BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

COSTENCO
ELEGII P{G~NE

Nicolai

LITERA
CHIªINÃU 1998

CZU 859.0 (478.9) – 1 C 77

Selec\ie: Costache Costenco, Vasile Malane\chi

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975–74–107–X © LITERA, 1998

NOT{ ASUPRA EDI|IEI De ce Elegii p[g`ne? se va ]ntreba, poate, cititorul mai pu\in avizat. Imprimat ]n prim[vara anului 1940 =i urm`nd s[ apar[ sub auspiciile editurii proprii a proasp[t ]nfiin\atei Societ[\i a Scriitorilor din Basarabia, volumul de poezii =i poeme cu acest titlu — Elegii p[g`ne — al lui Nicolai Costenco, volum ce con\inea c`teva cicluri de versuri originale =i o serie de traduceri din lirica universal[, urma s[ marcheze faza de maturitate deplin[ =i de afirmare plenar[ a unui poet de real talent =i s[ ]ncheie, totodat[, o faz[ important[ din activitatea unuia dintre cei mai fecunzi scriitori basarabeni din perioada respectiv[. N-a fost, ]ns[, s[ se ]nt`mple astfel. A venit ziua n[prasnic[, ]n care s-a mers cu =enile de tanc peste file de carte =i, deopotriv[, a fost agresat[ bestial fiin\a uman[. Cartea n-a avut parte de via\[, de acea tainic[ lucrare ]n =i ]ntru cuv`nt, =i nici autorului nu i s-a ]ng[duit s[ se bucure de fructul — oprit — al pl[smuirilor sale. Placheta, va men\iona, cu am[r[ciune, ]ntr-o scrisoare de mai t`rziu, poetul, „nici nu a ie=it de la tipografie, deoarece au venit eliberatorii no=tri“. E adev[rat c[ Nicolai Costenco nu era, la 28 iunie 1940, la prima sa carte. }n 1937, scosese de sub tipar, ]ntr-un tiraj de 300 de exemplare, placheta — 22 de poeme ]n 46 de pagini — Poezii; iar peste doi ani, ]n 1939, va imprima, ]n 100 de exemplare, sub form[ de extras din revista Via\a Basarabiei, poemul Cleopatra (a III-a Elegie p[g`n[). Tot ]n 1939 ]i ap[ruse, ]ntr-un tiraj de 700 de exemplare, volumul oarecum mai prezentabil, Ore. Dar cartea, care trebuia s[-l lanseze ireversibil pe firmamentul ]nstelat al liricii rom`ne=ti pe prim-redactorul revistei „Via\a Basarabiei“, tot el secretar general al Societ[\ii Scriitorilor din Basarabia, se numea Elegii p[g`ne. „La ]nceputul anului 1940, scria Nicolai Costenco ]n precuv`ntarea

"

NICOLAI COSTENCO

(neap[rut[, de altfel) la cartea sa de poezii =i poeme din 1969, am editat, sub auspiciile editurii Societ[\ii Scriitorilor din Basarabia, un volum de totalizare, ce cuprindea poeme, poezii =i traduceri din Esenin, Blok, Bialik, Baudelaire, Musset =i al\ii. }ntr-o frumoas[ prezentare grafic[, pe h`rtie bun[, volumul intitulat Elegii p[g`ne (p[g`ne ]n sensul c[ autorul nu se vroia ]nglobat ]n curentul tradi\ionalist ortodoxist) n-a fost difuzat. Abia dac[ au ajuns la prietenii mei 100 de exemplare. Restul tirajului a r[mas ]n depozitul tipografiei. Probabil c[ a nimerit la niscaiva b[cani, pentru ambalaj“. Conform m[rturiilor autorului, cartea s-a tip[rit ]ntr-un tiraj total de 800 de exemplare. Iat[ de ce, preg[tind pentru tipar prezentul volum, la c`\iva ani de la trecerea poetului ]n nefiin\[, am considerat c[ prin reluarea titlului edi\iei reprezentative de la 1940, reabilit[m o carte. Astfel, restabilind ]n drepturile sale fire=ti un original =i frumos titlu de carte de poezie, c[zut, din motive lesne de ]n\eles, ]n disgra\ie ]n perioada sovietic[, facem un act de justi\ie. Textele din volumul de fa\[ sunt reproduse din edi\iile ap[rute anterior. Dat fiind faptul c[ majoritatea poeziilor =i poemelor lui Nicolai Costenco au mai multe variante, unele con\in`nd modific[ri esen\iale dictate de o anume conjunctur[ social-politic[ =i de criterii ideologice la zi, de comun acord cu mo=tenitorii legali ai dreptului de autor ai poetului, am selectat textele dup[ cum urmeaz[: — scrierile de p`n[ la 1940 au fost reproduse dup[ variantele lor ini\iale, ap[rute ]n edi\ii aparte sau ]n revista „Via\a Basarabiei“; — scrierile dat`nd din perioada postbelic[ sunt date dup[ criteriul cronologic conform volumelor ]n care au ap[rut pentru prima dat[. }n acest caz, ]ns[, am optat pentru ultima variant[, consider`nd-o definitiv[. La transcrierea textelor (]ntr-o m[sur[ mai mare a celor editate p`n[ la 1940) am aplicat prevederile normelor ortografice actuale. Am renun\at la dubletele gen fantazie, turburat, popu=oi, s[car[, majestate, sub\iori, l[cr[ma, cur[\it, etc. ]n favoarea formelor literare fantezie, tulburat, p[pu=oi, secar[, maiestate, subsuori, l[crima, cur[\at. }n schimb, ]n poemul Neamul (H`ncu), elaborat — programatic — ]ntr-un limbaj arhaizant viu colorat, utiliz`nd din plin diversele resurse lexicale =i fonetice ale graiului popular, al „gr[irii alese a limbii populare“, cum zice ]nsu=i poetul, am conservat intacte particularit[\ile de stil ale autorului. Vasile MALANE|CHI

ELEGII P{G~NE

#

TABEL CRONOLOGIC 1913 21 decembrie Se na=te, la Chi=in[u, Nicolai Costenco, din c[s[toria lui Fiodor Costenco-Radzeiovschi (care, potrivit afirma\iei viitorului scriitor, era nobil — „graf“ de ob`r=ie polono-ruso-moldovean[), func\ionar la cancelaria gubernial[ a Basarabiei, cu Maria lui Gheorghe Leahu — o r[z[=c[ din jude\ul Orhei. S[ urm[rim — pentru prima dat[ pe baz[ de documente =i de alte m[rturii edificatoare — ob`r=iile poetului. }ntr-un manuscris inedit din mai 1957, intitulat „P[rin\ii“, dup[ ce relateaz[ ni=te ]nt`mpl[ri din copil[rie, toate cu referin\[ la familia bunicului dup[ mam[ — „familie de \[rani r[ze=i dintr-un sat basarabean din regiunea codrilor, anume +ihor[ni, din preajma Orheiului“ — Nicolai Costenco face (]n ultimul alineat al textului care, ]n totalitate, ]nsumeaz[ 8 pagini) =i o foarte sumar[ evocare a originilor sale pe linie patern[. Reconstituit la 1957 — din ceea ce scriitorul revenit de cur`nd din periplul siberian re\inuse de mic din relat[rile mamei =i ale altor rude apropiate — portretul tat[lui p[streaz[ ceva din insolitul impresiilor acumulate de poet ]n fraged[ copil[rie: „...b[iat frumos, cu must[\i arcuite =i ochi ]n care s[lta numai michidu\[, f[r[ s[ =tie o boab[ ]n rom`ne=te, silit ]ns[ de bunelul s-o ]nve\e, c[ de nu — fata i-o d[, da zestre — mai pune-\i apetitul ]n chiroane. Acesta a fost tata, pe care nu-l =tiu dec`t din povestirile mamei. At`t c[ tare ]i mai pl[cea s[ citeasc[ =i s[ se fac[ cu pr[jina la nas — de, era graf, cum spunea el, pe jum[tate rus, pe jum[tate — moldovean, =i mai avea o jum[tate de polonez. M[ miram pe atunci — cum dracul, ]nseamn[ c[ era un om =i jum[tate?...“ Costache Costenco, fiul scriitorului, cel care ne-a pus la dispozi\ie

$

NICOLAI COSTENCO

textul acestor fr`nturi de amintiri, ne-a comunicat c[, potrivit tradi\iei de familie, bunicul s[u a trecut Nistrul =i a plecat ]n Rusia, f[r[ ca, ulterior, despre el s[ se mai afle ceva. La 1957, c`nd a a=ternut pe h`rtie textul despre p[rin\i, nici Nicolai Costenco nu =tia mai mult dec`t ce auzise ]n copil[rie de la mama sa. Mult mai t`rziu, scriitorul avea s[ primeasc[ de la Bucure=ti, de la mama sa, de la tat[l vitreg, avocatul Teodor P[duraru, =i de la fratele uterin Anatol P[duraru, o parte din arhiva familiei, cu documente =i manuscrise de p`n[ la 1940, ]ntre care =i o serie de acte originale cu privire la via\a =i activitatea p[rintelui s[u natural. Astfel, conform adeverin\ei eliberate la 16 septembrie 1894 de Consistoriul Bisericesc din Chi=in[u, ]n cartea cu actele de stare civil[ a Bisericii Adormirii din localitatea Secureni, \inutul Hotin, pe anul 1886, la nr. 11, a fost ]nscris urm[torul act: „La 8 februarie anul 1886, ]n familia nobilului Silvestru al lui Alexandr Costenco-Radzeiovschi =i a so\iei sale legitime Domnica a lui Eftodie, ambii de confesiune ortodox[ afla\i la prima c[s[torie, s-a n[scut fiul Fiodor, pe care la 16 februarie acela=i an l-a botezat preotul Fiodor Onufreivici =i c`nt[re\ul diacon Simeon Crocos; na= a fost preotul Ioan al lui +tefan Pl[cint[ din satul Clocu=na, \inutul Hotin“. Pe verso-ul acestei adeverin\e eliberate la 16 septembrie 1894, se afl[ ]nscris urm[torul act de stare civil[: „La 10 februarie 1913, susnumitul Fiodor al lui Silvestru Costenco-Radzeiovschi s-a cununat, la Biserica „Sf`ntul Ilie“ din Chi=in[u, cu domni=oara Maria a lui Gheorghe Leahu, de 20 de ani, de confesiune ortodox[“. Documentul e semnat de parohul Bisericii „Sf`ntul Ilie“ preotul Ioan Guja =i de c`nt[re\ul Vladimir Berezovschi =i are aplicat[ =tampila numitei parohii. Din aceast[ c[s[torie se va na=te poetul Nicolai Costenco. }n conformitate cu „extrasul din registrul metrical“ (originalul rusesc cu textul tradus ]n rom`ne=te se p[streaz[ ]n arhiva familiei Costenco), copilul a fost botezat de clericii de la Biserica „Sf`ntul Haralampie“ din Chi=in[u, care au =i eliberat actul de na=tere-botez. Pruncul Nicolai, numit astfel ]n cinstea sf`ntului Nicolai, care se s[rb[tore=te la 6 decembrie, s-a n[scut la 21 decembrie 1913 =i a fost botezat la 25 ianuarie 1914. Na=i la botez au fost: secretarul guberni-

ELEGII P{G~NE

%

al Teodor al lui Gheorghe Leahu — unchiul dup[ mam[ al viitorului scriitor — =i Iustina a lui Nichita, so\ia lui Vladimir Ardalion VasilievVolghin, secretar ]n administra\ia gubernial[ din Basarabia, =i Vasilie al lui Ioan Soldatov, agricultor din satul Canadei, \inutul S]zrani, gubernia Simbirsk. Taina sf`ntului botez a fost oficiat[ de preotul Teodor Bivol =i c`nt[re\ul Dimitrie Moleavin. Din formularul de servici al lui Fiodor Costenco-Radzeiovschi, ]ntocmit ]n 1916 =i completat cu date noi la 1 iunie 1918, afl[m c[ acesta s-a n[scut ]ntr-o familie de nobili de vi\[ =i, dup[ o educa\ie =i studii, ob\inute, probabil, acas[, cu profesori particulari, la 12 octombrie 1904 a fost angajat ]n calitate de secretar al =efului poli\iei circumscrip\iei nr. 2 din Chi=in[u. De la 20 februarie 1910, =i-a continuat cariera pe post de ajutor de secretar al C`rmuirii Guberniale a Basarabiei, revolu\ia rus[ din februarie 1917, ce se extindea vertiginos spre periferiile imperiului g[sindu-l ]n plin centrul evenimentelor. La 20 octombrie 1917, Fiodor Costenco-Radzeiovschi este numit ]n postul de „ajutor al =efului cancelariei comisarului gubernial“, acesta fiind subordonat Guvernului Provizoriu de la Petrograd. La 14 iunie 1918, Fiodor Costenco-Radzeiovschi e numit =ef al secretariatului sec\iei Consf[tuirii Expeditive Speciale a Direc\iei de Interne a Basarabiei reunite, ]ntre timp, cu Regatul Rom`niei. Disponibilizat ca urmare a schimb[rii structurilor puterii diriguitoare ale Basarabiei sau, poate, r[mas f[r[ servici din cauza faptului c[ nu va fi dorit s[ presteze jur[m`ntul de credin\[ fa\[ de noile autorit[\i de stat ale |[rii ]ntregite, prin 1920 Fiodor Costenco-Radzeiovschi ]=i abandoneaz[ familia =i, p[r[sind locurile natale, trece Nistrul, stabilindu-se pe teritoriul controlat de bol=evici. De acum ]ncolo, i se pierde urma. R[mas, practic, f[r[ sprijin patern, Nicolai Costenco ]=i va tr[i copil[ria, mai ales ]n perioada vacan\elor de var[, ]n satul bunicilor dup[ mam[ — Gheorghe =i Olimpiada Leahu, n[scut[ Hodorogea, — r[ze=i din Cegorenii Orheiului. 1921 Odat[ destr[mat[ familia =i so\ul disp[rut, Maria Costenco-Radzeiovschi, pentru a-=i asigura viitorul — sie=i =i copilului r[mas f[r[ tat[ — se rec[s[tore=te cu avocatul Teodor P[duraru, n[scut ]n comuna |iple=ti din jude\ul B[l\i, nepot al frunta=ului unionist de la 1918

&

NICOLAI COSTENCO

Pantelimon Halippa. Se pare c[, abil, avocatul a cam for\at m`na tinerei „v[duve“ a „contelui“ Costenco-Radzeiovschi, dorind s-o ob\in[ c`t mai cur`nd ]n c[s[torie. }nceputul =colarit[\ii lui Nicolai Costenco: primele trei clase le face la +coala Primar[ Ortodox[ din Chi=in[u, fiind ]nscris ini\ial (de c[tre una dintre m[tu=i) cu numele Leahu, ]n al doilea an (de c[tre tat[l vitreg) — cu numele P[duraru, =i, ]n fine, afl`ndu-se adev[ratele lui ob`r=ii — cu numele Costenco-Radzeiovschi. }n clasa a patra copilul este ]nscris la +coala de Aplica\ie a +colii Normale de }nv[\[tori din Chi=in[u. 1922 14 august Se na=te, la Chi=in[u, Anatol P[duraru, frate uterin al scriitorului, viitor medic veterinar. 1928-1932 Nicolai Costenco urmeaz[ clasele cursului liceal superior la Liceul „Bogdan Petriceicu-Ha=deu“ din Chi=in[u. 1932 10 septembrie Ca urmare a sus\inerii cu succes, ]n cadrul sesiunii de var[ 1932, a examenului de bacalaureat, elevului-absolvent al Liceului „Bogdan Petriceicu-Ha=deu“ din Chi=in[u Nicolai Costenco i se d[ Diploma de bacalaureat, ob\inut[ cu media „satisf[c[tor“. 1932-1936 Nicolai Costenco urmeaz[ cursurile Facult[\ii de Drept a Universit[\ii „Al. I. Cuza“ din Ia=i. }nscris la facultate cu seria 1932/ 33, el va trece examenele pentru anii I =i, par\ial, II de studii, fiind exmatriculat la 12 septembrie 1938, ca unul ce nu s-a prezentat la celelalte examene. Paralel cu studiile la drept, poetul se va ]nscrie =i la Facultatea de Litere. „Universitatea la noi, scria poetul ]ntr-o epistol[ adresat[ unchiului Xenofont Leahu la 17 decembrie 1936, e o fabric[ nu de min\i luminate — pe ele numai natura le face —, ci de lefegii, bugetivori f[r[ con=tiin\[ =i f[r[ demnitate“. 1932 „Cuv`ntul liber“ de la Bucure=ti insereaz[ c`teva poezii de Nicolai Costenco, ]nso\ite de un cuv`nt introductiv semnat de poetul =i publicistul Demostene Botez. 1934 }n nr. 1 al revistei „Via\a Basarabiei“ public[ un grupaj de versuri. Asum`ndu-=i, din acest an, func\ia de redactor-prim al publica\iei, ajutat de prietenul s[u, poetul =i publicistul Vasile Lu\can, Nicolai

ELEGII P{G~NE

'

Costenco ]=i va identifica, p`n[ ]n 1940, destinul propriu cu cel al revistei. Aici va publica ]n permanen\[ poezii, poeme, articole, eseuri, recenzii la c[r\ile colegilor, fragmente de proz[ artistic[, traduceri. 1937 Apare, imprimat[ la tipografia „Tiparul moldovenesc“, placheta Poezii — oper[ editat[ de Gruparea Revistei „Via\a Basarabiei“. Coperta e ilustrat[ de pictorul Anatolie Cudinoff. La ]nceputul anului, se pare c[ prim-redactorul a avut un conflict — pe marginea ideii, interpretate ]n mod diferit, de regionalism cultural — cu o parte dintre colaboratori (Vladimir Neaga, Nicolae Sp[taru, Petre +tef[nuc[, Nicolae Moro=anu, Emil Gane), ace=tia retr[g`ndu-se de la revist[. Redac\ia =i administra\ia se vor afla ]n continuare la locuin\a primredactorului =i a directorului — avocatul Teodor P[duraru, tat[l vitreg al lui Nicolai Costenco =i unul dintre principalii sprijinitori financiari ai publica\iei. 1939 Se tip[resc, ]n volume aparte, Cleopatra — A treia Elegie p[g`n[ — =i Ore — poeme din perioada 1934 -1939. Sunt anun\ate, ca fiind ]n preg[tire, c[r\ile: Elegii p[g`ne — poeme, H`ncu — poem istoric, Via\[ f[r[ istorie — roman, Unirea — roman. 1940 La Chi=in[u, se constituie legal-oficial Societatea Scriitorilor din Basarabia. Pre=edinte e ales Pantelimon Halippa, lui Nicolai Costenco revenindu-i func\ia de secretar general. Societatea, recunoscut[ persoan[ juridic[ de Tribunalul jude\ului L[pu=na, avea =i o editur[ proprie. Aici urma s[ apar[ volumul „Elegii p[g`ne“, con\in`nd, de r`nd cu ciclurile de crea\ii originale, =i o serie de traduceri din Pu=kin, Lermontov, Blok, Esenin, =.a. Dar, a=a cum m[rturise=te poetul ]ntr-o scrisoare, de=i imprimat, volumul „nu a ie=it de la tipografie, deoarece au venit eliberatorii no=tri“. Ziua fatal[ de 28 iunie, ]n care, conform prevederilor fixate ]n protocolul adi\ional secret la pactul Molotov-Ribbentrop, are loc raptul Basarabiei =i incorporarea ei ]n colosul ro=u, ]l g[se=te pe Nicolai Costenco la Chi=in[u. Poetul respinge propunerea pe care i-o face Pantelimon Halippa (ceilal\i membri ai familiei — mama =i fratele Anatol se aflau la odihn[ ]n |ar[) de a se refugia. Ispitit s[ se apropie „de felul nou de via\[, preconizat de =tiin\a lui Lenin“, Nicolai Costenco a r[mas la Chi=in[u. 

NICOLAI COSTENCO

1941 martie De r`nd cu al\i confra\i de condei b[=tina=i, al doilea dup[ Emilian Bucov, este primit ]n Uniunea Scriitorilor Sovietici din Moldova. }n acela=i an e angajat ]n calitate de =ef al sec\iei literare la Teatrul Moldovenesc de Stat, transferat la Chi=in[u de la Tiraspol. Foarte cur`nd, ]ns[, poetul =i-a dat seama de lipsa de perspectiv[ a experimentelor lingvistice =i socio-culturale promovate insistent =i cu arogan\[ de „frunta=ii“ vie\ii literar-artistice veni\i din Transnistria. Ia atitudine, pronun\`ndu-se ferm ]mpotriva abera\iilor „=antiste“, inclusiv la ]nt`lnirea cu intelectualitatea de crea\ie din t`n[ra republic[ sovietic[, ]nt`lnire organizat[ la sediul comitetului central al partidului comunist, de Nikita Hru=ciov, care i-a sprijinit demersul. aprilie Nicolai Costenco se c[s[tore=te cu Lili Cleiderman, fiica unui medic din Chi=in[u. 23 iunie Aparatul represiv al regimului de ocupa\ie ia decizia de a-l aresta, pornindu-se, indubitabil, de la circumstan\a c[ Nicolai Costenco a fost colaborator apropiat al lui Pantelimon Halippa pe t[r`m social-cultural-literar. Printr-un denun\ anonim, care a servit drept pretext formal, autorit[\ile erau informate cum c[ poetul ar fi avut leg[turi cu Garda de Fier =i c[, ]n calitatea lui de fost redactor al revistei „Via\a Basarabiei“, a publicat articole cu caracter antisovietic =i antirevolu\ionar; scriitorului i s-au incriminat, totodat[, =i ac\iuni destabilizatoare, cu caracter de agita\ie antisovietic[. 25 iunie Doi in=i, unul militar =i unul civil, sosesc la locuin\a poetului de pe strada Haralampie, nr.142 pentru a-l aresta. I se face perchezi\ie, fiindu-i confiscate trei monede de aur (r[mase ]n cas[ de la p[rin\ii care se refugiaser[ ]n |ar[), actele de identitate (]n total =ase), dou[ albume, opt c[r\i, dou[ caiete, =apte fotografii. Martori oculari la perchezi\ie =i arest au fost vecinii: N. I. Socolov =i I. S. Bodarev (scriitorul Bogdan Istru. Acesta, ]mpreun[ cu so\ia, locuia ]n cas[ la N. Costenco). Deoarece linia frontului se apropia de Chi=in[u =i ora=ul era evacuat ]n grab[ de autorit[\ile regimului de ocupa\ie, f[r[ a fi fost judecat =i condamnat, N. Costenco este scos din ]nchisoare, urcat, ]mpreun[ cu al\i de\inu\i, ]n tren =i trimis spre r[s[rit. ]nceputul lui iulie }mpreun[ cu al\i aresta\i, ]ntre care =i prozatorul Mihail Curicheru, ]nv[\[tor la Str[=eni, Nicolai Costenco e dus cu

ELEGII P{G~NE 

ma=ina p`n[ la gar[, urcat ]ntr-un tren cu vagoane de pu=c[ria=i =i expediat spre r[s[rit. Prima escal[: la penitenciarul din „Tiri=polea — capitala republicii autonome moldovene=ti transnistrene — o forma\ie administrativ[ butaforic[ lipit[ ca un petic zdren\uit ...de cursul ]ntortocheat al b[tr`nului Nistru“. Dup[ =apte zile de =edere la Tiraspol, c`te 40 de indivizi ]n vagoane de marf[, de\inu\ii sunt du=i la Odesa. De aici trenul o ia spre Nikolaev. Oarecum resemnat, poetul constat[ c[ pentru el „situa\ia era o distrac\ie. Obi=nuit din copil[rie s[ priveasc[ ]n drum peisagiile“, el se arat[ curios s[ vad[ „locurile noi ale Rusiei“. „Periplul“ siberian a continuat prin localit[\ile Kuib`=ev, Buguruslan, Ufa, Omsk, Voro=ilovsk (pe Obi), Kramatorsk (pe Enisei), Irkutsk (pe Angara) — „inima Siberiei, dricul Asiei de Nord“. De aici, pe un =lep, convoiul a ]naintat pe Angara, ]n cursul apei spre Nord, p`n[ ]n localitatea Aleksandrovsk — „un sat de case simple de \[rani s[raci“. Mai departe de\inu\ii au mers pe jos vreo 12 km p`n[ la pu=c[ria „Aleksandrovskii |entral“, „zidit[ pe vremea Ecaterinei celei mari pentru de\inu\ii politici“, la 70 km de Irkutsk. }ntregul itinerar, de la Chi=in[u p`n[ la punctul final, a \inut „patruzeci de zile de regim uscat, adev[rat post mare...“ august-decembrie }ncarcerat ]n penitenciarul „Aleksandrovskii |entral“, ]mpreun[ cu al\i basarabeni, poetul =i-a dus existen\a ]ntr-o camer[ „f[r[ atingeri din exterior“, cum va men\iona el, ]n Amintirile, ]nc[ inedite, din GULAG. „Pu=i la opreal[, cu lumea exterioar[ n-aveam nici un contact. Dac[ ne-ar fi pus ]ntr-un clopot de sticl[ =i ne-ar fi cobor`t la fundul m[rii, n-am fi fost mai izola\i dec`t eram acum“. }n camera 50 a pu=c[riei se ]nfirip[ un cenaclu — „grupa literelor moldave a favori\ilor mizeriei“, cum i-a zis, cu am[r[ciune, poetul. 12 decembrie Lui Nicolai Costenco i se aduc la cuno=tin\[ capetele de acuzare. Acestea rezultau din denun\ul ]n baza c[ruia fusese arestat =i fragmente — 10 pagini b[tute la ma=in[ — ale stenogramei adun[rii scriitorilor ce a avut loc ]n prim[vara anului 1941 la Chi=in[u =i ]n cadrul c[reia N. Costenco se pronun\ase categoric ]mpotriva tendin\elor de ]nlocuire a limbii rom`ne literare cu graiul moldovenesc transnistrean influen\at masiv, la toate nivelurile, de limba rus[. }n cadrul disputelor, omul de cultur[ N. Costenco a ap[rat cu d`rzenie 

NICOLAI COSTENCO

at`t originea c`t =i caracterul latin al limbii. Supus interogatoriilor care se desf[=urau, de obicei, noaptea, poetul respinge acuza\ia de a fi fost membru al vreunui partid, ]n schimb recunoa=te c[, ]n calitate de redactor al revistei „Via\a Basarabiei“, ]n articolele publicate nu a sprijinit mi=carea revolu\ionar[, afirm`nd c[ numai or`nduirea burghez[ poate s[ scoat[ Basarabia din starea deplorabil[ ]n care se afla. „Fiind na\ionalist burghez, a m[rturisit el, consideram c[ limba basarabean[ burghez[ se afl[ la un nivel superior ]n raport cu noua limb[ sovietic[ moldoveneasc[“ =i c[, ]n prezen\a lui Hru=ciov, apoi, cu alt[ ocazie, ]n cadrul unei ]ntruniri cu participarea profesorului Serghievski de la Moscova, i-a luat ]n der`dere pe scriitorii sovietici, afirm`nd c[, „odat[ cu instaurarea puterii sovietice, limba moldoveneasc[ a fost deformat[ =i am demonstrat acest lucru critic`nd lucr[rile scriitorilor sovietici moldovenii“, iar atunci c`nd a fost primit ]n Uniunea Scriitorilor, a elogiat „presa burghez[, reduc`nd demnitatea celei sovietice“, spun`nd c[ „scriitorii sovietici moldoveni sunt analfabe\i, ]n timp ce scriitorii burghezi, prin limbajul operei lor, se afl[ la un nivel mult mai ]nalt“. 14 decembrie Organele de anchet[ din Irkutsk, ]n baza stenogramei =i a proceselor-verbale ale interogatoriilor la care a fost supus, iau decizia de a-l trage la r[spundere ]n conformitate cu prevederile art. 58-10, partea I a Codului Penal al Federa\iei Ruse, pentru urm[toarele „crime“: „Fiind scriitor =i redactor la revista rom`n[ burghez[ „Via\a Basarabiei“, N. F. Costenco a scris articole cu caracter antisovietic. Chiar =i ]n 1940, ]n timpul puterii sovietice, f[cea agita\ie antisovietic[, afirm`nd c[ limba burghez[ basarabean[ este superioar[ limbii sovietice moldovene=ti =i c[ operele literare sovietice nu rezist[ ca form[. Totodat[, la consf[tuirea scriitorilor sovietici din Chi=in[u, N. Costenco, ]n luarea sa de cuv`nt, a afirmat c[ puterea sovietic[ ar fi schimonosit limba moldoveneasc[“. }n aceea=i zi, noaptea, decizia organelor de anchet[ este adus[ la cuno=tin\a de\inutului. }ntrebat dac[ este de acord cu acuza\iile ce i s-au adus, poetul r[spunde afirmativ. 1942 8 februarie Procurorul ]ns[rcinat cu supravegherea cazului a sus\inut ]ntru totul capetele de acuzare =i a pledat pentru condamnarea lui N. Costenco. }n rechizitoriu, ]ntre altele, se afirm[: „Lu`nd ]n considerare faptul c[ N. F. Costenco a fost demascat prin activitatea sa antisovie-

ELEGII P{G~NE 

!

tic[ =i c[ el este periculos pentru stat, propun s[ i se aplice o pedeaps[ de deten\iune ]ntr-un lag[r de corec\ie prin munc[ pe un termen de 7 ani cu o interdic\ie a drepturilor politice pe 3 ani“. 15 aprilie Consf[tuirea special[ de pe l`ng[ Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne al U.R.S.S. (cunoscutul N. K. V. D.), precum =i era de a=teptat, a l[sat ]n vigoare sentin\a pronun\at[ ]n cazul lui Nicolai Costenco. 1942-1948 Condamnatul Costenco =i-a isp[=it pedeapsa ]ntr-un lag[r de corec\ie prin munc[ din localitatea Dudinka, \inutul Krasnoiarsk. 1948 25 iunie Expir`nd termenul de 7 ani la care fusese condamnat, poetul este angajat, prin contract de munc[ ]ncheiat pe o perioad[ de trei ani, la Combinatul Metalurgic din Norilsk. 1950 12 septembrie Nicolai Costenco procur[ de la cet[\eanul Evgheni Appolinarov un imobil ]n localitatea Dudinka contra sumei de 856 de ruble. 19 decembrie Se c[s[tore=te cu Maria Haralambie Ursachi (Frunz[), originar[ din satul Mereni, raionul Anenii-Noi. C[s[toria este consemnat[ ]n registrul actelor de stare civil[ din localitatea Dudinka, \inutul Krasnoiarsk, districtul Taim`r. 1951 15 decembrie Prelunge=te contractul de munc[ la Combinatul Metalurgic din Norilsk pe un termen de ]nc[ doi ani. Scriitorul va exercita, pe r`nd, urm[toarele func\ii: dispecer superior (p`n[ la 25 iunie 1952), =ef de schimb (p`n[ la 25 august 1952), conduc[tor al grupului de recep\ionare (p`n[ la 2 martie 1953), maistru pentru lucr[rile de ]nc[rcare (p`n[ la 18 iunie 1953). 1953 25 iunie Prelunge=te contractul de angajare pe o perioad[ de ]nc[ 3 ani. Poetul va munci ca =ef de depozit (p`n[ la 23 decembrie 1953) =i, iar[=i, dispecer. 1954 vara Folosindu-se de dreptul legal la concediu =i de dreptul de deplasare liber[ pe teritoriul U.R.S.S. ]n cadrul timpului rezervat pentru concediu, Nicolai Costenco face o vizit[ „de recunoa=tere“ la Chi=in[u. Afl[ c[ p[rin\ii =i fratele sunt ]n via\[ =i locuiesc la Bucure=ti. Le scrie =i, astfel, reia leg[tura cu familia, care, la r`ndu-i, afl[ despre el c[ e viu. 

"

NICOLAI COSTENCO

1955 vara }ntreprinde, ]n cadrul concediului, o nou[ c[l[torie la Chi=in[u. }ncepe s[-=i scrie „memoriile“ din perioada de deten\ie ]n GULAG-ul sovietic, ]mpletite, retrospectiv, cu amintirile din copil[rie — lucrare r[mas[ p`n[ acum inedit[. 1956 25 iunie Prelunge=te contractul de angajare la Combinatul Metalurgic din Norilsk pe al\i trei ani — p`n[ la 25 iunie 1959. 1956 9 august Prin hot[r`rea Colegiului judiciar pentru dosare penale al Judec[toriei Supreme a Republicii Sovietice Socialiste Moldovene=ti, decizia din 15 aprilie 1942 a Consf[tuirii speciale de pe l`ng[ Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne al U.R.S.S., cu privire la condamnarea lui Nicolai Costenco a fost anulat[ cu ]ncetarea procedurii pe dosar, din lipsa ]n ac\iunile lui a componen\ei de infrac\iune, cu eliberarea imediat[ din deten\ie. Poetul, care la acest moment, precum m[rturisea el ]nsu=i, la modul ironic, ]ntr-o noti\[ biobibliografic[ de mai t`rziu, locuia, ]mpreun[ cu familia, „]ntr-o vil[ proprie, ridicat[ pe malul fluviului Enisei, ]n portul Dudinka, se ]ntoarce la uneltele sale de scriitor“. 20 septembrie }n vederea apropiatei reveniri la ba=tin[, Nicolai Costenco adreseaz[ lui Gherasim Rudi, pre=edinte al Consiliului de Mini=tri al R.S.S.M., o cerere prin care, inform`nd c[ a fost reabilitat, solicit[ s[-i fie restituit[ casa de pe strada +tefan cel Mare (fosta Haralambie), nr. 142, care i-a fost luat[ ilegal. sf`r=itul anului Reabilitat, Nicolai Costenco, ]mpreun[ cu ]ntregul s[u „familion“ — so\ia Maria, copiii Nicolai (a.n. 1949), Maria (a.n. 1951), gemenii Costache =i Tatiana (a.n. 1954), Fiodor (a.n. 1956); mezina Ileana se na=te, ]n 1958, deja la Chi=in[u, iar un alt fiu, cu numele Constantin, se va stinge din via\[ la 13 iunie 1953, la numai 8 luni, =i va fi ]nmorm`ntat ]n solul ]nghe\at al Siberiei —, revine la Chi=in[u. 1957 18 iunie Este angajat ]n calitate de consultant la sec\ia de poezie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Spre sf`r=itul anului, iese de sub tipar, la Editura de Stat a Moldovei, ]ntr-un tiraj de 3000 de exemplare (dat la cules 22 iulie 1957, bun de tipar 16 noiembrie 1957), culegerea de versuri Poezii alese — prima carte ap[rut[ ]n perioada postbelic[, dup[ reabilitare, =i care s-a vrut una de totalizare. Volu-

ELEGII P{G~NE 

#

mul se constituie din urm[toarele compartimente: }nceputuri (19321937), Orizonturi natale (1938-1939), R[s[ritul (1940-1941), Severograd (1941-1956), Rondeluri =i }ntoarcere (1956-1957) — corespunz[toare, cronologic-tematic, unor perioade distincte din via\a =i activitatea autorului. 1958 }n traducerea lui Nicolai Costenco, la Editura „+coala sovietic[“, apare cartea lui V. Nestaiko +ura =i +uric. 1959 Editura „Cartea moldoveneasc[“ public[, ]n limba rus[, volumele de versuri Postoianstvo =i Stihi. 1960 La Editura „Cartea moldoveneasc[“, apare ]ntr-un tiraj de 2000 de exemplare, volumul Poezii noi. 22 iunie Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. este decorat cu medalia „Pentru vitejie ]n munc[“. 1961 La Editur[ „Cartea moldoveneasc[“, apare cartea Poezii (tiraj — 4000 de exemplare). Volumul con\ine =i traducerea poemului Demonul de Lermontov — „pios omagiu la cei 120 de ani de la moartea genialului poet rus“. Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova public[, ]n traducerea lui Viktor Kocetkov, volumul de versuri Moldavskie napev]. }n traducerea lui Nicolai Costenco, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, apare volumul Pagini alese de Alecsei Tolstoi. 1962 Nicolai Costenco traduce =i editeaz[ (Editura „Cartea moldoveneasc[“) Povestiri de Iuri Naghibin. 1963 Conceput[ ca o culegere de totalizare a unei experien\e poetice de aproximativ 30 de ani =i ap[rut[ ]ntr-un tiraj de 2500 de exemplare la Editura „Cartea moldoveneasc[“, cartea Versuri (peste 360 de pagini) s-a circumscris, totodat[, momentului aniversar: cicncizeci de ani de la na=terea poetului. Apare, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, romanul Severograd. La aceea=i editur[ se tip[re=te placheta de versuri pentru copii Luci, soare, luci! 1964 6 octombrie Demisioneaz[ din postul de consultant al sec\iei poezie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. 

$

NICOLAI COSTENCO

1966 }n colec\ia „Aurora“ apare volumul selectiv de versuri Prometeu. Se tip[re=te culegerea de nuvele Norocul omului. La Editura „Lumina“, ]n colec\ia „Biblioteca =colarului“ iese de sub tipar placheta Versuri. 1967 Apare, ]n limba rus[, ]ntr-un tiraj de 100 000 de exemplare, volumul Severograd, care con\ine romanul cu acela=i titlu =i =apte nuvele. }n revista „Nistru“, nr. 6, se public[ drama ]n trei acte Serghei Lazo. Apare, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, culegerea de poezii =i poeme Mugur, mugurel (tiraj 7000 de exemplare). Ie=it de sub tipar ]n condi\ii poligrafice deosebite (supracopert[ cu fotoportretul autorului, noti\[ biobibliografic[, gravuri =i viniete, alte elemente grafice), volumul va fi ]naintat, ]n 1968, la Premiul de Stat. 1969 Editura „Cartea moldoveneasc[“ public[ volumul Poezii =i poeme. Culegerea cuprinde versuri scrise ]n anii 1967 =i 1968 (ciclurile Culori =i umbre =i Prim[veri la Yalta), precum =i versuri din perioada interbelic[ (ciclul Preocup[ri lirice cu relu[ri din plachetele Poezii, Ore =i Elegii p[g`ne — poemele Cleopatra =i Leb[da Neagr[). Se da, astfel, curs — cum se specific[ ]n adnotare — „cererii multor cititori de a face cuno=tin\[ cu poeziile scrise de poet ]n tinere\e“. Tiraj 7000 de exemplare. La Editura „Lumina“ apare culegerea de poezii =i poeme Neamul. 1970 La Editura „Cartea moldoveneasc[“ apare o nou[ edi\ie a romanului Severograd. 1971 Ies de sub tipar, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, ]n traducerea lui Nicolai Costenco, romanul Crim[ =i pedeaps[ de Fiodor Dostoievski =i V`na de aur (poezii =i poeme) de Vasili Fiodorov =i, transpus din italian[, romanul autobiografic al lui Dante Via\a nou[ (]n colaborare cu Nicanor Rusu). 1972 Apare volumul de versuri T[rie (Editura „Cartea moldoveneasc[). Traduce din rus[ romanele Destinele se nasc din clipe de Constantin +i=can =i Podul de peste Drina de Ivo Andrici (Editura „Cartea moldoveneasc[“). 1973 Editura „Lumina“ scoate o nou[ edi\ie a c[r\ii de poezii =i poeme Neamul, iar „Cartea moldoveneasc[“ — volumul Poeme, ]n tiraje de 4 =i, respectiv, 5 mii de exemplare.

ELEGII P{G~NE 

%

Tot la „Cartea moldoveneasc[“ vede lumina tiparului volumul de versuri ]n limba rus[ Dnevnik serd\a. 1974 La Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova apare, ]n traducerea lui Vladimir Bjezovski, romanul Severograd. 1975 Apar, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, volumele Versuri de Evgheni Evtu=enko =i Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, transpunerea din rus[ =i, respectiv, din latin[, fiind semnat[ de Nicolai Costenco. 18 decembrie }n numele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovene=ti ]l decoreaz[ cu medalia „Veteran al muncii“. 1976 I se acord[ Premiul de ]ncurajare al Consiliului Central al Sindicatelor din U.R.S.S. =i al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. pentru romanul Severograd prezentat la concursul unional, anun\at pe anii 1974 -1976, pentru cea mai reu=it[ scriere de proz[ artistic[ pe tema clasei muncitoare. Editura „Cartea moldoveneasc[“ scoate de sub tipar culegerea de povestiri Gheorghin] krasn`e i bel`e. 1978 Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova scoate de sub tipar placheta de versuri Mujestvo. Volumul con\ine traduceri din lirica poetului ]n t[lm[cirea lui Viktor Kocetkov. La Editura „Literatura artistic[“ apare Iliada de Homer ]n traducerea lui Nicolai Costenco. 1979 La Editura „Literatura artistic[“ apar, ]n dou[ volume, Scrieri de Nicolai Costenco, cu o prefa\[ de Vasile Badiu =i Anatol Gavrilov, iar la Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova — o nou[ edi\ie a romanului Severograd. 1980 Editura „Literatura artistic[“ scoate de sub tipar cartea de versuri Euritmii. I se ]nm`neaz[ ]nsigna de Laureat al Premiului Sindicatelor din U.R.S.S. =i al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., premiu acordat anterior pentru romanul Severograd. 1982 Apare o nou[ edi\ie a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir, traducerea din latin[ fiind semnat[ de Nicolai Costenco.
2 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

&

NICOLAI COSTENCO

1983 La Editura „Literatura artistic[“ apare cartea Poezii =i poeme. 1984 Nicolai Costenco este ]naintat la Premiul de Stat pentru cartea Poezii =i poeme. 1985 }n colec\ia Poezie moldoveneasc[ contemporan[, la Editura „Literatura artistic[“, apare ]n limba rus[ volumul de versuri Stihi. Traducerile sunt realizate de Viktor Kocetkov, David Samoilov, Grigori Perov, Boris Dubrovin =i Piotr Parhomovski. 1986 La Editura „Hudojestvennaia literatura“ din Moscova apare volumul de versuri Tal]i sneg cu un cuv`nt ]nainte semnat de poetul =i publicistul Boris Dubrovin. Printre traduc[torii textelor sunt: Grigori Perov, Piotr Parhomovski, Viktor Kocetkov =i Boris Dubrovin. 1988 11 octombrie I se decerneaz[ Premiul de Stat al R.S.S. Moldovene=ti pentru cartea Poezii =i poeme, ap[rut[ ]n 1983. 1990 11 ianuarie Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovene=ti, pentru „crearea unor opere cu con\inut ideatic profund =i de ]nalt nivel artistic, pentru activitate rodnic[ pe t[r`mul traducerilor“, i se confer[ titlul onorific „Scriitor al poporului din R.S.S. Moldoveneasc[“. Apare, la Editura „Hyperion“, ]ntr-un tiraj de 8000 de exemplare, cartea de versuri Euritmii. Selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu. Prezentare grafic[ de Isai C`rmu. Este primul volum editat ]n noua colec\ie de poezie contemporan[ „Orfica“, iar ]n plan mai larg — prima, dup[ 50 de ani, carte a poetului Nicolai Costenco ap[rut[ cu alfabet latin ]n Chi=in[ul natal. }n culegere sunt incluse unele din cele mai frumoase poezii selectate din volumele ap[rute anterior. 1992 6 martie Adunarea general[ a Academiei de +tiin\e a Republicii Moldova ]l alege pe Nicolai Costenco Membru de Onoare. 1993 20 iulie Nicolai Costenco ]nceteaz[ din via\[. Cauza decesului: insuficien\[ cardio-vascular[ acut[. La 22 iulie, poetul e ]nmorm`ntat ]n Cimitirul Central Ortodox din Chi=in[u. Vasile MALANE|CHI

Din volumul POEZII
(1937)

Prolog
Logodna vie\ii mele cu ursita S-a petrecut f[r[ s[ vreau, s[ =tiu. Privighetoarea-=i va c`nta dosita Triste\e, eu — fatalul meu sicriu. La ce-mi sur`de vestea de oracol, C[ voi urzi al lumii rost ]n c`nt? Tot sensul c`ntecului e spectacol +i nu trezirea celor din morm`nt. De voi ]ntinde sim\urilor cupa — Otrava cucutei tot va tr[i. La ochi de-a= duce cu pornire lupa Nu voi afla nimic ]n clara zi. Cine a=teapt[ versurile simple Mai mult dec`t al prim[verii timp? +i cine-=i sparge propriile t`mple S[ afle-n creieri mult visat Olimp? Socot c[ m-am uitat ]ntr-o gre=eal[: }n propria-mi g[oace m[ ]nec. 

Mai mult nici visul nu m[ mai ]n=eal[ +i, ]mp[cat, m[ simt gr[bit s[ trec. Retras ]n pace, cu un singur deget, Un astru mai ferice-o s[-mi g[sesc. De voi gre=i =i-acolo — n-am s[ preget De dragul de-a mai fi iar s[ gre=esc.

NICOLAI COSTENCO

C`ntec
G`ndurile, naltele, Le-am pierdut demult, demult... Dar mereu, mereu ascult Altele, tot altele. Ploile =i grindinea C`nt[ serilor t[cut +i-mi dezghioac[ flori de lut Ici =i pretutindenea. Scuture-le, tremure-le V`ntul frunzele de fag, Lin, adoarm[-n sarcofag Visurile, vremurile. Altele, tot altele Vor veni vie\i pe-aici... +i vor trece, mari =i mici, G`ndurile, naltele.

ELEGII P{G~NE

Transplantare
Mi-e inima dospit[ cu otrav[ }n mijlocul durerii omene=ti. |i-a= da-o, floare-amar[ =i suav[, Tu mam[ ca s[-i fii, tu s[ o cre=ti. S-o por\i ]n leag[n tupilat prin raze, }n veacul lumilor cu ochi senini. S-o plimbi pe umeri repezi de delfini }n lini=tea cere=tilor extaze. Ea nu cunoa=te pace: \[ri toride, Cu sf`=ieri de cer pe ro=ii flori, O cheam[, s[-nfloreasc[-ntre surori; }n mine s`ngereaz[ =i se-nchide. 

C`ntec
}mbr[ca\i ]n catifele moi =i zale, }n poieni de zare fluturi galbeni cad. Coama p[rului cu salcia din vale O amestec =i ne oglindim ]n vad. Ape trec sub punte, iar pe punte — oameni. Chipul li-e acela=i de vorbesc ori tac. Te ]mbe\i de z`mbet, c`nd cu ei te-asameni +i de bucurie, c`nd v`sle=ti pe lac.

NICOLAI COSTENCO

Dar, cu ofilirea, sim\i vecina moarte, Cum z`mbe=te-n glum[, cu o floare-n din\i. Nu m[ tem: de mine e a=a departe Bl`nda sc`nteiere-a ultimei dorin\i.

Sanctuar
}n sicria=ul inimii, t[cut, S-a ofilit buchet de l[crimioare. Nu face\i zgomot! — trupul lor durut S-ar risipi, ca praful pe c[rare. Veni\i ]ncet, privi\i potirul alb... Dar nu-l atinge\i, nu, c[ s-ar putea S[ piar[ — huluba=ul meu cel alb... ... +i asta-i tot ce-a fost iubirea mea...

Poem sentimental
Mi-s ochii grei +i-a=a s[tui De-acela=i monoton peisaj: Obraji p[ta\i incandescent +i ochii du=i afund, ]n cap; +i bra\e at`rnate, lungi, Ca ni=te aripi fr`nte; +i ghebul dintre umeri; +i coastele, pe care sim\i C[ po\i s[ le numeri;

ELEGII P{G~NE

Scr`=nit de din\i; +i-aceste fe\e ]mpietrite +i vinete, ca de statui, Ce-=i macin[ mizeria banal[ }ntre via\[ =i-ntre boal[, Nu pot s[ le mai v[d! +i inima mi-o simt C[ nu mai bate-n mine, Ci undeva, al[turi: Pe strad[, ]n gr[din[. +i luna asta-a=a enorm[, De pare c-o privesc prin lup[, Pare o inim[. M-am s[turat s[ tot ascult Acela=i basm cu moarte, Moarte =i iar moarte (Suferin\[ =i durere). M-am s[turat de-at`tea vorbe tari, De-at`ta josnicie, De t`lhari. Mi-e inima fl[m`nd[ De ging[=ie, de iubire, De romantism, de pace; Mi-e inima fl[m`nd[ De o roman\[ Sentimental[, De o petal[ Presat[ ]ntre foi, De-o stan\[.

!

" +i sufletul mi-e trist, B[tr`n =i obosit, De-at`ta jale, c`t a str`ns De pe maidane, De pe la col\uri, De prin bordeie +i temni\i umede. Mi-e sufletul prea greu: Acest burete, Ce suge-ntr-]nsul pic[turi amare Din toate z[rile, De pe toate c[r[rile. M[ simt strivit de greutatea Acestor zile funerare; Acestor zile sem[nate Cu mor\i, cu cruci =i sput[. Mi-e sc`rb[ de acela=i c`ntec Viermos, murdar, de slug[; De c`ntecul, ]n care cerul E bolta neagr[ de cavou +i-acest p[m`nt Morm`nt. Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! S[ mai aud acest tam-tam De-ngenuncheri =i pl`ngeri! M-am s[turat s[ fericesc Pe cei ce mor =i tac, =i dorm, Iar eu m[ zbat =i pl`ng,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

#

Fiindc[-s viu, Fiindc[-s rob +i pentru c[... tr[iesc. Aceasta-i via\a? Aceasta e menirea noastr[? S[ ne bocim +i s[ ne t[v[lim ]n glod? De azi la toate pun sf`r=it!
***

Era o sear[, C`nd bureza parfum... +i-o ploaie umed[, lunar[. Mergeam pe drum. Salc`mi, ar\ari =i plopi — Ca ni=te fete — =u=oteau. To\i c`\i treceau pe drum p[reau Miopi. +i a trecut o fat[. Dar, nu =tiu, Ori era ]n mine O clip[ de extaz, Cum n-a fost niciodat[; Ori s-a deschis un ochi str[in, Bizar, ce a v[zut Realitatea altfel. De-odat[, parc[ a crescut }n suflet, sub un cer prea pur,

$ Un chip sublim: Un chip de heruvim Ori demon. O clip[ ce m-a nemurit: Sim\eam c[ sunt ]ndr[gostit +i totul, parc[, Era altmintrelea; +i luna ]mi p[rea o barc[ Pe-un lac albastru, }nc[rcat cu stele; +i frunze tremurate de jugastru P[reau o zea imens[, din inele De-argint; +i auzeam =i clinchetul Metalului sunat. Eram ]n vis ori eram beat? +i nori, =i pete Luau conturul unei fete. Chiar toate fe\ele, pe strad[, P[reau c[ seam[n[ cu-aceea, Ce ochii mi-a deschis s[ vad[ Femeia. Sim\eam ]n mine clipa m`ntuirii. Aveam un rost, aveam un scop: F[clia cristalin[ a iubirii. +i c`te planuri n-am f[cut Copil[re=ti, Frumoase =i naive!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

%

Dar le voi izb`ndi? Nu m-oi codi }n fa\a ei? Am s-o s[rut? Dar poate e bogat[ +i st[ prea sus pe scara social[? Voi ]ndr[zni s[-i spun M[car o vorb[? Dar de-o z`mbi, distant, Spun`nd c[ sunt nebun? O, nu! Sunt ]ndr[zne\! N-am obiceiul s[ m[ cru\ +i nu m[ tem s[ risc. Altfel, a= face ca un stru\: Cu capul ]n nisip s[ cri=c. De-acum via\a e a mea! Feti\[ sub\iric[ =i ]nalt[, Nu crezi c[, pentru tine, toate Eu le las balt[? La co= cu filosofii, Cu poe\ii, Cu to\i de=tep\ii! Noi singuri, M`n[-n m`n[ prin scaie\i, Vom alerga dup[ sticle\i; Vom discuta probleme importante: Cum s[ te str`mbi, Cum s[ alergi,

& C`nd s[ te plimbi, +i c`nd s-o =tergi Pe c[ile-ncurcate cu azur, +i celelante, =i celelante... Nu-i drept c[ e frumos? Cu pantalonii sufleca\i +i-n g[uri, ca un ciur, O s[ m[ cred cel mai ferice trubadur.

NICOLAI COSTENCO

Tu, cu o bluz[ rupt[ peste s`ni +i-o fust[ zdren\uit[, Ai s[ te crezi cea mai frumoas[ +i fericit[ femeie de pe glob. Natura ne va fi h`rzob, Noi... doi copii ]ndr[gosti\i. }mi vine — nu =tiu cum — s[ r`d, C`nd m[ g`ndesc: ]n vremea noastr[ S[-nfirip[m o astfel de idil[. }n lumea asta, putred[ de sil[ +i murd[rie, o s[ fim Nep[s[tori, ca =i doi prunci. +i to\i din mun\i, p`n[ ]n lunci Vor =ti, vor spune — ce s[ mai vorbim — Noi ne iubim!

ELEGII P{G~NE

Ploaie

'

Ve=tede fo=niri de frunze pl`ng Amintirea veselului cr`ng. Plou[... Lacrimi vane, picur`nd prin glastre, Ard mu=catele iubirii noastre. Plou[... }n noroiul toamnelor aceste M[ despart tot mai u=or de creste. Plou[... Crac[ z[mislit[-n vis cu luna M[ voi risipi... ca-ntotdeauna... Plou[...

Scrisoare
Azi am primit un plic: scrisoarea ta. Un plic obi=nuit, ca alte plicuri, Cu multe vorbe calde =i nimicuri, +i-un chip ce vrei =i nu-l mai po\i uita. E lini=te... e sear[... ]n odaie — At`t pustiu, at`tea dulci triste\i. +i — nu =tiu cum — ]\i place s[ regre\i C`nd tot trecutul, ve=ted, se desfoaie.

! Cuprins de-odat[ de un dor nebun, S[rut scrisoarea... pl`ng parc[ ]n rochii... +i m`na ta-mi apas[ ginga= ochii. Am vrut s[-\i spun ceva... Ce oare-am vrut s[-\i spun?

