UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND EVOLUŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LAIC ŞI BISERICESC DIN BASARABIA ÎN SEC. AL XIX-LEA – ÎNCEPUTUL SEC.

AL XX-LEA
Tatiana Chicaroş
Tendinţele de modernizare care s-au impus ca strict necesare în viaţa economică, socială, politică şi culturală a Basarabiei pe parcursul secolului al XIX-lea prezintă un deosebit interes, deoarece cunoaşterea lor permite elucidarea particularităţilor evoluţiei provinciei sub regim de dominaţie ţaristă, contribuie la o abordare adecvată a multitudinii de probleme majore ce ţin de relaţiile social-economice, politice şi culturale ale Basarabiei cu Imperiul Rus în epoca modernă. Factorul predominant în politica imperială a guvernului ţarist la periferiile naţionale devenise uniformizarea şi centralizarea sistemului administrativ-birocratic privind cârmuirea acestor teritorii. Elementul hotărâtor al politicii de uniformizare în domeniul cultural îl constituia rusificarea forţată a popoarelor neruse, menită să înlăture şi să lichideze particularităţile naţionale, să intensifice procesul de asimilare a lor. Existenţa acestor factori n-a putut să nu exercite o anumită influenţă asupra procesului cultural, a vieţii spirituale din Basarabia. Istoricul F.F. Cibotaru menţionează că în procesul de formare a sistemului şcolar din Basarabia, în această perioadă pot fi determinate două trăsături specifice: 1) în comparaţie cu ritmul dezvoltării şcolilor din alte regiuni ale imperiului, în Basarabia aceasta se petrecea mai accelerat; 2) deschiderea treptată a şcolilor în Basarabia: în 1827 se înfiinţează şcoli lancasteriene, în 1828 – şcoli judeţene, iar în 1833 – liceul regional din Chişinău (Cibotaru 1962, 80). Această idee poate fi pusă la îndoială: deşi persista iniţiativa de a deschide multe şcoli, în realitate premise pentru activitatea lor nu erau create, ca rezultat multe dintre ele erau închise după câteva luni de activitate. Deschiderea şcolilor în această periferie a Rusiei se explică prin factori politici interni şi externi. Mai întâi de toate, în Basarabia erau cu mult mai
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 195-202.

puţine şcoli decât în alte regiuni ale imperiului şi de aceea, în interesele exploatării regiunii şi apropierii ei de tipul administrativ al guberniilor ruseşti, era necesar de a crea aceeaşi reţea şcolară, ca şi în regiunile centrale ale Rusiei. În al doilea rând, dorind să-şi consolideze poziţiile în Balcani, guvernul ţarist manifesta un oarecare liberalism în ceea ce priveşte organizarea vieţii popoarelor „eliberate” de sub jugul turcesc. Aceste împrejurări au determinat într-o oarecare măsură direcţia dezvoltării şcolilor în Basarabia în secolul al XIX-lea. Învăţământul rusesc din Basarabia ia fiinţă odată cu fondarea în anul 1812 a Seminarului Teologic din Chişinău, datorită eforturilor depuse şi a insistenţei mitropolitului Gavriil BănulescuBodoni. Decretul despre deschiderea Seminarului Teologic a fost semnat la 30 septembrie 1812 (Eţco 2003, 4). Instituţia urma să activeze în baza vechilor regulamente din sec. al XVIII-lea din Rusia, conform cărora acesta avea un caracter eparhial, era subordonat în exclusivitate mitropolitului. Sistemul de învăţământ cuprindea trei trepte de studiu: învăţământul primar; învăţământul mediu; învăţământul superior. Programul de studii în cadrul seminarului includea următoarele obiecte: logica, retorica, filosofia, teologia, istoria, geografia, matematica, limba greacă şi latină, limba rusă, limba română, zisă moldovenească, iar facultativ limba franceză şi germană. În anul 1816 la insistenţa boierimii din Basarabia şi cu aprobarea împăratului Alexandru I, pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău a fost fondat „Pensionul pentru nobili”. Obiectivul principal al acestei instituţii de învăţământ consta „în pregătirea … pentru ţinut a oamenilor şi funcţionarilor capabili şi folositori, cunoscători a limbii ruse şi moldoveneşti” (Jarcuţchi, Volcov 1992, 68). Totuşi, în 1828, când în Basarabia au început să fie instituite şcoli laice, admiterea la studii în această instituţie a fost suspendată. 195

