You are on page 1of 6

Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe trombocite

),

Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici
este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar
anticorpii și aglutinine

Austriacul Karl Landsteiner[1] este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul
Nobel pentru aceasta. Totuși, cehul Jan Janský a descris și el același sistem în 1907, se pare, printr-o activitate
independentă de cea a lui Landsteiner. Grupa AB (IV) a fost descrisă tot în 1907 de către Decastrello și Sturli.
Landsteiner și Alexander S. Wiener au descoperit și celălat sistem important de antigene, Rhesus (Rh),
în 1937 (rezultate publicate în 1940).[2]
Sistemul AB0 se bazează pe existența a două aglutinogene, notate A și B, și a două aglutinine specifice: α (anti
A) și respectiv β (anti B). Landsteiner a observat o regulă a excluziunii reciproce, concretizată în faptul că
indivizii care prezintă pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodată în plasmă aglutinina omoloagă. Un individ
poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene. Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare
aglutinogenului care lipsește, iar când sunt prezente atât A cât și B, nu vor exista aglutinine. Astfel, există 4
grupe principale în sistemul AB0:

Grupa Grupa Aglutinogen Aglutinine
(Landsteiner) (Janský) (antigen) (anticorpi)
O I nu are α și β
A II A β
B III B α
AB IV A și B nu are

Aglutinogenele sistemului AB0
Primele eritroblaste care prezintă pe membrană aceste antigene apar în luna a III-a de via ță intrauterină.
Antigenele A și B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel:
1. Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub ac țiunea unei gene H, prin adăugarea unei
molecule de L-Fucoză, rezultând substanța H, sau antigenul H, comun pentru A și B. Este important de
menționat faptul că substratul mucopolizaharidic are structură comună cu cea a unui antigen
specific pneumococului. De fapt gena H codifică o glicoziltransferază, neapărat necesară pentru a sinteza
atât A cât și B.
2. Dacă în genotip există gena A, atunci aceasta determină și ea sinteza unei glicoziltransferaze, care va
determina atașarea la substanța H a unui rest de N-acetil-galactozamină, rezultând astfel antigenul A.
3. Dacă în genotip există gena B, ea determină sinteza unei glicoziltransferaze care ata șează la substan ța H un
rest de D-Galactoză, rezultând antigenul B.
4. Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât și gena B, relația dintre ele este de codominan ță, fenotipul rezultant
prezentând ambele aglutinogene, în cantități aproximativ egale, adică grupa sanguină AB.
Trei alele sunt implicate în determinismul genetic al sistemului AB0: IA (sau A), IB (sau B) și i. Relațiile funcționale
dintre ele sunt următoarele:

 IA și IB sunt codominante, adică atunci când există amândouă caracterul rezultat este intermediar,
deoarece ambele gene funcționează în paralel.
 IA și IB sunt dominante față de i, adică atunci când i există în genotip alături de IA sau IB va apărea
caracterul corespunzător lui IA sau respectiv lui IB

1

brațul lung. și implicit este imposibilă sinteza antigenelor A sau B. adică nu codifică sinteza niciunei glicoziltransferaze. Locusul alelelor menționate este situat pe cromozomul 9. imunoglobuline) cu structură și origine obișnuite. Este încă incertă calea prin care un organism care nu a luat niciodată contact cu antigenele de grup AB0 ajunge să sintetizeze acești anticorpi. Scad la bătrâne țe. Cresc apoi în ritm constant până la 8-10 ani. Mai sunt numite și hemaglutinine sau izohemaglutinine. netraversând bariera placentară. banda 3. Individul în 2 . devenind detectabili la vârsta de aproximativ 6 luni. În cazuri extrem de rare. nefuncțională. care condiționează sinteza antigenului H. antigenul H nu mai este sintetizat. dar nu dispar. Cea mai mare parte sunt IgM. Fenotipul Bombay Gena H. Genotipurile posibile pentru fiecare fenotip sunt dupa cum urmeaza : Grupa (fenotipul) Genotipuri posibile 0 (zero) ii A IAIA sau IAi B IBIB sau IBi AB IAIB Aglutininele sistemului AB0 Sunt anticorpi (gamaglobuline. subbanda 4 (9q34). nemodificat. h. are o alelă recesivă foarte rară. precursorul comun al antigenelor A și B.Alela i mai este notată și I0 sau 0. în care apare genotipul hh. când ajung la titrul ce se va menține pe tot parcursul vie ții adulte. Titrul lor este aproape nul la naștere. din clasele IgM și IgG. chiar dacă genele respective există. Genotipul ii corespunde grupei 0 și se caracterizează prin prezența pe hematii a antigenului H. Ea este nefuncțională.

