. dar se şi dezvoltă mai repede decât memorarea voluntară. memoria voluntară a acestora este antrenată ( exemplu: să transmită ceva altor persoane. Dacă procesul memorării nu este pregătit „din exterior”. Preşcolarul apelează la o memorare şi o reproducere intenţionată atunci când împrejurările vieţii îl stimulează la aceasta. ci omul o şi transformă în activitatea sa teoretică şi practică în vederea satisfacerii nevoilor sale materiale şi spirituale. percepţiile şi reprezentările memoriei sunt procese psihice în care lumea înconjurătoare este reflectată în conştiinţa omului. copilul dobândeşte diferite mijloace şi procedee de memorare. preşcolarul repetă de mai multe ori. preşcolarul reţine uşor o serie de lucruri. Desfăşurând o activitate care îl atrage. pe baza reprezentărilor precedente se numeşte imaginaţie. dar involuntar. Procesul de elaborare a unor noi imagini despre obiecte şi fenomene. 101 . Activitatea psihică nu se reduce numai la reflectarea realităţii. se constituie elementele memoriei voluntare. Astfel. Jocul pune la dispoziţie ample posibilităţi pentru exersarea şi dezvoltarea memoriei voluntare a copilului. să facă ceva într-un anumit moment. care reprezintă o premisă utilă a învăţării în şcoală. urmată fiind de memorarea intenţionată. preşcolarul memorează doar ceea ce reţine de la sine şi reproduce ceea ce îşi aminteşte. Chiar dacă nu este o activitate de învăţare propriu zisă. Factorul declanşator pentru aceste impulsuri îl reprezintă indicaţiile şi cerinţele adulţilor. să înveţe o poezie pentru serbare ş. poveşti sau versuri. un lucru care i s-a cerut. Cercetările ştiinţifice demonstrează că primele manifestări ale memoriei voluntare apar la vârsta de 4 – 5 ani. Când părinţii le solicită copiilor să rezolve anumite sarcini. copilul ajunge să-şi coordoneze din propria iniţiativă unele aspecte ale conduitei. pentru a-l reţine mai bine. Pentru a schimba realitatea. Pas cu pas. Acelaşi lucru îl realizează şi educatoarea când îi provoacă pe preşcolari să povestească întâmplări din timpul lor liber. iar atunci când i se dă sarcina să memoreze pur şi simplu un oarecare material se dovedeşte a fi mult mai greu. atunci când ascultă basme. Dezvoltarea memoriei voluntare debutează cu apariţia reproducerii voluntare. Capacitatea de a prevedea rezultatele activităţii sale se întemeiază pe procesul de prelucrare a reprezentărilor sale anterioare.

activităţilor de modelaj şi desen. „Tu-mi povesteşti mie” ). 102 . a tuturor activităţilor din grădiniţă de către educatoare duce la dezvoltarea gândirii copiilor. În evoluţia şi activizarea imaginaţiei un rol important îl posedă limbajul şi gândirea. alături de personaje şi eroi. la dezvoltarea interesului pentru aceste activităţi. Imaginaţia copilului de vârstă antepreşcolară este redusă în conţinut. preşcolarul completează cu ajutorul cuvintelor. ci şi în cadrul activităţilor practice. preşcolarul manifestă şi o atitudine critică faţă de fanteziile din basme şi povestiri. Atunci când nu reuşeşte să redea totul prin desen. prin stabilirea şi folosirea energiei mentale ca o funcţie cu două sarcini ( convergente şi divergente ). Copilul desenează nu numai ceea ce vede. O dirijare corectă a jocului. Imaginaţia preşcolarului progresează o dată cu dezvoltarea lui psihică generală. Dacă această sinteză a mişcărilor este realizată se poate afirma că sistemul educaţional a reuşit să conducă dezvoltarea intelectuală spre un nivel superior. la apariţia de noi trebuinţe şi interese. jocuri didactice. Imaginaţia joacă un rol important în cadrul activităţii intelectuale. El ocupă o poziţie în interiorul povestirii. desenului. Un mijloc de stimulare a verbalizării şi imaginaţiei este şi dialogul ( exemplu: „Eu te întreb pe tine”. în aşa fel încât. Copiii participă activ. la formarea atenţiei voluntare. Pe de altă parte. Realizearea lucrărilor din ce în ce mai grele contribuie la echilibrul proceselor de excitaţie şi inhibiţie. acest lucru se poate vedea atunci când preşcolarului i se povesteşte un basm. înţalege că nu tot ce se expune în basme se întâmplă şi în realitate. intensificându-se tot mai mult funcţia reglatoare a sistemului verbal. El face diferenţa dintre real şi fictiv. în procesul derulării jocurilor. construcţiilor. improvizând o poveste despre un lucru pe care l-au văzut sau i-a impresionat într-o excursie. De exemplu. Imaginaţia se dezvoltă nu numai prin povestiri. Copilul modifică frecvent conţinutul povestirii în direcţia dorită. dar şi ceea ce ştie despre obiectul respectiv. instabilă şi involuntară. intervenind activ în desfăşurarea evenimentelor. Toate acestea au o influenţă pozitivă şi asupra funcţiilor imaginative. de aceea formarea şi dezvoltarea ei trebuie să fie înregistrate în sistemul educaţional. De cele mai multe ori. Materialul didactic folosit în desfăşurarea activităţilor practice trebuie să fie variat. etc. să se realizeze acea sinteză a mişcărilor de la convergent la divergent şi invers. preşcolarii cu o imaginaţie bogată sunt cei care povestesc mai mult. După vârsta de 3 ani imaginaţia copilului păşeşte într-o nouă fază de dezvoltare.

CAPITOLUL V

MICROCERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ -

VALENŢELE JOCULUI DIDACTIC IN PLANUL DEZVOLTARII
COGNITIVE LA VIRSTA PRESCOLARA

1.PROIECTUL MICROCERCETĂRII PEDAGOGICE

1.1. Motivaţia cercetării

Orice activitate educaţională se întemeiază pe cunoaşterea psihologică a subiecţilor care
fac obiectul unei astfel de intervenţii. Mai mult decât atât, calitatea procesului educaţional
depinde esenţial de abilităţile psihologice ale celor ce-l întreprind. Emile Planchard a sintetizat
această idee în sintagma: „Nemo psichologus, nisi paedagogus” (Nu poţi să fii pedagog fără a fi
psiholog), tocmai pentru a sublinia forţa acestei interdependenţe. (Planchard, 1976, 134).

103

Respectarea individualităţii preşcolarului, formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu
liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă.
Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în
condiţiile specifice de mediu, faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare.
Comportamentul unui organism în dezvoltare, considerat în sine, este un fenomen
deosebit de complex care pune în evidenţă aspecte anatomico-structurale, organizări neurologice,
compoziţii bio-chimice. Educatoarea din grădiniţă nu le va putea controla şi nici explica pe toate,
dar poate uza de anumite cunoştinţe cu caracter psihopedagogic pe care le poate adapta unui
anumit specific al dezvoltării psiho-fizice a copilului. Pentru ca o asemenea acţiune să fie
încununată de succes trebuie satisfăcute câteva condiţii esenţiale: depăşirea mentalităţilor privind
capacitatea educatorului preşcolar de a uza de cunoştinţele din domeniul psihologiei dezvoltării
(la vârste mici copiii dezvăluie cu destul de multă uşurinţă stările psihologice pe care le
traversează; ei nu le pot descrie şi explica suficient, dar oferă o mulţime de date
comportamentale uşor de „citit” de un observator avizat); acceptarea premisei că procesul
cunoaşterii psihologice este complex şi dificil, această precizare atrage atenţia asupra faptului că
procesul cunoaşterii psihologice nu e imposibil, dar nici uşor; modalităţile de abordare
psihologică a copilului să fie realiste, educatorul să se concentreze către observarea şi
consemnarea unor manifestări obiective ale copilului (particularităţi ale dezvoltării psiho-fizice,
abilităţi concrete de acţiune, performanţe lingvistice), pătrunderea în aspectele subiective ale
experienţelor personale ale copilului încercând să răspundă la întrebări de genul: cum priveşte el
lumea?, dar relaţiile cu ceilalţi?, ce crede, ce ştie ori ce simte el? Ca să poată acţiona în cele două
sensuri, educatorul va trebui să adopte el însuşi o atitudine duală: să fie, pe de o parte, un
observator extern, obiectiv, ca un spectator care pur şi simplu consemnează date brute; iar pe de
altă parte, un observator activ care încearcă să înţeleagă experienţele copilului, succesele,
eşecurile lui, să le influenţeze, folosindu-se de propriile experienţe. Printr-o dublă ipostază
educatorul poate culege informaţii care să-i permită atragerea copilului în proiecte pe care el le
hotărăşte.
Participarea activă a copilului în cadrul jocurilor didactice, posibilităţile muncii
intelectuale manifestate astfel, cât şi strădaniile de a răspunde sarcinilor şi regulilor de joc,
determină aprecierea jocurilor didactice ca fiind mijloacele cu cea mai mare eficienţă în procesul
instructiv-educativ desfăşurat în grădiniţă. Vârsta preşcolară este perioada fanteziei, a imaginaţiei
creatoare, dar, mai ales a jocului. Practica a demonstrat că jocul didactic este un joc educativ
eficient, care influenţează şi stimulează dezvoltarea fizică, psihică şi socială a copiilor, aceştia
venind în contact direct cu obiectele pe care le folosesc în joc şi învăţând astfel să observe

104

caracteristicile pe care le au acestea, datorită proceselor de analiză şi sinteză ce sunt solicitaţi să
le efectueze.
Trebuie avut în vedere faptul că jocul didactic nu este un mijloc universal prin care se
poate obţine orice scop, chiar dacă el poate fi folosit în orice tip de activitate şi în orice parte a
programului zilnic din grădiniţă. Jocul didactic este un factor de optimizare al procesului
instructiv-educativ mai ales dacă este folosit raţional de către educatoare, dacă în cadrul său sunt
respectate anumite condiţii, reguli de joc, dirijarea se realizează în mod corespunzător (cu mult
tact şi în funcţie de tipul şi specificul jocului).
O îndrumare atentă şi competentă din partea educatoarei, care să corespundă cerinţelor
fiziologice şi psihice ale preşcolarilor alături de o motivare competentă, o precizare a scopurilor,
a mijloacelor folosite, fac posibil ca procesul instructiv-educativ specific activităţii grădiniţei să
obţină rezultatul dorit: integrarea fără dificultăţi a copilului în activitatea de tip şcolar.

1.2. Scopul cercetării

Microcercetarea pedagogică derulată urmăreşte să evidenţieze rolul jocului didactic
în dezvoltarea personalităţii copilului de vârstă preşcolară şi contribuţia acestuia la pregătirea
copilului pentru şcoală.
Jocul didactic are o particularitate esenţială: el trebuie să îmbine armonios elementul
instructiv şi exerciţiul, cu elementul distractiv. Învăţând prin joc, copilul trebuie să se distreze în
acelaşi timp. Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariţia unor stări
emoţionale complexe, care stimulează şi intensifică procesele de dezvoltare psihică. Sub
influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi se restructurează întreaga activitate psihică a
copilului.

1.3. Obiectivele cercetării

Microcercetarea derulată vizează următoarele obiective:
- cunoaşterea nivelului de dezvoltare intelectuală a copiilor şi stabilirea performanţelor
individuale;
- măsurarea şi aprecierea progreselor individuale ale preşcolarilor;
- depistarea lacunelor şi identificarea obstacolelor în activitatea de învăţare;

105

atât în cadrul activităţilor desfăşurate cu întreaga grupă de copii. interpretare şi prezentare statistică a datelor. convorbirea. liber şi mai aproape de ceea ce este mai puţin controlat şi cenzurat. testul. cu profil psihopedagogic) În această etapă am studiat multiple materiale de specialitate. sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului sau ale grupului. un program special de jocuri didactice. atitudinilor. experimentul. Documentarea sistematică m-a ajutat la conturarea unei viziuni de ansamblu asupra temei propuse spre abordare. sub îndrumarea directă a educatoarei.identificarea efectelor jocurilor didactice în planul performanţelor preşcolare. a opiniilor.evidenţierea valenţelor formativ-educative ale jocului didactic. a intenţiilor care stau la baza comportamentului său. ca şi a contextului situaţional al comportamentului.5. .. metode de analiză. cât şi în activităţile recreative în care copilul se manifestă spontan.4. Metode şi tehnici de cercetare Demersul metodologic specific microcercetării derulate s-a bazat pe următoarele metode: documentarea. precum şi la formularea ipotezelor şi obiectivelor cercetării. cu profil psihopedagogic. Această metodă a avut drept scop surprinderea unor trăsături de personalitate. c Convorbirea O altă metodă utilizată în grădiniţă este convorbirea. b Observaţia Observaţia constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă. Această metodă presupune o discuţie angajată între cel care cercetează şi subiectul investigat. 1. atunci se va determina o creştere a performanţelor preşcolare. observaţia. Ipoteza cercetării Dacă în ariile curriculare Limbă şi Comunicare şi Ştiinţe se utilizează în mod constant în cadrul activităţilor. permite sondarea directă a vieţii interioare a acestuia. convingerilor sau intereselor sale. Se utilizează prin conversaţii individuale pe grupuri mici de 106 . a Documentarea (literatura de specialitate. precum şi cunoaşterea nivelului de cunoştinţe al preşcolarilor. 1.

1. activităţile 107 . motiv pentru care are o largă utilizare în cercetările ştiinţifice din domeniul psihologiei. Etapele microcercetării pedagogice Etapa constatativă-în cadrul căruia prin intermediul unor probe desfăşurate sub formă de exerciţiu-joc am urmărit cunoaşterea stadiului în care se află copiii la începutul experimentului. Din efectivul de 19 preşcolari. ce materiale i-au atras mai mult pe copii.6. de la Grădiniţa cu Program Normal. Experimentul este metoda cea mai precisă şi mai sigură. 9 sunt băieţi iar 10 sunt fete. Etapa formativă-pe parcursul anului şcolar. dacă da. ci prin surprinderea fenomenelor. am organizat activităţi educaţionale practice în concordanţă cu cele menţionate în ipoteză. judeţul Dâmboviţa. 1. am desfăşurat activităţi în care a fost folosit în mod sistematic jocul didactic. Eşantionul cercetării Cercetarea s-a realizat în anul şcolar 2014-2015. utilizarea jocului didactic. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR 2. DESFĂŞURAREA MICROCERCETĂRII PEDAGOGICE. de ce? Dacă unele jocuri se doresc reluate. Astfel. aşa cum se desfăşoară în condiţii normale. pe un eşantion de 19 preşcolari în vârstă de 5/6 ani din grupa mare „Albinuţele”. localitatea Rãcari . Din aceste conversaţii se poate afla dacă jocurile didactice desfăşurate sunt atractive sau nu. ce întrebări ar mai avea de pus etc. d Experimentul pedagogic Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali-spre exemplu. vizate fiind activităţile de educare a limbajului. cum am putea să le mai organizăm. iar rezultatele au fost înregistrate şi prelucrate pentru a demonstra eficienţa lor educativă. Descrierea eşantionului „Albinuţelor” 2. Această etapă se caracterizează nu prin intervenţia noastră în sens ameliorativ.copii sau cu întreg colectivul.

Copiii au fost informaţi asupra obiectivelor pe care trebuie să le îndeplinească (rezultatele aşteptate).laleaua. mănuşile.matematice şi cele de cunoaştere a mediului. electricianul 10. ursul. paltonul 9. unelte de 108 .zidarul. Varianta a-II-a Tehnica aplicării: Se cere copilului să denumească cel puţin două noţiuni ce fac parte din următoarele categorii: legume.2. elicopterul. castravete. ghiocel 2. cizme Instructaj: „ Spune ce sunt laleaua. Etapa finală-în această etapă copiii au fost supuşi la acelaşi număr de probe ca în prima etapă însă cu un grad mai mare de dificultate. ghiocelul sunt flori.maşina. o maşinuţă. animale domestice. zambila. se trece la altă categorie de noţiuni. o minge.lupul. Analiza. strugurele 7. Tehnica aplicării: Se propune copilului grupe de noţiuni aparţinând aceleiaşi categorii integratoare şi i se cere să denumească respectivele categorii: 1. prelucrarea şi interpretarea datelor Etapa constatativă Pentru cunoaşterea modului de dezvoltare a unor procese cognitive ale copiilor am aplicat un număr de 10 probe. un ursuleţ. ghiocelul?''. polonic. vulpea 5. fructe. sandale. 2. zambila. animale sălbatice. După răspunsul dat de la prima întrebare. un robot.roşia. De exemplu: laleaua. iar rezultatele obţinute au fost comparate cu obiectivele. brânza. furculiţă 6.laptele. Pe tot parcursul acestei etape s-a înregistrat măsurarea rezultatelor şi aprecierea activităţii copiilor.farfurie. trenul 8. alimente. Material: 5 cartonaşe de 10/5 cm pe care se află: o păpuşă. para. 1 Reprezentarea Scopul: Demonstrarea exigenţei reprezentărilor la preşcolarul mare. zambila. tâmplarul.căciula.pantofi. vânată 3.mărul. untul 4.

uscat …. (moale) Instructaj: Rog fiecare copil să găsescă contrariul la cuvintele mele.(frig sau rece) 2.(murdar) 6. De asemenea. frumos ….(trist) 9. gras …(slab) 10. în cantităţi mari (peste 30 bucăţi). Varianta I: educatoarea pune pe masă. neascultător …. pe o coală de hârtie. jetoane de aceeaşi culoare şi formă. am constatat să semantica vorbirii rămâne la copii în urma morfologiei şi sintaxei. cald …. Instructaj: „Gândeşte-te şi spune ce legume cunoşti? Ce fructe?" Se acordă câte 1 punct pentru fiecare noţiune indicată corect sau 10 procente. a capacităţii de exprimare a copiilor. flori. puse într-o cutie. mi-au dat posibilitatea desfăşurării unor jocuri didactice prin care să se fixeze noţiunile cu caracter generalizator cum ar fi: „Găseşte greşeala" (animalele şi păsările domestice şi sălbatice. brânză.lucru. culori. legume). 3) Proba pentru nivelul cunoştinţelor matematice Material: nasturi. îmbrăcăminte. curat …. uşor …. arată la ce servesc. un anumit număr de obiecte din cutie. unt.(ud sau umed) 3. Copilul foloseşte adesea cuvinte al căror sens nu-1 înţelege. jucării. membrii familiei. 4. 109 . forme geometrice. părţi ale corpului omenesc. veselă.. Rezultatele mi-au permis să lucrez diferenţiat cu copiii. vesel …. Se observă că sunt copii care descriu obiectele. 5). mijloace de transport. tare . meserii). ordonate pe feluri.. bile. dar nu spune că sunt alimente. 3. un copil spune că acestea se mănâncă. meserii. Rezultatele obţinute mi-au permis cunoaşterea gradului de realizare a programei. evenimente şi sărbători. beţişoare. „Cine a trimis scrisoarea?" (unelte de lucru.(greu) 8.. 2. grupate în ordine crescătoare (1. mobilă. mare …(mic) 5. 2) Proba pentru stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora. munci agricole.(urât) 4. dar nu denumesc categoria integratoare din care fac parte. Material: Am folosit următoarele cuvinte 1.(ascultător) 7. De exemplu: pentru lapte. fructe.

având în faţă modelul construit de educatoare. 1. 110 . 4.o foaie de hârtie întinsă şi una mototolită.Se cere copilului să facă acelaşi lucru.două bile de aceeaşi mărime şi culoare. se trece la o altă pereche de noţiuni. Material: set de planşe care reprezintă anumite desene. 4. Stabilirea deosebirilor Instructaj: „Prin ce se deosebesc câinele şi vrabia?" După ce se notează răspunsul dat. câte un număr de obiecte de acelaşi fel. Se arată succesiv 1. vaporul şi automobilul. Stabilirea asemănărilor şi deosebirilor Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte. 5 şi i se cere să arate pe degetele lui câte obiecte sunt (tot atâtea). fă şi tu la fel. Varianta a III-a: se cere copilului să arate atâtea obiecte câte degete arată educatoarea. până termin.un copil trist şi un copil fericit. Interpretare: Copilul normal de 5 ani reuşeşte să arate 5 sau mai multe obiecte. succesiv. Varianta a IV-a: imitarea de lovituri Copilul este întors cu spatele şi i se cere să reproducă tot atâtea lovituri din palme câte bătăi aude. 2.un pom înalt şi un pom pitic. Interpretare: La 5 ani copilul reproduce corect seria de 4-5 lovituri minimum. 2. ia din cutie şi pune pe foaia ta tot atâţia nasturi. 3. eu pun aceste obiecte aici. 5. 3. în următoarea ordine: 2. una grea şi una uşoară care se pun în palmele copilului. Materialul verbal utilizat: pisică şi şoarece. degete şi i se spune „Arată şi tu tot atâtea obiecte câte degete îţi arăt eu" Interpretare: La vârsta de 5 ani o face corect pentru 5 obiecte percepute global. şi după aceea tu să baţi tot de atâtea ori din palme".o carte nouă şi una veche. se trece la o altă pereche de noţiuni. 5. beţişoare. 4) Compararea unor noţiuni A . C. Stabilirea asemănărilor Instructaj: „Prin ce se aseamănă o prună şi o piersică?" După ce se notează răspunsul dat. Materialul verbal utilizat: mărul şi para. cu un beţişor în masă.o casă mare şi una mică. spunându- i-se „Vezi. Instructaj: „Ascultă de câte ori bat. 1. 6. Varianta a-II-a: se arată copilului. bile." Interpretare: Copilul normal de 5 ani poate să facă corect proba până la 5-6 obiecte. fereastra şi uşa. B. 3. căruţa şi sania. 4.

Instructaj: „Ascultă cu atenţie ce te întreb şi spune tot ce ştii despre acest lucru!". în timp ce aceasta este…. zidarul.. 8. mâncare. Tehnica aplicării: Se formează propoziţii cu cuvintele date. se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii. masă.?" (electricianul. grădinarul.(mică). Ca variantă la probă: Se transmite o secvenţă dintr-o poveste sau un fragment înregistrat cu personaje secundare. Instructaj: Gândeşte-te şi răspunde. maşină. Fiecare răspuns corect se notează cu 1 punct sau 10 procente . această casă este mare. iar copiii trebuie să recunoască personajul sau povestea după replică.o bucată de hârtie netedă şi una zgrunţuroasă. se pune întrebarea: „Ce ştii despre" (păpuşă. brad. pisică. medicul. şcoală.o minge tare şi o minge moale. Reuşita probei: Esenţa comparării depinde de calitatea analizei şi sintezei. bomboană. Instructaj: "Spunem copilului (pentru prima grupă de contrarii) „vezi.desenul unei linii drepte şi a unei linii curbe.7. aviatorul etc. Notarea: Se apreciază atât corectitudinea răspunsului cât şi amplitudinea fluxului verbal. iarnă). Se acordă 1punct pentru fiecare răspuns corect. zidar. pară. După cum arată Al. 5) Volumul vocabularului Scopul: Se verifică volumul vocabularului şi gradul de înţelegere a noţiunilor. 6) Proba pentru denumirea acţiunilor specifice unor meserii Scopul: Se verifică bogăţia vocabularului prin cunoaşterea cuvintelor ce denumesc acţiuni profesionale.. 7) Proba pentru recunoaşterea personajelor din poveşti Instructaj: Recunoaşte personajele şi poveştile din care fac parte! Varianta I “Poveşti amestecate” (vezi ANEXA 1) Sunt prezentate imagini cu personaje din poveşti iar copiii trebuie să recunoască povestea din care face parte. 9. 111 . Tehnica aplicării: Folosindu-se rând pe rând cuvinte ce denumesc obiecte din experienţa curentă a copilului. numărul cuvintelor prin care copilul îşi formulează răspunsul. tractoristul croitorul. 10. porumbel. Se notează cu 1 punct pentru fiecare răspuns exact (10 procente).. tractor. vânzătorul. cerându-se copilului să răspundă la întrebarea „Ce face.). poştaş. Roşea. comparaţia fiind implicată în analiză şi sinteză poate fi considerată o condiţie a acestora.fotografia unui bătrân şi fotografia unui tânăr. învăţătorul. ce face electricianul? După răspunsul dat la prima întrebare se pune întrebarea următoare.

pisica… 6.Câinele muşcă. Notarea: Se apreciază modul de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. copiii vor identifica greşeala şi vor formula enunţul corect.. Ca variantă. iarna… 7. 8) Operaţii cu noţiuni opuse: Analogii prin opoziţie Instructaj: „Am să-ţi citesc ceva din care lipseşte cuvântul de la urmă. mierea este… 4. Un geam este… 3.Varianta aII-a “Răspunde repede si bine” Copiii vor preciza care sunt cele mai întâlnite cântece din poveştile învăţate. peştele… 5. 9) Proba de completare a lacunelor din propoziţie Scopul: Se verifică folosirea adecvată a cuvintelor în propoziţii. Tehnica aplicării: Se completează propoziţiile date cu cuvinte potrivite ca sens precum şi posibilitatea înţelegerii unui context..Vara este cald. 112 . iarna este… 9. noaptea… 8. Material verbal utilizat: 1.Ziua este lumină. 9 Primăvara. 4 Ziua este……. sora mea este… 2. în pădure….O pasăre zboară. 5 Razele soarelui sunt…… 6 Se aude…….Vara plouă.O masă este făcută din lemn.. Ia să vedem.Lămâia este acră. 3 Păsărelele se întorc…. poţi ghici cuvântul care lipseşte?''. precum şi posibilităţile de înţelegere a unui context.Crescând băieţei devin bărbaţi şi fetiţele … Notarea: Se notează cu 1 punct fiecare răspuns corect. Material: Se completează oral următoarele propoziţii: 1 Primăvara este…….. titlurile poveştilor se vor încurca. 7 Copiii pleacă veseli la…… 8 Mama pregăteşte…….Mergem cu picioarele şi prindem cu… 10.Fratele meu este băiat. 2 Copiii se joacă…….

Pentru fiecare caz de copil. după ce am desfăşurat cu ei jocuri didactice menite să realizeze obiectivele propuse. am notat rezultatele deosebite şi deficienţele depistate în caietul de observaţii.Spune mai departe?" După primul răspuns se trece la următorul. jocurile didactice au o mare eficienţă în dezvoltarea personalităţii copiilor. al capacităţii speciale de învăţare într-un anumit domeniu. Se consideră răspuns corect atunci când completarea făcută are sens şi când sunt respectate acordurile gramaticale. Concluzia care se desprinde este aceea că dacă se programează judicios. al capacităţilor generale de învăţare. copiii diferă între ei. dacă sunt desfăşurate metodic. Se consideră răspuns corect atunci când completarea făcută are sens şi când sunt respectate acordurile gramaticale. dacă sunt respectate particularităţile individuale ale copiilor. Instructaj: "Ascultă cu atenţie ce spun eu şi adaugă ce mai trebuie. 10 Copiii aşteaptă….  Din punct de vedere social se constată că mediul de unde provine fiecare. 113 . al aptitudinilor. modul în care este concepută astăzi eficienţa învăţământului presupune atât realizarea fiecărui individ la nivelul maxim al posibilităţilor sale. intereselor şi aptitudinilor. cât şi satisfacerea unor cerinţe prestabilite de pregătire în vederea încadrării într-o activitate social-utilă conform acestor posibilităţi. provoacă mari diferenţe în dezvoltarea copiilor.. al motivaţiei. aceloraşi copiii. Etapa formativă După aplicarea testelor din evaluarea iniţială am desfăşurat jocuri didactice cu multiple variante de joc şi cu un evident caracter formativ-amelorativ." De exemplu: « Primăvara este…. dezvoltarea intelectuală şi mai ales în pregătirea acestora pentru şcoală. Pornind de la rezultatele obţinute la primul test am constatat că trebuie să desfăşor o muncă diferenţiată cu copiii şi aceasta din trei motive:  Din punct de vedere psihologic s-a constatat că sub aspectul dezvoltării intelectuale. 10) Alcătuirea de propoziţii cu un cuvânt dat Notarea: Se notează cu 1 punct fiecare răspuns corect.  Din punct de vedere pedagogic. Probele le-am aplicat în luna octombrie la copiii din grupa mare şi la sfârşitul lunii martie.

dimensiune. termice (dulce. însuşiri gustative. trăsături de caracter (bun. intensificându-se funcţia intelectuală a limbajului. are ca obiectiv formarea deprinderii de a găsi cât mai multe cuvinte care să înceapă cu o silabă dată. „Unde a sosit scrisoarea?” (denumirea corectă a localităţii. „Mama îşi caută puii” (denumirea animalelor şi a puilor lor). unele aspecte ale muncii. Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate îmbogăţirii lexicului copiilor cu substantive comune care denumesc: obiecte şi fenomene percepute direct în natura înconjurătoare şi în viaţa socială. la mijloc. Se ştie că la vârsta preşcolară. leneş. Astfel. rău. anotimpurile şi fenomenele specifice. curajos). Ştiinţă urmărind obiective specifice activităţilor de educare a limbajului. mic. surorilor). Un alt joc „Jocul silabelor” (vezi ANEXA 2). harnic. a judeţului. „Spune. Am organizat jocuri didactice precum: „Unde s-a oprit roata?” (denumirea unor obiecte de igienă personală şi a modului de utilizare). părţile componente ale corpului omenesc. gros. scund. mare. culoare. „Stop!” (denumirea unor profesii. activitate matematică şi cunoaşterea mediului. „Familia mea” (numirea părinţilor. precum şi formarea capacităţii de a despărţi în silabe anumite cuvinte. al părinţilor. gustos. fraţilor. am organizat diverse jocuri didactice cum ar fi: „La cine s-a oprit jucăria?” (recunoaşterea şi denumirea membrilor grupei din care face parte). cald). cantitate). am desfăşurat jocuri didactice în cadru domeniilor Limbă şi comunicare. În scopul îmbogăţirii vocabularului copiilor cu substantive proprii care vizează numele lor. Preşcolarul trebuie format să-şi însuşească un limbaj corect. subţire). nume de obiecte necesare. „ Caută-ţi hrana!” (denumirea diferitelor animale. Pentru îmbogăţirea vocabularului cu adjective şi adverbe care se referă la însuşiri privind culoarea. olfactive. 114 . parfumat. mijlociu. al fraţilor. nume de localităţi importante. „Cu ce plecăm în excursie?” (denumirea unor mijloace de transport şi a modului de deplasare). unelte). obiecte de igienă personală. la sfârşit). cinstit. care să conţină silaba în diferite locuri (la început. raporturi dimensionale (înalt. Dintre jocurile didactice pe care le-am folosit la grupă în acest scop amintim: „Cine ştie mai multe?” (precizarea unor caracteristici de formă. a hranei lor). rece. animale domestice şi sălbatice. în cadrul activităţii de educare a limbajului. acrişor. modest. executarea unor acţiuni specifice). ţării). Pentru realizarea acestui obiectiv am pornit în mod gradat. care constă în planificarea mintală şi reglarea activităţii practice. „Spune ce-ai gustat?” (denumirea gustului unor alimente de bază). copilul începe să depăsească faza limbajului situativ şi îşi dezvoltă din ce în ce mai mult capacitatea de a folosi limbajul contextual. ce face păpuşa?” (recunoaşterea şi denumirea corectă a părţilor corpului omenesc. alimente.

(vezi ANEXA 3. ale) cui este (sunt)?” a fost desfăşurat cu scopul de a forma abilitatea de folosire corectă a substantivelor în cazul genitiv. numărarea. am planificat jocuri didactice în care i-am antrenat în mod deosebit pe aceştia. subiectul şi predicatul propoziţiei. (s-a urmărit formarea de mulţimi. tu spui multe”’(sau invers). (vezi ANEXA 5) Preşcolarii sunt familiarizaţi cu unele noţiuni gramaticale. . Mediul înconjurător în care copiii îşi desfăşoară activitatea. Activităţile matematice bazate pe jocul didactic sunt forme specifice care permit realizarea cu eficienţă a instruirii. delimitând cuvintele din propoziţiile enunţate.Ieri. pe nivele de vârstă. . Pentru a-i ajuta pe copiii cu rezultate mai slabe să obţină rezultate la nivelul celorlalţi colegi de grupă. silabele din cuvinte. „Completează ce lipseşte!” etc. am urmărit ca orizontul de cunoaştere al copiilor să se îmbogăţească 115 . să formeze mulţimi şi să le plaseze în diferite poziţii spaţiale.. accentul cade pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii. În preşcolaritate. mâine”. nu însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. prin variatele lui aspecte. „în faţă-în spate”. prin jocuri ca: .Eu spun una. se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoştinţe matematice. timpurile verbului..Al (a.Lanţul însuşirilor”.. Astfel.ANEXA 4) Jocul „Ghiceşte câte cuvinte/silabe are?” urmăreşte formarea deprinderii de a efectua operaţii de analiză şi sinteză. adjectivul. ce face?”. jocul poate deveni o modalitate de predare şi de evaluare ce oferă satisfacţie copiilor. „Spune câte sunt!”(vezi ANEXA 6). Jocul didactic .. fără a le defini. aceea de consolidare şi verificare pentru cadrul didactic. asocierea cifrei corespunzătoare. în mod independent. „ Numără mai departe!”. constituie un prilej permanent de influenţare asupra personalităţii acestora.Cine face. azi. Dacă este condus cu măiestrie. „deasupra-dedesubt”. „la stânga-la dreapta”. jocul didactic dobândeşte o nouă funcţie.Băiat – fată”. Dintre jocurile didactice pe care le-am desfăşurat la grupă amintim: „Aşează mulţimea legumelor” (am urmărit ca preşcolarii să recunoască şi să denumească poziţii spaţiale. cu funcţii diferite. pronumele. ci mai ales dobândirea unor capacităţi. . prin jocurile didactice desfăşurate.Găseşte cuvintele potrivite”. . . La nivelul vârstei preşcolare.. ai. punere în corespondenţă.- numărul substantivelor. genurile substantivelor. rezolvarea de probleme simple folosind operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi în limitele 1-10). abilităţi şi operaţii intelectuale necesare actului de cunoaştere care favorizează învăţarea. să verbalizeze acţiunile indicând poziţiile: „sus-jos”. „Fii atent la balonaş!” (vezi ANEXA 7). care obţin rezultate mult mai bune decât s-ar fi folosit o metodă de evaluare sau predare tradiţională. a unor acţiuni obiectuale.. Prin jocul didactic se asigură efectuarea..

„Coşul toamnei” (vezi ANEXA 8). căldură.  Desenează tot atâtea cerculeţe câte obiecte are mulţimea alăturată şi încercuieşte 116 . asigură o participare activă şi deconectantă constituind un mijloc eficient pentru stimularea vorbirii copiilor sub aspect fonetic. deprinderile dobândite în perioada formativ-ameliorativă. atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului. . lumină. am ajuns la concluziile: . adăpost). la dezvoltarea formelor de analiză şi sinteză verbală. regresul) copilului în învăţare. de consolidare a lor sau ca mijloc de verificare a acestora. ceea ce a permis ca aceştia să înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare (hrană. În această perioadă au fost revizuite cunoştinţele. „Când se întâmplă” etc. În activităţi am utilizat jocul didactic fie ca mijloc de dobândire a cunoştinţelor.  Separă animalele sălbatice prin încercuire. prin sarcini specifice. (vezi ANEXA 9)  Denumeşte imaginile încercuite.treptat. Desfăşurând pe tot parcursul anului şcolar jocuri didactice cu copiii. Sarcinile de muncă independentă au fost:  Separă legumele prin încercuire. Prin probele de evaluare finală se realizează o măsurare a nivelului de cunoştinţe. prin regulile impuse sunt un mijloc pentru dezvoltarea stăpânirii de sine. Printre jocurile didactice desfăşurate amintim: „Ce ştii despre?” sau „La grădina zoologică”. . sociabilităţii. jocul didactic matematic constituie un mijloc nou. gramatical. disciplinei conştiente. gradul de participare a copilului la activităţi. După desfăşurarea jocurilor didactice propuse. jocul didactic ca formă a „preînvăţării” contribuie la dezvoltarea proceselor şi însuşirilor psihice. . . semantic şi sub aspectul expresivităţii. jocurile didactice lărgesc orizontul de cunoaştere al copiilor. Etapa finală Etapa evaluării finale s-a desfăşurat în perioada 10-21 iunie 2013. cu scopul explicit al întăriri şi stabilizării noilor comportamente achiziţionate şi pentru a observa modificările în ceea ce priveşte progresul (după caz. le îmbogăţesc experienţa de viaţă. pentru formarea conceptului de număr natural. perseverenţei. că trebuie îngrijite de om sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze. am aplicat testarea pe bază de fişe individuale. lexical. capacităţi şi abilităţi dobândite şi pe baza acestor date se poate diagnostica evoluţia procesului de asimilare a informaţiilor.

40 20 40 20 40 40 20 40 20 117 . sinteză. (vezi ANEXA 10)  Încercuieşte imaginea care desemnează cuvântul care începe cu silaba „ma”.R.A. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 5. .  Recunoaşte imaginile şi desparte cuvintele în silabe. .N.G. (vezi ANEXA 10)  Încercuieşte dintre imaginile desenate pe acelea a căror denumire începe cu sunetul „C”. A. . Nume şi PROBE APLICATE – PROCENT REALIZAT crt. silabele în sunete. .A. D. să numere corect în limita 1 .A. B. .1 0 . cuvintele în silabe. C. G. . abstractizare.silaba.  Găseşte procedeul prin care cifrei să-i corespundă numărul de obiecte din mulţime (adăugare sau înlăturare). să separe propoziţiile în cuvinte.cifra corespunzătoare numărului de obiecte. prenume a) b) c) d) e) f) g) h) i) 1. „x” – sunetul) Indicatorii observaţionali au fost: . D. 60 80 80 60 80 80 80 60 80 4. Rezultatele obţinute la această testare sunt cuprinse în Tabelul nr.R. să denumească mulţimile formate. 3 ANEXA 1 TABEL ANALITIC – REZULTATE OBŢINUTE LA TESTUL APLICAT ÎN LUNA OCTOMB Nr.N. (vezi ANEXA 11)  Scrie propoziţia: (vezi ANEXA 11) „Mara culege floricele” ___ ______ _________ XX XX XX XX XX XXX XX XX XX („___ „ – cuvântul. să raporteze corect numărul la cantitate şi invers. să facă operaţii de analiză. comparaţie. generalizare.  Uneşte cifra cu mulţimea corespunzătoare. 60 80 60 60 80 80 60 80 60 3. 40 20 20 40 20 40 40 20 40 2.D.E. 40 40 60 40 40 40 60 40 40 6. să recunoască sunetul iniţial şi silaba iniţială a unui cuvânt.V.S.

M. T. G.44% 5 copii.C. 80 80 60 60 80 80 60 80 80 18. 40 20 20 40 20 40 40 40 20 8. V.D. M. în cazul celor 10 copii cu rezultate mai slabe (5-44%/5-32%) voi interveni ameliorativ. 60 80 60 80 60 60 80 80 80 11.I.G.N. 40 60 40 40 40 40 60 40 40 9. R.I.88% 3 copii-74% 2 copii.N. P. M.M.C. M.S 100 100 80 100 100 80 80 80 80 16.7. 20 40 20 40 20 20 40 40 40 17.E. 40 40 60 40 40 40 60 40 40 Tabelul nr. P. acestora trebuie să le creez condiţii pentru a putea evolua în ritmul şi la nivelul capacităţilor personale prin activităţi diferenţiate şi personalizate.S. 60 60 40 40 40 40 40 40 40 10. N.1. 118 . S.M. 80 80 80 100 100 80 80 100 80 15.M.E.D.D. . M. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 13.70% 5 copii.A.F. 80 60 80 60 80 80 80 60 80 14.32% În tabelul cu rezultatele obţinute de copii la testul iniţial se constată următoarele: . doar 2 copii au rezolvat corect toate sarcinile şi alţi 2 copii au un nivel înalt al performanţelor ca urmare.D. 2 copii – 100% 2 copii. 40 40 20 20 40 40 40 20 40 12.Rezultatele obţinute de copiii din grupa mare „Albinuţe” la testul iniţial din luna octombrie. tot prin diferenţierea şi personalizarea activităţilor astfel încât aceştia să recupereze deficitul în planul activităţilor verificate.R. L. 60 40 40 60 40 40 40 40 40 19.

60 60 60 60 60 60 80 60 60 60 62% 6. 80 80 80 80 60 80 80 80 80 80 78% 11.E.M.M.62% 2 copii-48% 3 copii.A. B. D.D.V. P. 40 40 40 40 40 40 60 60 40 40 44% 7. T. 3 copii rezolvând corect toate sarcinile.G. 80 80 100 80 80 100 80 100 80 80 86% 3.S 100 80 100 100 80 100 100 80 80 80 90% 16. M. S.M. N.N.F. 119 .R. P.Rezultatele obţinute de copiii din grupa mare „Albinuţe” la testul aplicat în luna martie 3 copii. A.A. 60 60 60 60 80 60 60 60 60 60 62% Tabelul nr.S.D. 100 100 80 80 80 80 80 100 100 100 90% 4.D. 60 60 60 80 80 60 80 60 80 60 68% 2. M.C.ANEXA 2 TABEL ANALITIC – REZULTATE OBŢINUTE LA TESTUL APLICAT ÎN LUNA MARTIE Nr.R. 100 80 80 100 100 80 100 80 100 80 90% 14. 80 100 80 100 60 80 80 80 100 100 86% 18. C. iar numărul celor cu rezultate slabe s-a diminuat (doar 5 din 10 copii obţinând rezultate sub 50%). 60 80 60 60 60 60 60 60 60 60 62% 19.D. V.S. M.G.A.44% Dacă la testul aplicat în luna octombrie doar 2 copii au rezolvat corect toate sarcinile. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 13. 40 40 40 60 40 60 40 60 40 60 48% 9.N. prenume total realizat a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) 1.86% 2 copii.N.A. Nume şi PROBE APLICATE – PROCENT REALIZAT Procent crt. G. L.M. M.D.R.2.90% 2 copii. 60 40 40 60 60 40 40 40 40 40 48% 12.78% 1 copil.N.I.C. numărul acestora a crescut. G. ca urmare a programului formativ. 80 80 60 80 80 80 80 80 80 80 78% 10. 40 40 60 60 40 40 40 40 40 40 44% 17.100% 3 copii.E. D.I.E.68% 3copii. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 5. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 15. R. 40 40 40 60 40 60 40 40 40 40 44% 8.

60 60 60 40 40 60 60 60 60 60 56% 8.N.A.A.G.C. 80 100 80 100 100 80 80 80 100 80 88% 19.I.I.V. V.E. 80 80 100 100 80 100 100 80 100 80 90% 18.D. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 13. 120 .78% 2 copii. 40 60 60 40 60 60 60 60 60 60 56% 17.90% 1 copil. 80 80 80 60 80 80 80 80 80 80 78% Tabelul nr.N. 80 80 80 80 60 80 80 80 80 80 78% 9. Nume şi PROBE APLICATE – PROCENT REALIZAT Procent crt prenume total .D. Dacă la testul aplicat în luna octombrie numai 2 copii au realizat testul în proporţie de 100%.M.A.C.88% 4 copii.ANEXA 3 TABEL ANALITIC – REZULTATE OBŢINUTE LA TESTUL APLICAT ÎN LUNA IUNIE Nr. la testul aplicat în luna iunie. C. M.S.N. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 5.68% 3copii.N.100% 3 copii. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 15. 60 60 40 60 40 60 60 60 60 60 56% 7. M.D.R. Din cei cinci copii care în luna octombrie au realizat testul în proporţie de 32%. iar 2 copii au realizat testul în proporţie de 68%. R. P.D. 80 80 100 100 80 100 80 100 100 80 90% 11. G. S. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 4. N.M. L. A. 60 60 60 80 60 80 60 80 60 80 68% 2. P. T. 6 copii au realizat testul în proporţie de 100% iar la ceilalţi s-au constatat creşteri substanţiale la procentele realizate. în luna iunie 3 copii au realizat testul 56%.56% Comparativ cu rezultatele obţinute la testările iniţiale. 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 14.S. la testul final aplicat în luna iunie se observă un progres.E.G.E. D. G.F. D.R.D.3. M. realizat a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) 1.A. B. 80 80 80 80 80 60 80 80 80 80 78% 6.Rezultatele obţinute de copiii din grupa mare „Albinuţe” la testul final din luna iunie 6 copii.R.S 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100% 16.M. M. 60 80 60 80 80 80 60 60 60 60 68% 12. 80 80 80 80 80 60 80 80 80 80 78% 10. 80 80 100 100 80 100 100 80 100 80 90% 3.M.

şi R.F.A. HISTOGRAMA – TEST APLICAT IN LUNA MARTIE 121 .E.I.A. HISTOGRAMA – TEST APLICAT IN LUNA OCTOMBRIE În urma testărilor iniţiale aplicate cei doi copii A.A. sunt copii cu un stadiu de dezvoltare slab datorită faptului că frecventează pentru prima dată grădiniţa provenind din familii modeste. ceea ce mi-a atras atenţia asupra necesităţii de a le asigura conţinuturi adecvate care să-i motiveze şi să le susţină dezvoltarea. G. ies în evidenţă prin corectitudinea şi rapiditatea cu care au rezolvat testele..M.V. Copiii T. I.I.B..

I-am antrenat în cadrul activităţilor la libera alegere. unde am avut posibilitatea să lucrez diferenţiat şi individualizat cu copiii. am observat un progres în cazul copiilor T.I. în activităţi de joc cu rol de recuperare. şi I. să le trezească curiozitatea.A. HISTOGRAMA – TEST APLICAT IN LUNA IUNIE 122 ..I. metode şi procedee didactice care să-i antreneze.A. În urma parcurgerii etapei formative. interesul pentru a şti mai multe.A. să-i stimuleze. folosind tehnici de lucru adecvate.G.E.

Am avut o relaţie permanentă cu părinţii. 123 . S.. le-am dat mai multe sarcini de rezolvat decât copiilor din grupă. aceştia fiind mereu informaţi în legătură cu activităţile desfăşurate la grupă acest lucru făcând posibil progresul şi celorlalţi copii din grupă care la început aveau rezultate mai slabe.A.R. sarcini mai dificile pentru a le capta interesul pentru activităţi.M.C.A. În urma aplicării testelor finale am constatat progresul copiilor A.G..R.. şi S. realizând corect toate sarcinile.S. S. acest lucru realizându-se datorită faptului că s-a lucrat diferenţiat.

124 . De aceea. dar cu grad mai mare de dificultate. În planificarea acestor jocuri este necesar să se respecte particularităţile de vârstă ale copiilor. dar totuşi uşor de realizat. în fiecare problemă în parte. treptat. el să fie atras. nivelul dezvoltării lor intelectuale reprezintă o condiţie necesară desfăşurării cu succes a jocurilor. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil. contribuind la antrenarea conştientă a copiilor în realizarea sarcinilor. 6. Interpretarea rezultatelor În urma analizei rezultatelor acestei testări am ajuns la următoarele concluzii: Jocul didactic are multiple valenţe formative şi educative şi este implicat în pregătirea copilului pentru şcoală dacă sunt respectate anumite condiţii: 1. prin paşi mărunţi. 3. pornindu-se de la etapa de dezvoltare în care se găseşte copilul şi dozându-i în aşa fel efortul încât. La acest lucru contribuie în mare măsură şi elementele de joc introduse. cât şi cu cei cu rezultate slabe).2. 5. Trebuie să urmărească o înlănţuire logică în planificarea acestor jocuri. 4. Cunoaşterea particularităţilor individuale ale copiilor. să crească valoarea motivaţională a jocului. învăţarea prin descoperire) sporesc eficienţa lui. Datorită caracterului concret-intuitiv al gândirii copilului este necesar să fie folosit un bogat material didactic. 7. dar şi un material intuitiv atractiv.3. 2. fără să i se pară obositor. din punct de vedere metodic. Desfăşurarea a 3-4 variante de joc cu aceeaşi sarcină didactică. măreşte interesul copiilor pentru realizarea sarcinilor. Metodele activ-participative introduse în cadrul jocului didactic (problematizarea. gradarea sarcinilor jocurilor trebuie făcută. de la ceea ce ştie spre ceva nou. Se impune să se lucreze mult diferenţiat cu copiii (atât cu cei cu o dezvoltare intelectuală corespunzătoare sau cu aptitudini deosebite. nivelul cunoştinţelor asimilate până în acel moment. care permite trecerea de la mai uşor la mai greu. Pentru a obţine rezultatele dorite trebuie să se stimuleze interesul copiilor pentru realizarea sarcinii.

125 .  sunt valorizate elementele pozitive ale fiecărui copil.  formează. obţinute după perioada de folosire a jocului în activitatea didactică. . Considerăm că obiectivele propuse şi ipotezele lucrării au fost realizate. rezultatele copiilor. şi anume că jocul didactic conduce la creşterea eficienţei însuşirii noţiunilor şi. de echipă. jocul didactic este un mijloc eficient de activizare a întregii grupe prin conţinutul său şi modul de desfăşurare pentru că:  dezvoltă spiritul de întrajutorare. lucrarea a pus în evidenţă ideea ce confirmă ipoteza de la care am plecat. având eficienţă prin faptul că mobilizează copilul determinând un continuu fond emoţional stenic. În acest sens. consolidează şi dezvoltă deprinderi de muncă organizată. jocul se încadrează în acele situaţii motivaţionale. confirmate şi că efectele jocului sunt condiţionate de modul în care acesta este integrat în activităţile copiilor.  mobilizează resursele psihice ale copiilor. se asigură succesul fiecărui preşcolar. la progresul preşcolarilor.  stimulează interesul cognitiv al preşcolarului. orice noţiune introdusă sau consolidată cu ajutorul jocului didactic este mai accesibilă. potrivit ritmului şi disponibilităţilor sale. CONCLUZIILE CERCETĂRII În experimentul pe care l-am organizat şi condus. timiditatea. . sprijină colaborarea între copii. Rezultatele obţinute prin aplicarea metodelor de cercetare au condus la următoarele constatări: . de plăcere. sunt superioare. înlăturându-le teama de greşeală. prin aceasta. satisfacţie. descurajarea. ne-am propus ca obiectiv investigarea efectelor utilizării jocului didactic asupra însuşirii şi înţelegerii noţiunilor. Jocul i-a antrenat şi pe copiii care se descurcă mai greoi.  asigură participarea creatoare a copiilor în rezolvarea sarcinii didactice. jocul didactic este calea spre apariţia motivaţiei intriseci în învăţare pentru că:  angajează afectiv şi atitudinal copiii. contribuind la trecerea treptată de la concret la abstract. .

autocontrolului. Jocurile didactice de cunoaştere a mediului înconjurător le lărgesc orizontul cunoaşterii. „a descoperi” unele adevăruri noi pentru ei cu o oarecare uşurinţă. însuşindu-şi noţiunile. Prin jocurile didactice de dezvoltare a limbajului. să înregistreze progrese remarcabile în activitatea de învăţare. să li se pregătească preşcolarilor jocul prin descoperirea mediului împreună. de explorare a unor noţiuni abstracte pe o cale accesibilă. Regulile impuse de jocul didactic constituie un mijloc eficient pentru dezvoltarea stăpânirii de sine. fenomenele şi oamenii din jur. ceea ce confirmă pe deplin ipoteza formulată. . angajează în activitatea de cunoaştere cele mai importante procese psihice. conform căreia se pot obţine performanţe deosebite dacă utilizăm în activitatea didactică jocul didactic ca metodă activă de învăţământ. Jocul didactic. copilul trebuie stimulat şi sprijinit să se joace şi nu să desfăşoare activităţi care îi depăşesc posibilităţile. a perseverenţei şi sociabilităţii. Condiţiile de joc sunt legate de: . . educaţia-jocul este necesar în dezvoltarea completă a unei persoane. a disciplinei conştiente. ori fonetică. să li se prezinte obiectele. de exploatare a realităţii. . calităţi necesare viitorului şcolar. Alături de celelalte nevoi umane fundamentale-alimentaţia. atractivă. dar îi deprind cu munca independentă. Adultul trebuie să creeze condiţii de joc şi ocazii de joc copiilor. ca unităţi lexicale. pe fondul angajării (doar în aparenţă) unui efort mai mic şi mai ales în condiţiile unei satisfacţii evidente. având în acelaşi timp un rol formativ şi educativ. observaţii. 126 . cele mai intense operaţii ale acestora. protecţia. copilul îşi formează o exprimare corectă. făcând chiar analiza lor silabică. să fie încurajaţi să dezvolte o atitudine pozitivă faţă de rezultatele lor. De aceea. Copiii au reuşit. Căci pentru copilul preşcolar jocul este o activitate dinamică. coerentă. Procesele intelectuale declanşate în joc au darul de a-i conduce pe copii în „a afla”. dar capătă şi unele cunoştinţe despre caracteristicile structurilor gramaticale ale limbii române. Jocul didactic are un randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activităţile de învăţare pentru că el face parte din preocupările preferate ale copiilor. . atât sub aspectul morfologic cât şi sintactic. îşi îmbogăţeşte vocabularul activ. putând percepe diferenţiat cuvintele. să se încurajeze soluţiile originale şi modurile diferite prin care copiii văd realitatea. să dea copilului ocazia să înveţe prin propriile lui acţiuni. prin intermediul jocului.

Prin joc. sporind afectivitatea şi câmpul acţional. 127 . să exersăm. creativităţii. contribuind substanţial atât la dezvoltarea personalităţii. ceea ce în final duce la o închegare a relaţiilor de colectiv. aşa cum se întâmplă în jocul spontan. spirit de echipă. de cooperare. în vederea asigurării condiţiilor optime pentru declanşarea forţelor interne. toleranţă. decizia acţiunii şi continuării ei. fiind una din activităţile dominante în grădiniţă. Wohlund în studiul „Fără joc nu există dezvoltare” menţionează: „E posibil să supravieţuieşti fără joc. imaginaţiei. El ne ajută să ne cunoaştem. de competiţie. Iniţiativa. Edenhammer şi E. să experimentăm. Jocul este. modul şi suportul jocului sunt elemente care provoacă dezvoltarea şi de aceea este bine ca ele să pornească de la copil. „tovarăşul” nedespărţit al copilăriei şi constituie una din formele cele mai importante de activitate a preşcolarului. Jocul didactic. preşcolarul îşi lărgeşte şi îmbogăţeşte sfera cognitivă. fantezia şi investigaţia. Trebuie acordată tot mai multă importanţă jocului-astfel. Organizarea şi desfăşurarea jocurilor în grădiniţă nu pot fi desprinse de propunerea în prealabil a unor scopuri ce trebuie urmărite pe tot parcursul şi de raportarea acestora la un material ce sugerează însuşi conţinutul jocului. alegerea. solidaritate în grup. atât de necesare în activităţile şcolare viitoare. se îndreaptă spre o activitate socio-profesională. dar să nu trăieşti cu adevărat”. vom contribui la întârzierea maturizării copilului şi la stoparea progresului său.deci. K. îşi conturează interesele. cât şi la apariţia şi consolidarea unor atitudini comportamentale pozitive: încredere în forţele proprii. le dezvoltă copiilor deprinderi care anticipează scrisul şi cititul de mai târziu. ajută la formarea unei deprinderi sociale. originalităţii. Funcţiile formative ale jocului îşi găsesc aplicabilitatea în măsura în care educatoarea cunoaşte realitatea psihologică a copilului şi legile de dezvoltare a vieţii sale interioare.

.. 128 . Cercetării şi Tineretului... Savu Cristescu. 9. J. Teoria şi metodologia instruirii. *** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi Regulamentul învăţământului Preşcolar. H. 8. Bucureşti: Editira Educaţia+. Metodele de învăţământ.. *** Curriculum pentru învăţămţăntul preşcolar (3-6/7 ani).. (coord. Activităţi de joc şi recreativ-distractive. 2008. D. 2000. (2006). 10. Glava. I. (2005)... (2009). 15... (1995). Chateau. P. DumitruV. Stăncescu. G. Introducere în pedagogia preşcolară. BIBLIOGRAFIE 1.. Popescu. (2014). Bucureşti: Editura Didactica Publishing House 5. Ministerul Educaţiei... (1895). Copilul şi jocul. 4. 2008. (2002). A..M. Barbu. A. Boca. Cluj-Napoca: Editura Dacia 17. 2. Învăţare şi dezvoltare. 3. 6. Psihologia dezvoltării. Glava. Barbu. Activităţile transdisciplinare pentru grădiniţă: jocuri didactice. (1999). Teoria şi metodologia evaluării. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică 13. L. nr. Dumitru. Târgovişte: Editura Valahia University Press. Psihologia copilului şi pedagogia experimentală. Cercetării şi Tineretului. C. Bucureşti.. (2000). E. *** Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. 11. Elkonin. C. Editura Tehnică. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică 7. Piteşti: Editura Paralela 45. Draghicescu. Birch. *** Programa pentru educaţia timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani. Golu.. Bucureşti: Editura: V&I Integral. Pedagogie preşcolară. Psihologia jocului. *** Revista Învăţământului Preşcolar. 1-2/2009. E. 14. M. (1975). Bucureşti : Editura Didactică și Pedagogică 16. Claparede. Ministerul Educaţiei. Petrescu.(1980). (1972). H. Educaţia timpurie şi specificul dezvoltăriicopilului preşcolar: modul general pentru tot personalul din grădiniţă.G. Cerghit. Bucureşti: Editura Ştiiţifică.). Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică 12. A. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică.. Iaşi: Editura Polirom. (2009).

Neagu. 31. F. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică 28. M..(2001).. Secrete metodice în didactica preşcolară. Psihologia vârstelor. A. M.. C.. M. Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copilului de 3- 7 ani. Psihopedagogie preșcolară şi şcolară.. Bacău: Editura Grafit 26.. suport de curs. (2005). Universitatea Valahia Târgovişte. Şchiopu.(1998). 37. Iaşi: Editura Polirom 23. Mătăsaru. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică 27. Beraru. Bucureşti: Editura Aramis. Psihologia copilului. Bucureşti: Editura Pro Universitaria 35. (2014). (1968). Bucureşti:Editura Didactică şi Pedagogică 19. 2005. M. Golu. M..(1988). 33. suport de curs. F. Bacău: Editura „Activ” 20. Vlaicu.. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică 36. Proiectarea didactică în învăţământul preşcolar. Universitatea Valahia Târgovişte. Savu Cristescu. Cazacu. (1997). Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar. Piaget. . M.. Voiculescu . Educaţia copilului preşcolar. Bucureşti: Editura Credis. (2008). (2014).18. Andreescu. U. 2006. M. Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.Verza.. Al. E. (2005). Activităţi matematice în grădiniţă. 22. Vrăşmaş.. Psihologia copilului preşcolar . E. Bucureşti: Editura Brenn 129 . Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică 25. G. Tomșa. E. Savu Cristescu. (2005).Zlate.. Literatura pentru copii și metodica predării acesteia... Antonovici. Zlate. Târgovişte. Editura Valahia University Press 32....Chircev.(1995). Mătăsaru. Bucureşti:Editura Humanitatis Educaţional. Gh. Mitu.Verza. Neveanu. Şchiopu. Activităţi matematice în grădiniţă.. Psihologia copilului.(1970).. Pâslaru. Iaşi: Editura AS 24.... O. Pedagogie preşcolară.. J. Neagu. București:Editura Coresi 29. M. Instruire şi educaţie modernă în învăţământul preşcolar contemporan... 30. Psihologia vârstelor. (2014). Bacău: Editura Casei Corpului Didactic 21. Beraru. (2012) . P. Ş. G. (2007).. Roşca. P. G. Bucureşti: Editura Credis 34. (2001).. (2003). Savu Cristescu. U. Teoria și metodologia instruirii. Teoria şi practica evaluării. Ş. Metodica activităţilor de dezvoltare a limbajului şi contribuţia jocului didactic la îmbogăţirea vocabularului. E.

ANEXE 130 .

131 .

132 .

133 .

134 .

135 .

136 .

137 .

138 .

139 .

140 .

. prezenţa.Noi suntem piticii” 141 .. Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?” Tema proiectului: „Poveştile copilariei” Tema săptămânii: “În lumea poveştilor” Tipul activităţii : consolidare de cunoştinţe. Salutul. înv. calendarul naturii Servirea micului dejun. PROIECT DE ACTIVITATE Unitatea ce învăţământ: Grãdiniţa cu program normal „Tic-Pitic” Rãcari Prof. preşcolar: Cliseru Rãdulescu Amalia Emilia Grupa: mare Tema anuală: . priceperi şi deprinderi Forma de realizare : activitate integrată Categorii de activităţi :  ADP : Rutine: Întâlnirea de dimineaţă : “Bine aţi venit în lumea poveştilor”. deprinderi de igienă şi autoservire-deprinderea de a se spăla pe mâini Tranziţii: Cântec .

.. lipire  ALA 1 – Bibliotecă : joc de masă –. Castele şi căsuţe din poveşti”.Bal la palat”..program distractiv -parada personajelor din poveşti Scopul activităţii: ..tăiere după contur. Consolidarea capacităţii de a utiliza în vorbire adjective care se referă la trăsăturile de caracter ale personajelor din poveşti..Cutiuţa cu surprize”. . Obiective operaţionale: ADE 142 .. suprapunere Joc de rol : „Cofetarii palatului fac prăjituri pentru bal”– interpretarea rolurilor de cofetari  ALA 2 .În lumea poveştilor” – afişe cu poveşti. Joc cu text şi cânt . îmbinare.Joc didactic .. Consolidarea deprinderilor de tăiere după contur şi lipire. Ne jucăm cu poveştile” -puzlle cu poveşti- reconstituire de imagini şi personaje din poveşti Construcţii : .utilizarea în vorbire de adjective care se referă la trăsături de caracter DOS – AP..Castelul”  ADE: DLC .construire prin alăturare.

utilizând materialele puse la dispoziţie Joc de rol – să interpreteze roluri de cofetari realizând prăjituri ALA 2 – să execute paşi de dans pe melodiile audiate. replici.să lipească imaginile într-un produs final – afişe ALA 1 Bibliotecă . .DLC: .să recunoască poveşti şi personaje după ghicitori. . îmbinare. prin asamblarea pieselo de puzlle Construcţii – să construiască prin alăturare. în pozitive şi negative.să clasifice conform trăsăturilor de caracter personajele.să taie după contur imaginile colorate: .să asocieze personajul cu povestea din care face parte. imagini. suprapunere.să stabilească corectitudinea / incorectitudinea privind unele enunţuri referitoare la poveşti DOS – AP: . . .să reconstituie imaginile. .să-şi prezinte personajul recitând versurile corespunzătoare 143 .să identifice trăsături morale ale prsonajelor.

copilul atins cu bagheta va rezolva o sarcină. metoda RAI. stabilirea corectitudinii sau incorectitudinii privind apartenenţa personajelor într-o poveste sau unele enunţuri referitoare la situaţii. ceilalţi. Material didactic: ADE: DLC: cutiuţa cu surprize. aplauzele. cutiuţa cu surprize. folosirea versurilor. replici. imagini. . caracterizarea. pot corecta sau completa răspunsul Elemente de joc: . surpriza. plicuri cu sarcinile jocului.Sarcinile jocului : . din echipa lui. tablă magnetică 144 . folosind adjective care se referă la trăsături de caracter. Regulile jocului: . bagheta magică. . astfel echipa din care face parte va fi recompensată. compararea unor personaje. jocul. explicaţia. ghicirea Strategii didactice: conversaţia. ciorchinele. . bagheta magică. recunoaşterea personajelor şi a poveştilor având la dispoziţie ghicitori. întâmplări din poveşti. demonstraţia.

E. cuţite de unică folosinţă. 145 . lego ALA 2 : costume pentru personaje.Georgeta Ruiu. 3-4/2009. foarfeci. dvd Durata: o zi Material bibliografic: . farfurii. Zlate.. coli de carton Joc de rol: .Arves. M.I.„Metodica activităţilor de dezvoltare a limbajului şi contribuţia jocului didactic la îmbogăţirea vocabularului. Ed. Elena Gongea.„Curriculum pentru învăţământul preşcolar. creioane colorate. coli hârtie A3 ALA 1 : Bibliotecă. arco.puzlle-uri.Silvia Breben. 2005. biscuiţi. -„Metode interactive de grup”. Ş. plastic.şorţuleţe.C. 2003 . DOS –AP: imagini cu scene şi personaje din poveşti.„Ghid pentru proiecte tematice”. 2008. . Mihaela Fulga. lipici. cd. 2002 . linguriţe. lipici. Bucureşti. Georgeta Ruiu.„Revista învăţământului preşcolar nr. Construcţii – cuburi de lemn. Humanitas Educaţional. cremă pentru prăjituri.

SCENARIUL ZILEI 146 .

tare supărat că nu a fost primit să se angajeze. La activitate va participa şi clovnul. care la început nu cunoaşte poveştile.căsuţe şi castele din poveşti. copiii vor intui materialele şi îşi vor alege locul de joacă.Afişe cu poveşti”-colorare. la sfârşitul zilei vor avea o petrecere.tranziţie. prin rotaţie. 147 . ce vine de la teatrul de păpuşi. pitici şi voinici prin extragerea simbolurilor corespunzătoare.În lumea poveştilor”.Zăpă” şi îi dă doamnei educatoare o cutie cu surprize de la Zâna poveştilor care îi roagă pe copii să-l ajute pe Claunică să descurce poveştile. în care .. Copiii îşi aleg sectoarele. cîntecul .deoarece a cântat un cântec în care a amestecat personajele şi poveştile. . . Drept recompensă. salutul şi prezenţa. vor rezolva anumite sarcini. tăiere. Joc de rol-cofetarii pregătesc prăjituri pentru bal.Poveştile copilăriei” şi despre tema săptămânii . le va învăţa. cu menţiunea că pe la Artă trebuie să treacă toţi.Castelul”. se stabileşte meteorologul de serviciu care va prezenta vremea şi va completa corespunzător calendarul naturii. dar pe masură ce copiii rezolvă sarcinile jocului .Cutiuţa cu surprize”... Captarea atenţiei se face prin apariţia în sala de grupă a clovnului Claunică..Mută-ţi locul”.. Întâlnirea de dimineaţă debutează cu rugăciunea de dimineaţă. Copiii se aşază în cerc pe covor şi se va realiza o scurtă discuţie despre tema proiectului aflat în derulare .. lipire. Copiii se împart în două echipe.. După joc. conform regulilor. La sectorul Artă se va desfăşura activitatea din DOS-activitate practică-.. Tranziţie – joc de mişcare . Bibliotecă-joc de masă –puzlle-reîntregirea unor imagini din poveşti.Noi suntem piticii” şi copiii vor merge la masă- rutină. După aceea. Când se întorc de la masă –tranziţie joc cu text şi cânt . pentru desfăşurarea jocului sub formă de concurs. după care vom vizita sectoarele. Apoi cântă împreună cu cei mici cântecul . Construcţii.

. Claunică le mulţumeşte pentru ajutor. iar copiii vor primi stimulente. Activitatea se va încheia cu întâlnirea întregii grupe pe covor. 148 . La final se va desfăşura programul distractiv . vom face evaluarea activităţii-metoda RAI.Bal la palat”-unde copiii vor dansa şi vor prezenta personajele pe care le interpretează. unde vor împărtăşi împresii.

. plicuri cu activitate sarcini. Panou Frontal Anunţarea Anunţarea temei se realizează prin versuri: Conversaţia Observarea copiilor temei şi a Explicaţia obiectivelor „Să facem o călătorie.Bine ați venit în Lumea poveştilor!” (. Frontal Fără autobuze şi autocare. Bagheta Fără maşini şi avioane. Prezența: .Etapele Conţinutul ştiinţific Strategii didactice Evaluare activităţii Momentul Se vor asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea optimă a activităţii: organizatoric .Ce ştim despre poveşti?”) Salutul: . Întâlnirea de dimineaţă: .. Explicaţia interesului pentru pentru a se putea angaja la teatru...mijloacele de învăţământ vor fi distribuite în fiecare sector. care Conversaţia Stimularea atenţiei îi roagă pe copii să-l ajute pe Claunică să descurce poveţtile şi personajele. Clovnul..se va aerisi sala de grupă. 149 ..”. cutiuţa. .Bună dimineaţa personaje..Cine nu a venit astăzi în lumea poveştilor?” Calendarul Naturii: ”Cum este vremea in Lumea poveştilor” Captarea Sosirea clovnului care aduce cutiuţa cu surprize de la Zâna poveştilor.

pentru a-l ajuta pe clovn vor face o călătorie în lumea poveştilor şi vor trebui să dovedească faptul că ei le cunosc foarte bine: vor recunoaşte personaje din ghicitori. Ne vom distra. ne vom juca Bagheta fermecată ne va ajuta Ea nu va lipsi În timpul călătoriei ne va însoţi!” Se precizează că. vor identifica după replici personajele. vor descoperi în imagini ce nu se potriveşte.Vom călători cu mare zor În lumea minunată a poveştilor. vor caracteriza unele personaje din poveşti 150 . vor descurca poveştile încurcate.

Explicaţia Demonstraţia I.caută sub. cine sunt?” (iedul cel mic) Problematizarea 151 . după care se va trece la desfăşurarea propriu-zisă a jocului. După fiecare sarcină. Uşa eu nu o deschid.. să dezlege diverse ghicitori despre personajele şi poveştile cunoscute.”..Ghiceşte personajul şi spune ce ştii despre el!”.Cu bagheta fermecată/ Eu te voi Surpriza optimă a numi îndată!” sau „Bagheta la drum porneşte şi la…. în dreptul sectorului Artă. Cu ajutorul baghetei şi a cuvintelor magice: „Bagheta la drum porneşte şi Exerciţiul la…. din cele două grupe. daca au raspuns corect.. Se precizează Explicaţia învăţării şi faptul că vor avea de rezolvat sarcinile conform indicaţiilor din cutie. copiii vor fi numiţi pe rând.Pe mama capră o ascult răspunsurilor. oare.. Aprecierea „. folosind acolo unde este cazul adjective –trăsături de caracter.. Conversaţia prezentarea Copilul atins cu bagheta pe versurile . Se va desfăşura jocul de probă. fiecare echipă va primi câte o bulina roşie.caută în....”.. conform Frontal conţinutului indicaţiilor de genul . . Copilul numit va descoperi plicul cu prima sarcină sub covor. etc. va rezolva sarcina dată. exprimându-se corect în propoziţii şi fraze..se opreşte!”..Dirijarea Se vor prezenta regulile jocului . Educatoarea îl deschide şi precizează sarcina ce trebuie îndeplinită: .se opreşte!”. Ghiciţi..Cutiuţa cu surprize”.

ceşcuţe. Javra asta de căţel. Ea-i mireasa – adevărată. perii şi gătesc. Şi-năuntru nu e sânge Că n-a curs măcar un pic!.. Mult dorită şi visată!. Tot mereu mă necăjesc.de fel n-o strânge.” (Fata moşului) „Vai conduru-i tare mic: Dar de strâns.. Ori să-mi rup ia cea nouă. Doar mămuca mea şi sora.. Bagheta Farfurii. oale Individual Stau acum frumos pe raft. Cocoţându-mă în păr?” ( Fata babei) 152 . Curăţ .”(Cenuşăreasa) „Cum să spăl cu mâna-mi fină.„În căsuţa lor micuţă. Ghicitori Repede face curat.”(Albă ca Zăpada) Frontal „Eu de muncă nu mă sperii.

În poveşti sunt furios..„Bărboşi şi de mulţi ai cărunţi Cei şapte se întorceau din munţi!” (Piticii) „Pe fata vitregă nu o iubea.se opreşte!”. Explicaţia Aprecierea Exerciţiul rezolvării corect a Bagheta sarcinii date 153 . Şi mereu îşi întreba oglinda despre frumuseţea sa!” ( mama vitregă a Albei ca Zăpada) „Sunt lacom şi mâncăcios. să descopere în imagini personajul care nu se potriveşte poveştii. copiii vor fi numiţi pe rând.” (Lupul) II. din cele două grupe..şi gata!. Educatoarea îl deschide şi precizează sarcina ce trebuie îndeplinită: . Copilul numit va descoperi plicul cu a doua sarcină în spatele ursului portocaliu... Vânătorul şi cu capra De mine-au scăpat….Găseşte intrusul. spune povestea din care face parte şi ce ştii despre el!” Cu ajutorul baghetei şi a cuvintelor magice: „Bagheta la drum porneşte şi la….

Descoperă cine a zis.. Şi ce mîini mari ai! Dar ce gura mare ai! ( Scufiţa. . Copilul numit va descoperi plicul cu a patra sarcină pe măsuţa de la Frontal jocul de rol ..Albă ca zăpada şi cei şapte pitici). bunicuţo.-Găseşte un alt final pentru poveste ....Caracterizează-l pe lup în două cuvinte! . n-am spus bine?” Cu ajutorul baghetei şi a cuvintelor magice: „Bagheta la drum porneşte şi 154 . din cele două grupe.Ursul păcălit de vulpe”). dar ce urechi mari ai!.!” Individual Cu ajutorul baghetei şi a cuvintelor magice: „Bagheta la drum porneşte şi Frontal la…. copiii vor fi numiţi pe rând.Punguţa cu doi bani!”)-Spune ce ştii despre babă Exerciţiul Aprecierea .. Copilul numit va descoperi plicul cu a treia sarcină în spatele casuţei poveşti păpuşii ..Realizează portretul Albei ca Bagheta vorbire şi gândire Zăpada prin cântec Fragmente din poveşti Individual IV..Oglindă.Scufiţa roşie). Educatoarea îl deschide şi precizează sarcina ce trebuie Panou îndeplinită: .Vai.Ia mai pune-ţi pofta-n cui! Du-te la balta de la marginea pădurii. să recunoască personaje după replicile citite.. Educatoarea îl deschide şi precizează sarcina ce trebuie „Am spus bine. din . Imagini reprezentative din III.Sa-ţi pui pofta-n cui! Bate şi tu cocoşul şi ai să vezi ce de ouă îţi va Explicaţia face!”(baba din . oglinjoară cine e cea mai frumoasă din tără?”(vrăjitoarea Problematizarea originalităţii în din.. bagă-ţi coada în ea şi ai să prinzi peşte cât vei dori!”(vulpea din ..se opreşte!”...

copiii vor fi solicitaţi să stabilească corectitudinea sau incorectitudinea unor enunţuri referitoare la anumite situaţii.” 2.buzele roşii ca sângele şi cu părul negru ca lemnul de abanos!” Aprecierea 8. ţâfnoasă şi rea la inimă” 6. purceluşul cel mijlociu. că acesta se sperie şi fugi pe drum. Complicarea jocului V. . copiii vor fi solicitaţi să extragă câte un personj pe care Bagheta Aprecierea 155 . Educatoarea îl deschide şi precizează sarcina ce trebuie rezolvată: .şi în sfârşit.la….”Cât aş vrea să am un copil cu pielea albă ca laptele.” Explicaţia Cu ajutorul baghetei şi a cuvintelor magice: „Bagheta la drum porneşte şi Exerciţiul la…. care-i întinse să muşte dintr-un măr” 7. întâmplări din poveştile cunoscute.” 4. cât era ziulica de mare…” 3. a început să-şi construiască o casă din rezolvării corect a cărămidă.Eu mă numesc şi sunt asa.. Copilul numit va descoperi plicul cu a cincea sarcină pe dulapul de la construcţii ..se opreşte!”.”Atunci. trage zăvorul…” 5. spre căsuţa piticilor.”Însă iedul cel mic se dă după uşă..” sarcinii date.”Şi tot mergând prin pădure. „Fata moşului era slută.Cenuşăreasa se apropie de bătrâna vânzatoare de mere.”Şi baba bătu aşa de tare cocoşul.se opreşte!”. „Fata babei tot făcea treabă. Albă ca Zăpada şi-a pierdut un pantof... leneşă.. 1.

Obiecte folosite de mama vitregă în încercările ei de a o pierde pe Albă ca Zăpada. 156 . în grup Aprecierea răspunsurilor Tranziţie: „Noi suntem piticii”. să-l caracterizeze.Personajul principal din povestea „Cenuşăreasa”.cântec. 4. comportamentului individual si colectiv Individual.Pe cine a întâlnit şi ajutat fata moşneagului în drumul ei. completează corect!” Obţinerea Se prezintă diamantul şi copiii sunt solicitaţi pe rând să-l completeze. Copilul numit va descoperi plicul cu a şasea sarcină pe dulapul de la bibliotecă . performanţei şi respectând cerinţele date. Personaje negative din povestea „Cenuşăreasa” Exerciţiul 7. feedbak-ului 2.Personajul negativ din povestea „Capra cu trei iezi” Siluete ale unor obiecte ce Aprecierea fluenţei aparţin unor personaje din şi originalităţii în Se vor face aprecieri colective asupra desfasurarii activitatii. Explicaţia alegerii făcute 6. Argumentarea 5. Educatoarea îl deschide şi precizează sarcina ce trebuie”Fii atent. asupra poveşti vorbire. Două personaje pozitive din povestea „Fata babei şi fata moşneagului” 3. asigurarea 1. şi să-l aşeze pe panoul cu fată zâmbitoare dacă este Individual argumentării în pozitiv şi pe panoul cu faţă tristă dacă este negativ. Frontal alegerea răspunsului VI.Trei personaje pozitive din povestea „Albă ca zăpada”.

La centrul Artă (DOS). copiii vor interpreta roluri de cofetari şi vor face prăjituri pentru bal. activităţii prin alăturare. în grup Frontal În centrul Bibliotecă copiii – se vor juca cu poveştile: vor rezolva puzzle- uri-vor reîntregi imagini din poveşti pe care le vor lipi pe coli de carton La centrul Joc de rol.Evaluarea Cântând. realizând afişe ale poveştilor îndrăgite. îmbinare Aprecieri 157 .se Explicaţia opreşte!” le voi prezenta copiilor sarcinile din fiecare centru de interes. suprapunere. merg la masă-rutină Cu ajutorul baghetei: „Bagheta la drum porneşte şi în centrul…. vor decupa siluete ale personajelor şi imagini din poveşti pe care le vor lipi apoi la povestea potrivită. Exerciţiul Diamantul Aprecierea Siluete reprezentative originalităţii în Panou cu diamantul vorbire şi gândire Individual. copiii vor construi căsuţe şi castele din poveşti. copiii îndrumaţi de educatoare vor colora. Conversatia Încheierea În centrul Construcţii .

şi prăjituri să se îndulcească. Cântec . fericit ca a învăţat poveştile şi personajele şi se poate angaja la conţinutului teatru.. carton.ADP verbale Copiii îşi aleg centrele şi se rotesc astfel încât toţi să participe la activitatea practică din sectorul Artă. puzzle-uri ca să nu mai încurce povesteştile. lipici Biscuiţi. unde fiecare copil va inerpreta rolul unui personaj de poveste. invită copiii la marele bal de la palat. Imagini – personaje /elemente din poveşti. iar acum este vesel şi obiectivelor fericit.Străduţa cu poveşti” Prezentarea optimă a Claunică. ALA1+ADE Anunţarea Se vizitează fiecare centru pentru a se constata îndeplinirea sarcinilor date temei şi a şi pentru că acum clovnul se poate angaja la teatru. cremă pentru 158 . i se înmânează afişele cu poveşti.

farfurii. melodiile pe care vor dansa. petrec ca la un adevărat bal. imagini din poveşti. plastic. individual mantei şi realizarea Explicatia feed-beack. recitând câte o poezie corespunzătoare. Activitatea se va încheia cu întâlnirea întregii grupe pe covor. argo împărtăşi împresii. unde vor lego. Anunţ copiii cum se va desfăşura balul. prăjituri. şorţuleţe activităţilor Foarfeci. creioane Copiii işi prezintă personajele. linguriţe. Conversatia ului Munca Individuala. coli A3. lipici. Explicaţia Demonstraţia Obtinerea performan În grupuri mici. iar copiii vor primi stimulente. în grup Evaluarea Analiza produselor activităţilor ADP Cântec 159 . colorat dansează pe melodii referitoare la poveşti. Cuburi din lemn. Analiza produselor modul de prezentare a personajelor. vom face Conversaţia evaluarea activităţii-metoda RAI. Claunică le mulţumeşte pentru ajutor.

Acordarea recompenselor 160 .ALA II Captarea şi Explicaţia orientarea atenţiei copiilor Anunţarea temei şi a obiectivelor Prezentarea optimă a conținutului Încheierea Aprecierea activităţii comportamen - tului lui copiilor.

grupare/regrupare.  dezvoltarea capacităţii de a întelege şi utiliza numere. ordonare.. cifre. întrebuinţând un vocabular adecvat . clasificare.Gradinita . apreciere a cantităţii şi punere în corespondenţă . OBIECTIVE DE REFERINŢĂ :  sa efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori găsite de el însuşi : triere. copiii recunosc culorile principale şi formează grupe de obiecte după criteriile mărime şi culoare OBIECTIVE CADRU :  dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice. comparare. 161 .TIC-PITIC. unităti de măsură.. RĂCARI PROIECT DIDACTIC NIVELUL II EDUCATOARE: CLISERU(RĂDULESCU)AMALIA EMILIA TEMA: Când / cum se întâmplă ? SUBTEMA : « In lumea insectelor » DOMENIUL DE ACTIVITATE: Domeniul Stiinţe : Activitate matematicã SUBIECTUL : « răspunde corect ! » MIJLOCUL DE REALIZARE : joc didactic TIPUL ACTIVITATII : verificarea cunoştinţelor SCOPUL : aprofundarea şi verificarea cunoştinţelor matematice ale copiilor NIVELUL EXPERIENTIAL AL COPIILOR : copiii recunosc cifrele în limitele 1-10 .

clasificarea. O5: să pună în corespondenţă flori şi fluturi de aceeaşi culoare REGULI DE JOC : * în timpul jocului copiii nu vor vorbi neîntrebaţi . pe baza unor însuşiri comune ( formă. metoda Cubul 162 . problematizarea. * răspunsul corect va fi răsplatit cu aplauze . O4: să numere corect in limitele 1-10.  să-şi îmbogăţească experienţa senzorială ca baza a cunoştinţelor matematice referitoare la recunoaşterea.semialgoritmice. având ca şi criterii culoarea şi mărimea. O2: să formeze grupe de obiecte. mărime) luate în considerare separate sau mai multe simultan. exersative. METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: explicaţia. demonstra ţia. exerciţiul. O3: să numere prin încercuire flori şi insecte. * copii vor fi atenţi şi vor răspunde la întrebări . aplauzele. OBIECTIVE OPERAŢIONALE : O1: să precizeze culorile florilor şi ale insectelor. ELEMENTE DE JOC : *mânuirea materialului. cantitatea lor. surpriza. mişcarea organizată. constituirea de grupuri. recunoscând cifrele. STRATEGII DIDACTICE : inductiv. culoare. conversaţia. denumirea obiectelor. surpriza.

jetoane cu cifre . stup de albine din demicarton . 6 plicuri colorate cu întrebari. albine din demicarton mari şi mici.MIJLOACE ŞI MATERIALE DIDACTICE : * flori mari şi mici roşii. galbene şi albastre . fluturi mari şi mici din demicarton roşii. FORMA DE ORGANIZARE : frontal-individuală DURATA : 30’ BIBLIOGRAFIA : « Metodica predarii activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii » . furnici din demicarton . galbeni şi albaştri . muşuroi de furnici din demicarton . 163 .

ii place foarte mult cum va descurcati la matematica. acum este primăvară cu vreme caldă şi frumoasă.EVENIMEN-TE CONTINUTUL STIINTIFIC STRATEGII EVALUARE DIDACTICE DIDACTICE Moment Aerisirea salii de grupa . -Tare placut e să-i priveşti ! -Iată ! Au poposit şi la voi în clasă azi (fluturii sunt agăţati prin clasa de tavan cu Explicaţia Atenţia la ajutorul unor aţe invizibile). Florile au înflorit. povestioara -Ce frumoşi sunt ! -Am uitat să vă spun ce mi s-a întamplat azi când veneam spre gradiniţă. Ea mi-a mai spus ca îi place foarte mult de voi. 1. fluturaşii au început să-şi dezmorţească aripile şi să zboare deasupra florilor. atenţiei -Copii. De asemenea.Reactualizarea . M-a oprit o fetiţă foarte frumos îmbracată în culorile primăverii şi mi-a spus ca este Prinţesa Primăverii. ca în fiecare zi va priveşte pe fereastra şi e mândra ca stiti atat de multe lucruri. organizatoric Asezarea materialului in forma de semicerc .Captarea Captarea atenţiei se va face printr-o scurtă povestioară. Pregatirea activitatii didactice. dupa cum aţi văzut.Eu va propun acum sa ne aducem aminte câteva lucruri învăţate de noi la cunostintelor matematică pentru ca Prinţesa Primăverii să ne iubeasca in continuare si sa ne 164 . 2.

Anuntarea Descopăr măsuţa cu materialele necesare activităţii. 165 .Astazi ne vom juca un joc frumos in care vom arata ca noi ştim multe lucruri la matematica. Haideti sa alegem fluturasii mici si rosii si sa formam o grupa la flanelograf. răspund la întrebare. Copiii vor asculta întrebările cu atenţie. Execiţiul 3. vin în faţa măsuţei. iar copiii care doresc să răspundă ridică frumos mânuţa . Adresez copiilor cateva intrebari de verificare a cunostintelor: . Un copil sa aleaga o furnica si s-o aseze langa musuroi. să numărăm. Cine vrea sa numere pana la 3? . ci doar prin ridicarea mâinii. Explicaţia Jocul se numeşte “Răspunde corect!” Va trebui să sortăm insecte şi flori după mărime şi culoare. . rezolvă sarcina. aprecieze pentru ceea ce stim. 4. Prezentarea Explicarea jocului : Atenţia la continutului explicarea Jocul se va desfaşura astfel : regulilor jocului Eu voi adresa o intrebare. Surpriza Spiritul de temei si a observaţie obiectivelor Fac intuirea materialului. Explicaţia Regulile jocului : Copiii nu vor vorbi neîntrebaţi. Conversaţia . Răspunsul corect va fi răsplatit cu aplauze.

Numara fluturii mari şi galbeni. Caută o albină mică şi pune-o pe o floare roşie. Un copil să vină să-mi aleagă florile mici şi galbene şi să formeze grupa la flanelograf. Aşează în dreptul furnicii cifra potrivită. Copiii se vor exprima în propozitii. (1) propoziţii . Conversaţia Exprimarea . Conversaţia corect la întrebari Voi ajuta copiii care nu ştiu să rezolve sarcina şi voi pune accent pe repetarea Jocul răspunsului corect cu aceştia după mine. Copiii se pot ajuta unul pe altul la rezolvarea sarcinii. corectã în Exerciţiul . 166 . şsează in dreptul grupei albinelor mici cifra care ne arata numarul lor. . (2) Pe tot parcursul jocului voi fi atenta la limbajul copiilor. Dirijarea Jocul de proba : invatarii Adresez urmatoarea sarcină : Demonstraţia . în cazul în care colegul nu ştie foarte bine răspunsul. Pune lângă stup doua albine mari. Copilul care ridică mâna va veni în faţă. Formează grupa florilor mari şi galbene. (prin încercuire ) . la modul de exprimare a acestora. Jocul propriu-zis: Jocul va avea următoarele sarcini : . 5. va rezolva sarcina şi va fi răsplatit cu aplauze. Rãspunsul Voi corecta in permanenta greşelile.

Voi lua din plicul. un pãtrat colorat şi voi citi întrebarea care se află scrisă pe el. Feţele cubului : Albastru : Descrie (Descrie aceastã grupã !) Mov : Compara (Comparã grupa florilor mici şi galbene cu grupa albinelor mici ! – Problematizarea ca numãr) Rosu : Asociaza (Asociazã grupei fluturilor mici şi albaştri cifra potrivitã !) Verde : Analizeaza (Ce poti spune despre aceasta furnica? . locul unde se aflã) Galben : Argumenteaza (Aceastã grupa este formatã din fluturi mici şi roşii. Eu voi rosðogoli cubul cãtre un copil. Adevãrat sau fals ? De ce ?) Conversaţia Portocaliu : Aplica (Ce importanta au albinele pentru flori?) Rostogolesc cubul de câteva ori.culoarea. Obţinerea . Fiecare faţă a cubului are câte o Conversaţia culoare. Toţi copiii vor fi încurajaţi cu aplauze. care are aceeaşi culoare cu faţa pe care a cazut cubul. Exerciţiul 6. chiar şi când mai greşesc. Explicaţia Complicarea jocului : Acum vom complica putin jocul. In continuare ne vom juca cu acest cub colorat.Acum va rog sa fiţi atenţi la mine pentru ca va trebui sa-mi dovediţi că recunoaşteţi 167 .

ca s-au descurcat bine.Până la cât am numarat şi am recunoscut cifrele ? 8.Ce jetoane am folosit la jocul nostru ? . Încheierea Le spun copiilor ca mi-a placut de ei. 7.Cum s-a numit jocul nostru de astazi ? Conversaţia Evaluarea oralã . 168 . Evaluarea .performantei foarte bine cifrele. apoi le dau o Recompensa activităţii recompensã. Recunoasterea cifrelor Eu voi ridica pe rând câte o cifră. numărând totodată bătaile. iar copilul care recunoaşte cifra se ridică şi bate Problemati-zarea din palme de atâtea ori cât îi arată cifra.