Sinaxarul Demnităţii Româneşti: Ioan Isac † 27 martie 1960

Ioan Isac s-a născut în 2 februarie 1897, în comuna Zla ști, Hunedoara. Părinţii
săi, Sânziana şi Iovică erau ţărani înstăriţi. Ioan a urmat şcoala până în clasa a 6
primară, rămânând să lucreze pământul alături de ai săi. S-a căsătorit cu Sinefta Suciu,
căsătorie binecuvântată prin naşterea unui băiat, Nicolae. Tânăra familie avea o situaţie
materială bună, obţinută cu truda palmelor, aveau 13 hectare de pământ, casă, moară,
animale. Pe lângă munca la câmp şi la moară, Ioan îşi îndeplinea cu mare dragoste
slujba de cântăreţ la biserica din sat. Soţii Isac se vor îngriji de educaţia copilului pentru
care şi-au dorit o viaţă în slujba lui Dumnezeu. Nicolae merge la liceu în Deva, apoi
studiază Teologia la Academia Andreiană de la Sibiu. În 1946 Nicolae va fi hirotonit
preot pe seama parohiei din satul său natal, Biserica Cuvioasa Parascheva Zlaşti.
Viaţa familiei curgea în matca firească, dar instaurarea şi înstăpânirea
comunismului în ţara noastră avea să strice şi rostul acestei familii - aşa cum a făcut-o
cu alte milioane de familii de români. Din ţăran gospodar Ioan Isac a devenit chiabur şi
duşman al poporului... I-a fost luată casa, pământul, moara. Dar tot nu era suficient,
tatăl şi fiul slujeau lui Dumnezeu şi nu cadrau cu noua orânduire socială.
Ioan şi Nicolae Isac vor fi arestaţi de Securitate în 1958 şi vor lua calea
temniţelor. Cei doi au fost implicaţi în procesele instrumentate de Securitate în jurul
organizaţiei de rezistenţă anticomunistă „Garda Albă”. Această organizaţie nu a existat
niciodată, fiind exclusiv o creaţie a Securităţii. Acesta a împânzit satele de informatori şi
agenţi care se pretindeau partizani în „Garda Albă”, încercând să coopteze cât mai mulţi
oameni în pretinsa organizaţie.
Au existat mai multe procese ale „Gărzii Albe”, dintre hunedoreni, 75 de
persoane au fost impicate în proces. Evident membrii loturilor nu aveau legături unii cu
alţii, în parte nici nu se cunoşteau. Familia Isac a fost judecată în lotul 2. Tribunalul
Militar Cluj îi judecă pentru „crimă de insurecţie armată”. Şi tatăl şi fiul au fost
condamnaţi la muncă silnică pe viaţă! Parcursul lor carceral va fi identic: temniţele
Deva, Jilava, Gherla.
Ioan Isac a fost exterminat în temniţa de la Gherla. În 27 martie 1960 sufletul său
a pornit să urce vămile văzduhului. Trupul său a fost aruncat într-una din gropile
comune de la Gherla, care se căzneau să închidă în pântecele lor cumplitele crime ale
comunismului.
Părintele Nicolae Isac a rămas în Gherla până la eliberare. În 1963 sentinţa i se
modifică, din muncă silnică pe viaţă pedeaspsa se schimbă în 25 ani muncă silnică. În
iulie 1964, Nicolae Isac este eliberat după 6 ani de detenţie, în urma apariţiei decretului
general de graţiere a deţinuţilor politici. Părintele a revenit în sfântul altar slujind în
câteva parohii hunedorene.
După 1990 numele lui Ioan Isac şi numele celorlalţi deţinuţi politici trecuţi la
Domnul din temniţa Gherla au fost săpate în plăci de metal şi astăzi stau mărturie în
cadrul Memorialului Foştilor Deţinuţi Politici de la Gherla.
În veci pomenirea lui Ioan Isac şi a întregii sale familii!

Cezarina Condurache