You are on page 1of 47

CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................3
1.FAMILIA ȘI ȘCOALA – PRINCIPALELE MEDII EDUCOGENE
1.1. Familia ca mediu socio-educativ..............................................................................
1.2. Şcoala- factor primordial al educaţiei.......................................................................
1.3. Parteneriatul educational școala-familia -fundament al succesului scolar.................
1.4.Concluzii la capitolul 1……………………………………………………………...

2. ELABORAREA PROIECTULUI DE CERCETARE
2.1. Metoda focus grupurilor ……………………………………………….
2.2. Studiul de caz nivelul aplicării
părinților……………………………………………….................................................
2.3. Analiza şi interpretarea informaţiilor din chestionare ……………………………
2.4. Concluzii la capitolul 2……………………………………………………………
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI…………………………………..
BIBLIOGRAFIA………………………………………………………………………
ANEXE………………………………………………………………………………....

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. În societatea contemporană se
apreciază tot mai mult efectele benefice ale participării active a părinţilor în viaţa şcolii. Numeroase
cercetări la nivel naţional şi internaţional au pus în evidenţă aspectul determinant al calităţii
interacţiunii dintre familie şi şcoală asupra educaţiei copiilor. Recunoaşterea importanţei unei bune
colaborări cu părinţii în favorizarea succesului şcolar al copiilor a impulsionat autorităţile educative
să susţină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinţi şi şcoală şi să le promoveze şi la nivel de
politici publice. În contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată, deoarece
misiunea şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale curriculumului
şcolar, avînd în vedere faptul că numeroşi părinţi sunt mult prea preocupaţi de problemele
familiale, profesionale sau sociale pentru a putea sprijini evoluţia copiilor lor sau pentru a putea
urmări coerenţa dintre educaţia exercitată în familie şi cea din şcoală[5,p.35].

Motivaţia cercetării a pornit de la premise obiective. Familia şi şcoala reprezintă
principalele instanţe responsabile de educaţia copilului. Distribuirea responsabilităţilor între cele
două instituții este posibilă în condiţiile în care ambele sunt pregătite în egală masură pentru a-şi
exercita funcţia educativă pe care o dețin. Eu însămi nu am conştientizat importanţa unei colaborări
strânse între şcoală şi familie. O bună educaţie implică necesitatea unităţii de vederi şi de acţiuni din
partea tuturor factorilor. Există ,,modelul tradiţional” de relaţionare cu părinţii, în care întâlnirile
aveau un caracter formal şi ocazional; părinţii erau solicitaţi doar la susţinerea materială şi
administrativă a clasei. Autosuficienţa de care sufeream m-a determinat să îmi rezerv dictatul asupra
metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor [11,p.46].

Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor o consideram în proporţie
covârşitoare ca fiind responsabilitatea familiei. Obstacole majore vin şi din partea părinţilor care
manifestă atitudini de indiferenţă în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copiilor,
reţinere, neîncredere sau uneori lipsa de respect faţă de cadrele didactice şi instituţia şcolară,
atitudini ostile faţă de anumite subiecte sau abordări, atitudini dominante etc. Bunele intenţii ale
unui părinte în ceea ce priveşte îndrumarea copilului său nu poate fi contestată niciodată; despre
justeţea măsurilor cu care intenţiile sunt traduse în practică nu se poate spune acelaşi lucru.
Putem să confruntăm şi cu mentalităţi adânc înrădăcinate şi greu de schimbat, de tipul ,,educaţia
s-o facă şcoala că de aia-i şcoală” sau ,, pe vremea mea nu aşa se proceda la şcoală” (ultima
afirmaţie fiind chiar o deviză în mediul rural) . Totuşi, unii părinţi supraaglomerează copiii,
obligându-i să citească sau să scrie cât mai mult, ceea ce determină un randament slab al
memoriei, nervozitate, irascibilitate.

Creşterea randamentului şcolar este strâns legată şi de modul în care familia induce
motivarea şi stimularea elevului.Am auzit şi cazuri în care unii părinţi erau permanent
nemulţumiţi de situaţia copiilor la învăţătură, deşi aceştia aveau note bune. Astfel de părinţi nu
ştiu să dea satisfacţie copiilor, inspirându-le teamă, făcându-i să apară timoraţi la lecţie. Sau
dimpotrivă, datorită slabei exigenţe manifestată de unele familii privind învăţătura, la unii elevi
randamentul şcolar a fost tot mai mult stopat de preocupări extraşcolare care, nedirijate şi
necanalizate pe făgaşul normal, au condus la insuccese la învăţătură. Chiar şi în momentul
actual, foarte mulţi copii folosesc timpul liber, calculatorul şi televizorul în mod necenzurat şi
haotic. Controlul părinţilor nu este eficace, lucru care se reflectă în notele copiilor, rezultatele
slabe la învăţătură punându-se totuşi pe seama şcolii. Am realizat astfel cât de necesară este
colaborarea cu familia şi că orice stagnare a acestei relaţii aduce prejudicii elevului. Familia
ocupă un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Ea este cea care răspunde de trebuinţele
elementare şi de protecţia copilului, exercitând o influenţă atît de profundă, încît urmele ei
rămân, uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral-spiritual al acestuia. Acţiunea ei pe
întreaga perioadă a dezvoltării include toate laturile formării personalităţii[11,p.91].

Ea reprezintă unul dintre mediile de socializare şi educare cele mai complete, datorită
posibilităţii de a-l introduce pe copil în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin
cele mai complexe şi fireşti mijloace. Astfel parteneriatele şcolare au devenit o modaliate
eficienta de întărire a relaţiilor învăţător-părinte. Şi părinţii, şi cadrele didactice, dar în special
elevii beneficiază de avantajele unor astfel de parteneriate[9,p.23]. Binefacerile sunt
numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea stereotipurilor, şi
continuând cu identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor. Între cei doi factori
educativi există o strânsă legătură, permanentă, care se realizează prin diferite forme de
colaborare, care nu se cer neapărat spectaculoase, dar care fac parte integrantă din procesul de
conducere ştiinţifică a şcolii.

Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin , ele asigură într-o mare
măsură buna integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general, în viaţa socială.
Şcoala trebuie să aibă contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de
domeniul educaţiei copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare.
O bună colaborare între şcoală şi familie este posibilă numai atunci când familia înţelege bine
menirea şcolii: aceea de a fi „principal izvor de cultură şi factor de civilizaţie”, iar şcoala vede în
familie un aliat, un colaborator sincer, permanent şi direct interesat în întregul proces instructiv-
educativ. Creşterea prestigiului şcolii îşi are sorgintea şi în modul în care aceasta ştie să-şi

apropie familia în obţinerea unor rezultate remarcabile. Colaborarea şcolii cu familia nu este un
act întâmplător, ci o coordonață majoră a conducerii ştiinţifice a şcolii.

Scopul cercetării. Cercetarea urmăreşte diagnosticarea nivelului de comunicare, cooperare şi
conlucrare dintre şcoală şi familie în viziunea părinţilor.

Ipoteza cercetării. Colaborarea şcolii cu familia este o coordonată majoră a succesului școlar
elevului, care poate fi îmbunătăţit prin iniţierea unor parteneriate educaţionale ce vizează interese
şi scopuri comune.

Obiectivele cercetării :

 să identifice percepţia părinţilor despre relaţia şcoală- familie;
 să determine gradul de implicare şi activism şcolar a părinţilor;
 să stabilească gradul de implicare al şcolii în iniţierea, organizarea şi
desfăşurarea unor relaţii de colaborare cu părinţii;
 să determin dacă parteneriatul educational școala-familia este modalitate
eficientă de optimizare învățării elevilor.

Epistemologia cercetării a constituit-o lucrările cercetătorilor în pedagogie și ăsihoșogie,
conceptele esențiale oferite de: Cucoş .C., Bocoş. M., Cosmovici. A., Nicola, I.

Metodologia cercetării:

În demersul de cercetare am folosit mai multe instrumente de lucru:

 ancheta pe bază de chestionar;
 studiul de caz;
 studiul comparativ;
 ancheta pe bază de ,,focus-grupuri”.

Astfel, pentru a investiga în ce măsură părinţii conştientizează importanţa stabilirii unor relaţii
fructuoase între şcoală şi familie, am aplicat metoda focus grupurilor.

Focus-grupul este o formă a interviului de grup care are ca principală caracteristică
focalizarea, deci concentrarea discuţiilor asupra unei teme precizate dinainte. Metoda a fost
aplicată câte unui eşantion reprezentativ al părinţilor din clasele II-III, de la şcoala gimnazială
“Serghei Esenin” .

Am ales aceasta metoda în cercetare deoarece are avantaje multiple:

Lucrarea este structurată în doi capitole. scopul cercetării. bibliografie.sunt prezente concluzii generale și recomandări. Eșanționul cercetării: Grupurile ţintă ale studiului au fost constituite din părinţi ai elevilor din ciclul primar. .10 părinţi ai elevilor din ciclul primar din clasa III-a. eşantionul cercetării nu a inclus părinţi ai elevilor din clasa I și clasa pregătitoare. În introducere este argumentată actualitatea și importața problemei abordate. în momentul cercetării. Numeric. Sumarul compartimentelor tezei. eşantionul studiului cuprinde 24 de părinţi.  este flexibilă.  Formularea concluziilor. Etapele cercetării:  Determinarea temei de cercetare.FAMILIA ȘI ȘCOALA. Lotul de subiecţi a fost structurat astfel: .  Realizarea experimntului pedagogic. sunt relevate reperele epistemologice ale cercetării. Vârsta medie a părinţilor cu care s-a discutat este de 28 ani.14 părinţi ai elevilor din clasa II-a . anexe. de la Şcoala Gimnazială “Serghei Esenin” din satul Alexanderfeld. aveau o experienţă redusă de conlucrare cu şcoala.  are o înaltă validitate.  -permite spontaneitatea.  surprinde date din viaţa reală într-un mediu social concret.PRINCIPALELE MEDII EDUCOGENE 1.1 Familia ca mediu socio-educativ .  Selectarea și studierea literaturii de specialitate.  permite obţinerea unui volum mare de informaţii într-un timp foarte scurt. care. ipoteza și obiectivele.Pentru a avea o viziune obiectivă asupra implicării părinţilor în activităţile şcolii. 1. de la Gimnaziul “Serghei Esenin”.  Sintetizarea și interpretarea rezultatelor obținute . este abordată problema cercetării.  poate fi organizată cu orice tip de audienţă şi în orice perioadă a anului.

tocmai prin demersuri care angajează atât procesele de cunoaştere. formându-şi conduite prin mimetism şi contagiune directă.p. Important este că oferta din preajma lor să fie pozitivă. O astfel de definiţie este apreciată ca uzuală în cercetările privind raporturile familiei cu educaţia. [4. motiv care l-a determinat pe Loisel să afirme că „în familie şi pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume. normele. tocmai pentru a lăsa drum deschis celor care văd în familie ş i dincolo de ceea ce este ea la prima vedere. Ponderea familiei ca factor educaţional este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic. Căci altfel ei imită şi ceea ce nu se încadrează într-un comportament dezirabil[9.naturală (de sânge) sau socială -indiferent de orice alte considerente".187] . dar într-un anumit fel şi într-o anumită măsură. Este „prima şcoala a copilăriei“. Copilul absoarbe din mediul apropiat. Între factorii educaţiei. Oferta celor din jur este hotărâtoare. Ei vor face sau vor crede precum părinţii. Copiii imită ceea ce observă n emijlocit. „învaţă“ formându-şi inclusiv atitudini şi comportamente pe baza de „modele“. Copilul. deseori fără tendinţe stridente. familia a fost şi este considerată ca factor prioritar şi primordial deoarece. Familia e un factor integrator pentru viaţa socială. imitând comportamentele acestora. aceasta scăzând odată cu înaintarea copilului pe treptele superioare ale ontogenezei. familia îşi aduce contribuţia în toate sectoarele educaţiei. Iar receptivitatea lor deosebită se manifesta nu doar în anii preşcolarităţii. între care există relaţii de filiaţie .93] Un climat propice exercită o influenţa imensă. Care sunt acestea şi cum se răsfrâng ele asupra devenirii copilului nu a fost încă analizat. credinţele. care insistă asupra caracterului cintextual-istoric al oricărei definiţii. care pot influenţa negativ. aici copilul făcându-şi ucenicia pentru viaţă. familia este definită ca "unitate socială constituită din adulţi şi copii. p. Considerată în raport cu educaţia copiilor. cât şi pe cele afective. prin imitaţie. Familia trebuie mai mult să formeze decât să informeze. chiar dacă este o definiţie nesatisfăcătoare din perspectiva teoriei sociologice. În definirea familiei din perspectiva educaţională se folosesc adesea formulări exprimate prin metafore. educaţia începe din familie. de cum devine conştient de realitatea care îl înconjoară. ci şi în cei ai şcolarităţii şi ai parcursului întregii vieţi comune. practicile existente în spaţiul cotidian al căminului. în ordinea firească a lucrurilor. reprezintă „cei 7 (6) ani de acasă. Citatul pune în evidenţă dimensiunea morală a educaţiei în familie. Există studii care atestă rolul de factor determinant pe care îl deţine familia în întregul parcurs al evoluţiei individului prin valorile. familial primele impresii. „a-b-c-ul vieţii“.omul de caracter”.

ajutorul calificat în materie de educaţie. Se afectează astfel viaţa de familie. climatul familial. copilul care nu dispune de o familie responsabilă. ci şi toţi ceilalţi membri ai acesteia[11. Din acest punct de vedere. de societate. riscă uneori să devină incoerenţi. din perspectiva mai îndepărtată. de familie. a copilului. fizică şi psihică. cea a integrării sociale şi chiar profesionale. Familia constituie un cadru adecvat pentru formarea şi dezvoltarea armonioasă. imaginea de sine în plan profesional sunt afectate de eşecul ca părinte şi de absenţa echilibrului şi a satisfacţiilor pe care ar trebui să le ofere familia. Această stare generează o incoerenţă la nivelul sistemului de valori pe care familia îl poate transmite. în ceea ce priveşte importanţa învăţământului. o stare de nesiguranţă a copilului şi de nemultumire de sine a părintelui (care se poate reflecta şi ca nemulţumire faţă de copil) – acestea pot să amplifice fenomenul de abandon în familie a copilului (copilul este lăsat în grija bunicilor) sau un abandon în faţa exagerării competenţei instituţiilor şcolare (grădiniţa.Sub aspect metodologic. sunt instituţii care trebuie să facă educaţie şi deci ele poartă întreaga responsabilitate). să promoveze valori autentice. pentru asigurarea satisfacerii nevoilor specifice copilăriei. şcoala. Ei înşişi descoperă o nouă realitatecotidiană a vieţii care presupune un alt tip de cultură a educaţiei în familie. familia e interesată vital de asigurarea viitorului copilului. La rândul său. Ea este „filtrul“. Pentru părinţi însă. sunt însă şi cercetări care atestă faptul că părinţii se confruntă în prezent cunumeroase probleme în educaţia copiilor pe care deseori nu ştiu cum să le abordeze pentru orezolvare cât mai eficientă şi cu efecte pozitive pe termen lung. performanţele. lucrurile par a fi mult mai simple. mult diferită de ceatrăită de ei în propriile lor familii. va implica o dorinţă a educatorilor de a regândi fundamental rolul părinţilor şi al relaţiilor şcoală- familie. îndeosebi afectivitatea. nu va putea să capete identitate familială şi demnitate culturală şi nu va putea în consecinţă să îşi asume propriile responsabilităţi faţă de sine. Orice tip de efort realizat pentru a oferi părinţilor mai multe oportunităţi de a-şi ajuta copiii să înveţe. poarta . Trebuie spus că atunci când vorbim de influenţele familiei avem în vedere nu doar părinţii. Părinţii se află deseori în situaţia de a decide fără a şti care estecea mai potrivită decizie. inconsistenţi şi contradictorii în acţiunile lor. Pe de altă parte. care să pună în centrul preocupărilor sale interesul acestuia. obligaţia factorilor competenţi de a acorda familiei atenţia necesară.p. Pe de altă parte. motivată şi de satisfacerea nevoilor economice specifice familiei. De unde. se determină „fuga” părinţilor în activitatea profesională.67]. reprezintă o ambianţă adecvată pentru formarea unui comportament aşteptat în viaţa copilului. va necesita o schimbare în atitudinea publică.

p. Familia a fost şi rămâne o formă permanentă de convieţuire umană. cu alte cuvinte. lărgite.84]. ea a fost şi este .  interrelaţiile în grupul familial şi familia tânară. În sens larg. ca practică socială şi câmp al cunoaşterii. Istoria familiei a evoluat de la familiile mari.Ancorarea familiei în viaţa societăţii este determinată de dezvoltarea şi complexitatea vieţii sociale şi de funcţiile conferite familiei de societate. psiho-morale şi juridice şi răspund unul pentru altul în faţa societăţii.  pregătirea tineretului pentru viaţa de familie. sprijinirii sau suplinirii părinţilor în activitatealor de educare a copiilor. spre înţelesul actual de "ansamblul funcţionării familiale în raport cu educaţia".  familia dezorganizată.o formă primară de comunitate umană compusă dintr-un grup de oameni legaţi prin consanguitate şi înrudire”. independent de forma sa. procesul de (auto)identificare şi (auto)diferenţiere acopiilor în raporturile lor cu părinţii. greu poate fi investigată şi cercetată.  relaţiile familiei cu alte instituţii educaţionale[12. activitatea de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ având ca obiecteducaţia familială. cauzele şi consecinţele divorţului. Normele morale şi apoi cele juridice fundamentează relaţiile familiale şi prin aceste norme legislative familia a devenit o instituţie socială. la familia nucleară de astăzi. . care cuprindeau grupe de perechi căsătorite. conceptul de educaţiefamilială se referă la: activitatea desfaşurată de părinţi în vederea educării copiilor lor. fraţii.deschisă a copilului spre viitor. În accepţiunea restrânsă. membrii sunt legaţi prin relaţii natural-biologice. Familia este o instituţie social-fundamentală.mediu educogen. înscrise în literatura de specialitate. Problematica vieţii de familie fiind situată într-un plan de intimitate. apoi la o pereche cu rudele sale din generaţii diferite.  familia. specifice apărute în structura şi funcţiile familiei. educaţiafamilială vizează "ansamblul dinamic al legăturilor sociale pe care le experimentează copilul în şiprin familia sa de origine. de viaţă socială. câteva orientări au dobândit un caracter prioritar. Conceptul de educaţie familială şi-a lărgit treptat sfera. ca unitate de viaţă cotidiană)”.94. precum şi cu familia considerată ca unitateintergeneraţională (în particular. care poate fi denumită ca un grup format din părinţi şi copiii lor.  probleme noi. activitateade intervenţie socială realizată în scopul pregătirii. Printre preocupările cercetării pedagogice şi sociologice cu privire la educaţia în familie. În familie. fără să afecteze prioritatea acordată raporturilor părinţi-copii.. principală în stadiul actual al cunoaşterii.

Educaţia părinţilor cuprinde două aspecte: informarea şi formarea părinţilor pentru a organiza activitatea educativă cu copiii . coerent. Structura relaţiilor din familie şi valorile morale şi sociale pe care se întemeiază îi conferă acesteia caracterul de celulă a societăţii. aleg mijloacele adecvate. Principiile juridice şi morale pe care se întemeiază familia astăzi sunt stipulate şi legiferate în Codul familiei. Dimensiunile/obiectivele educaţiei în familie sunt:dezvoltarea fizică. La nivelul cunoaşterii comune. creează climatul familial cu puternice valenţe educative. Sociologii au în vedere pluralismul "modelelor familiale" şi al "modelelor educative". evalueazărezultatele). psihologii şi specialiştii în intervenţie socială utilizează termenul de "educaţie familială". Relaţiile. Relaţiile de egalitate şi respect reciproc. spirituală. fara a urmări însă în realitatea practică proiectecoerente. de înţelegere şi armonie. Relaţiile dintre membrii familiei pot fi de egalitate.34]. Educaţia părinţilor se ocupă cu pregătirea psihopedagogică a părinţilor în vederea abilitării acestora pentru a organiza şi desfaşura în mod eficient activitatea de educare şi de formare a copiilor.menajeră. conţinutul şi relaţiile familiei. orientat al acţiunii care are aparenţa unui demers raţional. document juridic care fundamentează principiile. de respect şi cooperare sau pot fi antagonice. ideea de "strategie" creează individului iluzia că este un subiect în raport cu constrângerile instituţionale.p.climatul şi viaţa din familie se răsfrâng pozitiv sau negativ asupra educaţiei copiilor. domestică. sexuală. conţinuturilor (valori. Nu există un "model" unic. Agenţii sociali acţionează sistematic. estetică. morală. însă sociologii preferă să vorbească despre "strategii educative ale familiilor " pentru a pune în evidenţă caracterul regulat. atitudini). civică. norme "generale" . sistemic. Viaţa din familie sintetizează într-o manieră particulară aspectele vieţii sociale. Pedagogii. educarea intelectuală. precum şi drepturile şi obligaţiile membrilor săi[3. asupra copiilor în vederea formării lor pentru viaţă.p. Conceptul "strategii educative ale familiilor" permite dezvăluirea finalităţilor.respectarea unor reguli. etică. în cadrul familiei. metodele proceselor educative care îi au ca actori pe membrii familiei (părinţi şi copii) în condiţiile în care educaţia familială se realizează preponderent ca "pedagogie implicită" şi nu ca "pedagogie explicită". conştient (în care actorii urmăresc un scop. ideal (dar. nici toate "modelele" nu au aceeaşi valoare). religioasă.53]. Expresii ca "modele educative" nu exprimă altceva decât clase de regularităţi pe care cercetătorii le pun în evidenţă observând configuraţiile conduitelor unor familii aflate în situaţii particulare[3. Educaţia în familie reprezintă ansamblul de influenţe exercitate.

studiu.76]. 49 ]. pe lângă competenţele disciplinare.educative.care s-au conturat în urma cercetarilor şi a practicilor educaţionale şi care asigură un climat educational pozitiv (să dai copilului sentimentul de securitate.2. p. [6. Intervenţia socio-educaţionala este definită ca un complex de măsuri care sprijină familia şi intervine în mecanismele care favorizează relaţiile intrafamiliale în sensul educaţiei familiei şi a educării copilului. dezvoltarea. să te interesezi de ceea ce face copilul. Conţinuturile care se transmit sunt selectate cu grijă după criterii psiho. cuvânt preluat apoi şi de romani. pedagogiei şi al psihologiei.se principiile didactice. să tratezi dificultăţile lui. Situaţiile de învăţare sunt construite premeditat de factorii responsabili din perimetrul acestei instituţii. în esenţă. academice. din faptul că ea este investită cu funcţia de a produce învăţare şi . Trebuie subliniat faptul că la ora actuală. să favorizeze creşterea. să ştii să le depăşeşti.pedagogice.învăţare iar atitudinile şi conduitele trebuie să fie apreciate şi evaluate. multe familii au nevoie de o educaţie solidă.Şcoala este o organizaţie care învaţă şi produce învăţare (learning organization). Comportamentul părinţilor trebuie să fie adaptabil la situaţiile de interacţiune cu copiii.. Specificul ei decurge. mai curând decât perfecţiunea) .factor primordial al educaţiei Un factor important al educaţiei sistematice şi continue îl constituie instituţia şcolară. Cei care realizează procesele formative sunt cadre specializate ce deţin. cel mai adesea prin activităţi în comun.Înţelesul etimologic al şcolii . nevoile. porneşte de la grecescul „schola”. informarea şi abilitarea părinţilor pentru a asigura învăţarea în familie a "profesiunii" de soţ şi de părinte[9. datoriile copilului. Educaţia se realizează în forme diverse. şi pe cele de ordin psihologic. să-l înveti pe copil cu independenţa şi asumarea responsabilităţii. [7.şcoala” în înţelesul de învăţământ în care instituirea şi educaţia tinerei generaţii se organizează şi se realizează sistematic. Familia contemporană este obiect de studiu pentru cercetarea ştiinţifică în domeniul sociologiei.ce înseamnă ocupaţie de timp liber. pedagogic şi metodic. elevii învăţând unii de la alţii. 11] 1.p. sentimentul că este dorit şi iubit. să respecţi sentimentele. prin latinescul „scola”. pag. si devenit mai apoi . educaţia şi instrucţia ajung într-un stadiu de maximă dezvoltare prin caracterul programat. activităţile educative se cer a fi structurate respectandu.La nivelul acestei instituţii. dată fiind starea precară a populaţiei din punct de vedere spiritual şi material. sunt dimensionate cele mai pertinente metode de predare. planificat şi metodic al activităţilor instructiv.ca instituţie socială şi educaţională. Şcoala . să eviţi conflictele. plăcere. şcoală. 6-8.

o decantare. asigură elevilor săi patru libertăţi de bază: libertatea de studiu şi pregătire. manierele păturii sociale din . b) valorificarea deplină a resurselor pedagogice în concordanţă cu cerinţele funcţionale ale proiectării curriculare. Analiza şcolii ca organizaţie socială presupune valorificarea modelului de raţionalitate managerială care corespunde istoric unei societăţi postindustriale de tip informaţional. de a persevera în realizarea sarcinilor dificile. familia. Dacă strădaniile sale.129. scrie. părinţii au demarcat principiile educaţiei familiale ţinând cont de obiceiurile. care stimulează creativitatea. pedepse.190] . îi vor aduce critici. de a pune munca înaintea plăcerilor de moment. procesul de învăţământ este un proces de creaţie: creativitatea se regăseşte în toate componentele şi activităţile sale. treptat va manifesta tendinţa de a munci susţinut.În esenţa sa. Atunci când este încurajat să facă asemenea lucruri şi este lăudat pentru realizarea lor. de adaptare la condiţii de schimbare socială rapidă. [11. artistice în corpusul de expectanţe şi de norme pedagogice sau în conţinuturile transmise: el operează o selecţie. c) îndrumarea metodologică a personalului didactic la niveluri de performanţă aflate în concordanţă cu cerinţele perfecţionării pedagogice. dacă va fi pus să arate ce poate şi va fi “derogat” de la muncă şi de la responsabilităţi. libertatea de exprimare şi libertatea de a fi ei înşişi. face adunări etc. p. Sub aspect axiologic. actul pedagogic nu se limitează la o simplă reproducere a valorilor morale. d) administrarea eficientă a instituţiei în concordanţă cu cerintele învăţământului. libertatea de explorare şi investigare. Şcoala este o instituţie delegată de comunitate să transmită un anumit set de valori.îşi structurează toate celelalte aspecte organizaţionale şi funcţionale în această direcţie.economic al familiei. În funcţie de statusul social. a îndeplinit un rol decisiv în educarea copilului.131. în loc să-i aducă laude. aşteptările. Influenţa dascălilor asupra dezvoltării concepţiei copilului despre sine şi a stimei de sine este foarte puternică. p. nemulţumirea profesorilor şi a părinţilor. ştiinţifice. o ierarhizare după criterii ce au în vedere relevanţele pedagogice ale unor seturi de valori. Acest model concepe organizaţia şcolară dintr-o perspectiva inovatoare care asigură: a) orientarea instituţiei spre obiective aflate în concordanţă cu cerinţele funcţionale ale sistemului de educaţie/ învăţământ. întotdeauna. În decursul istoriei. Şcoala. atunci copilul va dobândi treptat un sentiment de inferioritate legat de propriile sale capacităţi şi de incapacitate în raport cu alţii. Şcolarul mic (6-11 ani) dobândeşte noi deprinderi legate de activitatea lui educativă: desenează.

92-96]. în prezenţa colectivului de părinţi. să se informeze despre climatul social din care aceştia provin. Este necesară o redefinire a echilibrului educaţional dintre deciziile luate de şcoală şi iniţiativele venite din partea părinţilor . În cele mai multe cazuri. totul s-a rezumat la o colaborare superficială şi formală. Părinţilor li s-a impus obligaţia de a asigura frecventarea regulată de către copiii lor a cursurilor şcolare.p. În epoca dictaturii comuniste prestigiul şcolii a crescut foarte mult. elevii să fie întrebaţi din cele învăţate în cursul anului şcolar[18. rolul şcolii a devenit tot mai important. iar instituţia de învăţământ şi-a desfăşurat activitatea zilnică de instruire şi educare urmând ca la sfârşitul anului şcolar. Intenţia de a realiza o colaborare strânsă între familie şi şcoală a fost apreciabilă.53].care au făcut parte. şcoala trebuie să respecte acest principiu fundamental pentru orice tip de educaţie democratic. Elevii talentaţi la sfârşitul unui ciclu şcolar au fost orientaţi spre o formă de învăţământ superior. Diriginţii. p.5]. În urma evenimentelor din anul 1989 au intervenit schimbări esenţiale în procesul instructiv-educativ. În domeniul colaborării şcolii cu familia au intervenit schimbări esenţiale[18. dar rolul său. aveau obligaţia de a informa permanent familia despre rezultatele la învăţătură ale copilului si despre comportamentul acestuia. elev-familie-comunitate. la rândul lor. dascălii efectuau vizite la domiciliul elevilor. este recomandată abordarea unui stil empatic de comunicare între părţi. fiecare factor şi-a desfăşurat activitatea pe baza principiilor sale fără influenţarea celeilalte părţi. Înainte nu se putea vorbi despre o colaborare şcoală. s-a implicat în instruirea şi educarea tinerilor. Relaţia şcoală-familie s-a axat pe obligaţii părinteşti care au uşurat condiţiile bunului mers al activităţii şcolare. de-a lungul secolelor.Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea relaţiei şcoală. să participe la şedinţele cu părinţii. Promovând parteneriatul educaţional centrat pe educaţia elevului. Părinţii erau obligaţi să ţină legătura cu şcoala. Modul în care s-a realizat acest lucru lasă însă de dorit.familie.p. în diverse cadre de manifestare faţă de familie. în plan general. ca instituţie. Considera că instituţia şcolară are datoria de a manifesta o atitudine pedagogică pozitivă şi constructivă. Oamenii au văzut în şcoală o posibilitate de avansare în ierarhia socială. iar cei cu rezultate mai modeste şi-au terminat studiile mulţumindu-se cu cunoştinţe minime. După al doilea război mondial. a crescut doar în ultimele două secole. Scopul general al parteneriatului dintre educatori şi părinti este asigurarea caracterului pozitiv şi a coerenţei influenţelor educative ale tuturor factorilor implicaţi. Părintele şi-a achitat obligaţiile faţă de şcoală. Ocazional. Deoarece elevul petrece cea mai mare parte din timpul dezvoltării sale intelectuale şi morale într-un cadru instituţionalizat[9.Şcoala.

Şcoala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicaţi în acest proces de educare să poată să gestioneze resursele umane. activităţi casnice. ajutorul la rezolvarea temelor. prin activităţile elaborate. acţiunilor şi resurselor pe care părinţii le folosesc în perioada şcolarizării. cu importanţă pe iniţiativa responsabilă venită din toate părţile implicate în educaţia tinerilor. poate îmbunătaţi calitatea vieţii şi performanţele elevilor.p. deţinerea de funcţii în consiliile şcolare. pot dezvolta la elevi norme şi conduite sociomorale. pentru a spori şansele copiilor de succes şcolar şi social.discutarea alegerii cursurilor (curriculum la alegere) cu copilul etc.participarea la şedintele cu părinţii. Implicarea activă a părinţilor în educaţie Ansamblul strategiilor.. cadrele didactice care. îl are şcoala.3. elevii pot dobândi abilităţi metacognitive ce nu se regăsesc în procesul de predare-învăţare propriu-zis. activităţi şcolare. În cadrul unor astfel de programe. poate iniţia activităţi utile în şcoală sau în afara acesteia. Managementul parental cuprinde două categorii de activităţi: 1. pot dezvolta abilităţi şi conduite morale şi civice. poate forma abilităţi de gândire independentă şi critică etc[23. cel puţin acum. 1. acestea fiind asociate cu latura socială a tânarului elev. care nu mai rămâne un receptor pasiv al efectelor acţiunii educative a şcolii asupra copiilor lor. cu formarea unei educaţii profesionale formative. să aibă cunoştinţe de psihologie şi pedagogie. cu personalitatea lui. bazate pe experienţă şi creaţie individuală sau de grup. Şcoala poate deveni un loc fertil al proiectării. în competiţia şcolară. a fost denumit management parental[5.management parental” a apărut pentru a pune în evidentă caracterul activ al acţiunii educative a familiei. discuţii individuale cu cadrele didactice etc.În acest sens. 2. Este nevoie să se treacă rapid de la rolul autoritar şi unic al şcolii la un sistem de valori umaniste.32-35].41]. şcoala sprijină actorii implicaţi pentru a se cunoaşte pe sine şi pentru a înţelege normele si conduitele moral-civice. să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală. şcoala poate interacţiona dezinteresată cu familiile elevilor.p. Termenul de .sau a factorilor locali. asimilării şi dezvoltării unor programe de învăţare şi formare continuă. . Participarea familiei la viaţa şcolară a copilului. întrebările privind temele şcolare. în contextul actual. Rolul important.

şi au încredere în ceilalţi că pun înainte de toate interesul copilului. au dificultăţi în dezvoltarea cognitiva copiii care traiesc într-un mediu familial caracterizat prin dezacord rezultat de obicei dintr-o atitudine superprotectoare a mamei (nivel înalt de afecţiune. Sau pot avea un rol activ în conducerea şi luarea deciziilor necesare pentru planificare. în special acordul/dezacordul între părinti în legătură cu problemele legate de copil. recompense) a activităţii şcolare. norma de internalitate şi reuşita şcolii. cred în abilitatea şi dorinţa celorlalţi de a-şi îndeplini rolurile. cât şi de raportul dintre stilul familiei şi stilul şcolii. au unii faţă de ceilalţi o mare consideraţie. pe de altă parte[27. inclusiv ale acelora care au copii cu dizabilităţi sau dovedesc abilităţi de conducere . control şi exigenţă în evaluarea acestei activităţi. Reuşita şcolară depinde de un stil parental caracterizat printr-o combinaţie flexibilă de afecţiune şi sustinere parentală (încurajări. părinţii pot juca rolul de intermediari pentru şcoală. aceasta înseamnă relaţii în care părinţii şi profesorii se respectă unii pe ceilalţi. Dobândirea normei de internalitate se asociază cu stabilitatea practicilor şi rolurile parentale. În general. dezvoltare şi pentru educarea copiilor comunitãţii. Se pot oferi voluntar pentru a ajuta la activităţile şcolare sau la lucrul în clasã.98]. sfaturi. sprijinindu-i. încurajând un anumit comportament (precum cititul din plăcere). Angajamentul ca de pe construirea unor relaţii de încredere cu membrii familiilor. Dezvoltarea cognitivă este influenţată de nivelul coeziunii familiale. nivel scazut al afecţiunii exprimate). nivel scazut de exigenţă faţă de performanţele copilului.p. include câteva forme diferite de participare în educaţie şi la şcoalã. care respectă circumstanţele unice şi personale ale tuturor familiilor. Se pot implica şi mai mult ajutându-şi copiii în activitãţile şcolare. stabilind timpul şi spatiul necesare orelor de studiu. Construirea relaţiilor se îmbunătăţeşte atunci când şcolile utilizează practici centrate pe familie.Extinderea definiţiei sintagmei „implicare familială” este primul pas pentru ca şcolile să creeze locuri de învăţare mai incluzive şi mai productive pentru elevi şi adulţi[5. Părinţii pot sprijini comportamentul la şcoală al copiilor participând la activităţile şcolii şi răspunzând obligaţiilor şcolii. Reuşita şcolară a copilului este influenţată atât de stilul parental. Termenul „implicarea parentalã” folosit într-un sens mai larg. pe de o parte.76].p. control continuu şi substituirea activităţii personale a copilului) şi a atitudinii autoritare a tatălui (nivel înalt de exigenţă. În afara casei. cu deschiderea precoce a acestuia către câmpul cognitiv şi cu un joc subtil între . stilul educativ al familiei. cu atitudinile sistematice ale mamei de responsabilizare a copilului. Este recunoscută legătura dintre dezvoltarea cognitivă. ajutându-i la efectuarea temei şi ţinându-i sub observaţie.

copilul nu reuşeşte să păstreze anumite secrete familiale.  formele şi conţinuturile educaţiei familiale – părinţii îşi ajută copiii la înţelegerea unor conţinuturi şcolare. favorizează interiorizarea normelor si generarea unor motivaţii interioare pentru reuşită.91].  volumul şi distribuţia sarcinilor între membrii familiei .p.poli" sunt cadrele didactice. Copiii care nu dobândesc norma de internalitate sunt educaţi în familii în care presiunile scad odată cu înaintarea lor în vârsta. colegi ai copilului. îmbinat cu nivel înalt al suportului parental.  deposedarea familiei de puterea de a decide singură asupra copilului .ca rezultat implicit al evaluarii şcolare a copilului.  evaluarea activităţii parentale . pedepse nu conduc la reuşita şcolară. Tehnicile care mobilizează afecţiunea şi raţionamentul. . atribuie semnificaţie răspunsului copilului şi stima faţă de el.programul familiei este influenţat de viaţa socială a copilului. întăreşte pozitiv comportamentul copilului (încurajează reuşitele lui). rolurile parentale şi practicile educative sunt instabile.presiunea afectivă. părinti ai colegilor etc.afectat prin stări de satisfacţie sau deziluzii.  spaţiul familial . arata puţine stări negative faţă de copil. Tehnicile de impunere a puterii prin sancţiuni. tinde/oferă o justificare/explicaţie pentru răspunsul copilului. lasă copilului iniţiativa în timpul activităţilor de învăţare. are conduite reactive care facilitează învăţarea. frustrări.în orientarea şcolară ultimul cuvânt îl au structurile şi evaluările şcolare.  bugetul familial .  climatul emoţional al familiei .sistematic.organizat în funcţie de nevoile copilului şcolar.privind notele şi disciplina şcolară. stimulează gândirea copilului. tensiuni generate de viaţa şcolară a copilului. insatisfacţie.ai cărei . aspectele veţii familiale afectate de relaţia cu şcoala sunt urmatoarele:  timpul studiilor . când copilul are dificultăţi.. Stilul educativ matern este favorabil dezvoltării copilului şi adaptării lui şcolare atunci când: manifestă conduite proactive care ţin seama de capacităţile copilului.  ameninţarea intimităţii familiei .sume băneşti alocate pentru cheltuieli legate de şcoală.de la sarcinile menajere la sarcinile legate de susţinerea copilului în viata socială.Autoritatea paternă/parentală este o altă condiţie importanta a reuşitei şcolare [15. Potrivit unor cercetări vizând relaţiile dintre familie şi şcoală în societăţile occidentale contemporane.  introducerea familiei într-o reţea de sociabilitate . prin explicaţii şi dialog. încurajarea autonomiei şi control parental de tip "autorizat" .  accentuarea controlului părinţilor asupra copilului . furnizează copilului standarde de performantă.

obligându- le la o lărgire a orizontului informaţional. familie şi şcoală. ceea ce face ca activitatea cadrelor didactice să apară uneori nesatisfacatoare pentru unii părinţi.  creşterea complexităţii setului de roluri al cadrului didactic . Etapa de incertitudine profesională. formarea profesorilor neglijează relaţia între familie şi şcoală. nedecizional. Alte lucrări pun în evidentă influeţele exercitate de familie asupra şcolii:  familia introduce un intermediar în raporturile şcoală-copil .  contactele cu părinţii lărgesc reţelele de sociabilitate ale cadrelor didactice.p. ca sursă de ameliorare a activităţii.  contactele cu familia permit şcolii şi cadrelor didactice legitimarea propriilor decizii. această creştere a complexităţii rolurilor poate fi trăită de cadrele didactice în sens pozitiv.65]. 2. capătă şi un set de roluri în raport cu părinţii. .încrederea copilului în valorile şcolare şi în cadrele didactice.  participarea părinţilor la decizii. mijloace ale activităţii şcolare.prin reprezentanţii părinţilor în consiliile de  administraţie şcolară se repun în discuţie obiective.profesorii încep să recunoască influenţa factorilor familiali asupra rezultatelor şcolare dar părinţii continuă să creadă că şcoala este autosuficientă. formarea profesorilor abordează relaţia familie-şcoală ca o problemă secundară.şcoala este considerată o instituţie închisă. participarea părinţilor capătă un rol minor. asociaţiile de părinţ i nu suntîncurajate. părinţii nu participă la consiliile de administraţie şcolară. generând astfel sentimente de insecuritate şi încercarea cadrelor didactice de a "limita" amestecul" părinţilor în viaţa şcolii. continuă contactele formale cu părinţii.care. care nu influenţează mediul familial şi nu se lasă influenţată de el. apar organizaţii voluntare de părinţi. pe lângă rolurile avute în raport cu elevii şi administraţia şcolară. conţinuturi.  familia poate cere şcolii reconsiderarea timpului şi spatiului şcolar. Rezultă un impact reciproc dar şi ambivalenţa celor două instituţii educative. eficacitatea instituţiei şcolare depind şi de medierea familiei. apare tendinţa de a conserva atitudinea din perioada anterioară. sau negativ. În evoluţia relaţiilor familie-şcoală se deosebesc următoarele etape: 1. ca sursă de stres. contactele cu părinţii sunt rare şi formale.după criterii diferite. în consiliile şcolare. Etapa şcolii autosuficiente. cultural şi pedagogic [23. autoritatea şi satisfacţia cadrelor didactice.  activitatea cadrelor didactice este evaluată şi de părinţi . uneori contradictorii .

de profesori recunosc statutul şi rolul asociaţiilor de părinţi. administratorii şi politicienii insistă asupra importanţa relaţiei familie-şcoală. . consiliul şcolar include reprezentanţi ai (asociaţiilor) părinţilor cu rol decizional în problemele educaţionale. altele doresc întâlniri formale şi informale cu părinţii). unele preferă întâlniri informale. dar nu ca rezultat al "demisiei parentale". în societăţile contemporane.  familia cooperantă. ci ca o reacţie de autoapărare a părinţilor (care se simt culpabilizaţi dacă sunt invitaţi la şcoală când copiii lor intră în conflict cu normele şcolare).părinţii şi profesorii descoperă împreună că neîncrederea este puţin câte puţin înlocuită cu încrederea unora faţă de alţii. Din perspectiva părinţilor apar anumite tipuri de raporturi cu şcoala: de opoziţie.  altele contactează părinţii numai când activitatea şcolară a copilului impune eforturi concertate.grup de presiune. aşa cum nu se poate vorbi despre educaţia şcolară fără a ţine seama de raporturile şcolii cu familiile elevilor. de cooperare. unele reduc contactele cu familia deoarece consideră că activitatea şcolară trebuie realizată doar de specialişti).3. Totuşi.  familia partener . profesorii specializaţi (consilieri) tratează problemele excepţionale ale colaborării cu familia. nu se poate vorbi de educaţia familială fără a se lua înconsiderare raporturile familiei cu şcoala. Din perspectiva autorităţilor şcolare apar urmatoarele modalităţi de perceptie a familiilor:  familia client. Etapa de dezvoltare a încrederii mutuale.pentru negocierea mijloacelor necesare realizării obiectivelor stabilite de şcoală.  familia.pentru negocierea şi a obiectivelor şcolii împreuna cu familia. Contactele părinţilor cu şcoala se răresc atunci când copiii înregistrează eşec şcolar. formarea profesorilor abordează problema relaţiei cu familia ca una din problemele importante. de mediere. organizaţiile de părinţi sunt încurajate în activitatea şcolară.  familia garant. cum cred mulţi profesori. de delegare. relaţia cu familia este tot mai încurajată de şcoală. Modalităţi de percepţie a familiilor din perspectiva cadrelor didactice :  unele consideră că şcoala are sarcina instruirii iar familia sarcina educării (dintre acestea.  altă categorie de cadre didactice consideră că şcoala şi familia au atribuţii asemănătoare (dintre acestea.oferă informaţii pentru a facilita deciziile luate de şcoală.

sunt multe cărţi. Părinţii încep să evalueze. [7. p. elevii supradotaţi. iar elevii încep săstabileascã o oarecare autonomie şi independenţă faţă de părinţi. În lucrarea Management educaţional pentru directorii unităţilor de învăţământ. Mariana Dragomir precizează faptul că.apare o atitudine de a nu încuraja întâlnirile părinţi-profesori. din mai multe motive: şcolile sunt mai mari şi mai departe de casă. p. Aceste experienţe pot dezvolta cunoştinţele părinţilor şi pot creşte credibilitatea acestora în faţa personalului şcolii pe măsură ce îşi asumă roluri decizionale. păreri ale experţilor şi teorii:  Efectele implicării părinţilor se oglindesc în rezultatele elevilor.  Implicarea părinţilor în activităţile de conducere a şcolii le oferă acestora posibilitatea de a întelege ceva din structura şcolii şi din programele sale de instruire şi oferă o experienţă de bază în lucrul cu personalul şcolii. p. să accepte sau să refuze calitatea serviciilor oferite de şcoală.184-187. . părintele parcurge şapte paşi:  părintele „învaţă” –se informează asupra modului de conducere şi organizare a procesului instructiv educativ. Din partea elevilor . ca beneficiar revendică o transparenţă mai mare din partea şcolii.  Părinţii se implică mult mai mult pe parcursul nivelului preşcolar şi al claselor primare decât pe parcursul nivelului gimnazial sau liceal. Parteneriatul şcoală-familie în zilele noastre primeşte noi valenţe. p. părintele. curriculumul este mai complicat. Cadrele didactice nu sunt pregatite să negocieze cu părinţii mijloacele şi obiectivele educaţiei şcolare. În ceea ce priveşte bibliografia de specialitate referitoare la implicarea părinţilor.cu cât părinţii şi profesorii se informează reciproc. În general. 175].  Copiii dezavantajaţi au cel mai mult de câstigat din programele de implicare a părinţilor. p. articole şi rapoarte referitoare la implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor. în relaţia cu şcoala. cei cu slabe abilitãţi lingvistice şi alte grupuri de elevi se bucurã şi ei de efectele benefice asupra performanţei şcolare şi asupra dezvoltării afective ale implicării părinţilor în educaţia lor. evaluează calitatea ofertei educative. 177-183. copilul devine conştient căeste obiectul unui dublu control .184-191. .Implicarea părintelui are efecte pozitive asupra atitudinii elevului şi asupra comportamentului său social. 72-73.  . autonomia lui apare limitată.Totuşi. părinţii se implica din ce în ce mai puţin pe măsură ce copiii lor cresc. pentru care plăteşte (în calitate de contribuabil). fiecare elev are mai mulţi profesori. Aceste scrieri includ rapoarte de cercetare.  Elevii din cadrul şcolilor speciale.

relaţiile dintre copii . precum: comportamentul. alte studii au identificat şi efecte pozitive legate de adaptarea socială a copiilor. o existenţa oportunităţilor de implicare.furnizează dirigintelui sau învăţătorului informaţii despre comportamentul copilului în familie. vizând aspecte. adesea considerată una dintre cele mai importante caracteristici ale unei şcoli eficiente. Concluzii la capitolul 1 Părinţii au un rol esenţial în sprijinirea educaţiei copiilor prin colaborarea cu şcoala şi comunitatea.sprijină şcoala în realizarea unor proiecte şi activităţi. Implicarea părinţilor are efecte primare indirecte asupra imaginii de sine a copilului ca persoană care învaţă şi întăreşte aşteptările înalte ale părinţilor. Conform opiniilor exprimate de Hoover-Dempsey şi de Sandler (1995). Acesta presupune colaborarea între personalul şcolii şi familii. o credinţa că implicarea lor va influenţa educaţia copiilor.4. decizia părinţilor de a se implica în educaţia copiilor lor are la bază: o credinţa că ar trebui să se implice. Cercetările analizate arată că implicarea familiei în parteneriatul cu şcoala contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor. motivaţia şi competenţele sociale ale copiilor.  părintele ajută .  părintele devine o sursă de informaţie complementară . Colaborarea părinţilor cu şcoala are efecte pozitive pentru . frecvenţei şcolare şi la dezvoltarea responsabilităţii elevilor pentru activităţile şcolare. Parteneriatul educțional şcoală – familie este abordat ca o relaţie prin intermediul căreia personalul şcolii implică familia în vederea susţinerii copiilor pentru a avea succes şcolar. relaţia dintre elevi şi profesori.  părintele devine un suporter al imaginii pozitive despre şcoală – înţelege importanţa şcolii în formarea copilului său şi are o atitudine pozitivă faţă de şcoală.156-158] 1. de asemenea. p. Participarea părinţilor este. Serviciile de consiliere şcolară pot sprijini crearea unor parteneriate eficiente şcoală – familie. Pe lângă efectele pozitive ale participării părinţilor asupra achiziţiilor elevilor. [4. despre problemele de sănătate şi afective ale acestuia.

Metoda focus grupurilor Am început cercetarea cu o abordare calitativă a fenomenului studiat. implicarea părinţilor reprezintă o modalitate de a ajuta copiii în tranziţia acestora prin adolescenţă. mai puţine probleme comportamentale. 4) Rolul părinţilor în îmbunătaţirea relaţiei şcoală-familie. rată de prezenţă la şcoală mai bună. 8) Sugestii pentru îmbunătăţirea relaţei dintre şcoală şi familie. Tematica care a fost abordată în cadrul focus grupurilor 1) Comunicarea cu părinți.2.copii: rezultate şcolare mai bune. Astfel. pentru a investiga în ce măsură părinţii conştientizează importanţa stabilirii unor relaţii fructuoase între şcoală şi familie. 3) Stabilirea gradului actual de implicare a părinţilor în educaţia copiilor. 6) Avantajele unei bune colaborări cu şcoala. am aplicat metoda focus grupurilor. 2. Din acest motiv. abilităţi îmbunătăţite de citire şi scriere. cu efecte pozitive semnificative. 2) Necesitatea implicării active a părinţilor în viaţa şcolii. păreri pro şi contra). 7) Parteneriatele educaţionale cu familia (schimbări atitudinale. ELABORAREA PROIECTULUI DE CERCETARE 1. . 5) Bariere care intervin în interacţiunea dintre dascăl şi părinte. descrierea relaţiei cu şcoala.

Lipsa de timp derivă şi din faptul că părinţii încearcă adesea să munceasca în plus pentru obţinerea unor surse suplimentare de bani în bugetul familiei. au fost menţionate următoarele aspecte: 1) Cadrele didactice ar trebui să capaciteze toţi părinţii – indiferent de statutul lor educaţional şi socio-economic – pentru a fi implicaţi activ în experienţa şcolară a copiilor lor. deoarece programele sunt foarte complicate. şi te străduieşti să fii la curent cu noutăţile. este dificil de a exercita rolul de părinte. mai ales din punct de vedere financiar.. Pătrunzând în tematica sugerată.. aglomerate. în opinia părinţilor. . părinţii recunosc că relaţia dintre ei şi şcoală s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani. Nu-mi pot ajuta copilul la învăţătură.Ce înseamnă să fii părinte de şcolar în zilele noastre?”. cu un ritm de viaţă extenuant.. recunosc mulţi părinţi. deoarece programele şi manualele sunt complicate.Interviul a debutat cu o întrebare de ice-breaking :. retrăieşti anii copilăriei prin prisma propriului copil. este asigurarea celor necesare pentru trai: hrană şi îmbrăcăminte. constatam că suntem complet depăşiţi de complexitatea exerciţiilor şi de gradul mare de dificultate al sarcinilor şcolare. şcoala face eforturi mai intense pentru implicarea familială a familiilor mai educate şi stabile financiar . de asemenea au recunoscut că reuşesc cu greu să facă faţă necesităţilor copilului şi din punct de vedere al timpului alocat pentru instruire.. Înveţi multe lucruri noi.mai eşti o dată elev”. cu schimbările din societate. temele erau mai uşoare. Rareori. când furam puţin timp. dar mai există paşi de străbătut până la realizarea unei colaborări autentice. Din punct de vedere al suportului educaţional. părinţii nu-şi pot ajuta întotdeauna copiii în însuşirea materialului şi definitivarea temelor pentru acasă.Nu mai avem timp pentru lecţii. deoarece . uneori.” Câţiva părinţi au spus totuşi că este interesant să fii azi părinte cu copil la şcoală. În privinţa barierelor care obstrucţionează interacţiunea dintre dascăl şi părinte. Majoritatea afirmă că este foarte necesară implicarea activă a părinţilor în activităţile educative din şcoală şi de acasă. Trăim într-un secol al vitezei. Actualmente. Astfel te simţi din nou tanăr. ceea ce primează.” . interesante. Când eram noi elevi. .

Părinţii elevilor din Gimnaziul ‘Serghei esenin’. părerile sunt împărţite. Astfel. în mare parte. 5) Lipsa timpului. au mai declarat că:  unii învăţători sau profesori ar dori să implice mai mult părinţii în activităţile educative. Consiliul Reprezentativ al Părinţilor. barierele de limbaj şi cele culturale. distanţa dar şi indiferenţa din partea unor părinţi şi cadre didactice au fost considerate de asemenea bariere importante în cooperarea cu şcoala. ca organe adunătoare de bani. Sunt mulţi părinţi inhibaţi în a pune întrebări. o parte declară că ar dori să se implice. ei au constatat că este câteodată unilaterală. Părinţii sunt experţii atunci când vine vorba despre copii lor şi.În şcoală se apelează tot la părinţii care sunt activi în mod obişnuit. daţi la o parte.. 3) Comunicarea şcoală-părinte este un subiect pe care părinţii au pus mare accent. în cunoaşterea opiniilorpărinţilor şi luarea acestora în considerare. mă refer la părinţii cu o situaţie materială bună. trebuie să li se permită participarea activă la luarea deciziilor. Comitetul de părinţi al scolii. Consiliul de Administraţ ie este determinată de necunoaşterea rolului acestora în luarea deciziilor la nivelul nivelul instituţiei de învăţământ şi percepţia acestora că au doar calitatea de a fi „resurse financiare pentru diferite interese ale şcolii”. pe cât mai mult posibil.” 2) În ceea ce priveste implicarea părinţilor la luarea deciziilor în şcoală. dar unii dascăli nu se simt confortabil când trebuie să consulte reprezentanţii părinţilor în luarea unor decizii. fără rol în organizarea unor activităţi şcolare. Am simţit uneori că părinţii care sunt mai puţin capabili sunt marginalizaţi. . lipsa de interes a unor părinţi în viaţa şcolii este determinată şi de rolul pe care-l au în etapa actuală unele din comitetele de părinţi. însă mulţi dintre ei nu ştiu cum să proiecteze programe pozitive şi eficiente . care n-au fost cooptaţi în parteneriate cu şcoala. chiar dacă nu au înţeles mesajul cadrului didactic.. după cum şi părinţi care lasă prin tăcere impresia că au înţeles şi că sunt de acord cu tot ce a transmis cadrul didactic.” Alţii consideră că indiferenţa părinţilor faţă de includerea în Comitetul clasei.Şcoala ar trebui să facă toate eforturile pentru a include membrii familiilor în deciziile şi acţiunile care le afectează copiii. diferenţele de mentalitate. serviciul. . stereotipurile sunt considerate principalele disfuncţionalităţi în stabilirea unei comunicări deschise şi eficiente. Acestea sunt văzute. 4) Unele cadre didactice manifestă atitudini de superioritate în relaţiile cu părinţii.

muzică sau alte domenii.” Părinţii au încercat să aproximeze şi efectele benefice ale unei implicări active în viaţa şcolii. în special cei proveniţi din familii cu o situaţie materială precară. Mi-a plăcut însă să văd şi cum se comportă la şcoală în timpul orelor.. . Eu. . să se simtă utili şi apreciaţi şi să înţeleagă faptul că părerea lor contează în orientarea serviciilor pe care şcoala le oferă.  şcoala ar trebui să manifeste mai multă deschidere. cu aptitudini deosebite pentru sport.Dacă cooperezi cu şcoala poţi controla mai bine copilul. să îl cunosc ca şi elev. să determine părinţii şi membrii comunităţii să „vină la şcoală”. de a-i înţelege mai bine.  identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor. trebuie să-mi transport copilul de două ori pe săptămână la Cahul . cât şi ei personal:  au prilejul să cunoască munca cadrului didactic. şi..” .  se pot bucura de şansa de a fi aproape de proprii copii. Pe timpuri. achiziţiile acumulate de copil în şcoală.  colaborare mai bună. în consecinţă. nici satisfacţii majore morale şi materiale. de exemplu. de a afla modul în care se comportă într-un mediu diferit de cel din familie.. pentru a-i oferi posibilitatea de a învăţa dansuri populare. nu au posibilitatea de a fi descoperiţi şi promovaţi. metodele utilizate de acesta în instruire. reprezentanţii instituţiilor de învăţământ trebuie să ia iniţiativa de a-i invita şi a-i implica în activităţi şcolare concrete.Eu îmi cunosc cel mai bine copilul.” Părinţii admit că o relaţie bună cu şcoala are numeroase avantaje:  cunoaştere reciprocă. în opinia părinţilor. de care se pot bucura atât elevii. alţii ştiu cum sa procedeze dar nu mai au acea motivaţie de a lucra dezinteresat. reprezentanti ai cluburilor sportive mergeau prin şcoli pentru a descoperi tinere speranţe. . se tem să încerce.  copiii din mediul rural. de aceea pot oferi multe informaţii utile învăţătoarei despre el. deşi nu fac obiectul cercetării:  a scăzut calitatea predării-învăţării-evaluării. Copiii nu au condiţii pentru a-şi dezvolta talentul .deoarece nu mai au nici statutul social de odinioară. Alte probleme sesizate.

Părerile pro parteneriate au fost însă în proporţie covârşitoare : .Văzând cum procedează doamna învăţătoare la ore. Dar părerile sunt întrucâtva împărţite. dar au fost şi unii care le-au considerat inutile. Şi copilului meu i-a placut să formăm o echipă.  luarea în considerare a nivelului educaţional. părinţii elevilor de la şcoala din satul Alexanderfeld au declarat că acestea au determinat schimbări atitudinale într-o mare măsură. . unii afirmă că activităţile desfăşurate şi-au atins întru totul scopul scontat.  se iveşte oportunitatea cunoaşterii altor părinţi care au copii de aceeaşi vârstă.” Din discuţii am reţinut şi câteva doleanţe ale părinţilor:  părinţii vor să simta mai mult că sunt bineveniţi în şcoală. care au aceleaşi preocupări şi care întâmpină aceleaşi probleme.  asigurarea părinţilor cu informaţii despre cum să se implice în activităţile variate din şcoală. Nu mai sunt copil ca să mă joc.Nu îmi dau seama de multe ori cât să citesc cu el acasă..  se îmbunătăţesc abilităţile educaţionale ale părinţilor.Mi-a făcut plăcere să lucrez alături de copilul meu. . sau îmi pierd răbdarea şi îl pedepsesc. De cele mai multe ori îi spun direct răspunsurile.  copilul se simte mai sigur pe sine şi mai mândru când îşi vede părinţii în spaţiul şcolii.. cum să-i explic ce nu înţelege. iar copilul meu a avut multe de câştigat din acest lucru.” În ceea ce priveşte parteneriatele educaţionale cu familiile desfăşurate în anii anteriori. M- am simţit din nou ca un ştrengar pe băncile şcolii.. Acasă n-am timp pentru aşa ceva. atunci când ştie că munca şi reuşitele sale de zi cu zi sunt apreciate de cei dragi.Nu mai am răbdare şi timp pentru astfel de activităţi.. Lectoratele. carnavalurile. concursurile şi în general toate activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatului au topit pur şi simplu distanţa dintre mine şi invăţătoare.  monitorizare mai atentă a elevilor în pauze. mi-a fost mult mai uşor să-l sprijin după aceea la lecţii.  schimbarea atitudinilor conducerii şcolii. excursiile. a culturii şi a situaţiei de acasă a părinţilor.” Păreri contra: .”.  luarea în considerare a intereselor şi nevoilor părinţilor când se planifică activităţile.

Relatând experienţa trăită. discuţiile focus grup le-au oferit părinţilor posibilitatea de a sta timp de o oră sau o oră şi jumătate de vorbă unii cu ceilalţi. Am încercat. extrem de familiare. Părinţii nu numai că au identificat factorii pe care i-au intuit că influenţează implicarea lor. Au mai constatat care sunt obstacolele care incapacitează funcţionarea lor ca grup. ei au descris relaţiile cu şcoala. în scris. periodic. dansuri moderne). De fapt.  comunicarea rezultatelor la învăţătură.  şedinţele să fie stabilite dupa-amiază. Acest lucru nu este posibil în cadrul întâlnirilor formale dintre familie şi şcoală.  organizarea mai multor activităţi care să implice părinţii (ieşiri în parc.organizator al discuţiei. utilizând o formă de observaţie participativă.  mai multe înştiinţări telefonice sau scrise din partea învăţătoarei. unde părinţii sunt de multe ori spectatori la monologul dascălului. au arătat ce îi determină să meargă acolo dar şi ce fel de activităţi desfăşoară în sprijinul copiilor acasă. părinţii au arătat ce fac ca să îi ajute acasă şi la şcoală. şi implicit cu cadrul didactic. În timpul discuţiilor. dar şi despre satisfacţiile şi speranţele lor. răspunsurile fiind bogate în amănunte şi surprinzător de sincere.  mai multă preocupare din partea cadrelor didactice pentru descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor fiecărui copil. astfel încât să poată participa mai mulţi părinţi. Problemele solicitate. i-au motivat să vorbească în detaliu despre ele. Cel mai important lucru este că ei au conştientizat că au şi ei responsabilităţi vizavi de aprofundarea relaţiei cu şcoala. părinţii au amintit despre nemulţumirile şi temerile pe care le au. De asemenea. dar de asemenea au oferit sugestii pentru îmbunătăţirea relaţiei cu şcoala:  organizarea mai multor ore deschise cu participarea părinţilor. Pentru a valorifica ipoteza că colaborarea şcolii cu familia este o coordonată majoră a succesului școlar elevului am realizat şi un studiu de caz al şcolii . părinţii au vorbit despre felul în care ei încearcă să rezolve dificultăţile la învăţătură ale copiilor şi cum intervine şcoala pentru a-i ajuta să le depăşească. . Motivaţi de invitaţia de a vorbi despre speranţele pe care le pun în copiii lor. să reconstitui un tablou cât mai fidel şi complet al realităţii traite în această instituţie în perioada ultimilor 2 ani.  comunicare mai deschisă între părinţi şi învăţătoare.

Analiza a descoperit cinci condiţii cauzale: . apoi acestea le-am cuantificat în vederea clasificării sau ierarhizării lor. Apoi am contabilizat frecvenţa repetiţiilor tematice şi am reţinut pasajele reprezentative. Astfel. mai tarziu. am descompus ansamblul discursului în elemente mai simple. Părinţii au mai înteles că sunt aspecte din viaţa copilului pe care nu le pot afla decât de la şcoală.  să susţină motivaţia pozitivă a copilului pentru învăţarea şcolară. educaţional şi managerial.  observaţia directă. Materialul obţinut prin intervievare (focus-grupurile) l-am prelucrat utilizând tehnici ale analizei de conţinut. părinţii au realizat că este bine:  să ajute voluntar activitatea didactică. Analiza informaţiilor colectate redau imaginea stării actuale a relaţiilor dintre şcoală şi familie şi oferă totodată date utile pentru ancheta pe bază de chestionar.  să fie mai puţin reticenţi atunci când li se cere sprijin. În ceea ce priveşte impactul parteneriatelor. datorită lipsei de informaţie sau informaţiei incorecte.  prezintă o situaţie aflată în evoluţie. fără de care nu-şi pot forma o imagine corectă despre copilul lor şi că uneori judecă superficial unele aspecte referitoare la activitatea din şcoală.  observaţia participativă. Studiul de caz realizat îndeplineşte următoarele funcţii:  oferă un diagnostic al unei situaţii din punct de vedere social. Sursele utilizate pentru selectarea de date şi informaţii sunt:  documentele organizatorice şi administrative ale şcolii. astfel am convertit un material calitativ într-unul cantitativ. Interesul cercetării s-a îndreptat şi spre factorii ce îi determină pe părinţi să participe la şcolii la care învaţă copii lor.  descrie un fenomen dintr-o perioadă precedentă de timp cuprinsă între 2 si 5 ani. Scopul acestui studiu de caz este analizarea drumului parcurs de o instituţie şcolară din învăţământul preuniversitar pentru construirea unor parteneriate reale cu părinţii ştiind căapropierea şcolii de familie este o coordonată majoră a unei bune integrări a copilului în viaţa şcolară şi. Practic. inclusiv sprijinul material. în viaţa socială.

construirea şi susţinerea imaginii lui la şcoală. Instituţia s-a transformat atât fizic (a fost amenajat un cabinet de informatică. şcoala din Alexanderfeld a fost implicată într-un proces amplu de schimbare prin faptul că a iniţiat şi dezvoltat relaţii puternice cu comunitatea şi cu părinţii.o obligaţie ca măcar o dată pe semestru să meargă la şcoală să vadă ce e cu copilul lui. 2. verificarea relatărilor lui despre activitatea la şcoală. 5. o sală festivă. verificarea situatiei la invatatura si disciplina. dar relevant este faptul că mulţi nu conştientizează încă în totalitate importanţa şi efectele benefice ale implicării lor active în activitatea şcolară a copilului. cu puţine oportunităţi economice şi puţine locuri de muncă. îndeplinirea unei obligaţii. Ei consideră implicarea o obligaţie. Este localizată într-o zonă rurală.” Cu siguranţă mai sunt şi alţi factori care fac ca părinţii să participe la diferite activităţi în cadrul şcolii.. 4. pentru clasele I-VIIII.. deci nu sunt convinşi de importanţa covârşitoare a rolului lor însprijinirea activităţii şcolare a copilului. 3. În perioada 2013-2015. iar doamna altele”. 1. .şi de la învăţătoare.Studiul de caz determinarea nivelului iplicării părinților la creșterea succesului școlar elvului Studiu de caz Şcoala Gimnazială “Serghei Esenin” din satul Alexanderfeld Şcoala Gimnazială “Serghei Esenin” este o instituție de învăţământ public general.. pentru a-l mobiliza să facă mai mult văzând că şi pe mine mă interesează ce face.2.” .Pentru copil m-am dus. deoarece copilul poate să-mispună unele lucruri. Participarea părinţilor la şcoală reprezintă pentru unii intervievaţi . au fost renovate sălile de clasă.” Acolo unde părinţii nu au încredere în ceea ce le spun copiii lor despre ce fac şi ce se întâmplă la şcoală. motivarea copilului. 1. ei sunt determinaţi să afle .Deoarece copilul te vede acolo.. Efectivul şcolar este de 112 elevi în cele 9 clase . face mult pentru el. Motivarea copilului reprezintă condiţia cauzală despre care părinţii vorbesc în termenii următori: .

 un panou în şcoală unde se afişează diferite anunţuri pentru părinţi. Un obiectiv major al acestui program de schimbare a fost îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii elevilor.  crearea unui mediu în care copiii să se simta ca acasă.  schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de şcoală . Implicarea părinţilor în problemele şcolii se rezumă în cele mai multe cazuri la întâlniri . Relaţiile anterioare dintre părinţi şi şcoală: Înainte de aceastã schimbare.  informări regulate ale familiilor prin mesaje transmise părinţilor.  zi a „porţilor deschise“ pentru comunitate. Aceaste relaţii s-au îmbunătăţit prin implementarea de parteneriate reale între şcoală şi familie. Aceste parteneriate au urmărit să atingă următoarele obiective :  realizarea unei comunicări optime între părinţi şi dascăl.  atragerea părinţilor şi a altor membri ai comunităţii la şcoală. s-au utilizat multe mecanisme menite să consolideze implicarea părinţilor în problemele şcolii şi implicit în procesul de învăţare al copiilor:  un acord scris între şcoală şi părinţi.  învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectuală sub formă de activităţi comune : elevi-părinţi-cadre didactice. Acest lucru a fost posibil graţie determinării noului director.  creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare .  înlăturarea factorilor perturbatori în cadrul comunicării şcoală – familie . În ceea ce priveşte implicarea parentală s-a acordat o atenţie specială stabilirii unui mediu şcolar care să fie prietenos faţă de părinţi. ca voluntari. cât şi din punct de vedere al mentalităţii cadrelor didactice şi a atmosferei existente . care a condus un program de schimbare ce a contribuit foarte mult la îmbunatăţirea mediului de învăţare pentru copii. De asemenea. în care sunt evidenţiate drepturile şi obligaţiile şcolii. ale părinţilor şi ale copilului. între cei doi factori educativi era o relaţie foarte rece.  acordarea activităţii instructive educative la interesele părinţilor. s-a modernizat aparatura existentă etc.  chestionare pentru părinţi.  zi în care se sărbătoresc persoanele care ajută şcoala.).  intermedierea unor întâlniri între părinţi în cadrul şcolii.s-au făcut dotări tehnice.  cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor .

.. şcoala.Echipa şcoala-familie. mai ales în mediul rural. părinţii”  . Înlăturarea barierelor culturale şi a prejudecăţilor este necesară. s-a ajuns la concluzia că e nevoie de implicare şi colaborare pentru o educaţie valorică din perspectiva afectivităţii..parteneri în educarea copilului”  . garanţie a succesului şcolar”  .Împreună vom reuşi”  .. Comitetele de părinţi erau alese de învăţători sau diriginţi.  implicarea părinţilor în luarea deciziilor. Analizând răspunsurile date de părinţi şi din discuţiile cu aceştia.Copilul. Implicarea părinţilor şi a comunităţii în sprijinirea copiilor s-a realizat printr-un numar foarte mare de activităţi specifice: . În acest fel.  implicarea voluntară a părinţilor în problemele clasei şi ale şcolii.Şcoala. . cadrele didactice au propus o serie de acţiuni comune la care să participe atât elevii.. valorilor şi motivaţiei.Şcoala şi familia. şcoala a pus bazele unui program de participare care a promovat un model de colaborare cu părinţii şi a dezvoltat responsabilitatea civică şi spiritul de apartenenţă la comunitate. în educaţia elevilor:  îmbunătăţirea abilităţilor educaţionale ale părinţilor. în special la nivelul ciclului primar:  .Şcoala şi familia pe făgaşul cooperării eficiente”. implicit. atitudinilor. Din studiul de caz realizat se poate învăţa că: 1. Pentru ca parteneriatul să devină eficient. a cunoaşterii. Pe baza rezultatelor chestionarului. activităţile au devenit benefice.formale şi ocazionale sau la şedinţe semestriale.  sprijin acordat de părinţi copiilor la studiu şi în efectuarea temelor pentru acasă.Învăţător şi părinte. finalizându -se printr-o evaluare ce a vizat atingerea obiectivelor propuse. cât şi părinţii lor sau alţi parteneri educativi din comunitate.doi parteneri. dar aceasta era o simplă formalitate...desfăşurarea de parteneriate educaţionale cu părinţii. acelaşi scop”  . a trebuinţelor. familia şi copiii pe acelaşi drum”  .  dezvoltarea de noi metode de comunicare între şcoală şi părinţi. Primul pas în procesul de implicare a părinţilor a fost aplicarea unui chestionar la elevi şi părinţi cu privire la relaţiile existente între şcoală şi familie. Succese datorate implicării părinţilor în viaţa şcolii şi.

părinţii elevilor din clasa a II-a de la Şcoala Gimnazială “Serghei Esenin”. (Fig 1) . de interacţiune cu şcoala este evidentă.grupul A. Construirea relaţiilor se îmbunătăţeşte atunci când şcolile utilizează practici centrate pe familie. percepţia părinţilor privind deschiderea şcolii.grupul B. că vor beneficia de resurse educative care le sunt accesibile doar prin interacţiune. Acţiunile întreprinse de şcoală pot mări gradul de conectare şi de colaborare cu familiile şi reduc distanţa şi disonanţa dintre aceste două medii.3.părinţii elevilor din clasa a III-a de la Școala” Serghei Esenin”. Informaţiile obţinute din aplicarea chestionarelor la părinţi au fost structurate astfel: exercitarea meseriei de părinte (parenting). Stabilirea unui mediu cald. acţiunea educativă ar fi unilaterală şi fără efectul scontat. astfel. .părinte. nevoia de suport educativ. Comunitatea părinţilor este o sursă valoroasă de resurse umane. întâlnirile programate periodic şi comunicarea învăţător. Rămâne să identificăm modalităţile potrivite de a-i convinge nu doar pe unii părinţi. Analiza şi interpretarea informaţiilor din chestionare Metoda de cercetare utilizată este ancheta pe bază de chestionar. ci pe toţi părinţii că au numai de câştigat dacă se vor implica în parteneriate şcoală. 3. participarea părinţilor la luarea deciziilor în şcoală. 5. o şansă în plus copiilor lor. activităţile de voluntariat.familie. 2. sprijinul elevilor la învăţătura acasă. 2. 4. Pentru stabilirea nivelului actual de implicare al părinţilor la realizarea succesului școlar elevilor am aplicat chestionare între două grupuri: . Totuşi. Fără aportul familiei. primitor în şcoală este fundamentul tuturor programelor care îşi propun sã atragă părinţii. care respectă circumstanţele unice şi personale ale tuturor familiilor. comunicare coerentă şi că vor oferi. Acesta cuprinde un număr de 20 de întrebări cu răspuns închis. 6.

Reţeaua semantică de implicare a familiei în educaţie Din datele colectate. disciplină. am obţinut următoarele răspunsuri: Grupul A Grupul B Da Nu Da Nu Formare intelectuală 2 2 1 6 Disciplina 4 5 4 3 Conduita 1 1 2 1 Responsabilizare 3 1 5 3 . ( grupul A în proporţie de 94%. dezvoltarea morală şi responsabilizarea copilului ?”.88%).. reiese în primul rând că părinţii îşi îndeplinesc obligaţiile şi responsabilităţile de bază asigurând sănătatea şi securitatea copiilor. pregătirea celor necesare pentru şcoală şi asigurarea unor condiţii favorabile în locuinţă astfel încât să sprijine demersul educaţional al copiilor. Implicarea familiei în educaţie Exercitarea meseriei de Voluntariatul părinţilor părinte Întâlnirile programate Participarea părinţilor la periodic în școala luarea deciziilor în şcoală Sprijinul elevilor la Percepţia părinţilor privind învăţătură acasă deschiderea şcolii Figura 1. Următoarea tematică abordată este cea a priorităţilor educative ale familiei. iar grupul B. Consideraţi că i-aţi oferit copilului dumneavoastră o bună educaţie în familie cu privire la formarea intelectuală. Cuantificând răspunsurile părinţilor la întrebarea .

85% din respondenţi consideră că dânsa este interesată să comunice cu ei. Relatia şcoală. Mulţi părinţi consideră că la vârsta micii şcolarităţi copiii nu ar trebui să aibă responsabilităţi. părerile despre dorinţa învăţătoarei de a comunica şi abilitatea de a se face înţeleasă de toţi părinţii întrunesc procente mult mai scăzute . Cel mai neglijat aspect este crearea atitudinii deresponsabilitate la copii. analizând datele sondajului realizat cu grupul de părinţi B. deşi responsabilitatea este un lucru care se învaţă încă din pruncie. celor şapte ani de acasă” au pus accent pe latura educării comportamentale.Tabelul 1. Educaţia în familie (autoevaluarea părinţilor) Se poate observa că părinţii.53%. respectiv 64% în grupul B). mai mult decât atât. 73% dintre cei anchetati în grupul A consideră că învăţătoarea ştie cum să comunice cu părinţii. am constatat o asemănare între opiniile părinţilor în ceea ce priveşte timpul de care dispune învăţătoarea pentru comunicare. 100 90 80 70 60 50 relatie buna rela ție de pasivitate relatie conflictuala 40 30 20 10 0 Grupa A Grupa B Figura 2. formarea intelectuală întrunind procente ceva mai mici( 70% în grupul A..familie în viziunea părinţilor Referitor la comunicarea părinte-şcoală. în spiritul educaţiei . timpul constituie însă un impediment pentru cadrul didactic în comunicarea cu părinţii. respectiv 62%. În opinia a 70% dintre cei chestionati. . Copilul nu trebuie să crească cu obişnuinţa de a lăsa totul pe umerii altora sau de a-şi nega greşelile. Complementar.

În tabelul următor este prezentată opinia părinţilor de la cele două şcoli cu privire la natura domeniilor în care au fost consultaţi în luarea deciziilor. Participarea părinţilor la luarea deciziilor Unul dintre cele mai importante şi dezirabile domenii ale participării părinţilor este consultarea lor la luarea deciziilor în şcoală şi nu doar anunţarea lor sau aprobarea formală a unor decizii luate deja de conducerea şcolii. nu-82% . nu-12% da-12%. Studiul mi-a permis să aflu şi în ce măsură acordă părinţii suficient timp şi atenţie problemelor şcolare ale copilului.6%.. Grupul A Grupul B Bugetul şcolii da-88%. rareori 22%. în ce măsură acordă părinţii suficient timp şi atenţie problemelor şcolare ale copilului Analizând răspunsurile la întrebarea. nu-94% Activităţi educative da-82%. întotdeauna 24%. deseori 22%. deseori 45%. rareori 40%. . nu-22% da. Răspunsurile obţinute au fost următoarele : 70 60 50 40 Da Nu 30 20 10 0 Grupul A Grupul B Figura 3.Cât de des acordaţi sprijin copilului în efectuareatemelor şi sarcinilor de învăţare pentru acasă?” am remarcat că mulţi părinţi sunt deficitari la acest capitol: .grupul A: niciodată 9%.grupul B: niciodată 31%. întotdeauna 7%.

Grupul A Pentru valuntariat Impotriva valuntariatelor nu am o parere . 25%sunt împotrivă şi 10% nu au o părere bine conturată vizavi de acest subiect. Participarea părinţilor la luarea deciziilor (grup A si B) Sunt împărţite părerile părinţilor cu referire la faptul dacă şcoala ar trebui să le ceară ajutorul pentru astfel de activităţi (unii părinţi le consideră reminiscente ale perioadei comuniste): . nu-100% Curriculum la decizia şcolii da-100%. nu-0% Probleme de disciplină da-53%. nu-100% Tabelul 2.grupul B: 51% pentru voluntariat. 9% nu s-au decis .Activităţi extracurriculare da-100%. nu-0% da-100%.grupul A: 65% optează pentru implicarea părinţilor în activităţile de voluntariat. 40% împotriva voluntariatelor. nu-38% Probleme de sănătate şi siguranţă da-0%.nu-100% da-0%. nu-100% Evenimente şcolare da-62%. . nu-38% da-0%. nu-0% da-0%.nu-47% da-62%.

şcoala trebuie lăsată să-şi facă datoria. Odată ce a fost „delegată” să se ocupe de instruirea copiilor. fiind axaţi pe problemele propriilor copii şi. au obţinut soluţionarea acestora. Opiniile părinţilor sunt diferite cu privire la distribuirea rolurilor şcoală – familie. părinţii nu sunt obişnuiţi să-şi conjuge eforturile pentru soluţionarea unei probleme comune (85% nu au încercat o asemenea experienţă niciodată). Unii consideră ca familia are rolul principal în educaţie. respectiv 58%) este întrunit de părinţii care se orientează după o logică a reunirii eforturilor şcolii şi familiei în educarea copilului. Disponibilitatea părinţilor de a ajuta la şcoala Datele studiului mai indică faptul că părinţii ambelor grupuri au încercat să influenţeze anumite aspecte din viaţa şcolii în mod individual. care trebuie desfăşurată de specialişti. 18%. de obicei.B). respectiv 24%) consideră că educaţia este apanajul şcolii întrucât activitatea şcolară este o activitate specializată. . Din păcate. Grupul B Pentru valuntariat Impotriva voluntariatului Nu am o parere Figura 4 . O mică parte (6%. Cel mai mare procent(82%. deoarece copilul îşi petrece majoritatea timpului acasă (12 %.A.

Învăţătoarea ţine cont de 30% 70% 30% 70% opiniile părinţilor. Comunicarea cadru 88% 22% 62% 38% didactic-părinte este buna. . Sunt mulţumit de varietatea 72% 28% 36% 64% modalităţilor prin care şcoala încearcă se ne implice în activităţile ei. Sunt mulţumit de cantitatea 48% 52% 30% 70% şi calitatea informaţiilor oferite de şcoală. Şcoala depune eforturi 78% 22% 62% 38% pentru înlăturarea barierelor culturale şi emoţionale existente în relaţiile cu părinţii. Directorul şcolii este 82% 12% 42% 58% deschis spre comunicare Şcoala este un mediu 94% 6% 78% 22% prietenos pentru copii şi părinţi. Grupul A Grupul B Adevărat Fals Adevărat Fals Învăţătoarea mă tratează 100% 0% 94% 6% cu respect. Şcoala este locul unde se 42% 58% 36% 64% pot accepta puncte diferite de vedere.

Percepţia părinţilor privind deschiderea şcolii (ambele grupuri) În ceea ce priveşte această tematică. percepţia părinţilor despre deschiderea şi transparenţa şcolii este mult diminuată.40%. . În celălalt grup. rezultatele obţinute în grupul A au reliefat o atitudine şi percepţie pozitivă a părinţilor asupra deschiderii şcolii: 70% dintre afirmaţii au fost confirmate (am considerat un enunţ confirmat dacă răspunsurile afirmative au întrunit un procent mai mare de 50%). Tabelul 3. fapt dovedit de procentele reprezentând afirmaţiile confirmate.

astfel încât conlucrarea şi cooperarea cotidiana şcoală-părinţi să devină o experienţă firească. fundamentul social şi educaţional al familiilor. 4. 3. Comunicarea dintre şcoală şi familie este unul dintre instrumentele cele mai importante de stabilire şi menţinere a relaţiei de parteneriat între şcoală şi familie. motivarea copilului şi eficacitatea instituţiei şcolare depind într-o măsură deloc neglijabilă de această mediere. 2. autoritatea de care se bucură acestea. varietatea activităţilor implementate. cercetările întreprinse au validat următoarele aspecte: 1. Relaţiile de încredere şi respect între partenerii implicati în educaţie sunt indispensabile în crearea şi susţinerea conexiunilor şcolilor cu familiile. decât de rivalitate.atitudine marcată într-o mare măsură de insuficienţă şi . raporturi cu agenţii educaţiei formale. Privind în ansamblu relaţia dintre şcoală şi familie. Legăturile şcoală-familie nu sunt statice. Nivelul de aspiraţie al părinţilor vine în dezacord cu atitudinea lor faţă de tot ceea ce priveşte activitatea şcolară a copilului: comunicare şi activităţi împreună. Datele studiului indică necesitatea unei comunicari mai deschise între părinţi şi cadrele didactice. CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI Implicarea părinţilor în activitatea şcolară a copilului introduce un intermediar în raporturile şcoală-elev. reuşita sau eşecul. acţiunea fiecăruia venind să o completeze pe a celuilalt. aşa cum nu se poate vorbi despre educaţie şcolară fără a se ţine cont de raporturile şcolii cu familiile elevilor. Calitatea relaţiilor dintre învăţător şi părinţi reprezintă un predictor al calităţii educaţiei. control şi sprijin.şcoala şi familia – există mai degrabă un raport de complementaritate. Încrederea sau neîncrederea elevului în valorile şcolare şi în cadrele didactice. Între acţiunile educative ale celor doi factori educativi . ci constituie un fenomen complex care poate varia prin factori ca vârsta elevului. experienţa acestora. determinarea şi atitudinea cadrelor didactice de a continua drumul colaborării etc. În societăţile contemporane nu se poate vorbi despre educaţie familială fără a se ţine seama de raporturile familiei cu şcoala. 5.

uneori. Copiii sunt în mare parte neglijaţi din acest punct de vedere. 7. Anumiţi părinţi sunt pregătiţi să consacre puţin timp şi energie pentru participarea la activităţi. majoritatea părinţilor admit că o relaţie bună cu şcoala are numeroase avantaje şi chiar aproximează efectele benefice ale unei implicări active în viaţa şcolii. deci sunt conştienţi de importanţa cooperării dintre părinte şi învăţător. Stabilirea unui mediu cald. Unii dintre ei nu sunt disponibili decât în mod punctual să participe la un eveniment ( de exemplu să însoţească grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu). nu se bazează pe o singură acţiune. Toate acţiunile de atragere a părinţilor necesită acţiuni judicios planificate. 6. membrii comunităţii şi cadrele didactice să se întâlnească în mod organizat.  verificarea rezultatelor obţinute la învăţătură şi purtare. Construirea implicării parentale este o activitate multidimensionala. o datorie. interesul cercetării s-a îndreptat spre factorii ce îi determină pe părinţi să participe la activităţile şcolii la care învaţă copiii lor. dar relevant este faptul că sunt părinţi care nu conştientizează încă în totalitate importanţa şi efectele benefice ale implicării lor în activitatea şcolară a copilului. lăsaţi să se descurce singuri. 8.  construirea şi susţinerea imaginii lui la şcoală. primitor în şcoală este fundamentul tuturor programelor care îşi propun să atragă părinţii. Ei consideră participarea la activităţile şcolii mai mult o obligaţie.  verificarea relatărilor lui despre activitatea la şcoală. Pentru a verifica prima ipoteză formulată. Analiza a descoperit cinci condiţii cauzale:  motivarea copilului. adică în ce măsură sunt prezenţi părinţii în viaţa .  îndeplinirea unei obligaţii. să discute şi să ia decizii în mod democratic. dezinteres. astfel încât părinţii. Pe de altă parte. în vreme ce părinţii imaginează pentru ei scenarii utopice sau idealiste de reuşita viitoare. ci pe combinarea unui număr de acţiuni diferite cu scopuri similare. energie şi cunoştinţe pentru a putea aduce o contribuţie mai importantă şcolii. Alţii dispun de suficient de mult timp liber. Studiul comparativ a fost utilizat cu scopul de a determina care este nivelul actual de implicare al părinţilor. Cu siguranţă mai sunt şi alţi factori care determină părinţii să participe la diferite activităţi în cadrul şcolii.