NICOLAI COSTENCO

M`hnire de toamn[
Ve=tedele m`ini a toamnei, Peste pomii din gr[din[, S-au oprit alint[toare. Flutur[ lumin[ fin[. Pe havuzul ud =i verde Foi m[runte-au cobor`t. O singur[tate vast[ Azi ne \ine de ur`t. Parcul gol. Pe lungi poteci Frunzele se-ntrec la fug[. Vin, cu m`ini prelungi =i reci, S[ ne preg[tim de rug[. Mai nimic nu ne-a r[mas; Visele se torc sub\iri. Fiecare sfert de ceas L-am umplut cu r[t[ciri. Ce s[ spun: cur`nd, cur`nd Ne vom preg[ti de duc[. Frunzele se cern, la r`nd, Creanga vie\ii se usuc[.

ELEGII P{G~NE

Miez de noapte
Singur sunt ]n cas[, V`ntul e afar[. Parc[ ]n unghere Mi=c[ cineva. Bate ploaia-n geamuri — Inimii — tot una-i... }n od[i vecine Umbl[ cineva. Singur sunt =i ceasul }nd`rjit tot umbl[. }n t[cerea vast[ +oapte parc-aud. Oh, =i noaptea asta F[r[ de sf`r=ire!... Cine m[ cuprinde +i r[sufl[ ud? Cea\[. Bezn[-bezn[! Nu vreau! Vreau lumin[! Al cui chip se-apleac[ Peste ochii mei? Nu-mi strivi g`tlejul, Duh de Miaz[-Noapte. Ia!... Auzi coco=ii, — }n z[voare chei? Repede, lumin[! Cine-n m[dulare

!

! Plumb =i frig ]mi toarn[? Nu vreau ca s[ mor! +i se joac[ umbre, Mari, tremur[toare; Umbre de strigoaice +i se zbat, ]n cor. Lini=te! Sunt singur. Ploaia-a stat afar[. Numai v`ntul jilav A trecut pe-aici. Sun[ ora clar[, Ora salvatoare. S-a aprins ]n bezn[ Roi de licurici. Hei! opri\i la poart[: Nu-i acas[ nimeni... Eu?... sunt o p[rere, Sunt un pumn de scrum... Da!... Odaia-i goal[... Nu! nu-i de v`nzare! Hei! s[ nu m[ m[turi Cu gunoiu-n drum!

NICOLAI COSTENCO

Din ad`nc
Sus, la poarta raiului, Omul izgonit veni. Pl`nse-o vreme =i urni Fluierele naiului.

ELEGII P{G~NE

}ncepu o pl`ngere, Grea povar[ pentru somn, — C[ ]n ]ngeri =i ]n Domn R[ni prindeau s[ s`ngere. +i pornir[ naltele Lacrimi pe poteci de-amurg. +i — o ap[ — una curg Altele, tot altele. }=i pl`ngea p[catele, Ce gre=ite-au fost, de lut. Ce p[cate am f[cut Oare, neiertatele?

!!

Epilog
Pornit de nu =tiu unde, nu =tiu c`nd, F[r[ vreo \int[, poate f[r[ rost, — M[ port ]n lume ne=tiut, torc`nd Din vis z[d[rniciei ad[post. }ncheg un c`ntec — iar mi s-a ur`t; Dezleg o tain[, ]ns[ ce folos? Mi=eii iau virtu\ile ]n r`t +i sufer[ poporul cel de jos. O tr`mbi\[! +i, parc[, v[d: Iisus Suind Golgota ]mpietritei vie\i. Dar cu at`t cu c`t te-nal\i mai sus De zbuciumul l[untric te dezve\i.
3 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!" Lumina stelei n-o mai ]nt`lnim, Punctat[-n infinit — cap de \[ru=. +i nici al lunii palid heruvim }n pacea neagr[ nu mai st[ — c[u=.

NICOLAI COSTENCO

O clip[ de-om sim\i otgonul, vag, Ce-a priponit p[m`ntul doar pe-un crug — +i cum tresalt[ frunzele de fag, Vom tremura sim\ind urma de jug. +i-odat[, furi=a\i peste hotar, }n cea\a nefiin\ei, =i nici legi... Dar ce-\i vorbesc, o, frate-om, barbar! De ce-\i vorbesc, c`nd nu m[ ]n\elegi...

Din volumul ORE
(1939)

Prolog
Ce sunt eu oare? C[ci m[ simt Cu cerul meu, cu \ara mea, cu raiul meu. }n mine e natura cu laboratoare Din care ies plane\i, p[m`nt =i soare. }n s`nge simt plutind smaralde Ori stele =i climate reci =i calde. Sub pleoape am o lume, Dar curioas[ =i f[r[ de nume, }n care locul nu e loc, =i v`sla De cump[n[ a vremii corom`sla +i-o-nclin[, c`nd prea mult, c`nd prea pu\in +i nu m[ =tiu ce sunt =i ce con\in. O fi el vis ori fantezie, ori delir? De toate, f[r[ vrere, eu m[ mir. Nu le-am cerut, nu le-am chemat, nu le-am =tiut, De unde-au t[b[r`t ]n mine, au c[zut. Le nasc, le scot cu sau f[r[ m[sur[, Cu rost ori f[r[, pe aceea=i gur[ A ne-n\elesului. M[-ntreb =i eu Nu fac copil[rii ca ...............*
* Lacun[ ]n text. Prometeu? Dumnezeu? (Nota redac\iei).

!$ F[r[ vreo \int[, f[r[ voie ori solie Cuprins de-o creatoare sf`nt[ nebunie?!

NICOLAI COSTENCO

Preistorie
Stau printre c[r\i — un intelectual. Dar cre=te-n mine-o umed[ verdea\[ +i setea de-a fugi prin iarba aspr[ +i rece cu picioarele descul\e. Ciulite se trezesc ]n mine sim\uri +i gata sunt de-atac, cum fu, prea poate, Str[mo=ul meu p[ros, cu ghioaga-n labe, Cuprins de pofta s`ngelui vr[jma=. M[ uit la m`na care poart[ tocul Ce-mpr[=tie imagini =i idei }n curcubeie. +i deodat[-o v[d }n blana moale cum se-nve=m`nteaz[. }mi vine-n bezna nop\ii, cu vecia C[scat[-n jur, =i n[v[lesc din vreme. Pe-nt`ia nimf[ r[s[rit[-n cale, P`ndind, s-o prind a=a, trandafirie, +i mirosind u=or a n[du=eal[ +i-n tufele de brustur s-o fr[m`nt. Apoi, la r`sul stelelor, povar[ Supus[, ]n coliba mea lacustr[

ELEGII P{G~NE

!%

S[ o conduc. +i-al[turi de femeie, De pe podeaua neagr[-n luciul lunii S[ zv`rl cu ramuri, cuget`nd, ]n glum[, La ve=nicia omului de m`ine.

T[rie
S[ nu ne mai g`ndim la moarte. S[ iubim via\a. S[ ne l[s[m ]n cursul vremii, ca frunza pe r`u. S[ ne sc[ld[m inima ]n rou[ diminea\a +i ochii ]n fuga bel=ugului de gr`u. Aurul p`inii e via\[, e bucurie. Cuptorul prezentului coace pentru viitor. Fr[m`nta\i dulcea\a asta cu drojdia vie A dragostei vechi, ce-o las[ cei ce mor. Iubito, aici e t[ria, e ve=nicia noastr[; S[ lucr[m p[m`ntul, s[ cre=tem copii. De aceea ne z`mbe=te-nstelat[ bolta albastr[ +i Dumnezeu, pe furi=, pierde aur ]n negre c`mpii. Ni s-a dat vinul veseliei, nucile drept hran[. Pivni\ele p[streaz[ tradi\ii, comori. Degeaba, degeaba, triste\e viclean[, T`rcoale ne dai, tot n-ai s[ ne dobori!

!&

Saninism
Un t`n[r ]mplete=te o p[l[rie de paie, Din paie de orz, ]n =apte sau opt. Miroase a ceva pr[jit ]n tigaie, A lapte fiert =i a porumb copt. Vara =i-a stins cuptoarele =i e gata: Plecarea cu regretul pl`ng pe un ogor. Ca un suflet care n-a adus la v[mi plata, Cu greu a s`ngerat datina un cocor. F`lf`itor plute=te sorbit de dep[rtare — }n glasul lui e bocet =i-un strig[t ascu\it. Pe \[rmuri, acolo, ]n hohot de mare Furtuna i-a trecut so\ii prin v`rf de cu\it.

NICOLAI COSTENCO

Cine =tie toate lacrimile, durerile toate. Fiecare e o durere, o flac[r[-n v`nt. +i cine-i nebunul s[ comp[timeasc[, chiar dac[ poate, Toate cele de comp[timit pe p[m`nt. +i sim\urile mele de aceea-s nep[s[toare, +i locul mi-l cunosc; al laptelui scopt }l p`ndesc cu l[comie vrednic[ de soare; Mi-e poft[ de lapte fiert =i de porumb copt.

ELEGII P{G~NE

Potcovarul

!'

Bate, potcovarule, bate-n fier! Bate fierul topit, ca inima mea Scoas[ vie afar[. De ce s[ nu ba\i =i-n mijlocul ei o caia? Am venit, prietene, la tine, Pentru c[ e=ti mut =i nu e=ti curios. Curiozitatea mea ar fi s[ aflu Cum e c`nd mori. Trebuie s[ fie frumos?! Prietene, acum nu-mi place s[ fii mut. Ce frumos sun[ ciocanul pe il[u! +i miroase a zgur[ verde ca sticla. Cum ]\i ver=i tu necazul b[t`nd ]n il[u... Ascult[, frate, nu po\i s[ faci Din bucata inimii o potcoav[? Hai, spune, spune... de ce taci; Am s[-\i pl[tesc o carboav[. Vreau s[ potcovesc iapa dragostei, Care se opre=te-n fiecare sear[ La porti\a altei fete primitoare. Haide, me=tere, ]ncearc[, a=a,-ntr-o doar[!

"

Muguri negri
}n bezna nop\ii singur r[t[ceam. +i glasul omului ruga: — Iertare! La toate casele st[tea la geam, Privind, t[cerea. Risipind amare Parfumuri — flori ca stropi de var }mpr[=tiate-n aer. Pl`ns eteric. De duhuri. R[sunau bizar Copacii ]nc[rca\i de ]ntuneric. +i m-am oprit. Urechea ascu\it Tot cerceta. +i glasul, deodat[, Str[punse nervii goi cu lame de cu\it. Mi-era uscat g`tlejul =i fruntea asudat[.

NICOLAI COSTENCO

Am ]nceput pe strad[ s-alerg ca un nebun +i pa=ii r[sunau str[in =i gol ]n noapte. }n pumni cercam de=ertul din mine s[-l supun +i suferin\a crunt[ vroiam s-o smulg din fapte. Acolo, unde strada ]n c`mp ie=ea pustiu, }n colb m-am pr[bu=it =i lacrimi arz[toare. +i parc[ dedesubt se zbucium[-n sicriu Acela=i glas cer=ind ]n hohote: — Iertare! +i noaptea-ncet, ]ncet ]n zare se r[rea. Nep[s[toare, ziua roia biruitoare. N[=teau, iubeau, mureau... +i-aceast[ rea c[\ea, Via\a, ]ncol\ea pe cei f[r[ iertare.

ELEGII P{G~NE

"

***

Sunt mistuit de nostalgii t[cute. Aud chemarea unor alte lumi. Prin aurirea toamnelor z[cute Spre ce t[r`m din nou o s[ m[-ndrumi? Vor fi =i-acolo — ca =i-aici — acelea=i T[cute, ru=inoase suferin\i. Natalele coline revede-le-a=i! +i ochii ei alba=tri =i cumin\i. E visul vagabond. Acolo, poate, La ce va fi nici s[ visez nu pot. +i simt c[ m[ voi desp[r\i de toate Ce am ur`t =i mi-au fost dragi, de tot.

Poem ]ntr-un vers
Sunt o oaz[ de mister ]ntr-un spa\iu de lumin[.

Catrene
}n a=teptarea nop\ii, c`nd florile sclipesc }n vetrele bogate cu albul lor feeric, Copacii fr[m`nta\i se-ncarc[ de-ntuneric, +i mutele nelini=ti bat golul sufletesc.

"
***

NICOLAI COSTENCO

Cuprins de-ndoliata priveli=te, ad`ncul Se-nchide ca un melc ]n coaja-ndurer[rii. +i numa-n ochi, ca-n maluri, izbindu-=i lin obl`ncul De valuri, se mai simte nem[rginirea m[rii.
***

Natura, spa\iul, vremea ]n mine se ]ngroap[ Ca-ntr-un morm`nt; =i, totu=i, acelea-s mai departe. Se-apleac[ ve=nicia p[injenit[-n ap[, Pe-o u=[ intru-n via\[, pe alta calc ]n moarte.
***

Cum seva pomului se-nmorm`nteaz[-n foi +i-n flori, sicrie verzi =i albe-n cimitir de-azur, Trecutul osemintele =i le trimite-n noi, Cei de nem[rginire m[rgini\i ]n jur.

Impresii dintr-o c[l[torie
Ghemuite stau l`ng[ colin[ Casele albastrului c[tun. Parc-a=teapt[ de sub deal s[ vin[ Zborul fr`nt al primului l[stun.
***

Gardurile de nuiele Dorm ascunse ]n urzici...

ELEGII P{G~NE

"!

+i te m`n[-un dor de stele +i be\ia c-o s[ pici.
***

Ca o hieroglif[, cuneiform S-a schi\at f`nt`na pe om[t. Lini=tea cu mersu-i uniform Vreme deap[n[, cu fa\a ]nd[r[t.
***

H[t, departe, unde c`mpu-i un de=ert P`lc de arbori, parc[-s palmieri. Ne-ndulcise rostu-unei p[reri Dorul altei lumi cu sens incert.

Al doilea itinerar
Colo-n mun\ii norilor E poiana cerului. Trapez, dreptunghi de oale ori =indil[, Iar jos albastru-nchis; sunt mu=uroaie }n care visul fermenteaz[-n mil[ +i veselia-n prunci, c[ sunt o droaie. Fii ]n\elept, o, dorule, cum boii Ce trag ]n plug, ]n g`nd cu-o jungl[ verde. +i vremii las[-te, ca frunza ploii: De n-ai ce c`=tiga, s[ n-ai ce pierde.

""
***

NICOLAI COSTENCO

}n urma noastr[ trist r[m`n M[runte g[ri, triste\i m[runte +i inimi fluturate-n s`n, +i griji cutate-n frunte. Un stol de frunze-n pomii goi: Prigori ursuze au r[mas. Uscate visuri dorm ]n noi, Cum p[s[rile f[r[ glas.
***

C`nd stolurile g`ndurilor mele }n aripi suf[r neputin\a roab[, Atunci dau drumul visului =i-n grab[ Trec dincolo de lun[ =i de stele. Prins ]n mreaja norilor, St[ canarul soarelui.
***

Adio! Timpul vostru a trecut! +i noaptea soarelui privirii obosite E scump[. Trec[torul nostru lut E-nduio=at de clipele tr[ite. S[ pl`ngem to\i copiii nim[nui? La ce? Azi toate florile din urm[, }n sufletele noastre de statui, Cu buze de mireasm[, pl`nse, scurm[.

ELEGII P{G~NE

"#

P[catul, biruind ]n zgura noastr[, Sur`de ]ngerilor blonzi, uci=i. Zadarnic pl`nge bolta cea albastr[ Pe con=tiin\ele cu ochi ]nchi=i...

}=i pl`nge infinitul...
}=i pl`nge infinitul sirenele de ghea\[. }n pasul t[u gazela a pus un fin acord. }n marmor[ feeric a poposit via\[ +i-n ochii t[i nostalgici l[stunii du=i spre Nord. Nu te mira c[-n urm[, sub fiecare pas, Regretul, ca un schilav, se roag[ =i te cheam[, C`nd sufletul suspin[ trudit, f[r[ pripas, Lovit de-a ta cruzime, ucis de-a nop\ii team[. De-acum peste lumina ce-\i flutur[ pe cre=tet Triste\ea liliacul de=ertului aga\[. +i-n inim[, [st num[r cu trup b[tr`n =i ve=ted, }=i pl`nge infinitul sirenele de ghea\[.

Elegie
Vom pleca cur`nd! Se-ng[lbene=te zarea. V`ntul ca un schivnic printre pomi tu=e=te. Crengile ]n geamuri bat, timide de=te. Frate, hai s[ ascult[m cum sun[ dep[rtarea...

"$ Pace inimilor ce-amu\esc ]n piept! V`ntul ca o umbr[ printre pomi tu=e=te. Cu aripi de s`nge toamna-n codri cre=te, Prim[vara nu =tiu de-am s-o mai a=tept. Crengile ]n geamuri bat, timide de=te. Bat prieteni buni la u=a nim[nui. Nici o vorb[ bun[ n-ai cui s[ mai spui. Luna, ca un bolnav, rar pe drum p[=e=te. Cad uscate frunze s[rut`nd c[rarea, Amintirea noastr[ e un truc pervers. Moartea, ori o fiar[... s-a oprit din mers? Inim[, nu bate! Nu-i sim\i r[suflarea?

NICOLAI COSTENCO

Final
C`teodat[ m[ cuprinde un ad`nc =i tainic dor: La limanul unei ape, plin de lini=te, s[ mor. De pe-ntinsul cre\ de valuri, lin adie o chemare +i de dincolo de vreme, =i de dincolo de mare. Fete goale de lumin[ parc[ joac[ ]n nisip; Trupul se destram[-n aer =i r[m`n f[r[ de chip. Umbre dinspre ceruri, umbre ]mi acop[r taina mor\ii. Ridicat f[r[ de aripi trag inelul greu al por\ii. +i pornim — convoaie limpezi, pline de c`nt[ri =i slav[... +i ]n urma fiec[rui cade-o stea de foc, bolnav[.

ELEGII P{G~NE

Charmion

"%

Sunt ochi f[r[ de lacrimi =i lacrimi f[r[ ochi: Misterul ni se d[ cu stropul =i precaut. Din pene lungi de stru\ =i fo=nitoare rochi S[ facem cadru scump: e sentiment =i flaut. Pe-un cer boltit, de foc se-a\`\[ un narcis, Mai juc[u= pe v`sle. Din lini=ti visul gust[. Limbajul serii noastre e dulce =i concis, Amurgul moaie-n s`nge o arip[ ]ngust[. }n ochii mei profilul e calm =i e corect. Doar pieptul tulburat se zbucium[ s[lbatic. Un murmur p[s[resc =i-un g`ng[vit insect Oficiaz[-n codrul de aur =i j[ratic.

Poveste
+tiu via\a ta: flori ro=ii, frunze verzi, Icoane, candele =i draperii. +tiu c[-\i pl[cea pe g`nduri s[ te pierzi Furat[ de amurguri viorii. +tiu pasiunea ta: pe clape reci Hulubii m`inilor du=i de delir. +i fruntea g`nditoare cum \i-o pleci O v[d, pe al\i boboci de trandafir.

"& Dar dezmierdarea m`inii tale mici, Acelei m`ini nervoase, de om[t, E ca un vis demult trecut pe-aici }n amintirea-ntoars[ ]nd[r[t. Din flori n[scut[, risipit parfum, Plecat[ unde vis, nici doruri nu-s, — Din bezna dep[rt[rilor de scrum Prive=ti uimit[ stea de la apus. Aici sunt st`nci, iar dedesubt — abis +i iat[ fruntea ostenit[-n g`nduri. Iar peste ochii ce nu s-au ]nchis Trec corbii ceasurilor r`nduri, r`nduri.

NICOLAI COSTENCO

Amurg
C`nd voi ]nchide ochii, iubito, mai domol Dec`t aripile cocorul obosit, S[ =tii atunci c[ ora fatal[ a sosit S[ las de-acuma trupul de vis =i c`ntec gol. +tii versurile-acelea ]n care leg[nam Lumina frun\ii tale =i p[rul — reci c[rbuni!... Petalele de c`ntec de-acum n-ai s[ le suni, Precum atunci, prin holde pe c`nd cutreieram. }ntins pe un r[zor de flori liliachii, Sub codrul plin de steaguri, cernit =i bocitor, Fiindc[ mi-a fost glasul de chin alin[tor, }ngenunchea-vor fiare, s[ mi se-nchine-nt`i.

ELEGII P{G~NE

+i ]ngerii din ceruri vor cobor] apoi; Vor fumega c[delni\i cu clinchet de metal }n m`na lor. Luceferi din albul lor caval Bemolii de lumin[-=i vor pl`nge pe z[voi. Tu — ]mpletind plevai\e, vei str`nge fruntea-n veci De g`nduri pustiit[ =i plin[ de t[ceri; }nconjurat de-un abur trandafiriu ca-n meri Prim[v[ratici floarea prin crengi de aur, reci. Te vei pleca t[cut[, cu gesturi largi, spre mine, Pe buze ]mi vei pune s[rutul cel fr[\esc. +i eu-\i voi da t[rie — ca semn c[ te iubesc — S[ ve=nice=ti iubirea =i facerea de bine.

"'

Drum de toamn[
Am trecut prin vechiul parc: Teii tri=ti, usca\i castanii... Mi-ai ie=it de-odat[-n cale... Cum trec anii, cum trec anii!... Pa=ii no=tri, dezolant, R[scoleau ]n frunze moarte. Ne-am privit mira\i =i, parc[, De departe, de departe... Am trecut prin vechiul parc: Teii tri=ti, usca\i castanii... Am trecut sau doar ]mi pare... Cum trec anii, cum trec anii!...
4 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

#

Z[pezi topite
E o mireasm[ de z[pezi topite. Noaptea — albastr[. Reci palori lunare. Curg stre=inile. Suferin\a-i grea, Precum =i dragostea mea e prea mare. Iubita, undeva, ]ntr-o stradel[, }=i pl`nge a=teptarea. Cu inelul I-a= bate-n geam, c`nd luna, printre nori, Alunec`nd, ]=i sun[ clopo\elul. Sunt plin de o triste\e, de-un sf`r=it. }n zvon de zurg[l[i =i de copite, Pe str[zi m[ pierd. +i-n suflet se a=tern Miresmele z[pezilor topite.

NICOLAI COSTENCO

C[l[uza
Iubire, dac[ vrei, \i-oi ar[ta Ale c`nt[rii ginga=e z[brele +i-ostaticul de-acolo — cucuvea. Pe cale nu cumva te speria: Dih[niile-s multe, dar nu-s rele, Ca =arpele cel negru ce dormea Sub ro=iile balcoane de lalele. O raz[ pip[ie cu o nuia G[lbuia maz[re a unei stele... ... +i cam a=a e, vezi, cu toate cele Ce ob`r=esc din fantezia mea.

ELEGII P{G~NE

P[m`nt natal
P[m`nt natal — odihn[ =i alean, Sub cerul t[u de plumb Hristos plute=te +i la r[scruci de drum basarabean Mul\imea-ndurerat blagoslove=te. }n chinul t[u de veacuri adunat, P[m`ntul meu m[nos, cresc albi luceferi. Se-nal\[ turle zvelte peste sat +i-n sufletele oamenilor teferi. P[m`nt natal — pe dealuri zburd[ c[i U=oare ca lumina de p`raie; De-a pururi d`rz a stat ]n ochii t[i R[bdarea, care judec[ =i taie. Sunt pl[m[dit din carnea ta =i duh Ce ]n str[mo=i s-a zv`rcolit ostatic. Vreau codrii t[i =i b[l\ile cu stuh, Vreau stepa ta — s[ r[t[cesc, s[lbatic. La harpa razelor, pe strune de argint, Cu m`na sufletului de cristal, Urechea inimii ]n tain[ s-o alint De ce \i-e ve=nic dor — p[m`nt natal!...

#

#

La r[z[=ie

NICOLAI COSTENCO

Albind printre copaci e o c[su\[ mic[, }n care au tr[it, ]n =ir, to\i mo=ii mei; N-au cunoscut robie =i n-au =tiut ce-i fric[ — Priviri aveau de vulturi — r[ze=ii de Orhei. Sub stre=ini, azi, sunt cuiburi de p[m`nt, Ferestrele-s r[cli\e cu mu=cat[... +i plopul, de povara vremii fr`nt, Vremelnicia cu n[dejdi ]mbat[. Din vechi s-a dus pomina de codreni, Cu spuma laptelui sub cu=me moi, Cu r[zvr[tirea spus[ la poieni +i pumnii str`n=i pe topora=e noi. Azi, codrul vechi e-un basm de mult trecut... Pe coaste plugul r`m[ — ran[ vie. E-at`t de-amar pe fe\ele de lut +i-n suflete — amar de poezie. Lor nu le vine-a crede c[, de-acum, Un vis de ]nviere s[ ]ngroape. Ci v[d cum cre=te flac[ra din scrum, De-a dreptu-n ve=nicie, ape-ape...

ELEGII P{G~NE

}n codru

#!

Sub borangic sub\ire, de paing, }n codru dorm aripi ml[dii de z`n[. C`nd macii basmelor mi se ]nchin[, Argint =i s`nge de pe cre=tet ning. Mul\imi de urme duc la ape reci, Cu maluri m[t[soase, verzi =i str`mbe. Prin frunze vin luminile ]n tr`mbe +i se-ncrusteaz[, calde, pe poteci. Stejarul r[sucit ca un =urub +i-a r[sturnat ]n t[u, posac, figura. Un g`nd[cel pe-un trunchi s-a dat de-a dura +i-a s[getat t[cerea un hulub. P[durea venereaz[ luna: cult. Misterios prin mii de flori t[m`ie Albastre =i unduitoare br`ie... Cu sufletul mi=cat stau mut =i-ascult: Se-aud cum pasc s[lbatici c[priori +i pa=i abia sim\i\i de fiare crude; Un zumzet somnoros ]n jur se-aude +i harul Domnului trec`nd prin flori.

#"

}n sat la noi
}n sat la noi, la Cegoreni, Printre priporuri =i ponoar[, +erpuie drumuri lungi de car[. Iar cerul — clopot de azur — E-ncins de vii jur-]mprejur. La noi nu este ca aiurea: S-auzi ]n fream[te p[durea; S[ vezi la =ipot de ci=mea Ghilind neveste p`nza nou[, Pe nalba jilav[ de rou[ Cum o ]ntind — c[r[ri de nea; S[ vezi =i fete la uluc, Sub plasa umbrelor de nuc, Cum r`d, se zghihuie =i \ip[, O tinere\e de risip[... Din c`nd ]n c`nd, pe l`ng[ hat, Cu mers de ra\[, leg[nat, Trec fetele de m[ritat De c`ntec =i mireasm[ pline; Cu gene lungi pe ochi plecate, La trec[tori c`nd vor s[ cate. Ro=ea\a fe\ei, de ru=ine, Le st[ at`t, at`t de bine. +i r`de apa-nceti=or, C`nd se revars[ pe picior Din cofele prea pline.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

}n sat la noi tr[iesc buneii. Sunt fruntea satului: r[ze=i. Au cas[ mare, cu =indil[, +i-n fa\a casei — doi cire=i. Dar casa lor nu este vil[, Ci, doar, o cuhnie de chirpici, Cu grinzi de nuc =i mint[ crea\[, Uscat[ an de an sub lea\[; Cu ea g[tesc rachiu buneii. +i e pl[cut la ei c`nd, seara, Un pui de zeam[ fierbe-n oal[. +i-a=a miroase-a muruial[, A grajd, a mint[ =i a cear[.

##

Toamna
Cine-a desfrunzit gr[dinile +i le-a amestecat cu suspinele? Cine-a scuturat frunze, pe care P[s[rile =i-au scris c`ntecele la plecare? Cine-a dezbr[cat ]n pielea goal[ copacii +i i-a biciuit cu furtunile? S[racii! Toamna a venit! Cine a zv`rlit din cer ploi =i grindeni, S[ boceasc[ la ferestre, pretutindeni? Cine a b[tut ]n u=[ =i ]n cercevele +i a l[sat cuiburile f[r[ r`ndunele? Cine a chiuit ]n horn =i a dat busna ]n tind[ Scutur`nd izma uscat[ de pe grind[? Toamna a venit!

NICOLAI COSTENCO #$ Toamna a venit =i-au sc`r\`it pe deal morile +i-au cobit pe cr[ngi o noapte-ntreag[ ciorile. R[zoarele cu trandafiri =i gheorghine S-au pr[p[dit f[r[ veste =i f[r[ suspine. }n cu=ca pieptului s-a zb[tut inima, ca o p[s[ric[ Mic[, mic[ — =i care mai-mai n-a murit de fric[.

Mitologie basarabean[
}n c`mpul verde dorm g`ng[nii reci... — Tu pe acolo c`nd va fi s[ treci, Pe sub c[pi\e, vezi, de Dragobete Nu se ascunde; ori, de pe sub cr[ngi, Codrean, cel ce-a pus g`nd viclean pe fete, S[ nu te-n=face; unde-auzi t[l[ngi S[ te fere=ti, c[ poate e Delean Ce st[ cu m`na-n cre=tet de mioare +i zice din caval p`n[ te doare De dorul lui al inimii m[rgean. Pe zare r[s[ritul vars[ jar... — +i vezi, copil[, scap[ de amar! Pe puntea ceea nalt[, spre ci=mele, Te uit[ bine: dac[ sim\i din plop Arz`ndu-te priviri cu g`nduri rele, Chiric[-i, tu s[ =tii, cel slut =i =chiop. }n fa\a lui hlizit[, de n[t`ng, Nu te ]ncrede, — bag[-\i fa\a-n poal[, C[-n turta inimii ]l roade-o boal[, +i cei ce-l v[d picioru-=i fr`ng.

ELEGII P{G~NE

#%

Se-aprinde valea, iaz de untdelemn... — S[ nu te duc[ benga la ]ndemn Ca, unde se str[pung poteci ori drumuri, Tu foc s-aprinzi — cartofi ori p[pu=oi Cu miezul miresmat, s[ coci — c[ fumul Se schimb[-ndat[-n umbr[ de strigoi +i, hohotind, d[ busna prin frunzi=, S[ pl`ng[, cu blestem, la sf`ntul Foca. +-atunci nici cear[, nici oloi cu oca Nu te mai scap[ de-al s[u v[z ponci=. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar fata, — de, ca fata, soi z[lud! Cu Dragobetele-n f`na\ul ud S-a t[v[lit; =i Codrena= la \`\[ I-a pus c[u=ul m`nii, iar Delean }n co= un dor i-a pus, pe c`nd, ]n g`\[, Tot Dragobete i-a pus m[ghiran; Chiric[ i-a rupt glezna, iar n[frama Pe p`r[ia= s-a dus, un nenufar; +i-a ars-o Foca-n inim[ amar. ... +i fata-acum se j[luie la mama.

Dansul unui duh
Fierbe dragostea ]n mine Ca un zumzet de albine. Ici m[ scutur — Vesel flutur — Pe o floare

#& De cicoare. Colo, prin dumbrave, Peste ierbi jilave, Chiote reped cu gura: S[ dau fetele de-a dura. Lumea noastr[ Inutil[, Sub albastr[ Tremurare de zambil[, Se-ngreoaie }n p[injeni= de ploaie. Sar din timp Prin Olimp. Botul umed M[ ]ncumet S[-l ]ngrop — S[rutare, ]ntr-un plop. Lume, lume f[r[ trup Din cotloane de p[dure! Ar[t[ri de neguri sure Ceasul magic ]ntrerup. Unde-i Pas[rea M[iastr[? Cos`nzeana, Barb[-Cot, F[t-Frumos =i-acel netot Zis P[cal[? De fereastr[ M[ apropii lin din joc +i cu banul: toc, toc, toc!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

#'

— Fetelor, veni\i de-mi spune\i: }n zulufi Flori postume O s[-mi pune\i? Tufe mari de nalb[ }=i deschid guri\a alb[. Pentru cine? Pentru mine, Cuviosul zbur[tor, Must[cios =i berbant V`n[tor Din t[r`mul cel[lant! Fierbe dragostea ]n mine Ca =tiubeiul cu albine. Ici m[ scutur — Par un flutur — Pe o floare De cicoare, Colo, prin dumbrave, Dorm prin foi bolnave, Frunze mozolind cu gura, +i dau fetele de-a dura.

Rapsodie basarabean[
Dragoste, r[spunde-mi, n-ai vrea undeva s[ fim la \ar[, Cam pe-atunci c`nd pitpalacul scoate puii ]n secar[; C`nd ]n nop\ile profunde, luna ca o al[m`ie,

NICOLAI COSTENCO $ Somnoroas[, l`nceze=te peste adormite gr`ie. Codrul poleit, sub poale cu privirea lui ad`nc[ De mister, va da urechii doar murmurul de sub st`nc[ Al izvorului. P`r[ul, printre foi de brustur, late, G`ng[vind, tot ochiuri-ochiuri, luciul stelelor va zbate. Nu te teme! Nu-i nimica. Hai, descul\[, pe poteci — +tii, potecile de codru umede mereu =i reci. |ine-m[ de bra\ ori vino, l`ng[ piept de te lipe=te: Nu e nimeni, din h[\i=uri numai frica ta prive=te. E-ntr-un loc poiana unor de demult uita\i haiduci Care-au putrezit prin temni\i, ]n c[tu=e =i butuci. Amintirea le-o p[streaz[ c`ntecele din popor... Nu te-nfiora: =opte=te codrul rug[ciunea lor.

***

Dragoste, eu am la \ar[ o c[su\[ de v[zduh, Are prisp[ muruit[ =i o strea=in[ de stuh. }n ferestre, dup[ gratii, ard mu=cate ]n vazoane +i-n ungher un mac c-un lic[r de lumin[ la icoane. Ai s[ intri, dar ia seama, nu sta m`ndr[, ci s[-\i pleci Tufa asta de t[ciune, pragul c`nd va fi s[ treci. Nu c[-i joas[ u=a, ]ns[, se cunoa=te din vechime: F[r[-nchin[ciune-n casa omului nu intr[ nime. Ai s[ vezi o lai\[ larg[, peste ea un \ol v[rgat +i un p[retar, pe-o spat[ de bunica mea lucrat. La un cap[t, c[p[t`ie p`n[-n bagdadii cl[dite, +i pe grind[ o Psaltire... =i-alte lucruri ]nvechite. Am s[ scot dintr-o firid[ o garaf[ de rachiu Cu pojarni\[. Pe-o tav[ r[z[=easc[ am s[-\i viu C-un colac ]n =apte vi\e =i un fagure de miere: Cu acestea mai prinzi suflet =i oleac[ de putere.

ELEGII P{G~NE

$

***

Cred c[ =tii ce-i r`nduiala =i ce nu — am s[ te-nv[\, C`nd cu-o vorbuli\[ bun[, c`nd c-un dr[gulean de b[\... +i-ai s[ fii, copila badei, un motan de gospodin[ Harnic[ =i cert[rea\[: vr[biu\[ =i albin[. Cu fl[c[ii de la coas[, cu vizdogi la cozoroc +i cu coasele pe umeri, rumeni\i de-al zilei foc, C`nd, ivi\i ]n deal, la cruce, dup[ chiot ai s[ =tii Ce vor, fiara lor de tineri! de necheaz[ sus, la vii. Pe m[su\a scund[, -n zolnic, aburind dintr-un ceaun, Repede r[storni un soare de m[lig[; ce s[ spun, C`nd mai dai mujdeiul, br`nza =i ]n str[chinèle noi Bor=ul ardeiat ca focul, — r`de inima ]n noi! }nspre masa-n trei picioare t[b[r`nd ca o l[cust[, Ne mir[m ce-i larg[ pofta, g`ti\a ce-i de ]ngust[. Din cotloane, plopi de fumuri ]n t[cere se-nverig[... Satul tot adie-a lapte, leu=tean =i m[m[lig[.
***

Eh, iubire, pune dreapta ici, la piept, f[ jur[m`nt, De g[se=ti ceva mai stra=nic pe f[\area de p[m`nt! S[ te scoli ]n zori, pe rou[, c`nd vecinul Dumnezeu }n de ziu[ trandafirii =i-i plive=te de chir[u. Tu, ]n doni\a g[lbuie, str`ns[-n cercuri, ]ncrestat[ Cu fier ro=u, pe Joiana mergi s-o mulgi dup[ corlat[; S[ trimi\i, apoi, vi\eii la ciread[, c`nd v[carul Pentru vite ori vreo m`ndr[ ]=i revars[-a=a pojarul Dintr-un fluier. +i d`nd hran[ la cob[i, la c`ini =i porci C-un obraz de lapte proasp[t la iubit s[ te ]ntorci. M`ng`ierea mea! Lumin[! Trup suleget, g`t minune!

NICOLAI COSTENCO $ De-a= putea, tot ce-i pe suflet pe de rostu-lea \i-a= spune: C`t de alb[-\i este pielea, ca o lamur[ de gr`u M[cinat[-n moara nou[-a Neam\ului, cea de pe r`u; C`t de fraged \i-este s`nul =i c`t de sub\ire glezna; C`t de g`nditori \i-s ochii, c`t de-ad`nc[ le e bezna; C`t de me=ter \i-este bra\ul, unduios ]n m`ng`ieri +i s[lbatic \i-e s[rutul r[scolind str[vechi pl[ceri; C`t e lini=tea de-nalt[ =i aducerea aminte: Parc[ arde-n tine-un munte de iubite oseminte, C`nd, al[turi st`nd, ]n miros de l[icere, ]n c[mar[, Bem a dragostei licoare, dulce-a=a =i-a=a amar[!

ELEGII P{G~NE
(1936-1940)

I-a Elegie p[g`n[
Motto: Ales Vergängliche Ist nur ein Gleichnis; Das Unzulängliche, Hier wird’s Ereignis; Das Unbeschreibliche, Hier ist’s getan; Das Ewig-Weibliche Ziet uns hinan. Goethe Ce frumoas[ e=ti, iubito! C`ntarea c`nt[rilor

Frumoas[ e=ti, iubito, cu chipul t[u curat. |i-a= soarbe-a gurii dulce =i s`nger`nd[ floare! }n p[rul t[u ca noaptea, de v]nturi r[sfirat, Via\a mea-=i ]ngroap[ trecutul =i-ntristarea. D[-mi s[rutarea gurii, cum o d[ florilor Fierbintea-nvolburare a zorilor. Chemarea Mea cre=te-n v[lm[=agul cel p`rjolit de dor Al clipelor, opre=te ]n calea sa destinul; La glasul meu to\i crinii pl`ng, zgribuli\i, =i mor.

NICOLAI COSTENCO $" Eu sunt iubitul celei ce-mi d[ruie=te vinul Mai tare ca al mor\ii ai s`nilor ei mici, Ca dou[ porumbi\e cu ciocul roz. }nchinu-l

Acest pahar al clipei p[g`ne-n cer =i-aici. Frumoas[ e=ti, iubito, cum alta-n lume nu e! Tu m-ai mu=cat de suflet cu al iubirii bici +i inima-ai legat-o de flac[ra ce suie Din beznele ad`nci ale vie\ii p[rinte=ti Pe s`ngeroasa mor\ii =i soartei c[r[ruie, — Spre ]nflorirea pur[ a z[rilor cere=ti. Acolo cine este =i m[ a=teapt[ cine? Sc[ldat[-n vijelii de visuri — tu, doar tu e=ti!
***

M-am desp[r\it de-a clipei statornic[ micime, M-am desf[cut din c`l\ii unui banal trecut, +i str[lucesc s[lbatic, zv`rlind peste mul\ime Sfidarea tun[toare: — am dragostea ta scut. O, te iubesc, fecioar[! tu-mi e=ti ]mp[rt[=irea Vie\ii noi ]n care sunt ]nger ren[scut. }mpr[=tie-\i din ochii ]ntuneca\i uimirea! }n templul f[r[ zei al lumii am surprins Misterul zeit[\ii ce ne-a supus — Iubirea.

ELEGII P{G~NE

$#

Coboar[-\i fuga roz[ a vrerii, ]nadins, Pe sidefata scar[ ce sufletu-mi lunatic, Pe frun\i de flori =i s`nge, spre tine a ]ntins. Nu te feri de-al gurii ]mp[timit j[ratic; }mbr[\i=[rii — =arpe — nu te ]mpotrivi! Iube=te-n mine duhul ce l-am \inut ostatic Din veacuri, ale c[ror dureri te-ar otr[vi De le-ai cunoa=te. Scumpo, frumos e al t[u nume; +i buzele — =optire — cu gura le-a= strivi, — Aceste vi=ini coapte pentru strivit anume. Iube=te-m[, =i-n clipa oprit[, poate-n veci, S[ nu ne pese nici de-or`nd[, nici de lume. Cuprinde-m[ cu zorii acestor bra\e reci, }nn[bu=[ la s`nu-\i acest cap beat de g`nduri Acum, c`nd crap[-a nop\ii nenum[rate teci +i boabele de stele pe cer sar r`nduri, r`nduri. M-apropie de tine, ]n sufletul t[u nud S-aud cum carii rod ale veciei sc`nduri; S-alung =i presim\irea acestui blestem crud, C[ tu =i eu, odat[, vom repeta-mpreun[ Sf`r=itu-ngrozitor al mor\ii. O aud, Psalmodierea stearp[ a unui glas; r[sun[ Citania de veghe l`ng[ un lung sicriu, — Pe l`ng[ geamuri, v`n[t, un miorl[it de lun[, —
5 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

NICOLAI COSTENCO $$ +i ]n sicriu — eu singur, rob trist, nici mort, nici viu. Cuprinde-m[, mi-e team[ de-a mea singur[tate; S[rut[-mi gura ars[ at`t c`t nu-i t`rziu

+i iart[-m[, c[ n[rui a clipei maiestate Cu-acest delir de g`nduri! Sunt, poate, un nebun, }nnebunit de-a lumii etern[ nedreptate; Sunt, poate, un titan, nu pot s[ m[ supun Acestei legi ce \ine pe omenire jugul Misterului: vreau lutul de cazna-i s[-l r[zbun, Din pomul ve=niciei s[-i d[ruiesc bel=ugul.
***

Printre at`tea stele cu creste-nfl[c[rate, Pe care nici tipare, nici suflete n-au loc; Printre at`tea astre cu turnuri crenelate De safirii penumbre, ori ro=ii umbre-n joc, — O inim[ spuzit[ agonic numai bate, P[m`ntul: astrul nostru f[r’ pomp[ nici noroc }=i poart[ cu r[bdare prin vreme s[r[cia, Cu p[duchimea lumii ce mi=un[, calic. De nu p[m`ntul — omul viseaz[ Ve=nicia, Aceast[ pl[smuire de patimi =i nimic, — D`nd un decor de basme b[tr`nului p[m`nt, Acestui glob funebru, acestui splendid dric!

ELEGII P{G~NE

$%

Orgolios ]ncearc[, s[rmanul, ]n cuv`nt S[ afle perspectiv[ eternit[\ii sale; +i-a sa de=ert[ciune-i pe temelii de v`nt. Cu biblicele r`nduri vrea mintea s[-=i ]n=ale Cu vorbe pr[fuite, cu oameni ca =i el, +i-nfrico=at ]nal\[ t[cerii osanale. O minte de o =chioap[, un cap flocos sau chel, O inim[ de =oarec — =i-un vis de nemurire!... De-ar =ti c`t e de comic, =i c`t e de mi=el... Iubita mea, ca vinul m[-mbat[ fericirea C[ searb[da ta via\[ cu-a mea ai ]mpletit! Din tot ce credem, ast[zi ne-a mai r[mas iubirea. Chiar de-mplinim ]n gluma Celui Ascuns un rit Hilar p`n[ la tragic, ]n biata comedie A dragostei noi rolul ni l-am ]ndeplinit Destoinic — iar r[splata ]n fa=[ ]nt`rzie... Tr[iesc doar prin iubire =i, poate, c[ tr[iesc Iluzia mai tare dec`t o ve=nicie, A c[rei nep[sare-o desfid =i o ur[sc!
***

M[-ntrebi de ce m[ zbucium; de ce nu-mi aflu pace La s`nii t[i, ca mieii b[l[i; de ce nu-s bl`nd?... Cum oare pot, c`nd v[d cum bordeiele s[race

NICOLAI COSTENCO $& Bogatului f[\arnic, obraznic =i fl[m`nd, Sunt treapt[ spre o via\[ la care n-are dreptul, Cum pot privi la \easta ce nu cunoa=te g`nd

}nalt, nici ideal =i care-=i umfl[ pieptul, Cu vorbe mincinoase ]nzorzon`nd ades Sordida sa f[ptur[. Pot eu s[ fiu adeptul Tihni\ilor, licheaua din propriu interes, +i s[ pretind mul\imii c-acesta este farul? Pot eu pe putregaiul mizeriei s[ \es Un v[l de vise roze? Ar fi prea greu calvarul. Mai bine pe trudita mea cruce s[ m[ bat, Din inim[ ciocan improviz`nd amarul, Dec`t de fericire, s[ picur, ]mbuibat!... Cum vrei s[ aflu pace, iubit[ rea =i dulce, C`nd fete ca =i tine-=i scot trupul la mezat +i pierd pe totdeauna speran\a s[-=i mai culce Cu dragoste candid[ c[p=orul pe-un piept drag; Ademenite c`nd de izul unei bulce, Fl[m`nde, castitatea =i-o dau unui pribeag Zg[rcit la bani, dar larg ]n vi\ii =i ]n pofte; Cum pot fi mul\umit, c`nd pentru un posmag Se vinde-o copili\[; de dorul unei cofte O fat[-n r`nd cu lumea c`nd nu mai poate fi; Ori o m`r=av[, a vreunui bleg Irofte,

ELEGII P{G~NE

$'

Zv`rlind ]n fa\a lumii un vag drept de-a iubi, }n balele minciunii c`nd murd[re=te-o mam[, Cum pot tr[i al[turi de tine, colibri? C`nd un copil din leag[n un s`n v`ndut recheam[, Eu s[ fiu fericit? R[spunde-mi, nu-i nedemn, Ca pentru omenirea ce rabd[ peste seam[ S[ nu te lup\i? S[ nu smulgi al suferin\ei semn De pe coroana [stui ridicol rege-al firii, Zis om? S[ st[rui ve=nic, cu inima de lemn +i un sur`s placid, la jertfa omenirii, Cu mul\umirea crud[ c[ nu e=ti tu atins? Ce plin[ e=ti de sine, mireasm[ a iubirii! S[ treci pe l`ng[ pilda Eternului }nvins, S[ te cumineci jertfei, s[ rumegi aspre azimi Cu mul\umirea unui vi\el de vac[ lins! Icoan[-a frumuse\ii de e=ti, ]n fa\[ cazi-mi, S[ v[d scheletul vrerii de sine, vreau s[ v[d, Tu, vis de fericire, pe ce temei te razimi. Voi, ochi, frumo=i ca noaptea, obraji, voi, de om[t... Ori ]nd[r[tul vostru, ca un torent ]n albii De crini =i de sidef, nu curge un pr[p[d De g`nduri m[run\ele? Sub z`ng[nitul salbei Nu m[sur[ clepsidra al vremii picur lin? +i-n dosul astei forme =i sub dantela albei

NICOLAI COSTENCO % Priveli=ti — nu se ascunde un m[rginit destin? O, nu vorbi, iubito! Olimp e al t[u nume, }n care zeii mor\i dorm somnul lor virgin!

Tu te-ai n[scut a=ijderi lui Venus, turn de spume; }ntre p[m`nt =i cer — un magic leg[m`nt, +i leag[nul t[u este de-azur; =i de parfum e. Sunt st[p`nit de tine ca de un demon sf`nt, +i te iubesc cu c`t tu cu vorbele m[ chinui. Tu-mi pari a fi imboldul ce m-a f[cut p[m`nt. Cu pura r[t[cire prin spa\ii tu pricinui Pornirea ca din patru pr[p[stii s[ m-adun — +i trei sunt numai bezn[, a patra doar lumin[-i +i harfa sideral[ =i-al nemuririi bun Cu sila s[ ]nghesui ]n str`mtele tipare, +i muritoarei soarte fatal s[ m[ supun! O, b[nuiam prin secoli a ta ]nfiripare +i frem[tam la visul c[ e=ti sortita mea Iubit[. M[ durea c-am s[ tr[iesc sub soare — A suferin\ei oarbe =i-a vanit[\ii stea, — C[ voi tr[i-ntre oameni, cu ei o s[ m[-ncaier, C[ci viitoarea har\[ ]n mine, surd, mustea. De m`inile uit[rii, tors din al lumii caier, Din pofta-ndeplinit[ =i lacrimi — m-am n[scut; +i primul spasm de groaz[ fu primul g`t de aer.

ELEGII P{G~NE

}n dezolanta noapte a vie\ii am crescut Ca un r[boj pe care un trist oier ]nseamn[ Dureri f[r[ de num[r spre-un \el necunoscut. Iubito, l`ng[ tine, un g`nd ascuns m[-ndeamn[ S[ cred c[ o gre=eal[ fu faptul s[ m[ nasc. Ce-ar ]nsemna o frunz[ ]n minus pentru Toamn[? +i-mi pare, c`te-odat[, spre-un fantezist Damasc C[ plec, negu\[tor de aur =i gogoa=e; +i, plictisit de via\[, ades m[ prind cum casc. C`nd suf[r pentru al\ii, o for\[ p[tima=[ De m[ ]mpinge legea, s[ o dau peste cap, Tu-mi stai ca o dojan[ amar de dr[g[la=[. De gloria din vise adesea m[ adap +i suf[r martirajul, lupt`nd ca Don Quijote. }mi pare c[ la baza nefericirii sap. +i m[ surprind adesea c[-ng`n acelea=i note C`ntate, r[sc`ntate, istorii de c`nd sunt +i v[d av`ntul meu ce van =i idiot e! }ncerc =i eu, ca al\ii, prejudec[\i s[-nfrunt, S[ sfar[m pe Moloh cu soclul lui de veacuri, — Dar ]n oglinda vie\ii sunt doar un clown crunt!
***

%

Iubita mea, de ce s[ ne m`nc[m cu fleacuri Norocul! Singur nu =tiu de ce-s a=a nebun! S[ hoin[rim mai bine prin cr`nguri! Ori pe lacuri,

NICOLAI COSTENCO % Sub s[lcii ]nvechite, pudrate, c`nd apun }n umbr[ griji, p[cate, alaiul de mizerii — S[ lunec[m ]n barc[ ]mbr[\i=a\i; s[-\i spun,

Pl`ng`nd pe jum[tate, ]n vastul hram al serii, C`t a=teptam clipita ca s[ te ]nt`lnesc, Cu-un dor nel[murit, ]n timp ce luna merii }i poleia. Tot chinul meu supraomenesc, De nop\i f[r[ de cap[t, de-a mea singur[tate S[-\i povestesc. +i-odat[ s[-\i susur: te iubesc! Mi=cat[ de-amintiri, =i-acum inima-mi bate. Cuprinde-m[, iubito, cu-alint[torul bra\; S[rut[ cu-ale gurii petale miresmate. Mereu de-a= fi cu tine =i tot n-a= avea sa\. Sunt vie\ii tale umbr[, sunt visul umbrei tale. S[lbatica mea inim[ — =oim ro= — o \ii ]n la\.
***

— Prietene, iubitul mi-e un copil ce-mi cere O via\[ ridicat[ pe sc[ri de vis, de cer — Iar s[rutarea lui — e fagure de miere! Lungi pletele ca =erpii de valuri; un mister Via\a sa e; ochii, de-o tainic[ durere Umplu\i, privesc la mine-n t[ria lor de fier

ELEGII P{G~NE

%!

Cu-o dragoste ce-mi rupe tot sufletul; m[ doare Privirea lui ]n care n[dejde parc[ nu-i +i-o cere de la mine. S[-i dau minciuna oare? S[-i d[ruiesc perdeaua iluziei? Eu, lui, Iubitului, s[-i fur m[rirea-ngrozitoare? Se zbucium[ ]n g`nduri iubitul meu, precum, De chinuri tulburat[, se pr[bu=e=te marea Pe \[rmuri, s[ le sfarme, s[ nu-i mai stea ]n drum, Dar, tainic[, se-aude, poruncitor, chemarea, +i bra\ele de ap[ neputincioase, cum Sunt bra\ele de prunc, recad cer=ind iertarea. De st`ncile s[lbaticului, m`ndrului destin, }=i sfarm[ neputin\a iubitul meu. +i pl`nsul De=ert[ciunii sale ]mi picur[ pe s`n, +i s[rutarea gurii i-o dau, c[-mi este d`nsul Al vie\ii =i al mor\ii predestinat st[p`n. O, fetelor, ce c`ntec e dragostea! }ntr-]nsul Se-aud, nel[murite, suspinele de dor Ale vie\ii prinse-n v`rtejuri diafane — C`nd sufletele, pline de-un b[nuit fior, Cer=esc tipar n[scut, bocind pe oceane; }n el e-nt`iul =opot al mugurului crud De frunz[ =i de floare, ie=it dintre obloane

NICOLAI COSTENCO %" De scoar\[ p[m`ntie, cu fo=net stins =i ud; E sc`ncetul jivinii speriate de lumin[, Chincit[ la gurguiul ocrotitor =i nud

Al s`nului matern; e muzica divin[ A c`ntului de leag[n neistovit pe guri De pas[re, femeie; e g`ng[vit noptatic De boabe germinate pe-ai \[rii umeri suri; Sentimentalul viers al bietului buratic; E dr[gostoasa =oapt[ a vastelor p[duri Ocrotitor pe spaima unui popor s[lbatic.
***

}n c`ntecul de dragoste e D`nsul, numai D`nsul, Prin care toate trec =i ve=nic toate curg. Iubitul meu! Nu l-a\i v[zut, prietene? Printr-]nsul Eu doar tr[iesc; la d`nsul mereu g`ndesc, a=tept — +i-n a=teptare, iat[, m[ cople=e=te pl`nsul. C`nd o s[ vin[, m`ndru, s[-mi cad[, bl`nd, la piept? Ca m[gura ]i este a frun\ii ]n[l\ime, Ca sabia de foc ]i este g`ndul, drept, +i p[rul i-e ca holda pe-a z[rii sub\irime Undind neostoita furtun[-a min\ii reci. Cum este dragul meu, pe lume nu e nime! Cu ochi ca dou[ fl[c[ri r[sfr`nte-n negre teci,

ELEGII P{G~NE

%#

R[scolitoare fl[c[ri ce-n inim[ se-mpl`nt[; +i inima aprins[ n-am s-o mai sting ]n veci! E-ad`nc[-nfiorarea, iubitul c`nd cuv`nt[, Tot sufletul de gura-i se anin[, ca un strop De ploaie pe o frunz[ ce-n soare, beat[, c`nt[. Tremur[tor mi-e trupul — asemeni unui plop. +i fiecare =oapt[ ]n mine-i un r[sunet }n care via\a-mi toat[ ca pe-o comoar[-ngrop. C`nd ]mi vorbe=te, parc[, ]n fiecare sunet Se p`rguie=te-un vis — e =opot de izvor, E r`u ce cre=te-n vuiet, e vijelie, tunet! Vr[jit[, uit de vreme, ]mi pare c-am s[ mor, C`nd bra\ele-i, st[p`ne-mi ]ncol[cesc mijlocul. Sunt trist[ =i sub\ire, m[ mistui de-al s[u dor... Ah, c`t de bun ]mi este =i dureros norocul!... Prietenelor, oare nu vine scumpul meu? Ah, ce s[ fac! nu-mi aflu ast`mp[r =i nici locul; El vine! El e. Haide pleca\i!... — Iubitul meu! *** — Frumoas[ e=ti, iubito, asem[nare n-ai! Ce dulce-i s[rutarea buzelor tale ro=ii! |i-ar pizmui mijlocul =i gr`ul cel b[lai.

NICOLAI COSTENCO %$ Iar umerii, rotunzii, cum m[ privesc, frumo=ii, Cu sclipitoare albea\[, ca-n nop\ile de Mai Z[pezile lunare. Prin mine to\i str[mo=ii

Te binecuv`nteaz[! — M[nunchi de cimbri=or Mirositor iubitul mi-e, dragul fr[\ior! — Frumoas[ e=ti, iubito! Dorito, m`ndr[ e=ti! Mai m`ndr[ dec`t z`na str[vechilor pove=ti! — Ca strugurii cei cop\i e vorba gurii tale! Mai proasp[t[ suflarea — ca mierea str`ns[-n faguri! E=ti tot numai mirosuri, numai vr[jite zale, E=ti m`ndru ca o oaste cu fluturate steaguri! E=ti bun, iubitul meu, cu albele =iraguri De din\i, biruitori prin s`ngeroasa vale A buzelor! |i-e r`sul — alb leg[nat de straturi, Izvor ]\i e s[rutul, de care nu te saturi. Umbros culcu= \i-e pieptul! — A c`mpului suflare. Iubita mea! Cu nimeni nu are asem[nare: Ca printre boji un crin e, printre fete, ea! — Mesteac[n luminos cu crengi tremur[toare Iubitul meu e, zvelt =i nalt ca o nuia! La umbra lui t`njesc ca o mirat[ floare Sfiit =i bucurat, ca-n zori de zi o stea.

ELEGII P{G~NE

%%

***

Aduce\i, pomi, voi, poame; aduce\i, z[ri, azur; Voi, fluturi, da\i-mi haina; voi, florilor, beteala; Cl[di\i-m[, voi, me=teri, cu ziduri ]mprejur: R[nit[ de iubire sunt. — Nu v-am spus odat[, Copilelor? Din somn iubita nu-mi trezi\i!... — Ca buciumul e glasul iubitului; ca ceata Haiducilor i-e mersul u=ure! Voi nu-l =ti\i? El peste v[i =i dealuri p[=e=te vesel, iat[, +i repede ca cerbul. Ce m`ndru e, privi\i! Aduce\i miruri vechi, ad`nc mirositoare, +i m[-nt[ri\i cu vinuri — m[ mistui, m[ ]nec, Sl[bit[ de-a=tept[ri. Prin vi\a suitoare, Spre zarea viorie privind, pe prag m[ plec. +i parc[-l simt la spate =i stau ca ]nlemnit[, La g`ndul c[ e d`nsul. Iar \`r`itul sec Al greierilor toarce o noapte nesf`r=it[. +i parc[-i simt la ceaf[, puternic, bra\ul st`ng, Iar dreptul m`ng`indu-mi iubirea ostenit[... ...+i de z[d[rnicia dorin\ei gem =i pl`ng...

%&
***

NICOLAI COSTENCO

S-au aplecat grumajii t[cerii peste fire. Iubitul, sub perete-n fereastr[ s-a oprit; Prin mrejele perdelei se uit[. Cu iubire Se uit[ =i chemarea-i tot trupul mi-a strivit. — Iubito, porumbi\o, apropie-te, scoal[! Z[pezile uit[rii pe dealuri s-au topit. Tumultul prim[verii cu-a sa sporov[ial[ Pe paturi ]nflorite, cu miresmate ce=te, S-a r[scolit. P[m`ntul, sc[ldat ]n jil[veal[, Sub umbrele plecate de sear[ se treze=te. E-un zumzet nou pe c`mpuri =i dulcile miroase Din vii =i lunci cu mierea amurgului se-mbin[. Doar =esurile, pline de ierburi somnoroase, Nu se trezesc. E vesel zorit de clopo\ei }n fuga r[=chirat[ a turmelor de miei. Hai, scoal[, draga mea, =i-n lunca serii vin[, Cu crinii minuna\i ai umerilor t[i Pe care pun ghirlande zidarii de lumin[. Vin, hulubi\a mea, las-acoper[m`ntul De piatr[: l`ng[ zidul din fa\[ te adast, S[ m[ ]mbete ochii, s[-\i mai aud cuv`ntul

ELEGII P{G~NE

%'

Mai dulce ca un leag[n, mai, ca odihna, vast. Vin, s[ gonim =ireata, vulpeasca stric[ciune, Ce vrea pe via-n paza ta azi s[ se r[zbune. Vin’ tu, cu trup, ]n miros de prih[nire, cast.
***

Cu seara care-=i fr`nge mijlocul s`ngeros Pe dealul din potriv[, eu ]\i a=tept ivirea, }n zbor de bidiviu — pe-al ce\ii =es sc[mos; Te-a=tept cu dem`ncarea, cu dorul =i iubirea. Porumba aurie a dragostei, din piept, |i-o voi trimite-n cale, s[-\i fie f`lf`irea Ei alb[, c[l[uz[ spre mine. Te a=tept, Iubitul meu, cu carnea, cu sufletul supus. O ve=nicie-mi pare de-asear[, c`nd te-ai dus! De noapte ]mp`nzit[, de-al umbrelor lungi cor, De haine-mpov[rat[, de=i sub\iri =i fine, Cu =oapte ]n ureche de p[tima= amor, — }n a=ternut te caut, iubitul meu, pe tine. Te chem, =i la chemare, iubite, nu r[spunzi. +i m`inile str`ng p`nza, nu te g[sesc. Senine R`d stelele-n oglind[, c[z`nd ca ni=te grunzi De diamant pe fire. Mi-s ochii grei =i umezi! Iubitul meu, ]n care-ascunzi=uri te ascunzi?

NICOLAI COSTENCO & La s`nii mei ca roua de reci, nu te ]ncume\i S[ vii, st[p`nul meu? Prin ce livezi te por\i, +i tulburarea vie\ii din mine tu cum nu vezi?

Mi-a= arunca via\a ca s[ o joc la sor\i, +i s[ m[ nasc toiagul ce ve=nic \i-e tovar[=. La glasul t[u, iubite, a= ]nvia din mor\i! Privirea ta de =oim asupra mea coboar[-=i Mistuitoarea bezn[; =i ostenitul zbor Al sufletului str`nge-l, s[ fim prieteni iar[=i! Sim\i inima aprins[, ca, la apus, un nor, De soarele iubirii, — supus[-n urm[-\i merge. Revino-ntr-al iubirii nalt arcuit pridvor! Dar nu-mi vine iubitul. Cu pa=i u=ori, de helge, Din cas[ ies =i noaptea m[-nv[luie-n fiori De spaim[ =i r[coare; voi c[uta pe cel ce Iube=te al meu suflet, prin luncile cu flori, Pe uli\ele pline de praf, tot numai urme; S[-ntreb, poate afla-l voi, de negrii p[zitori... Ascund lumina lunii a norilor albi turme. L-am c[utat pe prispe, la geamuri l-am strigat; Iubitul meu nu vine, pojarul s[ mi-l curme. Acas[, nici pe uli\i pe el nu l-am aflat. Nici str[jile-nt`lnite de d`nsul nu au =tire. Nu-l v[d, =i pentru d`nsul at`tea inimi bat...

ELEGII P{G~NE

&

***

Iubitul ]mi z`mbe=te, =i m`na lui sub\ire }mi m`ng`ie al fe\ei ]nl[crimat oval. Cu dragoste m[ soarbe. Robit[ de-o privire, }mi lunec[ pe umeri al nop\ii rece =al. De team[ =i cu dor m[ str`ng la pieptu-i tare Ca un z[gaz de-aram[, b[tut de-al vie\ii val. Nu-l voi l[sa s[ plece; cu buzele amare De buzele lui dulci m-apropii =i m[ sting La =oapta-i ca un lic[r t`rziu de lum`nare. E grea iubirea! Plasa-i de nes[tul paing Se-ntinde tot mai deas[, tot mai f[r[-ndurare. M[-n[bu= ]n str`nsoare =i, ca un vrej, m[ fr`ng.
***

— Frumoas[ e=ti, iubito, mai minunat[ e=ti, Cu ochii t[i cei umezi =i gale=i, dec`t toate Copilele din lume! C`nd mergi =i c`nd z`mbe=ti, Cum mi=ti cu ai t[i umeri rotunzi =i dai din coate, Comori nepre\uite tu parc[-mi d[ruie=ti! +i ochii t[i — dar ochii — luceferi parc[ sunt Sc[lda\i ]n bezna moale ce-ad`nc ]i ]nconjoar[, +i-n propriile fl[c[ri ard viscolind m[runt.
6 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

NICOLAI COSTENCO & Grumajii t[i mai plini-s =i gura mai fierbinte, Z`mbirea mai =trengar[ =i gestul mai cochet... L`ng[ at`tea gra\ii m[ ploconesc. Cuvinte

Nu are s[ te c`nte nici cel mai div poet! T[cerea ta e fagur =i vorba ta e miere Ce picur[, suav[, ca luna pe br[det. M[re\i ]\i sunt grumajii, ca albele palate De marmor[-n dantela unei albastre m[ri; Ca-n fund de ocean puternic[ se zbate }n tine inima: neobosit[-n sc[ri, Ca m`ndrul c[l[re\ din c[r\ile de basme; +i larg[ \i-e iubirea c`t nu ]ncape-n z[ri! +i s`nii t[i cumin\i-s, ca bunele fantasme Agreste; doi pui gemeni prin lanuri colilii. Tu-nchipuirea c[rei nemai=tiute plasme Te-ai z[mislit, gre=it, =-aicea ]nt`rzii? }mbobociri de aripi pe umerii t[i v[du-i +i a lor f`lf`ire de umbre str[vezii. Ai fost vreunui astru pricin[ la pr[p[du-i, Iubita mea? C[ prea e=ti plin[ de magii simbol, S[ apar\ii vie\ii m[runte? Cum ]ng[dui, Nepedepsind, — orbire d`nd ochilor ce-n gol Sub pleoape z[mislite doresc a-\i da a doua; +i gura n-o usuci — al goalei dragosti sol?

ELEGII P{G~NE

&!

Frumoas[ e=ti, iubito! Mai limpede ca roua Obrazul t[u e; gura — ca rodia ]n p`rg, Mustind pe albii s`mburi ai din\ilor; cu noua Ta hain[ pari g[tit[ ca fetele, de t`rg. M[rea\[-i frumuse\ea iubitei mele, cum ]i Credin\a celui care se roag[-n mun\i, cu s`rg, }n hang de lan\uri grele d`nd m`ntuire lumii. Comoar[ e=ti, iubito, =i nu =tiu ce s[ cred: N[scut[ e=ti din mam[ sau din fo=nirea spumii!...
***

— Iubit[, sor[, prinsu-mi-ai inima, un ied S[lbatic, cu un ochi, l-ai ]mbl`nzit cu altul, +i-l \ii legat cu salba, =i-l por\i, precum pe-un biet C[\el de joc =i-i d[rui un dulci c`nd face saltul! Ah, inima aceasta, ridicol[, ce grea O simt b[t`nd ]n mine, ea, ce visase-naltul! Ce bun[ e=ti, iubito, — incon=tient de rea! Ce m`ng`ieri mireasma s[-\i unduiasc[-n plete — Posomor`t al[turi de tine-s: cucuvea. Iubita mea-i izvor potolitor de sete, Pecetluit izvor. Gr[din[ toat[-n flori, Ne]nflorite flori. B[te\i, ca s[ ]mbete

NICOLAI COSTENCO &" V[zduhul tot, gr[dina, voi, v`nturi, c[l[tori F[r[ de \int[. Rupe\i pecetiile, me=teri: Iubita mea-i curat[ ca cerul f[r[ nori;

Izvor neprih[nit, curg`nd sperios, ]n pe=teri. Iubita mea-i ascuns[ ca-n brazd[ bobul — rod, S[m`n\[ =i fo=nire — =i ]mpietriri =i cre=teri. Sub ochii ei prind aripi, cresc teaf[r din schilod, +i inima ca jarul =i-ntinde p`nza vie, Trec dincolo de stele ]ntr-un stelar exod... Iubirea mea-i r[sad s[dit spre ve=nicie!
***

O, te iubesc ca robul care-=i iube=te hramul: Jertfind, din s[r[cie, =i cel din urm[ ban, Crez`nd c[ ]=i cinste=te via\a sa =i neamul! }n aur =i argint icoanele-au sclipit, }n viul lic[rit de mii lum`n[rele +i-n mijloc st[ norodul sfios =i obidit. Se suie rug[ciunea cu inima la stele, +i-n frumuse\ea care ]i st[ruie ]n jur, }=i pleac[, fericit, n[dejdea spre podele. +i eu, tr[ind aceea=i minciun[ de azur, Te-mpodobesc cu aur — iubirea mea =i via\a — Pe trupul meu, ruini, fii templu zvelt =i pur.

ELEGII P{G~NE

&#

Asupr[-mi, somnoros =i-nrourat, prin cea\a Ce-mi st[ruie l[untric — te-nal\ sc[ldat[-n sori; Sub semnul t[u sunt lumea buimac[ diminea\a. Tu fii pe cerul meu, ca a=trii sun[tori, Cu umblet v[tuit, c[delni\[ri de smirn[, Prezen\[ ireal[ la crepuscul, ]n zori: De tine via\a mea =i soarta mea at`rn[!
***

V-am spus doar, fetelor, s[ nu-mi trezi\i iubita! }n somnul ei sc[ldat[, l[sa\i-o, ca-n om[t. Numai privind la d`nsa mi-a ]nflorit ispita. Chinuitor e g`ndul c[ nu am s-o mai v[d. Dar cine este asta ce suie ]n de=ertul Din suflet, ca un bucium ce cheam[ ]nd[r[t? +i cine ]mp`nze=te cu v`rfuri albe sfertul De lun[, t[m`iat plop c[l[tor pe =es? Blestemu-l de-i duh r[u! De-i duh =[galnic, iertu-l. Dar nori, c`mpii =i ape — ce vor, c-at`t de des }mi oglindesc doar chipul iubitei. Ori=iunde M[-ndrept, sur`s viclean =i plin de ]n\eles }mi urm[re=te g`ndul =i-n suflet ]mi r[spunde Cu o durere c[rei nu-i aflu loc nici leac. Unde s[ pot eu capul de dragoste ascunde?

NICOLAI COSTENCO &$ Cu cine s[ m[ sf[tui =i oare ce s[ fac? Sunt ab[tut... Tu, luno, tu numai r`zi, perfido! Cu buzele uscate mu=c coaja de copac

+i trunchiuri str`ng ]n bra\e. Ah, inima, ucid-o Triste\ea! O blestem c[ s-a aprins at`t! Iubito, unde e=ti? Tu, crud =i ginga= idol! Ce-nseamn[ f[r[ tine via\a? Mi-e ur`t... Nici r[coroas[ lunc[, nici feeria lunii... }ntreaga frumuse\e m[ chinuie, ]nc`t }mi vine s[ m[ g`tui; s[ sar cum sar nebunii Din turn... Singur[tatea m[ plictise=te... C`nd S[ te rev[d, s[ co=i pe p`nzele minciunii De=arta frumuse\e ce mi-a fugit din g`nd: S[ m[ ]mb[t de fleacuri =i s[ citesc ]n stele, +i sufletul s[ treac[ prin vreme lunec`nd, Duios =i muzical, ca pe o lir[. Vele Sub\iri, ca ni=te aripi, s[-nfirip[m din vis +i, c[l[tori prin lumi f[r[ de grani\i, cele Ce doar le-am b[nuit =i-n inimi le-am ]nchis, S[ revedem. R[spunde-mi, iubito, c`nd =i unde Ne vom topi ca dou[ reci raze ]n abis? De noi, de golul care ne poart[, ca pe unde De mare, fa\a, luna, aiurea s[ fugim! Minciuna — fiica vremii, s[ nu poat[ p[trunde

ELEGII P{G~NE

&%

Cu r`sul ei banal — precum ]n \intirim O cruce veche — acolo unde vom fi doar singuri... Noi singuri ]n splendoare, prin faptul c[ iubim. Te chem cu glasul ro=u al inimii prin cr`nguri, Cu glasul alb al vie\ii =i-al mor\ii negru glas! B[rbia ta rotund[, ca dosul unei linguri De chiparos, pe um[r o simt, iar noi, la pas, Prin frunza sun[toare =i iarba ca m[tasa, Ne spunem din privire ce pre\ are un ceas, C`nd suntem ]mpreun[. }\i voi ajunge casa, +i cu ghirlande, noaptea, o voi ]mpodobi — E cuib de vis culcu=ul ]n care-mi st[ mireasa! Iar ochii t[i cumin\i, c`nd zorii vor roi Cu trandafirii lor, vor fi ca o podoab[ }n u=[. Cu petale pe prag s-or risipi A r`sului t[u vesel =iraguri! Ca o roab[ B[tr`n[, inima st[ ploconit[-n praf, +i-\i m`ng`ie papucii cu m`na ei cea slab[. O, tu, al fericirii =i-al dragostei zaraf! Vei pre\ui tu, oare, ofranda ce \i-o d[rui? Pe bulg[rii de soare ce se adun[, vraf, Iubita-nduio=at[ ]=i desplete=te p[ru-i. Din tufe o privesc de roze =i pelin +i ca un stol de vr[bii la glasul ei m[ n[rui:

NICOLAI COSTENCO && — Iubitul meu, cu roua pe haine, vino, vin, Cu albele picioare, cu noaptea-n ochi pitit[: Eu te a=tept cu p`ine, cu miere =i cu vin!

}n diminea\a blond[, prin cas[ risipit[, }mbr[\i=[rii lungi =i s[rut[rilor S[ ne l[s[m robi\i. Iedera r[sucit[ Pe st`lpi — va fi prieten umbros, ocrotitor. ... Vorbe=te... taci... vorbe=te... iubita mea... iubit[! |i-e r[coroas[ vorba ca apa de izvor.
***

Vreau sufletul s[-mi moi, ca pe-o uscat[ floare, }ntr-un parfum pierdut, ca-ntr-un subtil regret Dup[ o amintire din noi, nemuritoare, Ce st[ ]nfipt[-n inimi — un nestemat stilet. De ve=nicul parfum, bogat, precum o cup[ De crin, s[ trec ]ntr-un crepuscul violet, Subtil ]n lumea vremii st[p`ne, ve=nic dup[ Meleagurile-n care sunt singurul trudit Ce-nt`rzie mereu de via\[ s[ se rup[, T`r`nd ]n urm[ trena trecutului tihnit Cu coiful ve=niciei pe prea seme\u-i cre=tet, Prezen\a risipindu-=i sorbit de infinit. ... Sunt codrul f[r[ vreme =i devastat =i ve=ted...

ELEGII P{G~NE

A II-a Elegie p[g`n[

&'

}n gr[dina amintirii st[ruie mireasm[ veche... Fulguie tulei la g`ndul r[sufl[rii ]n ureche. Parc[-n florile presate doarme-un cunoscut parfum. Doar o raz[ — bob de rou[, =i, — din fo=nitoare foi — Tu te-ai n[luci ]n cale-mi. La un gest, nici nu =tiu cum, Mintea mi se-nv[lm[=e=te: ai venit, parc[-napoi. A\a zilelor de aur jaspul nop\ii ]n=ir`ndu-l, Peste clipele acelea prinde s[-mi alunge g`ndul. Molcome fo=niri de cetini t[m`iaz[-n aer brad... De departe, chi=[toare se aud prin st`nci cum cad... Prin r[coarea nop\ii negre cade roua dimine\ii... Vii p[reri de r[u m[ cearc[ dup[ fumul tinere\ii. A=tept`nd triste\ea orei r`sul ei s-o ]nt[r`te, Iar m[ v[d sub plopii tulburi; din perdele crohmolite S[-mi z`mbeasc[-n aiurare ne-nv[\at =i plin de dor, — Clipe scumpe sufletelor ce t`njesc ]n chin =i mor! Unde-s ceasurile-acelea, c`nd =edeam ]n cas[ singuri +i, familiar, de-al[turi se sf[deau la mas[ linguri! Unde este nep[sarea pentru lumea dimprejur, C`nd uitam c[ trece noaptea numai sub un abajur! Plini de vis, t`mpl[ la t`mpl[, raiuri largi sculptam sub pleoape... Ne p[rea c-am fi u=oare valuri r[t[cind pe ape. Fruntea, grea de-un foc l[untric, odihnea pe caldul s`n. Numai noi eram, noi singuri =i cu noi un duh hain.

NICOLAI COSTENCO ' |i-aminte=ti de ziua primei revederi, o zi albastr[. Faur, soarele unise taina z[rii cu a noastr[. +i ]n v[zul str[zii, plin[ de mirare =i b`rfeal[, Str`ns, la bra\ mergeam; salc`mii burezau, complici, beteal[. Ochi ]n ochi, gur[ la gur[, ne vorbeam f[r-un cuv`nt — Ferici\i ]n r[t[cirea de-a fi singuri pe p[m`nt.

Genele cu ochii negri, voala\i ]n dulci triste\i, — Umeda lor ad`ncime ne rupea de lume, be\i. Cuibul nostru-n iarb[ verde, pe sub lozii de r[chit[!... G`dila\i de-un v`rf de soare, m[-ngrozeam c[-mi e=ti iubit[. Mi-era team[ de venirea sorocitei desp[r\iri: Funiile-mbr[\i=[rii ]mi p[reau c[-s prea sub\iri. Te-necam cu-nfl[c[rarea sufletului meu p[g`n. Pentru-o clip[ via\a-a= da-o, l`ng[ tine s[ r[m`n. Alteori, munci\i de-o grij[, r[t[ceam prin vechi biserici, }n amurgul lor ca ceara se topea ]n glas de clerici. Eu ]n orice chip de sf`nt[ te vedeam numai pe tine. Bra\e de lumn[ri ]n jertf[ aduceam, roi de lumine. Pacea bol\ilor, solemn[, cu vechi miros de t[m`ie, Te ]nv[luia ]n cea\[ de la umeri la c[lc`ie. }mi p[reai un soare palid, prin p[ienjeni= de nori +i-am vrut poala hainei tale s-o s[rut! De c`te ori, Ro=i de pl`ngere-n visare, ne zoream ca s[ ie=im — +i ca dou[ stranii umbre r[t[ceam prin \intirim. A=eza\i pe-o piatr[ veche ]mi \ineai cu m`na ochii... La o flac[r[ de soare s`ngera m[tasea rochii. Inima, de-o prevestire, ritmul =i-l strivi de-o floare;

ELEGII P{G~NE

'

Din senin, m-ai str`ns ]n bra\e, speriat[. +i, ]mi pare, Aplecat pe gura mic[, ]\i =opteam c[ te iubesc. Z`mbetul t[u vag =i jalnic n-avea farmec p[m`ntesc. — O, mai spune-mi-o o dat[! Glasul t[u a=a-i de dulce! }n ascunsa lui m`hnire via\a-mi toat[ s[ se culce! Ochii t[i a= vrea ]n mine pe vecie s[ se-ngroape +i c`nd tu vei fi departe, s[ m[-n=el c[ e=ti aproape. De fiin\a ta-s legat[ =i de g`nduri m[ cutremur: Parc[ v[d ]n luciul vremii — fum te risipe=ti ]n tremur. Parc[ simt: aceste clipe prea-mi fac traiul fericit, Ca de-a lungul vie\ii mele tu mereu s[-mi fii iubit... — Te iubesc! O, vorbe, vorbe! C`t[ prorocie-n ele!... P`n-=i ve=nicele stele, m`ine, dac[ nu sunt stele... Ce sfruntat[-n=el[ciune fericirea bietor oameni! Ce pedeaps[ pentru tine, Zeilor de vrei s[ sameni! Numai ei sunt ferici\i, ei cei f[r[ de p[cat! Blestemat fii, ce din ceruri fericirea ai furat! Ne-am n[scut ]n suferin\[, via\a lutului e roab[. }n zadar se crede omul a p[m`ntului podoab[. +i din caierul de vreme, dac[ l[mure=ti un chip, Ai ajuns s[-nal\i ]n slav[ o cetate de nisip. Via\a mea, de-o floare-uscat[ de-i legat[, nu te mire! R`zi =i scuip[-n fa\a celui ce-\i va spune de iubire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe rupturile din suflet, pune lunga alinare. Tu, st[p`n[ pe t[r`muri, dincolo de vis =i soare. Ml[dioasa ta f[ptur[ vie! Vin, Ursita mea! Taie firul =i la cap[t pune o umil[ stea!...

NICOLAI COSTENCO ' C`nd te blestemi c[ pe lume ai dorit s[ fii n[scut, +tiu c[-n \ara ta nu-i masca drag[ ieftinului lut. Nu-s nici flori ce-n a lor vreme ard suavul lor parfum; Nu-i nici viers de copili\e, fug[rindu-se ]n drum; Nu-i nici chiot de la hor[; nu-i nici =uierat de coase; Nu-i ]ndestulare =i nici foamea ]n cojoace joase; Nu-s nici veacuri de orgie, baluri; nici b[t[i de flori; Nici senina ]mp[care, l`ng[ mun\ii sicomori. Nu-i nici luxul, care \ip[, peste-o lume de robie, C`nd de-ntreaga omenire \i-e ru=ine =i m`nie. +tiu, c[-n \ara ta de umbre, tu e=ti singura cr[ias[, Peste vremuri nimeni alta nu-i ca tine de frumoas[. Tu-n\elegi via\a-amar[ a oamenilor pe p[m`nt, Tu ]i m`ntui cu un z`mbet =i \i-i legi cu crez[m`nt.

Cleopatra. A III-a Elegie p[g`n[
Dormea Egiptul. Numai Nilul Din unde clipocind pe mal Juca pe fiecare val Tremur[toare stele. Gra\ii De nemi=cate constela\ii Filau prin aerul torid. P[reau fantome palmierii Schi\a\i pe-un palid orizont. Pe undeva cor[bierii Psalmodiau un viers candid Compus de-un bard ]n Helespont. }n m`lul moale crocodilii

ELEGII P{G~NE

'!

Z[ceau vis`nd dogoarea zilei, +i piramidelor din zare Pe v`rfuri ro=u p`lp`iau Reflexele tremur[toare +i moarte ale lunii. Beau Cu guri de s`nge, carnivore, Imense flori acele ore, S[ le prefac[, ]n savante Metamorfoze, ]n parfum. Se ab[teau vioi din drum +erpi mici =i venino=i, spre plante. De marmor[ =i art[ — scara Din ape poart[-n toat[ seara Suita ei. Pe targa larg[ }n stofe moi ea-=i odihne=te Imensa patim[, s[ sparg[ Ce-i gata orice omene=te I-ar sta potriv[: legi, credin\[, Dreptate, jur[m`nt, c[ire, — C[ci pentru ea n-are fiin\[ Dec`t s[lbatica iubire. Buza\ii negri sunt ca smoala Sub focul faclelor de-argint. Cu evantaie de Corint Fecioare-i zv`nt[ toropeala. +i vracii ce \in lumea-n num[r, Cu preo\ii, um[r la um[r, Smeri\i =i gravi p[=esc pe piatra Ce o scruteaz[ Cleopatra. }n cot, st[ cufundat[-n g`nduri...

'" Aman\ii trec prin minte-i r`nduri: B[tr`ni, b[rba\i voinici =i tineri. Nesuferitele-i re\ineri De-o zi coboar[ foc ]n carne. Fecioare vin ]n p[r s[-i toarne Esen\e tari =i excitante Extrase din anume plante. Maseaz[ pieli\a sub\ire +i cald[-o m`n[ priceput[; Dar tem[toare, ca o ciut[, Se bate inima-n ne=tire, To\i nervii ]ncorda\i se zbat. +i cum se zv`rcole=te-n pat Ea pare-un ghem de =erpi alba=tri Ce se fr[m`nt[ f[r[ preget. Pe luciul pielii scap[r a=tri. E-un lotus fiecare deget. }n p[ru-i lung =i greu, =i rece, Se-nv[luie ca-ntr-o manta, Iar fruntea-ngust[ =i-o petrece }ntr-o tiar[. Cine-ar sta }n fa\a capului regesc Cu capul sus? Se r[stignesc To\i sclavii la p[m`nt cu fa\a, +i preo\ii ]=i ploconesc Ple=uva-n\elepciune. Cea\a Din mari c[delni\i, parfumat[, }=i suie =erpuinda pat[. Din targ[ micul ei picior

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

'#

Coboar[ lene= pe covor. Cum st[ cu capul r[sturnat Pe spate, calzi zefiri ]i bat +i-i g`dil[, =[galnici, s`nii. De vraja trupului regesc Se ]nfioar[ =i-nfloresc Pe balustrade crinii. Un sclav o-ncal\[ cu sandale; O favorit[-n straie scumpe O-mbrac[ =i de pietre scumpe Sc`nteie p[rul; iar pe dale, Cuminte, =arpele domestic I se t`r`=te la picioare. Un semn =i se retrag pe br`nci, Cu spatele-nd[r[t, to\i robii, Un vraci ]ncearc[-n m`n[ bobii +i-a sor\ii proorociri ad`nci.
***

Se fream[t[ ]n muzici sala De fluiere, de tobe, strune... Dar nici un c`ntec nu ]i spune Ce-ar vrea ea. To\i ]i c`nt[ fala +i to\i, cu inimi de mi=ei, }n voie vor s[ intre ei. Ba unii r[scolesc, nebunii — Trecutul tot cu to\i str[bunii. De pretutindenea r[sun[ Slug[rnicia ]n minciun[.

'$ Pe to\i, z`mbind, ea ]i prive=te, Dar z`mbetul ei e dispre\. Deodat[ v[zul i se-opre=te Pe-un oaspe nou. Cu p[rul cre\, Cu fa\a sprijinit[-n palme, Avea priviri ad`nci =i calme, +i l`ng[ el st[tea, v[dan[, O lir[ veche, egiptean[. Ea din spr`ncean[ doar mi=c[: Ca-n farmec totul ]ncet[. +i-acel artist necunoscut C-un gest m[re\ =i f[r[ team[, Cu lira-n m`ini ce sta s[ geam[ — |in`nd-o cum ai \ine-un scut, Se-apropie de Cleopatra. C`ntecul bardului O, inim[, de-ai fi ca piatra! O, suflete, de-ai fi ocean! Zadarnice a\i fi c`nd d`nsa Nu v[ cunoa=te.

NICOLAI COSTENCO

Privirea ei treze=te-n mine Pustiul r[scolit de v`nt. +i-ar fi de-ajuns un semn s[ fac[ S[ mor de doru-i. La glasul ei cad ca vulturul Din cer cu pieptul s[getat. +i mersul ei omoar[-n mine Orice n[dejde.

ELEGII P{G~NE

'%

+i de n-o simt o clip[-aproape E-n doliu-ntregul univers. Ca mort sunt c[ ea n-o s[-mi afle }n veci iubirea. O, inim[, zadarnic freme\i! O, suflete,-n zadar te zba\i! Voi nici ca marea, nici ca piatra N-a\i fost vreodat[. +i iat[ cum de azi nainte Orice n[dejde am pierdut. M[ port pe lume ca un flutur Azi, rece, ochiul meu prive=te +i numa-n visul meu ]nal\ Iubirii mele-n veci pierdute

M`nat de v`nturi.

Statui eterne.

Iar lumii glasul meu cel jalnic — C`nd lumea-mi cere, asta-i spun: Durerea mea f[r[ de margini Mereu nestins[. *** }n ochii plini de ]ntuneric, Puncta\i de dou[ mici f[clii, Amantul ei cre=tea himeric Pierz`ndu-=i umbra-n ve=nicii.
7 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

NICOLAI COSTENCO '& — Durerea ta, poete t`n[r, De crezi s-o po\i ]nmorm`nta, Eu ]\i ofer regescul suflet Drept cript[. Vrei? Voi fi a ta. Dar ca iubirea ta ]ntreag[, M[ jur pe Zeii din infern! De vrei s[ \i-o p[strez, vreau m`ine S[ mori. Vei fi iubit etern! Prime=ti? R[spunde-mi. — Da, Regin[! V[d, glasul meu n-a fost ]n v`nt. Sl[vi\i fi\i, Zeilor din ceruri, Sl[vi\i c[ m-a\i dat pe p[m`nt! Sl[vit[ fii tu, Bucurie, C[ mi-a fost dat s[ te tr[iesc +i s[ te-nal\ ca pe-o f[clie, Tu, pieritor lut omenesc! Regin[, ]mi ajunge-o noapte. Ce spun o noapte — doar un ceas, Ca s[-mpletesc cu-a tale =oapte De-amor al vie\ii bun r[mas. Nu vreau s[ spurc cu glodul vie\ii Fiorul sufletului meu: C[-nal\i podoaba tinere\ii, P[m`ntul te-o sl[vi mereu. Nu grija zilelor de m`ine, Nu chinul nop\ilor pe urm[, Nu spinul crud al geloziei, Nu, astea sufletul nu-mi scurm[! — O noapte-mi dai... O, e=ti prea darnic,

ELEGII P{G~NE

''

St[p`n al inimii =i-al sor\ii! }\i jur c[ m`ine cu-a mea voie Voi trece pragul str`mt al mor\ii.
***

Pe cer fantoma vagabond[ A nop\ilor, pe flori de iris Storcea cosi\a ei cea blond[ Pe-ntinsa \ar[-a lui Osiris. }n p`nzele v[rgate v`ntul Pe Nil u=or-u=or b[tea. Silabe de argint cuv`ntul Eternit[\ilor de stea Dunga prin lini=tea str[veche. Doar Sfinxul marea sa ureche La =oapta stins[-a ve=niciei O ]ncorda. +i-n piramide, Cu umbra tot mai scurt[, luna Paloarea =i-o dansa. — }nchide, Iubito, ochii mari =i vine\i: Ei-s adev[rul =i minciuna. Ah, zbuciumul din piept re\ine-\i! Deschide buzele cum crap[ Bobocii-n zarz[ri prim[vara +i cu s[rutul cald adap[ Tu gura-mi: cu parfume — nara. Cu degetele lungi m`ng`ie Tu p[rul meu =i stai a=a, S[ pot din p[r p`n’ la c[lc`ie 

Cu de-a-m[nuntul s[ruta. Desf[-\i =i bra\ele fierbin\i, }n puful fin al subsuorii S[ m[-ngrop; ]n suferin\i S[ ard popasul scurt al orei. +i s`nii gemeni s[ \i-i rup, Iubit[, sora mea =i mam[! Nu m[ opri, ]n zori ]mi cheam[ T[cerea patima din trup. D[-mi s[rutarea gurii — sor[, D[-mi voluptate — curtezan[, Prin mine fii a tuturora, Amant[ f[r[ de prihan[! D[-mi s`ngele =i ia-mi puterea; D[-mi ve=nicia, ia-mi via\a... Nimic mai dulce ca durerea Nu-i, c`nd nu-\i r`de diminea\a. — Iubitul meu! Consum[-\i tot Delirul unei vie\i ]ntregi. Secretul mor\ii vreau s[ pot S[ fac s[-l ]n\elegi. D[-mi s[rut[ri f[r[ sf`r=it, — Nici una nu-i ca alta! }n s[rut[ri am istovit Menirea vie\ii, nalta. }mbr[\i=[ri f[ ca s[ cad[ Asupra mea, logodnic sf`nt, Cum cade-a Nilului cascad[ S[ fecundeze-acest p[m`nt. D[-mi pielea ta de firav prunc

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

S-o mu=c =i str`nge-m[, b[rbate! C[ci m`ine restul o s-arunc La leii din cetate. Nu r`de c`nd te g`dil; nu — R`s tineresc =i acru. Ne s[v`r=im, iubite,-acu }n spasmul vechi =i sacru. — Iubita mea, iubita mea...
***

Luceaf[rul de nea Al dimine\ii r[m`nea S[ ard[ singur. Cor[bierii Cu navele tr[geau la chei, Plin de hamali =i porumbei. Se leg[nau, lungi, palmierii. P[zeau lei aripa\i la por\i. Heliotropi cu ochii mor\i Priveau ]n zare, enigmatici. Flamingi trandafirii, flegmatici, }ntr-un bazin, cu capu-n pene Sub arip[ — tot mai visau. Departe glasuri indigene +i \ipete se auzeau. R[geau c[mile, =i m[garii Icneau sl[vind pe zeul Ra. Havuzuri reumpleau acvarii +i Nilul rumen tremura. Osta=ii tr`mbi\au; coco=ii Le r[spundeau =i ochii ro=ii 

Aurora-n rou[ =i-i sp[la. Din nou suna robia-muncii +i lan\urile monocord Trezeau ecourile luncii. Doi vulturi sfin\i roteau spre Nord. *** Strivi\i de voluptatea roz[ Aman\ii trist se s[rutau. Ca doi hulubi se ciuguleau }n searb[da metempsihoz[. La sunetul de gong o sclav[ Aduse cupa cu otrav[. Cu ochii plini de chipul ei, Cu gura grea de s[rut[ri, Cu nervii de iubire grei, — Pe corp cu ro= reflex, de z[ri, De buza aurit[-a cupei El buza =i-a atins. O raz[ Juca pe chipul lui. +i groaz[ Ea resim\ea, =i voluptate. Solemn[, moartea-n ora ceea Trecuse-nfior`nd gr[dina... +i, biruind atunci femeia, Se ]n[l\a, m[re\, regina.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

Leb[da Neagr[
Elegie I E o poveste de mul\i neimaginat[: A Lebedei Negre. E o poveste ne]nt`mplat[, Ca orice poveste, de azi, de ieri, de totdeauna. Adev[rul adesea concureaz[ minciuna. Povestea e una dintr-o mie, Ce s-a n[z[rit, s-a-nt`mplat mie. Eram ]n bibliotec[, cimitirul nemuritor, +ti\i, cu sicriile =i moa=tele zbuciumului tuturor. }n bibliotec[ — sunt descriptiv? — o lumin[ sumar[ De dup[ amiaz[ de var[. }n ora= c[ldura indispunea mai ales cuconetul. +i c[\elul meu suferea, bietul! Ca de obicei, dormitam (cea mai subtil[ ocupa\ie). }n minte — cunoscuta opera\ie Cu numere infinite, cu rezolv[ri gratuite. Din vaz[ m[ priveau c`teva flori uimite. Poate era reverie, poate vis, ori poate realitate. E o deosebire f[r[ importan\[. Toate Cele ce erau ]n afar[ se scufundar[ ]n cea\[, Prindeam s[-nmuguresc ]n ireal, s[ cap[t alt[ fa\[. 

!

NICOLAI COSTENCO " Aici ]ncepe povestea Lebedei Negre. Povestea mea. Spa\iul ]n cercuri, geometral, sub pleoape-mi rotea. O muzic[ transparent[, ]n nervi o furnicare. Eram ca o ap[ cu pete solare.

Un miros de antichitate ]n n[ri m[ r[zbi. M[-ntrebam: ce poate fi? Povestea Lebedei Negre ]ncepu ]n acest decor. Aveam iluzia cert[ c[ plutesc, ca un nor. Din alt[ oglind[ m[ privea odaia; mai ales Florile de pe masa mea, — cine le-o fi cules? Ochi ]n toate erau. Curio=i ochi ce-ncercau, cu r`ndul, S[-mi fure sufletul, s[-mi p[trund[ g`ndul. Povestea Lebedei Negre aici era, de aici ]ncepea, Din g`ndul meu, ca un ou alb cr[p[t abia. Era ]n mine, odat[ cu mine n[scut — S`mbure fantastic de nimeni =tiut. Sub fruntea boltit[ ca o t[cere de cear[, Povestea Lebedei Negre se desf[=oar[. C`ndva, c`ndva ]n bezna de dincolo de noi — Va pleca f`=`itul aripilor ei moi. II Un singur flaut, melancolic, c`nta. Flautul orei plesnit[-n cunoa=tere. }ncepea via\a: a mea, a ta. Se-nt`lneau suferin\a =i moartea — prin na=tere.

ELEGII P{G~NE 

#

Era simpla b[nuial[ a unui destin. Fruntea se boltea peste g`nduri — secere. Imaginea lumii ]mb[t[ ca un vin; Chema soarele la petrecere. Ce tulbur[ri c[utau limpezi=? Ce hohote de s`nge leg[nau tulipele! Palidele roze ale m`inilor, furi=, Tremurau, ca ]ngerii ce-=i presimt aripile. Oglindite dou[ uimiri: ]n ochi, ]n cer; Uimirea uman[, uimirea ]n[l\imilor. Ce cald[ una; ce nep[sare de fier }n masca arcadei piezi=[ mul\imilor. De undeva, din verzuia ap[ a primei seri, Vibra gongul ro=u al lunii. S[ caute Au ]ncercat corolele de cear[, sperioase-n t[ceri: De unde vine visul acestor cere=ti flaute? Misterul se d[dea clar inimii doar. Tija trupului tremura ca un turn plin de lac[te. Ce chinuit dor c[tre basmul de var! Z`na bun[, copile, plac[-te! III Cine s[ c`nte uimirile mele toate! C`te lacrimi am v[rsat, triluri de m[rgean... Visurile mele nici cerul s[ le-ncap[ nu poate, Lacrimile mele ar fi umplut un ocean.

NICOLAI COSTENCO $ Un singur t[r`m, cel[lalt, cel din oglind[, Unde fiecare gest ]=i are perechea, ecou. De-acolo chipul meu va s[ se desprind[ — Pentru a fi tot eu ]nsumi, dar ceva nou.

Cu pelerina nop\ii pe umerii atletici, C[l[tor fantast pe c[i f[r[ c[i, Cu bastonul, curios, r[scolind prin petici, Ah, clipele vie\ii, afi=e prost tip[rite, cl[i. Fiecare moment e rob unei imagini. Ce ma=in[ gr[bit[ e via\a. Fleac! Iat[-m[ proprietatea unei singure pagini, Timp ]ncremenit cu imaginea-n veac. Cine s[ c`nte uimirile mele toate, C`te lacrimi am v[rsat! Ce lux, ce bal! C[l[torul absent se distreaz[, poate, De-al vie\ii c`nt triumfal. IV Dincolo de albul p`r[u, de lapte, Care curge prin paji=tea legendar[ a marei pove=ti, Se ]nal\[ turnul castelului unde fapte Sunt visurile; Domni\[, unde tu e=ti. Ce z`mbete pentru distinsa lume, a noastr[, Pentru zbuciumul f[r[ rost, ]n griji, suferin\i. Turnul e alb =i-n jur p[durea albastr[, Cele domestice vorbesc, jivinile sunt cumin\i.

ELEGII P{G~NE 

%

Nu-i oare, basmul, amintirea pierdutului rai? Zmeul lumii acestei ne \ine-n butuci. Trist l[stun al inimii mele, tu erai Cel din cu=c[, r[nit, ce voiai s[ te duci? Uite-o, lumina rar[, ca mierea strecurat[, Uite zumzetul =i fo=netul demult neauzit! Nu te mai zbate, inim[ c`nt[rea\[, iat[, Prim[vara se simte. Timpul ne-a-nz[pezit. Fiece =opot e o s[rutare natal[, Fiecare fluturare e un chiot sonor. Nu lumin[ revars[ soarele — beteal[... M[ ]ntorc ]n basm, prieteni, nu mor! V Florile, florile... cine spunea C[ sunt ochii celor adormi\i demult! M[ uimesc de c`te ascult! Flori albastre, de s`nge, de nea. Ce pove=ti dorm ]n voi, de iubire! Spasm erotic sunte\i, vegetal. Cu vestm`nt str[lucit, triumfal Te ]mbe\i, amintire. Flori — simbol al eternului amor; Pasager servitor al dragostei repezi. Via\a mea, cu ce grab[ te lepezi De aceast[ tov[r[=ie, a lor. 

& Pentru nunta cu Doamna Mister — Sunt doar flori de h`rtie, metal. Eh, dar florile — basm banal! M[ scuza\i! Le refuz. Nu le cer. VI E un singur drum ]n afar[ de noi. Singuratic. F[r[ prieteni. Nici un geam luminos, c`nd te bat ploi, Pentru soare nici o umbr[ de cetini.

NICOLAI COSTENCO

}n pelerina unei ascunse bucurii Ghemuit, str[juindu-te-n jur t[cerea. Nu te-ntreab[ un glas: un-te duci, de-unde vii? Misterul ]=i strecoar[ prin tine mierea. Ai p`sl[ la t[lpi, ]n urechi — vat[. Unde calci nu se vede; ce cuge\i — secret. E o cale ]n afar[ de noi, fermecat[. Vi le spun toate astea ]n =oapt[, ]ncet. VII Vor spune c[ m[ tem de via\[? Nu, nu m[ tem. Pot lua atitudine de borfa= sau de domn. Pot vorbi politicos, tragic, ironic, injurios, s[ blestem. De ce de via\[ s[ m[ tem: vis r[zbit dintr-al ve=niciei somn.

ELEGII P{G~NE 

'

S-o tr[iesc ca \[ranii. La coarnele plugului; analfabet, murdar. S[ s[rut m`na popii, s[ m[ fr`ng din =ale ]n fa\a D-lui primar. S[ plodesc cu nevasta zece-cincisprezece cl[f[no=i B[l[i, cu pantalonii cr[pa\i, dar v`rto=i!... S-o tr[iesc ca un mahalagiu... De ce nu? Se poate! Lucr[tor undeva cu ziua, preot de c`rcium[ seara. S[-mi snopesc ]n b[t[i jum[tatea, =i pe bun[ dreptate: A=a-i moda aici. }n acest fel ]=i consum[ via\a ceara. S-o tr[iesc ca domnii. }n frac, ]n joben. Garderob[ aleas[. — S[rut m`na, duduie! — Vai, cheri, suf[r de spleen. Baluri, =ampanie, fo=nete moi de m[tas[. O cup[ de floare pe zveltul picior, ce exal[ venin. Cum vre\i pot tr[i via\a: haiduce=te ori ca un schivnic. Omor`nd ori plin de mil[ =i cucernicie; S[ ur[sc cu m`ndrie pot pe semenul protivnic, S[ iubesc tandru, totul ca-ntr-o nou[ copil[rie. Dar ce pu\ine satisfac\ii aflu iubindu-te, via\[. Om la= — ce merit vei g[si ]n mine de-a-\i fi frate. Ah, c`nd te voi reg[si, sublima ve=niciei diminea\[, S[ las p[durile ]nflorite — p[duri de foc, p[duri uscate! Glas ipocrit! Ce varietate, ce minciun[... Burete-mbibat c`nd ]n parfum, c`nd ]n otrav[, Om mocirlos. C`nd va s[ apun[ Soarele negru al speciei tale ]n moartea suav[?

NICOLAI COSTENCO  Numai atunci — din r[u =i bine, mortale g[oace, Sc[pa\i, — principii elementare ]n mediu pur, Obiecte, f[r[ pasiuni, f[r[ glasuri — vom zace Piscuri ]nz[pezite de lun[-n polarul azur.

VIII Eu m[-ndoiesc de ]ns[=i existen\a mea. A c[rui Dumnezeu s-o =tiu mai cert? P`lp`irea ]nghe\at[-n orbita nop\ii de stea, Tremur[ peste sufletescu-mi de=ert. Ce busol[ s[-mi ]ndrepte pa=ii. Undeva. C[tre bezne, c[tre ceruri — peisajul e-acela=i. Pe misteriosul Eu unde-l voi afla? M[car pe Cel Mare vede-l-a=! Ce bezn[. Ce frig. Ce soart[. Orfan. Parcurg distan\a: na=tere — moarte. O astfel de via\[ nu face un ban! Aproape m[ simt uneori; alt[dat[ — departe. Ce chin s-a-n=urubat ]n mine? Ce crin }=i unduie-n golul din mine feminina-i evaporare? Sunt sortit s[ extrag din priveli=tea lumii venin, Sunt cutia Pandorei, femeia cu buze amare? Ce-ar fi s[-mi smulg rana ro=ie-a inimii! S[ rup Blestemata r[d[cin[ a vie\ii! S-o strivesc ]n c[lc`ie. S[-mi ]mpr[=tii cenu=a ]n v`nt, acest trup Care arde-n c[delni\a vie\ii ca un bob de t[m`ie!

ELEGII P{G~NE 

IX O, albastr[ cutremurare a serii, R[cnetul fulgerului sf`=iat ]n nori! Ce decor pentru masca durerii, Priveli=te a marilor trec[tori. Era vremea, dac[ vremea poate fi o realitate, C`nd s`ngera-nvine\it pe cruce tristul apus. Era undeva, ]ntr-o legendar[ cetate, }n care tr[ie=te umbra luminoas[ a lui Iisus. Cine s-a-nvrednicit s[-i aud[ vorbele grave, Evanghelia buzelor Lui cine a citit? Oare au amor\it urechile =i inimile bolnave De iubire demult au murit? Voi n-a\i ]n\eles iluzia amar[: Iisus este visul vostru, dorul... Suferin\a noastr[ va fi iar[ =i iar[, Nu Iisus a fost M`ntuitorul... X Va sosi ]n cur`nd ora, c`nd omul va spune: Menirea mea pe p[m`nt s-a sf`r=it. At`ta zbucium, at`ta suferin\[ apune Ca podoaba codrului toamna, obosit. Alt glas nu va mai prosl[vi lumina, Al\i ochi nu se vor uimi. 

Facla misterului =i-a consumat r[=ina, De acum voi muri. O, splendoare a ne=tiin\ei — pruncie! Ultima oar[ te-a repetat omul. De-acum Devastat de p[r[sire, netrebnic, fie S[ piei, p[m`ntule, din drum. Nu se va repeta niciodat[ Chinuitul lumii calvar. Forma pur[ o are-ntrupat[ Sf[r`matul tipar. Sunt ultimul om. M`ntuitorul. Floarea unicei peregrin[ri. Leb[da Neagr[ s[-=i ia zborul, Sorbit[ de dep[rt[ri. XI

NICOLAI COSTENCO

Cine va gusta din trandafirul s`ngelui meu? }n spinii suferin\ei mele cine se va ]n\epa? Bate inima ]n mine ca un clopot, greu, Sunetul ei ]n ]nger sau porumb se va-ntrupa. Plecarea din mine, din culori, din sim\iri, C[tre-ntrez[ritele miraje de dincolo de toate! Va r[m`ne ceva ]n urm[, umbra unei amintiri Sau un tipar sf[r`mat =i f[r[ noim[, poate.

ELEGII P{G~NE 

!

Ce-nseamn[ palatul locuit de fantoma de vis? Imaginea fugar[ pe ape ]n van se perind[. Voi pleca-n necunoscut, ]n stelarul abis, +i ca un foc nestins, ]n noapte, incendiat[ tind[. Toate intr[rile vor r[m`ne ]n v`nt. Pustiu de mine, gol de lume, plin de spaim[. Ce ridicol pasagiu: trec[tor pe p[m`nt. A, b, c, buze de copil ]ngaim[. He-hei, ce ironie, soarta mea cu g`t rotund! Ce viscoliri ]n noapte, ce dulce peregrinare, Ce b[t[lii neauzite acolo ]n fund, Unde viermuiesc str[mo=ii ]n z[c[minte primare! Nimeni nu va str[punge \elul. Cu m`ini de lut nu se pip[ie cele nev[zute. Ochiul ]=i ascute-n van o\elul. Por\ile misterului sunt nalte, sunt mute. Putrezeasc[-n mine c`nt[rile cu armonia suav[! Plesneasc[ vinele ca bobocii garoafelor s`ngerii! M-am s[turat de via\[, banal[ otrav[. Nu mai vreau s[ fiu vesel, aici s[-nt`rzii. }n=uruba\i-v[, priviri, ]n ultimul amurg. Aceasta-i hrana voastr[, hran[ mizer[. Ce sunet de lan\uri, ce triumfuri se scurg Prin timp, cu p[m`ntul — neobosit[ galer[...
8 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

NICOLAI COSTENCO " Voi p[r[si toate, s[ m[ sp[l ]nt-o nou[ uitare, Pentru abecedarul altei minuni. +i nu vor mai susura apele s`ngelui, amare, +i tu, s[lbatic cioclu, inim[, n-ai s[ suni.

Unde nimic din ce-i p[m`ntesc nu p[trunde, Nici penumbra m[car a unei g`ndiri — }nso\i-voi cutreierul, prin infinitul de unde, Lacrima rece a fecundei Iubiri.

Din volumul POEZII ALESE
(1957)

Sonet
Sub\ire, ]mbr[cat[ ]n chimonouri scumpe, Cu gesturi studiate, o port ]n amintire, }n ceara fe\ei: negri, doi ochi ca dou[ fire De tu=, cirea=a gurii un sunet vag irumpe. Din g`t la t[lpi sc`nteie brodate flori, precum pe Un cer de var[ luna prin crengi ]n ]nflorire. Tot sufletu-i amestec de c`ntec =i iubire +i m`inile ei fine sunt dou[ pietre scumpe. Se-ndoaie ca un =arpe ]n dansu-i voluptos. St[ str`ns piept[n[tura cu me=te=ug =i lac, Privindu-te, sur`de =i-=i las[ ochii-n jos. Strivit de frumuse\e, be\iei dulci te le=i +i-n timp ce to\i mesenii, r[pi\i de farmec, tac, Visezi c[-\i ning pe pleoape flori albe de cire=i. 