Numele vine de la primul caz documentat. rămânând și o cantitate de antigen H neconvertit în A.cauză are sânge de grup 0 fals(fenotip Bombay). nu pot primi sânge decât de la alte persoane cu fenotip Bombay.etc. E. Rezultă deci fenotipuri intermediare între A și 0.[5] Aceasta determină direct sinteza antigenului D. și are o alelă recesivă d. cu atât capacitatea de sinteză a antigenului A este mai mică. Subgrupa A1 este grupa A clasică. ceilalți Rh. și din acest motiv se tinde către înlocuirea prescurtării CDE cu CED. A5. cu hematii de grupă A ce prezintă și antigen H.. se poate spune că a apărut ultima. d se transmit înlănțuit. Subgrupele cele mai frecvente sunt A2 și A3. La români. frecvențele sunt:[4] Grupa 0 46% Grupa A 40% Grupa B 10% Grupa AB 4% Subgrupe AB0 S-a constatat o lipsă de omogenitate mai ales la grupa A în pivința afinității pentru aglutininele specifice α. 0+. c. D. urmată de i și de IB. Aq. Existența alelelor modificate IA poate fi pusă și ea pe seama vârstei acesteia. sau antigenul D.2-p34) D. Aceste informa ții reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii. Ax. notat 0h sau 0hh. e. În aceeași zonă a cromozomului mai există și un locus pentru altfel de alele: C. A3. Sistemul Rh Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența unor proteine specifice pe suprafața hematiilor. Deoarece IB este a treia ca frecvență. Spre deosebire de sistemul AB0. Genetica sistemului Rh Factorul D este codificat de o genă (1p36. în sistemul Rh absența antigenului nu presupune existen ța anticorpilor specifici. Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0. S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A1.doar dd. Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv). i provenind din aceasta printr-o deleție.nu au în mod normal în ser anticorpi anti D.. astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau .(negativ). B+. Deci indivizii cu fenotip Rh+ pot avea genotip DD sau Dd. pe când cei Rh. Alelele C. A2. Determinarea statutului Rh ține cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D. specific grupei 0. 0. Se consideră că IA este cea mai veche. de exemplu: A+. Ordinea pe cromozom este C-E-D. Persoanele cu fenotip Bombay sintetizează anticorpi anti H și. deoarece grupa 0 adevărată are antigen H. e (locusul CE). frecvența fenotipurilor este:[3] Grupa 0 34% Grupa A 41% Grupa B 19% Grupa AB 6% În populația globală. deși la testările uzuale apar ca având grupă 0.la grupa AB0. Astfel. Ad.. Existența acestor subgrupe se datorează unor alele diferite IA. pot exista 8 haplotipuri (haplotipul reprezintă configurația genelor pe un singur 3 . probabil tot din IA. Am. c. indivizii Rh. al unei femei din Bombay. Cu cât indicele subgrupei este mai mare. Frecvența alelelor și fenotipurilor AB0 Alela cea mai frecventă la nivelul întregii populații umane este IA. E.

În cazul transfuziei a peste 500 ml. În afară de sistemul AB0. există noțiunile de donator universal (cu referire la grupa 0. 1% AB+ 3% 0. la africani. dCE. adică de aceeași grupă cu a primitorului. frecvențele sunt apropiate de media globală. Clasic. DCE. deoarece în sistemul Rh nu există anticorpi în absența factorului antigenic. Aceasta pentru că. care nu are aglutinine). B+*. Acestea devin de ajuns de diluate în sângele primitorului pentru a nu da reac ții sesizabile. 0-. Ele nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge. deși de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene. frecvențele medii ale grupelor AB0 coroborate cu Rh sunt: [4] A. dce. dCe. are totuși aglutinine. DCe. A+*.cromozom dintr-o pereche): Dce. iar ca medie pentru popula ția europeană se consideră 85% Rh+. c. Frecvența fenotipurilor Rh La nivelul populației globale. cu 86% Rh+. se folosește exclusiv sânge izogrup. în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se țină seama și de grupa Rh+. În cazul transfuziei de sânge integral compatibilitățile sunt rezumate în următorul tabel: Compatibilitate AB0/Rh pentru sânge integral * = mai puțin de 500 ml Grupa Poate dona la Poate primi de la 0. 2% B+ 9% AB.[6] Există abateri remarcabile de la medie în cazul unor populații. 0+. DcE. B sau AB poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor. frecvența fenotipurilor Rh este: [4] Rh+ 84% Rh. în sistemul AB0. frecvența fenotipului Rh+ este peste 95%. 7% 0+ 38% Compatibilitate Problema compatibilității se pune atunci când se dorește realizarea unei transfuzii sanguine. dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A. C. B-* 0- 4 . E și e nu se exprimă decât când în genotip nu există D.și Rh+ fără nici o problemă. pe când cel Rh. Frecvența integrată a grupelor AB0/Rh La nivelul populației globale. AB-*. A-*. dcE. 6% A+ 34% B. AB+*. care nu are aglutinogene) și de primitor universal (cu referire la grupa AB. mai mic de 500 ml. Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+. 16% La poporul român. asiatici și eschimoși. Spre exemplu.se poate administra la Rh.

Compatibilitate AB0 pentru plasmă Grupa Poate dona la Poate primi de la 0 0 A. AB-. A+. B. În practică. AB-*. 0-. AB+ 0-. AB-*. AB AB A. B. ci doar de AB0. 0-. A+. 0-*. AB-. 0- 0+ 0+. AB+* A-. AB AB În cazul folosirii masei eritrocitare (hematii spălate în soluție izotonă). A+. 0- AB. AB+ A-. 0+. AB A A. indiferent de grupa donatorului. 0-*. 0 A. B-*. 0-* B+ B+. 0+ 0+. 0 B. B+. se ține evident cont de Rh. B-. B. 0-. AB+ Pentru tranfuzia de plasmă (care nu poate conține nici un fel de antigene. A+. precum și de faptul că acestea nu trebuie să vină în contact cu plasma primitorului care are aglutinine specifice: Compatibilitate AB0/Rh pentru masă eritrocitară Grupa Poate dona la Poate primi de la 0. 0- A+ A+. A+. B-. AB-. B-. B-*. 0. B+*. se evită pe cât este posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită. AB+. AB-. B+. 0-. 0-* A+ A+. 0- B+ B+. A+*. B+. AB+* B-. AB+ B-. 0+. 0+ B. B+*. AB+ 5 . 0+. AB+* B-. AB+ A-. A+*. B+. 0+. 0+ AB. Aceasta doar dacă s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh. AB+* A-. AB+ A-*. B+. AB-. AB+ A-. AB+* 0+.să fi venit la un moment dat în contact cu sânge Rh+. B+. În România. 0+ A. 0- B. B+. 0. AB-. A+. A-. AB-. AB+ B-. 0+*. B-. A-. fiecare țară are reglementări oficiale cu privire la această problemă. AB B B. dar poate conține anticorpi) compatibilitatea nu mai ține cont de Rh. AB- AB+ AB+ A-. 0-. AB- AB+ AB+ A-*. 0- A. A+. A-.

6 .