You are on page 1of 7

Roesler vs.

Xenopol:
disupta privind romanizarea Daciei și continuitatea
populației romanice la nord de Dunăre

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, controversata teorie a lui Roesler privind
romanizarea Daciei și continuitatea populației romanice la Nord de Dunăre a trezit interesul
istoricilor români. Mai întâi Xenopol, apoi și Dimintre Onciul, au combătut pas cu pas teoria
roesleriană, aducând contraargumente pentru fiecare dintre ideile susținute de istoricul austriac.
Dacia era provincie imperială în frunte cu un legat de rang pretorian la început, apoi, din
vremea lui Marcus Aurelius, cu rang consular. Țara, care și-a pierdut cea mai bună și cea mai
mare parte a puterii sale demografice de-a lungul unui război îndârjit și sângeros care a durat mai
mulți ani, cași prin emigrare, primi o nouă populatie prin coloniștii romani care s-au revărsat aici
din toate provinciile Imperiului roman, dar în mare măsură din Italia de Jos.

Avem motive să credem că elementul dacic supus s-a ținut departe de contactul cu civilizația
romană și și-a menținut dușmănia față de Roma. Romanitatea Daciei a fost însă diferită de cea a
altor provincii cucerite de armata Romei. În Italia de Sus, Gallia, Spania, Britannia, Pannonia etc.
ea a fost produsul unei fericite deznaționalizări a unei populații numeroase preexistente care a
continuat să reprezinte majoritatea, a atragerii acestei populații la un alt mod de a gândi și de a
vorbi, a amestecului unei părți a sângelui roman imigrat cu cel local iberic, celtic și alte neamuri.
În Dacia însă a fost creată o adevărată țară de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit și
înconjurat de o populație dușmănoasă, în care însă romanitatea nu și-a înfipt rădăcini atât de
adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei naționalități cucerite și din punct de vedere
spiritual. De aici și ușurința cu care mai târziu a putut să fie îndepărtată și a dispărut, fără a lăsa
atât de multe urme ca în Britannia sau în Noricum, fiind ștearsă ca o simplă poleială.

Roesler pare deci a primi de adevărate spusele lui Eutropiu, care zice că „Dacia pierduse prin
lungul război împotriva romanilor poporațiunea sa bărbătească“.Dară, chiar dacă am lua ca atare
spusele lui Eutropiu, nu arată el oare prin cuvintele sale că femeile și copii dacilor nu suferiră cu

până ce vor umple în mare măsură țara numită azi Valahia și apoi țările din jur. Însă noi vom vedea că aceasta niciodată nu s-a întâmplat. locuitorii lor fugiră pentru a găsi o scăpare în părțile mai retrase ale împărăției. care trebuie să fi fost încă în perioada dominației cumane. La fel de puțin menționată este și așezarea vlahilor de sud pe pământul Greciei care a avut loc ca urmare a migrației albanezilor începând cu secolul al XII-lea. până să ajungă la așezări stabile în nord. Haemul sau Balcanul. considerând încă câmpiile din Haemus drept adevărata patrie. Multă vreme și mulți dintre ei au zăbovit doar o parte a anului pe văile și câmpiile țării care a fost numită apoi după numele lor Valahia. Pentru ca poporul român să revină în Dacia din Moesia. cât și aiurea ne dovedesc cu prisosință ființarea poporului dac după cucerire. Mai ales orașele. îi înlesneau intrarea în cetățenia romană și cu toate că îl întrebuințau la toate lucrările. Dar chiar când acesta din urmă ar fi avut o oarecare vlagă. îl făceau să se bucure de toate foloasele . că elementul roman întotdeauna a fost prea slab în Moesia. locul de odinioară al primului lor stat. Migrarea vlahilor la nord de Dunăre Invadarea și ocuparea Valahiei a fost liniștită și imperceptibilă. trebuia ca el să se fi aflat acolo la epoca la care se presupune că a părăsit-o. Trebuie amintit că poporul roman înțelegea a lipi de imperiul său provinciile cucerite într-un cu totul alt chip de cum au făcut-o în timpurile mai noi ungurii sau nemții. în timp ce în Moesia. dar până în Macedonia și Grecia Prin ipoteza migrării treptate spre nord a valahilor din Moesia se poate explica împrejurarea surprinzătoare că populația valahă se întâlnește la nord de Dunăre numai după începutul veacului al XIII-lea. fiind dărâmate de barbari. neputând fi precizată. sau cel puțin la o epocă anterioară. . și inscripțiunile găsite atât în Dacia. Departe de a alcătui o castă despărțită de poporul cucerit. încă este vădit că Moesia a fost expusă unei năvăliri tot atât de sălbatice ca și aceea îndurată de Dacia. începutul ei. pe când săracii trebuiră să-și adăpostească viața lor retrăgându-se în munții care mărgineau țara despre miazăzi. cămin părintesc. Așa migrează și astăzi mocanii din Moldova nu numai în Dobrogea. precum și romanizarea lui.toții soarta părinților? Apoi această nouă generație nu era ea îndestulătoare pentru a reconstitui în țară o bază națională pe care să se poată hultui elementul roman? De aceea. devenind apoi din ce în ce mai numeroasă. romanii se legau cu el prin căsătorii. au dispărut până la nivelul unei enclave sporadice.