$

Lucrul \[ranului
Lucrul \[ranului e sf`nt, Fiind blagoslovit de soare, Pus cu-nd`rjire ]n p[m`nt, }n r`uri de sudoare. De la b[tr`n p`n[ la plod A=teapt[ nop\i =i zile S[ vad[ ]nmiitul rod Al brazdelor copile. El c`nt[, dar c`ntarea-i g`nd, Dorin\[, dezn[dejde. Ce mare bucurie, c`nd }n lanuri p`inea cre=te! De-s vr[fuite, str`nse-n pod Uscatele gr[un\e, E vremea-ntregului norod De cum[trii, de nun\i e. +i mai amare zile nu-s — C`nd seceta apas[. Un blestem pe p[m`nt =i sus; Stau mor\ii-ntin=i pe mas[. |[ranii merg cu trupul fr`nt, Cu ochii stor=i de via\[: Chinuitorul lor p[m`nt +i-acum ]i str`nge-n bra\e.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

Sat moldovenesc
}mi vine larg pl[m`nii S[ mi-i deschid c`t zarea. S[-i simt b[tu\i de v`nturi, De soare ar=i, cr[pa\i; S[-ntind, cum ]=i ]ntinde Unduitoarea mare De p`ine, leg[natul Spic plin — s[-l dau la fra\i. }n bra\e fiecare B[rbos \[ran +i fiecare frunte De bou s[ str`ng blajin. B[tr`nelor f`nt`ni Ce sc`r\`ie de-alean H`\`itoarea furc[ Cu um[rul s-o \in. Stau codrii — de omid[ M`nca\i ]n miez de var[, Parc[-s usca\i, s[racii, Ei, ve=nic m`ndri-verzi!... Haiduc s[ fii nu-i lesne, S[ u=urezi povara Poporului, =i-n codri N-ai unde s[ te pierzi! Cobor ]n sat. B[tr`nul Tot fumeg[ ]n vale, 

% 

& Prin oale f[r[ funduri Ce-s puse la cotlon. Tizicul molcom arde Sub oala cu sarmale }n frunze verzi de poam[ Sub strea=n[ de =opron. Nu-i susur de ci=mele? E lapte muls ]n doni\i! }n co=tire\e — \ip[t. Boi rag la ad[pat. La bog[tani ]i mas[ Cu zvon de blide, solni\i; Cei bie\i pentru-o fasole Cu lingura se bat. Mahala, zici, roie=te, Cum mi=un[ de lume: Femei cu fusta crea\[, Baistruci c[t`nd nuiaua. Cu pi=c[turi fl[c[ii Cu fete mari fac glume. C`te-un mo=neag ]n c`rj[ }=i molf[ie luleaua. De chiote st`rnite, Sus stelele r[sar Cu cununi\i de aur Din corturile-albastre.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

'

Mirozna popular[ De flori =i b[legar Ne spune de-un specific Al locurilor noastre. Pe matc[-i h[rm[laie: Lucreaz[-avan \iganii. D[nciucii „t[n[nica“ O joac[ pentru-un leu. Pe prisp[-n \oluri rupte Adorm trudi\i \[ranii... A=a se las[ noaptea Peste s[tucul meu. C`\iva fl[c[i de-o =chioap[ +i ni=te m`ndruli\e Cu g`\i=oare groase C`t cozile de =oarec Ca-n fiecare sear[ M[-nconjur[: — B[di\[ Colic[, cu-mp[ratul De-asear[ ce-a fost oare? +i eu, ca om cu mil[, Le zic ce-a fost odat[: Un ]mp[rat, Fe=til[, Un F[t-Frumos =i-o fat[... C[ ce fel de poveste, C`nd dragoste nu este? 

 De ce =i eu n-a= spune C[ de c`nd sunt pe lume Nu marii ]mp[ra\i, Ci Fe\i-Frumo=ii-s fra\i. Aceast[-adun[tur[ Cu sufletul la gur[ A=teapt[. Ce a=teapt[? Poveste ]n\eleapt[. Prin noaptea limpezit[ De negura de sear[, Se-aude-o doin[ veche +i sc`r\`ie-o vioar[, Parc[ =opte=te plopul, Un ulm b[tr`n pocne=te. S-au dus copiii-acas[ +i v`ntu-n pomi tu=e=te. T[cut =i negru nour S[ se coboare-ncepe, D`nd v`nt la policandrul De schij[ cu luceferi. P[r`ndu-i ar[tarea Str[in[, o dulauc[ O ham[ie, =i-o ceart[, Strident, o cucuveauc[.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

}ndreptar 



De e=ti b[rbat, se cheam[, Por\i b[rb[\ie-n piept. De greu s[ nu ai team[ +i nu da ]nd[r[pt! Te zv`rl[ valul vie\ii, Nicic`nd s[ nu te pl`ngi! Cu jugul greut[\ii Te lupt[, ca s[-nvingi. P[=e=te d`rz la lupt[, C[ nu ai dou[ vie\i. Norocul ]i ajut[ Pe cei ce-s ]ndr[zne\i!

Sub cire=i
Priveam \[rancele din satul Moldovenesc, sub un cire=, La s`nii albi ca aluatul Cum al[ptau ni=te cople=i. }n ochii mari, puncta\i cu stele, Maternitatea lumina. +i clopotul iubirii mele, Fierbintea inim[, suna. 

Prin bra\ul rumenit de soare, Ca p`inea scoas[ din cuptor, Abia trecea o leg[nare Pentru copil[ ori fecior. Pe fruntea-nalt[, p[rul-smoal[, De sub broboada cu furnici, Vedeam, nici n-aveam ]ndoial[, C[ asta-i mam[ de voinici. Cu fusta-n br`u, c[ma=[ alb[, De p`nz[, pulpa dezvelea Cu vine alb[strii. }n galben P[m`ntul \[rii le-nc[l\a, Mi=c[rile f[cute-alene... Ai gurii flutura=i de foc, Spre fa\a micii Cos`nzene Pleca\i, o ]ndemnau la joc. Frumoase mame moldovence! Natura dea-v[ ani m[no=i +i s[n[tate lung[, p[n-ce V-or cre=te-ai \[rii Fe\i-Frumo=i!

NICOLAI COSTENCO

Departe de Moldova
Malurile-abrupte Dorm ]n zori, ca moarte. Eniseiul iute Pare c[-i de lapte.

ELEGII P{G~NE

Orizonturi tulburi Nu-=i r[pesc albu=ul. Nu-i p[cat s[ spulberi Somnul cu arcu=ul? Am venit devreme Azi ]n port la lucru, Ca de zori, pe semne, Singur s[ m[ bucur. Soarele de aur Strunele de raze Le-a-ncordat pe maluri Ce, z`mbind, viseaz[. +i via\a, iat[, Degetele-=i poart[, Dibuind pe coard[ Opera de art[. Zarea vi=inie Crengile ]n spum[ Scutur[, zglobie, Parc[-ar face-o glum[. 

!

Pe Enisei
Din fug[ v`ntul ia-n pumn ap[ +i-=i spal[ chipul usc[\iv. Din tundra toat[-n flori, c`nd scap[, Se leag[n[ ca un be\iv. 

" Aici, pe mal, ]n port, e munca Desc[rc[turilor ]n toi. De mirosul venit din tundr[ Dau floare mugurii din noi. De colb, sudoare, fum =i huiet S[tui, cu to\ii ]ntr-un g`nd, Ne spunem: — Bine-ar fi ce nu e! Culca\i prin flori, b[tu\i de v`nt! Dorin\a asta arz[toare Se spune f[r[ un cuv`nt. Iar v`ntul r`de, din picioare Prin Enisei cob`l\[ind.

NICOLAI COSTENCO

A=tept
Tulbureala-n care m-afundasem Ast[zi ca un vin s-a limpezit, Str[b[tut de dorul meu de cas[ Ca de-o stea ce-n bezne-a r[s[rit. De s[lb[t[cia unor patimi, Ca pe drojdii, bietu-mi aluat Ce-l umflau, azi coardele sc[pate Ale pieptului nu toate au cr[pat. C`teva pe-a inimii ciudate Al[ut[ ]nc[ au r[mas, }n r[cita mea singur[tate Ca s[ dea la bucurie glas.

ELEGII P{G~NE 

#

Plin de fulguirea asta nou[, Sub un cer cu stele, f[r[ nori, Stau pierdut ]n codrii t[i, Moldovo, Ca o doin[ de privighetori. +i a=tept ca lum`narea-albastr[ }nc[ neaprins[, tot a=tept, S[ ia foc ]n ve=nicia noastr[ La sc`nteia dragostei din piept.
***

„Huligan“ azi m-a f[cut bunica, C[ de pu=c[rie n-am s[ scap. Tinere\ea parc[ m[ urzic[ +i m[ pune ca s[-mi fac de cap. +esul rozov s-a umplut de rou[, Eu alerg =i urma-n iarb[ las. Dughenarului un s`n de ou[ Duc, s[-mi dea „cofeturi“, nuci =i cvas. Peste gard, gonind din tufe vr[bii, La vecini pr[sazii dijmuiesc. Printre garduri, de hat`rul trebii, C`inii satului ]ntreg st`rnesc. „Huligan“ ]mi zice =i bunelul +i-mi d[ vin ]n beci s[ beau. Secret! Cu =oltic[ria, tulburelul Am crescut =i-am devenit poet. 

$ Pe p[m`nt, cu cre=tetul ]n stele, Calc pe fr[m`ntatul vie\ii lut. Ce s[-i faci! A=a-i povestea. Cele Mai frumoase clipe-s ]n trecut.

NICOLAI COSTENCO

Arhiv[
Aici nu numai inima, o floare R[nit[ ]n zadar, pl`nge =i doare. }n mica mea arhiv[ orice frunz[ Nescris[ chiar, e-o ran[-abia ascuns[. Nespuse, ale mele sim\[minte Sunt martori drep\i, ce nu pot vinde, Pentru c[-n zbuciumata-mi via\[ Am fost v`ndut de schimb[tori la fa\[. Nu te gr[bi, cite=te printre r`nduri M`nia furtunaticelor g`nduri! C[ci, de mi-au str`ns cu talpa arma gurii, I-a s[getat din ochi fulgerul urii. }ncet s[ r[sfoi\i aceste pagini, Printre g`ndiri r[sfr`nte ]n imagini, C[ci duhul zborul de nu-=i ]nceteaz[, O ran[ ]n arip[ s`ngereaz[. +i ]nv[\a\i, citind prin p`nza ce\ii, S[ pre\ui\i altarul frumuse\ii — Sloboda omului! Ca fapta voastr[ pat[ }n via\[ s[ nu fie niciodat[.

ELEGII P{G~NE

Poezia Moldovei
Ca o arm[ trebuie s[ fie A Moldovei noastre poezie! Ascu\i=ul t`lcului ]n teac[ }nfrumuse\at[ ]l ]mbrac[ Cu-ale vorbelor izvod ]n floare +-ale chipurilor pietre rare. Sclipitor t[iu=, c`nd ]l vei scoate, C[l[uz[, stea spre libertate! Ca o\elul ]n statornicie, Pav[z[ frumosului s[ fie! Ca o a=chie din soare rupt[, Cu-ntunericul mereu ]n lupt[! 

%

Marea chihlimbarelor
Mare Baltic[! O, mare! Ce te joci ]n chihlimbare? |i-ai ucis, gelos, iubitul Ce flirta cu infinitul. Iat[-i aripa de straj[ }n gunoi acum pe plaj[, 

& Nesupus[ niciodat[ — Moart[, rupt[ =i muiat[. Nu \i-i jale? Nu \i-i jale: Alt[ crim[ pui la cale. Ce te guduri la picioare }n cutremur[ri u=oare? Ce fo=ne=ti, c[\ea, din rochii +i-\i zg`ie=ti la mine ochii? Ai ochi vine\i, =i-\i la=i s`nii Dezveli\i, ca miezul p`inii. Galbenele-\i chihlimbare Nu m[-mbie, crud[ mare. Dragi mi-s albele m[rgele Pe grumajii m`ndrei mele!

NICOLAI COSTENCO

Mugur, mugurel
Cine =tie cum ]i el, Mugur, mugurel, Dorul sufletului meu, Mugur, mugurel, Am s[-ajung s[ te v[d floare, Mugur, mugurel, S[ te pun la cheutoare, Mugur, mugurel,

ELEGII P{G~NE 

'

S[ plec[m la m`ndra-n vale, Mugur, mugurel, S[ st[m seara la taclale, Mugur, mugurel, S[ te las m`ndrei r[splat[, Mugur, mugurel, Pentru dragostea-i curat[, Mugur, mugurel, O aducere aminte, Mugur, mugurel, Pentru dragostea-i fierbinte, Mugur, mugurel, Dar cine =tie cum ]i el, Mugur, mugurel, Dorul sufletului meu, Mugur, mugurel?!

T[indu-mi calea
T[indu-mi calea g`ndurilor, trece Ca viu, din amintire, chipul t[u, +i m[ trezesc b[tut de v`ntul rece Al glasului p[rerilor de r[u. Ce nestatornic[ e fericirea noastr[, Ce greu calvarul ei de a-l purta! Cu fruntea rezemat[ de fereastr[, Eu uit c[ am uitat a te uita.
9 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

!

Aici eu am s[-mi scutur spicul
De alt[ lume nu mi-i dor, Nu v`ntur f[r[ rost nimicul. Fiind crescut pe-acest ogor, Aici eu am s[-mi scutur spicul. Aicea, unde codrii verzi }=i clatin[ m[rea\a ap[, Din care norii cu z[pezi, Ca ni=te boi pl[vani, s-adap[; Aicea oasele de var Prin v[i unde-=i ]ntinde satul Sub soarele — un zeu barbar — Domesticit cu desc`ntatul; Aici, de veacuri neschimbat }n vechi temeiuri, eu =i c`ntul C[l[torind netulburat Am ]ndr[git pe veci p[m`ntul. De alt[ lume nu mi-i dor, Nu v`ntur f[r[ rost nimicul. Fiind crescut pe-acest ogor, Aici eu am s[-mi scutur spicul.

NICOLAI COSTENCO

Din volumul POEZII NOI
(1960)

Poe\ilor tineri
Ru=ino=i, cu rou[ de sudoare Pe la t`mple, vin, ca din pove=ti, Tinerii poe\i bronza\i la soare De prin satele moldovene=ti. Pe la c`te u=i de mari redac\ii Cu st`ngaciul stih a\i poposit, Du=i de dorul micii satisfac\ii S[ v[ fie versul tip[rit? Sub c`\i ochi, ner[bd[tori, st[tur[\i De-un cuv`nt ori un ]ndemn fl[m`nzi? Sufletul de zgur[ s[ \i-l cure\i Nu-i u=or — pe-un altul ca s-aprinzi! Vorbele, acele vorbe simple De la prispe, matc[ ori ogor, Fagurii poetici vin s[ umple Cu dulcea\a prospe\imii lor. Graiul cel mai dulce, cel mai aspru L-a\i dori pe ve=nicii l[sat, 

! P`lp`ind cu-al ]nser[rii astru Undeva, peste al vostru sat. Hai, veni\i! Las-s[ vorbeasc[ brazda! Hai, c`nta\i! Cum c`nt[ codrii-n v`nt. N[zui\i la ideal — de asta Omul doar se na=te pe p[m`nt! +chiop[ta\i? Gre=i\i? Greu e-nceputul. Biruin\[ — pururi ]nt`rzii. Greu te va mai c[p[ta recrutul }n o=tirea marii poezii! V[ a=tept. Nelini=tit, fire=te! Dar oric[rui vers mai reu=it M[ ]nchin, ca unui pom ce cre=te Din ad`ncuri la lumini ie=it.

NICOLAI COSTENCO

Moartea albinei
Alb =i roz ]nmiresmat. C`nt[ zarea, apa, v`ntul. Parc[-n toate =i-a iscat Bucuria sa p[m`ntul. O albin[ lucr[toare A murit. De ce? Nu =tiu. Chiar la munc[, ]ntr-o floare, Ca-ntr-un parfumat sicriu.

ELEGII P{G~NE 

!!

La chemarea ta supus[ Un-\i-a fost moartea s[ mori? }ntr-un rai de vis =i spuz[ A caisului cu flori. }n ]ng`ndurare-ad`nc[ Pentru moartea dumitale, Pe p[m`ntul negru ]nc[, L[crim`nd, cad mici petale.

Scrisoarea mamei
Cu m`n[ tremurat[ mi-ai scris c`teva r`nduri. E galben[ h`rtia, iar plicu-ntors pe dos. +i mi-ai trimis o frunz[, ca s[ m[ pui pe g`nduri, s[ nu uit de Moldova, de chipul ei frumos. A=a ]\i =tii feciorii: ]mpr[=tia\i prin lume, la munc[, ]n armat[. Avem ]n via\[-un rost! +i unde-a fost icoana, — acuma, ]nr[mate, portretele sub sticl[ ne stau la ad[post. 

!" R[zboiul e de vin[ c[ ai r[mas v[dan[. ]n v[d[nie anii i-ai v`nturat pustii, =i inima ca p`inea ]n veci f[r[ prihan[, ai dat-o milostiv[, la dragii t[i copii. Ce s[ mai zg`nd[r rana =i lacrima zg`rcit[! Ne-ai ]nv[\at durerea ]n noi s-o-n[bu=im. }n cr`ncen[ r[bdare, gonind orice ispit[, ne-ai d[sc[lit din leag[n pe lume s[ tr[im. Noi \i-am trimis, s[-\i cumperi flanic[, ni=te p`sle... Dar am uitat h`rtie =i plicuri. Ia uituci! +i dorul t[u cu timbre, ca luna f[r[ v`sle, ne caut[, ne cheam[ prin zarea cu n[luci. A=tep\i s[ ne ]ntoarcem, =i ne auzi chiar pasul prin vremea ce se scurge ca apa la hamz[u?

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

!#

Eu ]\i citesc scrisoarea =i parc[-\i aud glasul, ca un ecou de doin[ ori susur de p`r[u. C`t po\i cu G[inu=a din zori s[ stai la snoave? De-\i c`nt[-n prag coco=ul te la=i pe gard, ]n cot, a=tep\i s[-\i pice oaspe\i. Dar ei vin... cu z[bav[. |i-ar fi mai scurt[ ziua c-un guraliv nepot? M[ uit la frunza asta... Doar frunza nu-i un codru! Dar s-a st`rnit ]n suflet un fo=net nesf`r=it! Eu uit c[ sunt ]n tundr[, m[ v[d ]n satul nostru, pe prisp[ st[m al[turi la sfat f[r[ sf`r=it.

Ter\ine
S[-\i str`ng triste\ile ]n m`ini a= vrea Ca un buchet suav de l[crimioare, — Sorbindu-le, s[ m[ ]mb[t, iubita mea! 

!$ Sub vraja ochilor t[i dulci, chemare, }n noaptea lor punctat[ cu un strop De mul\umire recunosc[toare, S[ prind cu borangic pe un prosop A chipului t[u ginga=[ icoan[ — +i-ntr-]nsul, pl`ns[, fa\a s[-mi ]ngrop. Cum vom opri a vremii crud[ goan[? Nu e=ti oric`nd de cincisprezece ani +i proasp[t[ =i f[r[ de prihan[? +i dac[ multe po\i s[ ai pe bani, Cu ce pre\ ]\i vei cump[ra iubirea, Tu — g`rbov[ de visuri =i de ani? Desfid vremelnicul, p[r[ginirea! }n vers vreau, ca-ntr-o piatr[ de coral S[ ve=nicesc, de st`nc[, am[girea +i vreau cu-al rimelor sonor cristal S[ cizelez prelungul roz de unghii, +i ritm s[ fie-al fe\ei fin oval. }n leg[natul strofelor, sc[zut, Pe-a gleznelor lumin[ s[ m[-ncaier Protivnic cu materialul brut... Pun`nd la art[-al sufletului vaier, Porumbii t[lpii cum voi reu=i S[ dau av`nt de piatr[ =i de aer?

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

!%

Sculpt`nd-o, cizel`nd-o-n stihuri, =i, Dorind-o-n mersul veacurilor toate, Iubirea poate-mi voi ]n[bu=i... Ori... suferi-voi ve=nic dup[ tine... poate!

Limba moldoveneasc[*
Limba \[rii mele, limba mea de-acas[, r[s[dit[-n suflet de al mamei c`nt, ai crescut pe brazd[,
* Nu este cazul s[ ne incomod[m, azi, de utilizarea, aici, ]n titlul =i ]n textul poeziei, a sintagmelor Limba moldoveneasc[ sau limba moldovan[ pentru denumirea corect[ — rom`n[ — a limbii vorbite de popula\ia autohton[ a Basarabiei. Cine ca cine, dar Nicolai Costenco, scriitorul care a f[cut ani grei de pu=c[rie =i de exil pentru faptul de a fi militat deschis, ]n anii 1940-1941, pentru puritatea limbii rom`ne =i p[strarea denumirii ei corecte ]n spa\iul dintre Prut =i Nistru, ocupat de sovietici la 28 iunie 1940, a cunoscut =i ]mp[rt[=it adev[rul. Folosirea de c[tre poetul-martir a glotonimului limba moldoveneasc[ ca substitut provizoriu =i, ]n acela=i timp, ca sinonim absolut al termenului limba rom`n[, unic[ =i de o fiin\[ deopotriv[ pe ambele maluri ale Prutului =i Nistrului, trebuie considerat[, a=adar, drept un tribut pl[tit con=tient — =i, deci, responsabil — momentului politicideologic ostil ]n totalitate libert[\ii de expresie. Profund ]ngrijorat, dup[ revenirea din exilul siberian, de starea grav[ a spiritualit[\ii rom`ne=ti din Basarabia natal[, de ceea ce urma s[ se ]nt`mple, poetul =i-a asumat sarcina cu riscurile inerente pe care aceasta le comporta. Nicolai Costenco a ales ]ntre a-=i c`nta limba str[mo=easc[, accept`ndu-i numele impropriu, regional, impus de autorit[\i, =i ridic`nd ]n ansamblu prestigiul fiin\ei neamului, =i a o las[ s[ zac[ ]n „colbul, mucegaiul“ neglijen\ei cultivate de regim cu bun[ =tiin\[, metodic =i programat ]n scopul dezna\ionaliz[rii popula\iei b[=tina=e. Prosl[vind ]n versuri ]naripate virtu\ile limbii materne a c[rei 

!& grea ]n spic, miezoas[, ]ntre fra\i, prin veacuri trainic leg[m`nt. Limb[ str[mo=easc[, glas de voinicie, de pe-ng[lbenite foi cronic[re=ti, din cenu=a vremii faci s[ re]nvie gloria str[bun[, vechile pove=ti. Limb[ m`ng`ioas[, fiic[-a vie\ii aspre, ne doine=ti =i-acuma ca la ]nceput. Mul\i au fost s-o smulg[ fiin\[rii noastre, dar nici s-o clinteasc[ nimeni n-a putut. C`nt[re\ii me=teri te-au purtat departe. Cu cet[\i de piatr[

NICOLAI COSTENCO

func\ionare — ]n anii regimului comunist totalitar — fusese cu totul limitat[, poetul a contribuit ]n cel mai ]nalt grad la trezirea con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor basarabeni, a m`ndriei de neam =i a demnit[\ii lor umane, Nicolai Costenco inaugur`nd, de fapt, ]n lirica basarabean[ din perioada postbelic[, preocuparea pentru cultivarea respectului fa\[ de factorul de c[petenie al identit[\ii unei na\iuni — valoarea ei suprem[: limba. (Nota red.).

ELEGII P{G~NE

+tefan te-a p[zit. A baladei noastre vorb[ f[r[ moarte, dragostea ob=teasc[ \i-a fost cuib =i zid. Limba mea sf[toas[, Creang[ ce-a iubit-o =i-a ]naripat-o-n vers Alecsandri, — Eminescu forma \i-a des[v`r=it-o ]n cultura lumii spre a ne m`ndri. Limb[ moldovan[, — z`n[ ]ntre z`ne, — stai la masa mare ]ntre mari surori. Sufletelor simple le e=ti cald[ p`ine, inimilor d`rze — flamur[ cu flori. Muzica latin[, demnitatea slav[ se-nt`lnesc ]n tine =i se ]nfr[\esc. Tu — m`ndria noastr[! Tu — a noastr[ slav[! Ve=nicia noastr[! Grai moldovenesc! 

!'

Din volumul POEZII
(1961)

Rustic[
Rev[d ]n amintire ]ntr-un decor de var[, o cas[ \[r[neasc[, o v[ruit[ scar[. }ntr-un cerdac de umbr[ perdeluit de vi\[ ]mi v[d copil[ria descul\[; iar o m`\[ mijind din ochi, viclean[, ]=i toarce ]n mustea\[ visarea ei m`\easc[, s[tul[, =ugubea\[. Mai simt r[coarea casei cu-acele vagi miroase de cear[, de covoare, de buruieni. }ntoarse ulcioarele ]nfipte ]n craci de prepeleac par capete du=mane ]n \eap[, ]n =irag.

ELEGII P{G~NE

M[ v[d cu balagurul Al[turi, ]n c[ru\[, Cu caii slabi ]n fa\[, floco=i =i m[run\ei, pe drumul plin de hopuri =i colb ce =erpuie=te spre seli=tea domneasc[, istoricul Orhei. }n poart[ st[ bunica — taman ca ]n icoan[ martira Olimpiada cea f[r[ de prihan[, m[-nt`mpin[, m[ str`nge cu dor, — de s[ amur\i! mirat[, c`t de mare-s!... iar pantalonii scur\i. +i o pereche, alb[, De izm[nu\e bune S[-mbrac m[ pune-ndat[, S[ fiu ]n r`nd cu lumea. Pe-atunci n-aveau la \ar[ Bun nume... covrigarii! He-hei! pornind cu vaca, cu cl[p[ugii paznici — ce-abia prind o gr[ire, dar suduie v`rtos, m[ duc, s[ fur cu d`n=ii vreo cu=m[ de cartoafe =i-n jar de cioturi prada s[ ne-o g[tim, frumos. 

" 

" Descul\i, prin \[rna cald[ de vite r[scolit[, noi seara-n roi de mu=te prin colb m`n[m spre cas[, tot dib[cind cu b`tca s[ nimerim vreo vit[, ce din otread*, z[luda, s-ar fi cercat s[ ias[. +i, r[sucind \[harca ]n moile p[nu=e, c[t`nd unul la altul, buni ame\i\i, dar d[-i! C[ci cu asemeni mendre, cu totul juc[u=e, c-am fi, aveam p[rerea, cu-adev[rat fl[c[i. C`nd coboram ]n satul ce fumega ]n vale, prin oale f[r[ funduri — hogeacuri la cotlon — sim\eam la linguri\[ c-au mas =oarecii, bale curg`ndu-ne din gur[ cu miros de bacon. Ca m[m[liga moale =i mujdeie=ul iute mai bune nu-s pe lume, m[ jur pre legea mea!
*Aici: ciread[ (nota redac\iei).

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

"!

+i c`nd colo, bunica, }mi zice bl`nd[: — Du-te pe matc[, m`n[ scroafa. Apuc[ o nuia! M[ duc... de=i la Ursu Terinte, m[h[leanul, De la un timp ]ncoace, m[ pa=te o c[\ea. Ce-o fi av`nd cu omul, c`nd omu-i mic ca mine! I-am ars =i eu un bulg[r, — nevr`nd s-o nimeresc. Eh, nu degeaba zice bunelul c`te-odat[: — S[ te fere=ti, nepoate, de neamul cel c`inesc! I-a= spune bunicu\ei, dar sunt fl[c[u, se cheam[. +-apoi nu m-oi mai teme, m[ rog, de o c[\ea! Sunt pui de om, m[tinc[! +i nu un l[-m[-mam[! +i de-am s[ \in o fug[, ea nu m-a mai vedea! Se ]ntorcea-ndesear[ bunelul de la lucru, trudit ca vai de d`nsul, ghebos ca un culbeci. 

"" Umbla de colo-ncoace. S[ nu afle bunica, m[ ]mbia cu ochiul =i ]l g[seam ]n beci. Pe masa-n trei picioare, rotund[ =i josu\[, ]n strachin[, din oal[, turna bunica bor=ul, — bunelul cu ulcica, iar eu cu o c[nu\[, tr[geam o du=c[-dou[ de vin de cela ro=u. +i nasul, =i obrajii ardeau ca trandafirii. Cu nas ca la bunelul m-a= fi m`ndrit =i eu: a=a, ca p[tl[gica, cu horbo\ea de fire, ce pref[cea ]n floare chiar vinul de pream[u. . . . . . . . . . . . . . C[l[torind spre toamn[, din cuibu-i r`ndunica cum pleac[, c`t[ vreme am fost ]ndep[rta\i?

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

"#

+i-acum, ]ntors la vatr[, bunicul =i bunica nu mi-i g[sesc =i nu =tiu nici unde-s ]ngropa\i. Cum satul, fiecare, ]=i poart[ cimitirul, =i noi purt[m ]n suflet cr`mpeie de dureri, =i trece amintirea cu fream[tele vie\ii prin floarea de p`rloag[ a zilelor de ieri.

Cetatea Sorocii
M[rea\[, ca un grav mauzoleu, Cu Nistrul, care-i curge la picioare, O bate luna din ]naltul s[u Cu ploaie de m[rg[ritare. Stau uluit sub zidul nalt. Cetate, Ce me=teri ori ce robi te-au fost durat? Aceste pietre grele =i truncheate Cu ce puteri pe schele le-au urcat? Pari un colos superb; sub talp[ |ii taina-at`tor secole =i vie\i! Te poleie=te numai luna dalb[ Cu-n=el[toarele ei frumuse\i.
10 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

"$ Pe creneluri surpate, beciuri goale, F`nt`ni dosite — st[ pustiul mut. Ai fost z[gaz at`tor iu\i n[vale, O insul[ ]n omenesc tumult... }n elegan\a ta cea bizantin[, }n alte vremuri ai adus folos, Azi, c`nd de tehnic[ via\a-i plin[, Pari o n[zdr[v[nie de prisos.

NICOLAI COSTENCO

O =tim din c[r\i — nu domnii, negustorii, Ci talpa \arinii moldovene=ti, M`nat[ de v[tafi, de cum dau zorii, Te-a ridicat aici s[ te f[le=ti. Acelor m`ini cu b[t[turi, spin[rii St`lcite, lor — ce-au f[urit ]n chin Un monument pe geana dep[rt[rii, — Piosul g`nd cu dragoste-l ]nchin!

***

Luna st[ la geam =i-ascult[. Crengile de floare mult[ G`t de leb[d[-arcuiesc. Prim[var[! Te iubesc. Luna-ng`ndurat[ tace. Floarea alb[ se desface

ELEGII P{G~NE 

"%

C[ p[m`ntul pare nins. Prim[var[! Oare-am pl`ns? Ca un s`n de fat[ mare Luna ]n oftat tresare. Creanga s-a-ndreptat, t[cut. Prim[var[, ai trecut?

Liric[
Tu oare te-ai pierdut — ori numai Te-ai r[t[cit ]n r[t[cire? Te-ai pref[cut, poate, ]n umbr[ — Fulg juc[u= de str[lucire? Te-am cunoscut, ori poate numai Un vis a fost iubirea ceea? Te-am adorat? Ori poate numai }nchipuire-a fost femeia? Prea poate un delir al min\ii Ce sufletul a-nfrigurat A fost genunchiul suferin\ei, Via\a ce mi-a despicat. Stea lumin`nd de-asupra crestei De piatr[, pus[ c[p[t`i, C`t te-am iubit! +i-aceasta-mi este Minunea vie\ii, cea dint`i! 

"&

C`t de frumoas[
C`t de frumoas[, C`t de curat[, T`n[r[, ginga=[ e=ti, — Dulce mireasm[, Palid[ fat[, C`ntec venit din pove=ti. Trup — numai patimi, Inima bate-mi, Bate-mi-o-n clocot de v`nt, F[-m[ j[ratic, Suflet s[lbatic, F[-m[ cristal din p[m`nt. C`t de frumoas[, C`t de curat[, T`n[r[, ginga=[ e=ti, Dulce mireas[, Rumen[ fat[, Z`n[, ce vii din pove=ti.

NICOLAI COSTENCO

Din volumul VERSURI
(1963)

Od[ vinului
O, beciuri tainice, l[sate de str[mo=i! Be\iv[nii temeinice sub ochi frumo=i. Clondire goale, butii mari b[ute — Tot ]n c`nt[ri =i hang de al[ute, Cu ]nv`rtite mari c`t roata carului, Spre ]n[l\area omului =i cobor`rea harului! S[ fie-al naibii cel care nu bea! M[rite soare, blegii nu-i cru\a! Puterea ta-i statornic[ ]n vin, T[riei c[ruia eu m[ ]nchin! Voi, poloboace pline, de stejar, }n chihni\i r[coroase ]n zadar V[ tot boci\i ]n sclifoseal[ beat[: „Mort-beat“ tot n-o s[ m[ vede\i vreodat[! Dragi podgoreni din sate moldovene, Muncind fierbinte =i sug`nd alene, V-a dat ]n minte, c`nd v-a fost mai bine, }n poezie s[ ciocni\i cu mine? 

# Umple\i ulcica =i purta\i-o roat[ Pentru p[m`nt =i via\a minunat[! Acestea spuse sunt ]ntr-o privin\[ C[ noi =i vinul suntem de-o fiin\[. E=ti rotofei =i jilav, poloboace, Cu vrana-n sus =i cepul dat ]ncoace! D[-mi mustul t[u dulciu =i p[dure\, Tr[im o via\[ doar, nu dou[ vie\i! Zic vai! de cel n[scut =i nen[scut Din vlaga \arinii ce n-a b[ut! F`rtate vinule, pe unde nu mi-ai fost, +i-n temni\i de beton la ad[post, +i-n cazemate de stejar, m[i fine, +i pretutindeni n-ai sc[pat de mine! Ce stai pitit ]n hrube-ntunecoase? Se d[ r[zboiul ]ntre dou[ clase: O clas[ pune vi\a la harag, Iar alta — care bea f[r[ de leac! Au fost =i mul\i c[po=i, mai mult mi=ei, Ce te-ar fi vrut ]n beci doar pentru ei! Dar tu, ca democrat — democra\ia |i-ai exprimat-o-n veci prin veselie! Nu pune pre\ norodul pe belea: „Pe-ascuns“ el =tie mai v`rtos s[ bea! Frumoase nun\i, petreceri, ]nt`lniri,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

#

Oaze-n pustiul truditoarei firi, F[r[ de vin =i hazul moldovan Via\a ]ns[=i n-ar mai face-un ban!

Orfan de tat[
Era o toamn[ trist[. }=i scuturase via Podoaba ruginit[. Eu m[ uitam la mama Cum coase =i ofteaz[. — S-a dus tata-n Rusia! Trei pic[turi de s`nge ivite pe n[fram[ Eu am v[zut ]n somn. Cum zice ]n poveste. +i am r[mas orfan de tat[. Dar de fel Fiind vioi, zburdam, ca =i un clopo\el. Nop\i lungi de iarn[. Acul ma=incii \[c[nea, Cosind la p`nza vremii — pe-a mamei =i pe-a mea. Ferit[ de-o gazet[ lumina-i. Lampa gazul }l arde ne-ndurat[. Eu, ]nfundat cu nasul, De frig, ]ntr-o =alinc[, pe lai\[ ghemuit, O urm[ream cum coase =i c`nt[. Au murit +i au r[mas ]n mine, ]n r[bufniri de v`nt, 

# +i truda v[d[niei, =i dulcele-i cuv`nt. Din ac — =i c[me=uica mi-a fost, =i pantalonii. Ca scaiul prins de via\[ — f[ceam la bazaconii! Fii binecuv`ntat[ pentru acea iubire Ce mi-ai purtat-o, scumpo, ne=tears[-n amintire! C`t m-ai p[zit de boli=ti, de foame — ca de-nec... Nu-n\elegeam pe-atuncea, acuma ]n\eleg. Tr[iam modest. +i dac[ s[rac ne era pr`nzul — Nu-naintam preten\ii; m[ zghihuiam ca m`nzul! Goneam pe strada noastr[ o minge de futbol, B[t`nd ]n vreo fereastr[ ]n loc de poart[: — Goool! |i se pl`ngeau vecinii st`rni\i de r[ul meu. Mie — habar de grij[! iar \ie — tare greu. Eu niciodat[-n via\[, — c[ci omul dou[ n-are! — N-avui de mai n[dejde, fierbinte ap[rare.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

#!

O palm[ aplicat[ la fund — poveste veche! — Primit[ de la mama — e floare la ureche! Iar de chiteam cu piatra ]n vreun ciocoi bogat Ivit pe strada noastr[, ziceai c[... nu-i p[cat! +i iat[-m[ la =coal[ — =i rus =i moldovean, Sl[vit nu de cuminte, mai mult de huligan. Luam ]n furc[ via\a, =tiin\a s[-mi apropii, +i peste cap dam anii, cum dau \[ranii snopii. Un car de ani din urm[ t`r[sc de c`nd \in minte — Un car de griji =i visuri — =i nu un car de minte! Dar n-are importan\[: nu dispera! — mi-am spus. C`t de r`ioas[ capra — tot \ine coada sus. Depinde ce-n\elegem cei mul\i prin s[r[cie: N-ai haine =i n-ai ghete? }n schimb ai poezie. Natura nu oricui a dat a=a noroc,

NICOLAI COSTENCO #" S[ aib[-n atelierul crea\iei un loc! Acesta-i, frate drag[, — mi-am zis de mic, — secretul: }n orice f[c[tur[ gr[be=te-te cu-ncetul. Nu prin averi, copile, s[-\i mearg[-n lume buhul: S[rac de bani mai bine-i dec`t s[rac cu duhul!

Compozi\ie
Luna ]\i ]ntinde S`nul alb, de lapte. Noaptea ]l cuprinde Neagr[, ca un =arpe. Sub p[durea frun\ii Cu desi=uri grele Caut printre frunze M[rg[rit[rele. Poezie roz[, Tu lumin[-mpr[=tii }n haosul prozei Negrelor pr[p[stii.

ELEGII P{G~NE

Ora=ul doarme
Ora=ul doarme =i copacii dorm... Copaci — ori ni=te umbre ]ngro=ate? T[cerea se ]ntinde uniform Peste cl[dirile ]ncolonate. Ora=ul doarme =i copacii dorm... Un ceas ]n turn ]ncetinit ]=i bate Al vremii puls. Al nop\ii bloc, enorm, }=i las[-aripile peste cetate. Ora=ul doarme =i copacii dorm... Pe-asfaltul str[zii trec ]ngem[nate Lungi umbre. Trec[torul e inform Ca =i g`ndirea ]n singur[tate, Ca =i t[cerile de ziduri rezemate. ... Ora=ul doarme =i copacii dorm. 

##

Din volumul MUGUR, MUGUREL
(1967)

Cet[\ean al \[rii poeziei
Sunt cet[\ean al \[rii poeziei, +i \ara asta are drepte legi: S[ nu ro=easc[ fa\a alb[ a h`rtiei, Cu pana pe obrazul ei c`nd treci! }n slova ta minciuna p`ntecoas[, Cu =erpuitu-i mers, s[ n-aib[ loc. }n piscul Adev[rului f[-\i cas[ +i ap[r-o cu palo=ul de foc!

Buciumele vorbei
}n la\ul vorbei mele Se zbat c[pri\i de munte, Cerbi =i mistre\i, =i lupii Hr[ni\i, dar ve=nic r[i. }n salba vorbei mele Se-mbrac[ fete, multe, +i glume spun fl[c[ii, +i r`d str[bunii mei.

ELEGII P{G~NE

}n ritmul vorbei mele Bat inimile grele Ale ma=in[riei, Pornit[-n |ara mea. }n spa\iul vorbei mele Zbor navele spre stele, Iar Fe\i-Frumo=ii no=tri, Ai no=tri-s chiar pe Stea! }n bezna vorbei mele E firmamentul vesel, Ce ]n „Povestea Vorbei“ Opre=te la popas. Cu oamenii de seam[ Cinstesc la m`ndre mese, +i inimile noastre M[r=[luiesc ]n pas. }n harul vorbei noastre Moldova se av`nt[, Iar +tefan — ca-n poveste! Sur`de. Mul\umit. Latinitatea noastr[ +i slavonia — c`nt[: S-avem o |ar[ m`ndr[ At`\ea au trudit! Ne-mb[tr`nit[ vorba St[ ]ntr-un cot la mas[. Privind, ]mi vorove=te: — Ce mam[ te-a f[cut? 

#% 

#& — Patrie, scump[ Mam[, De-a pururea mireas[, Cu buciumele vorbei Te c`nt =i te salut!

NICOLAI COSTENCO

M-a= cufunda
M-a= cufunda ]n |ara mea, Ca-n ceru-albastru-o r`ndunea. M-a= afunda-n p[m`ntul meu, Ca fierul plugului cel greu. +i bob a= ]ncol\i-n Moldova, Purt`nd m[rg[ritar de rou[. +i bobul „mic“ ar fi cum s`nt — }ntregul Univers r[sfr`nt.

Moldovencele mele
Moldovencele mele, moldovencele mele! Privighetorile mele, co\ofenele mele! Voi — fericitelor, nenorocitelor, Neprecupe\ite precupe\e — iubitelor! Voi, ne-n\elese prin\ese, fudule; Voi, =i argate, muncind nes[tule...

ELEGII P{G~NE 

#'

Voi, aprige-n trud[, ]n dragoste aprige, Voi, iu\i ca pr`snelul, cu du=manii stra=nice. Gonite din case de spaima r[zboiului, Venite la case, la vraful gunoiului. Voi, neobositelor, Voi, g`rbovitelor, G`lcevitoarelor, Afurisitelor! Nemanichiurate, ner[sf[\atelor, Nec[utate de „mode“, curatelor. V[ v[d fa\a aspr[ =i ochiul senin. Str[daniei voastre, ca fiu, m[ ]nchin. V[d m`inile voastre, mai dulci ca o p`ine, Pe-a inimii mas[-mbr[cat[-n rubine. V[d m`inile voastre trudite, ca p[s[rile Ce-n zori ]=i iau zborul, s[lt`nde =i vesele. V[d m`inile voastre ca holda — ogoarele. Din m`inile voastre r[sare doar soarele! Iubirea, speran\a, d`rzenia — armele Statorniciei de veci ne-au dat palmele. Palmele — marea minune, ]ntreag[-n Miresmele p`inilor, ]n puhavul leag[n. 

$ Steagul, ]n front, |i-l ]nal\ acum \ie, Moldov[ncu\o, Pentru-a ta b[rb[\ie! S[tencele mele, or[=encele mele, Iubitele noastre, moldovencele mele!

NICOLAI COSTENCO

Din volumul POEZII +I POEME
(1969)

A fi contemporan
A fi contemporan cu vremea, care Vertiginos =i implacabil curge! Cu sim\ul t[u, cu via\a tuturora, Cu aerul ce-l sorbi ca b[utura, Cu soarele-aburind ca p`inea cald[, Cu pietrele stratificate, cu T[cerea =i vacarmul urbei, cu Politica =i orizontul proasp[t, Cu ieri, cu azi, cu m`ine — tu, Om simplu, scriitor... Contemporan S[ fii!... S[ faci nemuritoare clipa, S[-i dai un con\inut =i form[ Din haosul toren\ial s-o smulgi, Cum sculptorul din col\uroasa stan[ Aerianul trup al Afroditei. At`ta, =i ceva mai mult: S[ fii tu ]nsu\i, =i s[ fii ]n to\i.

11 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

$

|ara mea de c`ntece
|ara mea de c`ntece, Fr[m`ntat[ |ar[, Cup[ de desc`ntece, Z`na mea sprin\ar[! Gean[ de b[teli=te, Suflet rupt ]n cruce, Temelii de seli=te Netemute-n zdruncin. |ar[ ]n podoabele Maiului ]n floare, Joc zvonit cu salbele, Sufle\e=ti odoare. C`ntecel, lumina mea, Pav[z[ m`hnirilor, |ara mea =i inima — Pana amintirilor!

NICOLAI COSTENCO

Mama
De-ar fi dorul c[l[tor M-a= preface numai dor, S[ m[ duc ]n prag la mama S[-i zic dulce cum o cheam[.

ELEGII P{G~NE 

$!

+i la g`tu-i s[ m-arunc, Cum f[ceam c`nd eram prunc, S[ m-anin ]n adev[r Ca de creanga sa un m[r. Ca o mlad[ s[ m[-ndoi Pe m`nu\ele ei moi, Ce m-au ]ngrijit de mic, S[ cresc frunte =i voinic. Lacrimile s[ le str`ng Pe obrazul drept =i st`ng, Sub t`mpla cu ghiocei S[ m-anin ca doi cercei. Ghiocei de griji, vezi bine, C[ s-a prea g`ndit la mine, +i a= sta la vorb[ mult, Ca mai mult s[ n-o mai uit. Iar[ mama, de, ca mama, +terge-=i ochii cu n[frama, M[ prive=te =i-i tot pare C[ =i-acu-s departe tare...

}n p[h[relul inimii s[-l por\i
P[rin\ii din p[rin\i, =i mo=i din mo=i, B[tu\i, dispre\ui\i, moroc[no=i, Au tors fuioru-ncr`ncen[rii dulci, — Pe moale, capul, fiule, s[-\i culci! 

$" A muncii ne]nduplecat[ frunte +i-a visului — cu pletele c[runte, B[tr`na \east[, a vrerii de mai bine — Speran\a, fiule, au pus-o-n tine. +i brazda lor a=a va fi =i m`ine: Sub alte pluguri neagr[ va r[m`ne; Sub alte t[lpi de schij[ =i de fier, Se va-nfrunta cu infinitul cer. Copiilor diat[ n-au l[sat S[ st[p`neasc[ nici un col\ de sat, — Poate... o vie pe haragi legat[, +i-o cornu\ic[ slab[ ]n poiat[... De ce? +i cum? F[r[ s[-=i deie seama, Desi=uri r[zb[t`nd f[r[ de team[, }n\[ncu=a\i, zdreli\i prin m[r[cini, Purtau des[v`r=irea alb[-n m`ini — Un trandafir pl[p`nd, r`z`nd la soare, N[dejdea lor ]n vremuri viitoare, S[-l por\i ]n inim[, ca-n p[h[rel, Cu grij[ — al tatei mugur, mugurel!

NICOLAI COSTENCO

Are tata o feti\[
Are tata o feti\[ Cu ochi mari de alb[stri\[, Obr[jorii ca un m[r, C`rlion\i de in ]n p[r.

ELEGII P{G~NE 

$#

Are mers u=or =i sprinten, Cu gropi\e pretutindeni: }n obraji, la-ncheieturi +i la col\ul micii guri. Dar a=a-i capricioas[, La m`ncare-i mofturoas[! C`t un scai, nici at`tica, +i alege buc[\ica Cea mai bun[. Fie-i voia, S[ nu =tie-n veci nevoia! Multe-i plac! }ns[ nu-i place Cu pisica s[ se joace; +i nu-i place pe rochi\[ Murd[ria — o bobi\[! S[ se spele pe r[coare — S[ vede\i! — nu-i place tare. Mai ales, grozav nu-i place C`nd t[ticul curte-i face... Capul sur, cum s[ nu-l culce L`ng[ ea... c`nd e-a=a dulce?!

Pielea mea
Pielea mea! Vezi bine: te cur[\, te sp[l. Vreau, pe dinafar[, s[ te =tiu frumoas[. De sunt catafalcul, tu — suavul v[l; Condamnat de sunt, tu s[-mi fii mireas[. 

$$ Pielea mea! M[ scuz[, dac[-n pu=carii Te-a m`ncat viermina, plo=ni\ele, r`ia... Chiar =i amintirea acelei porc[rii Mi=c[ p[ru-n cap, cose=te p[l[ria!... Pentru-acele zile ce nu se mai spun, F[r[ praf de din\i, s[pun ori alifie, Te sp[lam, iubito, cu zeam[ de slodun, Ca, spart[, tinichiaua-n rugin[ s[ nu fie.

NICOLAI COSTENCO

Pielea mea! Trecut-am =i handicapul greu. Vremea-i vinovat[, de-i por\i tatuajul. Biata mea colib[ f[r[ de antreu, Geamantan uzat ]n care port bagajul: O inim[ nebun[, un h[cuit pl[m`n, Un creier enigmatic... poftim, tot ce-i ]n torb[. Scheletul reumatic viseaz[-un bra\ de f`n, Iar craniul — c[p[t`iul, precum stomacul — ciorba. Pielea mea! Iertare, c[ nu te-am ]ngrijit +i ca pe-un \ol pr[fos te-am tot b[tut cu b[\ul. La ce te-au dat podoab[ unui nec[jit, De-asupra c[rui ve=nic se leg[na juv[\ul?!

Nici o pas[re
Nici o pas[re c`ntul nu-=i g`ngur[ +i-am r[mas, iubitule, singur[, singur[...

ELEGII P{G~NE 

$%

Noaptea tremur[ ca o cernit[ flamur[. Inima-i inim[? ori desfrunzit[ ramur[? F[r[ tine — o, cine, o, cine m[ Dezmiard[ cu =oapta inimii-n inim[? Cad obosit[ pe suprafa\a ging[=iei de g`nduri. Stele nec[z[toare cad r`nduri, r`nduri... Unde e=ti? Patim[, speran\[, de=ert[ciune? }nchide-mi cartea sor\ii =i o z[loag[ pune. At`ta! O z[loag[. Posteritatea s[ =tie C[ ne-a fost apropierea — miraculoas[ ap[-vie! At`ta? Ori poate nici at`ta? +i m[ s[rut[! M[ s[rut[, receo, ur`to!

Sonet
Buc[\i de cer. Buc[\i de mun\i. Buc[\i de timp. O fragmentare-n toate. +i-n sim\iri. Nori albi. Mun\i albi. Pomi albi. Albastru nimb +i-un idol — cu m`ini albe =i sub\iri. Un plutitor decor. Mirific schimb Satanicelor griji. Stai =i te miri: Senin[tatea asta de Olimp Peste-ale m[rii tainice fo=niri!...

NICOLAI COSTENCO $& Fragment de vis. Fragment de dor. Cr`mpei de chin. Impenetrabil g`nd str[puns de risc, Drapat ]n praf sintetic: manechin.

Granit la temelia unui pisc — Pari Tot, dar e=ti doar un fragment hoinar }n ve=nicia Clipei f[r[ de hotar.

T[cerea rezervat[ mie
T[cerea rezervat[ mie ]n nemoarte E-aproape o realitate. Goal[, Lumina r[t[cind[ m[ desparte De lutul gras, nears ]nc[ ]n oal[. Confuz amestec de luceferi negri, Apu=i ]n bezna de lumin[ oarb[, +i negri-n adev[r, mai ca=ti, integri, Luceferi albi de sideral[ iarb[... E calm =i nep[truns la suprafa\[ Edenul subteran ce ne respinge. Monstruosul pr`nz al fiarei ne r[sfa\[, De-aici, cu carne crud[ =i cu s`nge! Adulmec[m ca un parfum de floare crima; Asasinatul zilnic — ne seduce. Ce bine-\i seam[n[ pierdut[-aici f[r`ma, Superbe Prin\, ce cochetezi sub cruce!

ELEGII P{G~NE 

$'

Sub masca Ta am vrut s[ m[ descop[r, S[ aflu ce sunt — fiul t[u bastard?... +i de ru=inea Ta, cu poala m[ acop[r, +i-n labirint terestru m[ ]ngrop — s[ ard.
***

Am plecat ]n lumea larg[ Dintr-un sat moldovenesc. Nu-mi c`nta acuma, drag[! C`ntecele m-otr[vesc. }mi v[d casa =i ]n pragul Cel tocit — m[icu\a mea. Nu-mi suci, m`ndro, =iragul Zilelor, c[-i moartea mea! }mi pun fruntea pe fereastr[, Fulger negru m-a tr[snit. Ce blestem — din valea noastr[ C[ pribeag m-am pomenit? A= fi stat acum pe prisp[, Maica-mi c[uta ]n cap +i-mi c`nta o doin[ trist[... Eu de doru-i nu mai scap. M-ar fi cic[lit so\ia, Pruncii ]nv[leam ]n somn. Nu-mi c`nta, tu, s[r[cie! Taci! C[ fac moarte de om! 

% Ori nu! C`nt[, c`nt[-mi, drag[, C`ntecele le iubesc — Cum plecai ]n lumea larg[ Dintr-un sat moldovenesc... *** }n p[m`ntul tundrei ]nghe\ate Poate-o amintire am l[sat? O f[r`m[ de eternitate — Traiu-mi trudnic, poate, am l[sat? De speran\e nerealizate, Munte cu \ugui poate-am l[sat? C`ntece-ncepute =i uitate, +i nescrise — poate, am l[sat? Sufletu-mi fl[m`nd de libertate +i de |ar[ — poate, l-am l[sat? Ca pe-un c`ine, inima, prea poate-n Pragul fericirii am l[sat? Urmele-mi ]n tin[ ]n=irate, R[t[cinde, poate, am l[sat? Lacrimile, poate, ]nghe\ate, Ne=tiute lacrimi — am l[sat? P[s[rile-n c`rduri, neplecate, P[s[ri c[l[toare am l[sat?

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE 

%

Poate, trec[toarele-mi p[cate — P[c[tos doar omu-i — am l[sat? Mi-am tr[dat tovar[=ii, prea poate, F[r[ sfat =i sprijin i-am l[sat? Poate! Dar e sigur — pentru toate Mai sus zise =i necuv`ntate, Printre retr[iri u=or purtate, Ori insuportabil suportate, Un copil, iubitul, neuitatul, }n ]nghe\ul tundrei ]ngropatul, — S`ngele-mi =i g`ndul — am l[sat!

Fr`nturi
Prin rana deschis[ a soarelui S`ngele z[rii se scurge... Drumurilor iar[=i li-i dor S[ aud[ muzica pa=ilor mei. O ureche pare fiecare picior! Grumazul dep[rt[rii poart[ salbe. Inima poart[ cercei. Izvorul ]=i ]n=ir[ m[rg[ritele. Iubita ]mi privegheaz[ r[s[ritul. 

%

}mi port
}mi port =i eu trandafirul Visului nerealizat, Cum ]=i poart[ cimitirul Fiecare, fiecare sat... Sunt ame\it omene=te C[-mi =uier[ la urechi v`ntul: Se-nv`rte=te cu noi, se-nv`rte=te, Ame\itor, p[m`ntul! O mic[ aterizare De-o secund[-dou[ Pe luceaf[rul din zare Cu dragostea mea, Moldova!

NICOLAI COSTENCO

Drumuri neb[tute
Drumul nec[l[torit de nimeni... Parc[ este =i-un asemeni drum? Este, dac[ vine s[ anime Pl[smuirea basmului de fum. Anonimi atomi am fi prin er[ Pe orbite ]ntr-un cerc ]nchis, Dar ]ndr[gosti\i de-acea Vener[, Zis[ Art[, u=i ce ne-a deschis...

ELEGII P{G~NE 

%!

Drum p`ndit de stelele c[\ele, Drum l[trat de-abisuri =i t[ceri — Zbori — s[ te ]ntorci din nou la ele, Jos, la pragurile vechii |[ri. C[l[tor pribeag purt`nd zv`cnirea Drume\iei cu ecou-n piept, Du-te! C[ci a=teapt[ Omenirea Tot, ce-i poate da... doar un poet!

Floare de migdal
Mi-am d[ltuit poemele }n marmor[ multicolor[. Sufletul =i-a ales temele Din oceanul cuprins ]n Or[. Am spart coaja p[m`ntului P`n[ la fluidul sub\ire, Muind r[d[cina cuv`ntului }n clocotitoarea sim\ire. N-am fost supus legilor Ce-nc[tu=eaz[ mul\imile. Din ad`ncimile vecilor }nc[lecai ]n[l\imile. 

%"

Pastel
O c[su\[ ag[\at[ Ca bijuteria-n p[r Pe o pant[ — luminat[ }n f[clii de flori de m[r. +erpuind[ c[r[ru=[, Cotigind[, sub\irea, P`n[ la ]nchisa u=[ Unde-mi este dragostea. P[r[sesc vacarmul urbei, Grijuliul ei tumult, Iar colegii mei s[ turbe, Pismuind! Nimic mai mult...

NICOLAI COSTENCO

}mi stai ]n g`nd
}mi stai ]n g`nd Ca o petal[ Ce-i scuturat[ de cur`nd: Un c[r[bu= pe pat de boal[ — }mi stai ]n g`nd. }mi stai ]n g`nd Ca o sandal[ De copila= Pierdut[-n cr`ng;

ELEGII P{G~NE 

%#

Ca primul vers Pornit pe-o coal[ }n pustiirea ei banal[ — }mi stai ]n g`nd. }mi stai ]n g`nd Medieval[, Ca o prin\es[ dormit`nd, Pe cavaleru-i a=tept`nd, Ce a plecat p`n-la r[scoal[, +i nu =tii ce-o mai fi f[c`nd; Ca primul fir de ]ndoial[ Sfinxul n[dejdii ocolind — }mi stai ]n g`nd. }mi stai ]n g`nd }n sens invers, Enorm[ ca un univers, Ce-i prins ]ntr-un cercel de-argint. Ah, f[r[ tine nici un vers }naripat, nici un cuv`nt Din pergamentul vie\ii =ters Ori de pe piatra de morm`nt Furat — cu inima din mers Nu-l pot cuprinde-n ]n\eles F[r[ de tine st`nd. }mi stai ]n g`nd Ca o petal[. Din sfera mea Septentrional[, 

%$ Eu m[ surprind S[pat de boal[ }n bezna cald[ =i domoal[, Din care nimeni nu se scoal[; }n bezna molcom[ =i dulce — Pr[pastie cu ochi ce suge, M[ duc ]n somn, halucin`nd... Cu tine-n g`nd.

NICOLAI COSTENCO

Cantilen[
Ploaia curge lin[, lin[, Ca parfumul ]n gr[din[... Curge-ncet, ]ncet, ]ncet, Ca lumina din br[det. Stau ]n fa\a ploii, drep\i, Chiparo=ii ]n\elep\i. Doar oleandrii se apleac[ — Dumneaei c`nd va s[ treac[. Ploaia picur[ =i curge — Parc[ e t`rziu =i-amurge: Viers de sturzi =i viers de mierle — Dragoste ]n rochie verde! C`nt de mierle, viers de graur — Dragoste cu p[r de aur!

ELEGII P{G~NE

}n ianuarie, la Yalta
}n ianuarie, la Yalta, ]nfloresc, Ca miresele f[r[ de miri, migdalii. Ramurile z[rii-nmuguresc Cu tumult de p[s[ri c[l[toare. Totul pare-at`t de nefiresc Pentru cel deprins cu alte ritmuri. Dar... migdalii iarna ]nfloresc Cu petale roze de-amurgituri. }ndr[zneal[ =i nesocotin\[? Vai, Cum s[ ap[r florile de frig, ]nghe\uri, Ce se face badea Neculai, Dac[ pier aceste frumuse\uri? +i sur`d migdalii: „Ce copil E poetul! Bade, nu te teme! C[ =i tu, ca merii ]n april, Arzi ]n plin[ iarn[, de poeme! Pentru unii neobi=nuit pretext, Noi, migdalii, exprim[m prin floare Al obscurei r[d[cini protest Din ne-ndrept[\ita ]nchisoare. Pentru al\ii neobi=nui\i, Noi, migdalii, ]n ve=m`ntul spumii }nflorim etern, nebirui\i Nici de-nghe\ =i nici de... gura lumii!
12 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

%% 

%& Pentru noi g[sim cr`mpei de soare }n cotlonul ghemuit sub mun\i!“ Bun sosit!! Iubite c[l[toare! Asta-i via\a! Greul s[-l ]nfrun\i! }n ianuarie, la Yalta, ]nfloresc, Ca miresele f[r[ de miri, migdalii: Versurile mele, ]nc-un vers, }ntr-un =ir de versuri c[l[toare!

NICOLAI COSTENCO

Omar Chaiam
C`nd se ap[r[, femeia, Ea, adeseori, atac[. Muzicant, pricepe cheia: Rostul ei e ca s[ plac[! Calm! De vezi ve=minte rupte. Pl`nge? Fie-\i mintea treaz[! Nedeprins[ ca s[ lupte, F[r[ vreun motiv... cedeaz[!

Repro=
Nu-mi mai spune: drag[! E un lucru cert — Am trecut ]n =ag[ Nu ca s[ te iert!

ELEGII P{G~NE 

%'

Zicerea b[tr`n[ Are un temei: Nu scuipa-n f`nt`na De-unde ai s[ bei!
***

Din becuri curge g[lbenu=ul blond. Oglinzile, pustii de chipul t[u, sunt triste. O muzic[ strident[, ca un clon\, Destram[-n suflet palide batiste. Absen\a ta e ca un vitriol Ce-mi sf`=ie fiin\a =i r[gazul. Imaginea genunchiului t[u gol M[ urm[re=te; ochii =i obrazul. Coroana p[rului t[u greu din copci Desprins, parc[ ]l v[d plutind — fantasm[. Cuptor mi-i craniul, ]n care-mi coci Triste\ea din dospeli de protoplasm[. De ce m[-mb[t? De tine ca s[ fug! Beat, ca-ntr-un c`ine vagabond, destinul Izbesc, =i carnea-mi arde ca un rug; M[ cur[\[ v`ltorile =i vinul. Ah, clipe! Voi, tovar[=e oglinzi, R[sfr`nge\i f[r[ nici un sens pustiul! Ucig[toare bezn[, s[-mi ]ntinzi Pocalul cu uitare, ca rachiul!... 

& +i papagalii ro=ii, papagali Din cuiburile cu=tilor lunare, Cu ochii lor bomba\i =i inegali, Trimite-mi-i cu tunet de fanfare. Sunt obosit de mine =i de cel Ce-n mine, b[nuit — dorin\i a\`\[. S[-mi leg al inimii bolund negel, D[-mi firul blond din splendida ta g`\[! Rob? Nu. Rob \ie niciodat[ n-o s[-\i fiu. Capriciile tale — foc ]n iasc[! Eu col\ii-n trupul t[u trandafiriu, Eu gheara-n vanitatea-\i femeiasc[ —

NICOLAI COSTENCO

Ca tigrul lacom a= ]nfige-acum! Te vreau! C[ci f[r[ tine-n vine frigul }mi curge =i ]ntr-]nsul m[ consum. Ard, =i-n extaz — m[ v[d un clovn ridicol!

+erpoaica
Avea privirea iute, ad`ncit[ Sub stre=iniri pietroase. Unduia Un trup incandescent, numai ispit[, Cu lic[riri de zale =i tremur de nuia. P[m`nt b[tut, s[pat de pa=i mul\ime, Vegheat la ceas de noapte de luceferi reci.

ELEGII P{G~NE 

&

C[lcam spre jinduita ]n[l\ime — S[la= de bufni\e =i lilieci. M[ a=tepta ]n prag =i m[ ducea-n c[mar[, }ncol[cindu-m[ cu dor de-a se-ncorda, +i ochii ]i sclipeau ca stele-n c[limar[, +i limba, despicat[... s[ i-o s[rut mi-o da.

Din volumul T{RIE
(1972)

Cimitirul eroilor, Riga
}n somnul de piatr[ dorm caii de piatr[. Lupta=ii ]n zale =i chiv[re — dorm. Sub clopotul bol\ii de font[, enorm, +i luna =i soarele dorm, c[-s de piatr[. Sunt forme, simboluri, pece\i sunt de piatr[. Mi=carea-i oprit[. +i pietrele dorm. Victorii =i glorii. Lin orga din Dom D[ glas: simfonii iluzorii, de piatr[. +i floarea, =i bucla, =i pleoapa-s de piatr[. Hipnotic ne pare al pietrelor somn. +i eu pe parcurs ca o piatr[ adorm, Visez vis de piatr[ ]n somnul de piatr[. Culoarea, mi=carea ]n basmul de piatr[ Sunt pietre pe pietre, simbol multiform. Vitejii de piatr[ =i caii lor dorm, Chiar focul cel ve=nic =i-acela-i de piatr[...

ELEGII P{G~NE

Simbolul 

&!

Simbolul e mereu f[r[ contur, Plutind ]ntr-o ce\oas[ ambian\[, Realizat elementar =i pur }n umbr[, ad`ncime =i distan\[. E trec[tor ]n grava lui prestan\[. Nu-i astru, ci un nesf`r=it azur, Ce pare gol =i f[r[ importan\[, }n fond fiind un echilibru dur. C`nd omul, p[r[sind infama-i form[, C[ci e cu neputin\[ de-a fi =ters Ca un nimic, — cu for\a sa enorm[, — Cuv`nt sau raz[, — c[l[tor prin neguri, Dispre\uind =i parte, =i ]ntreguri, Se vars[-n con\inut, ]n Univers.

Orgoliu b[rb[tesc
Vei crede, poate, sincer, c[ m-a lovit durerea? C[ p[r[sit de tine voi suferi nespus? Prea poate nu te-n=eli... Dar am de spus C[ nu m[ bat cu pumnii ]n cap, nu-mi crap[ fierea! M[ primbl prin parcul Pu=kin ]n fiece apus, Scriu versuri adecvate =i savurez pl[cerea Activit[\ii simple ]n pacea =i t[cerea De care m[ lipsise=i c`nd ]\i eram supus.

NICOLAI COSTENCO &" Cu fiecare or[, de ce-a fost m[ descaier, De amintiri m[ scutur ca ramul, f[r[ vaier. E bine c[ trezia de-acum ]mi \ine parte.

Nu-n viziuni gona=e pe-al visului tumult +i amoros incendiu... Am devenit adult: Prefer prezen\ei tale... distan\a ce desparte.

Dante
Prezent e=ti, Dante, printre noi. Eternul T[u geniu ne ]mbog[\e=te visul. Realitate a r[mas Infernul +i-l contrabalanseaz[ Paradisul. Cu elegan\[ ]nfrunt[m paternul St[p`n, par`nd cu spada tot dichisul Pe tav[ oferit cu compromisul, — S[ nu ne murd[rim cumva internul Complex! Divine, tu ai cutezat S[ smulgi cu ]ndr[zneal[-acel sigiliu, Ce birocrata moarte-a aplicat Pe tot ce e mister. Un nou Vergiliu De am g[si, cu barca, ]n tangaj Prin infinit, am descifra un nou miraj!

ELEGII P{G~NE

Petronius — arbitrul elegan\ei
Petronius, arbitrul elegan\ei, Al Romei vechi patri\iu favorit, Domnea ca un simbol, ]mpodobit }n nimbu-i legendar, de la distan\[. Plebeii Romei, trai duc`nd sordid, Cercau s[-=i dea un pic de importan\[: Petronius p[rea s[ fie ghid Mul\imilor cu nobila-i prestan\[. Milenii au trecut. +i din legend[ R[sare umbra omului — pe roze De s`nge, vinele f[r[ de poz[ Ce =i-a t[iat, spre a pl[ti acea amend[ Tiranilor, ce dau via\a prin filtru... Nu-n elegan\[, doar, Petronius fu arbitru! 

&#

Sonet urban
Sunt or[=ean: mi-i drag s-aud din robinet Curg`nd cu zgomot apa. C`nd vreau — o pot opri! Pictat de un maestru chinez, un colibri }n cabinet pe-o p`nz[ vreau s[-l privesc discret. Privighetorii, mierlei, — ascunse ]n boschet, Ori tufe, — eu prefer s-audiez concret Pickup-ul, simfonii de Bartok spre-a sorbi, Ori scripca lui Lunchevici cu rare potpuri. 

&$ Stihia dirijat[ de omul la buton, Volan ori automate, ]n br`uri de beton Supus[, iat[ vrerea geniului uman, —

NICOLAI COSTENCO

Iar nu, pornind z[natic, haotic, dezm[\at[! Romanticei acestea str[in i-s deocamdat[. S[ nu v[ mire faptul: n[scut sunt or[=ean!

Medita\ie la morm`ntul lui Ianis Rainiss
Eu voi veni la voi ]nm[rmurit =i tragic, }nf[=urat ]n mantia cernit[-a somnului, De dincolo, din lumea simbolurilor, magic[, Cu ritmul poeziei nesupus nici domnului! Rup`nd pecetea mor\ii, ca t`n[rul ce-nvie Pe cripta funerar[-a lui Raïniss, letonul, La vatra ori la prispa, ori nalta str[=nicie Urban[ — voi veni, ca s[ v[ tulbur somnul. De ve\i fi tri=ti — ]n doi vom retr[i triste\ea; Vom l[crima — de ne va-mpov[ra durerea Ori... vom t[cea! Au cine veni-va s[ v[-nve\e Puterea f[r[ margini, ce-o poart[-n ea t[cerea! P[m`ntul ne astup[ privirile =i gura. Str[jer ne-nduplecat la c[p[t`i st[ EA +i-i scap[ numai una, — viclean[ e Natura! — T[ria gr[itoare ]n for\a de-a t[cea!

ELEGII P{G~NE

}ngenunchez ]n miresme
Mireasm[ tare de molid, Dup[ un veac de ]nchisoare, — M[ face-ntreg s[ m[ deschid Ca floarea-soarelui — la soare. S[ m[ destram, s[ m[ adun — Smuls din al negurilor v[l, Un pumn de perle s[-mpreun }n podul palmei, s[ m[ sp[l. Cu sufletul — a\os m[nunchi De vergi uscate-n netr[iri, }n tari miresme ]n genunchi, Ca-n preajma unei n[luciri. Nervi despleti\i — lungi r[d[cini }mpl`nt[-n miros de p[duri, Ca magul — ve=tedele m`ini Ale bicisnicei f[pturi. Aspir =i parc[ m[ dizolv }n aerul ]nmiresmat, Pu\in, cam c`t un fir de colb De suflet trist =i-nstr[inat. 

&% 

&&

Din desaga amintirii
}mi ghilea c[m[=ile soarele +i p`r[ul ]mi lingea picioarele. Bunica — scund[ ca o surcea, Cu urzic[ m[ m`ng`ia: „Talciocar“ ca mine — satul, Cic[, nu mai v[zuse altul! Iar bunelul? De! Ca bunelul — }mi d[dea maera*, c`nd jupea mielul, +i, de fiecare poloboc ce sugea, }mi d[dea =i mie — ca de-o lulea! Zicea s[ nu m[ deprind cu b[utul... Putea s[ i-o spun[ lui mutu! Beam, m`ncam; ]n sf`r=it, tr[iam Cu s[r[cia =i moartea la geam.

NICOLAI COSTENCO

S[r[cia n-a mai intrat, c[ =i-a=a era prezent[. Baba-H`rca cu ]mplinitul, ca perceptorul, +tia s-a=tepte. Dar neprimind rent[, P`n[ la urm[, le-a dat bunicilor cu piciorul. De-atunci o scot din desag[ +i vorbesc cu-amintirea, cum a= vorbi cu fata drag[.
* Aici: ficatul (Nota red.).

ELEGII P{G~NE

Sub clar de lun[
Curioas[ ca o nerp[, Cu ochi holb[\ei, de broasc[, — Dulcineea mea-i superb[, Tuns[ scurt sub mica-i basc[. Eu o \in, galant, de m`n[, O a=ez ]n capul mesei: Prepun`ndu-o de st[p`n[, }i dau „florile miresei“. Magul cherchelit — de =tire Cople=it ca de-o arom[, Ne vorbe=te de-a iubirii Improbabil[ fantom[... Torn ]n can[ =i-o port roat[. Bem „solid“, moldovene=te! Luna plin[ intr[-n poart[, Pe fereastr[ n[boie=te. }n livad[, unde-i nucul, Sus, pe creanga cea uscat[, Mierla ghem st[ l`ng[ cucu-i, Cu broboada lunecat[. E t`rziu de-acum, m[tu=[! Am golit noi, harnici, vasul. Magul picur[ la u=[, Num[r`nd arar cu nasul. 

&' 

' Luna-i doar dezam[git[. Galben[ — s[-i zici gutuie! Ca o m`\[ potcovit[, F[r[ scar[-n slav[ suie.

NICOLAI COSTENCO

Nepoftit[-n casa noastr[, Ca un cort pierdut prin nalb[, St[ pe g`nduri — o sihastr[, }mpletind cosi\[ alb[...

Uneea
Pentru c[ mi-ai dat r[gazul S[ te str`ng aprins ]n patul R[coros, s[-\i simt obrazul, M`ng`ierea ta ciudat[, Nebunatic[ =i dulce, Aprig[ =i p[tima=[, Str[b[tut[ ca de fulger }ntr-a norului c[ma=[, Ce mi-ai d[ruit bl`nde\ea +i ardoarea moliciunii, Ca un st`lp de frumuse\e. Sub vegherea rece-a lunii, Mul\[mirea-n palme ia-o Cu cutremur =i-ngrozire, Ca o lacrim[ de aur Pe obrazul amintirii.

ELEGII P{G~NE

La o cafea
}n cea=ca de cafea, aprins, alcoolul Transfigurat ]n p`nze alb[strii Cu nebulozit[\i tive=te golul Iubirii, ce-ai respins-o, tu, ]nt`i. Re]nt`lnire... Riduri pe obrazul Mai neted ca o marmur[ ce-a fost. Stimat[ doamn[, cred c[ n-ar fi cazul S[ ne min\im. Acum e f[r-de rost! Pe-atunci, c`nd clocoteam de energie, C`nd ai fi devenit un mototol, Iubindu-ne... Nu z[d[r] stafia Acestor p`nze reci de alcool. 

'

La ora desp[r\irii
Tr[im nu de o zi, de dou[. Cu de-am[nuntul doar ne =tim. C`nd plec, ]\i ninge =i ]\i plou[, — De parc[-s dus la \intirim! Au nu-n\elegi c[ tu m[ chinui Cu fa\a palid[ cumplit, Cu z`mbetul str[in =i ochiul Pustiu de sens =i r[t[cit? 

' Eu te cuprind — tu cuno=tin\a O pierzi... Eu gura \i-o s[rut, O gur[ ca de moart[, rece — Cu miros de pelin =i lut... Revin[-\i! Ne prive=te lumea! — „O, nu pleca!“ — Vorbe de=arte. E vremea s[ mai =tii de glum[: }n orice clip[ este-o moarte!

NICOLAI COSTENCO

Din volumul EURITMII
(1980)

Merii ]=i ning podoaba
Merii ]=i ning podoaba }ntr-o suav[ arom[. Totul e-n om repetabil, Nerepetabil doar omu-i. Soare. }n floare-i prunul. V`ntul adie ]ncet. To\i vom pleca, c`te unul, F[r[ suspin, ori regret. Farmecul de totdeauna }n dezlegarea cuv`ntului: N-ai s-o mai faci pe nebuna, Tu... Cumin\enia P[m`ntului!

Vin r`ndunelele la cuib
Vin r`ndunelele la cuib }n zori de zi, ]n zori de zi. Le-aud duiosul ciripit. Dar cuibul nu-i, dar cuibul nu-i.
13 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

'" Vin amintirile la cuib, La cuibul unde ne-am iubit; Le-aud =tiutul ciripit. Dar cuibul nu-i, dar cuibul nu-i...

NICOLAI COSTENCO

C[r\ile
Prietenii mei, c[r\ile, M[ privesc cu ochi mari Din toate p[r\ile, Ca ni=te canari. Mul\i prieteni, paginile R[sfoite povestesc, Dep[n`nd imaginile Unui zbucium sufletesc. Stau pe mas[ vrai=te; Clituri — pe podele, — Parc[ ar fi paji=tea Visurilor mele.

D[ ]ndestulare sufletului
Desfiin\eaz[-mi lutul, Pref[-m[ ]n spice, Ca bobul, mutul, S[-ndestulez calicii...

ELEGII P{G~NE 

'#

Desfiin\eaz[-mi inima +i pref[-o ]n pai S[ fiu viermelui fluier, G`zuliei — nai. Desfiin\eaz[-mi umbletul Pe rotogolul p[m`ntului, D[ ]ndestulare sufletului Din substan\a cuv`ntului.

La Sauca
Lui P. Zadnipru

S-a dus mama de acas[ +i-a l[sat tot ce se las[. S-a dus mama ]n morm`nt +i-a l[sat toate cum s`nt. Iarba cre=te, c`nt[ vi\a, Apa-i dulce ca halvi\a, Dar s-a h`rbuit ulciorul N-o s[ bea mai mult... feciorul. Frunza c`nd fu ca arama, S-a dus fiul dup[ mama... +i m[ chinuie=te g`ndul: De ce-i mai p u s t i u p[m`ntul? 

'$

Amfibolie
Z[rile cu purpur[ se ]mp`nzesc. Ne deta=[m de noi c`te un pic, mereu. La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc Transfigurarea sufletului meu. De marmor[ trandafirie mun\ii Par, cu Luceaf[rul pe-a m[rii =esuri, Cu stele p`lp`ind ]n jurul frun\ii, Cu ochi misterio=i, plini de eresuri. +i iar[=i a surprinde ]ndr[znesc Ecoul fericirii ]n zboru-i greu. La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc Amfibolia sufletului meu.

NICOLAI COSTENCO

La moartea poetului Leonard Tuchilatu
Iat[, nu mai este-n „azi“, E precis c-a fost ]n „ieri“. Prea devreme-a fost s[ cazi. Tu, odrasl[ de oieri. Dup[ ce te-ai dat ]n v`nt? Dup[ z`na cea de foc? Dup[ marele cuv`nt, Ce lipse=te de noroc?

ELEGII P{G~NE

}ncordarea \i-o citesc +i-n final, =i-n ]nceput, Suflete duhovnicesc, R[stignit ]n bietul trup. }n trecut ]mi arunc A\intitele vederi, V[d lumina ca un prunc, Dibuind f[r[ sc[deri. Ce balene ai visat, Codrii goi ]n ele, larg V`ntul care =i-a l[sat F`lf`irea pe catarg? Ca lumina, tu, „b[tr`ne“, Ai purces pe drumuri reci }n definitivul m`ine Devenit granitic veci. 

'%

Chiriecii, be\i de vlaga...
Chiriecii, be\i de vlaga Nop\ii, unde-i Yalta floare, Risipesc m[rg[ritare Cu arom[ de Malaga. Ginga=[ =i poftitoare, O intern[-n rochii suple, Printre chiparo=i, dogoare Vine ]n obraz s[-mi sufle. 

'& Ori e numai a=teptare? Ori, ce vine, ca s[-mi umple Clipele cu doze duble De t[rii costisitoare? Cerul vasta sa clepsidr[ O de=art[ — colb de stele, C`nd de g`t m[ str`nge hidra Solitudinilor mele. M[ prefac ]n corn de lun[, Fir dintr-un regesc tezaur, De urechea ve=niciei M[ anin, — cercel de aur. Fiecare stea ]=i are Chiriacul ce o c`nt[. Yalta. Marea fo=nitoare +i un dor cu iz de mint[.

NICOLAI COSTENCO

Otrav[
... Veninul str`ns l-am preschimbat ]n miere, L[s`nd ]ntreag[ dulcea lui putere. T. Arghezi, Testament

+i trebuie a fi!? S[ ai din\i cu otrav[ +i s[ nu mori de auto]nveninare, viper[, Zei\[ a obscurelor desi=uri, suav[, — Datorit[ veninului, independent[ =i liber[!

ELEGII P{G~NE

Vas[zic[ „otrava“ nu e caz de alarm[? Ce col\i delica\i, ce fine pumnale! Zei\[ fantastic[, ]n ]ntregime arm[, +i nu ]n atac, ]n defensive banale. Ba da, =i-n atac! }\i cunosc spaimele Serpentin[ teluric[, ]ncol[cit ghioc. Vino, otrava mea, s[ te \in ]n palmele C[u=ite de rug[ciune, ca un mag te invoc. Cast[ =i atotputernic[ otrav[, Tu, cea de o fiin\[ cu izvorul vie\ii, Tu, din ulcica p[m`ntului ridicat[ ]n slav[, Sonoritate uciga=[ din cuv`ntul ce glorific[ poe\ii. 

''

Nu-\i c`nt drumul
Nu-\i c`nt drumul Pe p[m`nt. Cel din cer Nu-l =tiu, nu-l c`nt. C`ntu-\i numai Ce-ar urma De-ar da-n spum[ Inima; Inima Cu faptele, Ca la mama... Laptele.

Nicoletta
Vine-un susur cristalin De verdea\[ =i r[coare De la clopo\eii din Codrul dus ]n dep[rtare. Nepo\ica mea o \in C`t un strugure de zare, Sur`z`nd la un \echin Ce ]n soare se n[zare... Faguri de minun[\ii, Lume mare ]n to\i vecii! Minte, cum s[ nu re\ii, Dup[-at`tea barbarii, — Doi obraji trandafirii +i-ochi=orii negri-ai P[cii?! 

NICOLAI COSTENCO

Cine-a zis?
Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis C[ nu e=ti, floricea de Iris, Sofca-n care bunica a-nchis Zestrea ei de arome =i vis? C[ n-ai fi c`nt[torul abis, Nimbul lacrimii cel nedescris, Puritate, ingenuu Iris... Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis?

ELEGII P{G~NE

Vioar[ 

Cum ]mi suge lini=tea vioara! Voi sorbi\i ]n baruri din pocal. Rou[ voi s[ sorb din subsuoara Frunzei p[pu=oiului natal. Multe nu pofti\i ca s[ re\ine\i, Fan\i civiliza\i p`n-la refuz. Mi-a= sp[la-n agheasm[ ochii vine\i, S[ruta\i de stelele de sus. |[r[nia oare nu-mi st[ bine? Deghizat ]n strai de or[=ean, Sunt copil din flori, de sub sulfine, Ori, poate, =i de sub buruian... Vreau descul\ prin pulberea c[ldu\[ Lip[ind iar s[ m[ v[d pe =es, S[ m-a=tepte-n vale o c[su\[ Cu privirea plin[ de-interes. A= intra ]n vreo b[tr`n[ prisac[ Reumatismele s[-mi vr[ciuesc. Ei, dar inima? Pocal plesnit oleac[? Chiuind de glie-am s-o tr`ntesc! |[nd[ri s[ se fac[, blestemata, Sub c[lc`i cu totul s-o f[r`m, Ca s[ vad[-ngrijorat[ fata Ce-i beleaua celor ce iubim! 

L[utare, g`tuie-\i vioara! Voi sorbi\i la baruri din pocal. Eu m[ r[coresc din subsuoara Frunzei p[pu=oiului natal!

NICOLAI COSTENCO

Dup[-o \`r[ de c[ldur[
|ip[ lemnu-n b[t[tur[ Dup[-o \`r[ de c[ldur[. R`d la geamuri chip[ru=ii +i M[=u\a-n pragul u=ii. Badea Nicolai, sireacul, Degerat-a? Nici pe dracul! Tundra-i ]n ninsoare nou[ Cum ]n floare-i azi Moldova. Groz[via iernii minim[-i, Patria de-i parte-a inimii. Oh, dar \ip[ lemnu-n b[t[tur[ Dup[-o \`r[ de c[ldur[...

ELEGII P{G~NE

Lume, drag[ lume
Ce folos c[ sunt bogat, Lume, drag[ lume, C[ am cas[, mas[, pat — Lume, drag[ lume, Casa nu o iau cu mine, Lume, drag[ lume, Zac ]n pat =i moartea vine — Lume, drag[ lume, +i pe masa mea de scris, Lume, drag[ lume, Arde ultimul meu vis — Lume, drag[ lume. 

!

Stafiile versului
M[-ngenunche moartea; Ridicat sat`rul Va izbi, ]n fine. Va lua sf`r=it O fermec[toare via\[. Achit birul +i mu=c din \[r`na fr[m`ntat[-at`t. Soarele =i luna, pas[rea cu gure= Clon\, pe piatra aspr[ ]n cioplitul str`mb Vor fi m[rturia marelui meu iure= Cu rulonul plin de versuri la car`mb. „Zace-aici, va zice careva, rapsodul }n\eles de javre, fete =i calici. 

" Nici o stea din ceruri nu-i marc[ exodul; E ingrat[ soarta birnicilor mici!“ Ard p[duri cu trosnet. Dezolant e arsul. Ard ]n suflet codri dureros de vii. }n p[m`nt, ]n groap[, ultim va fi masul. Versurile mele, — cui v[ las, stafii?!

NICOLAI COSTENCO

Alba mixtur[ a suferin\ei
S[ stai ]n chilia r[sufletului Ca ]n str[fulgerul unei flori Cu singur[tatea sufletului, Poate, gata s[ mori. S[ stai, s[ te mistui ]n lini=te, Cu privighetoarea ]n g`nd, S[ fii o cereasc[ lini=te Peste-un str[bun p[m`nt. S[ fii ]ntr-o umbr[ cu umbrele Cear=afurilor albe =i tandre, S[ fii cu visele, sumbrele, Sub flori de mustoase oleandre. S[ fii... =i al[turi extatic[ O fiin\[ aproape, aproape, Ca stepa ]ntins[, s[lbatic[, Cu multe z[bave de ape.

ELEGII P{G~NE

S[ fii nep[truns =i-n destindere De mari suferin\i =i re\ineri Pe-a fe\ei terestre ]ntindere Cu anii maturi =i-a=a tineri. S[ fii. 

#

Euritmii
Ziua se scurteaz[, noaptea se lunge=te... Frunze galbene pe furi= apar. Sufletul de dor op[rit t`nje=te. Funia se str`nge tot mai mult de par. Tace chiriacul. L-a-nghi\it vreo cioar[? D[ n[val[-n arbori un potop de ciori. C`t ai s[ mai por\i a dorului povar[, Inim[? N-ai aripi, deci, nu po\i s[ zbori. Tace chiriacul. O pl[cere minim[! E=ti lipsit =i de-asta. Om nefericit. Tace chiriacul. Dar nu tace inima Omului neliber de-a fi-ndr[gostit.

Floarea de vis
Prive=te-i obrazul — ca piersica! G`tul — de alabastru! }n rest pare divers[ ca Obi=nuitul cer albastru. 

$ Cum o re\inem? Idee concret[: Inocen\[ naiv[, surprins[, goal[ }nt`rzie ]n fa\a oglinzii, cu s`ni de cret[ Privirilor ]n abandonare total[. A=a e dragostea — impudic[, D[ruitoare =i d[ruit[ unuia. Dep[rtarea de d`nsa include c[ E=ti deposedat =i chinul te zguduie.

NICOLAI COSTENCO

Tremur nervos. Nu, nu-i frig, ci lips[. Lac de bezn[ pe luciu cu nuf[r ]nchis. Nenorocirea mea! Oare nu-i nici un chip s[ }nflore=ti f[r[ dragoste? O, floare de vis?

Prin nouri luna
Prin nouri luna b`jb`ie ca un be\iv Ce nu g[se=te u=a de intrare. La geamul t[u, tandru =i usc[\iv, Luceaf[rul \i-ofer[ petre-rare. Eu nu-s gelos. M[car c[ nu mi-i bine: La ce la geamul t[u s[ stea luceferi? +i tu s[ le z`mbe=ti, f[r[ ru=ine, Precum le-ai mai z`mbit =i altor belferi? Da, dragoste! Eu nu \i-oi arg[\i, De=i, se zice, dragostea e lucru mare... Prin nouri luna b`jb`ie ca un be\iv Ce nu g[se=te u=a de intrare.

ELEGII P{G~NE

Triste\e, singur[tate
Triste\e, singur[tate... Parc[ asta-i mare noutate! Sunt de singur[tate plin Ca dep[rtatul Sahalin. Triste\ea m-a-n=f[cat, m[ bea Ca =arpele boa. +i totul din simplul merchez C[ n-am vrut s[-\i telefonez. Ba nu — am vrut, am vrut, Am vrut =i chiar a= fi putut. Ar fi fost un deranj prostesc: +tii singur[ doar... te iubesc. La infinit s-o mai repet La ce? +i pentru ce... regret? Deprins[ s[ ornezi crivatul Cu mine ori... cu-oricare altul. Grozav de trist! Cumplit de singur: C[ tu m[ mai a=tep\i... nu-s sigur. 

%

Din volumul POEZII +I POEME
(1983)

Poetul
A fi poet — ]nseamn[ pana S[-\i fie gata ori=ic`nd Prin vorbe s[ redea icoana Sim\irii pl[smuit[-n g`nd. A fi poet — ]nseamn[ slova Sincerit[\ii s[ ghice=ti, }mprosp[tare d`nd ca roua Aprinsei inimi omene=ti. A fi poet — ]nseamn[ glasul Trompet[ s[ r[sune-n zori Ca lumea s[-=i ]ndrepte pasul Spre luminosul viitor. A fi poet — ]nseamn[-n frunte }n munca nobil[ s[ fii, Du=man pornirilor m[runte, P[rta= al faptei mari =i vii.

ELEGII P{G~NE

Eleva\ie 

'

Pricepe graiul florii =i-al lucrurilor mute, Poete, rupe-\i talpa de la p[m`nt =i du-te, Acolo unde-i ve=nic murmur[tor izvor Al sufletelor noastre ce-s abur doar =i zbor, Mai sus de soare, care-i vechi paznic de hotare, Spre slava unde ochiul pizma= cat[-n zadar, De jugul ]ntrist[rii, povara amintirii Te leap[d[, doar tu =tii c[rarea-ascuns[-a firii, Mai sus de nave cosmice, de a=trii ]n volute S[ sorbi nectarul harului nespus ]n vorbe — du-te!

Arta
}nspre v`rf de munte, }n spiral[, Calea noastr[ urc[ sus, Domoal[. Cale nu prea neted[ +i lung[... C`\i din noi La v`rf Au s[ `jung[? Mergi v[rs`nd sudori. R[bd`nd — aduni, Tot orbec[ind Dup[ minuni.
14 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne 

Te dezbini, Te legi =i te dezlegi P`n-la chin, Ca s[ te ]n\elegi, Mergi =i arzi. Pe praguri tari de lespezi Anii Ca funinginea ]i lepezi. Mers f[r[ popasuri, }n nesomn, Mers Ce nu e dat oric[rui om. De ajungi la culme — Stea devii, Lumin`nd Milenii Peste-mp[r[\ii. Biruin\a-i cea Ce ]ntart[. Calea asta-i Lupta pentru art[!

NICOLAI COSTENCO

Bel=ugul cel de spice
Descinzi, calic[ muz[, din spa\iul oniric, Ca un b[tr`n cu tuse, cu nasul ]n fular, }n c`rd[=ia unor vedenii sterpe, clar Nu-\i este sensul vie\ii, chiar de-l ]nt`mpini liric.

ELEGII P{G~NE 

T[r`mul adormit de pergament asiric, Nu spune cititorului contemporan cu har Nimic, de parc[-ai oferi ]ntr-un murdar pahar Po=irca mult[-n grade al unui pl`ns sibilic. Te vreau, subtil[ muz[, s[ vii cu s[n[tatea P[m`ntului, ca-n brazde \elina ridicat[, Ca s[ de\in ]n munc[ =i joc ]nt`ietatea. De n[luciri absurde de-a pururi vindecat[, Din fulgerul solar s[ te deprinzi a zice, Ca-n jur s[ intre-n hor[ bel=ugul greu de spice.

Cine mama sa =i-o uit[
Cine mama sa =i-o uit[ Moartea-n ochii s[i se uit[. Cine Patria =i-o uit[ — Nu mai beie ap[ mult[. Cel ]nstr[inat de |ar[, Ca o g`rg`ri\[ piar[! Cel care s-a rupt de grai — Moar[ f[r[ spic, un pai!

}ndr[gostit de ochii t[i 

NICOLAI COSTENCO

M-am ]ndr[gostit de ochii t[i Amesteca\i cu tulbureala albastr[ a cerului Din v[g[unile vulcanilor cu v[p[i, Ca minciuna r[stignit[ pe crucea adev[rului. M-am ]ndr[gostit. +i, iat[-m[-s p[r[sit... |i-a= s[ruta urmele, p[rul, poalele; Floarea soarelui sunt, sclavul t[u poate sunt. Dar de ce, de ce nu mai revine soarele?

Vegheaz[
Vegheaz[. Ori tresare prin somn? E-acela=i glasul: — Ascult[, p[c[tosule! Nu tr`nd[vi. At`t C`t \i-a r[mas, — tic-tac! — avar m[soar[ ceasul +i h`rca gheara rece \i-o va-ncle=ta ]n g`t. Torentul argintiu al vie\ii tale, iat[-l Cu flori de miozotic s-a pr[v[lit ]n h[u. Nu mai visa. Zadarnic. Tot mai ]ndep[rtatul Miraj al tinere\ei nu e de nasul t[u! Zici: — Inima? Ah, inima! Nu ai uitat-o, tat[? Batjocura clipitei. Nimic nu te-a costat; De clipe s[ nu-\i pese. A=a-i? Via\a toat[. Scurta via\[ toat[ pierdut[-i! Ce p[cat!

ELEGII P{G~NE 

!

Vegheaz[, nu dospi! Mereu revine glasul, Ori cioc[nitu-n geam. +i ochiul sperios }ncearc[-a deslu=i ce tic[ie=te ceasul, Ori inima bolnav[... Veghezi? Dar ce folos?!

Medita\ii la cap[tul nop\ii
Inutile zbateri, momente de fericire, clipe De feerii pieritoare. Planeaz[ pas[rea }nv[luitoarei lumini. Coviltirul uria=ei aripe Ce acoper[ r[gazul unei destr[m[ri =i falnica pace. Drama noastr[ spiritual[ este =i drama vie\ii. Calea singur[t[\ii integral surprins[ ]n vecin[tatea Marii taine. C`t de copil[ro=i sunt uneori poe\ii! Inima ve=nic[ a fiin\ei ]n inimile noastre muritoare bate. Frumuse\ea r[m`ne, linia ondulat[ ]n p[m`ntescul Vitraliu al amintirii cineva ce-o r`vne=te. E destul s[ fream[\i la fr[m`ntul zbuciumatului Eminescu Ca s[ pricepi drama Luceaf[rului, simplu, p[m`nte=te. Po\i s[ te ]nchipui Prometeu, dar voracele vulture E n[scut din tine, din nerostita ta ]ncr`ncenare C`nd te iai de piept cu Dumnezeu, cu fiorosul fluture Al mor\ii, nevr`nd s[ cedezi agitata, p[m`nteasca-\i suflare.

NICOLAI COSTENCO " Maniera artistic[ a geniului se impune de la sine, Poezia se na=te l`ng[ femeia iubit[, melancolia — la morm`ntul ei. Cine s[ ]n\eleag[ ad`ncimea tragismului omenesc, cine C`nd ne afl[m ]n roi=tea halucinant[ de vanito=i =i derbedei?

Transfigurare nou[, =i alt aspect, un sunet nou +i cuv`ntul devine ren[scut ca raza r[sfr`nt[ Pe luciul unei mocirle incandescente, f[r[ priz[ la ecou +i palavra uzat[ se umple de neb[nuite sensuri, vibreaz[, pe nou c`nt[. }n inelul lor piatra pre\ioas[ a cuvintelor comune Razific`nd sonore din voce omeneasc[, des[v`r=ite Devin din potriviri — o minune, A=a-zisele nestematele poetice — simplele cuvinte potrivite. Transmite peisajului toate st[rile tale suflete=ti, irepetabile }n t[cerea vie =i ]ntunecimile nop\ii al[turi de mun\ii ]nal\i Contura\i departe l`ng[ spatele nedevenite arabile, }n melodiile integral exprimate — coturnii artei s[-ncal\i. Aspira\iile toate, incanta\iile la fel toate, toate Eforturile unei ra\iuni euforice ]n dialectica firii S[ te t`r`i ca r`ma, ca r[nitul de moarte s[ te t`r`i ]n coate Spre des[v`r=ire, suprem[ realizare — iar Finalul — mediocritate, nedes[v`r=ire.

ELEGII P{G~NE 

#

}nalta fantezie creatoare poate recrea via\a Ca =i natura, =i-o poate re]nnoi etern, pe list[... Nu de bucate, ci atunci c`nd e ]n agita\ie glumea\a +i fantastica fantezie creatoare atunci c`nd exist[. Ultima invidie! Invidiez piatra funerar[ Sub care zace obiectul iubirii mele, trupu-i divin +i deviatu-i de pe orbita credin\ei \el, c`t a fost ]n stare, S[ p[c[tuiasc[ cu al\ii. Pentru ne=tiutoarea-i Necredin\[ depun cu pio=enie floarea alb[ de crin.

Omul e fluviu
M-am pomenit Gol Pe un \[rm ]n pragul ]nghe\ului, Pe \[rmul piepti= Al fluviului Aruncat, ca o molusc[, De furtunoasa stihie. Inactivitate — ]nseamn[ moarte. Fluviul e nemilos. E nebun. Ridic[-te, nenicule! Lupt[! A lupta cu un vr[jma= puternic E o pl[cere! Pune la b[taie inteligen\a, Lupta e crea\ie. Trece prin minte, ca o revela\ie, Necesitatea luptei. 

$ Fluviul. Examenul ne]ncovoierii mele E ca o amintire a izgonirii din paradis. Se ]ngaim[ ]n mine Puteri uria=e, primordiale. Am fost o molusc[ Tremur[toare, ]nghe\at[, +i am devenit Fluviu. Ca s[ vezi, de ce scamatorii e ]n stare Via\a, destinul, sl[biuciunea omului! Omul Devenit Fluviu! Totdeauna fluviul e ]n noi. Numai c[ nu ne d[m seama de asta, P`n[ nu ne pomenim — des\oli\i, }n pragul ]nghe\ului, Undeva pe un \[rm de fluviu uria=. Am devenit O ra\[ polar[. Rezist la un ger De minus o sut[ zece grade. A=a c[ nici o mizerie Nu m[ mai ]nghea\[!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

Frunza ]n chip de inim[
Toamn[. Fiecare copac E o m[n[stire cu frunzele Pictate cu art[ Bizantin[, ori moldav[. Pitoreasc[ m[n[stire! Stimat[ doamn[, Toamn[, }mi oferi\i m`na transparent[ Cu inelele scumpe Spre s[rutare? Mul\am, pentru bun[voin\[, }mi permite\i s[ p[strez Frunza asta aurie, ca o inim[, Din plopul ]mbr[\i=at de v`nt? Frunza asta e iubita mea. V[ mir[? Privi\i cu aten\ie. Iubita a fost zugr[vit[ ]n inima mea. +i iat[ aceast[ enigm[ credincioas[ O reg[sesc ]n plopul acesta elegant Ca tinere\ea mea. Nu e a=a, c[ frunza de aur Poart[ chipul iubitei mele? Al fostei mele iubite... 

%

Au picat frunzele 

&

NICOLAI COSTENCO

Au picat frunzele =i-au r[mas cuiburile Goale — p[r[sitele. Au picat frunzele =i crengile, r[stignitele, Ca m`inile bunicilor b[tr`ne leag[n[ cuiburile. B[tr`nele noastre, adormitele, Leag[n[ cuiburile p[r[site, leag[n[ cuiburile. Aud fo=netul frunzelor =i ciripitul? Au picat frunzele. Un porumbel s[lbatic ciugule=te ]ntr-un cuib de cioar[ Ni=te coji de ou[. Culme a micimii! Au picat frunzele. Iat[ dintr-un cuib r[sare soarele +i toate cuiburile par frunze de foc. Iluzie de scurt[ durat[. Au picat frunzele. Iubita nu mai vine. Cuibul nostru este gol, P[r[sit. Nici un soare nu-l mai aprinde.

Insuportabil[ grelime
Frunzele sunt umbra stelelor. Umbra frunzelor sunt stelele. Sufletul n-are umbr[.

ELEGII P{G~NE 

'

Dragostea n-are umbr[. De-ar mai avea =i umbr[, Omul nu le-ar mai suporta De grele...

Plopul toamna
Aglomerat de crengi =i crengu\e, afar[, Plopul se leag[n[ sclerotic. Toamna L-a cur[\at de frunze, i-a ]ntors buzunarele +i l-a l[sat calic =i mut. Scheaun[ Undeva o melodie izbit[ de-un tenor. Ce te legeni, p[r[situle? Uite-o turturea S-a oprit pe degetul t[u ar[t[tor, F[r[ s[ priceap[ c[ tu ]i ar[\i... ]naltul.

P[r de aram[, aur de-aram[
P[r de aram[, aur de-aram[, Ochii alba=tri, fic=i, ne recheam[, Ochi de iubit[, ochi ve=tezi de mam[, — P[r de aram[, aur de-aram[... Soart[ de ani v[muit[. Cazarm[. Drum pe-un p[trat de trei metri. O arm[. +i s-ar fi pus cap[t vie\ii. N[fram[ Neagr[ a mor\ii, p[r aspru de-aram[. 

C`ntec. Ori =oapt[. Chiriac de sub ram[, Rece septembrie, funingel dintr-o scam[ Dinamitat[ de-un vis. Panoram[. P[r de aram[, aur de-aram[.

NICOLAI COSTENCO

Finalul lui Don Quijote
}n jil\ Cavalerul Tristei figuri, B[tr`n De-i ies c`l\ii Prin cr[p[turi, Cu ochi r[t[ci\i, Rostogoli\i }n p[r\i, Iar stafiile din c[r\i Se ca\[r[ pe pere\i. }n grajd Rosinanta }i c`nt[ roman\a +i r`d de se pr[p[desc M[garul +i sluga — Sanchio Panza.

ELEGII P{G~NE

Apel la omenie
L[sa\i-m[ ]n singur[tatea mea de g[l[gii t[cute. Pe st`nca fulgerat[ m[ l[sa\i. Cufundat ]n mine. N-o s[ descifra\i privind ale obrazului cute, L[sate de saramura tr[irilor, Nici de mi-e r[u, nici de mi-e bine. Mi-a\i face un bine, pref[c`ndu-v[ a m[ uita. Duc`ndu-mi corom`sla cu panerele ]nc[rcate, Din ad`ncurile indescifrabile Ale destinului ]ncerc a da C`teva mere coapte, c`teva stafide uscate. Optimismul vostru-i viguros, desigur. A=a cum sunt, ]n aura triste\ii =i durerii, Tr[ind printre voi, Pot s[ v[ stric dispozi\ia. Singur nu sunt bucuros. Ca om — m[-nsp[im`nt[ mu\enia t[cerii. +i nu m[ mai ]ntinde\i ca pe-o ruf[ la uscat! Lacrimile le-am zv`ntat sub ochelari negri, ]n 

umbr[, O, pomul meu doldora de rod, la r[scruci a=ezat — Frumoase roade, dar pe crengi omizile cum mai umbl[!... R[gaz nu prea mare. La omenia voastr[ fac apel. Condolean\e de circumstan\[ la ce bun? E absurd =i zadarnic. Ipocrizia nu v[ st[ bine...

P[s[ri c[l[toare

NICOLAI COSTENCO

Tur-tur! Tur-tur! Tur-tur! E plin[ diminea\a De destr[m[ri de soare. }=i spal[ ziua fa\a. Pe-un tom dostoevskian un greiera= ]mi \`r`ie. Nori ]nc[rca\i cu vat[, ca tra=i de boi, se t`r`ie. Stau dezgropat din noapte, ca un cartof cu coaj[ B[l\at[ — l`ng[-o sap[ de dor, ce st[ de straj[. Pe p`nzele privirii, ca de sub ac, sub\ire Brodeaz[ fantezia dantel[ de iubire. Sunt istovit de lipsa acestei mari iubiri, C[l[torit[-n suflet pe m[ri de trandafiri. M-a= vrea un fir de praf, acum c`nd m[ apuc De toarta cerului — sub micul ei papuc. }n vaga tr`nd[vie a reveriei, mut[, Vedenia zadarnic la mine se str[mut[. Nu-i de prisos efortul ce-aminte s[-i aduc[: Noi, p[s[ri c[l[toare, t`njim de-un dor de duc[...

ELEGII P{G~NE

R[zbat la lumin[
Distrug[, distrug[, distrug[-m[ to\i — Sunt viu ]ntre vii, voi fi mort ]ntre mor\i. Distrug[-m[ dragostea, o viorea. Sunt viu, c[ nemoarte e dragostea mea. Vr[jma=i de aproape, nu ]ndep[rta\i, De r[d[cini=ti ]mbr[\i=a\i. R[m`ne\i, vr[jma=i ai iubirii-n \[r`n[, Sunt raz[ de soare, r[zbesc la lumin[.

!

M-a= re]ntoarce
M-a= re]ntoarce-n casa iubirii de-nceput Cu ne]ncrederea ]n suflet cuib[rit[, C[ vin la casa ceea ca un necunoscut, Ca un \[ran la vatra zadarnic p[r[sit[. M[ mai a=teapt[ oare pere\ii v[rui\i, Ferestrele holbate cu ro=iile mu=cate? Ori voi vedea-ntre st`lpii de piatr[, n[rui\i, To\i anii cu molozul =tiutelor p[cate? +i calea =lefuit[ de pa=i e-n buruiene; Ba nici nu este cale, ceva ]ns[ilat Ce duce =erpuit =i oarecum alene, Ca raza ]ntr-o mla=tin[ cu stuhul cl[tinat.

NICOLAI COSTENCO " }n loc de cas[ — o verde-otr[vit[ de nenuf[r Rotund[ foaie lat[, cu-o broasc[ de smarald Ce r`de bucuroas[ de ]nt`lnire. Suf[r, Ori inima-n b[taie str[dalnic[ o scald?

Au tu e=ti, b[tr`nico, cu gu=a ce se zbate, Acea ce-n visare o am p[strat ne=ters, Iubita ce-ntrupat-a a n[d[jduirii roade +i m-a ]ntors de-a roata din vechiul univers? Adesea ne-am ]ntoarce, am reveni adesea Cu riscul =i cu teama de-a nu mai reg[si Nici masa cu bucate, nici casa cu ferestre, Nici sufletul din suflet orbe=te p[r[sit. O, reveniri absurde, c`nd nu e revenire, — Ce v`nt pribeag ne m`n[ la vetrele de ieri, Unde-am l[sat r[sadul cel verde din iubire, S[-l revedem uscat ]n de=ertul de dureri? M[ va-nt`lni iubirea cu ochi de miozotis, Cu buze-ntredeschise ca rodia de foc, Lili, Maitrei, Soso, Adama=ir ori Lotis Cu pieptul plin de patimi =i salbele ]n joc? Ori, doar o umbr[ vag[ ie=it[ din oglind[, Ca dintr-un cuf[r gol, din ora de-alt[dat[, Sinistr[, pl`ng[rea\[, senil[, suferind[ De boala ce nu iart[, subtil dinamitat[?

RONDELURI

Rondelul dimine\ii
Dimine\ile cu rou[ — Haine cu m[rg[ritar, Trupul t[u curat, Moldov[, }l ]mbrac[ nu-n zadar. Nu-n zadar verdea\a nou[ Codrul a-mbr[cat doinar. Dimine\ile cu rou[ Straie-s cu m[rg[ritar. Inima mi-a= rupe-n dou[, Alb[, s[ \i-o dau ]n dar, Rod din trupul t[u amar, Scumpa, draga mea Moldov[, Dimine\ilor cu rou[ Ca-n strai de m[rg[ritar.

15 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

Rondelul brazdei
Blagoslovit s[ fie plugul +i brazda care d[ bel=ug! Gr[untele ce suge sucul +i colte d[ cu me=te=ug. Azi am p[truns priete=ugul Dintre \[ran, p[m`nt =i jug. Blagoslovit s[ fie plugul +i brazda care d[ bel=ug! +i eu de coarne s[ m-apuc A= vrea, sf`r=ind cu vicle=ugul C[rtur[resc. Porni-voi plugul }n brazda care d[ bel=ug!

$

NICOLAI COSTENCO

Rondelul a=tept[rii
Te-am a=teptat =i n-ai venit; Pedeapsa-i prea nemeritat[. De-ai =ti ce mult am suferit! +i mintea toat[-am v`nturat-o. Poate c-o vorb[ \i-am gre=it, C-un gest te-am sup[rat vreodat[? Te-am a=teptat =i n-ai venit, Pedeapsa-i prea nemeritat[.

ELEGII P{G~NE

Iar eu, un dar \i-am preg[tit: Garoafa noastr[-ns`ngerat[. Tu inima-ai f[cut s[-mi bat[ De ]ndoieli, ca sub cu\it. S[ nu mai faci asta vreo dat[! Eu c`nd \i-am spus =i n-am venit?

%

Rondelul iubitei
E=ti singura-mi ]n via\[, una, — Eu nu te uit p`n-la morm`nt, — Cum una este alb[ luna, Nedesp[r\it[ de p[m`nt. +i altele prea poate s`nt, Dar nu v-al[tur ]mpreun[, N-am s[ te uit p`n-la morm`nt, E=ti singura-mi ]n via\[, una. Eu c`te-odat[ m[ surprind, }ntrez[rind, poate, minciuna, Dar fug de ea ca-ntotdeauna. E=ti singura-mi ]n via\[, una, +i nu te uit p`n-la morm`nt.

Rondelul lupului
H[ituit, el a sc[pat cu fuga +i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns. Ulmii ce fo=nesc ]i par n[luca M[t[halei ce nu l-a ajuns.

& De nelini=ti creierul str[puns, Ochii ]i sunt treji, gata-i de duc[. H[ituit, el a sc[pat cu fuga +i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns. Prin zb`rlitu-i p[r de lup, cu glug[, Frigul p`n’ la oase i-a p[truns +i ascuns ]i pare nu de-ajuns: Din\ii cl[n\[nesc, limba-i ca nuca... H[ituit, el a sc[pat cu fuga +i-n b`rlog se simte r[u ascuns.

NICOLAI COSTENCO

Rondelul obidei
M[i str[ine, m[r[cine, Tu de noi nu-\i bate joc. |i-om veni de hac, m[i c`ine, |i-om g[si =i \ie loc. Nu \i-i locu-n \intirim, Te vom v`ntura cu foc, M[i str[ine, om hain, P`n[ c`nd \i-i bate joc!? Nu e cel dint`i, str[inul, +i nici ultimul, m[ rog. C[ci avem a=a noroc! +i noroc, c[ nu te \ine Nici ogorul, m[r[cine.

ELEGII P{G~NE

Rondelul robului
Eu nu sunt st[p`n, ci rob, Dar rob ce-i slobod ca v`ntul. Al meu e ]ntreg p[m`ntul Pietros, ca o st`nc[ ori drob. St[p`nul nu are un ciob De lini=te! Iat[ cuv`ntul Ce fuge s[-i tulbure g`ndul: El nu e st[p`n, ci rob. El tremur[, ca =i un plop, P`n-]l ]nghite morm`ntul, De grij[, de agonisitul Cu el ce n-o s[ ia un strop. Am voia, am codrul, am c`ntul, — Eu nu sunt st[p`n, nici rob.

'

Rondelul r[scula\ilor
}n casa galben[ cu gratii Zac oamenii ]n lan\ de fier, De coaste, ca de gratii, bate Inima dornic[ de cer. Ei au un dor de libertate; Cu ea pe buze-n chinuri pier, }n casa galben[ cu gratii Zac oamenii ]n lan\ de fier.

! Pentru un vierme de boier Ori vreun nenorocit de frate; Pentru obide r[zbunate Ori r[zbun[ri care se cer, — Zac oamenii ]n lan\ de fier }n casa galben[ cu gratii.

NICOLAI COSTENCO

Rondelul mistuitoarei iubiri
Citesc ]n ochii t[i iubirea +i m[ topesc de focul lor, Sunt to\i ]n contra mea, dar firea Cu noi e contra tuturor. Amar de dulce-i p[timirea S[rutului, ca un fior. Citesc ]n ochii t[i iubirea +i m[ topesc de focul lor. Mi s-a ]ntunecat g`ndirea De patim[, ca de un nor. Te ]nt`lnesc tremur[tor, +optindu-\i numele-n ne=tire, }n ochii t[i citesc iubirea +i, totu=i, m[ usuc de dor.

ELEGII P{G~NE

Rondel de mai
}n luna asta — numai flori, Tu e=ti cea mai frumoas[ floare, De-asupra, nouri c[l[tori Se pierd sorbi\i de dep[rtare. }n ochii t[i ]nc`nt[tori Sunt dou[ f[rmituri de soare. }n luna asta — numai flori, Tu e=ti cea mai frumoas[ floare. De m`n[, noi umbl[m u=ori, Plini de-un parfum ]n tremurare. Un cuc ori o privighetoare Te-nt`mpin[, c[ci printre flori Tu e=ti cea mai frumoas[ floare.

!

Rondelul gr[dinii
Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori, Ci c[-i ]n zumzet de albin[, C[ schimb[ tot potopul de lumin[ }n miere arborii cei roditori. Eu o privesc cu ochii g`nditori — S[ m[ strecor ]n taina ei virgin[. Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori, Ci c[ aici iubita o s[ vin[.

! De farmec =i mirozn[ d[t[tori Copaci cu b[t[turi pe trunchi ori m`n[ Pricinuite de o munc[ fin[ De giuvaier, — de toate vi-s dator. Mint, v[ iubesc, gr[dini de mai ]n flori.

NICOLAI COSTENCO

Rondelul fierarilor
Ca ]n granit sculpta\i, ace=ti voinici fierari Ciocanele le c`nt[ sun`nd pe nicoval[ +i fierul ce nu intr[ cu nime la-nvoial[, Ei ]l sucesc cum vor, fiindc[-s ei cei tari. Ro=indu-l pe c[rbuni, cu foiul c[rturar F[c`ndu-l alb ca steaua, din ce a fost ca smoala, Fierul potcoav[-l fac ace=ti fierari, S[lt`nd ca-n joc ciocane, zvonind pe nicoval[. Cal de haiduc ori repezi telegari, S[ n-aib[-ai lor st[p`ni ori singuri vreo sminteal[; De pietre sc[p[r`nd, adeverind iu\eal[, Alearg[ voinicind, ca voinicia tari, — St`nd chez[=ie arta voinicilor fierari.

Rondel de iarn[
Natura =i-a schimbat decorul, Noi ne iubim ca la-nceput. }n p`sle ]\i strecori piciorul Trandafiriu, micu\ =i crud.

ELEGII P{G~NE

!!

R`zi vesel, \i-i a=a pl[cut Om[tul alb, pufos ca norul!... Natura =i-a schimbat decorul, Noi ne iubim ca la-nceput. }n noi, ca-n luna mai, fiorul E proasp[t =i ne]ncetat, Ca-n ceasul c`nd ne-am cunoscut. +i tot mai str`ns ne leag[ dorul, Chiar firea de-a schimbat decorul.

Rondel despre dragoste
C`nd trandafirii ]nfloresc, Femeile ]n p[r i-aga\[, — }mperecheri de frumusa\[ Pentru aceea ce iubesc. Prin inunda\ii de verdea\[ Spre tine, m`ndra mea, plutesc: Ia-mi inima =i-n p[r o-aga\[, Ca trandafirii ce-nfloresc. De ce a=a cumplit iubesc? De parc[ pe sf`r=ite-i via\a? De parc[ de frumoasa fa\[ M[ leag[ dorul str[mo=esc — C`nd trandafirii ]nfloresc...

Rondelul doinei
Doina numai omu-=i are Dus de dorul c[l[tor? Ori =i c`rdul de cocoare Aninat de-un fald de nor? Flutur`nd petala-n zbor Pe-arcuitu-i g`t cicoarea? Doina numai omu-=i are Dus de dorul c[l[tor? Cu-nceputul =i urmarea Spus[-n vers tremur[tor, +i-un sf`r=it biruitor, Luminos zbor c[tre soare — Omul numai doina-=i are!

!"

NICOLAI COSTENCO

POEME

Femeia ]n Negru
— Femeie-n negru, spune, pe cine-a=tep\i ]n urbe? — A=tept r[zbun[torii din ghetou, din ad`nc, Ce vor porni asaltul-salt — panii ca s[ turbe!

1 Meduza soarelui ]n iriz[ri de curcubeie. }n floare piersicii trandafirii. }n alb Cai=ii. Alburii — migdalii. Reci, }n seme\ie ]mpietrit[ — mun\ii Cu urme de om[t. Un cer albastru — Ca marmora. Departe-al m[rii joc Cu aur ]n amestec. P[s[ri repezi |`=nind din chiparo=i; blond colb; Polenul st`rnit: fum verde. Te a=tept! Femeie-n Negru!... Cine e=ti? Se =tie: A farmecelor mele mult visat[ Faptur[, conturat[-n poezie.

Plutesc ]ntr-un balcon, Ca ]ntr-o nav[ cosmic[ de-asupra P[m`ntului ce-i gata-n prim[var[, Ca un boboc ]n floare, s[ plesneasc[... Te-a=tept! Dar cine e=ti? Cum ai s[ vii, C`nd forma ta-i abia o n[lucire Trezit[-n palida-mi ]nchipuire? Te-a=tept! Pe-aceste culmi de st`nci p[trate, }n chinuita lor singur[tate: Cet[\i de spaim[-n ve=nic[ t[cere... Te-a=tept! Tot sufletul cu dor te cere }n zbuciumul frenetic, demiurgic. Cu nefiin\a te a=tept, mireas[! Din clocotul de-nvolbur[ri de cea\[ Vopsit[ ]n inel de zorii rumeni, — Ca din stihia gazelor primare, Te-a=tept s[ vii! De ce? C[ din iluzii M-ai smuls, ca s[-mi creez pe-aceea Ce-mi va fi umbra, iar eu umbra ei. Femeie-n Negru — ori iluzia cea mare +i ultima!... Eu lumii vreau s[ las Nectarul vr[jii ]ndulcit durerii; Ipotenuza unui vis concentric Ce-n to\i se arondeaz[, =i se pierde... Vreau s[ arunc o minge incandescent[, S[-ntorc privirile-inglodate-n crim[, S`nge v[rsat =i ur[ f[r[ noim[.

!$ Te-a=tept!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!%

Doar omul pentru ce a fost creat? Dup[ minciuna ambulant[, ca o hait[ De lupi, s[ umble-mpr[=tiind omoruri? S[-=i umfle burta cu hoitin[ crud[, +i, r`g`ind, s[ se t`rasc[-n tin[ Lipindu-=i ochii cu mocirl[? Nu! 2 Femeie-n Negru! Vreau suavul aer Al zorilor cu tine s[-l sorb =i s[ m[-ncaier Cu sufletu-\i ostil =i dogor`t de patimi, — S[tul de pribegia-mi =i de singur[tatea-mi. Luceferii rebeli ce tulbur[ =i-nfrunt[ Mi-i vreau doar petru mine ]n h[r[zit[ nunt[, }n ghimpii t[i s[-mi h[cui statornicita und[, Setos de n[ruirea ]n cea\a ta fecund[. }n noaptea fulgerat[ de sclip[t ]n tenebre Cu vuiet de sirene =i bubuiri funebre, C`nd ]mpilarea face s[ duduie pojarul, — Femeie-n Negru, vino — s[ ridic[m paharul! „St[p`nii“ nu-=i g[seasc[ odihn[ nici ]n urn[! Ei dominau din moarte chiar ]nrobita turm[! Pe tomuri de pandecte din vechi biblioteci Cu talpa ta de fl[c[ri pedepsitor s[ treci, +i hohotul t[u ro=u, ca focu-n stuh[rii, Pliosc[ie pe tronuri ]n praf, printre stafii Ca steagul r[zvr[tirii. Femeie-n Negru — marea.

NICOLAI COSTENCO !& }n haine fumurii ]\i poart[-asem[narea... Matros voi fi: =tiu bine c[ \i-s pe plac matro=ii! Corabia, fantom[ sub steaguri verzi =i ro=ii, }n labirint de neguri, nu c[pitanu-ndrum[, Ci m`na ta st[p`n[ cu facla — m`ndra lun[.

3 Femeie-n Negru, oare ce cau\i ]n bazarul De=ert[ciunii noastre mereu f[r[ de har? Pe tava trotuarului cui ]i oferi tu darul? Pe ale gurii rodii sur`sul \i-i amar, +i gure=[ =i mut[ lumina-i =i misterul Splendoarea pielii tale cu nimb de chihlimbar +i taina m[t[soas[ ce o ascunde p[rul, — Pot[ile lascive le-adulmec[ cu s`rg, Dar r`sul t[u t[ios e iute, ca jungherul. E=ti ca un lan de p`ine cu spicul dat ]n p`rg, Dar nu ast`mperi foamea. Provoci numai =i m`nii! St`rcesc la col\uri lupii, ca pro=tii ]n zi de t`rg. Sedu=i de silueta =i ale tale linii, Trasate de o m`n[ de me=ter la condei. Femeie-n Negru, zarea de vraja ta e plin[. Dar cum s[ te priceap[ o turm[ de pigmei, Lumeasca-ncertitudine tr[it[ ]n surdin[ C`nd vor s-o prelungeasc[ prin ve=nicia ta? Izvor de beatitudine, tu, surs[ de lumin[ — }n ochii mei nevrednici nici urma de-a\i purta...

ELEGII P{G~NE

!'

4 Zidari! Pridvorul ei pe \`rmul m[rii Dura\i-l pe un promontoriu dur, Cu z[ri albastre s[-l propti\i ]n jur: Altar pe portativul dep[rt[rii. Albea\a marmorei s[-i dea contur Cu u=urin\a pur[ a-nc`nt[rii Cuib de l[stun, pe geana ]nser[rii, Cu foi=oru-n cercuri de velur... Prea poate visul meu s[-i fie vatra De temelie-acestui rar castel? Ori ritmul versului exact ca piatra? Femeie-n Negru! Dorul meu rebel! Sonetul, vezi, nici el nu-mi pare greu?... Greu drumul meu incert, popasul meu!... 5 Femeia-n Negru asta n-a v[zut. Mort Martin Luter King. Dar asasinul American e viu! Poftim — destinul! — Ce ne apas[ ferm =i nev[zut. Dar mersul ob=tii e-n necunoscut? Dar parc[ omu-i frate cu asinul? Mort Robert Kennedy... Iar asasinul, Femeie-n Negru, cine l-a v[zut?

" Lugubru url[ c`ini rasi=ti la lun[, La luna ascuns[-n cortu-i nev[zut. Pe pie\e oameni negri se adun[, Cei mor\i cu viii-n Lupt[ se-mpreun[. Femeia-n Negru st[ solemn pe scut. 6 O, pl[smuirea mea de fumuri lente Pe pragul omene=tii ]ncerc[ri, — }n ce de=ert pe aprige dureri G[se=ti aleanul oazelor absente? Tresare apa-mor\ilor. C[r[ri Cu viet[\i gonite-n z[ri ardente. Cu-arborescente fl[c[ri — continente Ce zguduie-n proteste — fulger[ri! Aci-n desi=ul zarvei citadine, Cu bra\ul gol, de=i de lume plin, Femeie-n Negru, v[d c[-\i =ade bine. }n frunte — prapur de-ntristare, mergi, Deci=i, ]n urm[-\i, lupt[torii vin, Ca lictorii cu bardele-ntre vergi. 7

NICOLAI COSTENCO

— Femeie-n Negru, spune, pe cine-a=tep\i ]n urbe? — A=tept r[zbun[torii din ghetou, din ad`nc,

ELEGII P{G~NE

"

Ce vor porni asaltul — satrapii ca s[ turbe! Magna\ii capitalului, S[-i v[d zv`rli\i din seifuri, ca viermii goi ]n praf... — Femeie-n Negru... — Taci! N-auzi un gong? Chemarea? E Marea vie\ii. Sunt p`nza ce va duce Corabia speran\ei spre constela\ii noi... Zidar de veacuri, Omule Anteu, Ia lira-n m`ini =i c`nt[, ca Orfeu. Cuv`ntul creator va st[p`ni-n milenii, St[p`n pe realit[\i, nu spectru vagabond! Fii lupt[tor ]n mijlocul arenei, Ne-nfrico=at de scorpii =i balauri, +i vei ]nvinge! M-ai priceput? — Am priceput! Femeie-n Negru... Femeie-n Negru! Femeie-n Negruuuuu... S-a dus. Eu am r[mas cu lira...

Co\ofenele albastre
Citindu-l pe F. García Lorca

1 S-au ]ncurcat treburile noastre. M[ uit pe fereastr[-n gr[din[: Lun[ plin[; +i-n havuz lun[ plin[. Co\ofenele albastre,
16 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

" Ori umbra undelor line, Alarmate, Fac alai Omului Negru, Ce are el cu poetul? Poezia e un deghizat adev[r. Dar pot fi subversive, poete, Incalificabilele ]ntreb[ri! Prea multe nu-\i plac, De prea multe te ]ndoie=ti. E=ti bolnav? }\i vor administra O cur[ De r[coare, Spre ]nv[\[tur[ genera\iilor viitoare! 2 Omul Negru, Iat[-l cum iese din oglind[ Grav, ca o foaie de pergament. Sunt bolnav. Asta-i halucina\ie! Nu exist[ nici un Om Negru! — Ha, ha! Ha, ha! Nu e=ti lipsit de imagina\ie, Poete! Dar Omul Negru exist[! Oric`t ar fi de trist[ }mprejurarea, }narmeaz[-te cu r[bdare.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

"!

3 Prin faptul c[ exi=ti, tr[ie=ti, Por\i r[spundere. }n\elegi? E=ti „v`nat“. Eu — „v`n[torul“. Joci ]n piese? Eu sunt regizorul. Fugi, f[\arnicule! Omule Negru, fugi! Eu — victima ta? Ce-mi ]ndrugi! Singur nu crezi }n fic\iunile Pe care mi le debitezi; Slab =i neasigurat, Duci un trai de nemernic! Omule Negru, de ce r`nje=ti? De ce-\i ar[\i col\ii? Nu te temi de mine? Ce pot face? Poetul om r[m`ne, Iar c`inele — c`ine. }mi ar[\i c`ntarul +i dosarul? E=ti convins =i vrei s[ m[ convingi C[ e=ti infailibil? Devii rizibil, Omule Negru, cu arogan\a ta, Tu e=ti acela care ciubota o lingi! +i o vei linge,

"" Fiindc[ ]n sinistra-\i singur[tate Vr[biile am[girilor proprii Stau ]n eterele con=tiin\ei ]ncurcate. 4

NICOLAI COSTENCO

Ha, ha! M`na str`nge revolverul. Uciga=? Iluzie! }nc[ n-au fost turnate gloan\ele Care s[ ucid[ adev[rul. }\i faci un titlu de glorie, Por\i la butonier[ al crimelor trandafir. Nu, asta nu-i o victorie: Zbirul — r[m`ne zbir, Omule Negru. Dar nici nu exi=ti! Uite, lacrimogenii t[i ochi tri=ti. Ai fost ca o cotlet[ aruncat[ din m`ini ]n m`ini. Ai vrea grozav s[ te speli pe m`ini? Ah, da. Eram s[ uit. Ai sperat uitarea? Conspira\ia ca un balon de s[pun A plesnit. Ce mai trai bun Ai crezut s[ ai, pe urm[. Dar unghia manichiurat[ ]n rana ta scurm[. Unghia secretarei trandafirii Numit[ =i Echitate. |i-au fost incertitudinile tr[date? Ha, ha! Cap de familie. Pensionar. Deasupra capului t[u se leag[n[ Funia sp`nzuratului la fiecare felinar.

ELEGII P{G~NE

"#

Ai sperat c[ vezi co=uroasa progenitur[, Cu prestan\[, De pe amvonul viitorului s[ fac[ gur[, Propov[duind ni=te interese r[mase ]n restan\[? |i-ai visat fl[c[ul mi\os, ]n sexual[ plenitudine, Pe o banc[ ]n parc, l`ng[ o cobr[ neagr[ la mod[? Omule Negru, nu mai lua atitudine! Cu suflet st`lcit e=ti cel mult una dintre himerele nedescifrate de taica Quasimodo... Nu =tiu ce am! Luna c`nd vrai=te N[boie=te-n gr[din[ — prin perdele O v[d =i-mi pare o ciut[ prins[ pe paji=te; Co\ofenele albastre Se zbat, se rotesc, parc[ fac a vreme. Pei, piaz[! Omul Negru pe pervazul de la fereastr[ Se a=eaz[ =i, degajat, fumeaz[... Distant, elegant, mefistofelic, calm. M[ fur[ cu ochiul, ca un jude de instruc\ie. O cucuvea isteric[ psalmodiaz[ un psalm, Ca un psalmist ]n exerci\iul func\iunii. Sunt z[d[r`t de spaime. Nesiguran\[. Ceva sc[mos, ca funigeii ]n atmosfer[, Plute=te ]n juru-mi cucut[... Simt lan\ul Str[mo=ului meu condamnat la galere. M[ ghemuiesc ]n mine. O s[lb[t[ciune B[gat[-n vizuin[ de frica mor\ii. Al inimii spuzit t[ciune

NICOLAI COSTENCO "$ Tic[ie, de parc[ ne-au c[lcat ho\ii... Team[? Team[ de cine? De ar[tarea Ce-mi umbl[ prin sertare, frunz[re=te caietele, Frunz[re=te, =i m[ prive=te arare, De parc[ mi-a descoperit toate secretele.

Sunt bolnav. N-am secrete, c[l[ilor! Iat[-m[, azv`rlit ]n vertical[ spre soare, Ca un gheizer ]n albia v[ilor Pentru a da ad`ncimilor irizare. Omule Negru! Pari nervos. Nu-i a=a, Nu te a=teptai la asemenea „rebeliune“? Da. V[d. Au prins a \i se-nce\o=a Ale craniului sc[p[r[tori-v[g[une! Ura? Desigur! Ai r[mas instrumentul, Nu prea modern instrument — ins f[r[ con=tiin\[, Nici n-ai visat c[ va veni momentul, Ca victima cu c[l[ul la o bere s[ fac[ cuno=tin\[. Ai slujit cu con=tiinciozitate, intr`nd la ideea C[-n numele ideii inchizi\ia multe a comis! La toate c[p[\`nile \i-ai potrivit cheia, Ai p`ng[rit tot ce s-a vrut t[inuit =i ]nchis. Ai profanat tabernacolele, La acoperi=urile speran\elor ai pus tor\a. |i-ai ]ntins nenum[ratele tale tentacole, Ca s[ cuprinzi tot globul, cu for\a!

ELEGII P{G~NE

"%

Omule Negru! Dar cine e=ti ]n fond? Umbra unei umbre? De-ar fi s[ dizolv }n eprubeta istoriei cheagul t[u blond, De fascist, N-ai fi mai mult dec`t scuipat amestecat cu colb. Nu-\i place, Omule Negru? Ah, co\ofenele, Albastrele c`r`itoare, iat[, s-au ]nc[ierat. Plutesc, plutesc ca o ninsoare penele, Ori poate luna a explodat?...

NEAMUL (H`ncu)

Poem eroic
Prolog
Voi, care mai p[stra\i in inimi putin\a de-a iubi ca pruncii; voi, care a\i p[zit nestins[ n[dejdea-n vremuri de lumin[; voi, care v[ pleca\i urechea la =oapta stins[-a ve=niciei =i-n cronici auzi\i cum bate izvorul viu al b[rb[\iei; voi, care flac[ra lui Danco p[stra\i ]n piepturile voastre, ca pe-o f[clie-a libert[\ii =i demnit[\ii ]nd`rjite — lua\i aminte! Cu gr[irea aleas[-a limbii populare, cu vers de doin[ =i balad[, cu gers de c`ntec =i poveste, am s[ v[ dau o fil[-a vremii, r[spuns al clasei oropsite. O lume dus[-a haiduciei, — voinici \[rani,

ELEGII P{G~NE

"'

P[un =i H`ncu Mihalcea, un codrean de-ai no=tri, v`n[ de cri\[, duh de zmeu. De-o s[-ntreba\i: din ce izvoare, din ce urice =i surete, din care cronici pr[fuite am adunat povestea asta? Am s[ v[ spun: norodu-=i are nescrisele letopise\e ]n frunza verde de p[dure, ]n múrmurele de izvoare, ]n c`ntecele populare ce l[utarii =i cobzarii pe la r[scruci =i pe la hanuri, la vreme de popasuri, vrednici de-o pit[ aspr[ =i o can[ de vin, p[strat ]n hrub[ rece, — voinicilor spre voinicie, la oameni — pentru omenie, o vorovesc ]n hang de strun[. Viu, — la chemarea zilei noastre, al vremii glas r[sunet deie! Acel ce are ochi s[ vaz[ =i are-urechi ca s[ auz[, va ]n\elege multe cele ce par ascunse, ]ngropate. }nvie toate prin iubire de \ar[ =i de obiceiuri, de grai, de c`ntec — prin cinstire a slavei noastre str[mo=e=ti.

# Zic: pentru mintea care-i treaz[ la glasul Patriei, nu-s taine: ]n piatra de morm`nt vezi semne despre vie\i ne]nfricate; iar prin ruine-n risipire de a=ez[ri =i de cet[\i, auzi a umbrelor sf[toas[ =i a=ezat[ vorb[ lin[. De vii ]n codrul ce fo=ne=te =i st[rui cu luare-aminte, auzi stejarii, d`nd din plete, istorisind ciudate treburi: — Ai fost cu |ara-ntotdeauna? }ntotdeauna! tun[ codrul. C[l[tore=ti pe dealuri, =esuri =i-ntrebi P[m`ntul: — Moldovenii te-au p[r[sit c`ndva? R[spunde: — O nu, drume\e, niciodat[!“ }ntotdeauna fii o ap[ =i un p[m`nt cu trupul |[rii! Fii iarb[ ce ]mbrac[ glia, fii ramura acestui codru, fii piatra-n temelie-ascuns[, fii flamur[ ]n fluturare!... C`ntarea mea e pentru tine, acel ce ]\i cinste=ti norodul! Credin\a-n el s[-\i fie spad[;

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

#

iubirea-n el s[-\i fie raz[. C`ntarea mea e pentru tine, copil cu inim[ cinstit[ de moldovan. Aprind opai\ul ]n c[m[ru\a mea cea simpl[, cu scoar\e pe pere\i, burluie, frumoase talgere, h`r\oage... Moi pana-n c[limar[ — =i... se-aude Nistrul. Gr[m[joar[, ca-n jurul rugului =i, iat[, luceferii mai jos se las[; numai urechi — se face totul... A-ncetinit chiar chiriacul: Coco=ii au c`ntat de-al doilea. O lun[, c`t o m[m[lig[ (m[i, de-ar mai fi o toc[nic[ =i-un clondira= cu de cel ro=u)... ]mi =terg musta\a =i ]ncep a ]n=ira tot m[rg[rite pe lunge fire aurite...

Intermediu
Pribeagul: (]nlocuie=te corul ]n tragedia antic[) — Of, drumurile-nstr[in[rii bocesc urmele pa=ilor mei. Str[danie a ]ndelung r[bd[rii, pelinul c`nd vei ]nceta sa-l mai bei?

NICOLAI COSTENCO # Spinii m[ =tiu; la umbra lor s[rac[, eu, fratele lor spinos, m-am r[sucit. Veneticii au ]ncercat pe roat[ s[ m[ trag[, ca pe Horea! Ca lui Doja, au vrut s[-mi pun[ pe cap coroana de fier ro=it, s[ m[ ]mp[r[teasc[! Ca pe Hristos m-au r[stignit. Dun[rea m-a bocit, =i Nistrul. Oh, albiile clocotesc de lacrimi nepl`nse! V`ntul, pribeag ca =i mine, m-a pl`ns. De ce m[ jeluiesc, b[di=orule, dumitale? Mi-am pus c[ma=a mor\ii, dar tot viu r[t[cesc.

Mihalcea H`ncu: — De mult, pribeagule, ba\i drumurile? Pribeagul: — De c`nd pe lume mireasma florilor s-a r[sp`ndit, de c`nd pe gura de rai a p[=unii miori\ele noastre s-au risipit; de c`nd

ELEGII P{G~NE

#!

holdele pe p[m`nteasca tipsie spicele grele =i-au troienit, =i fo=netele p[durii, nu au mai contenit; de c`nd v[paia mistuitoare a urii n-a aflat chip de \`=nit din pieptul norodului istovit... Mihalcea: — S[rmane! Prin zdren\ele straielor anii \i-au clocit; claia p[rului — de s[lbatic; obrazul — p`rlit; numai ochii — j[ratic! Mam[! Sorioare! Ap[ cald[ aduce\i, pat ]i a=terne\i, hr[ni\i-l, ]ndulci\i-l! Surorile lui Mihalcea: — Doamne! Doamne! Doamne! Mama lui Mihalcea: — Lacrimile noastre e=ti tu! Amarul inimii noastre, nepotolit. Ogoie=te-te! Fii binevenit la vatra noastr[!

#" Pribeagul: — Mare, o, mare, mare ]i minunea Moldovei mele! P`inea, sarea mai dulci ]s ca mierea, =i-i mai dulce ca orice dulcea\[ a sufletului frumusa\[! Sunt fiul r[t[citor al p[m`ntului, ce nu are ]ntoarcere, m[ las ]n b[teli=tea v`ntului, Mila voastr[ de t[rie m[ stoarce! P`ine, ap[? P[m`n\elul m[ hr[ne=te =i m[ adap[! M[ duc, of, m[ duc prin balta ba=tinei, \[r[neasc[, prin care s[r[cia salt[, pretutindenea, ca o broasc[. M[ duc s[ achipui r[nile trupului Ei, obrintite. O jupoaie de vie du=manii! Dih[niile au n[p[dit-o, h[mesite... Mihalcea: — Z[bove=te, omule! Din opincile bortelite, s`ngerate ]\i v[d t[lpile. V[d pece\ile — urmele tale, ]n=irate...

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

##

P r i b e a g u l: — Bl`nd, prea bl`nd mi-e colbul |[rii pe ran[: prahaghi\[ de leac! Dar nu pot lipi gean[ de gean[, c`nd strigoiul r[ului zburd[ slobod pe =leah! De mila voastr[, piatra inimii moale mi-o simt. M[ ]nchin la casa, la vatra, la omenia voastr[! Str`mt, of, str`mt ]mi e ]n orice a=ezare. Durerea mea o ]ncape doar zarea! Toiagule, tovar[= =i sprijin de drum, hai ]ntr-acolo, unde st`lpii de fum, nev[zu\i, se bat ]n hohote uciga=e cu c[l[ii, ca dup[ hram, pe gr[mezile de scrum. M[ duc, ]n cenu=a a=ez[rilor arse r[nile s[ mi le moi! Pe drumurile urmelor ne]ntoarse genunchii s[ mi-i ]ncovoi! M[ duc la nevoia, necazul, amarul ce-=i sc`r\`ie cu ro\ile neunse carul, s[ m[ ]njug ca un bou, ca un bou s[ trag la belelele p[m`ntului meu drag!

#$ M i h a l c e a: — Frate, a=teapt[, te-ntov[r[=esc =i eu! M a m a = i s u r o r i l e: — }ncotro, Mihalce? v[leu! P r i b e a g u l: — Adast[, om bun! A veni el =i ceasul chem[rii! }i aud ]n dep[rtare glasul. Vultura=ul cel t`n[r se gr[be=te s[ zboare? Veni-va, veni-va =i vulturul mare!

NICOLAI COSTENCO

Nevoile, dar =i ]n\elepciunea — Moldova le cunoa=te de c`nd lumea! Mai adast[! S[r[cia nu sperie pe s[rac! Ursita-i legat[ de om, cum e legat de cr`=m[ =leahul! Primirea v-a fost de-a mai mare dragul! Pretutindeni ai s[ dai, om bun, de PRIBEAGUL!

C`nturi
1. La Sec[reni
}n od[ile lui H`ncu cel b[tr`n, azi se m[n`nc[ =i cinste=te. Cas[ mare!... Mese-n cruce — pe f[\are,

ELEGII P{G~NE

#%

unde-ndeamn[ m[h[lenii, de r[sun[ Sec[renii! De trei zile =i trei nop\i ]mbl[tesc colacii cop\i; curge vinul ro=, mistre\ =i din an, =i de an\[r\; to\i mesenii — mi-s b[rba\i prin r[zboaie ]ncerca\i, spr`ncena\i =i must[cio=i, mai mul\i nan\i, mai mul\i sp[to=i, =i, o sam[, m[run\ei, dar cu ei s[ nu te iei la b[ut sau har\, vecine, c[ dai cinstea pe ru=ine! H`ncu-al nostru-i din codreni, moldovan din moldoveni, mult f[los, dar primitor... la un ochi stricat; ]i chior. +i-a luat de-un v[z, deci, grija cu Istrati, cu Dabija, c`nd odat[ s-a-ncontrat cu vr[jma=ul cel spurcat. }ntre fete =i feciori, are =i-un a=a odor ca Mihalcea. Anevoie, de pe-acum, s[-i intri-n voie, c[ de-=i v`r[-n cap cevai, f[-i pe plac, chiar de zici — vai!
17 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

#& Au poftit, — zi de s`n-Chetru, — neamuri, cuscri =i cum[tri, m[h[leni, cam c`tu-s to\i, =i de chef =i lupt[ so\i. C`nd la spartul t`rgului, Hop! porunca H`ncului, H`ncului b[tr`nului, ca urare fiului. }ncre\it[-i fruntea lui de povara g`ndului (numai biata inimioar[ nu c[-l frige, c`t ]l doare!) — Mergi, fiule, s[n[tos, ca un trandafir frumos! De unde-ai fi, departe, s-auzim de s[n[tate! Nu uita de ai t[i fra\i, ca de codrii v[lura\i; s[ nu ui\i nici de surori, ca de c`mpul plin de flori; nu uita de mama ta ce la s`nu-i te-a purtat; nu uita de ai t[i mo=i, ca p[m`ntul de v`rto=i =i de scumpii m[h[leni, ca de cucii din poieni. Frumos =ade mesei mele ]mprejur cu nemurele, dar mai bine i-ar =edea, dac-ar fi =i maica mea, maic[ dus[ ]n robie,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

#'

=i tata la c[s[pie!... Nu mai sprijini u=orii =i nu-\i =terge ochi=orii, mam[ h[i! c[ inima =i-a=a arde, s[rmana! L[utarul Lae, Lae Nicolae, zice =i nu zice... Zice cu pl[cere, nu zice cu fiere! H`ncu cel b[tr`n — ulcica ca pe-o puic[ mi-o ridic[, =i mi-o joac[, haide-ha!... }ntre nouri luna sta =i la mas[ se holba. Iar la spartul veseliei sare de pe loc Ilie, spiridu=ul satului, co\carul olatului. +i cu voia tuturora s-a legat, cunun[, hora, =i-apoi d[i =i hostrop[\ul... Tot ]nv[\ul, cu dezv[\ul! D-apoi cea Moldoveneasc[, Dumnezeu s-o ]nt[reasc[! C[ se scutur de cojoace =i stejarii, ca s[ joace!... Crap[ lumea de necaz, brosc[rimea face haz! Stelele ]n apa lin[

$ mi se prind, frumos, de m`n[ =i se ]nv`rtesc, ]n chip c[ Lae le-ar zice din scripc[... C`ntec, tropotit =i chiot! +i-n p[dure mare zghihot: Statu-Palm[-Barb[-Cot a s[rit =i el pe-un ciot cu obrazul ca de dohot. +timele \in ]ntr-un hohot, =timele din zori de zi, parc-ar fi a-l probozi... +time sunt ori poate cea\a ce anun\[ diminea\a? A c`ntat demult coco=ul. Soarele — pocalul ro=u, ridic`ndu-l, l-a tr`ntit de p[m`ntul adormit! Ca prin farmec, schimb[ fe\e z[rile. Printre ostre\e =esul pare c[-i ]n clocot. De la m`n[stirea H`ncu — t`nguiosul glas de clopot... P`cla a ascuns ad`ncul =i dintr-]nsa plopi zv`cnesc =i la soare str[lucesc aurite buzdugane. St[ Mihalcea ]ntre neamuri ca un plop ]ntre aluni. Cuv`nteaz[: — Oameni buni, scumpi p[rin\i, vecini =i neamuri, — mul\umim de cinste, daruri!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

$

Dar nici cal de c[l[rie, nici arme de Vene\ie la drum nu-mi trebuiesc mie. Unde-a fi mai greu priporul, mai de n[dejde-i piciorul; =i dec`t sabia grea mai dihai ]i m`na mea... (ca Mihalcea de picior iute, nu e alt fecior! +i din pumnul lui de fier p`n’ =i piatra las[ z[r! Pe-un ]mplinitor netot l-a zv`rlit cu cal cu tot peste gard, cu capu-n glod!) — Un pribeag, adus de v`nturi, m-a pus, oameni buni, pe g`nduri. Vreau s[ v[d, cum mai tr[ie=te Moldovanul, ce chite=te... C[ de-acu, tot satu-i martor c-am ajuns proptea de garduri!... Un scuman =i umbra-mi cer, s[-mi \ie de cald pe ger. Pe scuman s[ hodinesc, cu umbra s[ m[-nvelesc. Dac[-a fi =i n-oi veni rudele m-or pomeni! Pomeni-m[-vor cu drag, zice fluierul de fag! Pomeni-m[-vor cu foc, zice fluiera= de soc! Pomeni-m[-vor duios,

$ zice fluiera= de os! R[m`i, tat[, r[m`i, mam[, Plec de-un dor, care m[ cheam[. S[ aud de s[n[tate =i de biniurile toate! Iar voi, fra\i =i surioare, ce-mi sta\i ca la-nmorm`ntare? M[i, scripcari, ]ncepe\i mar=ul, s[ m[ iert =i cu n[na=ul! Zii din fluier, Zaharie, doina care-mi place mie! S[ritori fi\i la nevoie, m[h[leni =i rude, voi! Pentru cinste m[ ]nchin tuturor! — Drum bun! Amin! Veri=orul Ifima= L-a cuprins pe Mih[la=: — La sf`r=itul halului, s[-nchin[m ulcica, frate, ca la botul calului!
***

NICOLAI COSTENCO

A pornit H`ncu Mihalcea colbul drumului s[-l calce. Obr[jori — ca doi bujori; must[cioar[ b[l[ioar[; ochi=ori — ca murele ce-acuprind p[durile...

ELEGII P{G~NE

$!

Cu mantaua-n poale lat[, pe un um[r aruncat[, cat[-n slava cerului la ceasul norodului, la soarele ]n[l\at de trei suli\e pe sat. Sat frumos, moldovenesc, cu c[su\e ce z`mbesc, alb[strele parc[-ar sta =i-ar zice: „Nu ne uita!“ Tot ]n flori de trandafir, nelipsitul cimitir: cruci de piatr[ cu dichisuri =i cu slavone=ti ]nscrisuri... „Unde soarta m-ar purta, satule, nu te-oi uita! Leag[n al copil[riei, tu — izvor al bucuriei! Frunzulean[ de scumpie, mult ai fost priitor mie!... }ntr-o zi, nu azi nu m`ine, s[ ne revedem cu bine!“ *** +i-a tuflit pe ceaf[ cu=ma... M`ndri codrii spre L[pu=na, c`t rote=ti ochii, se-ntind ]nverzind =i alb[strind. |ine valea spre Pa=cani, l`ng[ balta cu b`tlani; iar pe matca L[pu=ni\ei

$" ]l ]nt`mpin[ nag`\ii. Cale lung[ =i pustie!... Dar ]i \in tov[r[=ie — inima din piept, fierbinte, =i aducerile-aminte... Tata, pare, ]l ]ntreab[, a=ezat =i f[r[ grab[: — M[i, ce \i-a tr[snit, deodat[, s[ la=i vatr[, mam[, tat[, =i s-o ei a=a, hai-hui, ca un pui al nim[nui? Oameni doar suntem =i noi, nu-aduna\i de pe gunoi! +i avem =i-un pic de cheag... Cum s[ pleci, ca un pribeag? Stai, c[ nu au dat t[tarii, s-o porne=ti ]n lumea mare! Mama... st[ la cap, vegheaz[, lacrimi vars[ =i ofteaz[... Oare-a=a e pe p[m`nt, ca mamele, de c`nd s`nt, s[-=i dezmierde copila=ii c`t ]i v[d micu\i =i-n fa=[? Iar c`nd prind la aripioare, h[t! — de capul lor! — s[ zboare, s[ colinde alte p[r\i prin negre str[in[t[\i? Pentru sprijin =i n[dejde, ori la ce copiii-=i cre=te?... H`ncu merge =i z`mbe=te,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

$#

frunze-n pumn dibaci pocne=te. P[rinteasca sl[biciune la inim[ n-o mai pune. +i nici c[-i vine prin minte, c[ va fi =i el p[rinte... Iat[, culmea dealului g`rbov, al Vlamnicului. Colo-n fundul v[ii, h[t! Sec[renii dragi se v[d sub o strea=in[ de zare, ca o turm[ de mioare... Plopul casei lor, sub\ire, d[ din m`n[-a desp[r\ire... Ori e fapt, ori e p[rere? Parc[-o lacrim[ se cere. Scutur[ din cap? Ori vrea s[ alunge-o musc[ rea?
***

Deal cu deal, vale cu vale — toate ]mi petrec o cale... P`n’ la „+leahul T[t[resc“ multe vr`ste se lungesc, cap ]n cap, tot st`njeni lungi. Mergi, tot mergi, nu mai ajungi. Dar Mihalcea, cum am zis, ]ntr-un ceas, c`t al\ii-o zi, face =i-nc[ de r[mas are-o hab[, de popas.

$$ Iat[, cherváne cu sare, lung =irag pe drumul mare... Tot m[jeri cu lat[ ceaf[, care duc sare la Cafa, la Mare — cum o mai fi! Ar mai sta =i sindrofi, H`ncu, ]ns[ cei m[jeri c[r[u=i s`nt, nu muieri cu c[ldarea la f`nt`n[, s[ st`rceasc[-o s[pt[m`n[! Cel Hotar, — pricepe glasuri, — ar fi-al „Celor dou[ Ceasuri“, |ara s[ o desp[r\easc[ de otcina t[t[rasc[. Prag de step[. Locul gol. Pajura, sus, d[ ocol.

NICOLAI COSTENCO

2. }nt`lnire neprev[zut[
A c`rnit spre codrul des, c[ci c[ldura ]i da ghes. +i c[ldura usc[ gura. La loc negru, cu str`mtoare, prin tufari, ce rar v[d soare, a ajuns. Dou[ izvoare \`r`ie jos, la r[coare, prin dou[ jgheaburi de nuc, sfredelu=uri! ]n uluc. Apa-i dulce, ca susaiul; rece — la m[sele taie.

ELEGII P{G~NE

}n uluc c`nd d[ s[ cate — vede chipuri ]ncruntate, must[cioase, tremurate. Capul repede ridic[: — Bun[ vremea! — vrea s[ zic[. — Ce ca\i pe aicea, m[i? face unul din fl[c[i. — Ce s[ cat? Nimic nu cat! — Bun[ vreme de ]mblat \i-ai g[sit, amu, b[iete! +i la d`nsul ]=i repede calul, ca s[-l ia ]n piept: — }nainte, \ine-o drept! — Da la ce? Hooo! Iaca merg! „Cine-or fi? Nu ]n\eleg!“ Pe c[r[ri pr[p[stuite de dih[nii tip[rite, l`ng[ bahne ce n-au fund, prin h[\i= frunzos — p[trund...

$%

3. C[petenia de haiduci
Merg ce merg, =i el, =i ceata. — St[i! A stat. +i se arat[ om ]nalt, p[=ind alene, tot privind pe sub spr`ncene, ]n giubea =i ]n poturi de abá cu-nflorituri; dup[ br`ul de m[tase, tot m[nunchiuri ar[toase

$& de chinjale =i pistoale, ca-n poveste, la pa=ale; ]n me=i galbeni =i p[puci — pulpele, ca ni=te druci; cu must[\i de varvaric, cum st[ bine la voinic; ochii — dou[ guri de flint[; parc-ar r`de ]ntr-un dinte: — Ce ca\i prin aceste p[r\i? — Ce s[ cat? Nu cat nimic! — Bun[ treab[ de-un voinic s[ ]mbli a=a, u=ernic... Nu cumva e=ti un nemernic din cei pu=i s[ iscodeasc[ de agia cea domneasc[? — Dumnezeu s[ m[ fereasc[! — Ai p[rin\i? — Am. — Din ce neam? — H`ncule=tii... — Ian st[i, frate! +uguie=ti? — Da, nici ca cum! — Ia, acesta ]i semn bun! Bre, un’ s-o-nscriu =i un’ s-o pun? M[ uitam, cu cine sameni?! Apoi e=ti, bre, om din oameni! — Dac[ zici, oi fi! Ori ba?... Una am a v[-ntreba, nu v[ fie cu b[nat: Peste ce noroace-am dat? — Noroacele, pui de lele, s[ nu \i le sim\i pe piele!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

$'

V[d, \i-i limba ascu\it[, cat[ s[ n-o ai ciuntit[! Face cu ochiul la unul din c[l[ri. S[lt`nd z[bunul, mititel, ]nflat ]n n[ri, sare-un omulean din sc[ri, pe Mihalcea mi-l m[soar[ ba cu ochii, ba cu-o sfoar[... H`ncu, d`rz, nici c[ clinte=te, pe „dr[cos“ ]l urm[re=te: — La ce m[ m[sori de viu? — Iau lungime... la sicriu! Cei c[l[ri r`d. Numai cel care-i jos, cel mititel, se slu\e=te, tot se hoalb[, bate p[m`ntul cu talpa, tot, lupe=te,-n jur ]i ]mbl[; parc[-i un curcan — se ]nfl[; =i odat[-=i face v`nt, s[-l d[r`me la p[m`nt! Pe Mihalcea? — Ha, ha, ha! R`de Corbul Negru: — Craaa! D[-te, piciule,-ncoló! Pe Mihalcea? — Ho, ho, ho! Mititelul a icnit =i pe jos s-a pomenit, n[s[dit la um[r. — Cum ]i?

% minunat, cel varvaric ]l ]ntreab[ pe „voinic“. H`ncu primprejur se uit[: el e unul, ceata — mult[! Cu=ma cam pe ochi o pune =i — nici c`r, nici m`r nu spune. Iute-i H`ncu, nu chite=te mult, c`nd cela iar porne=te: el de ceaf[ mi-l ]n=fac[, cum ai apuca b[rdaca, =i mi \i-l zv`rle pe-o crac[. — O, ho, ho! Privi\i, sireacul! C`nt[, cucule, cu foc c[ n-ai pe lume noroc! Fruntea cetei — cu musta\a face semn, nu-=i schimb[ fa\a. Altul sare, cat[ cap[t de pricin[. — Maic[, scap[-l! H`ncu-un deget doar repede =i l-a-ntins pe iarb[ verde... — Aferim! Ia, f[-te, bre! Bate palma ici, cole! Haraminilor, mi-a\i spus, mai v`rto=i, pe-aici, c[ nu-s alde H`ncul! O =tim? Drept? Ia, acum am s[ te v[d! Cei c[l[ri, cel din copac, cel din iarb[ — v[d =i tac: om din =aptezeci =i =apte

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

%

str`nsul m`inii tari s[ rabde de-a joí. Prins ca ]n cle=te st[ Mihalcea, dar z`mbe=te... Cel[lalt, cri=c[ =i str`nge c[ din gingini iese s`nge =i un firicel se scur[ pe b[rbia lui, din gur[. C[pitanul fe\e-fe\e face, =i — pricep b[ie\ii; vinele la g`t se umfl[, noduri pe la f[lci ]i umbl[, =i, str[puns ca de un junghi, cade vajnicu-n genunchi!... C[t[tura lui Mihalcea fuge iute-ncolo-ncoace: vede so\i =i toate cele cum pun m`na pe pl[sele... — Las[! geme cel b[tut. — Bre, s[ nu v[d, nici s-aud c-a\i vrea s[ m[ r[zbuna\i! Am r[mas, bre, ru=ina\i! +i de cine? Dar — saleam! S[-\i r[m`n[ de haram! P`n[ ast[zi, nim[nui P[una=ul-Codrului nu s-a mai dat biruit... Se vede-am ]mb[tr`nit, zice P[una=, sireacul. M`na n[s[dit[-=i freac[. Dar amu, p`n’ te vei duce, s[ ne lu[m fra\i de cruce!

% — Bine, zice H`ncu. Bine! Dar eu nici nu =tiu cu cine am de furc[. Cin’ sunte\i? — Vai de omul p[dure\! Ian sta\i, roat[, bre voinici, s[ ne spovedim aici!

NICOLAI COSTENCO

4. Ion F[g[daru
Colo-n codrul ]nfrunzit arde focul potolit, iar ]n jurul focului — copila=ii codrului. A=ezat, P[un, turce=te, cu un deget porunce=te, =i-ar\[gosul „din copac“ pune m`inile colac =i — de-a dreptul: — Iaca, eu s`nt Ion din Chi=in[u, nu de bine ce fac r[u! |inea tata f[g[d[u la ci=mea la M[z[rache. Aduna boaghe cu boaghe \`ra de agoniseal[, s[ nu-i fie de sminteal[ copila=ii. La popas stau drume\ii, la taifas. +i odat[ vin, pop`c! cu niscai oi de beilic, ni=te turci. Iar tat[l meu n-a g[sit s[ le dea... s[u,

ELEGII P{G~NE

%!

c[ „de porc“ ei nu m[n`nc[... Un’ s-o-nflat, m`nca-i-ar br`nca! Scap[r[ din iatagane! I-au f[cut de petrecanie tatei; l-au ]mpuns pe loc, =i la case au dat foc. Mama, ca o clo=c[, sare, lui tata ]n ap[rare: Ha\! pe-un turc n[sos de barb[, d[ s[-l scarmene, =i, oarb[ =i nebun[ de durere... Au t[iat-o. +i-n puterea nop\ii — s-au c[r[b[nit. Cu m`ca am pribegit. De p[rin\i r[mas orfan, umblu prin str[ini, s[rman! +i, unde v[d un p[g`n, parc[ am ]n ochi un spin! Prin cei turci de-ar fi s[ scap, multor le-a= veni de hac, c`t mai am un c[pe\el nears din cel sufle\el! Cu-ai=ti pui de codru so\, mai pun m`na pe un ho\ neao=, ori un palicar, prip[=it din cel Fanar... P r i b e a g u l: — Of, moldovanul multe ]ndur[! S-a rev[rsat otr[vita bor`tur[, —
18
Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

%" otr[ve=te sfintele noastre morminte, de nu-i de r[bdat de-amu ]nainte. N-are sa\ v`rcolacul, ne suge lipitoarea, c[ ]nt`lne=te buricul spinarea, ne sleie=te de vlag[ spurc[ciunea domneasc[, pl[teasc[-i dumnezeu, s[-i pl[teasc[! P [ u n: — P`n[ le-a pl[ti dumnezeu am s[ le fac jude\ eu! M i h a l c e a: Mo= Pribege, aici ]mi e=ti? P r i b e a g u l: Cu sovestea |[rii, ce g`nde=ti! P [ u n: — Bre, Andrii, deschide-ne-a, cum mi te-a ros lindina.

NICOLAI COSTENCO

5. Andrei R[ze=ul
Lung e-Andrii, greb[no=it, cu p[m`ntul ]nfr[\it, bun de cornul plugului, dup[ coada boului. La ochi — greu;

ELEGII P{G~NE

%#

c[lc`i cr[pat; cu un crac de la izman[ suflecat; seam[n[ cu o icoan[ din iadul ]ntunecat. Glas dogit, t[r[g[nat: — Despre una, voinicele, n-oi da cep la toate cele... Frunzuli\[ rupt[-n cruce, nu mi-a fost ursita dulce! Nici traiul cu folosin\[, nici mo=ia cu priin\[. De la Nistru p`n’ la Prut lung ]i drumul =i b[tut. Nu-i b[tut de car cu boi, ci de oameni cu nevoi, =i de p[catele mele, nu c[ta\i c[-s m[run\ele! Arz-o focul r[z[=ie — eu chiteam c[-i boierie, dar ea-i numai s[r[cie! Pentru-o palm[ de p[m`nt zilele mi-am dat ]n v`nt, str`mtorat de-un venetic ce m[ \inea de nimic. Foicic[ m[cie=, nu-i dreptate nici la Ie=i! C[ dreptatea la boier ]i ca steaua de pe cer, frumoas[ =i luminat[, dar de ajuns — niciodat[!

%$ Pe mas[ nici f[rm[tur[ nu era de pus ]n gur[, tot s-a dus, cu-at`tea d[\i purces pe la judec[\i... Poate unul Dumnezeu =tia ce-i ]n g`ndul meu, dar =-acela-i ]mp[rat de cei boga\i cump[rat! }mi culcam capul pe piatr[, copiii pl`ngeau la vatr[; roas[ de inim[ rea, s-a topit nevast[-mea. Pruncii au pierit ca spuma, i-a-nghi\it bóli=tea, huma. Nevoit de r[z[=ie, m-am lovit ]n voinicie, ca s[-mi fac sf`nta dreptate cu cea ghioag[ de la spate; s[-mi fie judec[tori cei g`rne\i neschimb[tori! P r i b e a g u l: — Silnicie, silnicie, priponit[ ]n ograd[, s[r[cie! De s[r[cie mai po\i sc[pa odat[, dar de nedreptate — niciodat[! Nu vezi, mo= doamne, c[\[rat prea sus? C[r[ri pentru nevoie=i p`n[ la tine nu-s! Dreg[torii haps`ni, judec[torii, nedrep\ii — \i-au m[sc[rit sorii!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

%%

Cum s[ se plece cump[na drept[\ii, c`nd talgerele s-au proptit ]n turnurile nedrept[\ii? Judecata dintre boier =i s[rac n-a fi de partea s[racului ]n veac! Mai cumplit[ sete nu-i pe lume, frate, cum ]i setea de dreptate! P [ u n: — Ghi\[, bre, s[ te-auzim. Ori cu colaci s[ te poftim?

6. Ghi\[ Ma\[rele
Ghi\[-i cu fruntea l[sat[ =i privirea ad`ncat[, cerbicit =i ]nf[lcat, ca buhaiul sup[rat. O ruptur[ ]mbr[zdeaz[ de la gur[-n sus obrazul. Sub muste\i, ca ]n curnu\i, se v[d din\ii dezb[tu\i. — Frunzi=oar[ de pelin, amar de copil str[in, dat de mic la arg[\it la st[p`n nemul\[mit. Tu ]i spui ce ]\i lipse=te, el cu palma te h[le=te; tu ]i spui de zile grele, el — cu pumnul la m[sele; cum ]i da, cum ]i c`rni,

%& tot pe gustul lui nu-i fi! Zece ani sub v[l[tuci — ca un costr[= printre =tiuci! Zece ani f[r[ de =art, =i r[splata — capul spart! Zece ani „l-am furat“, cic[, vede-l-a= h`rb de ulcic[! Pleaftur[ de muruit, m[tur[ de cur[\it, cle=te la t[ciuni de scos, \`nc de h[ituial[-am fost, zece ani=ori! Cucoana: „Ghi\[-ai m`ntuit lohana? Ai sp[lat pelincile?“ El: M[i, Ghi\[! linge-le! D[ la cai, la vaci, la oi... Hai! ]njug[ patru boi! Du-te-ncolo, vino-ncoace!“ O clipit[ n-aveam pace. Cu c`inii dormeam pe prisp[. N-am avut scuman, ori cizm[... C[ma=[ din tort ]n tort! Tot descul\ — parc-a=’ fost mort! Bat[-te crucea, bogat, C`ine slut cu oala-n cap, \i-am cerut s[-mi dai simbrie, dar, ]n schimb, ce mi-ai dat mie? La scar[ be\e o sut[ =i c[ma=a-n s`nge ud[. Zv`rlit ]n opintituri ca o oal[ cu l[turi!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

%'

Am z[cut trei luni pe-o coast[-n oblojeli la o nevast[. A dat frunza codrului, am pus cruce satului =i coad[ baltagului; =i-am pus g`ndul dracului asupra bogatului. R[m`i, bordei, s[n[tos, c[ n-am de tine folos! Iarn[ grea am mai iernat: p[m`ntul mi-a fost crivat; criv[\ul m-a degerat; fumul c[ m-a afumat... Pe la Miezii-P[résii, de picioare m-au scos numai galben de v`rtos. Floricic[ topora=, mult mi-i codrul dr[g[la=, dragi ]mi s`nt i=ti lucr[tori buni de f[cut =ez[tori, unde-i drumul cu str`mtoare =i ciocoiul la cercare; unde c`inele bogat r[pejor g[se=te sfat, ba se mai str`nge m[nunchi =i se roag[ ]n genunchi... Pas[, frica str`nsu-mi-l-a, de cer=e=te jalea, mila! Dup[ prunci =i jup`neas[ lacrimi de cotarl[ vars[...

& Ca pe cost`rc cele broa=te, pe boier noi mi-l cunoa=tem! Ne cunoa=tem noi st[p`nul ce ne-a picurat veninul, untdelemnul cum ]l pici pe fiertura cu urzici!... Du=manul a mea f[ptur[ a ]mplut-o ochi de ur[, ]nghi\i-i-ar groapa umbra, cum din mine-a dat deasupra veninul cel negru. M[re, nu te ghemui, c`inere, de-ai prins a te fasoli, are cin’ te p[st[ri! Ce mai obr[zar de mort! Te-ai f[cut moale de tot? Vierme! ce te mai zg`rce=ti c`nd sub talpa noastr[ e=ti? Te frec[m ]n \[rn[, r`m[, nici urm[ s[ nu r[m`n[! Jup`ne=ica-\i nurlie v[duvioar[ s[ r[m`ie; pruncu=orii dolofani, s[-\i r[m`n[ bie\i orfani; stirpea de boier, c`ineasc[, ca s[ se p[r[duiasc[, cu apuc[turile, cu gu=a =i gurile ]mplute =i ]ndulcite din palmele corogite!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

&

P[una=ul Codrului, lacrima norodului n-o las[ ner[spl[tit[. Iat[, soarta mea, rostit[! P r i b e a g u l: — }n sf`nta noastr[ cas[ cine a pus ]n capul mesei c`inii? Mierea =tiubeielor cine-a l[sat

s-o v`nture pe vatra asta tr`ntorii? Ce v`nturi pustiitoare din lume au adus grecoteii f[r[ nume? Cum ]=i ]ntinde cuscuta p[ingeni=ul sub\ire, ne suge pravoslavnica m`n[stire! Cine, cine, cine, cine, ne-a turnat plumbul amor\irii ]n vine? +tefane, M[ria Ta, Tu la Putna nu mai sta, salt[ spada cea viteaz[, iat[ calul T[u necheaz[! De-i suna din corn odat[ ai s-aduni Moldova toat[; de-i suna de dou[ ori ]\i sar codrii-n ajutor; De-i suna =i-a treia oar[, to\i du=manii au s[ piar[ din hotar[ ]n hotar[, m`nca-i-ar m`nia v`ntului

NICOLAI COSTENCO & =i g[rg[unii p[m`ntului! Veni\i s[ vede\i judecata r[ut[\ii celei tari, care =ade pe ape mari! Cu ea au petrecut satrapii p[m`ntului =i din vinul putregaiului ei s-au ad[pat locuitorii. Duhul t[riei mele d[ putere graiului: ]n pustia cea aprins[, pe o hear[ stacogie, cu nume de hul[, av`nd =apte capete =i zece coarne, =ade ea, femeia ]mbr[cat[ ]n haine de purpur[, ]n podoabe de aur =i pietre scumpe, cu zgardan de m[rg[ritare. }n m`n[ \ine cup[ ce fumeg[, plin[ de sc`rn[vii =i spurc[ciune, cupa puterii ce o sug veneticii =i vr[jma=ii neamului meu. Cele =apte capete s`nt cele =apte piscuri ale vremii de os`nd[. Cele zece coarne s`nt copiii ei venino=i, nen[scu\i. Apele mari sunt norodul, mul\imile din care ea ]=i suge puterea. Ape tulburate de ro=a\a st[p`nirii ei s`nt apele mari! Cele zece coarne —

ELEGII P{G~NE

&!

strigoi vor fi, =i vor m`nca femeii carnea =i nu se vor ]ndestula. +i v`nturile mla=tinilor vor veni cu potop de l[cust[ =i scorpii, ca s[ macine spurc[ciunea celor zece. Potop de foc cu schije nimicitoare va

veni! Omul nu va g[si bort[ unde s[-=i fereasc[ capul. Dar cei cu cugetul tare vor sta pe cei =apte mun\i, vor privi la nimicirea femeii ]n purpur[, =i vor cobor] ]n slav[ =i virtute, spre rena=terea neamurilor noi. Cine are urechi de auzit, s[ aud[! Vederii mele s`nt date ]nfrico=[toare icoane, asculta\i Apocalipsa Pribeagului! Palo=ul mare trece v`j`ind prin c`mpia Dun[rii, se ]nfibge ]n inima fiarei, =i pe acel loc ridic[ prapore de biruin\[ noroadele! P [ u n: — Ne-ai n[ucit de cap, Pribeagule! Profetule ne]ncoronat!

&" Bre, amu e r`ndul vostru, Fra\ilor Hulpe. Da\i-v[ pe fa\[

NICOLAI COSTENCO

rostul!

7. Fra\ii Hulpe
Pe-un scuman, al[tura\i, Hulpe-s tol[ni\i — doi fra\i, de v[rsat strica\i =i la p[r ro=ca\i. — Zi, Gavril! — Neta, Colic[!... Las’ Colic[ s[ v[ zic[... I o n F [ g [ d a r u: — D-apoi lui i se cuvine, c[-i mai mare dec`t tine. C o l i c [ H u l p e: „S[ zic dar[... Ce pot zice! Cum d[ grindina prin spice, peste noi au dat t[tarii pe neprins de veste. Care de copite-a fost zdrobit; de s[ge\i care-a pierit; care-a sc[pat ]n c`mpie; care-a fost dus ]n robie, dup[ cum =tie oricine c[ se poart[ t[t[rimea. Tata — ]n pos[s[rie,

ELEGII P{G~NE

&#

\inea moar[, ab[rie, =leahul peste pod cum treci mai din sus de Hedegheci, peste B`c. M[n[stireasc[ era moara ceea. Iasc[ parc[-a fost, a ars de tot, cu tata pitit ]n pod. Pe surori le ap[ra mama, c`nd o h[lb[ra p`ntecoas[ de t[tar a ]nfipt-o ]ntr-un par... Sorioarele, pe sine, le-au luat cu d`n=ii, c`inii! Cu Gavril, fr[\`ne-meu, ne-am ascuns ]ntr-un dud[u, ]n mocirla din p`r[u, printre broa=te, lipitori — sup\i de ele p`n[-n zori. Iaca =i a=a, =-a=a am ]nc[lecat pe-o =a... G a v r i l H u l p e: — N-o scurta, b[’\[ Colic[! Am tr[it pribegi, adic[, c`nd fugari, c`nd zilieri la maz`li, ori mo=ieri, la c[lug[ra=ii zbiri pe la cele m[n[stiri; c`nd arga\i pe la st[p`ni, ani! — nu luni =i s[pt[m`ni.

&$ — Plou[ cu bulbuci, bine-i de slugi! Da st[p`nii url[ ca c`inii! — doina noastr[ era. Ne sticleam din\ii la stele, =i... la fete frumu=ele pe la =ez[tori, priveghind p`n[ ]n zori, pove=ti ascult`nd, ochii holb`nd. Capul ne-au ]mpuiezit ]nt`mpl[ri de nemaiauzit, cu Fe\i-Frumo=i =i zmei, cu urie=i =i prichindei. Am stat =i am cump[nit, =i temei am g[sit, c[ povestea este leac, la ceea ce nu este! Ne-a p[lit un dor, noi — unui fecior so\i de trai s[-i fim =i s[ dobor`m zmeii fioro=i, sp`nii minciuno=i, to\i vr[jma=ii r[i, mari =i mititei, — „Pas[re M[iastr[“ s-aducem acas[, merele de aur

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

&%

furate de balaur, cu a lor lumin[ s[ creasc[-n gr[din[... De P[un am auzit. La bun lucru ne-a pornit: pe t[tar unde-l g[bjim, pe loc ]l =i spovedim. De se face mut =i surd, ]l l[s[m de cap mai scurt, ca p[rin\ilor bucurie pe ceea lume s[ fie, — fie-le cenu=a u=oar[, c[ nici morm`ntul nu li-l =tim, bun[oar[. Mai pi=c[m =i din turcime, p[g`neasc[ spurc[ciune, =i-om f[rma ]ntr-]n=ii p`n’ ce tributul cel de s`nge nu vor sta de ]mplinit, \[ri=oara de lipsit de feciori. +i cu grecii v`nz[tori suntem tot necru\[tori... Mai ]n scurt, am putea zice, de buruieni venetice, holda \[rii s[ n-o strice, suntem ni=te cositori, de capete scurt[tori. Scoate o sabie str`mb[ =i o cearc[ pe limb[. — Ce mai buz[, lovi-o-ar damblaua,

&& Vai de cel, care-a pupa-o-a! Bade Colic[, punem =aua? P [ u n: — C[tinel, bre Gavrile, la vale ia-o! Avem, bre frate, paz[ la amiaz[. „Corbul b[tr`n...“ — „Caarrrr!“ „+i co\ofana s[lt[rea\[.— „Ra\a-ra\a!“ Iar ]n noapte doar buha la noi de r[zbate... „Bu-hu-hu-huuuu!“

NICOLAI COSTENCO

P r i b e a g u l: — Sf`nt[ m`nie, detun[ =i tr[sne=te buruiana ]n brazd[ ce se-mpuieze=te! S[geteaz[, cerule, din p`lcurile nourilor! Strop=e=te viitur[ nebun[ a bourilor, f[r`m[ capul n[p`rcilor ie=ite la drum! P`n[ c`nd — mor\i f[r[ morminte, p`n[ c`nd — scrum? Curge ap[ de foc pe c[r[ri, pl`ng umbrele celor mor\i f[r[ lum`n[ri la cap. Beh[ie ]n n[dragi =i-n dou[ picioare puturosul \ap, \apul silniciei =i al f[rdelegii.

ELEGII P{G~NE

&'

Neghina de bob curat se alege. +i se va alege, neap[rat! P[m`ntul de-i p[m`nt, nu poate r[m`ne nearat! Inima de-i inim[ — nu poate f[r[ fr[\ie! Sufletul de-i suflet — trebuie s[ fie curat. Omul de-i om — t`nje=te dup[ omenie. O v[d! O v[d lumea de m`ine, minunata lume! S[rut picioarele frumuse\ii, ce n-are nume! P [ u n: — Scoal[, \[ri=oar[, scoal[, c`t po\i zace ca de boal[!... P`n[ una-alta, zi-ne, Timofei, ce-a fost cu tine!

8. Timofei Buz[rupt[
Stau ]ng`ndura\i voinicii. G`ndurile parc[-s spice, cu-mbl[ciul, pe f[\are, b[tute de fi=tecare. Timofei s-a mai foit, bomb[nind s-a moco=it, de la gur[ leg[tura
19 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

' o d[ jos, =i le arat[ buza de sus... t[iat[. Ori r`dea, ori c[ r`njea, salba din\ilor sticlea; =i pe obraji avea semne de cosor. Ca s[ se-ndemne, vorbei s[-i g[seasc[ sf`rcul =i s[ l[mureasc[ t`lcul, scoate-o plosc[ de maz`l =i la gur[ — g`l! g`l! g`l! St[ un buc la nas cu m`neca. — Ei, de-amu r[m`ne ca s[ v[ zic. Precum vede\i dup[ m`ndrele-mi muste\i care n-au de unde cre=te... dac[ r`d, r`d iepure=te. Maica, femeie s[rman[, nu =tiu — ori c-a fost v[dan[, — n-am s-o judec, fr[\iori: maic[ n-ai de dou[ ori!... Ori poate-s f[cut „din flori“... La S`rcu-mazilu-n cas[ robotea de chel[reas[. }ntr-o noapte, ]n cel sat, pe mazilul cel bogat voiniceii l-au c[lcat; nu l-au c[lcat de b[tr`n, da de lacom =i hain! Au venit, de bun[ sam[, vame=ii — s[-i ieie vam[!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

'

Cum d[du ochii cu ceata, pe m`nec[ a b[gat-o! D`rd`ia, se b`lb`ia, ne=tiind de un’ s-o ia. De luat — =tia el: bani de la oamenii s[rmani! N-a mai fost altul, s[ beie ca d`ns’ s`nge din femeie! De-a=a bog[\ie mare, curtea-i era a f[tare... Iar el ne hr[nea cu chit[ uscat[ ori mucezit[, ca s[ nu se treac[, cic[. La =irag, =i-acea m[rgic[ s-a lipit. N-a fost alt chip: cum freci oala cu nisip, l-au felezuit voinicii, c[ nici c`r! n-a prins a zice. Au str`ns satul la-mp[r\eal[ =i-au propus a=a tocmeal[ — tot ce vor primi s[racii, nu mai au de veci a-ntoarce S`rcului, mazilului. Altfel — vai de steaua lui! „Vezi — p[m`ntul este unul, unul s[ fie =i bunul! Tu ai gust — =i lumea are, nu-\i fie cu sup[rare. }n f`nt`na ne]mblat[ apa rea la gust s-arat[.

' +i agoniseala moart[ cariul care-o roade-l poart[. +i r[u nu poate s[-\i paie, stai ca c`inele pe paie, nici tu nu vei m`nca, nici altuia nu vei da, apoi n-a mai merge-a=a, c[ nu e=ti mare pa=a! E=ti cre=tin? E=ti moldovan? Apoi de ce e=ti hiclean! Nu e bine! Nu e bine! Fra\ilor! }ntra\i ]n p`ine, sparge\i u=ile la heiuri, lua\i putini, lua\i meiuri, =i aceast[ ]mp[r\eal[ s-o face\i cu socoteal[, nu de alta, da-i p[cat s[ ne ias[ vorbe-n sat. +i l[sa\i =i dumnealui, c`t se cere omului cump[nit, bisericos, mai mult ce-o duce ]n post“. S`rcul cela — co=cogea matahal[ — se bocea, cu=ma-n pumni o tot str`ngea, parc-ar fi stors z[r din ea. Eu, v[z`ndu-l ce-i sp[sit, ]n r`s vesel am buhnit; =i v[z`ndu-l ce-i botos, m[ zg`rcii de r`s pe jos.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

'!

Dar st[p`nul =i p[g`nul, parc[-l ]neca veninul! Ceata numai a plecat cu haid[ii m-a-n=f[cat: „De st[p`n ]\i ba\i joc, Ham?! C`ine r[p[nos de neam! S[ te-nv[\, cum se nume=te — dac[ r`zi — s[-mi r`zi m`nze=te!“ Cu cosoru buza-mi taie. „R`zi! De ce nu r`zi, potaie! R`zi, tigoare, c[-\i fac st`rvul de r`s!“ — =i trecea cu v`rful pe obraji. Pocit, crestat, ca un drac ]mpeli\at, m-a l[sat de r`sul satului, de pomina olatului. Am crescut ca m[r[cinii, de mine-mi era ru=ine. Nici tu joc, nici =ez[tori, nici tu fete, nici feciori... De ochii lumii departe, v[c[ream. C`nd, iat[, soarta mi l-a scos ]n drum pe fratele P[un. Pe mazil mi l-a-n=f[cat, =i cum mi l-a judecat?

'" De coad[ de cal s[lbatic, cal cu ochii de j[ratic, l-a legat, cu un sac de nuci ]nflat; m[iculi\a a bocit, popa doar l-a pomenit; satul, c`nd ]l pomene=te, mai mult r`de, nu boce=te. }n loc de mazil, p[catul l-a adus ]n sat pe-un altul, un nepot, om venetic: d[ un bob, — d[-i cetveric! }mi prie=te, cum zic, mie, numai duh de voinicie: prin cei c[pc[uni mai suflu =i mai u=urat r[suflu. Fra\ilor, oare ce-ar fi, la „nepot“ de am pofti?... I o n F [ g [ d a r u: — Fra\ilor, c`t despre mine, N-ar fi r[u, s[ hie ghine! P r i b e a g u l: — Curgi, r`u al lacrimilor negre, prin \[rmii jalei noastre, curgi. Avere-lipitoare — pietre, nu numai inimi, piaz[, sugi!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

'#

Izvor de omucideri, cazne, al s`ngelui ]nveninat pojar, stihie aduc[toare de n[prasn[, avere — diavolesc ]ntins pahar! Comoara lumii este glia-sor[. S[tul[-n groap[, l[comie, c`nd vei zace? Veni-va ziua c`nd a tuturora deopotriv[ vor fi lumina, p`inea, pacea? P [ u n: — De-am pornit, a=a-om urma: Jora, spune-\i patima.

9. Jora
Jora-mpinge-o ciotc[-n foc, ]n ochi cu v[p[i ]n joc. E b[rbat ajuns. Spr`ncean[ arcuit[. De icoan[ chipul — zi-i Paul din Tars: de un foc l[untric ars. — Vorba nu-i greu de vorbit, sufletul de scormonit! Oi cerca, cum oi putea s[ v[-n=irui povestea. L`ng[ Nistrul coturos, coturos =i priporos, am avut c[su\[, jos;

'$ tot cu podul ]mbl[tor m[ por[iam de cu zori =i-orice vad cu pietricele ]mi purta urmele mele. Brúdina, pl[tit[ mie, o v[rsam la visterie. Mul\i ziceau, zavistnici tare, c-a= avea „ochi la picioare“... Mi-am luat aleas[, mi-a n[scut odrasl[. P’s`ne, r[ la fele=ag, ea s-a dat cu altu-n drag. N-a fost aist obicei la str[mo=i =i la bunei! Dar, de c`nd cu veneticii, obiceiul vin s[-l strice, ne taie lifta p[g`n[ trunchiul de la r[d[cin[! C-un vistieric, ciocoi tr`ntor, cum ]s mul\i la noi!. Eu — ca omul! Bucuros de obraz simandicos, cu vin hr[nit ]l cinsteam, ce s[-l beu nu m[-nduram! }i ]nchinam fruntea p`inii, =i nu scurmu=ul g[inii; d[-i chistrugi =i pl[cin\ele, de-l f[cui cu rumenele. Drept — el ne pocetuia, c-un inel, cu o rubia...

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

'%

Soa\a-n salb[ de-o punea, zilnic mi se-mpodobea, iar[ eu, de m`n\[mit, nu =tiam ce m-a g[sit. L-am \inut frate de cruce: unul stric[, altul duce. Eu ]mi cat, bai-duj! de treab[... C`nd, ]n drum, un g`nj de bab[, cu ochi urduro=i, =i crea\[, ca o smochin[, la fa\[. Zice baba: „Robote=ti?“ „Robotesc!“ zic. „Prost mai e=ti! Nu-n zadar se zice: satul ce =tie, nu =tie b[rbatul!“ M[ plesnesc cu palma-n frunte =i-o lumin[ m[ p[trunde. Bunicu\ei — o b[ncu\[. De la pescuit, cu fatca, sar, scurtez de-a latul matca, — pe sub st`nci, pe sub pripor, ]nspre cas[ m[ strecor. V`n[t[ pe cer — o lun[ ca floarea de m[tr[gun[. Prin perdelele l[sate v[lurele v`ntul bate. Eu un col\ ridic — m[ uit... Ochii-nchid ]n s`n ]mi scuip, ori mi se n[zare, ori? So\ioar[, „fr[\ior“ —

'& adormi\i pe lai\a noastr[... Du=manul... =i-a mea nevast[ gur[-n gur[, trup la trup... Mie p[rul ca la lup s-a zburlit. Negru omor v[d ]n calea ochilor... Inima parc[ s-a stins, iar ]n fl[c[ri s-a ]ncins; parc[ m-a t[iat prin ma\e, m-a cuprins un fel de grea\[. Un g`nd r[u m-a s[getat: c`t pe prisp[ n-am picat, c[ mi s-au muiat genunchii. Podul palmelor ]n unghii mi l-am spart. }ntru ]ncet — leag[nul gol!... Simt ]n piept clocot negru, boc[nit: nu =tiu cum nu i-a trezit! Copilul era la mama... Buim[cit ca de rachiu, ies ]n tind[... ]mbl[ciul din ungher ]l iau, din cui, cruce-mi fac, a=a, hai-hui, „Doamne-ajut[!“ zic, =i jap! cu-mbl[ciul peste cap. C`inelui, ]ntr-o credin\[, F[cui capul chis[li\[! M`ndra ni=te ochi de m`\[ a c[scat, de goala \`\[ se apuc[... „Vai, b[rbate! Te-am a=teptat cu bucate!“

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

''

„A=teptarea vin[ n-are! Vorba-i de a ta purtare“. „Vai, b[rbate, ce gr[ie=ti? Ce purtare pomene=ti? Chiar am adormit?“ „Gr[ie=te, T`rfo! Dar amu prime=te!“ Ochii peste cap a dat. Iar din s`nul ei ]nflat A \`=nit laptele-n pod... Hoitul la Nistru s[ scot? La Nistrul ce m[ hr[ne=te? La Nistrul ce m[-nc[lze=te? Sf`ntul Nistru ca s[-l spurc? Moldovan sunt, nu sunt turc! Moldovanu’ de-un’ bea ap[ — Nu se spurc[ niciodat[! Parte de tine norocul de n-avu, te ard[ focul, cas[ de lut =i nuiele ce te-au dres m`inile mele... Pruncul — la mama-n alt sat ca s[-l creasc[, l-am l[sat. +i m[ bate un g`nd greu, poate nici c[ este-al meu?! Iaca-a=a ]\i sparge fierea, f[r[ s-o =tie, muierea! Zburd[ femeia de bine, de n-o str`ngi cum se cuvine ]n acele chingi! +i-ogoi

! n-am s[ am, =i nici nu voi, p`n-nu m[tur pe ciocoi din \ar[ c-un m[turoi! C[ci ciocoiu-i ca gunoiu. Luai calea codrului sub stelu\a lotrului. Unu-i jertf[ totdeauna, unde-s mul\i, chiar =i descul\i, praf =i pulbere avan fac din ori=ice du=man! P r i b e a g u l: — Rabd[, inim[, =i taci ca p[m`ntul care-l calci. Cu otrav[ steaua mea, cu r[ceal[ steaua mea, cu cerneal[ steaua mea picurat-a dragostea. Inima cea p[m`nteasc[ de-aprins[ s[ se topeasc[, ca f[clia de cear[, inimioar[, inimioar[! C`te poate ]ndura s[rm[nica inima, nu-\i deie nici sf`ntul, nici mama =i nici p[m`ntul!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!

Of, p[m`ntul rabd[ toate, c[ nu =tie de p[cate! Dar biet omul tr[itor, tr[ie=te ner[bd[tor, =i-i ca codrul ]nverzit de omid[ t[b[r`t... Omu-i ca o brazd[-ngust[ n[p[dit[ de l[cust[. S[ri\i, m[i, cu mic, cu mare, cu uncrop =i cu topoare, da\i v`rtos ]n acei goange ce din om — neom ]l face! Haina-n care te-i sup[ra, ]n aceea te vei =i dessup[ra. Rabd[, inim[, =i taci, altceva n-ai ce s[ faci. P [ u n: — Inima, ca inima. Dar =i noi putem ceva! Tomu=or, zi, bre copile, ne]ncovoiat de zile! Parc[-\i ninge =i-\i tot plou[ ]n minunata Moldov[, ]n Moldova minunat[, auzi? De omizi m`ncat[!

10. Toma Orheianul
Toma-i nalt =i sub\irel, =i la fa\[ smoli\el,

! cu ochi mari, ca mura ud[, de s[lb[t[cit[ ciut[. Me=ter a zice din frunz[ despre jalea lui ascuns[. — Frunz[ verde m[ghiranu, eu ]s Toma, Orheianu’, din P`rlita cei vestit[ — de nimenea auzit[! M-a f[cut mama-n p`rloag[, lumea ca s[-mi fie draga; m-a sc[ldat ]n trei izvoare, s[ am clenci la feti=oare; cu n[valnic m-a-nf[=at, s[ nu am pereche-n sat; m-a frecat cu busuioc s[ am zile cu noroc! Am iubit un pui de fat[ vl[star de rud[ bogat[... C[ a=a e dat din fire — nu e lege la iubire! „P[s[ric[, mut[-\i cuibul c[ vine badea cu plugul; p[s[ric[, mut[-\i casa c[ vine badea cu coasa. Cuibul eu mi l-a= muta, nu m[ las[ inima“. Pas[rea, =i nu se-ndur[. Dar[ omul? Avea tat[ p`cli=it ce \inea, zic, negre=it, cel boboc de m[ghiran s[-l dea dup[ un arman

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

bo=orog, mare de ani, bogat putred. Averea de coada putregaiului se \ine ca scaiul de coada calului! Spi\a neamului dorea aurit[ r[murea! Socoteala tat[lui, o d[dur[m dracului, cu copila pe-un cal pag ne-am tot dus de-a mare drag pe decindea R[utului, spre p[durea T[utului. Era c`ntec cu dulcea\[: eu — c[lare, ea — ]n bra\e. Tat[l fetei, o\[r`t, cu h[ita=i ne-a h[ituit, — un fl[c[u =i-o feti=oar[! — parc[ am fi fost vreo fiar[! La o poal[ de p[dure de ne-a scos, — cu o secure dragostea m-am prins s-o ap[r. Iar boierul, neam de rap[n, c-un arcan m-a arc[nit, la p[m`nt m-a pr[v[lit. Tata sta cu fa\a crunt[. Fata iese =i-l ]nfrunt[: „C[ nu te-am poftit la nunt[, s[ nu b[nuie=ti =i iart[, dar dec`t la g`t cu zgard[, la un Barb[-Cot b[tr`n,

!!

!" mai bine d[-m[-n morm`nt!“ „Poale lungi =i minte scurt[, mar= acas[! +i m-ascult[! Am s[ fac mare nevoie de nu-i vrea s[-mi ]ntri-n voie!“ „Voia ta? De-acu mi-ajunge!“ — scoase-un junghi =i se str[punse: „S[ nu-i face\i vreo n[past[! El mi-i so\, i-am fost... nevast[! Judece-m[ dumnezeu, dar nu tu, p[rinte r[u! Pleac[! Blestema\i s[ fi\i cei de nu da\i la iubi\i lini=te! M`nca\i s[ fi\i de viermii neadormi\i!“ }n poian[-am ]ngropat so\ioara, ]ntr-un pat, la s`nul p[m`ntului, ]n steri\a v`ntului, l[s`nd fa\[ cu dulcea\[ codrului str[bun ]n bra\e, dat[-n paza florilor =i privighetorilor. Noaptea m-am ]ntors ]n sat, cur\ii negre foc i-am dat. Am[r`tul din P`rlita, am venit la voi de-at`ta pe bogat unde-oi vedea s[-l tr[snesc din =u=anea, s[ aib[ r[gaz =i zile de libov cele copile.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!#

P r i b e a g u l: — Floricic[ de sov`rv, inim[ cu bub[-n v`rf, de ce boal[ ai z[cut c-a=a neagr[ te-ai f[cut? De ce venin te-ai ]mplut, =i-nc[ nu te-ai desf[cut ]n cioburi =i cioburele, ulciora= cu floricele? Foicic[-n patru rupt[, cu str[dania la lupt[, pe creanga singur[t[\ii, pe tulpina r[ut[\ii, iat[ codrul cum ]mi cre=te, stejarul se stej[re=te, iar la r[d[cin[-n floare — firicel de l[crimioare. Soarele la to\i luce=te, brazda pe to\i ]i hr[ne=te, ho\omanul de hambare vrea =i soare-n buzunare? Bog[\ia, ca huiduma, vrea ]n beci s[ \ie luna? D[-mi, copacule, o creang[ cu iubita s[-mi fac cuib! D[-mi, copacule, o creang[ s[ n-amintesc nim[rui! Pretutindenea bogatul =i-a ]ntins pe \ar[ patul. Scoatem pui
20 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!$ =i facem c`ntul s[ ]mbrace tot p[m`ntul ca sloboda, m`ng`ierea — ]n boga\i s[ crape fierea! P [ u n: — Crape fierea ]n boga\i. du=mani nemais[tura\i, cu cei mititei c`ino=i, cu cei mari prieteno=i! S[ nu-=i prea ridice nasul, le va bate =i lor ceasul! Nu =tiu m`ine ori poim`ine, c-or pieri — dar o =tim bine! Bre, Iancule T[l[l[u, s-auzim gl[s=orul t[u! I o n F [ g [ d a r u: — Numai nu-\i h[lb[ri moara =i nu c`r`i ca... cioara! P[un doar mustea\a-=i mu=c[... Ion a-nghi\it g[lu=ca!

NICOLAI COSTENCO

11. Iancu |iganul
Negru ca ceaunul, Iancu a rotit ochii c`t \ancul, c`nd r[zle\i, c`nd ]mpreun[,

ELEGII P{G~NE

!%

cu bulbucii mai c`t pumnul. Chica — c`rcel la c`rcel, la o ureche — cercel. — Hapoi ia, boiari haiduci, la cre=tini =i nu la turci rob din robi m-am fost n[scut: gol, stuchit, fl[m`nd, b[tut! Am =i un n[rav de mic, =i-s la m`n[ cu lipic: ce nu-i pus =i p[zit bine, singur se trage la mine! Eu chiteam cu capu-mi prost: Cum a=a? Bun ad[post la st[p`n — averi, mo=ii, tamazl`curi, herghelii, vii, livezi =i hele=teie, el la toate s[ le ieie sm`nt`nica, iar chi=leagul nou[! }ra! Nici pe dracu! Slujitorii to\i ghebo=i, din fl[c[i v`njo=i, frumo=i, iar[ mamele, s[racele, mai r[u dec`t dobitoacele! Fetele noastre cu must numai ghiujului-s pe gust? Ca s[-=i fac[ poftele, sc`rbosul, Iroftele? +i a=a-mi veni un =art grija cu el s-o ]mpart: nu v[ par[ lucru nou —

!& azi un ou, m`ine un bou... Iar de bodolan de-mi fac, — ghiujului, vezi, nu-i pe plac! Pentru-un ou m-au pus la scar[ cu el, copt, la sub\ioar[, de m-au ars la ininioar[; pentru-o boal[ de coco=, — numai bun s[ c`nte-n bor=, m-au legat cu el de g`t, ca s[-mi \ie de ur`t, =i hai-hai! prin sat, — ]n loc de sta ca la iarmaroc, la comédie luméa, =i grozav r`dea, glumea. Pentr-un cal, ia o m`r\oag[, — de grea\[ s[-i \ii d`rloaga, dar, m[ rog, cal boieresc, m[ crede\i? M[ pomenesc ]nh[mat =i-nz[b[lat l`ng[ calul bl[st[mat! +i m`nau, boiari, m`nau, din harapnice plesneau c`nd ]n cal, mai mult ]n mine, c[ =i-acu \iu minte bine, de s[ nu v[ duc[ sf`ntul! — fugeam de m`ncam p[m`ntul! Pe Fugil[, mam[ drag[, ]l ]ntreceam — f[r[ =ag[! Pentr-un bou, scos de v`nzare, mai nu m-au pus ]n frigare!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!'

}ntr-o sar[, ]n gr[din[, de drag ce-mi pic[ st[p`nul, de g`ti\[-am str`ns oleac’, de plesni ca un dovleac; a zg`it ochii la mine =i s-a dus ]n rai, cu bine! Cu-a=a ochi miera\i privea, parc[ nu m[ cuno=tea! Cine-a zis — s[ mi-l ar[\i! c[ s-ar face nedrept[\i pe p[m`ntul str[mo=esc, ce mi-l =tiu moldovenesc? Eu \igan, iar el boier, mare lucru! Lucru-i sf`nt: to\i o ap[ =i-un p[m`nt dup[ moarte. Cu ce scop el st[p`n, iar[ eu rob? C`t tr[im, c`t ne trudim =i-n belele ne spetim? Unde-s multe nedrept[\i, legile-s cu chichirez, pravilele ]nc`lcite, ca =i min\ile sucite ale dreg[torilor, binef[c[torilor! Corb la corb ochii nu-=i scoate: deci ]ntreab[ =i socoate, dac[ s-ar ]ntoarce roata, vin, st[p`ne, =i-\i ia plata! Lupu-i frate bun cu mielul,

! ca \iganul cu boierul! Din =ag[ =i „boieria“ de azi mi se trage mia, c[ m-a ]ndr[git agia... E cam veche datina, s[ te-nsori cu carpena, s[ afle capul, frumosul, c`t ]\i c`nt[re=te dosul! Nu-i „du=a-gubin[“, nene, de-l sco\i pe-un coco= din pene! Da-i oare „gubin[-du=a“, din c`rc[ de smulgi c[pu=a? Scormonit de-un dor de duc[ crede\i c-am pornit la fug[? Da de unde: doar p[=eam, drumul ]napoi fugea, =i m-am pomenit colea, pan P[un, la dumneata. P r i b e a g u l: — P`nz[ de p[ianjen legea-i. Bondarii f[r[delegii o trec c`t ai zice: pe=te! Doar ce-i mic ]n ea s-opre=te! Cine-o face, aceluia-i prie=te! Boierul, ca s[ bage frica ]n \[ran, a temeinicit furdiga. St[p`nul, ca s[ ]nt[reasc[ robia, =i-a pus la b[taie sc[f`rlia, =i-n catastifele lui zoioase

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!

=i-a pus ]nscrisurile lipicioase. Nimicnicia-i nimicnicie, legat[ =i ]n scoar\[ aurie! Omenia ]i omenie, =i r[bu=ul ei — via\a cea vie. P [ u n: — Las[, T[l[l[ule, vom st`rpi noi relele pe toate c[r[rile! Haralambie, poftim, ce ai de spus, s-auzim.

12. Haralambie
— Mai to\i de-a\i zis, n-am multe de-n=irat. Doamne ajut[! M[ ]nchin la dumneavoastr[, dragi tovar[=i, scumpe oaspe! Eu de vi\[ s`nt r[ze=, ia, din satul megie= cu Bujoru, mai an\[r\ v`nturat ]n patru p[r\i de-un v`nt mare =i pojar, pus de m`n[ de t[tar. Mo=ul nostru, roco=it, cic[-a fost buzdug[nit chiar de m`na domnului —

! aib[ pacea somnului! Fie-i \[r`na u=oar[, n-a primit moarte de-ocar[!1 — Dac[ domnu-\i d[ la mir, moarte nu-i, da-i chilipir! nu-=i \ine gura Ion, vorb[re\ p`n’ =i prin somn. — B[bacul meu c[l[ra= a fost. Ald[ma= a primit s-aduc[-n cr`=m[ un t[tar legat, din c`=l[. Era aprig =i-ndr[zne\! Dar s[ scape de s[ge\i n-a fost chip. A pus pe prag un t[tar, legat colac, de du=c[ a dat o cof[ =i s-a pr[v[lit sub sob[. Eu c-un frate dup[ mam[, singuri-singurei, se cheam[ (c[ din sc`rb[ i s-a tras moartea mamei), — de-am r[mas. Hai, la munc[! Bade-al meu, s[ m[ ierte Dumnezeu! era lacom la p[m`nt ca =i zmeul cel fl[m`nd.

NICOLAI COSTENCO

Moartea primit[ din m`na domnitorului, cu buzduganul, nu era socotit[ infamant[.

1

ELEGII P{G~NE

!!

}i str`mtora pe vecini. R[ze=ia pe-a lui m`ini ca pe botcale cre=tea, cur\i =i chihni\i ]=i boltea, cu avuturi le ]mplea. A-n\eles: cu-avere toate cumperi, =i sf`nta dreptate! El nevast[ =i-a luat tot fat[ de om bogat, o slut[ =i-o c[rp[noas[, dac-o vezi, s[ fugi din cas[... I o n F [ g [ d a r u: — Este-o vorb[: Sutele m[rit[ slutele, =i bucatele — cr[c[natele! H a r a l a m b i e: — Cu ce le-am amestecat? F[r[ fric[ de p[cat, m[ m`ncau de viu. S[ scap, moarte de frate s[ nu fac, mi-am luat lumea ]n cap... Grea mai este nedreptatea! Dar c`nd vine de la frate, ca buba sub \`\[ coace... N-au tr[it nici ei ]n pace. Cum spuneam, au dat p[g`nii =i-au tras din averi, ca c`inii din hoit. Pulbere-a r[mas

!" din tot satul, umbrele mor\ilor =i numele — s[ i-l ]nscriu ]n pomelnic, c[ din firea mea sunt j[lnic Cel setos — la pic[tur[, chiar legat, ]ntinde gura, dar[ setea de dreptate arz[toare-i la om foarte! Auzit-am, bucuros, c[ ]n codru-ntunecos s-adun[ frate cu frate, lupt[tori pentru dreptate! P r i b e a g u l: — S[ nu treci prin Valea Amintirilor, c-ai s[ dai ]n Valea Pl`ngerilor! Toate cele trec[toare la inim[ nu le pune. Ia aminte la sf`ntul soare, ia aminte la sf`nta lun[. Cu r[bdarea treci =i marea, da cu r[ul nici p`r[ul.

NICOLAI COSTENCO

Va r[s[ri odat[ =i soarele dimine\ii, =i om cu om se va-nfr[\i. Va fi o lume — =i nu poate altminteri fi — a Tinere\ii f[r[ B[tr`ne\e,

ELEGII P{G~NE

!#

=i a Vie\ii f[r[ de Moarte. Dragostea, Marea Dragoste ]ntr-acolo are s[ ne poarte. P [ u n: — Pribeagul vorbe=te ]n bobote. Bre, profe\iile tale, zburd[ ca ni=te c[pri\e slobode pe muchie de cu\it. Mi-i jale de ]n\elepciunea =i v`rtutea ta. Numai nu te sup[ra! Mai lipse=te Popa Tunsu. Tot ajunsul cu neajunsul! Dup[ =tiri ]n sat s-a dus. O fa\[ bisericeasc[, cine-a fi s-o b[nuiasc[? Popa-i drac f[r[ de coad[, ales chiar de Dumnezeu iscoad[! P`n-]ncep =i eu cuv`nt, ia s[ mai ie=im la v`nt!

13. Povestea vie\ii lui P[un
— Bre, str`nge-v[-\i gr[m[joar[. Nu-mi sta\i, c[ nu da\i =far[-n \ar[! A=a! Lunea ]nspre mar\i maica ne-a n[scut: doi fra\i, ]n car cu dou[ pro\apuri, bejenari. Orzu-n ar\apuri numai da. Tot prin h[\i=uri,

!$ prin r`poase pov`rni=uri... Ne-nf[=a cu g`\ele, ne-al[pta cu \`\ele, l[cr[m`nd ne leg[na =i cu foc ne blestema. Frate-meu a pl`ns ce-a pl`ns, p`n-ce a murit de „str`ns“. Iar[ eu — un glas \ineam, chiar =i-atuncea c`nd dormeam, ]nc`t oamenii sperie\i pe mama au p[r[sit-o pe ascuns. Afurisit[ fric[ pentru pielea ta! C`t[ vreme va purta omul griji de sinea sa? I o n F [ g [ d a r u: — Dup[ mine — totdeauna! P [ u n: — }n codru cu negur[, la poal[ de m[gur[, dac[-a fost l[sat[, s-a pus mama-ndat[ nu pe pl`ns =i pe bocit, dar[ pe treb[luit. Moldovanca, c`t am =tirea,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!%

nu se prea pierde cu firea! C[ dac[ se pierdea, n-ar fi fost Moldova mea demult! +i ce a f[cut? Ia, un bordeie= ]n lut. Un cotlon a me=terit, ogr[joar[ a-ngr[dit. R[m[sese =i-o c[pri\[ legat[ de car, (din voroava mamei aduc toate-n dar). Dintr-un bo\ cu ochi, nu-mi fie de ochi, am crescut jig`t, =i nu chiar ur`t. Prin toate ponoarele p`ndeam c[prioarele; tupilu=, de-a bu=ile — prindeam g[inu=ile. Iepurii cei urechea\i singuri se v`rau ]n la\... Mama m[ mai chelf[na, la brazd[, adic[ m[ da, =i tot ea m[ d[sc[lea. I o n F [ g [ d a r u: — Curat via\[ legat[ cu a\[!

!& P [ u n: — Eram m[ri=or. C`nd, iat[, ni=te v`n[tori s-arat[ =i copoi, o hait[, dup[ mine — haida! Numa-n prag picioru-am pus, v`n[torii m-au ajuns pe cai iu\i, ]nz[b[la\i, ]n mantale ]mbr[ca\i, cu arcane, cu m[ciuci mi-au p[rut ni=te n[luci! Nu v[zusem nici prin vis oameni cu a=a dichis! Singura icoan[ omeneasc[ — mama! Mai frumoas[ nu era pe lume, ca mama mea! I o n F [ g [ d a r u: — Alelei! +i pe bufni\[ au ]ntrebat-o ni=te t[l[l[i: „Ai cui pui ]s cei mai frumo=i pe lume?“ Da bufni\a: „Puii mei!“ P [ u n: — Repede-n bordei, p[pu=[! +i trag iv[rul la u=[.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!'

Mama, bolnav[ de friguri, galben[, z[cea. Nimicuri ]n ulcic[ — o fiertur[ de pelin, ca b[utur[. „Sunte\i oameni tr[itori de prin partea locului? Nu v[ teme\i! V`n[tori noi suntem“. Din locul lui, Corbul negru, ]nv[\at, a c`r`it, s-a-nfoiat, Iar[ mama s-a ridicat de pe leasa de pat, de pere\i s-a sprijinit =i afar[ a ie=it. Mult[ vreme-au vorovit. Eu cu Corbul pe un um[r cu o f[rm[tur[-l cump[r =i-l am[gesc: „Bre, nu-i a=a?“ Corbul din crac[: „Craa!“ — Ei, vede\i? Chiar ar fi bun[, de m-ar da el de minciun[! Ca de-un lucru minunat, v`n[torii s-au mirat. Au plecat, =i s-au ]ntors c-un b[rbat ]nalt, frumos: „Dragii mei!“ el a oftat. Maic[-mea a le=inat: a murit =i a-nviat! Ca cu m`na i-a luat boala! +i ne-a dus ]n sat

!  cu c[su\e v[ruite, cu stuh nou acoperite, l`ng[ vatra veche, ars[, cu fundul ]n sus ]ntoars[, — semn c[-ai no=tri „megie=i“, t[tarii, au trecut spre Ie=i... Casele str`mte =i mici, ]n ferestre cu be=ici, lai\e-nguste, c`t s[ =ezi; arme, oale, =ei, pocl[zi... Eu de toate m[ mirai: ]mi p[rea c[su\a rai m[car c[ „raiu“-l =tiu prost, ]nc[ pe-acolo n-am fost! Maic[-mea, din v[duvie, s-a iscat flac[r[ vie: trep[da ca o furnic[, puse de m[m[lig[, f[cu-un scrob =i un mujdei... M[ uitam la toate: Ce-i? S[ m[ fi tras de urechi, tot degeaba! Din vin vechi, tata, c`nd mi-a dat s[ gust, parc[ eram Zlatoust, a=a ]mi ]mbla guri\a! P`n’ ce mama-mi spuse: „Fi-\i-a, ne-ai huinit de cap!... I o n F [ g [ d a r u: — Da luleaua Nu \i-a dat tata?

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

! 

P [ u n: — M`nca-o-a= De via\[, c[ frumoas[-i c`nd ai cas[!.. I o n F [ g [ d a r u: — Mas[, =i ceva pe mas[! P [ u n: — +i nici anul, ne-am trezit cu un oaspe nepoftit, sorioar[-mea Ileana. +i la ochi =i la spr`ncean[ curat mama! Fi=tecare semn purtam de la n[scare, eu =i ea — la um[ra=e aluni\[ c`t cirea=a!

14. Despre un podgheaz de t[tari
—...}ntr-o zi m`nam la iaz g`=tele, c`nd un podgheaz de t[tari s-a ar[tat, la ucis =i la pr[dat! Satul nostru, Colune=tii, mai din jos amu Groze=tii unde s`nt, s-a-nv`lvorat ]ntr-un nor ]ntunecat, din c[su\e alb[strele,
21 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

! doar din stuh =i din nuiele, numai =perla, bubuind, se a=ternea la p[m`nt. Tata era dus cu-un p`lc la p`rc[l[bie-n t`rg. Mama cu Ileana cum au sc[pat — m[ mir =i-acum! Prins, cu al\i b[ie\i =i fete, oameni =i femei, tot cete, cu funiile lega\i, ne-am pomenit m`na\i cu harapnice. Convoi, ]n robie, vai de noi! Mult amar =i suferin\i! T[tarii erau cumpli\i! Bocete amarnice, rug[min\i — zadarnice! R[ilor nu le p[sa, nici la mas nu ne l[sau: p[n’ =i noaptea ne m`nau, tot de-a dreptul, nu pe =leau! ...Bugeacul ]n ierbi era ca ]n palm[ otova, roat[ c`t n-azv`rleai ochii. Spurcaci r[s[reau =i drochii, =erpi prin ierbi, =op`rle verzi. S[ tr[ie=ti, s[ te dezmierzi! Noi, m`na\i ]n ceat[ str`ns[, cu lacrimi pe fa\[ — p`nz[!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

! !

Ne-mboldeau, r`njind, t[tarii. Sus, ocol, ne dau buliharii. Care om sl[bit pica, cu suli\a-l suli\a, ne-ngropat de r[m`nea, corbilor la ]mp[r\eal[, lupilor la ron\[ial[. C`t \inea ]n lung =i-n lat, tot cu oase sem[nat, tot cu c[p[\`ni =i screle prin mohor =i floricele era =esul. Herghelii — caii, slobozi, pe c`mpii treceau vesel, tropotind, culc`nd iarba la p[m`nt, zdrobind iarb[ =i n[dejdi ]n inimi moldovene=ti! Cum copiii-s de c`nd lumea, — ca la un z[lud, de glume =i de joac[ ]mi ardea! +-au prins s[ m[ ia ]n =a c[l[re\ii. Un m`rzac, viindu-i chezu-mi pe plac, m-a luat cu el, — la pr`nz, d`ndu-mi c[rnic[ de m`nz p`rp`lit[ ]n harag =i turt[ de orz... S[ trag cu arcul ]mi da la \[nchi! Eu de mic eram mehenghi cam la toate. C[l[ream pe de=euate

! " pe calul cel mai s[lbatic. De m`rzacul cel sp`natic m-am legat =i l-am urmat toat[ via\a de b[iat. }n Bugeac avea un sat cu un fel de cet[\uie cu ceardacuri =i cu turle \uguiete, minarete, =i un harem plin de fete de v`nzare, cum \i-i marfa ori vita. Pleca la Cafa, unde-o fi — Bahcisarai — el zicea c-acolo-i trai! Ori la t`rgul Accherman, =i-aducea b[net aman! M[ credea fie=tecare mai t[tar dec`t t[tarii: cel mai r[u dintre cei r[i, la =oltic[rii ]nt[i, fruntea frun\ii de-a juca cu geridu la halcá! +i mi-am prins un bidiviu cu s`nge de argint viu, care mergea la gebeá — pe palm[ puteai \inea paharul plin p`n’ la gur[, nu pica o pic[tur[, — mers a=a lin! Da iu\eal[, nici nu \ineai socoteal[, putea ]ntrece u=or

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

! #

chiar r`ndunica ]n zbor! ...+i prindeau de-acu s[-mi deie buchinbarii ]n tuleie, c`nd, ]ntr-o bun[ zi, plean din \inutul moldovan au adus o copili\[ cu p[ru-mpletit ]n g`\e l[sate pe s`n, pe spate de s[-\i ie=i din s[n[tate! M`rzacul „marfa“ sorta, cum la cherem ]i venea: care de v`nzare, care de p[strare!... M`rza fata-a c`nt[rit din privire; hot[r] s-o mai creasc[, c`t a trece p`n-ce-a avea treisprezece: v`rst[ la t[tari, la care fata este „fat[ mare“. Trec ca apa luni =i zile. Eu de dragostea copilei m[ usuc, =i ca s[ uit tot ]n c`mp petrec mai mult, cai s[lbatici la-arc[nit, s[-i deprind la c[l[rit... }ntr-o sar[ la m`rzac s`nt chemat. Temenea fac, la cei mari cum li-i pe plac: „Aib[-te-n paz[ Allah!“

! $ Cafelu\[ cu caimac am primit. }n c[p[t`ie, cu =ezutul pe c[lc`ie, din vorb[ =i din cuv`nt aflu eu c[, ]n cur`nd, pa=a de la Accherman ne pofte=te la „bairam“, cu cei mai buni c[l[re\i, cu \inta=ii din s[ge\i. „Ei, carda=?“ ]mi zice bl`nd pe um[r m`na-mi pun`nd. „La ]ntrecerea de cai dac[ birui, voie ai dintre roabe s[ alegi care-\i place. M[-n\elegi?“

NICOLAI COSTENCO

15. La Accherman
La ziua ce-a hot[r`t, cel frumos =i cel ur`t am pornit-o. To\i viteji, tot pe spr`ncean[ ale=i de m`rzac, mai c`\i eram. Deh! Mergeam doar la bairam! M`rza cu cei =ase cai, numai s[-i vezi =i zici: Vai! }i purta ]n pas prin iarb[ =i numai r`dea ]n barb[. Iar noi, cei mai tinerei,

ELEGII P{G~NE

! %

dam fr`u slobod inimei — \ineam caii ]ntr-o goan[, tot ]n joc =i ]n h`rjoan[. ...Cerul p[rea un cafastru cu p[s[rele, albastru. La r[sp`ntie de c[i sta cetatea cea dint[i — Acchermanul. Piatra sur[ de a vremilor arsur[, zidul gros se ]n[l\a mohor`t ca temni\a, turnuri cu zim\ii =tirbi\i, ferestre — ca ochi miji\i, =an\uri se c[scau sub zid, por\i de lemn care le-nchid. S[ durezi a=a cetate, trud[ mare cere! Poate Sfarm[-Piatr[ ca s-o fac[ =i sudori v[rs`nd, nu =aga! Robi =i me=teri, mul\i =i mul\i, ]ncovoia\i =i descul\i, parc[-i v[d pe schele car[ piatra, adus[ de car[, zic — vreo patruzeci de mii, v[ ]nchipui\i, copii? cu boi mari, v`rto=i, se spune. Boli=ti =i s[lb[t[ciune, b[t[i, foame, silnicii... — Rodul acelei urgii Acchermanul!... Sub cetate

! & Nistrul valurile-=i zbate ca o argintie p`nz[, lacrim[ de om nepl`ns[. De-un chin, ce-a r[pus str[mo=ii, pl`ng pe ape albatro=ii... |ip[ pesc[ru=ii mici, r`d t[rcate „curvulici“... Caii las[ urm[-n pat de n[mol, la ad[pat, iar caicele turce=ti priponite le prive=ti, oglindite, leg[nate-n umbra neagr[ de cetate. Peste tot, unde nu dai, ieniceri, spahii vedeai, b[ie\i ce-i ]nconjura, juc`nd ias`c =i tura. Capanl[i cump[r[tori, de cafele b[utori, tol[ni\i stau pe covoare =i puneau \ara la cale. Mirosea ]ntreaga vale a fel de fel de m`ncare... Nici nu-mi vine a urma, p`n’ nu zic — o capama am m`ncat atunci la mas[ — =i-acu ap[ gura-mi las[!... ...Bre, de-odat[ ]n cetate tobele ]ncep a bate =i a schel[l[i surle,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

de-au pornit c`inii s[ urle! Veste da meterhaneaua de-nceput. +i iat[-n =aua de argint — pa=a Izmet c[ venea ]ncet, ]ncet, pe-un cal =arg cu coama alb[, cu fr`u mai scump ca o salb[, cu alai de beglerbei mai mari =i mai mititei, og`rji\i =i p`nteco=i; mai pieri\i, mai ar[to=i... }n halatu-i de m[tas[, cu fes ro=u, m`ndrul pa=[, =i cu alb[ sangulie, ca puful de p[p[die, cu surguciul ca o para prins cu-o mare piatr[-rar[; barba lung[, ]n fuior, =i-o m`ng`ia-nceti=or. Pe =es, l`ng[ baldahin oaspe\ii cu gloata vin. Primprejur de hipodrom to=c[ sta om l`ng[ om. }ntr-un loc se r`nduiesc ar[pesc cu moldov’nesc, t[t[resc cu c[z[cesc, — cai cu r[suflet de foc, cai sirepi, juc`nd ]n loc, str`n=i ]n fr`u de c[l[re\i dintre cei dibaci, iste\i, buni de har\[, tari la joc — ce-n Allah cred =i-n noroc!

! '

!!

NICOLAI COSTENCO

16. }ntrecere de cai
...+uier! +i-al meu bidiviu, ]n vine cu argint viu, credincios, ca =i un c`ine, scutur`nd din coam[, vine. Doi seizi voinici de stat duc un cal la ochi legat, negru-corb, sub\ire-n boi, un h[rm[s[ra= de soi, scris ca de un iconar; mi-i t`r[=te pe gr[jdari! Un c`zlar atunci ]mi iese cu m`necile sumese, gros ]n ceaf[, lat ]n spat[, p[rul — cu=m[ c`rceiat[, cu nas borc[nos, turtit pe obrazul lustruit. Glasul cum i-a auzit, calul s-a =i potolit. Trage =arga, pune =aua, o =a mic[, u=uric[. Pielea calului sub\ire era ca o ]mpletire de vine =i vini=oare, de la cap p`n’ la picioare; te uitai — vedeai adic[ pielea ca o horbo\ic[. Fudul, pa=a ]=i m`ng`ie

ELEGII P{G~NE

!!

musta\a ca al[m`ia, de ciubuc ce-i afumat[: „Nu cal, comoar[ curat[!“ Vod[ Lupu, de la Ie=i, de bairam i-a dat pe=che=. +i de mul\[mire mare numai cre=te din picioare, de n-ar =edea-n c[p[t`ie gr[m[dit ca o mom`ie!... Dar =i al meu bidiviu, cu s`nge de argint viu — s[ nu mi-l ieie deochiul! — trage spre c`zlar cu ochiul. }n\elept cal! — =i-l ]nchide cu-n\eles, de parc-ar r`de. Eu ]i zic: — Cara-Bugeac, nu cumva ne cred un fleac? Cal cu dou[ inimi, da... nu v-am spus care cumva?... ...La semnalul cuvenit, stol — cu to\ii am pornit! Fr`iele scap[t[ — duduie, treap[d[, se-a=tern p[m`ntului ca =i iarba c`mpului la suflarea v`ntului. Mu=c[ z[balele, flutur[ poalele.

!! Zboar[, alunec[, zarea ]ntunec[. Fluier[, hic[ie, inima tic[ie. Url[ mul\imile! P`n’ =i-n[l\imile lor, =i pa=álele ]=i lungesc =alele. +i tretinul cel fierbinte al c`zlarului-nainte a \`=nit. }n sc[ri sta \ap[n; ]i v[d ceafa, ca de rap[n, toat[-n pete. M[ ]ntind pe c[lu\, v`nt nepoprind. Bubuiri ]nn[bu=ite, iure=, iure= de copite! Cu harapnicul ]n m`n[, turcul tretioru-=i m`n[, eu pe-al meu ]l tot a\in, =i nu-i dau voie deplin, c[ v[d =i a=a, degrab[ ]l am pe c`zlar ]n lab[. }l ajung, scar[ la scar[, sub noi =esul parc[ zboar[! Pintenii c`zlaru-nfige ]ntr-al s[u p`n[ la s`nge =i cu =fichiu-n mine: jap! m[ h[le=te peste cap. „Alelei! c`zlar p[g`n, cu =arpele-ascuns ]n s`n!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!!!

De e vorba pe a=a, s[ te v[d cum ]i juca!“ M[ dau, ca la ]ndem`n[ s[-mi vie, =i-i smulg din m`na cel harapnic, m[-nd`rjesc! H[jm[lanul cel turcesc s-a greb[no=it de-odat[, c[tr[nit cum e tureatca, se-a=tepta la lovitur[! „S[-\i fie de-nv[\[tur[, mi=elule, gogoman! Dar te duc eu la aman!“ Zv`rl harapnicul ]n colb =i ur`t la el m[ holb. +i, c`nd ]l slobod din fr`u, dragul meu de bidiviu, din arc cum slobozi s[geata, ]mi \`=ne=te de odat[, =i cel rap[n r[m`ne de-o =chioap[, r[m`ne de-un cot, tretiorului cu scara ]i trec de bot. „}rrra!“ Aninat de coad[ o hab[ s[-mi =ad[, =i mi-l las, apoi. Curat copoi: s-a str`ns, s-a ]ntins —

!!" c`zlaru s[-nghit[ colb de copit[. Iar norodul? Ca potopul, ca cinci iazuri din z[gazuri, ca o mare-n zbuciumare a zbucnit ]ntr-o strigare, de m[ furnic[-n spinare =i acuma! Fesuri zboar[, straie zboar[, parc[ o zmeoaic[ zbiar[! Din pistoale trag ]n poar[. To\i r[cnesc, =i-n glogozal[, unii sar, to\i mi se scoal[... La \[nchi numai am ajuns, la pas murgu\ul mi-am pus, care-o dat[-a r[suflat =i din nou hai la jucat, parc[ nici n-a alergat... M[car s[ fi asudat! S[ nu crede\i ca m[ laud =i vreo fal[ goala caut. Iaca-a=a, s[ n-ajung ceasul cel bun, de nu le-am =ters nasul! Nebunie, bre, ce-a fost! C[ nu-i mai d[deam de rost: =i m[t[suri, =i odoare ]mi aruncau la picioare!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!!#

De atuncea mi-a r[mas ast[ sabie de Damasc, la t[i= parca-i v[paie: firul ]n patru ]l taie! M-a chemat pa=a la el cu m`rzacul — ne-a dat miel din frigare de argint =i stafide din p[m`nt, aduse de peste mare, cu orez fierte-n unsoare. M`rza-mi zice la ureche: „Ast[zi n-ai avut p[reche!“ „Da vorba de-acas[?“ -ntreb, „Sf`nt[-i!“ Alte-ntreceri se ]ncep: de \inta=i, de suli\a=i, de-a halca ]ntre frunta=i. M`rza =i m`rzacii mei m-au ]nconjurat — curmei, mul\[mindu-m[ pe r`nd, r`z`nd =i bodog[nind. Plini de-odoare =i m[tas[ — ne-am ]ntors, voio=i, acas[.

17. La m`rzac ]n iatac
— ...Beam cu m`rza ]n iatac cafelu\[ cu caimac. Zice: „Iat[, bre, a=a, ce \i-am f[g[duit, ia!“ +i prind una c`te una s[ r[sar[, cum e luna,

!!$ fete m`ndre, ochi frumo=i! Pa=ii lunecau sfio=i ]n papuci cu v`rfu-ntors. M[ mir din ce s-or fi tors =i \esut straiele lor, erau ca un fum u=or! V[lurile ghiulghiulii — curat umbre str[vezii; br`ni=oare de beteal[, cu canaful de podeal[ ajungeau... Eu m[ g`ndeam la biet omul p[m`ntean, la femeiasca podoab[ sortit[ s-ajung[ roab[ unui ghiuj de m`rz[ slut, ca lucru de a=ternut! +i odat[ simt ]n mine cutreier focos ]n vine. A intrat nici cea frumoas[, nici cea m`ndr[, nici aleas[, nici cea lun[ dintre stele, — dorul visurilor mele! Zic: „Dac[-i pe ]n\eles, asta-mi place. Am ales!“ M[ ridic, la d`nsa vin. Ea m[ prive=te senin. Iau din m`na ei gevreaua, pe umeri ]i zv`rl mantaua. (Cu b[taia =i cu postul deprinsese roaba rostul

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!!%

vie\ii care-o a=tepta! }nv[\at[-a se purta ]n cei trei ani de-nchisoare la t[tari, crescuse floare ve=ted[, de-acum supus[, cu sur`sul stins pe buze). Slobod[ o las ]n cas[, =i afar[ ca s[ ias[, gospodin[. Nu cutez s[ mi-o apropii. S[ vezi, serile sta la fereastr[ =i de inim[ albastr[ f[r[ preget, tot c`nta... „Eu \i-s drag?“ „S`nt roaba ta!“ „Nu vreau s[ te =tiu de roab[! Tu demult mi-e=ti drag[!“ Slab[ raz[ de lumin[ trece pe obrazu-i smead =i rece. Prins ]n mreaja somnului, las ]n plata domnului fata. +i c`nd m[ trezesc, la fereastr[ o z[resc, ca o umbr[. Secera lunii era-n trecere. Cerul v`n[t ca sineala. Broa=tele cu-or[c[iala ]mpleau lumea de sub stele, parc[ se sf[deau cu ele. De sub grind[ chiriacul
22 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!!& hai =i el s[ \ie hangul cu c`ntarea-i. Eu ascult vers neauzit demult, vers duios... moldovenesc. Repede ne-am ]n\eles am`ndoi, c[ci p[rinteasc[ vorb[-i dat[ s[ tr[iasc[ ]n copii p`n[ la moarte, fie =i-n str[in[tate! Nu vroia s[-mi spun[ cine-i =i de unde-i... M[r[cine cu boboci s[ dea ]n floare, — ginga=[ =i-n\ep[toare! Eu oftam, st`nd ca pe spini... Ascultam al ei suspin: „A=a-s, doamne,-ntre str[ini, ca ml[di\a-ntre ciulini: sufl[ v`ntul =i-o cl[te=te, de to\i ghimpii mi-o r[ne=te. Dorule, arz[-te-ar para, mi-ai f[cut fa\a ca ceara =i ca iasca inimioara...“ O ascult zic`nd din gur[ =i somnul parc[ m[ fur[, dar s`nt treaz =i-un dor de \ar[ =i p[rin\i m[ ]nfioar[... +i fata cu c`ntecul inima mi-o spintec[ =i-n piu[ mi-o macin[ cu dorul de ba=tin[.

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!!'

Lacrimi m[ r[zbesc fierbin\i dup[ vatr[ =i p[rin\i... „...Izvora= cu ap[ rece pe la poarta maicii trece. Maica merge s[ se spele, d[ de lacrimile mele; s[ se spele pe-ochi=ori — d[, s[rmana, de-al meu dor; s[ se spele pe obraz — biata, d[ de-al meu necaz!“ „...Eu la cai ]n =es m-am dus, dup[ r`nduial[; nu-s poate-o s[pt[m`n[, dou[.“ M[ ]ntorc pe lun[ plin[ s[-mi v[d floarea din gr[din[. Dar pe fat[ n-o g[sesc. Unde-o fi? +i m[ opresc la o b[nuial[ — roaba a fugit!... Ar fi degeaba ]ncercarea, c[ t[tarii, privegheaz[ locul tare. Asta-ar fi o nebunie! Doar i-am spus! Unde s[ fie? Ca un =arpe pe j[ratic m[ fr[m`nt. +i-un g`nd s[lbatic de m`nie =i de ur[ mi-a cuprins toat[ f[ptura. Nu cumva cu moldovenii robi s-o fi-nh[itat? Prin gene trece chipul ei ca-n cea\[ —

!" la un rob b[rbos ]n bra\e... Parc[-un =arpe m-a mu=cat, =ed ]n pat cutremurat... +i de-odat[-aud drept u=[ cum opre=te-un cal. |[pu=[ parc[ m-a str[puns de foc. Sar — =i-n prag o v[d, m[ rog, gata ]n genunchi, supus[, de-un m`rzac, pe sus adus[. „Mi-e=ti prieten! |ine-\i roaba! Truda nu-mi va fi degeaba?“ „Galbeni?“ Pe necredincioas[ de g`\e-o t`r`i ]n cas[. Din „c[\ea“ =i „t`r`tur[“ n-o scoteam. T[cea din gur[. Trag jungherul — ]nc[-o clip[, =i-o z[tream. Se-ntoarse-n prip[, ca zv`rluga, =i de g`t m-a cuprins s[lbatic, c`t s[ m[-nn[bu=e. Pe gur[ am sim\it ca o arsur[ ce-mi t[ie r[sufletul, ]mi sorbea tot sufletul. Nu aveam de ce m[ teme, ]nnebunisem pe semne! Straiele i-am sf`=iat... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Adormit[ ea p[rea, =i z`mbea. De piaza rea

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!"

a m`niei doar sc[pase. „Frumuse\ea mea, mireas[! So\ioar[! Huluba=!“ C`nd m[ uit... pe umera= — semnul cel din na=tere... Surioara?... Má=ter[, =i-a b[tut joc de noi soarta! Ea deschide ochii, poart[ lic[rul lor ]nfr[\it ]nspre mine... de cu\it s[ fi fost str[puns, n[praznic, mai u=or mi-ar fi fost paznic, dec`t fusei blestemat s[ mai trag =i-acest p[cat. „|i-a trecut m`nia?“ — „Scoal[!“ Singur m[ r[p[d afar[ =i m[ bat cu pumnii-n cap. Ce s[ fac? Cum s[ m[ scap de vedenie, de fapt[!... (+i acum o bub[ coapt[ parc[ am, gata s[ rup[, s[ m[-nveninez. Astup[ vremea r`pele durerii?) C[ut`nd ale uit[rii clipe, — patruzeci de zile am b[tut c`mpiile; parc[ era un f[cut — sora nu puteam s-o uit, de-mi venea ochii s[-mi smulg =i s[-i zv`rl la c`ini! M[ culc, =i vedenia grozav[

!" ]mi r[sare. Bre, bolnav[, inima ]mi clocotea! C`nd pica c`te o stea, m[-ntrebam, de ce nu este steaua mea? V`nturi buiestre m[ b[teau — s[ m[ aprind, sim\eam carnea sf`r`ind!... M-au g[sit cu gura ars[, slab ca al[m`ia stoars[, cum ]i iasca sfarogit[, =i cu mintea r[t[cit[. C`nd mi-am mai venit ]n fire, am sim\it o pustiire =i-o am[r[ciune-n mine, parc[-aveam pelin ]n vine. Vina pentru boal[-au dat-o pe nenorocita fat[, =i-au t`r`t-o la bazar de v`nzare. }n zadar, m-am zb[tut =i-am c[utat, de urm[ nu i-am mai dat... M-am ]ntors, =i ]ntr-o noapte m[ v`r printre robi. }n =oapte ]=i gr[iesc. +i ce ]ndrug[? Mergea vorba, cum... s[ fug[! Popa Tunsu bomb[nea c-are-ascuns[-o ...=u=anea. Iar Pribeagu, coate-rupte, ]ndemna pe to\i s[ lupte: „Mama-\ar[ ne a=teapt[! +i la cump[n[ nedreapt[

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!"!

F[t-Frumos nici c`nd n-a fost ca s[ nu-i deie de rost! Inima de moldovan s[ se fac[ buzdugan =i p[g`na spurc[ciune s-o fac[ praf =i f[r`me!“ C`nd mergea divanu-n plin m[ ar[t, ca din senin! C`nd privesc ce c[t[tur[ plin[ de dispre\ =i ur[ m-a str[puns, -napoi am dat, c`t m[ \in eu de b[rbat! „Fra\ilor!“ le zic, =i cad la picioare. „Vinovat!“ +i le spun =i ce, =i cum, despre toate. Ca acum le v[d fe\ele de piatr[, ochii — ca t[ciunii-n vatr[. Popa Tunsu =i Pribeagu de grumaz (lua-i-ar dracu!) m-o-n=f[cat =i m[ apas[ de-ajung \[r`na cu nasul: „Jur[ pe Moldova, care \i-a dat trup, \i-a dat suflare! Pe jungher f[ jur[m`ntul, c[ nu ai s[-\i calci cuv`ntul!“ „Jur!“ r[spund. Iar Tunsu zice: „De t[tari te lepezi, ve=nic foc s[-i ard[, ’tu-i ]n sfe=nic!

!"" +i-n pomelnic! Jur[!“ „Jur!“ To\i stau roat[ ]mprejur. M[ ridic. +-atunci Pribeagu Crucea de la g`t dezleag[ =i mi-o d[. Buh! ]n genunchi la picioare. Ca un junghi m-a trecut =i-n g`t un nod mi s-a pus, cuv`nt nu pot s[ rostesc. M`na mi-a dat Tunsu, eu o am pupat, m`n[ ca un bolovan, de p[rinte moldovan. Lung privesc la chipul popii: a=a mutr[ nu au robii! „Cum de te-ai l[sat, sfin\ie, dus de teaf[r ]n robie?“ „Glasul s`ngelui... Cu fiii m-a legat puterea vie a chem[rii, ca s[ v[d =i ce-i bun, =i ce-i pr[p[d!“ Pribeagu se r[stigne=te la p[m`nt, boscorode=te: „To\i o ap[ =i-un p[m`nt! Colb — c`nd ]i v`rtej de v`nt; brazd[ de rod n[sc[toare, bucurie de la soare. Un amar =i-o p[timire, o slobod[ =i-o unire!“ }nt`mplarea, ori norocul, nu =tiu ce s[ cred, dar focul s-a st`rnit c`nd v`rcolacii

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!"#

luna o m`ncau: cazacii =i cu moldovenii iure= dau prin t[t[rime. Zgur[ =i cenu=[ unde calc[! Spaima neagr[ cu o falc[ ]n p[m`nt =i alta-n cer, =i turbat[ ca un vier vetre t[t[r[=ti r`ma, iarba-n s`nge n[cl[ia... ...Ne-am ]ntors acas[-n sate, dar ce v[d — nu-mi place, frate! }n Moldova nu-i dreptate! S[rmanul om s[rac nim[nui nu-i este drag; ca lindina =i p[duchii ]l sug boierii! Ca lupchii ]l rup veneticii! Alta, ca s[ scap de lepre balta, nu-i... V[d singura sc[pare — Codrul. Iat[ fiecare c`\i ne vezi — nu suntem totul: ]mprejur ne st[ norodul! S[ rabzi r[ul — ar fi culmea! — c`nd dreptate toat[ lumea de la mic la mare-o cere! Iat[ unde ni-i puterea. Am tr`ntit cu=ma-n p[m`nt, =i-am zis: „Ori s`nt, ori nu s`nt!“ De c`nd codru-am apucat, doarme du=manu-nc[l\at!

!"$ M[i s[rdare, s[rd[ra=, nu ]mbla cu potera=i, pe haiduci nu fi z[ca=: cu cei bie\i ne ]mp[r\im, cu b[tu\ii ne-nfr[\im, da boga\ii =i p[g`nii road[-i-ar ]n r`p[ c`inii, cum au ros amar de \ar[, f[c`nd via\a de ocar[! Va veni =i ziua ceea c[ Soroca =i Orheiul, =i L[pu=na, ca un vifor s-or scula! Cu to\ii fi-vor spad[ dreapt[, sf`nt[ facl[ — nici morm`nt n-a fi, nici racl[ pentru obijduitori! Focul cel pustiitor aib[ parte doar de d`n=ii, ]ndr[gi-i-ar ciorile =i sp`nzur[torile!“ M i h a l c e a: — V[d, a voastr[ voinicie nu-i de o vorb[ s[ fie =i nimica s[ r[m`ie! Am pornit =i eu la drum s[ mai v[d =i ce, =i cum, s[ nu fiu proptea de garduri. Ochii — s`nt cei mai buni martori! Omul — bunele pove\e poate numai s[ le-nve\e

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!"%

de la oamenii p[\i\i, ]n\elep\i, chiar r[zle\i\i pe p[m`ntul |[rii scumpe. V[ socot, fra\ilor, cum pre fra\i mai mari. +i la credin\[ =i a voastr[ suferin\[ m[ ]nchin p`n-la p[m`nt! Crud =i nep[\it doar s`nt. Ce-ar vrea inima s[ spuie? Am un dr[gulean de fluier...

18. B[tuta
— Zici din fluier? M[i, noroc! Dup[-at`t taifas — un joc n-ar strica! — sare Ion. „Frunzuli\[ afion, ian zi, \ic[, o b[tut[ de haiduc, nu de st[tut[ fat[ mare la p[rin\i, ca paing[nul la sfin\i... Iu-hu-hu! Iuhu m[ cheam[! Iepura=u-i bun de zeam[, iepuroaica de friptur[, m`ndra de pupat ]n gur[! Frunz[ verde de chiperi, s[ dea benga ]n boieri, s[ dea popii de belea, s[ m[-mpac cu m`ndra mea.

!"& Iac’ a=a — pe loc, pe loc! Zi-i b[tuta cu noroc. Ce =ede\i, m[i, f[r[ joc, ca butucii l`ng[ foc? M[iculi\[, maic[ drag[, de ce lumea mi-este drag[? De vr[jma= s-o izb[vesc, cu puica s[ m[ iubesc“...
***

NICOLAI COSTENCO

—...Mul\umesc de c`ntec, frate, mi-i ud[ c[ma=a-n spate. O doin[ de mi-i c`nta la focul ei m-oi usca. La porunca lui P[un voiniceii mi se pun doi la trunchi, doi din bordei aduc colaci rotunjei; pe-un prosop m[n[stiresc un porcan de h[lci cl[desc; din afum[toare scot ni=te lostri\i la h`rzob. R`de gura? Dau de-a dura un polobocel =i-ncep cu pricepere-ai da cep: s`ngele domnului, bre!

ELEGII P{G~NE

!"'

de ce-l bei, de ce-ai mai be! „Am jurat c[ n-oi mai be, dar eu nu m[ pot \ine!“ Curcub[ta ]mple tata, curcub[t[ c`t g[leata, =i c`t ai tr[sni din pu=c[, P[un o =i d[ de du=c[! Dar =i Mihalcea, dr[gu\[, nu r[m`ne de c[ru\[! Curcub[ta face roat[, da\i-o-ncoa, pupa-o-ar tata! Rup v`rtos din cele h[lci, de pocne=te pe la f[lci! Pun colacul tot ]n gur[! De-i vorba pe b[utur[, balercu\a, c`t ai spus Vivat! st[ cu fundu-n sus. Da noroc c[-n bordeie= mai este un fedele=!...

19. Popa Tunsu
Parc-un cuc a cucuit, o broasc[-a or[c[it... +i, hai-hai, =i hopa-hopa... s-a ivit, c[lare, Popa. — He-he-he! r`se P[un. Lingura ]n br`u s[-\i pun? Chiar de nu e=ti pop[ drept,

!# blagoslove=te! A=tept! — Domnul! popa b[suie=te, =i, c`nd se desc[l[re=te, iapa lui se cump[ne=te. — Grea \i-i, p[rinte, sacaua, i-ai f[cut screaua ca =aua! — Nu v[ teme\i, m[i b[ie\i, a=a str`mb[, cum vede\i, e din soiul care Bulba l-a crescut. I-e tare pulpa =i afla\i c[ dumealui era greu cum altul nu-i: zece puduri =i-o oca, =i o vadr[ la m[sea ]ntr-un suflet o punea! — Ca =i „preasfin\ia“ ta!... — Fiilor, c`t despre mine, nu dau cinstea pe ru=ine! — O =tiam noi dinainte: la pl[cinte ]nainte, la r[zboi — ]napoi! — Da ce =oltic =i sp`natic face umbr[ la j[ratic? — Mihalcea lui H`ncu, cic[-i! — Vin la mo=u, b[ie\ic[! Hei, b[iete-cucuiete, ]mi vii neam din partea m[-tii! Ai crescut, m[i, ai crescut! Da eu te \ineam pui crud. Cum trec anii! Cum trec anii!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!#

+i se petrec m[ghiranii! Iaca, m[i, rob la catarg[ c`t am fost pe Marea Neagr[!... M[i, m[i, m[i! Ia \`nc de lup! Vin, nepoate, s[ te pup! Ei ]n bra\e se apuc[, se s[rut[, se hurduc[, =i Mihalcea ]n\elege — de ce-l str`nge Popa-n lege, =i nu-n =ag[! Dar =i H`ncu tare-i, st[ ]nfipt ca st`nca! Dar =i Tunsu-i un medean, cruce de voinic, codrean. — Ei, halal, nepoate! Brava! Coliva nu \i-a m`nca-o, cum v[d, nimenea-nainte de-a vrea domnul. +ezi cuminte! La m`ncat =i la b[ut Popa c`nd s-a a=ternut, ce-s S[til[, Fl[m`nzil[?... Puteai s[ le pl`ngi de mil[! Ochi ca sfecla, din\i ca grebla, Popa era pop din pochi, s[ nu-i fie de deochi, nu-l vad[ vecinele, =i m`nca-l-ar binele!

!# M i h a l c e a: — +i la turci =i la t[tari ai fost rob? P o p a: — Se cheam[ — tare vrei s[ =tii? Apoi, feciorul de la turci m-a scos. Ogorul, casele, armele toate, am avut =i nestemate de la le=i — toate le-a dat =i, vezi... m-a r[scump[rat. Dou[ veri, de cele mari, n-au trecut, =i la t[tari am picat, dar fetele mi-au sc[pat. Stau, bietele, la un schit poslu=nice. Da, tare-s n[stru=nice: cic[ la domnul se roag[ „sf`nt“ din mine ca s[ scoat[! De la t[tari, cum s[ spun, am sc[pat cu-aist P[un... Ista-cela... M[i Ioane, dac[ nu vrei trei canoane, ia mai cat[-n fundu’ gropii, c[-i e sete iar[ Popii!

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

20. Cu jalb[
De odat[, prin rari=ti, stra=nici, un c`rd de \[rani ]s adu=i de ceta=ii strajnici. S`nt oameni? S`nt ur=i? S`nt oameni! Ce du=man i-a pref[cut ]n ce s`nt, cu fe\e ca de p[m`nt =i p[rul ie=it prin cu=me? }n frunte — unul cu bouri pe fa\[, d[ng[luit. Ochii — la nouri, urechile lips[, la n[ri zdrelit. — Cine te-a ]nfrumuse\at a=a, omule? se mir[ Ion, =ugub[\ul. — Din mila lui Vod[, a domnului, fl[c[ule! C[l[ii domne=ti ]=i fac slujba cu os`rdie. Ce g`nde=ti! +i tu de le-ai pica, frate-meu, mi te-ar ]nsura cu Carpena. — Bine-a\i venit, oameni buni! Cu ce nevoi, bre, pe la noi? A ie=it un mo= cu ochii frumo=i, cu p[rul — colilie, cu voroav[ de solomonie:
23 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!#!

!#" — Voinicilor, dragilor, nu povara desagilor, c[ nici nu-i avem, — nu v`ntul =i ploile, ne m`n[ nevoile! A venit podgheazul domnesc... M`ine — ne ]mplinesc... N-avem sc[pare! Ne prad[ ziua-n amiaza mare. — Care-i acela, nemernicul? — Duca, grecoteiul, vistiernicul. — Duca? Hiclean =i hulpav! Am auzit de d`nsul... Are cu sine putere mare? — Putere? Puterea-i... domneasc[. Dar „mila“-i arn[u\easc[! Nu p[suie=te, nu crede, ca vultanul la pui se repede, smulge la femei din urechi cerceii; copili\elor — dalbelor, la joc,

NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE

!##

le rupe de la g`t salbele. — Cum de r[bda\i? H`ncu strig[. }n fa\a unui grecotei afurisit s-o pune\i de m[lig[? N-ave\i furci? N-ave\i cu\it? — He-hei, voinicule! U=or de zis. Tinere\ea pe mul\i i-a aprins! Semnele pe fa\a lui Costache, de unde-s? Din roco=ire, frate! La toate r[scrucile, prin mahal[li, la Ie=i se leag[n[-n v`nt nu numai un le=. R[bdare moldoveneasc[!... Dac[ ar putea se vad[ ochiul inima mea: |ara asta — ran[ vie, plin[ de viermi. Volnicie! La voi am venit! R[tui\i-ne! — }ntoarce\i-v[, =i fi\i pe pace. N-om l[sa s[ fac[ ce-i place g[inarului domnesc! — M`ine ]i hram =i joc la noi . — Bine! A=tepta\i-ne ]n musafirie! M`ine!
1947-1965

APRECIERI

...Pluralitatea acestei mistici total sentimentalist[ cap[t[ un corolar de serafic[ distinc\ie, atunci c`nd ridic[ dragostea omeneasc[ la ]n[l\imea purit[\ii divine. Asemenea extrem[ =i ultim[ treapt[ de ]n[l\are a unui sentiment omenesc — drept cel mai puternic din toate — e normal[ ]n firea unui poet de o atare concep\ie =i dovede=te din plin c[ N. F. Costenco e un mare cre=tin. Asemeni lui Giacomo Leopardi, el nu vede alt[ analogie a dragostei, dec`t doar fiorul divin. Metafore pot s[ existe c`te vrei, dar fondul psihologic =i natural al dragostei, ]n desf[=urarea vertiginoasei ei ]nnoiri, nu se poate pune pe alt[ treapt[, dec`t cu divinitatea. Este un panteism erotic, care l[mure=te toate rezervele incertitudinii. Sergiu Matei NICA, „Dumnezeu“ ]n lirica basarabean[. — }n „Via\a Basarabiei“, nr. 11-12, 1939, p. 850.
Ceea ce ]nc`nt[ ]ndeosebi la Costenco este originalitatea expresiei =i a g`ndului, dob`ndit[ prin mari eforturi stilistice =i printr-o ad`nc[ cunoa=tere a limbii, a crea\iei populare orale =i a ]ntregului sistem de imagini =i chipuri ale acesteia. Fraza lui N. Costenco este ampl[, bogat[ ]n detalii, p[str`ndu-=i ]n toate cazurile claritatea, iar, ]ntr-un sens mai larg, mesajul. Poetul ader[ sincer la poezie, f[urind-o din momente tr[ite =i dragoste de adev[r. Exist[ ]n poezia lui N. Costenco un av`nt, care nu e strunit de retoric[ =i aranjat ca s[ sune ]n versuri, ci o stare sufleteasc[, legat[ de ]ntreaga f[ptur[ a creatorului, care se realizeaz[ potrivit legilor interioare ale firii. Vasile COROBAN, Elogiu omului =i \[rii. [Rec. la volumul: Nicolai Costenco „Euritmii“, Chi=in[u, Ed. „Literatura artistic[“, 1980]. — }n „Moldova Socialist[“, nr. 205 din 3 septembrie 1980, p. 4.

ELEGII P{G~NE

!#%

Versul lui Nicolai Costenco se men\ine statornic ]n hotarele cerin\elor poeziei clasice, el este clar =i ]nc[rcat de sens. Pe poet ]l preocup[ ]n mod intens soarta poeziei pe care o f[ure=te, durabilitatea ei ]n timp. Prin aceasta se explic[ numeroasele reflec\ii despre sensul =i mesajul operei literare. }n chip firesc, Costenco ]n\elege poezia ca un mijloc de a p[trunde ]n esen\a lumii ]n care tr[im: „Nedefinit[ — poezia-n curgere/ Din focul ve=nic ocolind balan\e/ E o permanent[, fin[ introducere/ }n labirintul denumit substan\[“. Cu alte cuvinte, poezia este crea\ie, oglind[ a realit[\ii, ecou al evenimentelor de actualitate, versul adev[rat trebuie s[ dep[=easc[ prezentul prin substan\a sa reflexiv[ =i afectiv[ =i s[ se ]nscrie ]n categoria valorilor estetice durabile... Vasile COROBAN, Autentice valori artistice. [Rec. la: Nicolai Costenco, Scrieri (]n dou[ volume). Prefa\[ de V. Badiu =i A. Gavrilov, Chi=in[u, Ed. „Literatura artistic[“, 1979]. — }n „Moldova socialist[“, nr. 262 din 13 noiembrie 1979, p. 4. Un poet basarabean, crucificat pentru aspira\iile na\ionale =i ]ntors la uneltele sale dup[ o lung[ perioad[ de exil concentra\ionar siberian este Nicolai Costenco care, ]mpreun[ cu Pan Halippa, au fost animatorii vie\ii literare ]n Basarabia anilor ’40. De=i a publicat versuri ocazionale cu caracter superficial-publicistic, poezia sa a r[mas temperamental aceea=i. E o poezie vulcanic[ ce g[se=te pentru lava interioar[ a tr[irii erup\ii exterioare de pajuri de foc =i nori de cenu=[. Versurile vin n[valnice =i fierbin\i, fumegoase sau vaporoase, cu pietrele care au dovedit s[ le desprind[ la ie=irea prin „craterul“ ]ngust al g`ndului, st[p`ne fiind imediatitatea, impetuozitatea, deschiderea. Se mizeaz[ pe contactul direct, nemijlocit cu realul: sufletul este asemuit unui hlujdan ]ntomnat, chiparo=ii „stau, ca ni=te din\i de grebl[“, balta „fumeg[ ca laptele la fiert“, iar infinitul „]=i pl`nge sirenele de ghea\[“. Rapiditatea pictural[ a g`ndului e semnul artei veritabile. La Costenco ea are un farmec aparte mai ales atunci c`nd se contope=te cu un fond primar al sensibilit[\ii — amestec de sentimentalism =i violen\[ erotic[, de moliciune oriental[, cavalerism romantic =i accente telurice, toate manifest`ndu-se ]ntr-un cadru tradi\ional moldovenesc. Senzorialitatea =i triste\ea eseninian[ se altoiesc pe trunchi emi-

!#&

NICOLAI COSTENCO

nescian, realiz`nd — doctrinar — imperativul „basarabenismului“ anun\at ]n anii ’40; culoare local[, fond sentimental p[g`n marcat de note mistice. Poetul caut[ „ascunzi=urile s`ngelui“, muza lui fiind demonul rede=teptat anume ]n astfel de ad`ncuri ancestrale. Mijloacele folclorice, cele galantmadrigale=ti medievale =i cele energice, „telegrafiate“ realizeaz[ o sintez[ sui-generis. De=i a acceptat o ideologizare extrem[ ]n spiritul dogmatic al realismului socialist, „crainicul de r[sp`ntii la marile prefaceri“ de p`n[ la 1940 a r[mas uimitor de consecvent =i ]n perioada ]nstr[in[rii de ba=tin[, c`nd a fost aruncat, timp de 15 ani, ]n GULAG-ul sovietic. Demonismul s[u este un mijloc de rezisten\[ =i supravie\uire, o form[ de perpetuare a spiritului s[u basarabeano-rom`n. Mihai CIMPOI. O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugat[, Chi=in[u, Ed. ARC, 1997, p. 172-173. Ai =tiut a pune satul ]n chenarul ve=niciei, r[m`n`ndu-i prin c`ntare, un fecior care-l ajut[. +tim c[ satu-\i d[ t[rie, iar[ codrul te sus\ine c`nd ]n zarea-acestor zile versuri nou[ se adun[ pe coloanele h`rtiei care-o onorezi cu rostul celor ce s-au ]nt`mplat, celor care se ]nt`mpl[, celor care vor veni. Ai =tiut s[ vezi lumina — frunza =tie s[ te-nc`nte, ai =tiut s[ crezi p[m`ntul — rodul plin te r[spl[te=te, ai =tiut s[ fii cu omul ochi ]n ochi =i vorb[-n vorb[ — c[r\ile \i-au mers departe =i-au s[l[=luit acolo unde p`inile fo=nesc, unde t`n[r e izvorul laptelui =i al c`nt[rii. Anii sunt =i o povar[ pe care nu po\i ]n glum[ s-o arunci cumva din spate. Tot ce arde se consum[, sarea t`mplele-\i ]nclea=t[, dar te ui\i ]n ochii vremii m`ndru, t`n[r =i curat, demn s[-i ]nt`lne=ti torentul, zvelt, precum un chiparos, mistuit ]n fl[c[ri nalte, de iubire... Liviu DAMIAN, Zvelt precum un chiparos. (Lui Nicolai Costenco la 60 de ani). — }n cartea lui: }ng`nduratele por\i; Chi=in[u, Ed. „Cartea moldoveneasc[“, 1975, p. 99. Poeziile =i poemele sale ]nvedereaz[ o patim[ rar[ pentru tot ce e via\[, dreptate, demnitate. Ele sunt un rechizitoriu neiert[tor ]mpotriva mor\ii, ]n=el[ciunii, micimii de suflet. Sentimental[ ]n m[sura ]n care izvor[=te din

ELEGII P{G~NE

!#'

emo\ie, tr[ire, pasiune, ra\ional[ uneori mai mult dec`t i-ar sta bine unui poet cu temperament sudic =i educat ]n spiritul folclorului nostru, ]ns[ de un ra\ionalism ce exprim[ angajarea omului =i artistului ]n dezbaterea problemelor complicate ale contemporaniet[\ii ]n necunten[ evolu\ie, poezia sa este ]n adev[r o cas[ mare, ]mbietoare pentru ori=icare ]ndr[gostit de cuv`ntul artistic moldovenesc. Co\ofenele albastre, Femeia ]n Negru, Cleopatra, iar, par\ial, =i celelalte poeme costenciene sunt puncte de referin\[ ale ]ntregului peisaj poematic moldovenesc. Ca =i ]n cele mai bune poezii, aici poetul cultiv[ ideea vitalit[\ii robuste =i demne, antonim al l`ncezelii fizice =i spirituale, dezn[dejdii, ]mp[c[rii cu la=itatea, cu r[ul, cu tr[darea etc. Ion CIOCANU, Cet[\ean al \[rii poeziei: — }n cartea: Nicolai Costenco. Euritmii. Selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu, Chi=in[u, Ed. „Hyperion“, 1990, p. 5-6. Poemul R[scoala (H`ncu)* este o oper[ epic[ desf[=urat[, are subiect, intermedii (dialoguri ]ntre un om pribeag =i personajul principal), c`nturi (biografii succinte, redate poetic, ale unor \[rani exploata\i, deveni\i haiduci). Fiecare personaj se impune prin patriotism fierbinte =i prin utilizarea unui limbaj cu puternice nuan\[ri de natur[ folcloric[. De exemplu, Pribeagul exclam[: „Mare, o, mare, mare/ ]i minunea Moldovei mele!/ P`inea, sarea/ mai dulci ]s ca mierea,/ +i-i mai dulce ca orice dulcea\[/ a sufletului t[u frumusa\[!“ }n c`ntul I, intitulat La Sec[reni, autorul descrie ]n culori vii o mas[ mare la H`ncu „cel b[tr`n“: „De trei zile =i trei nop\i/ ]mbl[tesc colacii cop\i;/ curge vinul ro=, mistre\,/ =i din an =i de ant[r\;/ to\i mesenii mi-s b[rba\i/ prin r[zboaie ]ncerca\i,/ spr`ncena\i =i must[cio=i,/ mai mul\i nal\i,/ mai mul\i sp[to=i...“ Portretele personajelor sunt succinte, concrete, impresionante: „H`ncu-al nostru-i din codreni, moldovean din moldoveni,/ cam f[los, dar primitor.../ la un ochi stricat; ]i chior...“. Vorbirea acestuia c[tre fiul s[u Mihalcea are o puternic[ arom[ folcloric[: “Mergi, fiule, s[n[tos,/ ca un trandafir frumos!/ Pe unde ai fi departe,/
* }n ultima edi\ie antum[ =i ]n volumul de fa\[ — Neamul. (Nota red.).

***

***

!$

NICOLAI COSTENCO

s-auzim de s[n[tate!/ Nu uita de ai t[i fra\i,/ ca de codrii v[lura\i,/ s[ nu ui\i nici de surori,/ ca de c`mpul plin de flori...“. Obiectul celei mai sincere =i mai mari simpatii a autorului este, bine]n\eles, Mihalcea H`ncu. Portretul lui fizic este memorabil: „Ca Mihalcea de picior/ iute, =ti\i, nu-i alt fecior./ De te-a str`ns ]n pumn, m[ rog,/ po\i sc[pa numai olog!/ Pe-un ]mplinitor netot/ l-a zv`rlit cu cal cu tot/ peste gard cu capu-n glod!“ Curajul, d`rzenia =i alte tr[s[turi morale nobile se desprind din vorbirea protagonistului poemului: „ Oameni buni,/ scumpi p[rin\i, vecini =i neamuri,/ mul\umim de cinste, daruri!/ Dar nici cal de c[l[rie,/ nici arme de Vene\ie/ la drum nu-mi trebuiesc mie./ Unde-a fi mai greu priporul,/ mai de n[dejde-i piciorul;/ +i dec`t sabie grea,/ m[ bizui pe m`na mea!“ Impresioneaz[ foarte pl[cut rimele rare, ]mbinarea cuvintelor uzuale cu arhaisme potrivite ]n context („+i-a tuflit pe ceaf[ cu=ma.../ M`ndri codri spre L[pu=na...“). *** Portretul de crea\ie al lui Nicolai Costenco nu e deplin c`t timp nu vorbim de ]nc[ dou[ poezii ale autorului. Prima e Limba moldoveneasc[, un adev[rat imn limbii noastre str[mo=e=ti, bogat ]n defini\ii poetice, cutreierat de un fior liric ad`nc, purt[tor al unui mesaj deosebit de important =i actual. Dar e nevoie s[ explic[m titlul ei. Nicolai Costenco a scris „moldoveneasc[“, la fel ca to\i confra\ii de breasl[ ]n epoca respectiv[, c`nd regimul totalitar comunist nu ]ng[duia vreo discu\ie ]n privin\a denumirii autentice a limbii noastre. Nicolai Costenco, redactor al revistei „Via\a Basarabiei“ de prin 1932, =tia, ca to\i ceilal\i scriitori din st`nga Prutului, c[ limba noastr[ e rom`n[. Mai mult, anume pentru cur[\enia limbii rom`ne, pentru neacceptarea limbii schimonosite din st`nga Nistrului a f[cut el 15 (cincisprezece!) ani de exil ]n Extremul Orient. De aceea poezia ]n ]ntregime, inclusiv titlul ei, urmeaz[ s[ fie ]n\eleas[ ca o od[ consacrat[ limbii noastre rom`ne. Cea de-a doua poezie, f[r[ de care portretul de crea\ie al lui Nicolai Costenco nu este deplin, se intituleaz[ Aici eu am s[-mi scutur spicul. Ea este expresia des[v`r=it[ a dragostei poetului pentru meleagul natal, pentru oamenii lui, pentru obiceiurile na\ionale. „De alt[ lume nu mi-i dor, scrie r[spicat proasp[tul ]ntors din gulagul stalinist, nu v`ntur f[r[ rost nimi-

ELEGII P{G~NE

!$

cul./ Fiind crescut pe-acest ogor,/ Aici eu am s[-mi scutur spicul“. Urmeaz[ trei strofe de glorificare inspirat[, metaforic[ =i memorabil[ a p[m`ntului natal, =i reluarea strofei ini\iale, poezia exprim`nd ceea ce d[ sens =i valoare existen\ei personajului liric, ]n cazul de fa\[ coinciz`nd cu autorul ]nsu=i: dragostea sincer[ =i ne\[rmurit[ a fiului-poet fa\[ de maica sa — \ara unic[, unde „codrii verzi/ }=i clatin[ m[rea\a ap[,/ Din care norii cu z[pezi,/ Ca ni=te boi pl[vani, se-adap[“. Ion CIOCANU, Nicolai Costenco. — }n volumul lui: Literatura rom`n[ din Republica Moldova (scriitori inclu=i ]n programele de ]nv[\[m`nt). Edi\ie special[ a revistei „Limba Rom`n[“, 1997, nr. 5, p. 31-32. Nicolai Costenco \ine de tagma poe\ilor adev[ra\i, veritabili, unul din rarii indivizi dedica\i numai =i numai poeziei. Talentul s[u viguros l-a f[cut s[ urce ]nc[ din tinere\e pe culmile spiritualit[\ii umane, ]n[l\`nd odat[ cu el =i numele poporului care l-a n[scut. Nelini=tit, curajos, frem[t`nd de poezie, asemeni ]nainta=ului s[u din alt[ limb[, Serghei Esenin, poetul nostu, ]n tinere\e, purta sus =i ]n aten\ia tuturor, pe acest plai blestemat de soart[, flamura poeziei, omul c[reia era identificat cu unealta de munc[. Cronicile vremii ]l numeau Steaua Basarabiei, fiindc[, ap[rut[ pe bolta acestui meleag, steaua talentului s[u iradia lumin[ de univers necunoscut, neao=, deschis ]ntru luminare de inimi =i suflete ]nsetate de marele frumos al vie\ii pe p[m`nt. Prin el, cu demnitate =i b[rb[\ie, vorbea poporul, iar el, poetul, =i-l iubea, pun`ndu-=i tot harul ]n cuv`ntul neamului, ridic`ndu-l ]ntre civiliza\ii pe locul s[u care ]l merita, ca un popor cu un suflet genial ce ]l avea =i ]l are. Poetul Nicolai Costenco de p`n[ la 1940 activa cu d[ruire =i elan tineresc ]n toate domeniile culturii, muncea aproape de unul singur la editarea =i alc[tuirea revistei „Via\a Basarabiei“, desf[=ura o munc[ grea de culturalizare =i alfabetizare ]n mase, =terg`nd „slinul, mucegaiul“ de pe cronici, de pe cuv`ntul matern, red`ndu-i str[lucirea sa de via\[ lung[. Adev[ratul Nicolai Costenco, poetul t`n[r =i frumos ca un zeu, ]n 1941, pentru c[ =i-a ap[rat cu b[rb[\ie limba =i graiul, s-a pomenit cu c[lu=ul ]n gur[ =i cu m`inile ]n c[tu=e, m`nat fiind, ]mpreun[ cu al\i intelectuali moldoveni, spre Enisei, la Norilsk, pentru 15 ani de murire, ca du=man al

!$

NICOLAI COSTENCO

poporului s[u pe care l-a iubit fierbinte =i l-a slujit cu versul, ap[r`ndu-i demnitatea =i statornicia. Cincisprezece ani de via\[, pe un p[m`nt de ghea\[, avea s[ c`nte cu gura ]nchis[, s[ supravie\uiasc[ torturilor iadului, ca, la ]ntoarcere, s[ aduc[ cu sine o numeroas[ familie =i trista amintire a unei tinere\i mutilate, acolo l[s`ndu-=i un copil ]ngropat ]n morm`ntul de ghea\[, l[s`ndu-=i sudoarea de sclav ]mpietrit[ ]n zidurile ]n[l\ate pentru c[ldura celor r[ma=i de b[=tina=i pe loc. Gheorghe VOD{, }nvierea drept[\ii. — }n „Moldova“, 1988 nr. 12, p. 7. Poezia lui Nicolai Costenco se zbate ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre uman =i inuman, ]ntre ]ntuneric =i lumin[, poetul manifest`nd o atitudine activ[, f[r[ compromis, combativ[. }ntre eroul liric =i societate, poezie =i univers, dispar hotarele riguroase, se stabilesc contacte str`nse, interferen\e fructuoase. Poetul e preocupat de problema sensului existen\ei, caut[ s[ discearn[ criteriile eternului. Bine cunoscutele formule filozofice „a exista ]nseamn[ a iubi“, „a exista ]nseamn[ a ac\iona“ sunt ]nlocuite de el prin formula „Iubind — exist“. Verbul „a iubi“ ]n accep\ia poetului ]nseamn[ cugetare, ac\iune, ideal, crea\ie... Nicolae BILE|CHI, Cet[\ean al |[rii poeziei. [Rec. la cartea: Nicolai Costenco, „Mugur, mugurel“, Chi=in[u, Ed. „Cartea moldoveneasc[“, 1967]. — }n „Zorile Bucovinei“, nr. 195 din 2 octombrie 1968, p. 3.

CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ....................... 3 Tabel cronologic ........................... 5 Din volumul POEZII (1937) Prolog ..................................... 18 C`ntec ..................................... 20 Transplantare .......................... 21 C`ntec ...................................... 21 Sanctuar ................................... 22 Poem sentimental .................. 22 Ploaie ....................................... 29 Scrisoare .................................. 29 M`hnire de toamn[ ................ 30 Miez de noapte ...................... 31 Din ad`nc ............................... 32 Epilog ..................................... 33 Din volumul ORE (1939) Prolog ..................................... 35 Preistorie ................................. 36 T[rie ......................................... 37 Saninism ................................. 38 Potcovarul ............................... 39 Muguri negri ........................... 40 * * * Sunt mistuit de nostalgii t[cute ....................... 41 Poem ]ntr-un vers .................. 41 Catrene .................................... 41 Impresii dintr-o c[l[torie ...... 42 Al doilea itinerar ..................... 43 * * * Adio! Timpul nostru a trecut ..................................... 44 }=i pl`nge infinitul... ............... 45 Elegie ...................................... 45 Final ......................................... 46 Charmion ................................ 47 Poveste .................................... 47 Amurg ..................................... 48 Drum de toamn[ .................... 49 Z[pezi topite .......................... 50 C[l[uza .................................... 50

!$"
P[m`nt natal ........................... 51 La r[z[=ie ................................. 52 }n codru .................................. 53 }n sat la noi ............................. 54 Toamna ................................... 55 Mitologie basarabean[ ........... 56 Dansul unui duh .................... 57 Rapsodie basarabean[............ 59 ELEGII P{G~NE (1936-1940) I-a Elegie p[g`n[ .................... 63 A II-a Elegie p[g`n[ .............. 89 Cleopatra. A III-a Elegie p[g`n[ ..................................... 92 Leb[da Neagr[ ...................... 103 Din volumul POEZII ALESE (1957) Sonet ..................................... 115 Lucrul \[ranului ..................... 116 Sat moldovenesc .................. 117 }ndreptar ............................... 121 Sub cire=i ............................... 121 Departe de Moldova ............ 122 Pe Enisei ............................... 123 A=tept ................................... 124 * * * Huligan azi m-a f[cut bunica........................... 125

NICOLAI COSTENCO

Arhiv[ ................................... 126 Poezia Moldovei .................. 127 Marea chihlimbarelor ........... 127 Mugur, mugurel .................... 128 T[indu-mi calea .................... 129 Aici eu am s[-mi scutur spicul ..................................... 130 Din volumul POEZII NOI (1960) Poe\ilor tineri........................ 131 Moartea albinei ..................... 132 Scrisoarea mamei .................. 133 Ter\ine ................................... 135 Limba moldoveneasc[ ......... 137 Din volumul POEZII (1961) Rustic[ ................................... 140 Cetatea Sorocii ...................... 145 * * * Luna st[ la geam =i-ascult[ ................................ 146 Liric[ ...................................... 147 C`t de frumoas[ ................... 148 Din volumul VERSURI (1963) Od[ vinului ........................... 149 Orfan de tat[ ......................... 151 Compozi\ie ........................... 154 Ora=ul doarme ...................... 155

ELEGII P{G~NE

!$#
Pastel ..................................... 174 }mi stai ]n g`nd .................... 174 Cantilen[ ............................... 176 }n ianuarie, la Yalta ............... 177 Omar Chaiam ....................... 178 Repro= ................................... 178 * * * Din becuri curge g[lbenu=ul blond ................. 179 +erpoaica ............................... 180 Din volumul T{RIE (1972) Cimitirul eroilor, Riga .......... 182 Simbolul ................................ 183 Orgoliu b[rb[tesc ................. 183 Dante .................................... 184 Petronius — arbitrul elegan\ei ................................ 185 Sonet urban .......................... 185 Medita\ie la morm`ntul lui Ianis Rainiss ......................... 186 }ngenunchez ]n miresme .... 187 Din desaga amintirii ............. 188 Sub clar de lun[ .................... 189 Uneea .................................... 190 La o cafea .............................. 191 La ora desp[r\irii .................. 191

Din volumul MUGUR, MUGUREL (1967) Cet[\ean al \[rii poeziei ........ 156 Buciumele vorbei .................. 156 M-a= cufunda ........................ 158 Moldovencele mele .............. 158 Din volumul POEZII +I POEME (1969 ) A fi contemporan ................ 161 |ara mea de c`ntece ............. 162 Mama .................................... 162 }n p[h[relul inimii s[-l por\i ................................ 163 Are tata o feti\[ ..................... 164 Pielea mea .............................. 165 Nici o pas[re ......................... 166 Sonet ..................................... 167 T[cerea rezervat[ mie ........... 168 * * * Am plecat ]n lumea larg[ ....................................... 169 * * * }n p[m`ntul tundrei ]nghe\ate ............................... 170 Fr`nturi ................................. 171 }mi port ................................ 172 Drumuri neb[tute ................. 172 Floare de migdal ................... 173

!$$
Din volumul EURITMII (1980) Merii ]=i ning podoaba ........ 193 Vin r`ndunelele la cuib ........ 193 C[r\ile .................................... 194 D[ ]ndestulare sufletului ...... 194 La Sauca ................................. 195 Amfibolie .............................. 196 La moartea poetului Leonard Tuchilatu ................ 196 Chiriecii be\i de vlaga... ........ 197 Otrav[ ................................... 198 Nu-\i c`nt drumul ................ 199 Nicoletta ............................... 200 Cine-a zis? ............................. 200 Vioar[ .................................... 201 Dup[ o \`r[ de c[ldur[ ......... 202 Lume, drag[ lume ................. 203 Stafiile versului ...................... 203 Alba mixtur[ a suferin\ei ..... 204 Euritmii ................................. 205 Floarea de vis ........................ 205 Prin nouri luna ..................... 206 Triste\e, singur[tate .............. 207 Din volumul POEZII +I POEME (1983) Poetul .................................... 208 Eleva\ie ................................. 209

NICOLAI COSTENCO

Arta ........................................ 209 Bel=ugul cel de spice ............. 210 Cine mama sa =i-o uit[ .......... 211 }ndr[gostit de ochii t[i ........ 212 Vegheaz[ ............................... 212 Medita\ii la cap[tul nop\ii ... 213 Omul e fluviu ........................ 215 Frunza ]n chip de inim[ ...... 217 Au picat frunzele .................. 218 Insuportabila grelime ........... 218 Plopul toamna ...................... 219 P[r de aram[, aur de-aram[ .......................... 219 Finalul lui Don Quijote ....... 220 Apel la omenie ..................... 221 P[s[ri c[l[toare ..................... 222 R[zbat la lumin[ ................... 223 M-a= re]ntoarce ..................... 223
RONDELURI

Rondelul dimine\ii ............... 225 Rondelul brazdei .................. 226 Rondelul a=tept[rii ............... 226 Rondelul iubitei .................... 227 Rondelul lupului ................... 227 Rondelul obidei ................... 228 Rondelul robului .................. 229 Rondelul r[scula\ilor ............ 229 Rondelul mistuitoarei iubiri ...................................... 230

ELEGII P{G~NE

!$%
POEME Femeia ]n Negru ................... 235 Co\ofenele albastre .............. 241 NEAMUL (H`ncu) ............. 248 Aprecieri ................................. 356

Rondel de mai ...................... 231 Rondelul gr[dinii ................. 231 Rondelul fierarilor ................ 232 Rondel de iarn[ .................... 232 Rondel despre dragoste ...... 233 Rondelul doinei ................... 234

Nicolai Costenco ELEGII P{G~NE
Poezii =i poeme
Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 16,10 Coli editoriale: 17,17 Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ «LITERA» str. B. P Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova . Operator =i tehnoredactor: Cristina Rusu Corector: Galina Budeanu Redactor: Vasile Malane\chi Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful