Cuprins

:

I. Introducere………………………………………………………2

II. Sursele de finantare a intreprinderilor…………………………..2

III. Surse interne de finantare aintreprinderilor……………………...3

IV. Surse externe de finantare a intreprinderilor …………………....7

V. Concluzii………………………………………………..………13

VI. Bibliografie…………………...…………………………………14

1

cât şi în industrie sau servicii. . nivelul de risc fiind crescut.finantari prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare. Sursele de finantare ale intreprinderilor Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si completa. Introducere Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) deţin un rol esenţial în dezvoltarea oricărei economii. Atingerea acestui obiectiv nu este un lucru facil. II. sursele de finantare pot fi: . conducerea societăţii trebuind să aibă în vedere incertitudinea generată de faptul că mediul economic este caracterizat de o permanentă schimbare. cresteri de capital). I. performantele acesteia prezente si viitoare. Succesul în afaceri al unei întreprinderi depinde în mare măsură şi de politica de finanţare pe care o adoptă. Din punct de vedere al apartenentei fondurilor. flexibilitate şi inovare fiind capabile să se adapteze schimbărilor ce intervin în economie. Politica de finantare a întreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare. De aici apare necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure profitul aşteptat şi maximizarea valorii societăţii. firma va trai de pe o zi pe alta. Activitatea oricărei întreprinderi este orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitori. credit-bail). 2 . care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in continuare. IMM-urile se caracterizează prin dinamism. atât în domeniul comerţului. din experiente. In aceasta situatie firma este extrem de vulnerabila. să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei şi să fie promotori ai schimbării. intrucat fara un capital suficient. activitatea economică având o evoluţie fluctuantă în timp. acestea generând în mare măsură o parte din PIB. credite bancare.finantari din fonduri proprii (autofinantarea.

Prin urmare. angajarea unor fonduri proprii reprezintă o garanţie a motivaţiei întreprinzătorului pentru asigurarea succesului afacerii. în general. .leasingul. Capitalul propriu oferă avantajul unei siguranţe mai mari – nu va fi retras în cazul înrăutăţirii situaţiei financiare.creditul bancar. sursele de finantare pe termen lung cuprind: . cum se poate întâmpla în cazul unui credit bancar. siguranţă şi independenţă.capitalul propriu este. . III. nu este necesară expunerea detaliată a planului de afaceri în faţa unor parteneri externi şi nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante. în perspectiva atragerii de surse de finanţare exterioare. Totodată. Instituţiile financiare sunt mai puţin deschise – în special în perioadele de instabilitate economică – firmelor aflate la început decât celor cu o „istorie” bine conturată. .programele speciale de finanţare.finantari externe (cresteri de capital si împrumuturi diverse) Finantari externe: . . . Dezavantajele finanţării din surse proprii sunt şi ele importante: .fondurile de capital de risc.creditele de la furnizori şi clienţi. Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor. . această sursă de finanţare asigură flexibilitate.finantari interne (autofinantarea: capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni). Sursele interne de finantare ale intreprinderilor Capitalul propriu şi capitalul împrumutat de la familie şi prieteni Această sursă de finanţare reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi. . destul de limitat şi poate periclita dezvoltarea 3 . Această atitudine se bazează pe o rată mai înaltă a insucceselor înregistrată de afacerile noi.emiterea de acţiuni şi obligaţiuni.creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea).

urmarind atat acoperirea necesarului de inlocuire a activelor imobilizate cat si cresterea activelor de exploatare. Caracterul fundamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. . afacerii. Acest statut al autofinantarii tine de 2 ratiuni fundamentale. Autofinantarea Autofinantarea este cea mai raspandita forma de finantare si presupune ca intreprinderea sa isi asigure dezvoltarea prin forte proprii. Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare. marimea sa(in valoare absoluta si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii.în caz de nereusită. majoritatea întreprinzătorilor nu au avut rezerve suficiente pentru a finanţa afacerile proprii. O autofinantare ridicata asigura pe investitorii 4 .firma va fi puţin cunoscută de instituţiile financiare şi va întâmpina greutăţi în acumularea de fonduri în situaţii speciale. dar nici nu au avut întotdeauna oportunitatea de a apela la credite bancare. pierderea va fi suportată în întregime de întreprinzător (sau de apropiaţii săi). . În aceste condiţii prietenii şi cunoscuţii au reprezentat una dintre cele mai importante surse de împrumuturi pentru formarea capitalului iniţial. Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderii si pentru unele dintre ele sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii. Pe de o parte. Autofinantarea este constituita din excedentele pe care intreprinderea le produce si care sunt folosite pentru finantarea activitatilor ulterioare. folosind drept surse o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. În perioada de tranziţie parcursă de economia Republicii Moldova.

Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete. Pe de alta parte autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si de o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma. respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscului de exploatare. Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta. prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare. adica din profitul care ramane dupa participarea angajatilor la profit si remunerarea asociatilor sau actionarilor. Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul net repartizat pentru fonduri proprii. In schimb. astfel incat nu se poate conta pana la urma decat pe resursele generate din exploatare. Autofinantarea neta este partea de autofinantare bruta din care se formeaza sursele proprii ale intreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avand ca efect o crestere a patrimoniului. Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers. apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare in functie de nevoile intreprinderii. Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: 5 .financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in valoare. Principalele surse de formare a autofinantarii de mentinere sunt amortizarile normale(ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele. de catre intreprindere a fondurilor pe care ei le vor investi.

cu conditia realizarii unor investitii utile. avand in vedere si incidenta fiscala. o sursa independenta si stabila de fonduri. . Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor acesteia. . profitabile. permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare. reprezinta factorul hotarator in asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara intreprinderii. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. cu cat raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu este mai mare. asigura intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor. Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare. permite masurarea randamentului capitalurilor proprii. cu atat randamentul financiar al intreprinderii creste. . . . autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite intreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit. constituie un mijloc sigur de finantare. respectiv a rentabilitatii financiare(autofinantarea neta si capitalul propriu). Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea. restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrangeri juridice. 6 . nu trebuie exagerat in aceasta directie deoarece in situatia in care rentabilitatea economica a intreprinderii este superioara ratei dobanzii practicata pe piata financiara. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de incasari si plati efectuate de intreprindere intr-o perioada de timp. .

dobânzile şi termenele de rambursare. Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare precum si nivelul riscului de neplata.în cazul anumitor forme de credit. . Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o importantă istorie creditară. termenii de creditare. strategiile de implementare etc. în special pentru firmele mici şi mijlocii.obţinerea de fonduri suplimentare. în timp ce firmele nou- înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite motive (nu au istoric. să obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte. banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit. Avantajele creditului bancar sunt următoarele: .riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului. .stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii furnizate de bănci.necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea.lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori. . 7 . Printre dezavantajele creditului bancar se numără: . existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate. să reevalueze ideea proiectului. nu sunt stabile). nu au experienţă. .implicarea unui factor extern în managementul firmei.atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme. . a oportunităţilor şi ameninţărilor ce caracterizează situaţia firmei. care să ofere susţinere financiară. Sursele externe de finantare ale intreprinderilor Creditul bancar Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare. IV. apariţia unor restricţii. .

stimulează crearea întreprinderilor în anumite domenii de activitate de interes general. . Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni Reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru firmele mari. Înainte de a depune o cerere de finanţare. . am remarcat tangenţial şi sursele de obţinere a acestora – statul sau colectivităţile locale. este necesară o evaluare riguroasă a şanselor de reuşită ale acesteia. .selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei. . . a documentaţiei necesare. credite).organismele nebancare (microfinanţări. În unele cazuri însuşi programul de finanţare poate indica oportunităţi şi variante noi de extindere sau diversificare a activităţii firmei.riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă. a termenelor de depunere a cererilor de finanţare. . .informarea permanentă asupra programelor existente. a condiţiilor de derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului.bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). 8 . . evitatând astfel consumurile ineficiente de timp şi bani. prin intermediul programelor speciale de finanţare (rambursabile. însă este mai puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate.fondurile de garantare (garanţii bancare).perfectarea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului.expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii. Programe speciale de finanţare Examinând anterior tipurile de finanţare sub formă de ajutoare şi subvenţii.bugetul statului (prin programe naţionale de finanţare).fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). . parţial rambursabile sau granturi). care.studierea criteriilor de eligibilitate. Obţinerea unor astfel de finanţări presupune: . Dintre sursele de finanţare a afacerii prin programe speciale se pot evidenţia următoarele: .