dreptul de asociere. se facea referire la conditiile specifice democratiei: garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. egalitatea cetatenilor in societate si inaintea legilor. ca in toate tarile europene din acea vreme. Activitatea legislativa urma sa fie exercitata de rege si reprezentanta nationala (Parlament). egal. regele Ferdinand I promulga Constitutia Romaniei de dupa Primul Razboi Mondial. la 28 martie 1923. Constitutia era o actualizare a celei din 1866. Militarii si femeile. introducea in ea alte 7 articole noi si reformula sau completa 25 de articole. nu puteau sa-si exprime o optiune politica in fata urnelor. Principiul pe care s-a actualizat Constitutia privea noua situatie a Romaniei de dupa Primul Razboi Mondial. cea executiva de rege si Guvern. iar cea judiciara numai de catre instantele judecatoresti. fara deosebire etnica. Constitutia din 1923. . apreciata la vremea sa a fi una dintre cele mai democratice legi fundamentale din Europa. direct obligatoriu si secret. Cu privire la drepturile cetatenilor. Constitutia din 1923 consacra ferm principiul separatiei puterilor in stat. din care modifica total sau partial 20 de articole. al carei teritoriu este inalienabil. una dintre cele mai democratice ale vremii Acum fix 90 de ani. inviolabilitatea domiciliului. de limba sau religie. independente una de alta. Un numar de 76 articole ale vechii constitutii ramaneau neshimbate. secretul corespondentei. existand posibilitatea sa se limiteze reciproc in atributii. libertatea constiintei si intrunirilor. Se instituia votul universal. adaptarea la principiile societatii democratice ale vremii si modificari limitate. astfel incat sa se pastreze cat mai mult din textul existent Constitutia stipula de la inceput ca Romania este stat national unitar si indivizibil.

care "se exercita de catre organele ei". Constitutia din 1923 a functionat in perfecta ordine pana in februarie 1938. fosti ministri care au detinut cel putin sase ani fotoliul ministerial. fosti presedinti ai fiecarei camere legislative. Abandonata definitiv odata cu abdicarea fortata a regelui Mihai I.) si din senatori de drept: reprezentanti ai cultelor. Constitutia prevedea un parlament bicameral. iar Senatul era compus din membri alesi din diferite grupari (Camera de Comert. Constitutia a fost inlocuita ulterior cu una dupa modelul sovietic. Berariu. Cu privire la legalitatea si suprematia Constitutiei. in modul stabilit prin Constitutiune". fosti senatori si deputati care fusesera alesi cel putin in zece sesiuni. aceasta a fost valabila pana in 1947. expert in probleme juridice. care era costituita din juristi de profesie. al doilea de R. fosti presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si alti demnitari. integri si neafiliati niciodata vreunei grupari politice. cand regele Carol al II-lea a initiat o Constitutie noua. In principiu. Ascendenta regelui fata de Parlament consta in faptul ca legile nu puteau intra in vigoare decat sanctionate (astazi spunem promulgate). Nu exista o Curte Constitutionala ca astazi. se specifica foarte clar ca "numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constitutiei". Numai hotararile. la 30 decembrie 1947. care se pronuntau "in virtutea legii". presedintele Academiei Romane. sarcinile revenind Curtii de Casatie. cadrele didactice etc. al treilea de catre Constantin Stere (Partidul Taranesc) si al patrulea de catre C. care intarea puterea regala si limita libertatile democratice. iar regele putea refuza sanctionarea unei legi. Ca baza pentru elaborarea Constitutiei au fost folosite patru proiecte: unul elaborat de liberalul IC Bratianu. desi dupa abdicarea regelui s-au aplicat cutume in afara legii fundamentale. din care Camera Deputatilor se alegea prin vot univeral. iar dupa 23 august 1944 a fost partial amendata si revizuita in 1946. . se executau "in numele regelui". Legea fundamentala exprima de asemenea foarte precis prerogativele suveranului si conditiile succesiunii la tron. Regele nu avea ascendenta asupra puterii judecatoresti. Boila din partea Partidului National Roman. Ascendenta fata de Guvern consta in faptul ca "Guvernul exercita puterea executiva in numele regelui.

in aceste teritorii s-au asezat si si-au creat patria o serie de popoare care au contribuit. trebuie demonstrata cu instrumentele uzuale ale istoricului. la profilul cultural romanesc. dar aceasta inseamna ca au existat mai degraba momente de tensiune mai mult sau mai putin violente. Pe teritoriul Romaniei. in egala masura menita sa le pastreze coeziunea interna (caci aceasta creaza o comunitate) si sa le asigure rolul de partener de dialog cu majoritatea. departe de a fi un simplu truism. țigani. statul a fost obligat sa i-a masuri pentru a crea un cadru de asigurare a egalitații intre catațenii acestui stat. bulgari. Fiecare popor se va instrui. Pentru a asigura buna conviețuire a etniilor intr-un stat multi cultural și social. germani. Aflate intr- un continuu echilibru intre memoria locului de plecare. cum era Romania. in care ambele parti au avut de pierdut – atat in termeni materiali si spirituali. evrei. iar 28% minoritați : maghiari. Aceasta afirmatie. populația Romaniei a avut un numar de 18 milioane de locuitori din care din care circa 72% erau romani. relatiile spirituale si politice cu acesta si nevoile practice ale vietii cotidiene. Relatiile nu au fost intotdeauna amicale. deja in 1918 traiau peste 20 minoritați dintre care 17 au reprezentanți in Parlament. germani. rusi. va administra si va judeca in limba sa proprie prin indivizii din sanul sau si fiecare popor va primi . mai exact dupa infaptirea Marii Uniri. Bucovinei și Transilvaniei s-a acordat cetațenia romana tuturor locuitorilor din aceste teritorii. 45 apartineau minoritatilor nationale (ucraineni. Din cei 150 de membri ai Sfatului Tarii la Adunarea de la Chisinau care hotara unirea Basarabiei cu Romania la 27 martie 1918. minoritatile nationale si-au creat o proprie identitate. Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Articolul III al Rezoluției de la Alba-Iulia prevede in alineatele 1 si 2: „1. urcrainieni. fiecare in felul sau esential. greci). indiferent de etnice. Rezolutia de unire de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) si apoi Constitutia din 1923 prevedeau largi drepturi pentru minoritatile nationale din Romania. Odata cu retificare unirii Basarabiei. etc. in buna masura. De-a lungul istoriei. armeni. gagauzi. ne ținand cont de originea etnica a cetațenilor. polonezi. sarbi. cu istoria celor care il locuiesc. evrei. In perioada interbelica. MINORITAȚILE DIN ROMANIA IN PERIOADA INTERBELICA Istoria spatiului romanesc se confunda. croați.

pentru a studia in limba maghiara trebuiau sa plateasca. scolilor si marilor proprietari care din veniturile acestor pamanturi intretineau scoli.. institutii de cultura Pentru minoritați unirea cu Romania nu le-a ajutat prea mult. care sa continue traditiile culturale din trecut. trecerea de la statutul de superioritate politica. . Unirea din 1918 a fost o unire care pe moment a adus satisfacție romanilor dar pe parcursul perioadei interbelice s-a dovedit ca sistemul de stat nu a respectat reglementarile prevazute in actele unirii. lucru care a facut sa scada numarul intelectualilor maghiari. orfelinate. sa se roage lui Dumnezeu in credinta ei si sa ceara dreptate in limba ei“ Crearea statului national unitar roman a insemnat pentru maghiari un nou cadru economic. Multi maghiari au parasit Romania mai ales reprezentantii clasei politice si a aristocratiei. de aceea unii au preferat sa plece in Ungaria la studii. maghiarii au ajuns in situația ca au ramas fara școli. economica și culturala la cel de minoritate a reprezentat o trauma și o problema de adaptare. putem cita si din discursul lui Iuliu Maniu. ei au trebuit sa faca fata noilor conditii create si sa-si creeze institutii culturale noi.drept de reprezentare in Corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc. Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din stat. insa a avut urmari negative asupra bisericilor. Pentru maghiarii din Transilvania. chiar daca de multe ori statul a elaborat legi impotriva minoritaților: aici aș putea aminti legile antiseminte.“ In aceeasi ordine de idei. Constitutia romana din 1923 asigura drepturi si libertati democratice generale insa de multe ori aceste drepturi erau incalcate prin diferite masuri adoptate de guvernele de la putere mai ales in domeniul invatamantului si presei. politic si juridic de dezvoltare. Cu toate acestea minoritațile au conviețuit impreuna cu majoritarii in relații bune. Voim ca fiecare natiune sa se poata cultiva in limba ei. aceasta fiind foarte greu de rezolvat. Reforma agrara a avut urmari benefice pentru o parte a populatiei maghiare lipsita de pamant. rostit la Adunarea Nationala de la Alba Iulia: „Noi voim pe acest pamint al Romaniei Mari sa intronam libertatea nationala pentru toti. din contra unele minoritați au fost dezavantajate: spre exemplu.