Cod ECLI ECLI:RO:TBCTA:2016:014.

000530
Dosar penal nr.3948/256/2016

ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANŢA
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 530
Şedinţa publică din data de 05.10.2016
PREŞEDINTE – N A
GREFIER – D V

Ministerul Public – D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanţa
reprezentat prin PROCUROR – N Z

TRIBUNALUL

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr.1782/14.07.2016 pronunţată de Judecătoria Medgidia în
dosar nr.3948/256/2016,
S-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de
petentul condamnat PM, fiul lui I şi M, născut la …, CNP …, în prezent deţinut în Penitenciarul
Poarta Albă.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul către stat
la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre,prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr3948/256/2016 din 24.06.2016 petentul condamnat PM fiul
lui I şi M, născut la ...., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, a solicitat întreruperea pedepsei
închisorii, întrucât este suferind de diferite afecţiuni care nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Conform dispoziţiilor art.591 alin.2 din Codul de procedură penală, text de lege la
care face trimitere art. 592 (ce reglementeaza cererea de întrerupere a executarii pedepsei), în
cazul prevazut la art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, cererea de amânare/întrerupere
executare pedeapsă se depune la judecătorul delegat cu executarea, însotita de înscrisuri
medicale, judecător delegat care verifică competenta instanţei şi dispune, dupa caz, prin
încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-
legale.
Din înscrisurile ataşate la dosarul cauzei rezultă ca petentul - condamnat se află în
executarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru săvarşirea unei
infractiuni prevazute de Legea nr. 656/2002, privind sancţionarea spălării banilor.
În vederea soluţionarii cererii, judecătorul delegat cu executarea a dispus la data de
23.05.2016 efectuarea de catre S.J.M.L. Constanta a unui raport de expertiza medico- legală
privind pe petentul-condamnat ,cu următoarele obiective:
să se stabileasca afecţiunile de care acesta suferă şi de starea de sănatate actuala a
petentului;
să se stabilească dacă acesta prezinta o boala (şi care anume) care să nu poata fi
tratată în reteaua sanitara a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă
executarea imediată a pedepsei închisorii, precum şi dacă specificul bolii permite/nu permite
tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reteaua sanitară a Ministerului Sănataţii,

1
motive care să impuna întreruperea executarii pedepsei închisorii aplicată petentului şi, în
acest caz, pe ce perioadă.
La data de 23.06.2016, la dosar a fost primit raportul de expertiză medico-legală nr.
2400/10/A1CIA/2016/10.06.2016 întocmit de S.J.M.L. Constanta în care se menţionează că
petentul-condamnat prezintă următoarele afecţiuni: …………………………………………….
S-a precizat că persoana privată de libertate necesită tratament
medicamentos specific al afectiunilor cardio-vasculare, regim igieno-dietetic, intervenţie
chirurgicală pentru ………, care însa nu constituie o urgenţă chirurgicală,
tratament recuperator, medicamentos şi reluarea progresivă a mersului cu încărcare completă
pentru……………………..Pentru afecţiunile
medicale menţionate s-a concluzinat că acesta poate beneficia de tratament în cadrul reţelei
sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului
Sănătaţii sub pază permanentă, nefiind impusă întreruperea regimului privativ de libertate pe
motive medicale.
Petentul PM a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea
unei infractiuni prevăzute de Legea pentru sanctionarea spălării banilor şi a fost emis mandatul
de executare a pedepsei închisorii nr.688/03.11.2014. Executarea pedepsei a început la data de
03.11.2014 şi expiră la 02.11.2018.
Instanţa de judecată a constatat că întreruperea executării pedepsei închisorii se poate
dispune numai în condiţiile impuse de art. 592 rap. la art. 589 Cod procedură penală iar
întreruperea executării pedepsei închisorii din cauze medicale poate interveni numai în măsura în
care sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, ce
reglementează un cumul de condiţii pozitive şi negative care permit întreruperea executării
pedepsei închisorii.
Astfel, potrivit art. 592 raportat la art.589 lit.a Cod procedură penală, executarea pedepsei
închisorii poate fi întreruptă „când se constată, pe baza unei expertize medico legale, că persoana
condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă
specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a
Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că întreruperea pedepsei şi lăsarea în libertate nu
prezintă un pericol pentru ordinea publică.”
Dispoziţiile procedurale enunţate impun îndeplinirea cumulativă, a următoarelor condiţii
pentru întreruperea executării pedepsei închisorii din motive medicale:
1) persoana condamnată să sufere de o boală;
2) boala să nu poată fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor;
3) boala să facă imposibilă executarea imediată a pedepsei;
4) specificul bolii să nu permită tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în
reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.
5) întreruperea executării şi lăsarea în libertate să nu prezinte un pericol pentru ordinea
publică.
Examinând incidenţa acestor dispoziţii imperative în cauza de faţă, instanţa a constatat
că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul PM este neîntemeiată
pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză medico-legală nr. 2400/10/A1CIA/2016/10.06.2016 întocmit de
S.J.M.L. Constanta efectuat în cauză a concluzionat că petentul-condamnat prezintă următoarele
afecţiuni: …………………...
S-a precizat că persoana privată de libertate necesită tratament
medicamentos specific al afecţiunilor cardio-vasculare, regim igieno-dietetic, intervenţie
chirurgicala pentru ……………., care însa nu constituie o urgentă chirurgicală,
tratament recuperator, medicamentos şi reluarea progresivă a mersului cu încărcare completă
pentru …………………….

