FAZELE PROCESULUI DE DOLIU

Faza 1: Acceptarea realitii pierderii. La nceputul doliului apare

un sentiment ca nu s-ar fi ntmplat. O soie afl o veste interesant i
se gndete: Trebuie s-i spun i soului meu. Nu pot, soul meu a
murit. In aceast faz este important acceptarea realitii, c
persoana nu mai exist i c nici nu se va ntoarce. Acceptarea trebuie
s aibe loc att la nivel intelectual, raional, ct i la nivel emoional.
Opusul neacceptrii realitii este negarea ireversibilitii pierderii, a
semnificaiei pierderii.

Faza 2: Trecerea prin durerea doliului. Nu toat lumea

experimenteaz aceeai intensitate a durerii sau simte n acelai fel,
dar este imposibil s nu experimentezi nici un fel de durere dup
pierderea cuiva drag. Negarea acestei faze reprezint a nu simi, adic
a bloca emoii i gnduri legate de pierdere prin stimularea doar a
emoiilor pozitive, prin alcool sau droguri.

Faza 3: Reglarea mediului n care persoana drag nu mai

exist. Exist trei tipuri de reglaj: reglajul exterior, reglajul interior i
reglajul spiritual. Reglajul exterior poate nsemna pentru o vduv a
face fa unei case goale, a crete copiii singur, a gestiona finanele.
Reglajul interior se refer la reglarea simului Eului, important fiind ce
efecte are pierderea asupra stimei de sine, a eficienei de sine. Exist
relaii n care stima de sine a unei persoane este dependent de
persoana de care sunt ataai. Reglajul spiritual se refer la modul n
care privim lumea, care dup o pierdere poate fi sever zguduit. O
persoan poate ncepe s-i pun ntrebri despre sensul vieii, despre
convingerile religioase: exist sau nu un Dumnezeu.

Faza 4: Re-cadrarea emoional a decedatului i continuarea

vieii. Worden (pg.35, 2002): Retragerea energiei emoionale de la
decedat i reinvestirea ei n alt relaie. Cu alte cuvinte a gsi ci prin
care s-l inem minte pe cel drag, s-l pstrm aproape i n acelai
timp s ne vedem de via.
Aceste faze difer n intensitate i durat n funcie de fiecare
persoan i de particularitile pierderii (ce a nsemnat persoana, dac
a fost o moarte ateptat sa nu, etc). Normalitatea doliului presupune
trecerea prin fiecare etap. In momentul n care apar blocaje la nivelul
uneia dintre aceste faze, se face trecerea la doliul complicat. Doliul
complicat implic: reacii de doliu cronice (se ntind pe o perioad
foarte lung de timp > 1 an), ntrzierea reaciilor la doliu (dup o
lung perioad de timp de la deces, persoana are reacii excesive de
pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatur cu
evenimentul traumatic iniial), reacii exagerate la doliu care pot
conduce la depresie clinic.
\

In urma studiilor facute pana acum se

presupune ca cel care poate sa spuna
ca a acceptat si poate trai cu
pierderea trebuie sa fi trecut prin
cateva faze:

1. sa recunoasca adevarul realitatii;

2. sa lase durerea sa patrunda si sa
nu caute sa formeze un zid in jurul
sau;
3. sa se adapteze la viata de zi cu zi si
la mediul inconjurator, sa isi reia viata
de la inceput, sa accepte si sa
traiasca cu pierderea copilului;
4. sa iubeasca viata si lumea ce il
inconjoara.

Normal ca multe reactii sau amintiri il vor mai face sa

treaca prin clipe de amaraciune, dar este mai bine sa
nu isi imagineze cum ar fi putut sa fie; in acest fel
 procesul doliului va dura foarte mult timp, unele
persoane ajungand sa traiasca numai in umbra lor.
Cand se poate spune ca o persoana a acceptat si a
trecut deja de perioada doliului?
Atunci cand persoana respectiva isi mai aduce aminte numai
din cand in cand si cand durerea nu ii mai controleaza viata.
Nu sunt deloc anumite reguli dupa iti poti da seama ca i-a
trecut deja. Ce spune stiinta este altceva decat realitatea, asa
ca lasam asta deoparte.
Fiecare om in parte are stilul sau de a trece de aceasta
perioada si nu cu anumite reguli care sunt sau au fost scrise
din concluziile altora. Unele persoane au nevoie de mai mult
timp, iar altele de mai putin, nu urmeaza o anumita regula
prestabilita

Doliul - vine in valuri si este de necontrolat.

Intr-o clipa esti bine, ai o zi buna, in care poti
sa-ti vezi de viata, si in clipa urmatoare esti
coplesit.
Numai el nu e aici, desi ar trebui sa fie. Apar din ce in ce mai multe
situatii in care ma gandesc lui i-ar fi placut asta sau el m-ar fi putut
ajutasi, mai presus de orice, senzatia aceea cumplita ca lipseste
ceva din viata mea zilnica, lipseste un martor si (acum, ca am crescut)
un beneficiar al vietii melesi asta ma sufoca. Acum, traiesc o viata in
care el isi are un locdar locul ala e gol
Regresia in doliu apare atunci cand reapar elemente care ne
legau de cel decedat si care fusesera inlaturate prematur. Mobila
din casa, hainele lui, poate chiar si orasul in care locuiau sunt
adeseori schimbate imediat de indoliati in dorinta lor de a trece
peste. Este de intelesasa cum spune Irvin Yalom, asa cum nu
ne putem uita fix in soare mai mult de cateva secunde, nu putem
nici constientiza pe deplin realitatea mortii celui drag mai mult
de cateva secunde o data.
Dar doliul este un dans o serie de pasi unii inainte, altii
inapoi. Daca nu intelegi asta, si alegi sa mergi ori numai inainte,
ori numai inapoi, vei plati un pret. Daca fugi de durere, ea te va
prinde din urma. Iar daca ramai incremenit in ea, te va consuma.