You are on page 1of 2

CEREBELUL

Cerebelul se dezvolta din versantul tectal al santului rombencefalic si ocupa loja


cerebeloasa delimitata inferior de fata endocraniana a solzului occipitalului, anterolateral de
fata posterioara a stancii temporalului si superior, de cortul cerebelului (tentorium cerebelli).
Este situat dorsal fata de trunchiul cerebral, impreuna cu care ocupa fosa posterioara (nivelul
subtentorial). Cerebelul este conectat prin pedunculii cerebelosi cu bulbul, puntea si
mezencefalul.
Configuratie exterioara
Cerebelul are forma ovalara cu marele ax transversal lung de 8-10 cm, inaltimea si
diametrul anteroposterior fiind de aproximativ 5 cin. El este alcatuit dintr-o proeminenta
mediana alungita anteroposterior, numita vermis si doua emisfere cerebeloase situate lateral.
In ansamblu, cerebelul prezinta doua fete, superioara si inferioara, despartite de o
circumferinta pe care se afla un sant adanc, fisura orizontala.
Fata superioara
Pe fata superioara se gaseste pe linia mediana vermisul superior, iar lateral, de o parte
si de alta, emisferele cerebeloase care, pe aceasta fata sunt plane si usor inclinate in jos si in
afara.
Prin intermediul cortului cerebelului, fata superioara vine in raport cu fata inferioara a
lobilor occipitali ai emisferelor cerebrale.
Fata inferioara
Fata inferioara prezinta pe linia mediana un sant adanc si larg, vallecula, in
profunzimea caruia se gaseste vermisul inferior. Lateral, emisferele cerebeloase sunt convexe
si vin in raport cu fosele cerebeloase ale occipitalului.
Circumferinta cerebelului
Prezinta doua incizuri: anterioara si posterioara.
Incizura anterioara, mult mai larga, este orientata spre ventriculul al IV-lea. Poate fi
considerata fata anterioara a cerebelului si are doua etaje. Etajul inferior prezinta pe linia
mediana extremitatea anterioara a vermisului lueta de pe laturile careia se detaseaza
transversal doua lame de substanta alba valul medular posterior, care o unesc cu lobulul
floculus. Inferior, valul medular posterior se continua cu membrana tectoria. Etajul superior
prezinta pe linia mediana fastigium, infundibulul ventriculului al IV-lea, iar lateral,
extremitatile cerebeloase, unite, ale pedunculilor cerebelosi.
Incizura posterioara prezinta extremitatea posterioara a vermisului si in ea patrunde
coasa cerebelului (falx cerebelli). Pe suprafata cebelului se gasesc santuri mai adanci, fisuri
care impart cerebelul in lobi, si altele mai superficiale care il impart in lobuli si folii.
Pe fata superioara, fisura primara separa lobul anterior de cel posterior. Pe fata
inferioara, fisura postnodulara separa lobul posterior de lobul floculonodular. In afara acestor
fisuri cu semnificatie filogenetica si ontogenetica, lobul posterior prezinta fisura
posterosuperioara pe fata superioara, fisura orizontala (santul circumferential) si, pe fata
inferioara, fisura prepiramidala.
Lobulatia cerebelului
Suprafata cerebelului este impartita in lobuli de o serie de santuri care se continua de
pe vermis pe emisfere. Se realizeaza astfel o corespondenta intre lobulatia vermisului si cea a
emisferelor cerebeloase. Limitele anatomice ale lobulilor nu corespund intru totul organizarii
functionale a cerebelului.
Filogenetic, ontogenetic si functional, cerebelul este alcatuit din arhicerebel,
paleocerebel si neocerebel, teritorializate astfel pe suprafata sa. Organizarii functionale a
cerebelului.
Lobul floculonodular este in filogeneza primul care se dezvolta. El constituie
arhicerebelul si, in corelatie cu sistemul vestibular (vestibulocerebel), are rol in monitorizarea
echilibrului.
Lobul anterior impreuna cu piramida si uvula formeaza paleocerebelul. El este
conectat cu proprioceptorii prin caile spinocerebeloase (spinocerebel) si are rol in
coordonarea tonusului muscular.
Lobul posterior, cel mai voluminos si cel mai nou filogenetic, constituie neocerebelul.
Este conectat cu neocortexul (cerebrocerebel) prin sistemul cortico-ponto-cerebelos
(pontocerebel), avand rol in coordonarea actului motor voluntar.
Ratiuni de ordin anatomic (proiectia aferentelor) si functional (apartenenta la unul din
cele trei sisteme, precum si suprapunerea partiala a acestora) au condus la diviziunea
longitudinala a scoartei cerebeloase, conform careia, incepand de la linia mediana, se descriu
regiunile: vermiana, parevermiana si laterala apartinand emisferelor.