părinţii au fost motivaţi. Deci. i mplicând familiile şi stabilindu-le responsabilităţi în acţiunea comună de educare a propriilor copii. chiar dacă nu sunt spectaculoase. întâlniri individuale. care le dispersează atenţia spre problemele ca inflaţia. Reticenţa pe care unii părinţi o mai au în raport cu instituţia de învăţământ este legată de caracterul formal. închistat. în care se manifestă la ora actuală aceste relaţii. Părinţii au nevoie de mai multă iniţiativă din partea şcolii: nu pot să participe la activităţi extracurriculare dacă nu se organizează astfel de activităţi.  dscăderea continuă a calităţii vieţii şi stresul social ce induc o dezorientare generală a părinţilor în câmpul realităţii sociale. excursii. lectorate. dacă nu sunt invitaţi la adunările şi consiliile întrunite. şedinţe cu părinţii. De aceea am ales două colective de elevi diferite: unul în care s-au organizat parteneriate cu părinţii în anii precedenţi. vizite. iar rezultatul a fost aproape de cel aşteptat. voluntariat. sprijin acordat elevilor la studiu acasăetc. şomajul. nu pot să participe la luarea deciziilor în şcoală. În acest prim colectiv. dezbateri. diferenţele faţă de grupul A sunt evidente. . Slaba intervenţie a părinţilor din grupul B mai poate fi interpretată şi ca o consecinţă a unui ansamblu de cauze din spectrul socio-economic si educaţional:  nivelul cultural scăzut. şi altul în care nu s-au desfăşurat astfel de activităţi.aceşti părinţi fiind deseori depăşiţi de sarcinile şcolare ale copilului.În colectivul cu slabă participare. Prin urmare.  experienţele educaţionale proprii ale părinţilor din perioada când au fost ei  nivelul economic redus. în care există participare parentală. programele diversificate oferă părinţilor mai multe oportunităţi de participare. se poate observa că părinţii sunt invitaţi să participe la activităţi foarte variate (lecţii deschise. activităţi în comun cu elevii etc).şcolii şi dacă parteneriatele şcolare sunt într-adevar modalităţi eficiente de întărire a relaţiilor cu părinţii. Analizând rezultatele chestionarelor am constatat că părinţii elevilor din primul grup au manifestat o participare semnificativă în toate domeniile: activităţi şcolare şi extraşcolare. de supraveghere şi control al acestora. Rezultatele studiului comparativ mai certifică un lucru: în grupul B se constată un nivel de implicare a părinţilor mai scăzut. activităţi de voluntariat. de participare la activităţile educative comune. De asemenea colaborarea cu învăţătoarea a fost evaluată pozitiv. părinţii nu iau parte decât la sedinţele şi festivităţile obişnuite.

În concluzie.in grupul B nu putem vorbi de colaborare si cooperare reală ci doar de relaţii tradiţionale părinţi-şcoală. În grupul A. Evidenţa cercetărilor întreprinse este pozitivă şi convingătoare: familiile au o influenţă majoră asupra educaţiei copilului iar atitudinile părinţilor faţă de şcoală sunt influenţate pozitiv prin proiectarea şi implementarea programelor de parteneriat. o şansă în plus copiilor lor. această situaţie este rezultatul a trei ani de muncă asiduă. comunicare coerentă şi că vor oferi. că vor beneficia de resurse educative care le sunt accesibile doar prin interacţiune. învăţătoarea şi părinţii sunt parteneri reali. părinţi şi membri comunităţii locale. astfel. rezultatele au apărut aproape instantaneu. Deci programele care dau cele mai bune rezultate durează o perioadă mai îndelungată (luni sau chiar ani) şi presupun participare intensă si constantă.familie. de activităţi comune părinte-elev-învăţătoare judicios planificate. . Relaţia dintre familie şi şcoală ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor educaţionale. desfăşurate sistematic şi evaluate continuu. cadre didactice. Parteneriatele şcoală-familie sunt eficiente în măsură în care ajung să depăşească obiectivele unui program şi se transformă într-un stil de viaţă al comunităţii şcolare formate din elevi. Rămâne să identificăm modalităţile potrivite de a-i convinge nu doar pe unii părinţi. ci pe toţi părinţii că au numai de câştigat dacă se vor implica în parteneriate şcoală. dar sunt mai vizibile pe termen mediu si lung. nevoia de interacţiune cu părinţii este evidentă.

Boca. Bontas.2000+. Constantin (2006). Cucoş. 4. Bocoş.şcoală. Vlad (2005). (2009).. Ana. Editura All. Bucureşti. Parteneriat în educaţie: familie. Institutul European. Iacob L. Agabrian. Iaşi.. 12. Cluj-Napoca. 14. Ghid pentru cercetarea în educaţie. 5. Tratat de pedagogie.. 6. Teoria şi practica cercetării pedagogice. (2008). Bezede. M. Baran-Pescaru. Băban. Irinela (2008). Ioan.Vasile. Parteneriatul şcoală-familie: abordări creative în contextul şcolii prietenoase . Iaşi. 7.. nr. Consiliere educaţionala . 8. Pedagogie.. revista Învăţământul primar. Editura All. . Bibliografie 1. Fetescu. Ed. Studiu de caz. Secrieru. Cluj-Napoca. Educaţia incluziva. Iaşi. Familia şi atitudinea copilului faţă de învăţătură. Editura Presa Universitară Clujeană. Ed. (1999). Polirom. Antonesei. Cozma. Nicolae. Mircea . Stefanescu.. M. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Editura Polirom. Bucuresti: 9. Editura Spiru Haret. Cucoş. Iaşi . Cercetarea pedagogică şi inovaţia în învăţământ. Editura Aramis.comunitate. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. (2003). 3. Polirom. Ionescu. Psihologie şcolară. (2010). Iaşi. (2004). Constantin (2009). Editura Paideia. L. (1997). Millea. Iaşi. Editura Polirom. 2. A. M. Bucuresti. 13. Bucureşti. (1992). Cristiana.comunitate. 10. Teodor. R. (2004).2. Bocoş. Bucuresti.familie. (2001). Adriana. Impreună pentru copii: grădiniţa şi comunitatea. Doina. Cosmovici A. Parteneriate şcoală. 11.

15. Ionescu. 26. Editura Stiintifica. la Z . Nicola. Arad. Iaşi. 18. Stǎnciulescu.. Educaţia în familie. Iaşi. Elizabeta (1997). Dorel. Pedagogie socială. . A. Gabriela. Timişoara. Bucureşti. Arad 17. Institutul European. Daniel. Stăiculescu. Managementul educaţional . 27. Repere şi practici actuale. (2007). Revista Calitatea Vieţii . I. Probleme ale unor şcoli din rural . Laurenţiu (2001). Editura Cartea Universitară. 19. Editura Polirom. Educaţie integrată şi educaţie inclusivă.(2006).. Bucureşti. Paul (2002). 16. Kelemen. Editura Paideia.studiu de diagnoză. 24. Gabriela . Bucureşti. Iasi. (2010). 23. Mic dicţionar al vieţii de familie . Iolanda. Stahl. Editura Didactica si Pedagogica. 3. Mihaela. Sociologia educaţiei familiale. Mitrofan. Negreanu Elisabeta. Editura Polirom. Editura Ştiinţificǎ. Bucureşti . (2004). Surdu M. Pedagogie. Bucureşti.un model centrat peîncrederea în şcoală . (2009). Orţan. Bucureşti. 20. civice şi recreative. Oradea. Familia şi şcoala: contribuţii la sociologia educaţiei. Editura de Vest. Managementul parteneriatului şcoală . Miroiu. Editura Academiei Române. Editura Universităţii Aurel Vlaicu. Mara. (2003). Metodica activităţilor culturale. Strategii didactice in educatia incluziva. Nicolae (1991) . Bucuresti. Surdu L.. nr. 25. F.familie. Kelemen. Învăţământul românesc azi . (2008). Ungureanu. Editura Universităţii Aurel Vlaicu. Camelia. Mitrofan. Şoitu. (1994). Familia de la A ….(2011). (2000). Editura Universităţii Spiru Haret. 28. 21. Pedagogia comunicării. 22. Editura Didactică şi Pedagogică.

.... Maria (2003)....... Sexul  Masculin  Feminin 2.. (2002). Profesia:...... ANEXE Anexa 1.. Voinea..29. Bucureşti.... CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI IMPLICAREA FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Am dori să cunoaştem cateva aspecte referitoare la implicarea familiei în educaţia copiilor şi a relaţiilor dintre familie şi şcoală. Editura Cartea Univesitara... 1..... Bucureşti..... 30. 4.. Editura „Aramis” ...... Mediul de provenienţă:  Urban  Rural 5.. Răspunsurile pe care le vom obţine nu vor fi comunicate nimănui în această formă..... Sociologia familiei .. Studiile efectuate a)Şcoala primară b)Şcoala gimnazială c)Liceu d)Studii superioare 3.. Starea civilă:  Căsătorit  Necăsătorit . I.... Vrasmas... Vă mulţumim... Consilierea şi educaţia părinţilor..... E......

Climatul familial 7. Se întămplă des ca atitudinea dumneavoastra faţă de copil să nu fie în concordanţă cu cea a dirigintelui? Da  Nu  Nu ştiu 9. Ţineţi cont de părerile şi sfaturile profesorului diriginte? a) Întotdeauna b) De cele mai multe ori c)Rareori e) Niciodată . Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s-a întâmplat la şcoală? a)Întotdeauna b)De cele mai multe ori c)Rareori d) Niciodata 8. Familie monoparentală ( dacă este cazul) datorată: a)Decesului b)Divorţului c)Necăsătoriei II. 6. Este necesar să insiste copilul dumneavoatră pentru ca să participaţi la şedinţele cu părinţii? Da Nu Uneori 10.

Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s -a întâmplat la şcoală? 8.Cum păstraţi legătura cu dirigintele copilului? 15.Ce consideraţi că ar trebui să facă scoala pentru a exista o mai bună colaborare între familie si şcoală? .Consideraţi că acordaţi timp suficient şi atenţie suficientă problemelor şcolare ale copilului? 16.Anexa 2 2.Cum apreciaţi contribuţia şcolii la succesul pesonalşi profesional al copilului dumneavoastră? 20.Ţineţi cont de părerile şi sfaturile profesorului diriginte? 11.Cum consideraţi colaborarea dumneavoastră cu şcoala? 12.Studiile dumneavostră? 3.Cât de des vizitaţi şcoala copilului dvs? 13.Mediul de provenienţă? 5.Consideraţi că i -aţi oferit copilului dumneavoastră o bună educaţie în familie? 21. datorată? 7.Cui credeţi că se datorează lipsa succesului şcolar al copilului dumneavoastră? 18.Chestionarul pentru părinţi 1.Profesia? 4. Vă rugăm să vă exprimaţi acordul în ceea ce priveşte regulile şi regulamentul şcolar .Care este motivul pentru care acordaţi atât de puţin timp discutării problemelor şcolare cu copiluldumneavoastră? 17.Se întămplă des ca atitudinea dumneavoastra faţă de copil să nu fie în concordanţă cu cea a dirigintelui? 9.Starea civilă? 6.Sexul? 2.19.Când vizitaţi şcoala copilului dvs? 14.Familie monoparentală.Este necesar să insiste copilul dumneavoatră pentru ca să participaţi la şedinţele cu părinţii? 10.