II. Materiale şi cercetări

„Pensionul pentru nobili” era format din patru clase. Aici erau admişi copii între 8 şi 12 ani. Durata studiilor era de doi ani. Principalele obiecte incluse în programul de studii al pensionului erau: religia, limba rusă, limba română, limba greacă, limba latină, limba franceză şi germană, filologia, poezia rusă, geografia universală, geografia Rusiei, matematica, filosofia, dreptul, desenul, muzica şi cântul pe note. În anul 1831, în virtutea unor circumstanţe nefavorabile, această instituţie de învăţământ a fost închisă. Alt tip de instituţie de învăţământ implementată de administraţia imperială rusă în Basarabia a fost şcolile duhovniceşti. Acestea erau destinate, în primul rând, pentru copiii clericilor. Până în anul 1828 responsabili de dezvoltarea învăţământului primar erau administraţiile comunelor rurale şi urbane. Odată cu aplicarea Regulamentului din 29 aprilie 1828 privind organizarea ad-

ministrativă a Basarabiei, guvernul ţarist începe să înfiinţeze şcoli primare în oraşe, iar din 1830 şi în satele situate pe domeniile statului, cu mijloace acumulate de la ţărani. În satele situate pe moşiile boierilor, înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor primare a fost încredinţată boierilor. Aceste şcoli nu erau supuse unor controale stricte din partea autorităţilor, nu dispuneau de un statut unic de organizare, nu aveau elaborat un program unic de studii, care ar fi reglementat procesul de învăţământ. Drept urmare, dascălii ce activau în cadrul şcolilor respective îşi elaborau un plan individual de lucru, conform căruia la absolvire elevii trebuiau să posede deprinderi practice de a citi şi a scrie în limba română şi slavonă, să cunoască cele patru operaţii matematice şi să posede cunoştinţe elementare în domeniul învăţăturii ortodoxe. Unicul manual utilizat era bucoavna slavonă (Eţco 2003, 5).

Tabelul 1 Numărul de elevi şi al instituţiilor de învăţământ secundar din Basarabia în perioada anilor 1889-1914*
Şcoli parohiale Anul de învăţământ Nr. total de şcoli 243 309 446 499 562 588 597 598 592 602 618 629 659 663 646 Nr. total de elevi 5514 7979 11872 17232 20743 22632 23184 26465 26853 30886 30411 31854 32494 31527 33358 19686 Elevi Inclusiv Băieţi În % În % Fete Elevi Inclusiv Băieţi În % În % 7,9 8,8 10,9 14,4 13,8 20,5 19,0 20,6 37,8 29,1 26,1 28,6 29,6 31,7 31,7 Fete 100 280 475 975 1659 1435 1869 1722 1631 1900 352 304 380 394 398 398

Numărul total

Şcoli de gramotă 75

1889/90 1891/92 1893/94 1895/96 1896/97 1897/98 1901/02 1902/03 1903/04 1906/07 1908/09 1909/10 1910/11 1911/12 1912/13 1914/14

76 104 134 178 203 258 332 358 383 416 571 589 597 616 630 613

3544 4168 6455 8267 9194 12225 14069 17410 18949 23957 29202 30690 31164 30197 32101 27942

3015 85,1 3493 5377 6910 7646 10027 10780 13758 14867 18039 21396 22147 23033 20983 22323 18429 83,8 83,3 83,6 83,2 82,0 76,6 79,0 78,5 75,3 73,3 72,2 73,9 69,5 69,5 66,0

529 14,9 675 1078 1357 1548 2198 3289 3652 4082 5918 7806 8543 9131 9214 9778 9513 16,2 16,7 16,4 16,8 17,9 23,4 21,0 21,5 24,7 26,7 27,8 29,3 30,5 30,5 30,0

Numărul total 1970

1870 94,9 3531 4942 7990 9890 8972 7246 7333 6273 5029 857 842 950 936 859 859 92,7 91,2 89,1 85,6 86,2 79,5 81,1 79,4 72,6 70,9 72,3 71,4 70,4 68,3 68,3

5,1 151

139 3811 173 5417 268 8965 296 11549 304 10407 256 9115 239 9055 215 7904 179 6929 31 1209 29 1164 32 1330 40 1330 33 1257 33 1257

KEB, 1880, №246, с. 1057; 1892, №9, с. 463; 1884, №20, с. 812; 1896, №15, с. 611-612; 1896, №1, с. 3-5; 1899, №1, с. 18; 1903, №3, с. 2; 1904, №4, с. 2, 17; 1905, №3, с. 1; 1909, №1, с. 2; 1910, №29, с. 2; 1911, №1, с. 1; 1912, №30-31, с. 1; 1913, №48, с. 4; 1913, №48, с. 2; Справочная книга 1916, 284-285.

