You are on page 1of 6

CONTRIBUŢII PRIVIND ACTIVITATEA ORFELINATULUI „CASA COPILULUI” DIN CHIŞINĂU

Vera Stăvilă
Istoriografia sovietică a promovat teza falsă potrivit căreia în timpul administrării româneşti în Basarabia nu au existat instituţii preşcolare. Conform istoricilor sovietici, astfel de instituţii au apărut aici abia după 28 iunie 1940 (Кишинев 1984, 242). În realitate, instituţiile preşcolare au constituit o verigă importantă a sistemului de instruire şi educaţie din Basarabia interbelică. În cele 9 judeţe basarabene, între anii 1918-1940, au funcţionat între 300-425 grădiniţe de copii. În oraşul Chişinău, doar între anii 1918-1924, au fost înfiinţate şi au început să funcţioneze 26 de grădiniţe de copii – o cifră destul de mare pentru acele timpuri. Numărul total al copiilor din aceste grădiniţe atingea cifra de 1180 (Chişinău 1997, 263). Este interesant că spre sfârşitul perioadei interbelice în Chişinău funcţiona majoritatea absolută a grădiniţelor de copii deschise iniţial. Printre instituţiile menţionate mai sus în perioada interbelică în Chişinău a activat şi grădiniţa nr. 7 (orfelinatul „Casa copilului”), condusă de directoarea Alexandra Remenco1. Cu referinţă la această instituţie, în patrimoniul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, se păstrează o colecţie de documente şi fotografii deosebit de valoroasă. Între altele, ea include 31 de imagini fotografice datate cu anii ´30 ai sec. XX2. Colecţia respectivă a fost donată muzeului de către discipolul acestui orfelinat, Sergiu Remenco, care este inginer-electronist, a activat la Institutul de fizică al AŞM. Ideea înfiinţării orfelinatului „Casa copilului” din Chişinău îi aparţine Floricăi Niţa, pedagog şi publicist care şi-a făcut studiile la Bucureşti şi Viena. În 1917 întreţine la Bucureşti un liceu particular, iar mai târziu se stabileşte la Chişinău. A jucat un rol important în viaţa locală, a fost directoare a Şcolii Normale de fete, care până în anul 1940 i-a purtat numele (Femei din Moldova 2000, 206). Din materialele de care dispunem deducem că orfelinatul şi-a început activitatea în anul 1929.
1 2

Acest fapt reiese din relatările lui Sergiu Remenco, discipolul acestei instituţii. De asemenea, drept argument în acest sens ne poate servi şi o imagine fotografică din colecţia muzeului care datează cu anul 19293. În sfârşit, borderourile salariaţilor acestui orfelinat care se păstrează până în prezent la Arhiva Naţională a Republicii Moldova încep cu anul 19294.

Edificiul orfelinatului „Casa copilului” (actualmente facultatea Medicină Veterinară a Universităţii Agrare, str. S. Lazo nr. 1).

Orfelinatul dispunea de un local foarte comod pentru acest scop5. Pe parcursul anilor clădirea a suferit unele modificări doar schimbând destinaţia încăperilor. Clădirea avea două niveluri şi subsol, cu intrare din strada Kogălniceanu. La subsol erau amplasate bucătăria dotată cu toate cele necesare şi două încăperi auxiliare destinate necesităţilor orfelinatului. La parter erau repartizate cele trei dormitoare separate, confortabile, cantina şi o sală mare cu un pian la mijloc (sala festivă). Încăperile de la etaj, spaţioase şi luminoase, bine amenajate serveau ca săli de clasă. Din lipsă de spaţiu orfelinatul nu dispunea de ateliere separate pentru lecţiile copiilor, de aceea o parte din săli înzestrate cu mobilier şi utilaje,
MNAIM, FB – 22480-11. ANRM, F. 1477, inv. 5, d. 138, f. 7. 5 În prezent în acest local se află facultatea de Medicină Veterinară a Universităţii Agrare, str. S. Lazo, nr. 1.
3 4

ANRM, F. 1477, inv. 5, d. 138, f. 11 MNAIM, FB – 22480

Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 2, 2007, 289-293.

