You are on page 1of 36

BAZELE ELECTROTEHNICII

Suport de curs

Se adresează studenţilor de la programe de studii de licenţă:
■ Automatică şi Informatică Aplicată
■ Mecatronică
■ Robotică
■ Ingineria Sistemelor Multimedia
■ Electronică Aplicată

Autor: Prof. dr. ing. Lucian Mandache
Universitatea din Craiova
Facultatea de Inginerie Electrică

An universitar 2014-2015

BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA, MCT, ROB, ISM, ELA) An universitar 2014-2015

Partea I
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE TEORIA CÂMPULUI
ELECTROMAGNETIC

Noţiuni introductive

Bazele electrotehnicii este o disciplină tehnică care studiază fenomenele electrice şi
magnetice din perspectiva aplicaţiilor lor practice.
Din cauză că fenomenele electromagnetice nu pot fi percepute direct de simţurile
umane, studiul lor este dificil şi se bazează pe un suport matematic relativ complicat. Astfel
de fenomene sunt percepute prin unele efecte sau consecinţe, cum sunt: efecte mecanice,
efecte luminoase, efect termic, etc. Deşi au fost percepute de om din cele mai vechi timpuri
(sub forma descărcărilor electrice atmosferice, spre exemplu), studiul lor sistematic a devenit
posibil odată cu dezvoltarea matematicilor superioare.
Au fost dezvoltate mai multe teorii care explică fenomenele electromagnetice, după
cum urmează:
- teoria macroscopică Maxwell-Hertz;
- teoria microscopică (Lorentz);
- teoria cuantică;
- teoria relativistă.
Teoria macroscopică Maxwell-Hetz, dezvoltată în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea, are o serie de limitări, dar răspunde suficient de bine aplicaţiilor comune din ingineria
electrică, energetică, ingineria sistemelor şi electronică, astfel încât va fi considerată ca
referinţă pentru studiul fenomenelor electromagnetice în cadrul cursului. Limitările acestei
teorii apar la viteze de deplasare comparabile cu viteza absolută sau frecvenţe ce depăşesc
spectrul specific aplicaţiilor tehnice comune. Celelalte teorii au valoare teoretică indiscutabilă,
însă complexitatea lor nu le justifică utilizarea pentru aplicaţii inginereşti obişnuite.
Teoria Maxwell se bazează pe principiul transmiterii la distanţă a acţiunilor mecanice
de origine electromagnetică (forţe şi cupluri) prin intermediul celor două componente ale
materiei: substanţa şi câmpul – concepte fundamentale ale acestei teorii; acestea sunt
considerate medii continue, făcându-se abstracţie de caracterul discret al substanţei.
Substanţa este constituită din corpuri care prezintă masă.

Pag. 2/36

BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA, MCT, ROB, ISM, ELA) An universitar 2014-2015

Câmpul este o formă de existenţă a materiei care poate exista atât în interiorul, cât şi în
afara substanţei, respectiv în spaţiul vid.
La baza tuturor fenomenelor electromagnetice stă conceptul de sarcină electrică. Deşi
sarcina electrică are caracter discret, purtătorii elementari fiind, la nivel microscopic,
electronii ( qe = −1.6 ⋅ 10 −19 C ) şi protonii ( q p = 1.6 ⋅ 10 −19 C ), teoria Maxwell o consideră ca

având caracter continuu perceptibil la nivel macroscopic.

Instrumentele cu care operează teoria Maxwell-Hertz sunt:
- Mărimi fizice (primitive şi derivate);
- Unităţi de măsură (fundamentale şi derivate);
- Legi;
- Teoreme.

Mărimile fizice sunt concepte asociate unor fenomene sau corpuri cu scopul de a
aprecia calitativ anumite însuşiri ale acestora. Mărimile primitive au fost introduse în cadrul
teoriei pe baza unor experimente asociate cu acţiuni mecanice (forţe şi cupluri). Câmpul
electric exercită acţiuni mecanice asupra corpurilor încărcate cu sarcini electrice aflate în
repaus, iar câmpul magnetic exercită acţiuni mecanice asupra corpurilor încărcate cu sarcini
electrice aflate în mişcare. Mărimile primitive ale teoriei Maxwell sunt:
1. Sarcina electrică q;
2. Intensitatea câmpului electric în vid E v ;
3. Inducţia magnetică în vid B v ;
4. Momentul electric p ;
5. Momentul magnetic m ;
6. Intensitatea curentului electric de conducţie i.

Sarcina electrică şi intensitatea câmpului electric în vid sunt introduse în cadrul teoriei
pe baza forţei lui Coulomb ce acţionează asupra unui corp de mici dimensiuni încărcat cu
sarcina q aflat în vid, într-un câmp electric cu intensitatea E v (fig. 1):
F = q ⋅ Ev

Pag. 3/36

3) este format dintr-o pereche de sarcini electrice de polarităţi diferite ( + q. într-un câmp electric cu intensitatea E v (fig. MCT. 4 Momentul electric este introdus pe baza cuplului mecanic ce se manifestă asupra unui dipol electric elementar aflat în vid. într-un câmp magnetic cu inducţia magnetică B v : C = m × Bv Momentul magnetic este asociat cu o spiră de mici dimensiuni (fig. Intensitatea curentului electric de conducţie este introdusă în cadrul teoriei prin intermediul forţei ce se manifestă asupra unui conductor rectiliniu filiform de lungime l parcurs de curent aflat în vid. parcursă de curentul i şi având aria ∆A : m = i ⋅ ∆A . ELA) An universitar 2014-2015 Tendinţă ∆A de rotire p Ev ∆A q F ∆l −q +q Ev Tendinţă de rotire i Fig. 1 Fig. situate la o distanţă relativă mică în raport cu spaţiul la care se raportează ( ∆l ). Momentul magnetic este introdus prin intermediul cuplului mecanic ce se manifestă asupra unei spire de dimensiuni foarte mici (buclă de curent) aflată în vid. Inducţia magnetică în vid este introdusă prin intermediul forţei care se manifestă asupra unei sarcini electrice q de mici dimensiuni aflată în mişcare cu viteza v într-un câmp magnetic cu inducţia magnetică B v (forţa Lorentz): F = q ⋅ v × Bv . 3 Fig. 4/36 . unde mărimea vectorială ∆A este perpendiculară pe planul spirei şi orientată în sensul opus de înaintare a unui burghiu care se roteşte în sensul curentului i. 2 Fig. Momentul electric asociat acestui dipol este definit prin expresia: p = q ⋅ ∆l .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. − q ) şi dimensiuni foarte mici în raport cu spaţiul la care se raportează (punctiforme). în prezenţa unui câmp magnetic cu inducţia magnetică B v (forţa Laplace): Pag. Un dipol electric elementar (fig. ROB. 4). ISM. 2): C = p × Ev . unde mărimea vectorială ∆l este vectorul de poziţie al sarcinii pozitive în raport cu cea negativă.

Dacă numărul mărimilor primitive este fixat în cadrul teoriei. kilogram. Vom folosi unităţile fundamentale ale sistemului internaţional MKSA raţionalizat (metru. care permit evaluarea cantitativă. Unităţile de măsură sunt concepte asociate mărimilor fizice. P în câmp electric Legea legăturii între mărimile B. M în câmp magnetic Legea transformării energiei în procesul de conducţie (Joule) Legea inducţiei electromagnetice (Faraday) Legea circuitului magnetic (Ampère) Legile de material Legea polarizaţiei temporare Legea magnetizaţiei temporare Legea conducţiei electrice (Ohm) Teoremele sunt afirmaţii cu caracter de generalitate restrâns. unde vectorul l are modulul egal cu lungimea conductorului. 5/36 . deduse prin raţionament pe baza legilor. tensiunea electrică. ROB.). Gradul lor de generalitate este limitat la anumite regimuri sau condiţii de Pag. ISM. eventual. puterea electromagnetică. Mărimile fizice derivate sunt introduse în cadrul teoriei pe baza unor raţionamente care folosesc mărimi primitive şi. care vor fi definite pe parcurs. numărul mărimilor derivate este nelimitat. H . Legile teoriei Maxwell-Hertz sunt grupate în două categorii: legi generale şi legi de material: Legile generale Legea fluxului electric Legea fluxului magnetic Legea conservării sarcinii electrice Legea legăturii între mărimile D. curentul electric de conducţie. secundă. Amper) şi mărimi derivate specifice. MCT. intensitatea câmpului magnetic. intensitatea câmpului electric în corpuri. alte mărimi derivate (exemple: fluxul electric. fluxul magnetic. ELA) An universitar 2014-2015 F = i ⋅ l × Bv . E . respectiv compararea mărimilor de aceeaşi natură. direcţia conductorului şi sensul curentului. etc. Observaţie: A nu se confunda mărimile fizice primitive cu unităţile de măsură fundamentale.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Legile sunt adevăruri (afirmaţii) demonstrate experimental al căror grad de generalitate este nelimitat.

teorema lui Ampère. ELA) An universitar 2014-2015 funcţionare. se disting următoarele regimuri de evoluţie ale fenomenelor electromagnetice: 1. toate mărimile fizice sunt constante în timp şi nu au loc transformări energetice: v=0 – corpuri în repaus. Teoria Maxwell foloseşte două constante universale: permitivitatea dielectrică a vidului ( ε 0 ) şi permeabilitatea magnetică a vidului ( µ 0 ). Exemplu: teoremele lui Kirchhoff. Prin urmare. ε0 ⋅ µ0 Regimurile de evoluţie ale fenomenelor electromagnetice Din punctul de vedere al teoriei Maxwell. 6/36 .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. ROB. percepute la nivel macroscopic sub forma curentului de conducţie continuu. fenomenele electrice (regim electrostatic) şi magnetice (regim magnetostatic) se produc independent unele de celelalte şi pot fi studiate separat. În acest regim. ISM. Regim static Se caracterizează prin corpuri în repaus. MCT. ∂ (•) = 0 – mărimi constante în timp. ∂t ∆W = 0 – lipsa transformărilor energetice. 2. Au loc numai interacţiuni de echilibru între corpuri şi nu se produc variaţii ale stării sistemelor fizice. ale căror valori în sistemul internaţional de unităţi sunt: 1 ε0 = F/m. etc. Toate mărimile fizice sunt constante în timp şi au loc transformări energetice sub formă de fluxuri de căldură: Pag. µ 0 = 4 ⋅ π ⋅ 10 −7 H/m . 4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅ 10 9 Între acestea şi viteza absolută există relaţia evidentă: 1 c= = 3 ⋅ 108 m/s . Regim staţionar În regim staţionar sarcinile electrice care stau la baza fenomenelor electromagnetice se deplasează cu viteze constante. teoremele reprezintă cazuri particulare ale unor legi.

4. Acest regim caracterizează circuitele electrice şi fenomenele care însoţesc funcţionarea lor la frecvenţe suficient de mici care permit concentrarea câmpurilor magnetice în miezurile magnetice ale bobinelor şi a câmpurilor electrice numai în dielectricii condensatoarelor. Acest regim caracterizează aplicaţiile specifice comunicaţiilor radio. – sarcini electrice în mişcare. ∂ (•) ≠ 0 – mărimi variabile în timp. fenomen explicat de legea lui Joule. Variaţia poate favoriza radiaţia câmpului electromagnetic la distanţe mari în raport cu dimensiunile sistemului fizic. v ≠ ct . – sarcini electrice în mişcare. Pag.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. ROB. În regim staţionar câmpurile electric şi magnetic coexistă. precum şi transformări energetice. ∂ (•) ≠ 0 – mărimi variabile în timp. ISM. 3. precum şi transformări energetice. ∂t ∆W ≠ 0 – prezenţa transformărilor energetice. Variaţia este suficient de lentă pentru a nu favoriza radiaţia câmpului electromagnetic la distanţe mari în raport cu dimensiunile sistemului fizic. în conductoarele parcurse de curent energia electromagnetică se transformă în căldură. Regim cvasistaţionar (lent variabil) În regim cvasistaţionar se manifestă viteze ale sarcinilor electrice şi altor mărimi fizice variabile în timp. ∂t ∆W ≠ 0 – prezenţa transformărilor energetice. v ≠ ct . TV. – sarcini electrice în mişcare uniformă (curent continuu). dar pot fi studiate separat. ELA) An universitar 2014-2015 v = ct . În acest regim. MCT. Regim nestaţionar (variabil) În regim cvasistaţionar se manifestă viteze ale sarcinilor electrice şi altor mărimi fizice variabile în timp. ∂ (•) = 0 – mărimi constante în timp. 7/36 . ∂t ∆W ≠ 0 – prezenţa transformărilor energetice. telefonie mobilă.

este nenulă ( q ≠ 0 ).BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. 5 Fig. ISM. se definesc mărimile derivate: densitatea volumică de sarcină electrică. ∆q d q ρ v = lim = . Starea de electrizare Starea de electrizare caracterizează corpurile a căror sarcină electrică totală. Dacă se consideră o porţiune de mici dimensiuni din suprafaţă ∆s (element de suprafaţă) căreia îi corespunde sarcina electrică ∆q (fig. ROB. 7 b) Pentru suprafeţe aflate în stare de electrizare se defineşte densitatea superficială de sarcină electrică ca mărime ce caracterizează local această stare. MCT. densitatea superficială de sarcină electrică se defineşte astfel: def . 6 Fig. densitatea volumică de sarcină electrică se defineşte astfel: def . Mărimea primitivă care caracterizează această stare este sarcina electrică: q SI = 1C (Coulomb) În legătură cu starea de electrizare. 8/36 . perceptibilă la nivel macroscopic. 6). ∆q d q ρ s = lim = . ρ v SI = 1C/ m 3 ∆v→0 ∆v d v ∆v ∆q ∆s ∆l ∆q ∆q Fig. Dacă se consideră o porţiune de volum de mici dimensiuni ∆v (element de volum) căreia îi corespunde sarcina electrică ∆q (fig. ELA) An universitar 2014-2015 Stările substanţei din punct de vedere electromagnetic 1. ρs SI = 1 C/m 2 ∆s →0 ∆s d s Pag. 5). densitatea superficială de sarcină electrică şi densitatea lineică de sarcină electrică: a) Pentru corpuri masive se defineşte densitatea volumică de sarcină electrică ca mărime ce caracterizează local starea de electrizare.

Dacă se consideră o porţiune de mici dimensiuni din lungimea firului ∆l (element de lungime) căreia îi corespunde sarcina electrică ∆q (fig. 10 Explicaţia fenomenului de polarizare temporară se găseşte la nivel microscopic. densitatea lineică de sarcină electrică se defineşte astfel: def . acesta capătă o formă elipsoidală orientată pe direcţia câmpului electric. În natură există însă şi materiale la care fenomenul de polarizare există chiar în absenţa unui câmp electric (polarizare permanentă). ISM. . – + – + – + E0 P – + ∆v – + +q – + −q – + ∆p – + Ep – + – + – + – + – + – + – + – + – + – + – + Fig. fenomenul de polarizare se manifestă în prezenţa unui câmp electric exterior şi încetează la dispariţia acestuia (polarizare temporară). apelând la modelul atomic propus de Bohr. sub acţiunea unui câmp electric exterior care exercită forţe de sensuri opuse asupra electronilor şi respectiv protonilor din nucleu. în dielectricul unui condensator apar concentrări de sarcini pe feţele aflate în vecinătatea armăturilor. ROB. ELA) An universitar 2014-2015 c) Pentru corpuri filiforme aflate în stare de electrizare se defineşte densitatea lineică de sarcină electrică ca mărime ce caracterizează local această stare. 8 Fig. 7). cu nucleul în centrul de simetrie. ρ l SI = 1 C/m . 9/36 . 9 Fig. ∆l →0 ∆l dl 2. Spre exemplu. astfel de materiale se numesc electreţi. 8). MCT. ∆q d q ρ l = lim = . concentrările de sarcini din dielectric au polaritate diferită faţă de sarcina depusă pe armătura învecinată (fig. Dacă în absenţa uni câmp electric exterior norul electronic al atomului este aproximativ sferic. În cele mai multe cazuri.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Pag.există concentrări de sarcini electrice de aceeaşi polaritate în anumite zone ale corpului. Starea de polarizare Starea de polarizare se caracterizează prin două proprietăţi importante ale unor materiale: .sarcina totală a corpului polarizat este nulă ( q = 0 ).

dacă toţi atomii sunt orientaţi după o direcţie preferenţială. MCT. fenomenul de polarizare este perceptibil la nivel macroscopic prin concentrări de sarcină electrică pe feţele laterale ale materialului dielectric (fig. Aşa se explică cum câmpul electric în dielectricii condensatoarelor este mai slab decât câmpul electric care ar exista între armături în absenţa dielectricului (în aer) în condiţii similare de încărcare. Starea de magnetizare Starea de magnetizare poate fi explicată tot apelând la un model atomic. Pag. O astfel de structură poate fi asociată cu un dipol elementar (descris într-un paragraf anterior). Cu referire la cazul condensatorului plan.a). 9). ISM. O mărime fizică derivată care caracterizează local starea de polarizare este polarizaţia electrică P şi reprezintă densitatea de volum a momentului electric (fig. În absenţa stării de magnetizare. ROB. astfel încât momentul magnetic rezultant devine nenul (fig. Prin urmare. orbitele electronilor sunt poziţionate aleatoriu (fig. cu sens opus faţă de câmpul exterior. astfel încât momentul magnetic rezultant (egal cu suma vectorială a momentelor magnetice ale buclelor de curent ce compun un domeniu) este nul ( m = 0 ). câmpul electric rezultant este mai slab decât câmpul exterior: E total = E 0 + E p . Etotal = E 0 − E p . momentul magnetic dt elementar fiind: d qe m = A⋅ ⋅n. În figură a fost reprezentat sensul câmpului electric exterior E 0 şi sensul câmpului creat de sarcinile de polarizare E p . 3. 10): def . 11. dt unde cu A s-a notat aria traiectoriei electronului şi cu n versorul normalei la suprafaţa delimitată de această traiectorie. 10/36 . ELA) An universitar 2014-2015 cu nucleul în unul dintre focare. traiectoriile electronilor au o orientare preferenţială.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Pentru corpuri magnetizate.b). ∆p d p P = lim = . 11. P SI = 1 C/m 2 ∆v→0 ∆v d v Semnificaţia lui ∆p este suma vectorială a momentelor electrice ale tuturor dipolilor elementari care ocupa volumul ∆v . Atomii pot fi asociaţi cu bucle de curent elementare (descrise intr-un paragraf precedent) întrucât norul d qe electronic poate fi comparat cu un curent de conducţie ie = .

Mărimea fizică primitivă ce caracterizează starea de conducţie este intensitatea curentului electric de conducţie.v. transformatoarelor şi maşinilor electrice rotative. dq i = dt Intensitatea curentului electric de conducţie (sau „curentului electric de conducţie”) este mărime scalară afectată de sens. definit ca sarcina electrică ce străbate secţiunea transversală a unui conductor în unitatea de timp: def . magnetic Corp magnetizat (nemagnetizat) (a) (b) Fig. Fenomenul se numeşte magnetizare permanentă şi este specific magneţilor permanenţi (naturali sau artificiali). iar la electroliţi purtătorii de sarcini electrice în mişcare sunt ionii pozitivi şi negativi. precum şi materiale la care fenomenul de magnetizare persistă după îndepărtarea câmpului magnetic care l-a generat. Există şi materiale la care fenomenul de magnetizare există în mod natural (minereuri de magnetită). prin convenţie că sensul este opus celui Pag. ISM. O mărime fizică derivată care caracterizează local starea de magnetizare este magnetizaţia M şi reprezintă densitatea de volum a momentului magnetic: def .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Starea de conducţie electrică Starea de conducţie electrică se manifestă în corpuri conductore solide sau lichide (electroliţi) şi constă în deplasări ordonate de sarcini electrice după direcţii preferenţiale.p. MCT. 11 Fenomenul se manifestă în anumite corpuri sub acţiunea unui câmp magnetic exterior şi încetează la dispariţia acestuia (magnetizare temporară). 11/36 . considerându-se. Este cazul miezurilor feromagnetice ale bobinelor. ELA) An universitar 2014-2015 Corp neutru d. ∆m d m M = lim = . ROB. M SI = 1 A/m ∆v→0 ∆v dv Semnificaţia lui ∆m este suma vectorială a momentelor magnetice ale tuturor buclelor de curent elementare care ocupă volumul ∆v . 4. La corpurile conductoare solide purtătorii de sarcini electrice în mişcare sunt electronii liberi.

ELA) An universitar 2014-2015 de deplasare a electronilor liberi in conductoare solide. ∆i J = n ⋅ lim . J SI = 1 A/m 2 . 12 Pag. ∆s →0 ∆s unde n este versorul normalei la secţiunea transversală a conductorului. respectiv coincide cu sensul de deplasare a ionilor pozitivi în electroliţi. 12): def . ROB. definită drept curentul electric de conducţie care străbate unitatea de suprafaţă a secţiunii transversale a unui conductor (fig. 12/36 . n J ∆s i Fig. MCT. O mărime fizică derivată care caracterizează local starea de conducţie electrică este densitatea de curent J . ISM.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA.

E SI = 1 V/m . P – polarizaţia electrică. 14 Versorul normalei la acest element de suprafaţă este n p . a treia mărime fiind o combinaţie a primelor două. Expresia matematică a legii: D = ε0 E + P . Legea fluxului electric Fluxul electric printr-o suprafaţă este o mărime fizică derivată. Pentru a o defini. iar în punctul P inducţia electrică este D p . 13/36 . În consecinţă. ELA) An universitar 2014-2015 Legile generale ale teoriei macroscopice Maxwell-Hertz Breviar 1. iar în medii nepolarizabile este suficientă o singură mărime. Unităţile de măsură ale mărimilor care intervin în lege: P SI = 1 C/m 2 (vezi starea de polarizare). D SI = 1 C/m 2 2. valabilă în orice regim de funcţionare şi în orice material. E – intensitatea câmpului electric în corpuri. Legea legăturii între mărimile de stare în câmp electric D – inducţia electrică. np Dp ∆s 2 ∆s1 P ∆s p (S) (S) ∆s n Fig.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Elementul de suprafaţă se consideră suficient de mic pentru ca D p să nu Pag. se consideră o suprafaţă oarecare (S) aflată în câmp electric (fig. ISM. MCT. 13 Fig. În cazul particular al mediului vid (mediu nepolarizabil) P = 0 şi D = ε 0 E . 13) pe care se pune în evidenţă un punct (P) în jurul căruia se alege o porţiune de mici dimensiuni din suprafaţă ∆s p . în medii polarizabile sunt necesare două mărimi fizice pentru a descrie complet starea câmpului electric. ROB.

divizată în n elemente de suprafaţă ∆s1 . ROB. D p ) Fluxul electric prin întreaga suprafaţă (S). Cu aceste notaţii. ELA) An universitar 2014-2015 prezinte variaţii de la un punct la altul al lui. d s = lim ∆s . 14) se calculează însumând toate fluxurile elementare. Calculul este cu atât mai precis. rezultă unitatea de măsură pentru fluxul electric în sistemul internaţional de unităţi: Ψ SI = 1C . numit flux elementar. Notând cu n versorul normalei la acesta. se exprimă vectorul ds = ds⋅n. Acestea provoacă apariţia unui câmp electric în spaţiul din vecinătate. 15. k =1 k =1 k =1 (S ) unde s-au folosit notaţiile: ∆s k = ∆s k n k . ∆s n (fig.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. reprezentat în fig. MCT. deci cu cât numărul lor este mai mare: n n n Ψ = lim n →∞ ∑ ∆Ψk = nlim →∞ ∑ ∆s k n k ⋅ D k = nlim →∞ ∑ ∆s k ⋅ D k = ∫ D ⋅ d s . …. Enunţul legii fluxului electric: Fluxul electric prin orice suprafaţă închisă este numeric egal cu sarcina electrică totală existentă în volumul delimitat de acea suprafaţă. Pentru a exprima fluxul electric prin suprafaţă închisă. se consideră o suprafaţă închisă Σ în interiorul căreia există corpuri încărcate cu sarcini electrice. orientat spre exterior. ISM. 14/36 . Fluxul electric prin elementul de suprafaţă ∆s p . Pentru a exprima analitic forma integrală a legii. a căror sarcină totală se notează qΣ (fig. care are modulul egal cu aria d s şi orientarea normalei n . n→∞ Din expresia de definiţie. 15). se exprimă forma integrală a legii fluxului electric: ΨΣ = q Σ sau ∫ D ⋅ d s = qΣ . Acesta se numeşte element de suprafaţă orientat. se pune în evidenţă un element de suprafaţă infinitesimal d s pe Σ . ∆s 2 . cu cât elementele de suprafaţă au dimensiuni mai mici. este produsul scalar: ( ∆Ψ p = ∆s p n p ⋅ D p = ∆s p D p cos ∠ n p . Σ Pag.

având ambii direcţia razei. care însă nu face obiectul studiului de faţă. Ne propunem să calculăm inducţia electrică şi intensitatea câmpului electric produs de aceasta într-un punct din vecinătate situat la distanţa r. astfel încât vectorii d s şi D sunt colineari. în forma cunoscută. prin punctul considerat construim o suprafaţă sferică Σ cu centrul în sarcina punctiformă (fig. câmpul electric are direcţie radială şi are aceeaşi intensitate (în modul) în toate punctele aflate la aceeaşi distanţă faţă de sarcina electrică care îl produce. fluxul electric prin suprafaţă sferică Σ (membrul stâng din legea fluxului electric) este: ΨΣ = ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s ⋅ cos 0 = D ∫ d s = D ⋅ 4 π r 2 . ELA) An universitar 2014-2015 Legea fluxului electric explică cum liniile de câmp electric sunt curbe deschise. Pag. ds D ds ds D q r Σ Σ qΣ Fig. cu P = 0 rezultă D q E= = . În acest scop. Prin urmare. 15/36 . Această concluzie decurge în mod evident din forma locală a legii ( div D = ρ v ) . ε0 4 π ε0 r 2 S-a regăsit teorema lui Coulomb. 16 Consecinţă a legii fluxului electric Se consideră o sarcină punctiformă q amplasată în vid. ROB. indiferent de poziţia elementului de suprafaţă pe sfera de rază r.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Σ Σ Σ Membrul drept din legea fluxului electric este: qΣ = q . 15 Fig. ISM. de unde rezultă q D ⋅4πr2 = q şi D = 4πr2 Din legea legăturii în câmp electric. pentru care vom aplica legea fluxului electric. MCT. 16). Din motive de simetrie.

În cazul particular al mediului vid M = 0 şi B = µ 0 H . Expresia analitică a formei integrale a legii face referire la o suprafaţă închisă Σ . a treia mărime fiind o combinaţie a primelor două. iar în medii nemagnetizate este suficientă o singură mărime. Expresia matematică a legii: B = µ0 H + M ( ). H SI = 1 A/m . 1m 2 Enunţul legii fluxului magnetic: Fluxul magnetic prin orice suprafaţă închisă este egal cu zero. ISM. În consecinţă. fluxul magnetic este: Φ= ∫ B⋅ds (S ) Unitatea de măsură pentru fluxul magnetic se numeşte Weber: 1T Φ SI = 1 Wb . în medii aflate în stare de magnetizare sunt necesare două mărimi fizice pentru a descrie complet starea câmpului magnetic. Cu notaţii similare celor folosite la legea fluxului electric. Pentru o suprafaţă oarecare (S) aflată în câmp magnetic. Unităţile de măsură ale mărimilor care intervin în lege: M SI = 1 A/m (vezi starea de magnetizare).BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. 16/36 . se exprimă forma integrală a legii fluxului magnetic: Pag. Legea fluxului magnetic Fluxul magnetic printr-o suprafaţă este o mărime fizică derivată care se defineşte în mod similar cu fluxul electric. ELA) An universitar 2014-2015 3. ROB. MCT. valabilă în orice regim de funcţionare şi în orice material. B SI = 1 T (Tesla) 4. dar cu referire la inducţia magnetică. care poate avea în interior şi în vecinătate orice corpuri aflate în oricare dintre stările specifice ale substanţei din punct de vedere electromagnetic. Legea legăturii între mărimile de stare în câmp magnetic B – inducţia magnetică în corpuri. H – intensitatea câmpului magnetic. 1 Wb = . M – magnetizaţia.

18). Pentru a enunţa legea. Aceasta se defineşte pentru o curbă închisă aflată total sau parţial în câmp electric. u SI = 1V . 17). care traversează corpuri sau spaţiul vid şi aflată în repaus sau în mişcare. reprezentate în fig. Notând curba cu C cu punctele de capăt a şi b (fig. Σ Legea fluxului magnetic explică cum liniile de câmp magnetic sunt curbe închise. 5. Notând curba cu Γ şi elementul de lungime asociat cu d l (fig. Această concluzie decurge în mod evident din forma locală a legii ( div B = 0 ) .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. ELA) An universitar 2014-2015 ΦΣ = 0 sau ∫ B⋅ds = 0. fiind valabilă în orice mediu şi în orice regim de funcţionare. ISM. care însă nu face obiectul studiului de faţă. care se defineşte în mod similar între două puncte oarecare ale unei curbe. se consideră o curbă închisă ( Γ ) aflată în câmp magnetic şi o suprafaţă care se sprijină pe aceasta ( S Γ ). 19. Γ Sub integrală este produsul scalar al celor două mărimi vectoriale. tensiunea electromotoare se exprimă ca integrala intensităţii câmpului electric de-a lungul curbei: eΓ = ∫ E ⋅ d l . a (C ) Unitatea de măsură în sistemul internaţional de unităţi pentru tensiunea electromotoare şi tensiunea electrică este Volt-ul: e SI = 1V . pentru corpuri în repaus şi în mişcare. 17/36 . Legea inducţiei electromagnetice (Faraday) Legea inducţiei electromagnetice explică o legătură între fenomenele electrice şi cele magnetice. tensiunea electrică între punctele de capăt ale curbei este: b u ab = ∫ E ⋅dl . Pentru a exprima analitic forma integrală a legii. ROB. Tensiunea electrică este o altă mărime derivată. Enunţul legii inducţiei electromagnetice: Tensiunea electromotoare de-a lungul oricărei curbe închise este egală cu viteza de scădere a fluxului magnetic prin orice suprafaţă care se sprijină pe acea curbă. Pag. MCT. este necesară introducerea unei noi mărimi derivate – tensiunea electromotoare.

MCT. d ∂B dt = dt ∫ Bds = ∫ ∂t ds− SΓ SΓ Γ dr unde v este viteza de deplasare a elementului de lungime d l asociat conturului Γ . 19). se exprimă forma integrală dezvoltată a legii: ∫ (v × B )⋅ d l . forma integrală a legii inducţiei electromagnetice este: d Φ SΓ eΓ = − . dt Ca urmare. ds B E b SΓ dl E (C ) dl dl Γ E a Γ Fig.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. ISM. 19 Cu aceste notaţii. ROB. ∂B ∫ E ⋅dl = − ∫ ∂t ds + Γ SΓ Γ unde cei doi termeni din membrul drept au următoarele semnificaţii: ∂B et = − ∫ ∂t ds SΓ Pag. 18 Fig. ELA) An universitar 2014-2015 Curbei îi este asociat elementul de lungime d l al cărui sens se alege arbitrar şi suprafeţei îi este asociat elementul de suprafaţă d s a cărui orientare este corelată cu sensul lui d l după regula burghiului: direcţia vectorului d s este perpendiculară pe suprafaţa infinitesimală d s . Prin urmare. membrul drept al legii se poate dezvolta astfel (se prezintă mai jos numai rezultatul): d Φ SΓ ∫ (v × B )⋅ d l . t unde cu r s-a notat vectorul de poziţie al punctului în care se evaluează inducţia magnetică în raport cu originea sistemului de referinţă. v = . iar sensul este cel de înaintare al unui burghiu care se roteşte în sensul indicat de d l (fig. câmpul magnetic în punctele sale este o funcţie de timp şi de poziţie: ( ). 18/36 . B ≡ B r. 17 Fig. dt Dacă sistemul fizic considerat este în mişcare faţă de un referenţial solidar cu observatorul.

pentru corpuri în repaus şi în mişcare. acestea nu au elemente în mişcare ( v = 0 ) şi funcţionează numai în regim variabil (în particular. 20). 19/36 . care se defineşte în mod similar între două puncte oarecare ale unei curbe. în curent alternativ sinusoidal). Γ Sub integrală este produsul scalar al celor două mărimi vectoriale. fiind valabilă în orice mediu şi în orice regim de funcţionare. Notând curba cu C cu punctele de capăt a şi b (fig. Notând curba cu Γ şi elementul de lungime asociat cu d l (fig. MCT. tensiunea magnetomotoare se exprimă ca integrala intensităţii câmpului magnetic de-a lungul curbei: ∫ u mΓ = H ⋅ d l . legea circuitului magnetic explică o legătură între fenomenele electrice şi cele magnetice. Aceasta se defineşte pentru o curbă închisă aflată total sau parţial în câmp magnetic. În particular. Este evident că legea inducţiei electromagnetice explică apariţia unui câmp electric (membrul stâng al formei integrale dezvoltate) în prezenţa unui câmp magnetic variabil în timp (primul termen din membrul drept) şi/sau dacă există mişcare relativă faţă de un câmp magnetic. fiind cauzată de variaţia ∂B câmpului magnetic în raport cu timpul ( ≠ 0 ). Componenta transformatorică a tensiunii electromotoare explică funcţionarea transformatoarelor electrice. Tensiunea magnetică este o altă mărime derivată. ∂t em = ∫ (v × B )⋅ d l Γ este componenta de mişcare a tensiunii electromotoare. funcţionarea generatoarelor sincrone la care câmpul magnetic ∂B este creat de un curent continuu ( = 0 ) apariţia tensiunii la borne este explicată prin ∂t mişcarea relativă între câmpul magnetic şi înfăşurările principale care joacă rolul curbei Γ . Componenta de mişcare a tensiunii electromotoare explică funcţionarea maşinilor electrice rotative. este necesară introducerea unei noi mărimi derivate – tensiunea magnetomotoare. ELA) An universitar 2014-2015 este componenta transformatorică a tensiunii electromotoare. Pentru a enunţa legea. ROB. ISM.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. care traversează corpuri sau spaţiul vid şi aflată în repaus sau în mişcare. 21). fiind cauzată de starea de mişcare a curbei Γ ( v ≠ 0 ). care poate fi constant sau variabil în timp (al doilea termen din membrul drept). Legea circuitului magnetic (Ampère) Ca şi legea inducţiei electromagnetice. tensiunea magnetică între punctele de capăt ale curbei este: Pag. 6.

Este pusă în evidenţă o suprafaţă care se sprijină pe curbă ( S Γ ). dt Curentul de conducţie total prin S Γ (notat Θ SΓ . Curbei îi este asociat elementul de lungime d l al cărui sens se alege arbitrar şi suprafeţei îi este asociat elementul de suprafaţă d s a cărui orientare este corelată cu sensul lui d l după regula burghiului (vezi legea inducţiei electromagnetice). 20 Fig. ROB. Pentru a exprima analitic forma integrală a legii. 21 Fig. se mai numeşte solenaţie) ţine seama de toate conductoarele aflate în stare de conducţie secţionate de S Γ (în fig. a (C ) Unitatea de măsură în sistemul internaţional de unităţi pentru tensiunea magnetomotoare şi tensiunea magnetica este Amper-ul: um SI = 1A . 22 Enunţul legii circuitului magnetic: Tensiunea magnetomotoare de-a lungul oricărei curbe închise este egală cu suma între curentul de conducţie total care străbate orice suprafaţă care se sprijină pe acea curbă şi viteza de creştere a fluxului electric prin acea suprafaţă. MCT. ISM. forma integrală a legii circuitului magnetic este: d ΨS Γ u mΓ = Θ SΓ + . 22 a fost reprezentat un singur conductor filiform). ds SΓ D H b dl H Θ SΓ (C ) dl dl Γ H a Γ Fig. 22).BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Cu aceste notaţii. ELA) An universitar 2014-2015 b u mab = ∫ H ⋅dl . se consideră o curbă închisă ( Γ ) aflată în câmp electric şi în vecinătatea unor conductoare aflate în stare de conducţie (fig. astfel încât în cazul general se exprimă ca integrala Pag. 20/36 .

iΣ curentul total care iese din aceasta (pentru cazul reprezentat în figură iΣ = i1 − i2 ) şi q Σ sarcina electrică din interiorul suprafeţei. Cu referire la fig. Ca urmare. SΓ d ΨSΓ d Termenul dt = dt ∫ D⋅ds se mai numeşte curent hertzian şi apare în prezenţa SΓ câmpurilor electrice variabile în timp. Γ SΓ SΓ care arată. că legea explică apariţia unui câmp magnetic (membrul stâng al expresiei de mai sus) în vecinătatea conductoarelor parcurse de curent (primul termen din membrul drept) şi/sau în prezenţa câmpurilor electrice variabile în timp (al doilea termen din membrul drept). Legea conservării sarcinii electrice Enunţ: Curentul electric de conducţie care părăseşte orice suprafaţă închisă este egal cu viteza de scădere a sarcinii electrice din interiorul suprafeţei. legea circuitului magnetic se poate exprima în forma: d ∫ H ⋅dl = ∫ J ⋅d s + dt ∫ D ⋅d s . sarcina din interiorul Pag.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. ELA) An universitar 2014-2015 de suprafaţă a densităţii de curent pe domeniul S Γ (vezi paragraful despre starea de conducţie electrică): Θ SΓ = ∫ J ⋅ds . 21/36 . forma integrală a legii conservării sarcinii electrice se exprimă analitic sub forma: d qΣ iΣ = − dt Consecinţe: a) Teorema I a lui Kirchhoff pentru circuite electrice Se înconjoară un nod de circuit cu o suprafaţă închisă (un exemplu este ilustrat în fig. se obţine forma particulară ∫ H ⋅dl = ∫ J ⋅d s . notând cu Σ suprafaţa închisă care delimitează volumul VΣ . ROB. În absenţa curentului hertzian. 24). 7. ISM. Întrucât pe conductoarele de conexiune nu există acumulări de sarcină electrică (acumulările de sarcină au loc numai pe armăturile condensatoarelor). 23. în mod evident. care presupune şi lipsa mişcării. MCT. Γ SΓ cunoscută ca teorema lui Ampère.

BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. − q3 . ISM. ROB. 25 b) Teorema I a lui Kirchhoff pentru reţele de condensatoare Se consideră un nod de circuit în care sunt convergente numai laturi cu condensatoare (fig. C 2 . sarcina totală q Σ este: Pag. + q 2 . Aplicând legea conservării sarcinii electrice în aceste condiţii pentru suprafaţa Σ . MCT. Prin urmare. deci −i1 + i2 + i3 = 0 . 23 Fig. 22/36 . nu există curent electric de conducţie care străbate suprafaţa ( iΣ = 0 ). 25) şi o suprafaţă închisă Σ care înconjoară nodul şi trece numai prin dielectricii condensatoarelor. Cum condensatoarele incidente la nodul considerat (de capacităţi C1 . ELA) An universitar 2014-2015 suprafeţei închise este nulă ( q Σ = 0 ) şi aplicând legea conservării sarcinii pentru suprafaţa Σ se obţine teorema I a lui Kirchhoff pentru circuite electrice: iΣ = 0 . iΣ i2 ds ds + q1 ds i2 C1 i1 −q1 Σ Σ − q3 i1 + q3 C2 +q2 VΣ i3 −q2 C3 qΣ Σ Fig. Pentru cazul exemplificat în fig. se obţine expresia: d qΣ =0 sau q Σ (t ) = constant dt care exprimă teorema I a lui Kirchhoff pentru reţele de condensatoare: Sarcina electrică totală a armăturilor condensatoarelor conectate la un nod de reţea se conservă. fără a fi intersectată de conductoare de conexiune. Curenţii au semnul plus dacă sensul lor convenţional coincide cu sensul elementului de suprafaţă d s (sens de ieşire din suprafaţa închisă sau din nod) şi au semnul minus în caz contrar. 24 iΣ = −i1 + i2 + i3 . C3 ) au câte o singură armătură în interiorul suprafeţei şi conform polarităţilor de încărcare alese arbitrar şi reprezentate în fig. 25 sarcinile electrice ale armăturilor din interiorul suprafeţei sunt −q1 . 24 Fig.

ROB. q 2 ' .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. În urma schimbării stării sistemului. 25. 26 Pag. expresia teoremei este: n n ∑ qk = ∑ qk ' . ISM. Expresia matematică a formei locale este: W pj = E⋅J . 23/36 . cu elementul vectorial d l ). ELA) An universitar 2014-2015 q Σ = −q1 + q 2 − q3 . Legea transformării energiei electromagnetice în procesul de conducţie electrică (Joule) Enunţul formei locale a legii: Densitatea volumică a puterii absorbită de un corp în stare de conducţie electrică şi transformată ireversibil în căldură este egală cu produsul scalar între intensitatea câmpului electric ( E ) şi densitatea curentului electric de conducţie ( J ). pj =1 . 26). dar suma lor se conservă: −q1 + q 2 − q3 = −q1 '+ q 2 '− q3 ' . În cazul general al unui nod în care sunt incidente n condensatoare. se păstrează aceeaşi convenţie de semne. sarcinile armăturilor se redistribuie şi devin q1 ' . q3 ' . MCT. Elementul de volum va fi: dv = d s ⋅dl dv S N dl ds J i E M u Fig. Se pune în evidenţă un element de volum de forma unui paralelipiped cu baza d s (element de suprafaţă asociat unei secţiuni transversale. k =1 k =1 8. SI m3 Se consideră un tronson MN dintr-un conductor parcurs de curentul i (fig. S-a obţinut expresia teoremei I a lui Kirchhoff particularizată pentru reţeaua de condensatoare reprezentată în fig. cu elementul vectorial d s ) şi generatoarea d l (element de lungime asociat unei fibre medii a conductorului.

ROB. rezultă puterea electromagnetică absorbită de acesta şi transformată în căldură: N N Pj = ∫ d Pj = ∫ p j dv = ∫ ∫ E ⋅ J ⋅d s ⋅dl = ∫ E ⋅dl ⋅ ∫ J ⋅d s = u ⋅i . Integrând expresia pentru întregul domeniu ocupat de conductorul considerat. Înlocuind P în expresia legii de legătură între mărimile de stare în câmp electric şi neglijând polarizaţia permanentă (vezi paragraful despre starea de polarizare). Legea polarizaţiei temporare Legea polarizaţiei temporare se referă la starea de polarizare şi stabileşte legătura între polarizaţia electrică ( P ) şi intensitatea câmpului electric ( E ): P = f (E ) . ISM. Pag. ε SI = 1 F/m ) rezultă D = ε0ε r E = εE . Cu notaţiile εr = 1 + χe (permitivitate dielectrică relativă a materialului. Legile de material ale teoriei macroscopice Maxwell-Hertz Breviar 1. astfel încât se poate calcula puterea corespunzătoare acestui volum: d Pj = p j ⋅ d v = p j ⋅ d s ⋅ d l . (Volum (Volum M (S ) M (S ) corp) corp) (Fibra (Sectiune medie) transversala) S-a obţinut forma integrală a legii lui Joule care exprimă faptul că puterea electromagnetică absorbită de un conductor (omogen sau neomogen) şi transformată în căldură este egală cu produsul între tensiunea la borne şi curentul prin conductor. se poate afirma că densitatea volumică de putere electromagnetică corespunzătoare este constantă în toate punctele lui. ELA) An universitar 2014-2015 Acest volum fiind de foarte mici dimensiuni. pentru materiale liniare dependenţa între cele două mărimi este de forma: P = ε0χe E . În particular. mărime adimensională supraunitară) şi ε = ε 0 ⋅ ε r (permitivitate dielectrică absolută a materialului. se obţine: D = ε 0 E + P = ε 0 E + ε 0 χ e E = ε 0 (1 + χ e ) E . MCT. unde χ e este o constantă de material adimensională pozitivă care se numeşte susceptivitate electrică.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. 24/36 .

25/36 . aceste materiale au ε r = 3 ÷ 6 . mărime adimensională) şi µ = µ 0 ⋅ µ r (permeabilitate magnetică absolută a materialului.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. astfel încât pot fi aproximate cu materiale liniare. Sunt aliaje pe bază de fier. materiale ceramice. Materialele magnetice liniare au susceptivităţi foarte apropiate de zero ( χ m ≅ 0 sau µ r ≅ 1 ). 2. Înlocuind M în expresia legii de legătură între mărimile de stare în câmp magnetic şi neglijând magnetizaţia permanentă (vezi paragraful despre starea de magnetizare). astfel încât sunt considerate materiale nemagnetice (exemple: aerul. ISM. MCT. Materialele magnetice folosite în mod curent în practica inginerească (cum sunt miezurile magnetice ale transformatoarelor şi maşinilor electrice) prezintă neliniarităţi puternice din punct de vedere al fenomenului de magnetizare. În particular. apa. se obţine: ( ) ( ) B = µ 0 H + M = µ 0 H + χ m H = µ 0 (1 + χ m ) H . Legea magnetizaţiei temporare Legea magnetizaţiei temporare se referă la starea de magnetizare şi stabileşte legătura între magnetizaţie ( M ) şi intensitatea câmpului magnetic ( H ): M = f (H ) . 27 este reprezentată caracteristica de magnetizare a unui material real (miezul magnetic al unui transformator de putere). metale şi aliaje neferoase. ROB. Spre exemplificare. unde χ m este o constantă de material adimensională care se numeşte susceptivitate magnetică. Cu notaţiile µ r = 1 + χ m (permeabilitate magnetică relativă a materialului. Astfel de materiale perturbă câmpurile magnetice în care sunt introduse. pentru materiale liniare dependenţa între cele două mărimi este de forma: M = χm H . pentru materiale Ca ordin de mărime. µ SI = 1 H/m ) rezultă B = µ 0µ r H = µH . ELA) An universitar 2014-2015 Materialele dielectrice folosite în mod curent în practica inginerească (cum sunt izolaţiile cablurilor şi dielectricii condensatoarelor) prezintă neliniarităţi neînsemnate din punct de vedere al fenomenului de polarizare. în fig. se numesc materiale feromagnetice şi prezintă fenomenul de saturaţie magnetică care nu permite magnetizaţiei să crească peste o anumită valoare.). Pag. etc.

această dependenţă este liniară şi poate avea două forme în funcţie de natura materialelor aflate în stare de conducţie. Ele au rolul de a concentra câmpuri magnetice intense în spaţii cât mai mici. σ SI = 1 Ω −1 m −1 = 1S/m (Siemens/metru) Ei SI = 1 V/m Pag. Pentru o mare parte dintre materialele folosite în practică. pe lângă forţele de natură electrică (forţe de tip Coulomb F = q E ). şi unor forţe de natură neelectrică (magnetică. a) Materiale neomogene În cazul general al materialelor liniare neomogene. iar E i se numeşte intensitatea câmpului electric imprimat. în care purtătorii de sarcini electrice (electronii liberi) pot fi supuşi. cum este cazul bateriilor chimice sau al generatoarelor rotative). ROB. M [ A / m] H [ A / m] Fig. 27 3. unde σ este o constantă de material numită conductivitate electrică. expresia formei locale a legii conducţiei electrice este: ( J = σ E + Ei ). Legea conducţiei electrice (Ohm) Legea conducţiei electrice se referă la starea de conducţie şi stabileşte legătura între densitatea de curent ( J ) şi intensitatea câmpului electric ( E ): J = f (E ) . ELA) An universitar 2014-2015 Materialele feromagnetice au permeabilităţi magnetice relative într-un spectru foarte ( ) larg: µ r = × 10 2 ÷ 10 5 . ISM. MCT. chimică.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. 26/36 .

intensitatea câmpului imprimat ( E i ) permite exprimarea forţelor de natură neelectrică în mod similar cu cele de natură electrică. respectiv F i = q E i . 27/36 . ELA) An universitar 2014-2015 Noua mărime fizică. ISM. MCT. ρ SI = 1Ω m . b) Materiale omogene În cazul materialelor liniare omogene. 28). câmpul imprimat nu apare şi expresia formei locale a legii conducţiei electrice devine: J = σE . astfel încât forţa totală căreia îi este supus un purtător de sarcină este F tot = q (E + E i ) . Se pune în evidenţă un element de lungime asociat fibrei medii a conductorului d l (cu elementul vectorial corespunzător d l ) şi se integrează forma locală a legii de-a lungul fibrei medii a conductorului MN: N N ∫ (E + E i )⋅ d l = ∫ ρ J ⋅ d l M M (Fibra (Fibra medie) medie) S N Ei E dl i J M u Fig.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. se consideră un tronson MN dintr-un conductor parcurs de curentul i (fig. expresiile σ formei locale a legii în cele două situaţii devin: E + Ei = ρ J pentru materiale neomogene. 28 Pag. ROB. 1 Cu notaţia ρ = . unde ρ se numeşte rezistivitate electrică. E = ρJ pentru materiale omogene Pentru a exprima legea conducţiei electrice pentru întregul domeniu al unui corp conductor (forma integrală).

este: u + e = R⋅i . d l ) = 0 o şi J ⋅ d l = J ⋅ d l ⋅ cos 0 o = J ⋅ d l . 30 .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. M M Reprezentarea simplificată a porţiunilor de conductor sub forma schemelor electrice: Fig. valabilă pentru o porţiune de conductor neomogen.pentru conductoare neomogene (cu sursă de tensiune electromotoare). tensiunea electromotoare nu apare şi legea conducţiei electrice în forma integrală este: u = R⋅i . În cazul conductoarelor omogene.rezistenţa electrică a porţiunii de conductor. MCT. M Cu aceste notaţii. densitatea de curent se exprimă în funcţie de curent (vezi paragraful despre starea de conducţie electrică): i J= S şi se înlocuieşte în relaţia de mai sus: N N N 1 ∫ E ⋅dl + ∫ Ei ⋅ dl = i ⋅ ∫ρ S ⋅dl . expresia rezistenţei electrice devine: N N 1 ρ ρ⋅l R= ∫ρ S ⋅dl = S ∫dl = S . deci ∠(J . R SI = 1Ω . 30 Pag. M N e = u eMN = ∫ Ei ⋅ dl .tensiunea la bornele MN ale porţiunii de conductor. M M M în care se identifică următorii termeni: N u = u MN = ∫ E ⋅dl .pentru conductoare omogene. e i R i R u u u = Ri u + e = Ri Fig.tensiunea electromotoare corespunzătoare porţiunii de conductor. 29 Fig. forma integrală a legii conducţiei electrice. ISM. Pentru porţiuni de conductor omogen. M N 1 R= ∫ρ S ⋅dl . cu secţiunea constantă S şi lungimea l. ROB. 28/36 . În ipoteza distribuţiei uniforme a curentului în secţiunea transversală a conductorului (S). ELA) An universitar 2014-2015 Dacă J || d l . 29 . Fig. filiforme.

MCT. pe un traseu arbitrar. ISM. 31 este ilustrată o bobină cu spirele realizate pe un miez magnetic prevăzut cu un interstiţiu ocupat de un material nemagnetic (numit întrefier).BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Curba delimitează suprafaţa S Γ . 32 şi se construieşte o curbă închisă ( Γ ) care urmăreşte spirele bobinei şi se închide prin exterior între bornele acesteia. Curbei i se asociază elementul de lungime d l orientat în sensul curentului. fenomen explicat de legea circuitului magnetic. se consideră bobina cilindrică fără miez magnetic din fig. Γ Pag. tensiunea la borne şi o linie de câmp magnetic. Pentru a determina această dependenţă. ϕ(t ) i (t ) M i N M N u (t ) N Γ SΓ uMN = u dl Fig. 30. ROB. 29/36 . 31 Fig. Bobina ca element de circuit Construcţie şi principiu de funcţionare Din punct de vedere constructiv. În fig. prezintă interes relaţia între curentul bobinei (i) şi tensiunea la borne (u). în spaţiul din vecinătate apare un câmp magnetic. 32 Din punct de vedere al comportării ca element de circuit. Cu ϕ s-a notat fluxul magnetic prin secţiunea transversală a miezului. Se aplică legea inducţiei electromagnetice pentru curba Γ : d Φ SΓ ∫ E ⋅dl = − dt . În figură sunt puse în evidenţă curentul bobinei. bobinele constau în fire conductoare înfăşurate (sub formă de spire) pe suporturi realizate din materiale magnetice (uzual) sau nemagnetice. La trecerea curentului electric prin firul conductor. 29 şi fig. ELA) An universitar 2014-2015 Observaţie: Dacă sensul uneia dintre mărimi este diferit faţă de sensul indicat în fig. atunci termenul corespunzător din formele integrale ale legii conducţiei electrice se ia cu semn schimbat.

dt Aceasta se numeşte ecuaţia de evoluţie a bobinei. prin urmare. tensiunea electromotoare de-a lungul conturului Γ este: ∫ E ⋅ d l = −u . dar cu semnul minus: M N u NM = ∫ E ⋅dl = − ∫ E ⋅ d l = −u MN = −u . ISM. respectiv zona de aer din vecinătate. L SI = 1 H (Henry) i Cu această observaţie. iar dacă se inversează limitele de integrare se obţine tensiunea la bornele bobinei cu sensul indicat în fig. ELA) An universitar 2014-2015 Integrala din membrul stâng se calculează considerând cele două tronsoane ale curbei: firul conductor al bobinei între bornele M şi N. fluxul magnetic prin suprafaţa S Γ din membrul drept al expresiei legii inducţiei electromagnetice este proporţional cu curentul bobinei. se numeşte inductivitatea proprie a bobinei şi este o constantă care depinde numai de caracteristicile constructive ale acesteia: def . Factorul de proporţionalitate se notează cu L. 32. Pag. N M ( aer ) ( aer ) Firul bobinei este parcurs de curent ( J ≠ 0 ) şi este un conductor omogen cu rezistenţa neglijabilă ( ρ = 0 ). ROB. Γ Sistemul fizic fiind liniar. MCT. Φ S Φ SΓ = L ⋅ i sau L = Γ . Γ M N ( fir ) ( aer ) Al doilea termen din membrul drept este chiar tensiunea electrică între punctele N şi M. 30/36 .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. M ( fir ) Prin urmare. de la borna N la borna M: N M ∫ E ⋅dl = ∫ E ⋅dl + ∫ E ⋅dl . derivata fluxului devine: d Φ SΓ d = (L ⋅ i ) = L d i dt dt dt Înlocuind acum membrul stâng şi membrul drept în expresia legii inducţiei electromagnetice exprimată anterior pentru curba Γ . fapt explicat de legea circuitului magnetic. din legea conducţiei electrice rezultă: N E = ρJ = 0 şi ∫ E ⋅dl = 0 . rezultă relaţia căutată între tensiune şi curent pentru bobina liniară: di u=L .

d l ) = 0 o şi H ⋅ d l = H ⋅ d l ⋅ cos 0 o = H ⋅ d l . ROB. cu elementul de suprafaţă d s orientat în corelaţie cu sensul lui d l . Din considerente de simetrie. este suma curenţilor tuturor spirelor care intersectează suprafaţa S Γ : Θ SΓ = N ⋅ i . ISM. fiind tangenţi la linia de câmp. 33 cu N spire şi un miez magnetic cu permeabilitatea magnetică µ . cu raza medie Rmed şi secţiunea transversală S . se parcurg următorii paşi: 1) Se consideră bobina parcursă de un curent de valoare arbitrară i. conform legii circuitului magnetic. Γ Tensiunea magnetomotoare din membrul stâng se calculează ţinând seama că vectorii H şi d l . se calculează intensitatea lui (H) aplicând legea circuitului magnetic pe o linie de câmp care urmăreşte fibra medie a miezului (curba Γ ): ∫ H ⋅ d l = ΘS Γ . deci bobina se comportă ca un scurtcircuit în curent continuu. 31/36 . ∠(H . H are acelaşi modul în toate punctele curbei Γ : ∫ H ⋅ d l = H ∫ d l = 2πRmed H . 33 Pentru calculul inductivităţii proprii. Exemplu de calcul al inductivităţii proprii a unei bobine Se consideră bobina din fig. 2) Considerând câmpul magnetic distribuit uniform în secţiunea transversală a miezului magnetic.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. de formă toroidală (inelară). Pag. ELA) An universitar 2014-2015 Observaţie: Ecuaţia de evoluţie arată că dacă curentul bobinei este constant în timp (curent continuu). Γ Γ Solenaţia Θ SΓ prin suprafaţa S Γ de forma unui disc cu raza Rmed . MCT. tensiunea la borne este nulă. sunt colineari: H || d l . SΓ i Rmed S N ⊗ ds dl Γ H Fig. Acesta determină apariţia unui câmp magnetic concentrat în miez.

i 2πRmed 2πRmed de unde se observă că aceasta depinde numai de caracteristicile constructive ale bobinei şi nu depinde de curent. Aplicaţie numerică: N = 100. 2πRmed 4) Se exprimă inductivitatea proprie din relaţia ei de definiţie: Φ µN 2 S µ µ N 2S L= = = 0 r . în ipoteza deja enunţată a câmpului distribuit uniform în secţiune. condensatorul electric constă în două armături realizate din materiale conductoare care pot acumula sarcini electrice. Rmed = 4 cm. cilindrice. 34 este reprezentat un condensator plan şi au fost puse în evidenţă câteva linii de câmp electric. ELA) An universitar 2014-2015 Aici toţi curenţii au semnul plus pentru că sensul lor coincide cu sensul lui d s (explicaţia provine din faptul că vectorii J şi d s au aceeaşi direcţie şi acelaşi sens. unghiul dintre ei este zero şi în produsul scalar din expresia generală a solenaţiei apare cos 0 o = 1 ). rezultă: N ⋅i 2πRmed H = N ⋅ i . S = 4 cm 2 . 2πRmed 3) Se calculează fluxul total al bobinei Fluxul magnetic prin secţiunea transversală a miezului magnetic (numit flux fascicular). ROB.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. este: N ⋅i Φf = ∫ B ⋅ d s = B ⋅ S = µH S = µ 2πRmed S . (S ) Acesta este identic cu fluxul prin suprafaţa delimitată de o singură spiră a bobinei. MCT. −2 2 ⋅ π ⋅ 4 ⋅ 10 Condensatorul electric ca element de circuit Construcţie şi principiu de funcţionare Din punct de vedere constructiv. separate de un material dielectric (de regulă. sferice). 32/36 . Pag. 4 ⋅ π ⋅ 10 −7 ⋅ 2000 ⋅ 100 2 ⋅ 4 ⋅ 10 −4 L= = 4 ⋅ 10 −2 H = 40 mH . µ r = 2000. Armăturile pot avea diverse forme (plane. În fig. ISM. Fluxul total corespunzător celor N spire este: µN 2 S ⋅ i Φ= NΦf = . de unde H = . Înlocuind expresiile tensiunii magnetomotoare ş solenaţiei în legea circuitului magnetic. un material polarizabil).

dar opuse ca semn. 34 Fig. pentru care se aplică legea conservării sarcinii electrice (fig. 33/36 .BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. deci armăturile se încarcă cu sarcini electrice egale în modul. Pentru a determina această dependenţă. una dintre armături se înconjoară cu o suprafaţă închisă ( Σ ) cu elementul de suprafaţă d s orientat către exterior. ELA) An universitar 2014-2015 La aplicarea unei tensiuni între borne. deci ∠(J . MCT. prezintă interes relaţia între curentul condensatorului (i) şi tensiunea la borne (u). ROB. ISM. Factorul de proporţionalitate se notează cu C. 35): d qΣ iΣ = − . astfel încât termenul din membrul stâng va fi: iΣ = −i Semnul minus provine din faptul că sensul curentului i este opus faţă de sensul elementului ds . rezultă: ∫ J ⋅ d s = ∫ J ⋅ d s ⋅ cos180 ∫ J ⋅ d s = − J ⋅ S = −i o iΣ = =− (S ) (S ) (S ) Singurul corp încărcat cu sarcini electrice aflat în interiorul suprafeţei Σ este armătura superioară a condensatorului. Specific funcţionării condensatorului este că sarcina electrică totală a celor două armături este nulă: q1 + q 2 = 0 sau q1 = −q 2 . dt Singurul conductor care intersectează suprafaţa Σ este borna superioară a condensatorului. i ds i +q +q Σ −q u −q u Fig. Exprimând curentul i ca integrală a densităţii de curent pe secţiunea conductorului. d s ) = 180 o . 35 Din punct de vedere al comportării ca element de circuit. pe armături se acumulează sarcini electrice de polarităţi opuse care determină apariţia unui câmp electric în spaţiul dielectric. se Pag. sarcina electrică de pe armăturile condensatorului este proporţională cu tensiunea aplicată la borne. deci qΣ = q Sistemul fizic fiind liniar.

ROB. 36). ELA) An universitar 2014-2015 numeşte capacitatea electrică a condensatorului şi este o constantă care depinde numai de caracteristicile constructive ale acestuia: def . C SI = 1F (Farad) u Ca urmare. şi permitivitatea dielectrică a acestuia ε (fig. derivata din membrul drept al legii conservării sarcinii se exprimă astfel: d qΣ dq d = = (C ⋅ u ) = C d u . Observaţie: Ecuaţia de evoluţie arată că dacă tensiunea aplicată la borne este constantă în timp (tensiune continuă). q q = C ⋅u sau C = . curentul prin condensator este nul. ISM. dt dt dt dt Înlocuind membrul stâng şi membrul drept în expresia legii conservării sarcinii electrice exprimată anterior pentru suprafaţa Σ . rezultă relaţia căutată între tensiune şi curent pentru condensatorul liniar: du i=C . dt Aceasta se numeşte ecuaţia de evoluţie a condensatorului. 2) Se calculează inducţia electrică (D). 36 Se parcurg următorii paşi: 1) Se consideră condensatorul încărcat cu sarcină electrică de valoare arbitrară q. grosimea dielectricului d. MCT. 34/36 . Σ +q M ds d dl D u = u MN −q N E S Fig. Exemplu de calcul al capacităţii unui condensator Se va calcula capacitatea unui condensator plan cu aria armăturilor S. liniile de câmp sunt perpendiculare pe suprafaţa armăturilor şi câmpul este uniform în plane paralele cu armăturile Pag. Aceasta este sursa unui câmp electric în spaţiul dielectric.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Din motive de simetrie. deci acesta se comportă ca latură întreruptă în curent continuu.

u  ε⋅S  d d de unde se observă că aceasta depinde numai de caracteristicile constructive ale condensatorului şi nu depinde de tensiunea aplicată la borne. 1 ⋅ 5 ⋅ 20 ⋅ 10 −4 9 C = 4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅ 10 = 8. În acest scop. N N N ° D q⋅d u= ∫ E ⋅dl = ∫ E ⋅ d l ⋅ cos 0 = E ∫ d l = E ⋅ d = ε ⋅d = ε⋅S . Σ (S ) (S ) (S ) (in dielectric) Rezultă expresia inducţiei electrice în dielectric: q D= S 3) Se exprimă tensiunea la bornele condensatorului conform definiţiei tensiunii electrice între două puncte. M M M 4) Se exprimă capacitatea condensatorului din relaţia de definiţie: −1 q q⋅d  ε S ε0ε r S C= = q ⋅  = = .84 ⋅ 10 −10 F = 884 pF . ISM. ca integrală a intensităţii câmpului electric pe o curbă care uneşte cele două armături. Σ unde membrul stâng este: ° ∫ D⋅ds = ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s ⋅ cos 0 ∫ = D D⋅ds = D⋅S . 35/36 . ε r = 5. se alege segmentul MN perpendicular pe planurile armăturilor (o linie de câmp).BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. rezultă: ∫ D⋅ds = q .1 ⋅ 10 −3 Pag. şi neglijând câmpul electric în afara dielectricului. ELA) An universitar 2014-2015 (câmp cu simetrie plană). d = 0.1 mm. Aplicaţie numerică: S = 20 cm 2 . Aplicând legea fluxului electric pe o suprafaţa închisă de formă paralelipipedică care înconjoară armătura superioară ( Σ ). 0. MCT. ROB.

Ed. Ed. Grundlagen der Elecktrotechnik. Spinei. Hortopan. I. Preda. Craiova 2004. Badea. Pag. 1980. ISM. 1992. Philippow. Bazele electrotehnicii. Ifrim. Mandache. A. V. [2] M. 36/36 . [4] E. Preda. F. P. Berlin-München. Éléments d’électrodynamique. ROB. Verlag Technik GmbH.BAZELE ELECTROTEHNICII – suport de curs (AIA. Ed. MCT. 1970. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. vol. Aius. Cristea. ELA) An universitar 2014-2015 BIBLIOGRAFIE [1] M. [3] Timotin. Lecţii de bazele electrotehnicii. Bucureşti. Bucureşti. M. L.