Fondurile de capital de risc Sunt surse de finanţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale. care asistă întreprinzătorul în managementul firmei. timp în care nu trebuie plătite dobânzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond).păstrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei. . De multe ori finanţarea acordată în condiţii teoretic avantajoase se poate transforma într-o problemă. fondurile de risc investesc în capitalul firmei în calitate de actioner minoritar şi îşi retrag participarea după o perioadă de aproximativ 3-5 ani. cum ar fi: . acţionari minoritari). mai ales în cazul în care firma nu reuşeşte să o folosească în termenii prevăzuţi de programul de finanţare.implicarea unui partener extern în managementul firmei. gradul de îndatorare a firmei nu este afectat. dar cazurile de succes fiind totuşi suficiente pentru a compensa pierderile. . .odată cu banii. ci ca surse financiare proprii – prin urmare.existenţa unui semnal privind viabilitatea firmei pe termen mediu. . al căror risc de eşec al cărora este mai înalt. întreprinzătorul trebuie să ţină cont şi de condiţiile referitoare la contribuţia proprie în cadrul proiectului. Există şi dezavantaje ale acestei forme de finanţare. Ele câştigă din diferenţa dintre valoarea acţiunilor în momentul efectuării investiţiei şi cea obţinuţă în momentul retragerii lor din participare. timp în care firma îşi consolidează poziţiile.necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt. 9 . în economiile dezvoltate. De regulă.dificultatea de obţinere a acestor fonduri (în general.primirea unei infuzii de capital pentru o perioadă îndelungată. Înainte de a căuta programe speciale de finanţare. . fondul aduce şi consilierii săi.primirea unei sume care nu figurează în evidenţele firmei ca datorii. precum şi la garanţiile necesare. Principalele avantaje ale acestei forme de finanţare sunt: . . se apreciază că numai 1% din cererile de finanţare sunt aprobate). de regulă. întreprinzătorul trebuie să estimeze corect efectele unei astfel de mişcări strategice. În plus.

care se aplică.923 alin. o parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă. defineşte astfel contractul de leasing: „Prin contractul de leasing. posesorul echipamentului. 3) cumpărarea utilajului la preţul prestabilit.în cazul formei de lease-back. (1). vinde utilajul unei societăţi de leasing. pentru procurarea echipamentului industrial. de fapt. 2) continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp. Echipamentul este cumpărat de către societatea de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului. de un credit din partea furnizorului. în art. solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să cumpere echipamentul de care are nevoie. există mai mulţi solicitanţi care vor să utilizeze acelaşi echipament. reprezentând forma principală a acestei surse de finanţare. la sfârşitul perioadei stabilite solicitantul are mai multe opţiuni: 1) încetarea contractului. celeilalte părţi (locatar). de regulă. Codul civil al Republicii Moldova. dar fiecare îl foloseşte o anumită perioadă de timp. închiriindu-l apoi de la aceasta. întreprinzătorul beneficiază. .în cazul formei de time-sharing. . care are nevoie urgentă de bani. De multe ori. Creditele de la furnizori şi clienţi Din momentul în care firma a primit bunuri sau servicii livrate de către furnizori şi până în momentul plăţii efective. iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). Indiferent de forma leasingului. pentru o perioadă determinată în contract.necesitatea găsirii unei surse alternative de finanţare în momentul retragerii fondului de risc şi posibilitatea interpretării acestei retrageri ca un semnal negative privind activitatea firmei. 10 . . Forme speciale de leasing sunt lease-back şi time-sharing: .” Această formă de leasing se numeşte şi leasing comercial.necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulată a situatiei firmei către fondul de investitii. Leasingul Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung.

o anumită sumă de bani în schimbul unui comision. Însă acest „interes” va fi gestionat astfel încât să nu afecteze relaţiile de afaceri ale firmei cu clienţii şi furnizorii. Banca (factorul) se obligă. la prezentarea de către furnizor (aderent) a documentelor care atestă o creanţă comercială. Bineînţeles. este în interesul firmei. d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere)”.O situaţie asemănătoare apare în cazul în care clienţii plătesc anticipat bunurile sau serviciile. Factoringul şi scontarea Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin compensarea creditului furnizor. Codul civil al Republicii Moldova tratează noţiunea dată în articolele 1290-1300. în art. 1290 alin. Astfel. (1) contractual de factoring este definit după cum urmează: „Prin contractul de factoring. b) ţinerea contabilităţii creanţelor. inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans. creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vânzări de bunuri. care este o întreprindere de factoring (factor). prin contractul de factoring. să-şi încaseze cât mai repede creanţele de la clienţi. să plătească. Creditul este garantat printr-o factură emisă înainte de termenul de scadenţă prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între un furnizor şi un cumpărător.indisponibil (sau finanţare la încasare). se obligă să cedeze celeilalte părţi.disponibil (sau finanţare imediată) şi . Se deosebesc următoarele tipuri de factoring: . să prelungească perioada de plată către furnizorii săi. sumele antrenate nefiind foarte mari. dar suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pe o perioadă scurtă de timp. pe de o parte. acest tip de finanţare reciprocă se face în condiţii de încredere. Căutarea metodelor alternative de plată şi negocierea unor condiţii avantajoase constituie unul dintre pilonii principali ai managementului fluxului de numerar al firmei. c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor. o parte. iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului. Evident. iar pe de altă parte. care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent). prestări de servicii şi efectuare de lucrări de către terţi. 11 .

atunci factura va fi achitată de către bancă la un preţ mai mic decât cel înscris pe factură. stabilite de comun acord cu clientul băncii. cu siguranţă. Factoringul este. Concluzii: Multe dintre sursele de finanţare enumerate sunt încă slab reprezentate şi dezvoltate în Republica Moldova. scontarea presupune şi depunerea unei garanţii. În cazul în care beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadenţă. Ca orice operaţie de creditare. art. solicitate de bancă. Banca va cumpăra. urmând ca banca să-i achite o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial şi să recupereze la scadenţă banii de la tras (plătitor) sau să resconteze efectul comercial înainte de scadenţă la altă bancă sau chiar la Banca Naţională. urmând ca banca să încaseze preţul total al facturii. Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadenţă a unor efecte comerciale – trate (cambii). în schimbul acordării creditului de scont şi reţinerii de către bancă a unei sume denumite agio. deţinute de clienţii lor. 1279) etc. suplimentar aplicării unui procent de commision la valoarea nominală a efectelor scontate. Din diferenţa dintre preţul plătit de bancă şi cel încasat de ea la scadenţa facturii. 12 . V. facture respectivă la un preţ mai mic. accesibil pentru firmele cu o reputaţie stabilă şi este contractat sub garanţii importante. Scontarea reprezintă o operaţie de cumpărare de către bănci a efectelor de comerţ. el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă comercială. În cazul în care există o factură achitabilă la scadenţă. banca îşi acoperă cheltuielile şi îşi formează profitul. de regulă. practic. Acest domeniu de activitate (finanţarea afacerilor) necesită şi. Factoringul disponibil (sau finanţarea imediată) reprezintă suma de bani pe care o plăteşte banca la prezentarea facturilor. bilete la ordin (Codul civil. urmează să fie fortificat pe viitor. formate din valoarea scontului adunată cu comisioanele. dar necesitatea de bani apare înainte de scadenţă. Factoringul indisponibil (sau finanţarea la încasare) reprezintă suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor.

garanţia bancară. 4. reprezentând: 1. 5. fidejusiunea. 3. în funcţie de destinaţie. dobânda aferentă creditului (împrumutului). Principalele tipuri de garanţii sunt: gajul. 13 . Obţinerea de fonduri din programele speciale de finanţare necesită o pregătire prealabilă a demersului antreprenorului şi o apreciere riguroasă a şanselor de reuşită. penalităţile aferente activităţii de creditare (împrumutului). La alegerea creditorului se vor lua în considerare criteriile de selectare a surseide creditare şi capacitatea de convingere a antreprenorului. comisioanele aferente activităţii decreditare (împrumutului). Pentru a contracta un credit în condiţii avantajoase. Domeniile finanţate prin astfel de programe pot fi extrem de diverse. antreprenorul trebuie să studieze atent ofertele de creditare şi să o aleagă pe cea optimă. acoperind cea mai mare parte a activităţilor economice şi sociale. emiterea de acţiuni şi obligaţiuni sau creditele de la furnizori sau clienţi. Condiţiile aplicării şi alte caracteristici ale acestor tipuri de garanţii sunt definite în Codul civil al Republicii Moldova şi în actele normative respective. 3. Sursele de obţinere a astfel de finanţări sunt: 1. sunt pe măsura firmelor mari. credite). cu reputaţie şi istorie creditară pozitivă. ca. bugetul statului (prin programenaţionale de finanţare). fondurile structurale (prin finanţări nerambursabile). nu toate sunt accesibile firmelor aflate la început de activitate – unele. organismele nebancare (microfinanţări. contractual de asigurare. Dintre sursele menţionate. 2. Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi nişte costuri aferente. de exemplu. bugetele locale (prin programe regionale şi locale de finanţare). 2. termenele de rambursare etc. valută. fondurile de garantare(garanţii bancare).

Chişinău. 2004. aprobat prin Ordinul ministruluifinanţelor nr. 2. Ghid pentru întreprinzători: Cum să obţii un credit/ împrumut de la instituţiile bancare şi nebancare din Republica Moldova. 14 . Proiectul BIZPRO -Moldova şi Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Republica Moldova. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. 3. Gestiunea financiară a întreprinderii. Finanţarea IMM-urilor – între surse proprii şi credite externe. Legea instituţiilor financiare din Republica Moldova nr. Editura Meteor Press. Regulamentul cu privire la procedura de încheiere. 9. Chişinău. acţiune şi reziliere a Acorduluiprivind scutirea de plata impozitului pe venit al agenţilor micului businessşi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). 1107-XV. Informaţii utile privind înregistrarea şi finanţarea întreprinderii. Ghiţu M. 4 din 3 septembrie 2002. Bibliografie : 1. 5. 7. // în „Tribuna Economică”. Misiunea în Moldova. Codul civil al Republicii Moldova nr. Chişinău. 2008. 4. Damian R. Ilie V. 1999. 2003. 2007. 550-XIII din 21 iulie 1995.. 6.VI. Perebinos M. Ghidul financiar al întreprinzătorului.