2
Pentru afecţiunile medicale menţionate s-a concluzinat ca acesta poate beneficia de
tratament în cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua
sanitară a Ministerului Sănătaţii sub pază permanentă, nefiind impusă întreruperea regimului
privativ de libertate pe motive medicale.
Prin urmare, concluziile expertizei medico-legale confirmă îndeplinirea doar a primei
condiţii dintre cele mai sus enumerate, însă nu şi îndeplinirea următoarelor 3 condiţii, întrucât s-a
apreciat că bolile de care suferă condamnatul PM pot fi tratate în reţeaua medicală a ANP şi nu
fac imposibilă executarea imediată a pedepsei în regim de detenţie.
În aceste împrejurări, instanţa a constatat că nu se mai impune analizarea îndeplinirii/
neîndeplinirii ultimei condiții privind pericolul pentru ordinea publică creat prin punerea în
libertate a condamnatului PM prin întreruperea executării pedepsei atâta timp cât criteriile de la
pct. 2- 4 dezbătute în cele ce preced, nu sunt îndeplinite.
Referitor la solicitarea formulată de apărătorul ales al condamnatului PM în susținerea
concluziilor în dezbaterea cauzei, referitoare la tratarea petentului în stare de libertate, expunând
şi concluzia exprimată de conferenţiar universitar dr. IF care arată că un deţinut trebuie să
beneficieze de condiţii optime care să-i asigure o asistenţă medicală la cele mai înalte standarde
care în penitenciar sau în spital nu sunt îndeplinite, instanţa a reținut următoarele:
Pe de o parte, aceasta nu poate forma obiectul unei cereri de întrerupere a executării
pedepsei, iar pe de altă parte, esenţial este ca autorităţile să ia măsurile necesare pentru ca
petentul- condamnat să beneficieze de asistenţa medicală adecvată stării sale de sănătate, fără ca
acestuia să i se poată recunoaşte dreptul de a alege locul şi condiţiile în care i se acordă îngrijirea
medicală, condamnatul trebuind să se supună reglementărilor interne aplicabile persoanelor
private de libertate, care respectă standardele impuse de convenţiile internaţionale la care
România este parte, rămânând ca, în concret autorităţile naţionale să asigure aplicarea legislaţiei
incidentă situaţiei medicale a petentului.
Totodată, se va avea în vedere cadrul legislativ intern care cuprinde suficiente dispoziții
ce permit asigurarea unui nivel corespunzător al asistenţei medicale, inclusiv pentru afecţiunile
medicale de care suferă condamnatul PM, enumerate în expertiza medico-legală.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 254/2013 „dreptul la asistenţă
medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea
ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală,
asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate.
Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale. Asistenţa
medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit,
potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar. Persoanele condamnate beneficiază în
mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical şi medicamente. Serviciile de asistenţă
medicală, tratament, îngrijiri şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor
metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităţilor din sistemul administraţiei
penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii. Acordarea asistenţei
medicale, a tratamentului şi a îngrijirilor persoanelor condamnate se face în condiţiile
regulamentului de aplicare a prezentei legi. Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de
libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara
sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în
dosarul medical al persoanei condamnate”.
Legea nr. 254/2013 reprezintă legea- cadru în materia executării pedepselor şi a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar în completarea
sa, au fost adoptate acte normative secundare care clarifică modalitatea în care se poate acorda
asistenţa medicală persoanelor condamnate.
De asemenea, în art. 43 alin. 1,2 din Ordinul nr. 429/C-125 din 7 februarie 2012 se
prevede că „asistenţa medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital,
precum şi în alte unităţi sanitare de profil acreditate, aflate în relaţii contractuale cu o casă de
3
asigurări de sănătate. Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de specialitate, în
conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a
acestuia” pentru ca prin dispozițiile art. 71 alin. 6 din Legea 254/2013 să se reia prev. art. 145
alin. 1 din Ordin, prin care se stabilește dreptul persoanelor private de libertate de a solicita,
contra cost, orice alt serviciu medical care nu este asigurat gratuit, conform prevederilor
prezentului ordin.
De altfel petentul condamnat prin apărător nu a combătut concluziile raportului de
expertiză medico-legală conform cărora acesta poate beneficia de tratament în cadrul reţelei
sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului
Sănătaţii sub pază permanentă, nefiind impusă întreruperea regimului privativ de libertate pe
motive medicale.
Instanţa a constatat că în raport de afecţiunile prezentate, nu există vreun dubiu
rezonabil care să conducă instanţa la concluzia că nu s-ar putea asigura tratamentul eficient
pentru petent, iar în ceea ce priveşte afecţiunile relevate în raportul de expertiză, unitatea
sanitară în care acesta urmează să beneficieze de tratament nu face obiectul acestei cauze.
Pentru toate aceste considerente, şi având în vedere concluziile raportului de expertiză
medico-legală din care rezultă că petentul poate beneficia de tratament în cadrul reţelei sanitare a
ANP sau în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii sub pază permanentă nefiind impusă
întreruperea regimului privativ de libertate pe motive medicale, în temeiul art. 592 rap. la art.
589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanţa a respins cererea de întreruperea executării
pedepsei formulată de condamnat .
Împotriva sentinţei penale nr. 1782/14.07.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa
în dosarul nr. 3948/256/2016 a formulat contestaţie petentul condamnat PM, care a
susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii contestate, întrucât în mod greşit a fost
respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei, motivele dezbătute la termenul de
judecată din 13.09.2016, fiind inserate în încheierea de la acea dată ,care face parte
integrantă din prezenta decizie.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale contestate, prin prisma criticilor
formulate de contestator şi din oficiu, Tribunalul constată nefondată contestaţia formulată de
petentul condamnat .
Acesta se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare ,mandatul a fost emis la
data de 03.11.2014 iar executarea pedepsei a început la data de 03.11.2014 şi expiră la data de
02.11.2018.
Petentul condamnat PM a solicitat întreruperea executării pedepsei din motive
medicale, în motivarea cererii înregistrată la data de 19.05.2016 , arătând că a fost supus la mai
multe intervenţii chirurgicale datorită unor rupturi musculare suferite la gamba piciorului stâng
,cu multiple complicaţii datorate refuzului administraţiei penitenciarului de a-l prezenta la spital
în urma apariţiei acestor afecţiuni şi doreşte evaluarea sa prin efectuarea unei expertize medico-
legale ,având în vedere că starea de sănătate în care se află,face imposibilă continuarea
executării pedepsei în mediul carceral.
În primă instanţă a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală nr.
2400/10/A1CIA/2016/10.06.2016 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanta ,în
cuprinsul căruia au fost formulate următoarele conxcluziiefectuat în cauză a concluzionat că
petentul-condamnat prezintă următoarele afecţiuni:”
-………………………...
-…………………………...
- ………………………...
Necesită tratament medicamentos specific al afecţiunilor cardio-vasculare, regim igieno-
dietetic şi intervenţie chirurgicală pentru eventraţia supraombilicală, care însă nu constituie o
urgentă chirurgicală.Pentru …………………………..necesită tratament recuperator
,medicamentos şi reluarea progresivă a mersului cu încărcare completă.

