CONSIDERAŢII PRIVIND OPORTUNITATEA VALORIFICĂRII MUZEOGRAFICE A PATRIMONIULUI ISTORIC AL MĂNĂSTIRII CĂPRIANA

Elena Postică
Dintre lăcaşele monastice creştine din Republica Moldova, cel mai vechi şi, pe bună dreptate, cel mai semnificativ din punct de vedere al spiritualităţii şi valorii istorice este Mănăstirea Căpriana. Apărută prin anii ‘20 ai secolului al XV-lea, drept ctitorie a voievodului Alexandru cel Bun, „Mănăstirea de la Vişnevăţ”, după cum era denumită în hrisovul domnesc de la 10 februarie 1429, avea să traverseze în următoarele secole un parcurs spectaculos şi să se impună drept unul dintre cele mai importante aşezăminte de cultură creştină ortodoxă de la extrema de răsărit a lumii româneşti (Postică, Constantinescu 1996, 19). Istoria Mănăstirii Căpriana este indisolubil legată de istoria Ţării Moldovei şi de marile personalităţi ale neamului. Dacă Alexandru cel Bun a construit prima biserică de lemn la Căpriana, Ştefan cel Mare a zidit prima biserică din piatră pe care fiul său Petru Rareş a reconstruit-o din temelie. Domnitorii Moldovei au înzestrat mănăstirea cu moşii, odoare şi veşminte scumpe. Graţie acestui sprijin, dar şi a eforturilor comunităţii monahale de aici, chiar de la începuturi, Mănăstirea Căpriana devine un important centru de cultură şi spiritualitate. Primul stareţ al mănăstirii de la Vişnevăţ a fost unul dintre cei mai mari cărturari ai vremii – egumenul Chiprian, autorul lucrării hagiografice „Jitia sau viaţa cuviosului nostru părinte Varvar, cel izvorâtor de mir, care s-a ostenit în muntele Palagonez” (N. Dabija), cea mai veche operă versificată, atestată documentar în spaţiul dintre Prut şi Nistru. La Căpriana a trăit şi a activat egumenul Eftimie, cronicarul de curte al domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, sol al principelui Moldovei la Moscova. Tot aici Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni şi-a scris cele mai valoroase lucrări cu caracter religios şi didactic. Pe lângă mănăstire a funcţionat o vestită şcoală de copişti şi, din 1905, un seminar teologic (Ilviţchi 1999, 47). Vechea mănăstire voievodală a avut o bibliotecă bogată, una dintre cele mai vechi în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Începuturile ei au fost puse încă în secolul al XV-lea de către egumenul Chiprian şi deja
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 329-334.

în sec. al XVI-lea mănăstirea deţinea o întreagă bibliotecă de literatură religioasă în cea mai mare parte cărţi manuscrise. Dintre acestea au fost identificate un Tetraevangheliar din sec. XVI, alt Tetraevangheliar din 1545, dăruit de Petru Rareş şi de soţia sa Elena, un Miscelaneu copiat în 1552 pentru Mănăstirea Căpriana de Evloghie, Istorisiri din Noul Testament, un Liturghier din sec. XVI (Eşanu et al. 2003, 73). Chiar şi în epoca fanariotă, când mănăstirea se afla sub controlul monahilor athoniţi, biblioteca ei a fost completată cu un şir de cărţi noi, inclusiv: un Miscelaneu manuscris; un Liturghier, Iaşi, 1759; un Triod, Râmnic, 1761; o Psaltire, Iaşi, 1766; un Mineu pe luna decembrie, Râmnic, 1759; Cuvintele părintelui Teodor Studitul, Râmnic, 1784; un Catavasier, Iaşi, 1792 – toate în limba română (Eşanu et al. 2003, 77). Secole la rând cei mai iscusiţi meşteri, între care şi monahul Iezechil, au zugrăvit pentru locaşul sfânt de la Căpriana icoane de o valoare artistică inestimabilă, unele dintre ele ajungând să fascineze privirile enoriaşilor până astăzi. Cele mai importante transformări de ordin spiritual, cultural şi material care s-au produs la Mănăstirea Căpriana la începutul sec. al XIX-lea sunt legate de numele Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1813-1821). Pe lângă faptul că Mitropolitul s-a îngrijit de ameliorarea atmosferei spirituale, el a căutat să înzestreze biblioteca mănăstirii cu noi cărţi, să reconstruiască vechea biserică, să repare şi să construiască noi obiecte de menire duhovnicească la mănăstire. Astfel, în 1813-1814 sunt procurate noi cărţi, între care: Vieţile sfinţilor pe lunile martie şi aprilie, Mănăstirea Neamţ, 1813; Scara lui Ioan Sinaitul, Mănăstirea Neamţ, 1814, iar în 1815 arhimandritul şi economul Gavriil procură pentru Mănăstirea Căpriana un lot de cărţi tipărite la Tipografia Exarhicească din Chişinău (Mihail 1993, 211). Printre cărţile apărute la această tipografie se numără şi Liturghierul („Slujebnicul”), despre care istori329

II. Materiale şi cercetări

cul literar Petre Haneş spunea că a fost „unul din stâlpii puternici ai românismului în Basarabia”, o carte de pe care „au învăţat cei mai mulţi preoţi, de la 1815 încoace, să slujească în biserică o limbă curat românească” (Buzilă 1996, 38). Şi în anii următori, graţie strădaniilor Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, la Mănăstirea Căpriana sunt aduse cărţi de o incontestabilă valoare istorică şi culturală, inclusiv Noul Testament, Biblia în limba română, tipărită la Sankt Petersburg în anul 1819 ş.a. (Eşanu et al. 2003, 79) Pe parcursul celei de-a doua perioade de aflare a Mănăstirii Căpriana sub cârmuirea monahilor de la Zograf (1837-1873), deşi diriguitorii ei erau preocupaţi mai mult de probleme economice în vederea obţinerii unor venituri cât mai mari, totuşi, la mănăstirea basarabeană au loc şi importante acţiuni cu caracter cultural şi spiritual. Biblioteca mănăstirii a fost completată cu multă carte religioasă românească. Prin străduinţa arhimandritului Cozma şi a iconomului Pamfilie în 1868 biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost împodobită cu două icoane mari cu chivot deosebit de frumoase, una a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi una a făcătorului de minuni Ierarh Nicolae, cu multe podoabe şi veşminte scumpe (Eşanu et al. 2003, 82). Cu părere de rău, din cauza multor încercări vitrege prin care a trecut Mănăstirea Căpriana, mai cu seamă în secolul al XX-lea, multe din vechile icoane ale mănăstirii au fost nimicite, risipite, pierdute sau sustrase. În condiţiile dezastrului politic şi militar, cauzat de Primul Război Mondial şi de prăbuşirea imperiului ţarist multe dintre cele mai de seamă valori culturale şi relicve bisericeşti de la Mănăstirea Căpriana au fost înstrăinate şi duse în Rusia şi la mănăstirea Zograf. După cum relata presa vremii, călugării bulgari, apoi şi cei ruşi, profitând de haosul provocat de război şi de lipsa autorităţilor locale, s-au dedat la mari abuzuri, înstrăinând fără nici un drept o bună parte din patrimoniul care aparţinuse de secole mănăstirii. Dintre obiectele de cult înstrăinate făceau parte şase cruci de argint aurite, două Evanghelii mari, îmbrăcate în argint aurit, între care şi cea dăruită de Petru Rareş la 1545, două potire mari aurite şi racla de argint cu sfintele moaşte ale sfinţilor mucenici Chiric, Iulita şi Gheorghe (Eşanu et al. 2003, 55). Ca urmare a acestor fărădelegi, la Mănăstirea Căpriana a rămas foarte puţin din vechea moştenire culturală şi spirituală. 330

După Unirea Basarabiei cu România, graţie eforturilor depuse de călugării băştinaşi rămaşi la Căpriana, dar şi a sprijinului acordat de către autorităţile române, la vechea mănăstire voievodală se reiau activităţile obişnuite unui centru de rugăciune şi credinţă. În 1924, biblioteca Mănăstirii Căpriana cuprindea 65 de cărţi româneşti vechi, dintre care cinci datează din sec. XVIII: Liturghie – Iaşi, 1759; Triod – Râmnic, 1761; Psaltire –Iaşi, 1766; Cuvintele Sf. Teodor Studitul – Râmnic, 1784; Minei pe decembrie, 1785. Alte 57 de cărţi erau editate în sec. XIX, iar trei – la începutul sec. al XX-lea. Tot atunci în arhivele mănăstirii se afla icoana „Răstignirii”, pictată la 12 septembrie 1821 (Mihail 1993, 181). Dintre toate documentele ce se păstrau aici cel mai important era Pomelnicul mănăstirii Dobrovăţ. Se părea că lucrurile au intrat pe un făgaş normal, iar Mănăstirea Căpriana începu să se încadreze treptat în viaţa spirituală a mănăstirilor din întreaga ţară. Din nefericire, acest proces firesc a fost întrerupt de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial şi instaurarea comunismului în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Rând pe rând, bisericile şi mănăstirile sunt închise. Teroarea ateistă nu a ocolit nici complexul monastic de la Căpriana. În toamna anului 1962 sfântul locaş este lichidat, patrimoniul mănăstirii fiind jefuit, nimicit sau confiscat. Deşi statul sovietic a declarat Mănăstirea Căpriana monument de arhitectură ocrotit de stat, în realitate nu s-a făcut nimic pentru a-l sprijini şi a-l salva de distrugere. După 1962, ansamblul monastic a fost transformat în sanatoriu pentru copiii bolnavi de tuberculoză. Trapeza mănăstirii a fost „reprofilată” în club sătesc, unde se organizau serate, petreceri, nunţi, încheiate de cele mai multe ori cu devastări şi jafuri. Această situaţie dezastruoasă a durat până la finele anilor ‘80 ai secolului XX, când sub presiunea evenimentelor mişcării de renaştere naţională, mănăstirea revine la fireasca ei menire. Astfel, la începutul anului 1989, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri al Republicii Moldova, Mănăstirea Căpriana este redeschisă. Au demarat lucrările de restaurare şi reparaţie a edificiilor complexului monastic care s-au amplificat odată cu implicarea directă a autorităţilor centrale ale statului, precum şi graţie ajutorului acordat de către oamenii de bună credinţă din întreaga republică. La Căpriana au început să revină şi bunurile culturale care cândva îi apar-

E. Postică, Consideraţii privind oportunitatea valorificării muzeografice a patrimoniului istoric

ţinuse. Un exemplu demn de urmat a fost gestul pictorului Mihai Jovmir din s. Costeşti, r-nul Ialoveni, care în cadrul maratonului radiofonic din februarie 2003 organizat în scopul colectării mijloacelor necesare reconstrucţiei Complexului monastic Căpriana, a reîntors locaşului sfânt cartea „Vieţile sfinţilor pe luna aprilie” (Mănăstirea Neamţ 1813), care potrivit unei însemnări marginale, a aparţinut bibliotecii mănăstirii de la izvoarele Işnovăţului (Eşanu et al. 2003, 88) Odată cu finisarea lucrărilor de restaurare şi reconstrucţie efectuate la Căpriana pe parcursul ultimilor ani (2003-2008), pe ordinea de zi a apărut şi problema valorificării muzeografice a patrimoniului istoric, cultural şi religios al Complexului monastic. Identificarea căilor de soluţionare a acestei probleme a devenit subiectul unor dispute aprigi între muzeografi şi autorităţile centrale ale Republicii Moldova. La 26 noiembrie 2007, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea cu nr. 1287 „Cu privire la crearea Muzeului Naţional „Complexul Monastic Căpriana”, filială a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei” (MO 2007, 39), iar la 30.11.2007, Ministerul Culturii şi Turismului al Republicii Moldova, printr-o dispoziţie specială a cerut Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, în termen de până la 20 decembrie 2007, „elaborarea regulamentului muzeului, planului de acţiuni pentru punerea în valoare a monumentului, precum şi devizul de cheltuieli pentru realizarea lui”. Cu regret, suntem nevoiţi să constatăm că aceste documente ridică multe semne de întrebare, ce fac imposibilă realizarea lor în formula în care au fost adoptate. Se pare că la etapa de elaborare a hotărârii menţionate nu a fost consultată opinia specialiştilor din domeniu, altfel nu ne putem explica cum de a fost posibilă elaborarea şi adoptarea unei hotărâri atât de confuze, cu prevederi ce contravin legislaţiei în vigoare, inclusiv Constituţiei Republicii Moldova. În primul rând, trezeşte nedumerire denumirea şi statutul noii instituţii muzeale. Am putea vorbi de un eventual Muzeu al Complexului Monastic Căpriana, şi nu de „Muzeul Naţional Complexul Monastic Căpriana”, filială a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei”, or, din câte înţelegem, bisericile şi clădirile auxiliare de pe teritoriul Complexului Monastic Căpriana vor