196

T. Chicaroş, Unele consideraţii privind evoluţia învăţământului laic şi bisericesc din Basarabia

Deoarece pe de o parte clericii locali nu cunoşteau limba rusă şi nu puteau fi angajaţi în calitate de dascăli, iar pe de altă parte populaţia autohtonă, în special ţărănimea, nu era entuziasmată să-şi dea copiii să facă carte rusească, se crea un obstacol substanţial pentru buna funcţionare a şcolilor. Astfel marea majoritate a şcolilor de acest gen au fost deschise în satele coloniştilor, în special în cele din judeţul Akkerman. În 1844-1845, conform statisticii oficiale, în ţinut funcţionau 326 de şcoli bisericeşti parohiale, care numărau 346 învăţători şi 5177 elevi. În anii următori dinamica deschiderii şcolilor parohiale a cunoscut un regres. La finele anului 1856 în Basarabia funcţionau doar 156 de şcoli cu 207 învăţători şi 1855 elevi. Aşadar, la sfârşitul anilor ’50 ai sec. al XIX-lea funcţionau doar 10% din numărul total de şcoli înregistrate iniţial (Пархомовичь 1911, 37-38). Materialele documentare publicate ne dau posibilitatea să urmărim dinamica numărului de şcoli şi de elevi pe parcursul anilor de învăţământ 18891914. Pentru elucidarea problemelor propuse aceste materiale sunt de o importanţă majoră. În baza datelor anuale am elaborat un tabel în care este evidenţiată, pe diferite categorii, evoluţia nu-

merică a şcolilor şi a numărului elevilor care frecventau aceste instituţii de învăţământ. Datele Tabelului 1 ne demonstrează că în această perioadă a persistat tendinţa de creştere a numărului şcolilor parohiale şi a elevilor ce îşi făceau studiile în aceste instituţii de învăţământ. Afirmaţia este valabilă şi pentru şcolile de gramotă, dar până în anul 1908. Aceasta se lămureşte prin instabilitatea şcolilor de gramotă, care aveau mai puţine case proprii, profesorii erau de o pregătire mai slabă decât cei din şcolile parohiale şi li se ofereau mai puţini bani pentru întreţinere. Ca urmare, unele şcoli erau închise. Tabelul ne dă posibilitate să observăm creşterea numărului de fete care frecventau şcolile primare. În anul de învăţământ 1889/90 în şcolile parohiale îşi făceau studiile 529 fete sau 14,9%, iar în anul 1914 din contingentul total de 9513 elevi care frecventau aceste şcoli, 30% era alcătuit de către sexul frumos. Datele Tabelului 2 ne demonstrează, cu lux de amănunte, că persistă tendinţa de creştere a numărului şcolilor parohiale, respectiv şi a contingentului de elevi, în special de la mijlocul anilor ΄90 ai sec. al XIX-lea: de la 76 de şcoli în anul de studii 1889/90, la 178 de şcoli în 1895/96 şi 630 în anul de studii 1912/13. O tendinţă deosebită se observă în evoTabelul 2

Numărul şcolilor parohiale şi de gramotă din Basarabia în anii 1889-1914*
Numărul total de şcoli parohiale 76 104 134 178 203 258 332 358 383 416 571 589 597 616 630 613 Creştere în % faţă de 1889/90 100,0 136,8 176,3 234,1 273,7 339,4 436,8 471,0 503,9 547,0 751,3 775,0 785,5 810,5 828,9 806,5 Numărul total de şcoli de gramotă 75 139 173 268 296 304 256 239 215 279 31 29 32 40 33 33 Creştere în % faţă de 1889/90 100,0 185,3 230,6 357,3 394,6 405,3 341,3 318,7 286,7 238,7 44,0 38,7 42,7 53,3 44,0 44,0 Numărul total de şcoli 151 243 309 446 499 562 588 597 598 592 602 618 629 659 663 646 Creştere în % faţă de 1889/90 100,0 161,0 204,6 295,4 330,5 372,1 389,4 395,4 396,0 392,0 399,0 409,3 416,5 436,4 439,1 428,0

Anii 1889/90 1891/92 1893/94 1895/96 1896/97 1897/98 1901/02 1902/03 1904/04 1906/07 1908/09 1909/10 1910/11 1911/12 1912/13 1914/14

* Tabelul a fost alcătuit în baza aceloraşi izvoare ca şi Tabelul 1.

197

II. Materiale şi cercetări

luţia şcolilor de gramotă. Tendinţa de creştere a numărului acestor instituţii de învăţământ poate fi observată până în anul 1908, după care numărul acestor şcoli scade brusc: de la 279 în anul de studii 1906/07, la 31 în anul de studii 1908/09. Totuşi, unii specialişti din domeniu au opinat că datele oficiale privind numărul elevilor în şcolile parohiale erau supraestimate. Directorul gimnaziului din Chişinău C. Ianovski afirma că cifrele indicate ale elevilor din şcolile parohiale pentru a corespunde realităţii trebuie micşorate cel puţin de două ori (Яновский 1867, 40). Eficacitatea funcţionării acestor şcoli era minimă, de altfel în concepţia contemporanilor prin şcoală nici nu se urmărea de a da prea multă învăţătură poporului de jos. Mitropolitul Moscovei Filaret Drozdov punea la îndoială necesitatea de a da multă ştiinţă copiilor de ţărani, deoarece „educaţia, ce este superioară situaţiei naturale a omului, nu rareori se dovedeşte mai mult păgubitoare decât binefăcătoare şi de folos; ea seamănă multă neghină, dând naştere nemulţumirii printre acei oameni care caută să treacă din mediul de jos în cel de sus” (Щегловъ 1887, 241). Parte componentă a învăţământului primar o constituiau şcolile lancasteriene. Ele au fost denumite astfel după numele conducătorului unei şcoli elementare din Londra – Joseph Lancaster. Acest sistem de şcoli se baza pe metoda de învăţământ reciproc, care în cazul unei organizări corecte permitea instruirea concomitentă de la 200 până la 800 de elevi, acestora cultivându-li-se deprinderi de a citi, a scrie, a socoti etc. Iniţial învăţătorul îi instruia pe cei mai capabili 10 elevi care, la rândul lor, urmau să instruiască colegii. La 17 mai 1820 rezidentul imperial în Basarabia A.N. Bahmetev scria mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni că Alexandru I, fiind convins de superioritate metodei de instruire reciprocă „a considerat folositor să se introducă acest procedeu de comunicare a cunoştinţelor elementare în Basarabia” (Халиппа 1902, 139). Pentru crearea şcolilor lancasteriene s-a impus necesitatea pregătirii cadrelor didactice. În acest scop la Petersburg au fost trimişi trei studenţi ai Seminarului Teologic din Chişinău: Iacov Hâncu1, Laurenţiu Kuniţki
Iacov Ghinculov (Hâncu) – savant lingvist, autorul lucrărilor „Descrierea regulilor gramaticii vlaho-moldave” şi „Adunare de scrieri şi traduceri în proză şi versuri pentru exerciţii în limba vlaho-moldavă”, din 1839 şef al catedrei de limbă moldavo-vlahă a Universităţii din Petersburg.
1

şi Teodor Bobeică (Халиппа 1902, 139). În anul 1821, după ce au absolvit cursurile, ei au revenit la Chişinău şi au continuat studiile la seminar. Elaborarea materialelor didactice, a manualelor şi tabelelor necesare pentru asigurarea procesului de studii a fost finisat abia în anul 1822. Către anul 1820 au fost traduse în limba română cărţile şi tabelele necesare care au fost trimise, pentru verificare, mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Însă materialele didactice pregătite nu au fost aprobate, sub pretext că au fost alcătuite după modele străine, şi au inclus multe principii dăunătoare cugetului şi inimii, fiind insuficient pătrunse de spiritul creştin (Халиппа 1902, 142). Ulterior au fost elaborate tabele noi care au fost trimise la Chişinău pentru a fi traduse în limba română şi editate în număr de 600 exemplare la Tipografia Eparhială (Халиппа 1902, 144). Prima şcoală lancasteriană s-a deschis la 7 februarie 1824 în Chişinău avându-l ca director pe Iacov Hâncu. În luna mai al aceluiaşi an s-au deschis şcoli similare la Bălţi şi Ismail, iar în 1827 numărul lor a fost completat de şcolile din Bender şi Hotin (Stoicov 1933, 18). Contingentul şcolar încadrat la studii în aceste şcoli ajungea în 1828 la 385 elevi, dintre care 120 îşi făceau studiile la şcoala din Chişinău, 50 – la cea din Hotin, 95 – la cea din Bălţi, 65 – la cea din Bender şi 55 – la cea din Ismail. În 1848 existau 12 şcoli lancasteriene: două în Chişinău, câte una în Hotin, Bălţi, Bender, Akkerman, Orhei, Soroca, Ismail, Cahul, Reni (Stoicov 1933, 19). Predarea materiei se făcea iniţial în limba română, ulterior fiind înlocuită cu rusa. Ca şi în alte regiuni ale Imperiului Rus, în Basarabia au fost înfiinţate şi şcoli judeţene, care pregăteau mici funcţionari şi cadre calificate pentru industrie, comerţ şi gospodăria sătească. Şcolile judeţene funcţionau în baza Regulamentului din 5 noiembrie 1804. Acesta prevedea deschiderea instituţiei respective în fiecare oraş judeţean sau gubernial, în număr de până la trei unităţi, în funcţie de necesităţile urbei. Înfiinţarea şcolilor judeţene avea ca scop pregătirea elevilor pentru studiile de liceu şi acumularea cunoştinţelor de viaţă şi a celor necesare economiei. Disciplinele prevăzute de regulament erau: religia şi istoria biblică, drepturile omului şi a cetăţeanului, gramatica rusă, iar în acele gubernii, unde era necesar, şi gramatica limbii autohtonilor, ortografia, caligrafia, împărţirea cuvintelor pe silabe, geografia universală şi începuturile geografiei matematice,

198

T. Chicaroş, Unele consideraţii privind evoluţia învăţământului laic şi bisericesc din Basarabia

geografia Rusiei, istoria universală, istoria Rusiei, aritmetica, geometria, istoria naturală şi bazele fizicii, educaţia tehnologică, desenul (Сборник 1864, 322-324). În 1828 a fost adoptată hotărârea de a organiza în fiecare judeţ din Basarabia câte o şcoală, ca urmare fiind deschise şase şcoli judeţene, la intervenţia comitetului şcolar din Harkov şi la insistenţa guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, M.S. Voronţov. În scrisoarea adresată guvernatorului civil al Basarabiei, din februarie 1826, M.S. Voronţov cerea „să se găsească clădiri, în care s-ar putea organiza şcoli judeţene, unde ar putea activa trei clase, o bibliotecă, o cancelarie, precum şi o încăpere pentru directorul şcolii. E de dorit, ca această clădire să se găsească în centrul oraşului” (Cibotaru 1962, 110). Odată cu schimbarea regulamentului, în 1828 ele au fost reorganizate, fiind ruptă legătura cu liceele. Drept urmare, s-a micşorat şi numărul elevilor care frecventau aceste instituţii de învăţământ. Conform noului statut, în şcolile judeţene trebuiau să lucreze câte şapte învăţători, care ţineau cursuri de religie, limbă română, desen liniar şi desen. Aceste discipline erau predate de învăţători de specialitate, celelalte obiecte: aritmetica, geometria, istoria, geografia, limba rusă, precum şi cele facultative – latina, germana, franceza şi greaca erau predate de doi învăţători „de ştiinţe” (Eţco 2003, 6). Aici îşi făceau studiile copii de negustori, mici funcţionari, mici-burghezi etc. Eficienţa şcolilor nu era mare, având un număr redus de elevi, aceştia acumulau cunoştinţe elementare de carte. În multe cazuri instituţia era abandonată după primul an de studii. Şcolile primare din Basarabia se aflau în responsabilitatea Ministerului Învăţământului Public şi a Ministerului de Interne. Şcolile coloniştilor germani apar încă din primul sfert al sec. al XIXlea (18 şcoli din 24 au fost înfiinţate până în anul 1825), iar cele ale coloniştilor bulgari – începând cu anii ’40 ai sec. al XIX-lea. Aceste şcoli aveau un program de studiu mult mai liber. Dacă în prima jumătate a sec. al XIX-lea în domeniul învăţământului primar s-a format un sistem bine determinat şi ramificat în toate judeţele Basarabiei, apoi învăţământul mediu general era reprezentat numai de liceul din Chişinău, fondat în 1833 (Крачун 1950, 46). Conform noului statut şcolar din 1828 se creează două sisteme: al învăţământului elementar cu şcolile parohiale şi judeţene şi al învăţământului mediu şi superior cu

licee şi universităţi. Statutul a legalizat aplicarea pedepselor corporale în şcoala primară şi în primele trei clase de liceu. De fapt aceste pedepse se aplicau în toate clasele liceale. Din cauza pedepselor şi umilinţelor din partea profesorilor se întâlnesc şi cazuri de sinucidere. Un astfel de caz s-a întâmplat în Liceul nr. 2 de băieţi din Chişinău. Elevul clasei a III-a Tautânski Ludovic, în vârstă de 13 ani, s-a sinucis din cauza că a fost umilit de profesor, în faţa colegilor, apoi ca pedeapsă a fost închis într-o încăpere unde a şi înnoptat, iar a doua zi elevul a fost găsit mort.2 Lipsa aşezămintelor de învăţământ mediu în regiune se resimţea tot mai puternic, mai ales după ce au fost închise toate şcolile particulare şi pensioanele în vederea „pregătirii” deschiderii liceului. După patru ani de muncă pregătitoare, cu ajutorul eforturilor depuse de profesorul Ilie Grinevici şi ale P.V. Arhanghel la 12 septembrie 1833, a fost deschis liceul regional din Chişinău (Лашков 1909, 5). Primul director al liceului a fost numit V.P. Ozerov. Profesorii angajaţi în această instituţie de învăţământ aveau studii superiore. În primul an de activitate liceul era frecventat de 45 elevi, după versiunea lui N.V. Laşcov (Лашков 1909, 10-11), şi 42 de elevi conform menţiunilor lui F.F Cibotaru (Cibotaru 1962, 93), însă documentele de arhivă demonstrează că în anul deschiderii au fost admişi doar 40 de elevi3. Drept clădire pentru studii servea o casă închiriată, care era utilată cu table, hărţi, utilajul pentru cabinetul de fizică a fost donat de către liceul Richelieu din Odesa, iar cărţile pentru fondarea bibliotecii şcolare au fost donate de dvoreanul Karastati, o bibliotecă care era alcătuită din 2500 cărţi cu o tematică diferită, editate în mai multe limbi. Începând cu anul 1840 în Basarabia se deschid şcoli pentru fete. În acelaşi an a fost deschis pensionul doamnei Anastasia Rizo. Ulterior, au fost deschise la Chişinău trei pensioane: în 1841 – pensionul francez al Theresei Fori; în 1851 – pensionul doamnelor Vera şi Liubovi Kozlov şi pensionul „Balen de Baliu” Bazele învăţământului mediu pentru fete în Basarabia sunt puse, la 8 martie 1864, când Liubov Beliugov deschide la Chişinău primul Liceu pentru fete. Liceul dispunea de două clase începătoa2 3

ANRM F. 1772, inv. 7, d. 26, f. 1-8. ANRM F. 1862, inv. 14, d. 2, f. 4.

199

II. Materiale şi cercetări

re, fiind întreţinut cu banii proveniţi de la impozitarea nobilimii, bisericii şi mănăstirilor. Pornind de la considerentul că banii astfel adunaţi nu erau suficienţi pentru întreţinerea acestei instituţii de învăţământ (în anul 1871 a fost acumulată suma de 11000 ruble în loc de 70000 necesare desfăşurării procesului de instruire), zemstva regională decide să finanţeze din 1871 această instituţie de învăţământ, alocându-i 4440 ruble. Analizând această problemă, adunarea de zemstvă a decis: „Recunoscând importanţa şi necesitatea stringentă a dezvoltării învăţământului mediu pentru fete în regiune şi luând în calcul faptul că haznaua statului nu doreşte să contribuie la organizarea acestui liceu din Basarabia, că sumele stabilite de nobilime sunt insuficiente şi ţinându-se seama de faptul că liceul de fete asigură cerinţele tuturor stărilor şi claselor, acesta trebuie să fie întreţinut pe contul zemstvei, care reprezintă toată populaţia guberniei Basarabiei. Respectiv, toate cheltuielile pentru întreţinerea liceului pentru fete urmează să fie asigurate din contul zemstvei. Din acest moment liceul privat este transformat în liceu de stat cu denumirea Liceul de fete de zemstvă din Chişinău” (Будак 1961, 117). Către anul 1871 în Basarabia exista doar un singur liceu pentru băieţi (deschis în 1833) şi unul pentru fete (deschis în 1864), ambele cu reşedinţa la Chişinău4. La 11 ianuarie 1871 Consiliul de Stat a luat decizia ca în oraşul Chişinău să fie deschisă o instituţie de învăţământ laic. Începând cu 1 iulie acelaşi an a fost deschis un gimnaziu clasic cu studierea obligatorie a limbii latine. Deşi s-a anunţat că deschiderea gimnaziului va avea loc în luna ianuarie în realitate el nu putea fi deschis mai degrabă de luna februarie, deoarece deschiderea gimnaziului trebuia precedată de numirea inspectorului şcolar, a profesorilor şi a altor persoane, în al doilea rând arendarea unei clădiri corespunzătoare şi în al treilea rând trebuiau organizate examenele de admitere (Кишиневская 1922, 7). La 1 ianuarie 1872, pe lângă gimnaziu a fost deschisă o clasă pregătitoare. În primul an în această clasă au fost înmatriculaţi 8 elevi. La finele primului an de activitate a gimnaziului 28 de elevi au primit adeverinţe de absolvire, 3 – diplome de merit, 63 – au fost promovaţi în clasele mai mari. În anul 1874, pe lângă gimnaziu a fost deschisă încă o clasa pregătitoare pentru cei mici. Duma orăşenească a acordat 700 ruble pentru întreţine4

rea acestei clase. Tot în acel an a fost mărită şi taxa pentru studii, de la elevii clasei pregătitoare se încasa 20 de ruble anual, iar de la ceilalţi câte 30 de ruble anual. În această instituţie de învăţământ era şi o bibliotecă bogată (Кишиневская 1922, 20). Necesitatea înfiinţării unor astfel de instituţii de învăţământ apare şi în alte judeţe ale Basarabiei. Între anii 1872-1881 în câteva oraşe judeţene au fost deschise gimnazii şi licee: la 10 decembrie 1872 Liceul din Akkerman cu cinci clase (o clasă pregătitoare şi patru de bază); în anul 1876 Gimnaziul din Bender cu cinci clase (una pregătitoare şi patru de bază); la 1 septembrie 1880 Gimnaziul din Bolgrad cu cinci clase (două pregătitoare şi trei de bază); la 28 septembrie 1880 Gimnaziul din Ismail cu patru clase (una pregătitoare şi trei de bază)5. Ulterior cele trei gimnazii vor fi transformate în licee (Книга 1881, 131). În ultimul deceniu al sec. al XIX-lea, în sfera învăţământului mediu creşte ponderea liceelor şi gimnaziilor deschise de persoane private. Astfel, în Chişinău, au fost create câteva licee particulare pentru fete şi pentru băieţi. De la implementarea regulamentului şcolar din 1864 şi până la sfârşitul sec. XIX-lea în Basarabia au fost deschise trei licee de stat pentru băieţi şi cinci pentru fete, dar şi un liceu particular pentru fete. În primii cinci ani ai sec. al XX-lea se observă un interes viu al persoanelor private pentru fondarea şcolilor medii. Astfel din 11 şcoli deschise în perioada anilor 1903-1907, cinci au luat fiinţă datorită eforturilor particularilor (Андриус 1952, 44). Un rol important în susţinerea învăţământului le-a revenit după instituirea în anul 1869, zemstvei guberniale şi judeţene. La şedinţa din 23 noiembrie baronul Alexandru Stuart a insistat asupra necesităţii de a se lua unele măsuri în vederea dezvoltării învăţământului, deoarece acesta reprezenta viitorul Basarabiei (Журналы 1871, 73). Ca urmare a preocupărilor comitetelor şcolare de zemstvă, creşte numărul instituţiilor de învăţământ. Astfel, la mijlocul anilor ’90 ai sec. al XIX-lea, în Basarabia existau opt instituţii de învăţământ pentru fete: patru licee, trei gimnazii şi o şcoală eparhială pentru fete, 12 licee pentru băieţi şi un seminar teologic. Deşi numărul şcolilor
5 Instituţiile de învăţământ mediu din Bolgrad şi Ismail existau din perioada administraţiei româneşti. După reanexarea teritoriului, administraţia rusă le reorganizează.

ANRM F. 1862, inv. 36, d. 9, f. 3, 5.

200

T. Chicaroş, Unele consideraţii privind evoluţia învăţământului laic şi bisericesc din Basarabia

creştea, totuşi starea învăţământului la sfârşitul sec. al XIX-lea lăsa mult de dorit. Trebuie să menţionăm că odată cu apariţia noilor idei politice numărul de şcoli medii s-a micşorat. În perioada 1908-1909 în Basarabia au fost deschise doar două şcoli medii şi acestea de către persoane particulare. Situaţia s-a repetat şi în perioada 1910-1915. Şcolile medii (gimnaziile şi liceele) ca şi mai înainte erau destinate pentru copiii dvorenimii, funcţionari şi feţe bisericeşti. Liceele rămâneau în continuare neaccesibile pentru copiii de ţărani. Către anul 1913 în Basarabia îşi făceau studiile 6838 elevi, dintre care doar 694, adică circa 10 % erau copii din familii de ţărani (Андриус 1952, 44). Din 1914 până în 1917 în gubernia Basarabia nu a fost fondate licee nici pentru băieţi, nici pentru fete. Multe din cele care au funcţionat anterior au fost închise (Историческое 1987, 246). Dacă e să facem o apreciere învăţământului din Basarabia în sec. al XIX – începutul sec. al XXlea, putem sesiza dependenţa lui de diverşi factori de ordin politico-ideologici şi socio-economici specifici Imperiului Rus. În baza izvoarelor de arhivă şi a lucrărilor publicate putem afirma că crearea sistemului de învăţământ în Basarabia

s-a realizat treptat, în funcţie de situaţia şi condiţiile impuse de moment. Textele Regulamentelor din Basarabia aveau un conţinut identic cu legile ruse, şcoala de aici reprezenta prototipul şcolii ruseşti cu predare bilingvă, iar începând cu anii ’70 doar în limba rusă. Sistemul de învăţământ din Basarabia a fost subordonat mai întâi districtului de învăţământ din Harkov, apoi celui din Odesa, astfel pecetluinduse soarta populaţiei băştinaşe. În rândul autohtonilor se înregistrează un analfabetism în masă cauzat atât de lipsa mijloacelor financiare a populaţiei pentru a-şi continua studiile, cât şi de slaba organizare şi funcţionare a reţelelor de şcoli în provincie, lipsa alocărilor de mijloace financiare din partea autorităţilor locale cât şi celor centrale, pregătirea insuficientă a profesorilor etc. În asemenea condiţii a apărut şi s-a dezvoltat sistemul şcolar din Basarabia în sec. al XIX-lea, pe de o parte, acesta a fost conceput ca un mecanism de rusificare, iar pe de altă parte, prin el se difuza ştiinţa de carte în rândul populaţiei. Aceste tentative au avut un succes parţial, deoarece legislaţia imperială rusă, extinsă şi în Basarabia, interzicea studierea materiilor de studiu în limba maternă. Astfel, procesul de studii nu a corespuns intereselor populaţiei autohtone.

Bibliografie
Cibotaru 1962: F.F. Cibotaru, Contribuţie la istoria învăţământului din Basarabia (1812-1866) (Chişinău 1962). Eţco 2003: D. Eţco, Învăţământul din Basarabia în prima jumătate a sec. al XIX-lea. In: Caiete de Istorie. Publicaţie editată de filiala din Republica Moldova a Fundaţiei Forului European pentru istorie şi cultură, nr. 4(8) (Chişinău 2003), 4-6. Jarcuţchi, Volcov 1992: I.I. Jarcuţchi. S.V. Volcov, Aspecte din istoria învăţământului public din Basarabia şi Transnistria (sec. XIX - înc. sec. XX). Revistă de Istorie a Moldovei 1, 1992. Stoicov 1933: I. Stoicov. Istoria Învăţământului primar bisericesc în Basarabia sub dominarea rusă (1812-1817) (Chişinău 1933). Андриус 1952: O Андриус, Очерки по истории школ Бессарабии и Молдавской ССР первой половины XX века (Кишинев 1952). Будак 1961: И.Г. Будак, Буржуазные реформы 60-70-х годов XIX века в Бессарабии (Кишинев 1961). Журналы 1871: Журналы заседаний Бессарабского первого очередного Областного Земского Собрания. В сб.: Сборник Бессарабского Земства, №1, 1871. Крачун 1950: Т. Крачун, Очерки по истории народного образования в Молдавской ССР (Кишинев 1950). Историческое 1987: Историческое значение присоединение Бессарабии и Левобережного Поднестровья к России (Кишинев 1987). Кишиневская 1922: Кишиневская 2-я мужская гимназия. Краткий исторический очерк (Кишинёв 1922). Книга 1881: Книга по Одесскому учебному округу за 1881 г. (Одесса 1881). Лашков 1909: Н.В. Лашков, „12 сентября 1908 года в Кишинёвской 1-й гимназий (годичный акт за 1907/8 учебный год и чествование 75- лет существования гимназии)” (Кишинёв 1909). Пархомовичъ 1911: И. Пархомовичъ, Деятельность Архиепископа Иринарха в период управления им Кишиневской епархией (12 ноября 1844 г. - 17 марта 1858 г.). В сб.: Труды Бессарабского церковного историко-археологического общества, т. VI (Кишинёв 1911), 1-93.

201

II. Materiale şi cercetări

Сборник 1864: Сборник постановлений по Министерству Народного Просвещения, т. 1 (Санкт Петербург 1864). Справочная книга 1916: Справочная книга Кишиневской епархии на 1915 год (Кишинёв 1916). Халиппа 1902: И. Халиппа, Очеркъ истории народного образования первой половины XIX-го века. В сб.: Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии, т. 1 (Кишинёв 1902), 119-180. Щегловъ 1887: Д. Щегловъ, К вопросу о церковно-приходской школе. В: КЕВ, т. VII, 1887, 237-246. Яновский 1867: К. Яновский, Кишиневская гимназия. Историко-Статистический очерк. В сб.: Записки Бессарабского областного статистического комитета, т. 2 (Кишинев 1867).

Some considerations on the evolution of secular and religious education in Bessarabia in the 19th century - beginning of the 20th century
Abstract The process of formation of the schooling system in Bessarabia during this period is characterized by the following features: a) In comparison with the tendencies of scholarship development in other regions of Russian Empire it appears to be more accelerated, due to geo-strategical interests of the government in the newly annexed territory b) Despite of government policy of conservatism in education and other spheres of life, in Bessarabia in an accelerated tempo were instituted from 1827 Lancastrian schools, that were teaching with innovative methods, from 1828 district schools, and in 1833 a Regional Lyceum in Chisinau. Our researches showed that the education in Bessarabia evolved under direct political and ideological influence of Russian Empire. Thus based on archival and published materials we may ascertain that educational system in Bessarabia formed under general and moment needs of Russian government. Textually the educational regulations imposed in Bessarabia were identical to those Russian laws. The school represented the prototype of Russian school but initially with two languages of teaching. Still in 1870s only the Russian language remained, Romanian being completely excluded. As a conclusion the educational system implemented in Bessarabia was conceived as a mechanism of Russification of local population.

Развитие светского и церковного образования в Бессарабии в XIX-ом - начале XX-го века
Резюме Процесс формирования образовательной системы в Бессарабии в означенный период характеризуется следующими чертами: а) по сравнению с тенденциями развития школы во внутренних губерниях Российской Империи она кажется более динамичной, из-за геостратегических интересов правительства в аннексированной территории. б) несмотря на консервативную политику правительства в сфере образования, в Бессарабии с 1827 в ускоренном темпе были открыты ланкастерские школы, в 1828 – уездные школы, а в 1833 – Первая Кишиневская гимназия. Наши исследования показали, что образование в Бессарабии в данный период развивалось под прямым идеологическим и политическим влиянием Российской Империи. Итак, на основе архивных и опубликованных материалах можно констатировать, что образовательная система в Бессарабии сформировалась исходя из общих кратковременных нужд Империи. Образовательные уставы, внедренные в Бессарабии, были идентичны российским. Русская школа была прототипом здешних школ, но изначально с двумя языками преподавания. Однако, начиная с 70-х гг. румынский язык был полностью исключен из школы и преподавание велось только на русском. Образовательная система, внедренная в Бессарабии, была задумана как механизм русификации местного населения.

13.01.2009
Tatiana Chicaroş, Universitatea de Stat din Moldova, str. Mateevici 60, MD-2009 Chişinău, Republica Moldova

202