You are on page 1of 1

Fiziologie

Fiziologia reprezintă studiul funcţiilor organismelor vii. În particular, fiziologii încearcă să explice
cum se comportă sistemele vii în funcţie (în raport) de mecanismele fizice şi chimice. Fiziologia
cardiopulmonară reprezintă studiul funcţiilor inimii, a circulaţiei şi plămânilor, plus o matrice de procese
asociate cu aceste sisteme (organe). Multe alte organe, cum ar fi rinichii, sunt profund asociate cu sistemul
cardiopulmonar şi trebuie studiate pentru aprecierea completă a funcţiilor cardiovasculară şi pulmonară.
Homeostază
Un concept central în fiziologia vertebratelor îl reprezintă homeostaza, care semnifică menţinerea
unui mediu intern constant. De exemplu, “mediul intern” se referă la fluidul care “scaldă” celulele. Un adult
uman conţine circa 40 litri de apă, din care cea mai mare parte (25 l) este conţinută în interiorul a
aproximativ 1014 celule. Această apă, în asociere cu moleculele dizolvate şi suspendate, este denumită fluid
intracelular.
Ceilalţi 15 litri de apă, în exteriorul celulelor, reprezintă baza pentru fluidele extracelulare care includ
fluidul interstiţial (acel fluid în imediat contact cu celulele), plasma din sânge, fluidul sinovial, fluidul
pleural, fluidul cerebrospinal şi fluidul intraocular. Aceste fluide furnizează un rezervor de molecule pentru
necesităţi celulare, protecţie mecanică, şi reprezintă un vehicul pentru transport şi comunicare.
Control (reacţii)
Controlul în reacţie negativă este pe larg utilizat în sisteme biologice pentru a menţine un mediu
constant intern. În acest tip de control, unii factori (de exemplu, presiunea sanguină) sunt monitorizaţi prin
intermediul unui senzor. Dacă acest factor devine prea mare sau mic, sunt iniţiate o serie de modificări
pentru a readuce factorul la o valoare medie stabilită. Pe durata acestor modificări, factorul controlat este
continuu monitorizat, iar modificările corective încetează când sistemul revine în punctul stabilit. Acest
proces poate fi reprezentat astfel:

disturbance
negative feedback
(decreased cardiac performance)
(+) (-) Figura 1

controlled output signal processor - Control în reacţie negativă.
variable sensor amplifier
(nerve
(blood (stretch in impulse) (brain)
pressure) artery)

O consecinţă a acestui tip de reglare este fluctuarea factorului controlat în jurul unei valori medii, mai curând
decât menţinerea la o valoare constantă. Un semn că un sistem fiziologic este “în impas” este atunci când
valorile factorului controlat oscilează larg în jurul valorii medii stabilite.

Figura 2

Fig. 2. Reacţia pozitivă pe durata unui şoc
circulator
În cazul controlului în reacţie pozitivă, în locul determinării unei corecţii, răspunsul reacţiei provoacă o
perturbare suplimentară. Se stabileşte un ciclu vicios, deoarece senzorul primeşte un semnal de ieşire
puternic, procesorul răspunde cu o ajustare îmbunătăţită a reacţiei pozitive, provocând o perturbare chiar mai
mare,..... şi aşa mai departe. Reacţia pozitivă are loc, de exemplu, pe durata iniţierii unui potenţial de acţiune
deoarece intrarea sodiului la nvelul unei ceule nervoase determină un ciclu al intrării crescute a sodiului.
Reacţia pozitivă poate fi observată, de asemenea, în multe cazuri de patofiziologie, cum ar fi pe durata unui
şoc progresiv circulator (figura 2).