You are on page 1of 2

Carol Quintul (Carol al-V-lea

)
1500 – 1558

1500 - 24 februarie – Carol s-a născut în Gand, Belgia, limba sa maternă era franceza.
În tinereţe, Carol a primit o educaţie aleasă, fiind influenţat foarte mult de umanismul
olandez. Născut şi crescut la Gand, în Ţările de Jos, el a învăţat, în primii ani ai vieţii,
flamanda şi franceza, apoi spaniola, germana şi italiana.
Pe bună dreptate se spunea "El vorbeşte cu Dumnezeu în spaniolă, cu femeile în
italiană, cu bărbaţii în franceză iar armăsarului îi adresează comenzile în germană".
Complexat de înfăţisarea lui - mai ales de maxilarul proeminent şi bărbia ascuţită - Carol a
dorit să-şi depăşească semenii prin calităţile sale morale.

1516 - Și-a început domnia sub titulatura de Carol I al Spaniei. El era în acelaşi timp
duce de Burgundia şi arhiduce de Austria, stăpânitor al Ţărilor de Jos, al Boemiei, Ungariei,
regatului de Neapole, al Siciliei şi Sardiniei.

1518 – Carol este încoronat rege al Germaniei și împărat al Sfântului Imperiu Roman.

1522 - În timpul domniei lui Carol, teritoriile din Noua Spanie au fost extinse în mod
considerabil de conchistadori precum Hernán Cortés sau Francisco Pizarro, care au determinat
căderea imperiilor Aztec şi Inca în mai puţin de un deceniu. Având o asemenea întinsă
moştenire, nu-i de mirare că el se mândrea, spunând că "pe cuprinsul Imperiului meu, soarele
nu apune niciodată".

Împreună cu expediţia lui Magellan din 1522, aceste succese l-au convins pe Carol de
misiunea sa divină de a deveni liderul lumii creștine, încă ameninţate de Islam.

Un înfocat catolic, Carol a sperat să unească întregul continent sub stindardul religiei
sale, aşa cum încercase, cu câteva secole mai înainte şi modelul său ca suveran - Carol cel
Mare. Doar că, religia catolică avea înfruntat rebeli bine organizați şi nesupunerea civică a
unor protestanţi renumiţi pentru nivelul ridicat de civilizaţie, precum şi opoziţia acerbă a altor
regi - în primul rând cei al Angliei şi al Franţei.
Cel care a dat însă lovitura de graţie idealurilor lui Carol a fost Martin Luther, care,
bătând în cuie tezele sale pe uşa bisericii din Wittenberg, va zgudui din temelii instituţia
Bisericii Catolice.

Speriat de puterea pe care protestanţii o dobândiseră in Germania, țară al cărei suveran
de drept era, împăratul n-a dorit ca acelaşi lucru să se întâmple în Ţările de Jos.

1535 – Francisc I. deoarece a fost negociată de mătușa lui Carol și mama lui Francisc I. Spania și din India fiului său Filip. Carol l-a obligat pe Francisc I să semneze un tratat prin care renunţa la pretenţiile asupra nordului Italiei. care oferea primul fundament legal permanent pentru prezenţa în Germania a cultului luteran. refuză să mai voteze impozitele propuse de Carol. Dieta a hotărât ca membrii Imperiului să nu intre în război unii împotriva altora. Pacea de la Augsburg este o convenţie promulgată în 1555 de Dieta Sfântului Imperiu Roman. nu au fost pe placul lui. pe lângă cel catolic. reprezenta o amenințare mare la adresa imperiului lui Carol. condusă de Soleiman Magnificul. şi se stipula ca pe teritoriul unui stat să fie practicat un singur cult. Imperiul pe care îl ținuse închegat pentru mai bine de patru decenii se destrăma acum. . fratelui său. acordul a salvat imperiul de conflicte interne serioase. care-l ura de moarte Carol. iar Francisc I a renunțat la Milano și la Neapole. dorinţele expansioniste ale Franţei. 1525 – Carol obține o mare victorie împotriva francezilor. s-a aliat cu turcii împotriva lui. văzând în înaintarea turcilor spre centrul Europei o ameninţare la dominaţia catolică. din motive religioase. rămasă în istorie drept Pacea de la Augsburg. Carol și-a anunțat decizia de a abdica și de a-i lăsa domniile sale din Țările de Jos. 1530 – Carol a trimis armata să apere Viena împotriva unei posibile invazii turcești și și-a trimis flotele pentru a cuceri Tunisia și Algeria. Carol a plecat spre Spania însoțit de două dintre surorile lui și a murit la palatul său din Yuste. timp de aproape 50 de ani. la Pavia. În ciuda numeroaselor neajunsuri. care va fi adus la Madrid. Erau recunoscute doar două culte. Ferdinand. și coroana imperială.Trupele spaniole pradă Roma şi îl iau prizonier pe Papa Clement al VII-lea. la Tunis. Totuşi. Unul dintre nobilii aflaţi în serviciul său a reuşit să-l facă prizonier pe regele francez. 1558 – Foarte bolnav. așa că acesta a luptat împotriva Imperiului Otoman pe uscat cât și pe mare. când Carol a renunțat la Burgundia. cel catolic şi cel luteran. Pacea de la Cambrai. care dorea să cucerească Peninsula Italică. împăratul pledează pentru impunerea unei "împăcări spirituale". Turcia islamică. în vestul Spaniei.Protestanţii. denumită ”Pacea Doamnelor”. 1529 . se oferea posibilitatea ca populaţia să migreze în statele unde cultul lor era acceptat. Într-un discurs ținut la Bruxelles. Sătul de nesfârşitele conflicte interconfesionale. Pe de altă parte. Pacea a fost încheiată cu ajutorul papei care l-a încoronat pe Carol la Bologna ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. 1555 . dar armatele spaniole au obținut o victorie spectaculoasă împotriva trupelor sultanului Soleiman Magnificul.