II. Materiale şi cercetări

erau destinate ca atelier de tâmplărie şi croitorie. În partea de jos a clădirii la parter era izolatorul orfelinatului, amenajat cu toate cele necesare pentru izolarea copiilor în caz de epidemie. La etaj era amplasată şcoala primară de fete nr. 1, în frunte cu directoarea Antonina Softa, cu o vechime de 23 de ani în învăţământ, având un salariu de 4823 lei lunar, detaşată de la şcoala de fete nr. 56. Chiria acestui local alcătuia 30.000 lei anual7. De menţionat că această şcoală era independentă de orfelinat, dar era frecventată şi de fetele de aici. De asemenea, orfelinatul dispunea de o curte cu un lot de pământ împărţit în mai multe parcele, unde se creşteau flori şi se cultivau legume pentru necesităţile orfelinatului. Produsul culturii acestui teren alcătuia 2000 lei anual. Tot aici era amenajată şi bine întreţinută o fermă de animale mici, păsări şi iepuri, care aduceau un venit de 96.250 lei anual8. Orfelinatul dispunea de instrumente agricole (sape, greble, roabe), confecţionate special pentru copii (despre aceasta ne vorbesc şi imaginile fotografice din colecţia muzeului)9. Iniţial, orfelinatul găzduia 53 de copii. Către 1938 aici erau instituţionalizaţi 80 de copii, în majoritate, de vârstă preşcolară. Contingentul orfelinatului era alcătuit nu numai din copii orfani. Aici erau găzduiţi şi copii orfani de un singur părinte, copii din familii sărace. Se acceptau şi copii din familii complete cu situaţie materială satisfăcătoare, cu achitarea unei taxe, care constituia 400 lei lunar10. Cererile se examinau de către comitetul şcolar. Din acest comitet făceau parte G. Jitarciuc – preşedinte, T. Macovei – organizator şi educator, P. Zaverşeniuc - membru, E. Halipa – membru, I. Curbet – preot, A. Remenco – secretară11. Astfel a fost pusă în discuţie cererea lui Luca Mişov prin care el solicită internarea în orfelinat a fiului său de 6 ani contra unei plăţi de 400 lei lunar. Comitetul aprobă cererea şi înscrie acest copil în orfelinat de la 20 decembrie 1938. Daria Arseni, domiciliată în com. Ciopleni, jud. Lăpuşna, solicită internarea celor doi copii Ileana de 9 ani şi Petru de 7 ani. Comitetul aprobă internarea copiilor de la 29 decembrie 1938 fără taxă, pentru că petiţionara este mamă singură şi mai are 4 copii acasă12.
ANRM, F. 1477, inv. 5 d. 156, f. 7. ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 15. 8 ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 13. 9 MNAIM, FB – 22480-21. 10 ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 3. 11 ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 2. 12 ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 3.
6 7

De aici rezultă că în orfelinat îşi găseau refugiu atât copii din or. Chişinău cât şi din alte localităţi, cu o situaţie familială şi materială diferită. Pentru întreţinerea copiilor din orfelinat se cheltuiau anual 1.116.600 lei., inclusiv: salariul personalului administrativ – 115.200 lei, salariul personalului de serviciu – 81.600 lei, întreţinerea localului şi a mobilierului – 40,000 lei, radio şi telefon – 35.000 lei, cheltuieli de cancelarie – 3000 lei, energia electrică – 1000 lei, combustibilul şi tăiatul lemnelor – 45.000 lei, medicamente – 10.000 lei, pentru alimentarea copiilor se cheltuiau – 591.300 lei (25 de copii primeau câte 16 lei pe zi (146.000) de la Ministerul Educaţiei Naţionale, 75 de copii erau subvenţionaţi de Ministerul Sănătăţii – câte 400 lei lunar – 360.000, subvenţiile de la alte instituţii şi autorităţi publice alcătuiau – 175.000 lei13). Cheltuielile pentru întreţinerea orfelinatului erau suportate atât de Ministerul Educaţiei Naţionale, Comitetul Şcolar Comunal, cât şi de părinţii copiilor prin taxe băneşti. Însă principala sursă de existenţă a orfelinatului o alcătuiau donaţiile. Cele mai mari sume de bani erau alocate de Mitropolia Basarabiei, de partidele politice şi societăţile culturale. Pe parcursul activităţii sale orfelinatul a fost vizitat de mai multe personalităţi ale vieţii politice şi culturale din România şi de peste hotare (cu donaţii importante, sume băneşti). Numai pe parcursul anului 1938 i-a avut oaspeţi pe dna Müller, publicistă, soţia Inspectorului General Şcolar din Londra, principesa Cantacuzino din Bucureşti, Efrem Tighineanu, locţiitorul Mitropolitului din Chişinău, un grup de profesori universitari din Iaşi14. Lunar această instituţie era vizitată de elevele liceelor particulare din Chişinău, care colectau produse alimentare şi îmbrăcăminte pentru copii. Un oaspete binevenit era şi pictorul R. Okuşko, care vizita copiii periodic, donându-le rechizite şcolare, pensule şi vopsele. Nina Rădăuţanu-Cuniţchi preda lecţii de limbă franceză, preotul Ion Curbet ţinea lecţii de religie şi oficia slujbe religioase. O firmă de confecţionare a încălţămintei asigura copiii cu cele necesare (încălţăminte). Sanatoriul pentru afecţiuni neurologice al doctorului Koţovski acorda asistenţă medicală gratuită copiilor şi angajaţilor orfelinatului. Un ajutor similar îl acorda şi Iulia Kveatkovski, şefa clinicii de oftalmologie.
13 14

ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 13. ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 12.

290

V. Stăvilă, Contribuţii privind activitatea orfelinatului Сasa copilului” din Сhişinău

La prosperarea acestei instituţii şi-au mai adus contribuţia: Ştefan Dobândă, profesor de fizică la liceul „B.P. Hasdeu”, activând în cadrul orfelinatului ca membru al consiliului de tutelă, după război decan de facultate la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, Tatiana Macovei –organizator şi educator, membru al comitetului şcolar, Eleonora Halipa ş.a. Prin străduinţa, sprijinul material şi moral depus, pentru existenţa şi buna funcţionare a orfelinatului, au făcut ca această instituţie să fie cunoscută atât în ţară cât şi peste hotarele ei. Numărul persoanelor care au contribuit la buna funcţionare a orfelinatului este cu mult mai mare. Numai în anul 1939 au fost înscrise în cartea de aur a comitetului şcolar – 19 persoane, iar 12 persoane au fost proclamate membri de onoare ai orfelinatului15. În această instituţie se aplicau cele mai progresive metode pedagogice ale epocii, domina o atmosferă de familie, de activitate gospodărească, aici educaţia şi instruirea se făceau paralel, se asigura o dezvoltare armonioasă a personalităţii. Pe lângă faptul că aici copiii erau supravegheaţi, hrăniţi, îmbrăcaţi, ei însuşeau cunoştinţe elementare de scris, citit şi socotit. Majoritatea lecţiilor aveau loc în aer liber. Ziua începea cu gimnastica de dimineaţă, lecţiile se ţineau de 4 ori pe zi şi erau îmbinate cu educaţia prin muncă, lucrul la parcele, îngrijirea animalelor. O mare atenţie se acorda „şcolii gospodăriei casnice”. Atât fetele cât şi băieţii erau învăţaţi să gătească şi erau antrenaţi la participarea diferitor concursuri organizate în orfelinat16. Aici era angajată o meşteriţă de croitorie, cu un salariu de 1000 lei lunar17, sub îndrumarea căreia fetele din orfelinat învăţau să brodeze, să croşeteze şi să lucreze la războiul de ţesut. Orfelinatul mai avea angajaţi doi pedagogi pentru copiii de vârstă şcolară, cu salariul de 1000 lei lunar, şi două educatoare pentru cei de vârstă preşcolară, cu un salariu de 700 lei lunar18. În toţi aceşti ani orfelinatul a avut-o ca directoare pe Alexandra Remenco-Scodigor (1897-1959), născută într-o familie de preoţi la Peresecina, Orhei. A absolvit cu menţiune Liceul de Fete din or. Orhei (1915) şi a făcut studii la Facultatea de Matematică a Universităţii din Odesa. Evidenţiindu-se ca fruntaş al învăţământului preşcolar, a fost promovată ca directoare a orfelinatului „Casa copilului”. Anume ea a creat o instituţie model, a
ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 19. MNAIM, FB – 22480. 17 ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 16. 18 ANRM, F. 1861, inv. 1, d. 1, f. 15.
15 16

