DREPT COMERCIAL II.

OBLIGAŢIILE
PARTEA I. TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR PROFESIONALE

1. Evoluţia şi structura reglementării actuale a activităţii comerciale. Perspectivă
istorică.
1.1. Dreptul comercial – ramură de drept privat
Raportat la distincţia tradiţională dintre dreptul public şi dreptul privat, dreptul
comercial este eminamente ramura de drept care reglementează actele de afaceri, adică
raporturi juridice în care părţile, în situaţia ideală, se bucură de poziţii de egalitate,
subordonarea normativă a unei părţi faţă de cealaltă fiind exclusă.

1.2. Definiția dreptului comercial
Potrivit definiţiei care ţine cont de realitatea socio-economică reglementată de Codul
Civil din 2009, dreptul comercial „este un ansamblu de norme juridice de drept privat care
sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă comercianţii, în calitatea lor de
profesionişti ai activităţii comerciale.1
După ce vom face distincţia necesară şi utilă între sistemul obiectiv şi cel subiectiv de
reglementare a dreptului comercial, vom argumenta, de ce anume - în opinia noastră - în
pofida lichidării normative a Codului Comercial şi includerea normelor de drept comercial în
Codul Civil din 2009, în prezent putem vorbi de existenţa dreptului comercial ca ramură de
drept şi obiect de studiu universitar autonom.

1.3. Apariția reglementărilor comerciale
Reglementările care priveau raporturile juridice născute datorită activităţii de comerţ,
au apărut odată cu primele schimburi efectuate de homo sapiens sapiens într-un stil
repetitiv, ca obişnuinţă pentru a asigura supravieţuirea proprie, a familiei şi eventual a
structurii tribale din care individul făcea parte.
Odată cu evoluţia şi amplificarea dezvoltării sociale, normele juridice consacrate
îndeosebi pe cale cutumiară, care se aplicau acelora care practicau comerţul ca o

1
Stanciu D. Cărpenaru, p. 13
Pagina 1 din 16

Sisteme de reglementare a dreptului comercial Dreptul comercial cunoaşte două sisteme de stabilire a sferei de aplicabilitate a dreptului comercial: sistemul obiectiv şi sistemul subiectiv. Drept comercial român. Editura Lumina Lex. Astfel. Olanda şi Principatul Liechenstein. Din această perspectivă.2 Sistem subiectiv: Sistemul obiectiv: Considerat modernist Tradiţionalist De influenţă franceză Influenţă germanică Are în vedere natura operaţiunii. sistemul dreptului comercial a cunoscut o reformă fundamentală.îndeletnicire cotidiană menită să asigure traiul lor. au format ceea ce se cunoaşte a fi lex mercatoria. cât timp cealaltă parte poate să fie un alt comerciant. numai instituţiile comerciale care au caracter profesional. nu se aplică celui care face 2 Despre identificarea timpurie în doctrină a tendinţei unificării dreptului privat a se vedea I. 8 Pagina 2 din 16 . Georgescu. Sistemul obiectiv este îmbrăţişat de state europene precum Elveţia. Dreptul comercial reglementează indiferent de persoana care le exercită. care Are în vedere persoana are sau nu un caracter comercial Dreptul comercial este un drept al Dreptul comercial reglementează o profesioniştilor anumită categorie de acte şi fapte juridice. această reformă se remarcă inclusiv la nivelul terminologic. Italia. 2. p. L. ca mijloc de supravieţuire. fie un umil „consumator” al produselor sau serviciilor oferite de comerciant. de la care al nostru se „aprovizionează”. Bucureşti. concepte tradiţionale şi înrădăcinate în această ramură de drept fiind înlocuite. 2. Aspecte terminologice Odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Codului Civil din 2009. putem denota o caracteristică fundamentală a raporturilor juridice de drept comercial: cel puţin una dintre părţile raportului juridic săvârşeşte actele de comerţ cu caracter repetitiv.1.

3 Pentru a cunoaşte şi înţelege sistemul noului drept comercial. (2) al articolului menţionat stabileşte că „sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere”.3. Ansamblul reglementărilor referitoare la profesioniști și la întreprinderea ce o exploatează sunt reglementate în prezent de Codul Civil din 2009. fiind adoptat sistemul subiectiv. s-a renunțat la sistemul obiectiv. Art.2. precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil”. 3 au fost enumerate faptele de comerţ. Art. 4 din Codul Comercial din 1887 adăuga un criteriu subiectiv. Cărpenaru. Odată cu intrarea în vigoare a Codului Civil din 2009. Mai departe. Profesionistul Unificarea dreptului privat s-a materializat prin prevederile art. Editorial: Dreptul comercial în condițiile Noului Cod civil. (1) din Codul Civil din 2009 care stabileşte: „Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti. Astfel. săvârşirea unui fapt de comerţ atrăgea aplicabilitatea normelor de drept comercial. Astfel. 7 din aceeaşi act normativ stabilea următoarele: „Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț. și societățile comerciale”. 2. indiferent de calitatea persoanelor. 10/2010. p. astfel caracterul de sistem pur obiectiv fiind diluat: s-a stabilit că normele de drept comercial se aplică tuturor actelor şi faptelor săvârşite de cel care are calitatea de comerciant. 2. alin. Astfel a avut loc o unificare a normelor de drept comercial cu normele dreptului civil. 546 Pagina 3 din 16 . având comerțul ca o profesiune obișnuita. Întreprinderea 3 Stanciu D. comerţ în mod ocazional Codul Comercial din 1887 a îmbrăţişat în principal sistemul obiectiv de reglementare. trebuie definite concepte precum întreprinderea şi profesionistul şi subliniată corelaţia cu ceea ce în vechea reglementare era comerciantul. Adoptarea sistemului unității dreptului privat a impus necesitatea unei noi abordări a instituțiilor dreptului comercial. 3 alin. la art. în Curierul Judiciar nr.

întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. p 35 Pagina 4 din 16 . 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate. 182/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. Cărpenaru. materii prime. întreprinderea este definită prin explicarea conceptului de „exploatare a unei întreprinderi”. comerciantul era persoana care săvârşea cu caracter profesional faptele de comerţ enumerate de art. Comerciantul Reamintind definiţia citată din art. este interesant de observat că exploatarea unei întreprinderi nu este condiţionată ca fiind o activitate producătoare de venit. Echivalarea conceptelor de comerciant cu profesionistul. prin prisma prevederilor art. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate. 7 din Codul Comercial din 1887. forţă de muncă. pe riscul întreprinzătorului. la noţiunea de întreprindere economică. constând în producerea de bunuri. p. executare de lucrări şi prestarea de servicii. Activitatea desfăşurată de vechii comercianţi. în forma modificată prin Legea nr. permanent şi sistematic. Pentru nuanţarea acestei orientări. în lumina celor de mai sus nu este posibilă. Cărpenaru. a unei activităţi organizate ce constă în producerea. indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. mijloace logistice şi informaţie.5 Astfel. textul legal menţionat.4 În acest context. realizată de o persoană. combinând resurse financiare. întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. 2. cea ce este considerat ca fiind „exercitarea sistematică. de surplus de valoare. autonomă. stabileşte că întreprinderea economică este „activitatea economică desfăşurată în mod organizat. Potrivit art.” Doctrina defineşte întreprinderea ca fiind „o activitate sistematic organizată. de către una sau mai multe persoane. 2 lit. 3. în doctrină se face referire.4. putem considera că este echivalentă cu activitatea desfăşurată de acei profesionişti care exploatează o întreprindere în scop lucrativ.34 5 A se vedea Stanciu D. în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. (3) din Codul Civil din 2009. indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”. ci poate constea şi dintr-o activitate fără scop lucrativ. pe riscul său.” 4 Stanciu D. administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii. 3 alin. f) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.

Art. p. în privinţa .raportat şi la art. la acest loc se impune a se menţiona şi modificarea reglementărilor vizând capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice . 206 alin. prin natura statut. 31/1990. după scopul urmărit întreprinderea poate să fie cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. poate avea orice drepturi şi obligaţii stabilit prin lege. Reglementarea Decretului nr. (2) impune că: exerciţiu a persoanei juridice”. care este „activitatea sistemic organizată. 34 stabileşte că persoana . Orice act juridic care este făcut lor sau potrivit legii. deoarece nu poate fi ignorat faptul că . „Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii 6 Idem. având ca obiect acte sau fapte juridice cu caracter civil. În aceeaşi context. 206 alin. executate de una sau mai multe persoane. afară de acelea care.” juridice.având în vedere că o parte semnificativă a profesioniştilor sunt persoane juridice înfiinţate potrivit Legii societăţilor nr. Aceşti profesionişti sunt organizaţi potrivit unor legi speciale şi pentru serviciilor lor primesc un onorariu şi nu un profit.Art. 3 alin.2011) juridice (în vigoare până la 01.2011) . pe riscul lor. fără a avea ca scop obţinerea profitului”. De asemenea. se impune a se face delimitarea între întreprinderea economică - comercială . (3) Cod Civil din 2009.10. nu pot aparţine pentru alt scop decât scopul persoanei decât persoanei fizice.acest principiu se numeşte persoanelor juridice fără scop lucrativ „principiul specializării capacităţii de art. Pentru a surprinde modificările sistematice ale dreptului privat. iar obţinerea unei sume cu titlu de „onorariu” se încadrează la categoria exploatării unei întreprinderi cu scop lucrativ.6 Autorul citat menţionează că din sunt profesionişti care exploatează o întreprindere civilă cei din cadrul profesiilor liberale (cu titlu de exemplu avocaţii). este lovit de nulitate absolută. (1) Cod Civil din juridică nu poate avea decât acele 2009 stabileşte că „Persoana juridică drepturi care corespund scopului ei. Distincţia considerăm că nu este într-u totul oportună.10.şi întreprinderea civilă. Reglementarea Codului Civil din 31/1954 privitor la persoanele fizice şi 2009 (în vigoare din 01. 37 Pagina 5 din 16 . actul de înfiinţare sau civile.

civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege. Bucureşti. tratamente derogatorii obligaţiilor asumate de profesionişti în exploatarea unei întreprinderi. 7 Standiu D. p. p. 7 Pe lângă argumentele invocate pentru „supravieţuirea” dreptului comercial. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. Editura Universul Juridic. executare de lucrări şi prestarea de servicii. 3. 2013. ne raliem opiniei potrivit căreia pentru desemnarea contractelor încheiate de „foştii comercianţi”. 8 Exprimate de Stanciu D. sau mai specific „contract privind activitatea comercială”. principiul specializării capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice este păstrată doar în privinţa persoanelor juridice cu scop nelucrativ. Caractere specifice ale raporturilor juridice la care participă profesionişti și principii generale: Raporturile juridice la care participă profesionişti.” Rezultă că în reglementare Codului Civil din 2009. Contractele privind activitatea comercială au fost definite ca fiind „contractele încheiate de profesioniştii care exploatează o întreprindere economică (comercianţii). actul de constituire sau statut. Consideraţii generale asupra contractelor privind activitatea comercială. în scopul obţinerii profitului”. Cărpenaru. expresia corectă este „contract privind activitatea comercială”. Având în vedere dispoziţiile terminologice ale Legii nr. 252 şi urm. 287/2009 privind Codul Civil. Codul Civil din 2009 a stabilit pentru anumite situaţii. 403. comerţ sau prestări de servicii”. Cărpenaru. menţionăm că din raţiuni lesne de înţeles. în pofida suprimării conceptelor de „comerciant” şi „comerţ”8. în volumul Dreptul comercial la confluenţa a două coduri. având ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor. au la bază ceea ce denumim contract comercial. Pagina 6 din 16 . expresiile „acte de comerţ” şi „fapte de comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie. adică fie contractele încheiate între profesionişti sau fie contractele încheiate între un profesionist şi un neprofesionist.

iar părțile nu se înțeleg. 96 Cel care exploatează o Textul legal are relevanţă în Domiciliul întreprindere are domiciliul şi la ceea ce priveşte stabilirea profesional locul acelei întreprinderi. 3. Deși părţile au avut în vedere preţul textul legal nu menționează în practicat în mod obişnuit în mod expres. Caracteristici Principalele caracteristici ale contractelor privind activitatea comercială. determinat. în lipsa unui asemenea preţ. în situația în care domeniul respectiv pentru aceleaşi prețul contractului dintre prestaţii realizate în condiţii profesioniști nu este comparabile sau. obiectul lor se referă la producerea şi circulaţia mărfurilor.2. se presupune că vedere un preț rezonabil. aceasta poate fi stabilit Pagina 7 din 16 . executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Nr. legea instituie preţului între nici nu indică o modalitate pentru prezumția că părțile au avut în profesionişti a-l determina. care conţin prevederi derogatorii de la dreptul comun. 3. 2. patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc. un preţ rezonabil. 3. scopul profesionistului implicat într-un asemenea raport juridic este întotdeauna obţinerea unui profit. 1233 Dacă un contract încheiat între Dacă prin contract prețul nu Determinarea profesionişti nu stabileşte preţul şi este determinat.1. în baza definiţiei anterior amintite sunt următoarele: 1. atunci când una dintre părţile raportului este un profesionist. sunt încheiate de profesionişti care exploatează o întreprindere în scop lucrativ. Regimul juridic derogatoriu aplicabil profesioniştilor care exploatează o întreprindere în scop lucrativ: Este de esenţa obiectului de studiu al dreptului comercial de a cunoaşte care sunt acele reglementări ale Codului Civil din 2009. în tot competenţei instanţei de ceea ce priveşte obligaţiile judecată în caz de litigiu. Art. Articol Text legal Observaţii Art.

10 Credem că referirea în cadrul acestuia articol la profesionist care exploatează o întreprindere şi comite o faptă 9 Colectiv de autori. p. 499 10 Idem. pe cale judiciară. fost produsă de un profesionist care exploata o întreprindere este un criteriu particular de apreciere a vinovăţiei. art. atunci avem de a face cu un criteriu subiectiv de apreciere a vinovăţiei. Comentarii. Noul Cod Civil. 1358 Pentru aprecierea vinovăţiei se va Textul referitor la răspunderea Criterii ţine seama de împrejurările în care civilă delictuală acordă o particulare s-a produs prejudiciul. dacă este cazul.9 Art. doctrină și jurisprudență. II. prejudiciul a fost cauzat de un Legiuitorul a precizat doar că profesionist în exploatarea unei situaţia în care fapta ilicită a întreprinderi. străine de atenţie distinctă ipotezei în care de apreciere persoana autorului faptei. p. 2012. fără însă a explica exact care ar fi consecinţele sau importanţa juridică a acestei distincţii. precum se impune „aprecierea” a vinovăţiei şi. de faptul că determinarea vinovăţiei. În doctrină s-a stabilit că împrejurările în care s-a produs prejudiciul este criteriul obiectiv de determinare a vinovăţiei. 953-1649. Vol. iar dacă autorul faptei este un profesionist. Editura Hamangiu. 689 Pagina 8 din 16 .

Astfel. În schimb. atunci neglijenţa acestuia va primi o altă apreciere în cadrul procesului de determinare a vinovăţiei. dacă prin lege nu se asumate în exerciţiul unei prevede altfel. putem închipui că instanţa altfel va analiza vinovăţia autorului care este o simplă persoană fizică. În cazul obligaţiilor întreprinderi. cu titlu de exemplu. a avariat o conductă de apă. de instruirea profesionistului. care folosind o singură dată un buldoexcavator. 1446 Solidaritatea se prezumă între Solidaritatea debitorilor poate Prezumţia de debitorii unei obligaţii contractate avea ca izvor contractul părţilor solidaritate în exerciţiul activităţii unei şi legea. deoarece ţine de pregătirea. Art. Altfel spus. care în acţionează ca prepus al unei societăţi de construcţii. întreprinderi. legea prezumă că Pagina 9 din 16 . ilicită delictuală este un criteriu de apreciere a vinovăţiei. profesionistul trebuie să dea dovadă de o mai mare prudenţă şi trebuie să respecte standardele de siguranţă şi de calitate aplicabile în domeniul în care activează. dacă autorul faptei este un operator al unui asemenea utilaj.

(1) repetitive. 1. 1709 Alin. sub într-un raport juridic civil sancţiunea decăderii din dreptul obişnuit şi „două zile de a cere măsura prevăzută la lucrătoare” atunci când art. debitorii se obligă solidar. iar bunul caracteristici ai raporturilor vândut este mobil corporal. stabilit mobil. se întâmplă cu o este de două zile lucrătoare. creditorul este protejat pentru că se poate adresa împotriva oricărui debitor. pentru întreaga datorie.unui viciu ascuns al unui bun un termen rezonabil. comerciale: acestea sunt termenul prevăzut la alin. Termenul de decădere de două zile lucrătoare impune profesionistului cumpărător o mai strictă diligenţă. nefiind afectat astfel de insolvabilitatea vreunuia. Art. (1) lit. (1) Cumpărătorul care a Distincţia dintre termenul în Denunţarea descoperit viciile ascunse ale care poate fi încunoştinţat viciilor lucrului este obligat să le aducă vânzătorul despre existenţa la cunoştinţa vânzătorului într. d). Astfel.710 alin. iar în caz Pagina 10 din 16 . cumpărătorul este profesionist (2) În cazul în care cumpărătorul este rezultatul următoarei este profesionist. Prima funcţie notabilă a solidarităţii debitorilor raporturilor comerciale poate fi circumscrisă ideii de garanţie. de la „termen rezonabil” potrivit cu împrejurările. iar timpul de obicei este de esenţa acestor rapoarte. anumită frecvenţă.

1778 Alin. 11 Magdo Monna-Lisa Belu. art. texte legale care se referă la închirierea de locuinţe. 1824 se referă la termenii denunţării contractului. prevăzute de art. de litigiu preîntâmpină necesitatea aprecierii „timpului rezonabil”. atunci când se încheie un nou contract de închiriere.824 şi închirierea cât şi anumite 1.831. 1709 Cod Civil din 2009. 1828 la dreptul de preferinţă a chiriaşului la închiriere. fără a-şi de art. Art. 1830 la rezilierea contractului de închiriere şi în final art. (3) Locaţiunea spaţiilor În privinţa locaţiunii spaţiilor Felurile destinate exercitării activităţii unui destinate exerciţiului activităţii locaţiunii profesionist este supusă unui profesionist sunt aplicabile prevederilor prezentei secţiuni. p. Editura Hamangiu. 1785 Dacă în contract părţile nu au În mod similar textului prevăzut Locaţiunea arătat durata locaţiunii. 1 Pagina 11 din 16 . însă numai atunci dacă şi-a executat obligaţiile născute în baza închirierii anterioare. reglementările generale privind precum şi dispoziţiilor art. art. reglementări speciale. 2012.11 Art. 1829 se referă la reglementarea folosinţei părţilor şi instalaţiilor comune ale clădirii.824 şi 1828- 1831 Cod Civil din 2009. Art.828-1. Locaţiunea în noul Cod Civil. Art. 1. 1. 1831 la evacuarea chiriaşului.

în cazul intenţia lor nu era de a locuinţelor nemobilate sau contracta pe o durată spaţiilor pentru exercitarea nedeterminată. De prezumă a fi cu titlu oneros. ceea ce înseamnă că părţile pot stabili. în mod expres. 2010 Alin. locaţiunea se de închiriere. 1785 stabileşte că în aceea determinată durată nedeterminată. mandatul această prezumţie este una dat pentru acte de exercitare a relativă şi poate fi răsturnată unei activităţi profesionale se prin proba contrară. pentru acte de exercitare a unei titlu gratuit Mandatul dintre două persoane activităţi profesionale ca fiind sau cu titlu fizice se prezumă a fi cu titlu cu titlu oneros. norma este supletivă. oneros gratuit.fără durată fi dorit să contracteze pe o art. se socoteşte de lege ca fiind de un an. atunci termenul activităţii unui profesionist. în lipsa situaţie în care într-un contract uzanţelor. Distincţia are menirea de a asigura stabilitatea raporturilor de locaţiune în acele situaţii în care locatarul este profesionistul. gratuitatea mandatului chiar dacă este dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale. 2043 Contractul de comision este Rezultă din definiţia legală a Pagina 12 din 16 . Art. Bineînţeles. asemenea. (1) Mandatul este cu titlu Legea prezumă mandatul dat Mandatul cu gratuit sau cu titlu oneros. Cu toate acestea. dar a)pentru un an. Art. în cazul în care chiriaşul este un profesionist şi necesită spaţiul pentru exercitarea activităţii sale. părţile nu au consideră încheiată: arătat durata locaţiunii.

Alin. Art. nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare. Contractul independent care acţionează cu contractul de agenţie este de de agenție titlu profesional. depozitarul răspunde depozitarului numai în cazul în care nu a depus diligenţa dovedită pentru păstrarea propriilor sale bunuri. 2107 Alin. atunci când depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis să se folosească de bunul depozitat. Art. el are obligaţia de a păstra bunul cu prudenţă şi diligenţă. acelaşi timp prepusul comitentului. 2158 (2)Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional. Comisionul este numele comisionarului. Art. 2072 Agentul este un intermediar Asemenea comisionului. (2) În lipsă de stipulaţie contrară. care considerat o specie a acţionează cu titlu profesional. este cu titlu pe seama comitentului şi în oneros. El nu poate fi în fapt o specie a mandatului. mandatului. în schimbul unei remuneraţii numite comision. Pagina 13 din 16 .Contractul mandatul care are ca obiect contractului de comision că de comision achiziţionarea sau vânzarea de acesta se încheie doar între bunuri ori prestarea de servicii profesionişti. (1) Dacă nu s-a convenit Diligenţa altfel.

4. Formarea obligaţiilor profesioniştilor În materia obligaţiilor profesioniştilor. prin implicarea unor valori monetare mai însemnate decât în cazul tranzacţiilor dintre simpli particulari. în multe cazuri. 2172 (2)În cazul contractului încheiat Creditele între profesionişti. are o deosebită importantă în activitatea comercială. Pagina 14 din 16 . în limitele impuse de lege. 1169 . iar pentru crearea cadrului propice desfăşurării acestor rapoarte este nevoie de eliminarea formalismului şi de consfinţirea legislativă a reguli potrivit căreia simplul acord de voinţă al profesioniştilor (comercianţi) este de ajuns pentru naşterea valabilă a unui raport juridic. de cont curent) 3.” Textul. se vor înscrie în excluse (în cont exclusiv creanţele derivând din exerciţiul activităţii situația profesionale. principiul libertăţii contractuale a primit o contractare legislativă prin textul art. din considerente pur practice. În activitatea comercială. aplicarea principiului libertăţii contractuale şi principiului consensualismului au valenţe specifice acestui domeniului. din considerente de evidenţă (de exemplu în cazul livrării periodice de bunuri) ca încheierea şi derularea contractului să fie documentată. În alte cazuri. Principiul libertății contractuale Prin Codul Civil din 2009. cu o valoare de principiu. dacă nu se prevede Contractului expres contrariul. cum ar fi necesitatea probării raportului juridic.care stabileşte că „ Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora. de ordinea publică şi de bunele moravuri. acordul de voinţă trebuie „constatat” printr-un suport care să probeze voinţa părţilor.libertatea de a contracta . chiar necesitatea de rigurozitate impune.3. Tranzacţiile dintre profesionişti sunt caracterizate prin repetitivitate.

prin natura lui sau prin voinţa părţilor. ce depind de un eveniment viitor şi incert.13 Pentru claritate şi pentru o corectă explicare a normelor juridice care vizează momentul de dinaintea naşterii obligaţiei şi momentul naşterii acesteia. 1178 din Codul Civil din 2009 stabilind următoarele: „Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formă pentru încheierea sa valabilă” 13 Ştefan Mihăilă. impunând părţilor obligaţia respectării angajamentelor de principiu şi obligaţia de a acţiona în negociere cu bună-credinţă. 1179 stabilind că pentru 12 Art. Secţiunea a 2-a a acestui capitol vorbeşte despre „diferite categorii de contracte”14. Beck. Mai ales în materie comercială. menite să echilibreze dorinţele părţilor şi să asigure ca acordul de voinţă serveşte intereselor şi scopurilor tuturor părţilor implicate. negocieri. denumită „încheierea contractului”. Capitolul I făcând vorbire despre „contract”. sunt de reţinut următoarele definiţii: Art. 1175: Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi.H. iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă. 1176: (1)Contractul-cadru este acordul prin care Pagina 15 din 16 . 147 14 Din perspectiva materiei studiate. în titlul II . în Cartea a VI-a vorbeşte despre obligaţii. 2013. Art. Drept comercial român. Astfel. 1173: (1)Este comutativ contractul în care. la art. Deşi legea vorbeşte despre principiul consensualismului12.izvoarele obligaţiilor. complexitatea raporturilor juridice face ca acordul de voinţă a părţilor să se realizeze în urma unor tratative. 1170 Cod Civil din 2009). oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi. Art. Uzanţele şi necesitatea reglementării a condus la faptul că în Codul Civil din 2009 există reglementări care vizează şi care reglementează perioada negocierilor. (1): Contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros. se pune problema ce se întâmplă în momentul de dinainte de realizarea acordului de voinţă şi cum anume aceste voinţe converg spre a naşte. la momentul încheierii sale. Secţiunea a 3-a. Aida-Diana Dumitrescu. pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale. existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă. p. cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare. (2)Este aleatoriu contractul care. Editura C. stabilind că obligaţia se naşte dacă două voinţe juridice concordante se întâlnesc. se impune prezentarea „geografică” a arhitecturii Codului Civil din 2009 asupra acestei problematici. Bucureşti. În prima secţiune a acestui capitol a găsit consacrare prin articolul 1169 şi principiul libertăţii contractuale şi principiul bunei credinţe (art. a modifica sau a înceta raporturi obligaţionale. Codul Civil din 2009. 1172 alin.

iar în cadrul paragrafului 3 „consimţământul” se abordează procesul de formare a contractului. K. legiuitorul a găsit de cuviinţă ca reglementarea procesului de negociere. preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare. Astfel. Restul în notiţe.validitatea contractului trebuie îndeplinite următoarele condiţii esenţiale: 1. să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta. în special termenul şi volumul prestaţiilor. consimţământul părţilor. capacitatea de a contracta. neuzuale) să se facă în cadrul textelor dedicate consimţământului ca şi condiţie de valabilitate a contractului. o cauză licită şi morală. părţile convin să negocieze. precum şi. Pagina 16 din 16 . 2. tratează pe rând aceste condiţii de valabilitate a contractului. Următoarele paragrafe ale acestei secţiuni. standard. 3. 4. oferta şi definirea anumitor clauze contractuale (externe.A. un obiect determinat şi licit. dacă este cazul. (2)Modalitatea de executare a contractului-cadru.