4
Pentru afecţiunile medicale mai sus menţionate poate beneficia de tratament în cadrul
reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a
Ministerului Sănătaţii sub pază permanentă.
Nu se impune întreruperea regimului privativ de libertate pe motive medicale.”
Tribunalul constată că întreruperea executării pedepsei închisorii din motive medicale
,poate interveni dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 592 raportat la art. 589 alin. 1
lit. a Cod procedură penală, ce reglementează condiţiile pozitive şi negative care permit
întreruperea executării pedepsei închisorii.
În conformitate cu art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, executarea pedepsei
închisorii poate fi amânată „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana
condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă
specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a
Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu
prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situaţie, executarea pedepsei se amână
pentru o durată determinată”.
Prevederile legale antemenţionate impun îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii din motive medicale:
1) - persoana condamnată să sufere de o boală;
2) - boala să nu poată fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor;
3) - boala să facă imposibilă executarea imediată a pedepsei;
4) - specificul bolii să nu permită tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în
reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.
5) - amânarea executării şi lăsarea în libertate să nu prezinte un pericol pentru ordinea
publică.
Concluziile expertizei medico-legale confirmă îndeplinirea doar a primei condiţii dintre
cele mai sus enumerate, însă nu şi îndeplinirea următoarelor 3 condiţii, întrucât s-a apreciat că
afecţiunile de care suferă petentul condamnat , pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătaţii sub pază permanentă
şi nu fac imposibilă executarea pedepsei .
Având în vedere că afecţiunile medicale de care suferă petentul condamnat pot fi tratate
în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a
Ministerului Sănătaţii ,aşa cum rezultă fără echivoc din concluziile expertizei medico-
legale,instanţa nu poate dispune întreruperea executării pedepsei închisorii.
În atare situaţie ,Tribunalul consideră că nu se mai impune analizarea ultimei condiţii (
întreruperea pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică),întrucât
nu sunt îndeplinite criteriile de la punctele 2,3 şi 4 ,de mai sus .
În ceea ce priveşte afirmaţiile referitoare la refuzul administraţiei penitenciarului de a-l
prezenta la spital ,nu sunt în nici un mod dovedite şi nici nu pot face obiect de analiză în
prezentul dosar .
Pe de altă parte ,din datele ce rezultă din actele dosarului ,privind asistenţa medicală
acordată petentului ,nu au fost identificate elemente pentru a aprecia că acestuia nu i s-a asigurat
asistenţa medicală adecvată pe perioada executării pedepsei.
În aceeaşi ordine de idei, Tribunalul reţine ,aşa cum a subliniat şi prima instanţă, cadrul
legislativ intern cuprinde dispoziţii care permit asigurarea unui nivel corespunzător al asistenţei
medicale pentru persoanele condamnate, inclusiv pentru afecţiunile medicale de care suferă
petentul, menţionate în raportul de expertiză medico-legală.
În acelaşi timp însă,statutul de persoană privată de libertate, aflată în executarea unei
pedepse cu închisoare, impune în mod obligatoriu supravegherea din partea personalului
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, de aceea asigurarea pazei constituie o măsură
inerentă stării de deţinere şi nu constituie o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, inclusiv prin referire la convenţiile internaţionale la care România este parte. Suportarea
5
regimului de pază reprezintă o parte a regimului de executare a unei pedepse privative de
libertate şi trebuie acceptată de orice persoană aflată în executarea unei pedepse privative de
libertate.
În ceea ce priveşte solicitarea formulată de avocatul ales ,privind tratarea petentului
condamnat în stare de libertate ,sens în care a expus opinia exprimată de conferenţiar universitar
dr.IF,în acord cu aprecierea primei instanţe,Tribunalul reţine că aceasta nu poate forma obiectul
unei cereri de întrerupere a executării pedepsei, pe de altă parte, esenţial este ca autorităţile să ia
măsurile necesare pentru ca petentul- condamnat să beneficieze de asistenţa medicală adecvată
stării sale de sănătate, fără ca acestuia să i se poată recunoaşte dreptul de a alege locul şi
condiţiile în care i se acordă îngrijirea medicală, condamnatul trebuind să se supună
reglementărilor interne aplicabile persoanelor private de libertate, care respectă standardele
impuse de convenţiile internaţionale la care România este parte, rămânând ca, în concret
autorităţile naţionale să asigure aplicarea legislaţiei incidentă situaţiei medicale a petentului.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul apreciază că hotărârea primei instanţe de
respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii este temeinică şi legală
,urmând ca în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă ca nefondată
contestaţia formulată de contestatorul PM împotriva sentinţei penale nr. 1782/14.07.2016
pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 3948/256/2016.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei
de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PREŞEDINTE, GREFIER,
NA DV

6