asigurat crearea atmosferei de familie. Ea a ştiut să conducă şi să administreze această instituţie foarte bine. Copiii erau bine instruiţi, asiguraţi cu hrană şi îmbrăcăminte, localul era foarte curat şi îngrijit. Activitatea ei a devenit cunoscută în toată România şi peste Directoarea orfelinatului „Casa copilului” Alexandra hotarele ei. În anul Remenco (1897-1959). 1938 orfelinatul a fost vizitat de reprezentantul Ligii Naţiunilor, dna Maria Montessori, care a propus ca experienţa acestui orfelinat să fie prezentată la un congres special, care a avut loc la Roma. Tezele raportului, prezentate la congres de Alexandra Remenco, au fost incluse în etapa finală, ca recomandări. A fost invitată în acelaşi an la Vatican, unde a fost primită de Papa Pius al XI-lea (Femei din Moldova 2000, 236-237). În anul 1940, după răpirea Basarabiei şi instaurarea regimului sovietic, Alexandra Remenco a fost alungată în stradă din locuinţa pe care o ocupa în clădirea orfelinatului. Orfelinatul a fost închis, averea s-a spulberat, copiii s-au împrăştiat. Din martie 1944 până în octombrie 1945 s-a aflat în refugiu lângă Ploieşti. A activat acolo ca soră de caritate. Pentru merite deosebite de care a dat dovadă a fost decorată cu ordinul „Crucea Roşie”19. Acest ordin completează patrimoniul MNAIM20. În concluzie, observăm că atât materialele de arhivă cât şi colecţia de fotografii şi documente din patrimoniul MNAIM combat tezele istoriografiei sovietice cu referinţă la perioada creării instituţiilor preşcolare în Basarabia, şi în special în oraşul Chişinău. Graţie activităţii directoarei A. Remenco, a susţinerii financiare din partea statului român, dar şi a donaţiilor oferite, în special, de Mitropolia Basarabiei, în scurta sa activitate (1929-1940), orfelinatul „Casa copilului” din Chişinău, a devenit cunoscut nu numai în ţară dar şi peste hotare.
Această distincţie a fost emisă în anul 1941 şi se acorda persoanelor care s-au distins prin activitatea lor pe tărâm sanitar (în România) în războiul din anii 1941-1945. 20 MNAIM, FB – 22847.
19

291

II. Materiale şi cercetări

Membrii comitetului de tutelă printre copiii orfelinatului.

O lecţie de culinărie.

Discipolii orfelinatului la o lecţie de muncă.

Învăţând arta ţesutului.

292

V. Stăvilă, Contribuţii privind activitatea orfelinatului Сasa copilului” din Сhişinău

Bibliogfafie
Кишинев 1984: Кишинев. Энциклопедия (Кишинев 1984). Chişinău 1997: Chişinău. Enciclopedie. (Chişinău 1997). Femei din Moldova 2000: Femei din Moldova. Enciclopedie (Chişinău 2000).

Contribution to the study of the activity of the Chişinău orphanage “Children’s home”
Abstract The present article tells the story of a Chisinau orphanage “Children’s home” in 1929-1940, which was founded and run by Alexandra Remenco. The orphanage was financially supported by the Romanian state with participation of the Bessarabian Metropoly and was known not only in Romania but also abroad. The article is based on the archive materials as well as a collection of photographs and documents from the National Museum of Archaeology and History of Moldova which were not available for general public during the Soviet time. List of illustrations: Photo 1. Edifice of the “Children’s home” orphanage (today Veterinary faculty of the State Agrarian University, nr. 1 S. Lazo str.). Photo 2. Alexandra Remenco (1897-1959), director of the “Children’s home” orphange. Photo 3. Members of the Trustee Committee among children of the orphanage. Photo 4. A culinary lesson. Photo 5. Pupils of the orphanage at a labour lesson. Photo 6. Learning to weave.

Деятельность Кишиневского детского дома «Дом ребенка»
Резюме Данная статья рассказывает об истории создания и деятельности Кишиневского детского дома «Дом ребенка» в 1929-1940 гг., организатором и директором которого была известная в Бессарабии педагог Александра Ременко. Детский дом был создан и успешно работал благодаря финансовой поддержке со стороны государства, Митрополии Бессарабии и других общественных организаций. В статье впервые были использованы данные из Национального Архива и материалы из фондов Национального Музея Археологии и Истории Молдовы, которые в советское время были закрыты для широкой публики. Список иллюстраций: Фото 1. Здание детского дома «Дом ребенка» (ныне ветеринарный факультет Государственного Аграрного Университета, ул. С. Лазо nr. 1). Фото 2. Директор детского дома «Дом ребенка» Александра Ременко (1897-1959). Фото 3. Члены попечительского комитета среди детей детского дома. Фото 4. Занятия по кулинарии. Фото 5. Ученики детского дома на уроке труда. Фото 6. Осваивая мастерство ткачества.

28.01.2007
Vera Stăvilă, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău, Republica Moldova

293