NUMĂRUL POPULAŢIEI EVREIEŞTI ŞI REPARTIZAREA ACESTEIA ÎN MEDIUL RURAL ŞI URBAN DIN BASARABIA (1812-1861

)
Ion Gumenâi
Iţhac Korn în lucrarea sa „Облик бессарабского еврейства” afirma că o mare parte a evreilor din Basarabia locuiau în sate sau târguşoare de tip agrar, din care cauză erau supuşi unei influenţe puternice de asimilare a satului moldovenesc şi numai datorită mişcării hasidite care a apărut în acest teritoriu în anii ´50 ai secolului al XVIII, a fost posibilă conservarea moral-spirituală a evreilor (Корн 2002, 6-7). Anume aceste afirmaţii ne-au făcut să ne preocupăm, mai îndeaproape, de problema enunţată mai sus, cu scopul de a stabili cu certitudine numărul populaţiei evreieşti din Basarabia şi repartizarea acesteia în mediul urban şi rural. Soluţionarea acestei probleme este destul de dificilă, mai ales, pentru perioada incipientă a aflării teritoriului dintre Prut şi Nistru în componenţa Imperiului Rus. Până la momentul actual nu este încă stabilit numărul total a populaţiei care a intrat sub administraţie ţaristă în anul 1812. Datele furnizate de către cercetările specialiştilor, preocupaţi de această problemă, sunt destul de controversate, cifra populaţiei Basarabiei la acel moment variind între 140 000 şi aproximativ 800 000 de persoane (Poştarencu 2006, 25-38). În această situaţie este, desigur, destul de dificil de stabilit cu exactitate cota-parte pe care o avea populaţia evreiască în numărul total al populaţiei Basarabiei, cu atât mai mult cu cât nu există o lucrare sau autor care ar fi abordat această problemă îndeaproape. Este necesar totuşi să amintim aici că Enciclopedia iudaică vorbeşte despre un număr de 20 000 de evrei existenţi în spaţiul pruto-nistrean în momentul anexării, cifră care, după părerea noastră, este incorectă, ca şi cea enunţată de către L. Berg, care afirma ca aceasta era egala cu 5000 de suflete (Берг 1923, 33). Situaţia se complică şi mai mult dacă luăm în consideraţie faptul că nu există încă o lucrare care ar aborda problema componenţei etnice a populaţiei BasaTyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 179-183.

rabiei la 1812 şi a repartizării acesteia în mediul urban şi rural. Totuşi, pentru anul 1814 există un recensământ comandat de către Ministerul finanţelor din Sankt Peterburg, în care se arată că în Basarabia la acel moment locuiau 74045 de familii, dintre care 13262 reprezenta populaţia urbană. Acelaşi izvor arată că din numărul total al populaţiei, 2845 de familii reprezentau clericii şi slujitorii bisericeşti, 4043 – coloniştii, 6755 – industriaşii, meseriaşii şi comercianţii, 2842 – diverşi locuitori şi 57560 – restul locuitorilor (Ciobanu 1993, 69). Cu toate acestea nici sursa citată nu ne oferă o claritate asupra numărului evreilor din Basarabia, şi abia în baza recensământului din anul 1817 putem stabili cu aproximaţie numărul reprezentanţilor acestei etnii din spaţiul dintre Prut şi Nistru. Astfel, după cum arată Şt. Ciobanu bazându-se pe datele catagrafiei, populaţia Basarabiei la acel moment era compusă din 209 familii de nobili (436 bărbaţi, 400 femei), 3531 familii de preoţi (8280 bărbaţi, 8080 femei), 177 familii de postelnici (471 bărbaţi, 414 femei), 2825 familii de mazili (7136 bărbaţi, 6989 femei), 73666 familii de ţărani (187882 bărbaţi, 180448 femei), 10543 familii de orăşeni (26828 bărbaţi, 25887 femei), 1528 familii de colonişti (4109 bărbaţi, 4065 femei), 544 familii de armeni (430 bărbaţi, 310 femei), 4413 familii de evreii (11355 bărbaţi, 10709 femei), 1090 familii de ţigani (2952 bărbaţi, 2498 femei). Astfel, conform acestor date, avem un total de 98526 familii sau o populaţie de aproximativ 491579 de oameni, dintre care 250779 bărbaţi şi 240 800 de femei (Ciobanu 1993, 69-70). La rândul său, Ion Nistor, bazându-se pe aceeaşi sursă, arată următoarea componenţă a Basarabiei la acel moment (Nistor 1991, 123) (Tabelul 1). În felul acesta Ştefan Ciobanu pentru anul 1817 vorbeşte de o populaţie evreiască de 4413 familii cu un număr total de 22064 de oameni, ceea ce, conform calculelor sale, constituia aproxima179

II. Materiale şi cercetări

Tabelul 1
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 Etnia Români Ruteni Evrei Lipoveni Greci Armeni Bulgari Găgăuzi Total Numărul familiilor 83848 6000 3826 1200 640 530 241 241 96526 Numărul persoanelor 419249 30000 19130 6000 3200 2650 1205 1205 482630 % 86% 6,5% 4,2% 1,5% 0,7% 0,6% 0,25% 0,25% 100%

tiv 4,5% din numărul total al populaţiei, iar Ion Nistor se opreşte la un număr de 3826 de familii sau 19130 de oameni cu o pondere de 4,2% din numărul total al populaţiei. În cazul dat nu putem fi de partea vreo unuia din autori, chiar şi decalajul fiind foarte mic, însă putem să afirmăm cu siguranţă că numărul populaţiei evreieşti constituia în anul 1817 aproximativ 20000 de persoane. Acest fapt ne şi permite să considerăm cifra enunţată şi de Enciclopedia iudaică ca fiind greşită deoarece este imposibil ca pe parcursul a cinci ani de zile numărul populaţiei evreieşti să fi rămas static şi să nu crescut deloc, ştiută fiind politica administraţiei ţariste, extrem de favorabilă în privinţa populării Basarabiei de către reprezentanţii religiei mozaice. Această politică, după părerea noastră, a dus, în cele din urmă, la permisiunea autorităţilor centrale de a constitui colonii agricole evreieşti în provincie. Este de înţeles că şi migrarea naturală a acestui element etnic în regiunea dată a fost extrem de pozitivă datorită situaţiei mult mai favorabile pe care o aveau aici, decât în restul Imperiului Rus şi îndeosebi în zona nord-vestică, de unde de fapt avem principala masă a evreilor emigraţi, exemplul cel mai clar fiind Polonia, unde politica ţaristă faţă de evrei era extrem de dură (Тихонов 2007, 122 şi urm.). Or, datele respective nu ne permit să stabilim repartizarea acestei populaţii în mediul rural şi urban, fapt care însă poate fi analizat pe baza catagrafiei efectuate aproximativ 10 ani mai târziu, în momentul lichidării autonomiei Basarabiei, în 1828. Conform datelor acestei surse, la acel moment în Basarabia exista o populaţie de 30929 de evrei, dintr-un total de 517135 de locuitori, ce reprezenta 5,9% din totalul populaţiei. Evreimea basarabeană era repartizată în felul următor (Tabelul 2): 180

Tabelul 2
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Unitatea administrativă oraşul Chişinău ţinutul Orhei oraşul Izmail ţinutul Izmail oraşul Reni oraşul Akkerman ţinutul Akkerman oraşul Chilia oraşul Bender ţinutul Bender oraşul Bălţi ţinutul Iaşi oraşul Hotin ţinutul Hotin Total Numărul de persoane 10622 555 536 69 694 254 1155 369 1618 4107 4141 6809 30929

* ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1199. f. 63.

Dacă considerăm că în statistica dată populaţia localizată în ţinuturi reprezintă populaţia rurală, iar în oraşe – cea urbană, atunci în baza cifrelor enunţate mai sus vom avea următorul tablou: populaţia evreiască rurală constituia 11840 de persoane, iar cea urbană 19089 de persoane, sau 38,28% şi respectiv 61,72%. Totuşi este necesar de a stabili şi a vedea care era statutul acelor 38,28% ale populaţiei rurale evreieşti, menţionate în sursa istorică din anul 1828. Acest fapt poate fi reconstituit în baza altei catagrafii, realizată de către autorităţile administraţiei locale în anul 1837. Conform izvorului, la acel moment pe teritoriul Basarabiei locuiau 42370 de evrei. Din aceştia în oraşul Chişinău erau 10383 de persoane, în Akkerman – 1015, în Hotin – 6349, în Bălţi – 1903, în Bender – 1261, în Orhei – 1948, în Soroca

I. Gumenâi, Numărul populaţiei evreieşti şi repartizarea acesteia în mediul rural şi urban din Basarabia

– 1513, în Leova – 2621. Deci, 24634 de persoane sau 58,14% locuiau în mediul urban, iar restul de 17736 locuiau în ţinuturi (în original уезд), sau în mediul rural. Dar o analiză mai amănunţită a documentului ne arată că evreii din ţinutul Soroca locuiau în târguşoarele Raşcov (972 persoane) şi Otaci (2962 persoane), cei din ţinutul Orhei – în târguşoarele Teleneşti (1186 persoane), Tuzora (404 persoane), Rezina (329 persoane) şi Criuleni (807 persoane), cei din ţinutul Hotin – în târguşoarele Lipcani (1974 persoane), Novosuliţa (418 persoane) şi Briceni (3912 persoane); cei din ţinutul Chişinău locuiau în târguşorul Hânceşti – 503 persoane. Pentru ţinuturile Akkerman, Iaşi şi Bender nu avem indicate localităţile în care locuia populaţia evreiască, fiind indicat doar numărul total al evreilor în aceste unităţi administrative: Akkerman – 515, Iaşi – 3372, Bender – 3822. Deci, dacă la numărul populaţiei evreieşti, arătată ca fiind parte componentă a locuitorilor urbelor, mai adăugăm şi locuitorii evrei din diferite târguşoare, vom căpăta o cifră de 38101 persoane sau 89,92% populaţie evreiască urbană din numărul total al acesteia. Mai mult chiar, considerăm că, din cele trei ţinuturi unde nu se specifică localităţile de trai al evreilor, în două efectiv este vorba de o omisiune sau nepăsare din partea organelor ce au întocmit recensământul, deoarece este cunoscut faptul că în ţinutul Iaşi, de exemplu, existau târguşoarele Făleşti, Floreşti, Sculeni, sau în ţinutul Bender târguşorul Căuşeni, unde numărul populaţiei evreieşti este destul de mare, fapt ce poate fi demonstrat documentar. Aşadar şi în cazul acestor două ţinuturi în esenţă putem vorbi despre aşezarea evreilor în localităţi cu caracter urban, ca excepţie rămânând numai ţinutul Akkerman, unde populaţia evreiască se aşeza cu traiul în coloniile întemeiate de către populaţia germană. Credem că la acel moment nu putem vorbi despre existenţa unei populaţii rurale evreieşti, sau a coloniilor întemeiate de aceasta. Acest lucru, după părerea noastră este demonstrat foarte clar de către A. Skalkovski. Deşi lucrarea sa este publicată în 1850, datele care sunt folosite se referă la anul 1844 (Скальковский 1850). Astfel, autorul arată că în Novorosia şi Basarabia se numărau aproximativ 95000 de mii de evrei, dintre care în prima locuiau 46312 persoane şi în a doua 48993 persoane, considerând totodată că pentru Basarabia numărul locuitorilor evrei este exagerat de
1 2

mare. Totodată acesta arată că, în afară de 11911 suflete ocupate în agricultură, restul evreilor, ca şi confraţii lor se ocupă cu comerţul, meşteşugurile, şi principalul – cu vânzarea băuturilor alcoolice (Скальковский 1850, 313). Conform sursei citate, coloniile evreieşti au fost întemeiate în Novorosia formal în 1807. Între 1807 şi 1809 au fost înfiinţate nouă colonii. În 1810 în acestea erau 600 de familii sau 3640 de suflete, la care în 1810 a mai fost formată colonia Izlucistaia (Скальковский 1850, 313). După acest an procesul a fost oprit, deoarece se considera nerentabil, cheltuielile pentru crearea unor astfel de colonii fiind extrem de mari şi neargumentate (Полное собрание 1830, пр. 1). Întemeierea acestui tip de localităţi agrare se reia în 1837 şi până în 1844 mai sunt înfiinţate încă şase colonii. Către acest an coloniile evreieşti din Novorosia numărau 1657 de familii – 11911 suflete, repartizate în 15 localităţi cu o suprafaţă de 82380 desetine de pământ, şi anume: Romanovka, Novopoltavka, Novâi Berislavli, Lozovaia, Sagaidak, Malaia Seideminuha, Izraelevka, Bobrovâi Kut, Bolşoi şi Malâi Nagratav, Efengar, Inguleţ, Kameanka, Seideminuha (Скальковский 1850, 316). Deci, autorul arată că procesul de întemeiere a localităţilor rurale a avut loc numai în Novorosia, Basarabia nefiind încă încadrată în astfel de acţiuni din partea autorităţilor ţariste, lucru care, credem, se va desfăşura în perioada următoare. Faptul că populaţia evreiască prefera mediul urban celui rural poate fi confirmat şi prin datele referitoare la activitatea comercială din acest spaţiu, negoţul, după cum este bine cunoscut, fiind una din principalele ocupaţii ale evreilor. Astfel, după datele furnizate de către istoricul V. Tomuleţ, în anul 1834 din numărul total de 784650 de oameni, 4346 erau reprezentanţi ai burgheziei comerciale, dintre care 3016 sau 69,4% erau evrei. În 1851, din numărul total de 910830 de oameni, 5001 persoane constituiau burghezia comercială, din care 2789 sau 55,8% o constituiau evreii; în 1859 din numărul total de 903817 de oameni, 8747 de persoane o constituia burghezia comercială, din care 7552 sau 86,3% erau evrei (Tomuleţ 2005, 375). Acelaşi autor ne arată că în 1858 populaţia evreiască din Basarabia, în funcţie de preocupările pe care le avea, se împărţea în: 6159 negustori (7,4%), 10200 agricultori (10,4%), 2294 meşteşugari (4,2%) şi 42509 persoane (78%) ce făceau parte din mica-burghezie (Tomuleţ 2005, 333). Deci, putem considera că numai 10,4% constituiau populaţia ce 181

ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2691, f. 1-58. ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2691, f. 1-58.

II. Materiale şi cercetări

forma coloniile evreieşti întemeiate până la acea dată, şi despre care vom vorbi puţin mai jos. Mai mult ca atât, negustorii evrei constituiau o majoritate net superioară practic în toate oraşele mari din Basarabia, constituind 81,6% din numărul total al negustorilor, numărul negustorilor creştini fiind mai mare doar în oraşele Reni şi Ismail (Tomuleţ 2005, 335). Pentru perioada incipientă a reformelor burgheze în Imperiul Rus, avem datele cu referire la populaţia din Basarabia, publicate de către A. Zaşciuk, care însă sunt cam confuze. Conform acestora, la 1858 Basarabia număra o populaţie de 914679 oameni dintre care 78750 sau 9% din numărul total al populaţiei o reprezentau evreii (Защук 1862, 180). Dar acelaşi autor, ceva mai înainte, vorbind despre populaţia evreiască repartizată pe ţinuturi, ne prezintă un număr total de 78769 de persoane. Apoi, referindu-se la populaţia Basarabiei la 1861, acesta arată că la acel moment numărul populaţiei dintre Prut şi Nistru constituia 988430. Din punct de vedere confesional aceasta era repartizată în felul următor: 860583 – ortodocşi, 81172 – evrei, 24852 – luterani, 9447 – lipoveni, 5009 – catolici, 2254 – armeano-gregorieni şi 24 – mahomedani (Защук 1862, 187-195). Conform acestor date, evreii constituiau 8% din numărul total a populaţiei. În acest caz ne putem pune fireasca întrebare, care este cauza creşterii numărului tuturor confesiunilor şi o scădere de 1% numai la confesiunea mozaică? Ba mai mult ca atât, cum este posibilă o creştere a populaţiei cu câteva zeci de mii în momentul în care o parte a Basarabiei revine României? Aceste probleme constituie un subiect aparte. Referitor la problema pusă în discuţie, menţionăm că acelaşi autor consemnează pentru anul 1861, în spaţiul dintre Nistru şi Prut, 16 colonii evreieşti şi anume: în ţinutul Hotin – Lomacineţ, în ţinutul Soroca – Maramonovca Nouă, Liublin, Vertiujeni, Căpreşti, Zguriţa, Briciova, Dumbrăveni, Starovca şi Teleneştii Noi, în ţinutul Iaşi – Alexăndreni şi Valea lui Vlad, în ţinutul Orhei – Şibca şi Nicolaevca Blagodati, iar în ţinutul Chişinău – Holboaca sau Grătieşti şi Romanovca. Numărul total al populaţiei din aceste localităţi constituia 10589 persoane (Защук 1862, 173). Deci, putem să considerăm că numărul populaţiei evreieşti din mediul rural cu preocupări agricole o constituiau doar 13% din totalul populaţiei ce practica religia mozaică din Basarabia. Înfiinţarea coloniilor agricole evreieşti, de la bun început nu a putut să rezolve problema suprapo182

pulării Basarabiei cu reprezentanţi ai religiei mozaice, acestea fiind sortite la eşec din momentul apariţiei lor. Chiar acelaşi autor arăta, că coloniile au fost create pentru a deprinde populaţia evreiască cu munca agricolă şi astfel de a ridica nivelul de viaţă al acestora. În realitate, gospodăriile din aceste localităţi în scurt timp au ajuns într-o stare de decadenţă totală, populaţia de aici câştigânduşi existenţa prin comerţul ilegal cu diferite mărfuri, practicarea meşteşugului în condiţii rurale sau migrarea lor în oraşele sau târgurile apropiate cu toate că atât administraţia locală, cât şi poliţia încerca prin toate metodele împiedicarea acestui lucru (Защук 1862, 173). Această situaţie este confirmată şi de unele date de la începutul secolului XX. În lista prezentată de L. Berg, întocmită în baza informaţiilor statistice despre populaţia rurală din Basarabia, culese de către V. Butovici, printre localităţile care numărau la 1916 peste 1000 de locuitori evrei, în afară de oraşe şi târguri mai erau amintite: Clişcăuţii, Zguriţa, Dumbrăveni, Mărculeşti, Briceva, Alexăndreni, Valea lui Vlad, Tuzora şi Bairamcea (Берг 1923, 32). Drept urmare, în baza datelor prezentate în rândurile de mai sus, putem trage următoarele concluzii: 1. Populaţia evreiască din Basarabia, în marea sa majoritate, prefera pentru trai mediul urban, din care cauză nu putem vorbi despre un pericol de asimilare a acestora de către mediului rural basarabean, după cum afirmă Iţhac Korn, deoarece aceştia se aflau în număr mic în satele din Basarabia. 2. De regulă populaţia evreiască prefera zona de nord şi centrală a Basarabiei, numărul acestora fiind destul de mic în partea sudică, evreii lipsind cu desăvârşire în coloniile bulgare şi găgăuze. 3. Datorită politicii administraţiei ţariste faţă de populaţia din Basarabia şi politicii de colonizare a acestei regiuni de către evrei, numărul lor în Basarabia a crescut destul de simţitor, ajungând în anul 1862, la începutul reformelor din Imperiul Rus, la 9% din numărul total al populaţiei. Acest fapt a dus la permisiunea înfiinţării pe teritoriul dintre Prut şi Nistru ca, de fapt, şi în Novorosia, a coloniilor agricole evreieşti, perioada de activitate a cărora a fost destul de scurtă. Populaţia de religie mozaică, nefiind deprinsă cu activităţile agricole, de regulă, revenea în oraşe şi târguri, sau încerca să-şi adapteze aptitudinile la mediul rural.