rămâne în proprietatea Bisericii Ortodoxe din Moldova şi, prin urmare, nu pot fi încadrate de un muzeu, fie el şi naţional. În plus, un muzeu naţional nu poate fi parte componentă a altui muzeu naţional. În al doilea rând, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei este o instituţie de stat subordonată Ministerului Culturii şi Turismului al RM, pe când un eventual Muzeu al Complexului Monastic Căpriana ar trebui să fie subordonat Complexului Monastic Căpriana ce aparţine Bisericii Ortodoxe din Moldova. Un astfel de statut au majoritatea muzeelor organizate pe lângă mănăstirile din Rusia, România şi alte ţări. Întrucât potrivit legislaţiei RM, biserica este separată de stat, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei nu poate avea o filială în cadrul unei instituţii de cult. O instituţie muzeală şi o instituţie de cult funcţională sunt lucruri diferite, cu funcţii diferite. Menţionăm, de asemenea, că nici Hotărârea Guvernului Republicii Moldova şi nici ordonanţa Ministerului Culturii şi Turismului nu stipulează care va fi profilul viitorului muzeu, în baza cărui patrimoniu va fi creat şi în care local va fi amplasat. Nu este clar despre ce „plan de acţiuni” este vorba şi care „monument” urmează a fi pus în valoare. Dacă se are în vedere un nou edificiu ce urmează a fi construit special pentru muzeu, atunci acesta nu va avea valoare de monument. În lipsa acestor componente – profil clar, patrimoniu, local, statut legal – nu poate fi elaborat nici regulamentul muzeului, nici un „plan de acţiuni” şi, cu atât mai mult, un deviz de cheltuieli pentru realizarea lui şi, prin urmare, nu poate fi pusă în aplicare nici hotărârea executivului republican „Cu privire la crearea Muzeului Naţional „Complexul Monastic Căpriana”, filială a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei”. Decizia privind crearea unui eventual Muzeu al Complexului monastic Căpriana trebuie să aparţină Guvernului Republicii Moldova şi Bisericii Ortodoxe din Moldova, urmând să fie subordonat din punct de vedere financiar şi administrativ Mitropoliei Moldovei, iar din punct de vedere muzeografic şi ştiinţific – Ministerului Culturii şi Turismului al Republicii Moldova şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Noua instituţie muzeală ar trebui să aibă ca obiectiv principal reconstituirea celor mai semnificati331

II. Materiale şi cercetări

ve pagini din istoria apariţiei şi evoluţiei vechiului sit mănăstiresc, începând cu cele mai vechi timpuri până în prezent. Suportul ştiinţific al expoziţiei permanente urmează să se sprijine pe rezultatele investigaţiilor întreprinse de arheologii şi istoricii din Republica Moldova în ultimii 10-15 ani, pe modificările profunde ce au intervenit în ultima perioadă în muzeografia contemporană. Totodată, este absolut necesar ca expoziţia viitorului muzeu să fie creată în baza unui patrimoniu autentic şi divers: cărţi bisericeşti, obiecte de cult, icoane, vestimentaţie ecleziastică, fotografii, documente, piese arheologice ş. a. relicve care ar reflecta istoria acestei instituţii şi a slujitorilor ei. Deşi în momentul închiderii Mănăstirii Căpriana (1962) cea mai mare parte a patrimoniului a fost jefuit, distrus sau confiscat, totuşi, unele bunuri culturale au fost salvate şi graţie unor entuziaşti ai culturii au ajuns în cele din urmă în fondurile Muzeului Naţional de Artă din Chişinău. Este vorba de mai multe icoane care datează cu sec. XVIII, obiecte de cult, tetrapoade, porţi împărăteşti, iconostasul, jilţul arhieresc şi toiagul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni1. La Muzeul Naţional de Artă al Moldovei se păstrează actualmente şi Pomelnicul Mănăstirii Căpriana2 – un impresionant şi valoros monument de cultură scrisă, începuturile căreia au fost puse în epoca lui Ştefan cel Mare. Unele piese etnografice cu referinţă la istoria Mănăstirii Căpriana au fost depozitate în fondurile Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, de asemenea, deţine câteva colecţii importante de piese care se referă direct la istoria Mănăstirii Căpriana şi care provin din săpăturile arheologice efectuate la Căpriana în anii 2001-2002. Deosebit de valoroase sunt colecţiile de textile arheologice3 (fragmente de manşete, brâie, de ţesături, catifele şi accesorii cu rol ornamental), descoperite în necropola din Biserica Adormirii Maicii Domnului şi, care datează din sec. XVI-XVII, colecţia de monede otomane4 şi europene5 (146 de unităţi),
1 MNAM, nr. inv. 1133/3429, 1135/3796, 18828/1638, 17932/ 1502, 17930/1500, 17931/1501, 17933/1503, 18836/1646, 18141/1555, 1355/3506, 1364/3507, 1365/3508, 1348/1816, 1349/1882, 1356/3542, 1357/1883, 1358/1888, 1360/3511, 1361/1815, 1368/2111, 1373/3513. 2 MNAM, nr. inv. 1366/3845. 3 MNAIM, FB - 25838 (1-218), FB - 255737 (1-90). 4 MNAIM, FB - 26985 (1-24), FB - 27360 (1-83). 5 MNAIM, FB - 27633 (1-3), FB-27699 (1-2).

datată cu sec. XV-XVIII, două sfeşnice din ceramică (sec. XVI), icoana din cavoul lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, un epitaf, câteva cruci de lemn şi cărămizi funerare datate cu sec. XIX, precum şi o scrisoare pe lemn în care este descrisă starea Mănăstirii Căpriana din prima jumătate a secolului al XX-lea. Ca urmare a unor achiziţii efectuate de Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, în patrimoniul instituţiei au intrat câteva cărţi tipărite în perioada mitropolitului Gavriil BănulescuBodoni la Tipografia Exarhicească din Chişinău. Printre acestea sunt: Liturghie (1815)6, Te-Deum (1816)7, Molebnic (1816)8, Ceaslov (1817)9, Psaltire (1818)10, Molitvenic (1820) ş.a. Printr-o decizie guvernamentală, cele mai valoroase relicve referitoare la istoricul Mănăstirii Căpriana, care actualmente se păstrează în fondurile celor trei muzee naţionale din capitală, ar putea fi transferate şi etalate în cadrul unei eventuale expoziţii permanente a Muzeului Complexului monastic Căpriana. Muzeul ar putea fi amplasat într-o clădire istorică sau chiar în localul Bisericii Adormirii Maicii Domnului – cel mai valoros monument istoric de pe teritoriul vechiului sit monastic. O altă variantă propusă de specialişti ar fi muzeificarea bisericii şi a celor două obiective de arhitectură medievală, de o semnificaţie deosebită, descoperite în urma săpăturilor arheologice în preajma Bisericii Adormirii Maicii Domnului. Este vorba de Zidul medieval (segmente datate cu sec. XV-XVII şi XVII-XVIII) şi Turnul-clopotniţă de intrare în mănăstire, construit în secolul al XV-lea. Având în vedere că cele trei biserici care formează ansamblul monastic Căpriana – Biserica Adormirea Maicii Domnului (1420-1429), reconstruită de Petru Rareş şi remodificată de către mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, Biserica de iarnă „Sf. Nicolae” (sec. XVIII) şi Biserica „Sf. Gheorghe” (1903-1905) – sunt veritabile monumente de arhitectură şi, în acelaşi timp, monumente istoricoculturale de o valoare incontestabilă; ţinând cont de faptul că Mănăstirea Căpriana este cel mai vechi locaş monastic, unica mănăstire voievodală şi unica mănăstire din spaţiul dintre Prut şi Nistru care păstrează arhitectura medievală clasică
MNAIM, FB - 14379. MNAIM, FB - 23574. 8 MNAIM, FB - 23062-41. 9 MNAIM, FB - 23588-9. 10 MNAIM, FB - 24091.
6 7

332

E. Postică, Consideraţii privind oportunitatea valorificării muzeografice a patrimoniului istoric

moldovenească, poate ar fi cazul ca întregul Complex Monastic Căpriana să fie transformat într-o instituţie muzeală independentă cu statut de muzeu-mănăstire. Rămâne de văzut dacă Ministerul Culturii şi Turismului al Republicii Moldova va avea curajul să repare greşelile admise şi să solicite abrogarea Hotărârii Guvernului Republicii Moldova din 26 noiembrie 2007 „Cu privire la crearea Muzeului Naţional „Complexul Monastic Căpriana”, filială a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei” pentru a putea iniţia un nou proiect naţional de valorificare muzeografică a patrimoniului istoric şi cultural al Mănăstirii Căpriana. Între timp, la 28 august 2008, de hramul mănăstirii, pentru prima dată în ultima jumătate de

veac, la Căpriana au revenit o parte din vestigiile care cândva au împodobit locaşul sfânt. Este vorba de circa 130 de piese de patrimoniu din fondurile a două muzee naţionale – Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei şi Muzeul Naţional de Artă a Moldovei – care au fost reunite în cadrul expoziţiei temporare „Trecut şi prezent la Mănăstirea Căpriana”. Sute de enoriaşi care au păşit pragul mănăstirii în această zi de sărbătoare au admirat vechile icoane ale mănăstirii, piese arheologice, obiecte de cult, documente şi cărţi bisericeşti cu valoare de unicat. Este patrimoniul care simbolizează identitatea noastră naţională şi religioasă, patrimoniu pe care avem datoria să-l adunăm, să-l ocrotim şi să-l transmitem intact posterităţii.

Bibliografie
Buzilă 1996: B. Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia (1812-1918, 1918-1944) (Chişinău: „Ştiinţa” 1996). Dabija 1997: N. Dabija, Căpriana – o Putnă a Basarabiei. Literatura şi Arta, 7 august 1997, 1. Eşanu et al. 2003: A. Eşanu, V. Eşanu, N. Fuştei, V. Pelin, I. Negrei, Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX) (Chişinău: „Pontos” 2003). Ghimpu 2000: Vl. Ghimpu, Biserici şi mănăstiri medievale în Basarabia (Chişinău 2000). Ilviţchi 1999: L. Ilviţchi, Mănăstirile şi schiturile din Basarabia, Chişinău 1999 Mihail 1993: P. Mihail, Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia (Chişinău: „Ştiinţa” 1993). MO 2007: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 184-187, 30 noiembrie 2007, 39. Postică, Constantinescu 1996: Gh. Postică, N. Constantinescu, Căpriana. Repere istorico-arheologice (Chişinău: „Ştiinţa” 1996). Postică 2003: Gh. Postică, Mănăstirea Căpriana (de la întemeiere până în zilele noastre). Ediţia a II-a revăzută şi completată (Chişinău: „Pontos” 2003).

Considerations regarding the opportunity of Căpriana Monastery’s historic heritage museum valorization
Abstract The monastic complex Căpriana is among the most important historic and cultural monuments from the territory of the Republic of Moldova and it is considered a complex of medieval and modern religious architecture having a unique value. Its history is indissolubly connected to the history of Ţara Moldovei and the greatest personalities of the country: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Metropolitan Gavriil Bănulescu-Bodoni etc. From this viewpoint the scientific and museographic valorization of this monument has become an imperative of the time, an honorable obligation before the history and the memory of our predecessors. The identification of the ways for resolving this problem has become the subject of some aroused debates between the museographers and the central authorities of the Republic of Moldova, the governmental project „Regarding the creation of the National Museum „The monastic complex Căpriana”, subsidiary of the National Museum of Archaeology and History of Moldova” being qualified by the specialists as imaginative and illegal, as, according to them, it contravenes the legislation in force, including the Constitution of the Republic of Moldova. The author proposes the initiation of a new national project for the valorization of the Monastery Căpriana heritage that would enable, among others, the museification of the Church Assumption of Holly Virgin and of the two medieval architecture objectives from the church vicinity (the medieval wall and the foundation of the tour-belfry) or the creation of an independent museographic institution with a museum-monastery statue.

333

II. Materiale şi cercetări

Некоторые соображения о необходимости музейного освоения исторического наследия Кэприянского монастыря
Резюме Кэприянский монастырь является одним из самых значительных памятников истории и культуры на территории Республики Молдова, считающийся и уникальным ансамблем средневековой и новейшей религиозной архитектуры. Его история неразрывно связана с историей молдавского государства и выдающимися личностями нашего народа: Александру чел Бун, Штефан чел Маре, Петру Рареш, Александру Лэпушняну, митрополит Гавриил Бэнулеску-Бодони и др. Исходя из этих соображений, научное и музейное освоение этого памятника стала насущной необходимостью и почетным долгом по отношению к истории и памяти наших предков. Идентификация путей решения этой проблемы стала предметом острых споров между музейными работниками и центральными властями Республики Молдова. Правительственный проект «О создании Национального музея Кэприянский монастырский комплекс», как филиал Национального музея археологии и истории Молдовы был квалифицирован специалистами отрасли как утопический и незаконный, так как, по их мнению, он противоречит действующему законодательству, в том числе Конституции Республики Молдова. Автор предлагает инициировать новый проект музейного освоения исторического и культурного наследия Кэприянского монастыря, который позволил бы, так же, музеифицировать церковь Успения Божьей Матери и двух объектов средневековой архитектуры, находящихся вблизи церкви (Средневековая стена и Фундамент колокольни) или создать независимое музейное учреждение со статусом «музей-монастырь».

15.03.2009
Dr. Elena Postică, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău, Republica Moldova

334

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful