You are on page 1of 4

Luna aprilie a acestui an poartă o încărcătură deosebită pentru toţi creştinii care

sărbătoresc Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. După Postul Mare – perioadă în
care se impune multă stricteţe din punct de vedere alimentar şi mai ales
duhovnicesc, Paştele ce urmează este o adevărată sărbătoare, din care nu poate
lipsi scenariul ritual al oului de Paşte. Credinţa în renaşterea simbolică a timpului
şi spaţiului există din timpuri străvechi, specialiştii observând chiar un model
preistoric de renaştere prin jertfa divinităţii adorate. Paştele se încadrează în
scenariul ritual de înnoire anuală a Lumii1 , marcat prin trei momente: Duminica
Floriilor, noaptea Învierii Mântuitorului Iisus şi Duminica Tomii. Jertfa Domnului
Iisus e amintită de către creştini la echinocţiul de primăvară şi în raport cu faza
lunară, jertfă în numele tuturor oamenilor, o singură dată şi reactualizată ritual.
Din perspectiva etnologică, tăiatul mielului şi spartul ouălor - sacrificii violente –
coptul de pască şi colaci – alimente rituale, aprinderea luminii, cumulate cu
credinţele asociate Paştelui sunt scenarii de înnoire sezonieră sau anuală a
timpului calendaristic. Totodată, oul de Paşte reprezintă la creştini noua creaţiune
a lumii care a început în momentul când Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos a făcut
jertfa supremă pe Golgota şi s-a reîntors din moarte. Imaginea arhetipală a oului
împodobit şi colorat a fost preluată de creştinism şi simbolizează Mântuitorul care
înlătură piatra de mormânt şi iese la lumină, la viaţă, asemenea puiului de găină
ce sparge coaja oului.Tradiţia înroşitului şi a încondeiatului ouălor cunoaşte
variaţii în spaţiu şi timp şi prilejuieşte adevărate demonstraţii de meşteşuguri
populare. OUL DE PAŞTE, substitut al divinităţii primordiale, e pregătit în
Săptămâna Patimilor, jertfit şi mâncat sacramental în ziua de Paşte. Ouăle roşii
constituie cel de-al doilea simbol pascal al Învierii, alături de colacul ritual,
denumit pască. Despre presupusele origini ale ouălor roşii, S. Fl. (cred ca asta e
prescurtarea Fl, verifica) Marian nota, în Sărbătorile la români, opt legende.
Cercetători contemporani2 menţionează, la rândul lor, legende culese de către
folclorişti în Moldova şi Transilvania. O legendă povesteşte despre calvarul lui
Hristos, în drum spre Golgota, purtând crucea pe umeri. Necredincioşi l-au bătut
cu pietre, care se transformau în ouă roşii. Simon – agricultor – l-a ajutat pe Iisus
şi i-a dus crucea până în dreptul ogorului său. Când a vrut să mănânce, a găsit în
traistă o pască şi ouă roşii, în locul pâinii şi a ouălor albe ce le avea de acasă.
Simon a înţeles minunea şi a îndemnat ca Învierea lui Iisus Hristos să fie
celebrată şi prin pască şi ouă roşii. Se spune că sub crucea pe care era răstignit
Iisus, Maica Domnului a pus un coş cu ouă, şi ele s-au înroşit de la sângele ce
curgea din rănile Domnului. Conform altei legende, patru copilaşi i-au dus coşuri
cu ouă lui Pilat, pentru a-l îndupleca să permită creştinilor să-l îngroape pe
Hristos. Ouăle s-au înroşit ca dovadă a sângelui nevinovat a lui Hristos, vărsat
pentru păcatele omeneşti, iar de atunci la Paşti se fac ouă roşii şi se dăruiesc
copiilor. Deosebită este şi legenda care povesteşte că după Înviere, Maica
Domnului, împreună cu mai multe femei, au vopsit ouă roşii şi le-au împărţit
oamenilor de pe stradă. Această legendă explică, de 1Ghinoiu Ion, Obiceiuri
populare de peste an – Dicţionar, Editura Fundaţie Culturale Române, Bucureşti,
1997, pag. 147 2 Maria Bocşe, Obiceiuri tradiţionale româneşti din Transilvania:
sărbători, credinţe, rituri, mituri, Hiperborea, Turda, 2006, pag.314 Tradiţii şi
obiceiuri de Paşti Sibiu, aprilie 2013 6 asemenea, salutul de la marea sărbătoare
a Învierii " Hristos a înviat!" şi răspunsul: " Adevărat, ca a înviat!", datină păstrată
până în zilele noastre. Se constată astfel, că spiritualitatea românească păstrează
variate legende referitoare la înroşirea ouălor, iar oul este privit fie ca substitut al
pietrei, fie ca amintire a patimilor şi răstignirii în ultima săptămână a vieţii pe
pământ sau ca un miracol al mărturiei Învierii lui Iisus Hristos. Aceeaşi varietate

Aceste jocuri şi interferenţele între . mergeau la neamuri şi vecini ca să vestească miracolul Învierii şi să primească ouă: te vorbea de rău dacă ţineai poarta încuiată. Din perspectiva micului creştin. Totodată. şi în roşu — culoarea discului solar la Răsărit şi Apus.se întâlneşte în cromatica ouălor de Paşti. Dacă nu apucau să vopsească toate ouăle joi. antropomorfe. sărbătorile pascale sunt un prilej de bucurie şi de încântare. 50 sau chiar 60 de bucăţi. care aveau urzeală ca de covor. Cultura populară actuală consideră Joia Mare drept ziua în care se înroşesc ouăle. Nu se poate Paşti fără ouă roşii. la Înviere. având credinţa că se vor întâlni pe lumea cealaltă. Întrebaţi de ce vopsesc ouă roşii. În satele din Sibiu. prin suflare. apoi toţi cei prezenţi ciocneau ouă şi se bucurau de Învierea Mântuitorului. c-ai fi sărac.” – folcloristul şi etnologul Simion Florea Marian. Astfel. Ciocnitul ouălor se încadrează în sacrificiile aferente scenariilor de înnoire a timpului calendaristic. Ceremonialul e asemănător cu cel al bradului de Crăciun. În strânsă legătură cu tradiţiile săseşti sunt şi jocurile cu ouă de Paşti. Prin orificii se trece un fir cu aţă. Primul ciocnea cu popa. în Joia Verde. ouăle se ciocnesc după un anumit ritual: primul spune HRISTOS A ÎNVIAT! şi dă cioc cu vârful oului în vârful celuilalt ou. Oul crud este golit de conţinut prin două orificii făcute cu un ac de cusut în cele două capete. lumea se va potopi. pe care îl ciocneau după slujba religioasă şi primirea Paştilor. deoarece ei sunt cei care se bucură acum de cadourile şi de minunatele culori ale ouălor care împodobesc masa de sărbătoare. Vaza ce conţine crenguţele înflorite şi ouăle frumos decorate are un loc de cinste la masa sărbătorilor pascale. Oamenii ciocnesc numai cu ouă roşii. a motivelor şi tehnicilor de ornamentaţie. Se colorează doar ouă de găină. obiceiurile şi credinţele legate de ouăle încondeiate sau înroşite sunt practic nelimitate ca semnificaţie şi varietate zonală. În zona Sibiului există obiceiul să fie împodobit un Pom cu ouă frumos decorate. în jurul amiezii. Dar mai întâi oul este pictat şi colorat sau decorat cu abţibilduri. îmbrăcaţi în haine noi. colorate. sătenii mergeau cu câte un ou roşu în buzunar. Ouăle roşii se dădeau copiilor care veneau cu urarea HRISTOS A ÎNVIAT! Gazda răspundea ADEVĂRAT C-A ÎNVIAT! şi dăruia fiecăruia câte un ou roşu. tehnica vopsirii ouălor se bazează pe elemente florale. se mai făceau ouă de Paşte sâmbăta dimineaţa. există câteva norme ce sunt respectate cu stricteţe indiferent de zona etnografică: nu ai voie să le ciocneşti sau să le mănânci decât după slujba de Înviere. simple sau cu model de frunze. folosindu-se coji de ceapă ca şi culori naturale. iar în zilele noastre e preluată şi în familiile mixte sau chiar în familii româneşti. care se fierb în apă cu coji de ceapă. ouăle se vopsesc în roşu sau galben. Copiii adunau ouăle roşii în trăistuţe ţesute. copiii. Salutul „Hristos a Înviat!” se foloseşte până la Înălţare. din bătrâni. Această tradiţie este păstrată de la comunităţile saşilor din Transilvania. iar bradul cu crenguţe de pomişori înflorite. cu motive astrale. cu figuri de îngeri. dar nu înainte de a primi răspunsul ADEVĂRAT C-A ÎNVIAT! Apoi ouăle sunt ciocnite dos în dos. hârtibăcenii3 răspund: aşa s-o pomenit. câte 30. La început ouăle se vopseau cu plante în galben — culoarea Soarelui pe bolta Cerului. atent aranjate într-o vază. zoomorfe. ce se înnoadă apoi la un capăt. fiindcă Vinerea Mare nu era voie să umbli cu oţet. În ceea ce priveşte ciocnirea ouălor. conform credinţei că ouăle înroşite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul4 . fitomorfe. In prima zi de Paşti. rămânând doar coaja oului. în unele sate de pe Valea Hârtibaciului. şi astfel oul poate fi agăţat. gălbenuşul şi albusul sunt eliminate. De exemplu. ouăle au fost decorate cu chipul lui Hristos. Ulterior. cu un miel. idee în concordanţă cu acea credinţă populară ce spune „când oamenii n-ar mai înroşi ouă de Paşti. practicate în localităţi din judeţul Sibiu. cu deosebirea că globurile sunt înlocuite cu ouă. Femeile şi fetele vopsesc ouă.

jocul cu ouă roşii cunoaşte o altă formă. săseşti şi maghiare sunt amintite 3 Cercetare de teren întreprinsă de CJCPCT Sibiu pe Valea Hârtibaciului 4 *** Obiceiuri tradiţionale din România – Sărbători în imagini. ouăle roşii sunt câştigate în cadrul unui joc cu mingea. de la o distanţă de şapte metri. Cel care reuşeşte. prăjituri şi băutură. Ţuru este un joc de cartier şi se desfăşoară în municipiul Mediaş din anul 1850. locuitorii de pe strada Stejarului se strâng pentru un joc de oină. pag. Corelat cu sărbătoarea Paştelui este şi obiceiul de a merge la udat sau la stropit. Paştele creştinilor este sărbătoarea Învierii Domnului. Mediaşul se individualizează prin două jocuri diferite de cele anterior prezentate: oină şi ţuru. începând cu cei din şcoala generală şi până la cei de 16-17 ani. Iniţial stropitul se făcea cu apă . ca să fie cât mai tare. 2006. raţă sau de gâscă. cel care are oul primeşte un leu de la celălalt drept recompensă pentru „tăria” oului. În Sălişte. Actanţi sunt feciorii care poposesc la casele fetelor şi. se roşeşte. încearcă să-l lovească tot cu ajutorul unei monede. Dacă moneda se infige. care face un studiu comparativ cu accent pe ţările occidentale. prilej de bucurie sfântă. care trebuie sa fie foarte greu de pătruns de către monedele aruncate în el. În prima zi de Paşti. Ei merg cu oul pregătit anterior „la noroc”. Aici se adună copiii de diferite vârste. Vânătoarea Ouălor de Paşti se desfăşoară astfel: în dimineaţa primei zile de Paşti. Bucureşti.pe care îl fierb aproximativ 10 min. Obiceiul este consemnat în Transilvania. Băieţi şi tineri ies în stradă. Câştigă echipa ce rezistă cel mai mult în joc. obiceiul este cunoscut şi practicat şi în rândul saşilor şi landlerilor din judeţul Sibiu. în special băieţii. aşază oul roşu în ea şi. Sub această formă de joc. O formă asemănătoare a obiceiului se întâlneşte în Cârţişoara şi în Nou Român: băieţii fac o gaură în pământ. este cinstit în localităţile din judeţul Sibiu prin diferite jocuri ai căror actanţi sunt deopotrivă cei mici şi cei mari6 . iar apoi. Bucovina şi Banat. aprilie 2013 7 de Artur Gorovei5 . un joc asemănător oinei. obiceiul se întâlneşte şi în Arpaşu de Sus. la ora 11. iar dacă moneda cade. aşează oul roşu într-un anumit loc. la ora 10.tradiţiile româneşti. Copilul care găseşte cele mai multe ouă este declarat câştigător. iar toţi copiii sunt recompensaţi cu ouăle găsite. ambele jucate în cartierul Moşnei. de la o distanţă de un metru. iar în momentul impactului moneda trebuie să rămână înfiptă în ou. iar tinerii trebuie să-şi dovedească dibăcia de a ochi ouăle roşii cu banul. iar la final se unge cu slănină ca să fie alunecos şi aspectuos. simbol al Sărbătorilor Pascale. pregătirile pentru acest eveniment încep încă din Joia Verde. alţi medieşeni sărbătoresc Paştile prin ţuru. Obiceiul numit “La noroc” se desfăşoară astfel: un copil ţine un ou roşu în mână. După ce oul e fiert. alături de urarea Hristos a Înviat!. iar de la o distanţă de un metru-doi. după al cărui model vor învia toţi creştinii. În această formă. duce oul roşu acasă.fie de găină. dar care se desfăşoară pe un teren în pantă. În acest sens.mai apoi fiind înlocuit cu parfum sau apă de colonie. fie în grădină. oul e câştigat de cel care a dat cu banul. sărbătoare a luminii. fie în casă. 116 Tradiţii şi obiceiuri de Paşti Sibiu. încearcă să lovească oul cu mingea. după orele amiezii. În Sadu. Obiceiul se practică în prima şi în a doua zi de Paşti în centrul comunei lângă Căminul Cultural. Câteva străzi mai departe. în speranţa că vor câştiga bani cât mai mulţi din „vânzarea” oului lor. iar la final câştigători şi învinşi marchează jocul cu un pahar de vin şi cu ouă roşii. copiii se adună pentru a căuta ouăle ascunse de iepuraş. Oul înroşit. Aceştia sunt cinstiţi cu ouă roşii. un altul trebuie să nimerească oul cu moneda. cer permisiunea de a stropi fata pentru a-i merge bine tot anul. Oul e simbol al . Udatul cu apă – înlocuit în prezent cu stropitul cu parfum este un fenomen des întâlnit în cultura tradiţională şi reprezintă resemantizarea contemporană a unui act de purificare şi fertilitate. când copiii dornici să dea „la noroc” îşi aleg un ou .

1970. Datinile şi credinţele creştine s-au pliat pe substratul precreştin a tradiţiilor legate de venirea primăverii şi renaşterea naturii. 1970 Ghinoiu Ion. 2001. 314 Eliade Mircea. Traite d’ histoire des religions. 2001. a unor divinităţi din natură. pag. pag. pag. Muzeul de Etnografie Săsescă „Emil Sigerus” http://mjurnal. Bucureşti. Ouăle de Paşti – studiu de folclor. 1997. CIMEC – Institutul de Memorie Culturală. 5 Gorovei Artur.htm Tribuna tradiţii 30 aprilie 2005 – Ilie Moise: Obiceiuri şi sărbători pascale . Iar mai presus de toată însemnătatea şi simbolistica acestei sărbători creştine.348 Tradiţii şi obiceiuri de Paşti Sibiu. pag. 2005 Negru Gabriela. Paris. rămâne an de an în mintea şi în sufletul fiecărui copil bucuria sinceră a jocului şi a redescoperirii tradiţiilor şi obiceiurilor de la bunici. 2006 Simion Florea Marian Sărbătorile la români V. 54 6 Cercetare de teren întreprinsă de CJCPCT Sibiu 7 Eliade Mircea. Obiceiuri tradiţionale româneşti din Transilvania: sărbători. Bucureşti. Turda.54 Murgoci Agnes. Ouăle de Paşti – studiu de folclor -. aprilie 2013 8 Bibliografie: Bocşe Maria. Paideia.Voronca – Datinile http://paintedeggs. 2006. mituri. Bucureşti 2009 *** Obiceiuri tradiţionale din România – Sărbători în imagini. a cultului strămoşilor.html Julia Maria Cristea – Viena Scriitoare si jurnalista independenta. învierea şi renaşterea ciclică.Simbolica biblică şi creştină E. Bucureşti. Hiperborea.com/2007/04/oule-de-pati-semnificaiile-oulor. ce confirmă resurecţia.agero- stuttgart.de/REVISTAAGERO/ISTORIE/Traditii%20de%20Paste%20de%20Julia %20Maria%20Cristea.htm Camelia Ştefan -muzeograf. credinţe. Traite d’ histoire des religions. Obiceiuri populare de peste an – Dicţionar. Bucureşti. Editura Fundaţie Culturale Române. a unor fenomene naturale sau practici magice legate de fertilitate şi sunt cunoscute în paginile cărţilor de specialitate sau încă practicate în contemporaneitate. Editura Pazot.blogspot.3x. 147 Gorovei Artur. Paris. Editura Viitorul Românesc. 347 . Bucureşti. Paideia. sărbătoarea începutului fără sfârşit în Studii şi comunicări de etnologie. pag. tomul XXIII *** Patrimoniul cultural imaterial din România – Repertoriu I. Murgoci Beveridge Helen. Editura Pazot.N. Pagini engleze despre folclorul românesc – publicate de Virgiliu Florea. Paştile.începutului şi nemuririi. rituri.ro/index_files/indexr_files/Page398. Electrocord Bucuresti. Aga . http://www. Fost redactor Radio. având modelul cosmogonic7 .