I. Gumenâi, Numărul populaţiei evreieşti şi repartizarea acesteia în mediul rural şi urban din Basarabia

Bibliografie
Ciobanu 1993: Şt. Ciobanu, Basarabia (Chişinău 1993). Nistor 1991: I. Nistor, Istoria Basarabiei (Chişinău 1991). Poştarencu 2006: D. Poştarencu, Numărul populaţiei Basarabiei la 1812, Destin Românesc S.N. 2, 2006. 25-38. Tomuleţ 2005: V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale (1812-1868) (Chişinău 2005). Берг 1923: Л.С. Берг, Население Бессарабии, этнографический состав и численность (Петроград 1923). Защук 1862: А. Защук, Материалы для Географии и статистики России, собранные офицерами генерального штаба. Бессарабская область (Санкт-Петербург 1862). Корн 2002: Ицхак Корн, Облик бессарабского еврейства (Тель Авив 2002). Полное собрание 1830: Полное собрание законов Российской Империи съ 1649 года, Том 31 1810-1811 (Санкт-Петербург 1830). Скальковский 1850: А. Скальковский, Опыт статистического описания Новороссийкаго края, часть 1. География, этнография и народонаселение Новороссийскаго края (Одесса 1850). Тихонов 2007: А.К. Тихонов, Католики, мусульмане и иудеи Российской империи в последней четверти 18 - начале 20 в. (Санкт-Петербург 2007).

The number of the Jewish population and its repartition in the rural and urban areas of Bessarabia (1812-1861)
Abstract This article refers to the dynamics of the number of the Jewish population from Bessarabia for a period of approximately half a century and the way of its repartition in villages and towns. It is attempted to establish the number of the existent Jews at the moment of the annexation of Bessarabia by the Russian Empire based upon bibliographical data and original archival documents. The article tries to shed light on the problems referring to the priority territory for populating chosen by the Jews: rural or urban areas. According to the uncovered data the latter proved undoubtedly to be a priority.

Количество еврейского населения Бессарабии и ее распределение в сельской и городской среде (1812-1861)
Резюме В данной статье рассматривается вопрос о количестве еврейского населения на территории Бессарабии в период 1812-1861 гг. – от присоединения этой территории к Российской Империи и до начала реформ –, и ее распределение в сельских и городских местностях. В первую очередь, идет речь о количестве евреев, обитавших территорию между Прутом и Днестром в момент ее включения в состав царской России, поскольку в настоящее время выявлены большие расхождения между опубликованными цифрами и архивными материалами. На основе тех же данных можно проследить предпочтение евреев к расселению в городской среде и пренебрежение сельскими местностями.

14.11.2008
Dr. Ion Gumenâi, Universitatea de Stat din Moldova, str. Mateevici 60, MD-2009 Chişinău, Republica Moldova, e-mail: gumenai@yahoo.com

183

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful