Religia in Contractul social

Rousseau considera ca religia a jucat un rol deosebit de important in

istoria popoarelor si implicit, a statelor. Fiecare stat a avut proprii sai zei,
iar in Antichitate, autoritatea acestora se intindea pana la granitele
statului respectiv. Mult timp, cultul divin a tins sa se confunde cu legile si
guvernamantul sau acestea din urma, erau concepute pe baza legilor
divine, iar Rousseau considera acest lucru favorabil pt ca oferea
cetatenilor coeziune, unitate. Rousseau crede ca lucrurile au inceput sa
degenereze atunci cand aceste doua domenii s-au departat prea mult sau
cand sacrul, ca in cazul crestinismului, a devenit prea pamantean, aproape
profan si pagan, alterand complet ideea de religie si dogmele ei sacre.

El considera ca religia nu trebuie sa aiba o influenta prea mare intr-

un stat deoarece aceasta poate avea o influenta nefasta asupra
cetatenilor care isi vor pierde loialitatea fata de stat si societate. Cand regi
precum cei ai Angliei s-au facut sefi ai Bisericii, ei mai degraba au devenit
slujitorii acesteia si a clerului.

In raport cu societatea, religia este sau generala, sau particulara,

putand fi impartita in trei categorii:

- Religia omului este credinta fiecaruia, fara temple, fara altare, este
religia curata si simpla a Evangheliei
- Religia cetateanului este cea recunoscuta doar de tara in care
locuiesti si este prevazuta prin legi
- Religia preotului religii precum cea a japonezilor, a lui Dalai Lama
sau catolicismul, religii care il fac pe cetatean sa aiba 2 legiuri, 2
conducatori, 2 patrii.

Totodata, el lanseaza o critica destul de aspra la adresa crestinismului,

considerand ca este o religie care nici pe departe nu poate crea o
societate desavarsita. Crestinismul este o religia numai a spiritului, este
preocupata doar de cele ceresti, ii face pe cetateni sa nu fie interesati
daca traiesc in prosperitate sau mizerie, in libertate sau tiranie, devreme
ce aici este doar o vale a plangerii, in timp ce Viata de Apoi e cea care
conteaza. Nici in cazul unui razboi soldatii cu adevarat crestini nu s-ar
dovedi prea utili statului; ei isi pot da viata cu usurinta, dar nu conteaza
daca obtin sau nu victoria.

Prin urmare, el crede ca este necesara o religie civila, ale carei articole
sa fie formulate de catre suveran, nu ca pe niste dogme religioase, ci sa
promoveze sociabilitatea, coeziunea cetatenilor; regulilesa fie formulate
simplu, fara explicatii si comentarii. Dogme pozitive: garantarea fericirii
celor drepti, a pedepsei celor rai, sfintenia contractului social si al legilor
etc; dogma negativa: intoleranta fata de alte religii. Aceasta religie civila
trebuie sa ingaduie celelalte culte cata vreme nu afecteaza in vreun fel
integritatea corpului social.