You are on page 1of 4

Campania electorala

Campania electorala este un eveniment convenţional in care actorii politici, indivizi sau
partide intra in competiţie in fata alegatorilor, in vederea dobândirii de credibilitate. Privind din
perspective unei practici politice, campania electorala este reglementata de un set de coduri
socio-politice, existând un set de proceduri si ritualuri configurate in principal la scara naţionala.
Din punct de vedere al metodei, campaniile electorale răspund nevoii de a selecta in
mod democratic liderii politici. Aceasta se realizează prin respectare normei participării si
respectarea normei majoritatii, in vreme ce norma participării presupune crearea condiţiilor sau a
posibilităţii de a fi selectat, norma majoritarii impune criteriile de
validare a selecţiei.
Principiile democratice din punct de vedere procedural spun
despre campanile electorale ca reprezintă cadrele legale si tehnice in
care se desfăşoară procesele de selecţie a liderilor.
Din punct de vedere al ritualului politic, in cadrul campaniilor
electorale sunt generate discursurile sau practicile de comunicare ce
doresc validarea unora sau altora dintre actorii politici. Se vorbeşte despre un spaţiu discursive in
care candidaţii apelează la o anumita tematica, fac apel la modalităţile diverse de expunere a
acestei tematici.
Ritualul politic regăsit in campanile electorale este dat de condiţiile socio-politice
specifice fiecărei tari. Aceasta specificitate se regăseşte mai puţin la nivelul procedurilor legale
sau tehnice, este extreme de accentuate in ceea ce priveşte ritualul campaniilor electorale.
Campaniile electorale oferă unei comunitati posibilitatea de a-si construi o parte din identitatea
ei. Practica politica si sociala, votul ca act individual sau colectiv, da legitimitatea formala a
actorilor sociali de a se exprima in spaţial public. Aceasta exprimare in spaţial public este astăzi
una mediata. (Mass-media este singurul actor social care are posibilitatea si resursele de a facilita
schimbul de idei intre electorat si politicieni) Acest schimb are menirea de a “construi”
identitatea electoratului. Aceasta construcţie exclude manipularea acestuia.

Campaniile electorale – CANDIDAT sau CAMPANIE

Analiza oricărei campanii electorale, fie ca este de succes fie ca este vorba de o
înfrângere trebuie sa examineze factorii de natura interna si pe cei de natura externa care au dus
la un anumit rezultat. Aceşti factori reprezintă si elementele in jurul cărora se organizează
campania.
La categoria factori interni care sunt direct sub controlul echipei de campanie menţionam:
• candidatul
• organizaţia (partidul)
• strategia de campanie
• resursele
In rândul factorilor externi, necontrolabili:
• organizaţiile sau partidele din competiţie
• media
• sondajele de opinie

fiecare gest. Intelectualii radeau de modul uneori pueril in care „nou-nascutii“ politicieni incercau sa -si croiasca drum spre ceea ce avea sa devina arena privilegiatilor. Era ca un imens show televizat la care erau invitati sa participe. Experienta electorala a convins partidele politice ca detinerea unui canal mediatic este vitala pentru rezultatele alegerilor. campania electorala a ocupat imediat viata romanilor. Atacurile erau indreptate spre o singura parte. Oamenii nu iesisera din febra innoirilor postrevolutionare. Campania electorala oferă posibilitatea manifestării discursului electoral. Candidatii nu se mai oboseau sa mearga prin tara. stateau in fata aparatelor ore in sir incercand sa soarba fiecare cuvant. Clipurile electorale au inceput sa fie mai elaborate. Dar. candidatii erau mult mai constienti de importanta televiziunii si de eficacitatea aparitiilor televizate. In 1992. Discursul politic este electoral in momentul in care este generat de un element convenţional. este nevoie de un anumit context comunicaţional (practici specifice de campanie electorala). Impactul a fost imens. In ceea ce priveşte jurnalistul (in situaţia informaţiilor abundente). Oamenii simpli se minunau de imaginile candidatilor veniti din occident care le promiteau o viata minunata in schimbul simplului gest de a pune stampila in chenarul cu numele lor. Astfel ca. cand. Confruntarea finala dintre candidatii la presedint ie a fost una dintre cele mai urmarite emisiuni de televiziune din ultimii 10 ani. fiecare imagine. spre deosebire de 1990. Astfel. A descatusat energii colosale si a impins la maxim oamenii spre limitele rezistentei fizice si mai ales psihice. Se inflacarau si se infuriau in functie de mesajele pe care le primeau din cutia aceea micuta. oamenii nu erau interesati de alegeri cat de preambulul lor. 1992 a adus o modificare in politica partidelor. Discursul politic se distinge de alte forme discursive. Oamenii. descoperitori recenti ai televiziunii ca spectacol. pe langa Televiziunea Publica. El trebuie sa răspundă de multe ori la provocări sau situaţii pentru care nu s-a documentat suficient sau pentru care nu i-au fost furnizate suficiente date sau informaţii. si anume campania electorala. din punct de vedere mediatic. campania din 1990 (creata si insufletita de oameni cel putin la fel de neexperimentati ca si cei carora le era adresata) reusind sa provoace modificari serioase in sistemul relatiilor umane din societatea romaneasca . Se vorbea mai ales de viitor. are rolul de a evalua situaţia comunicării publice. Norocul ei ca si telespectatorii erau in faza de copilarie a „alegatorului“. instalandu-se pe primul loc in topul spectacolelor urmarite cu sufletul la gura. A bulversat comunitatile si a canalizat cotidianul intr-o singura forma : campania. Singura pe piata atunci. atunci in 1990. Desi rezultatele erau previzibile. unele . putem vorbi de o adevarata campanie electorala abia in 1996. legat de un eveniment. poate genera sau poate fi generat de anumite evenimente. el trebuie sa facă fata unei competiţii din ce in ce mai mari in procurarea de ştiri care sa menţină atenţia publicului căruia i se adresează. este extrem de dificila prestaţia actorului politic. Televiziunea Romana facea cu greu fata (din cauza lipsei tehnicii si a oamenilor pregatiti pentru astfel de evenimente) cerintelor campaniei. ea trebuind sa fie atât proactiva. un joc nou si fascinant. Privita cu neincredere si suspiciune in occident. Discursurile actorilor politici îmbracă forme diferite pentru ca ele comentează situaţii de comunicare diferite. In condiţiile abundentei si a omniprezentei informaţiilor si ştirilor. Era. Romanii au descoperit cu surprindere in 1990 campania electorala. competiţia politica nu se rezuma doar la respectarea unei strategii prestabilite. cat si reactiva. fiind punctual. intrau in joc si televiziunile particulare. este nevoie de un context de interacţiune (dezbaterile electorale). ci se preocupau aproape exclusiv de prestatiile la televiziune. dar fara sa depaseasca nivelul unei reclame la detergenti. Daca in 1990 accentul a fost pus pe marile adunari electorale. situatia a fost aproape identica.

s-au diversificat tipurile de confruntari intre candidati. In campaniile electorale. aplicand legea. se alege culoarea potrivita. artisti. stirile electorale. Candidatii au fost cei care au decis daca vor sau nu sa participe la emisiuni. Se evita probleme spinoase si se pune accent pe comparatia cu celalalt produs (candidat) si mai putin pe calitatile lui. in timp ce la televiziunea publica. un nou tip de clip electoral. 3. ci o insiruire a lor. folosirea simbolurilor negative. Apelarea pe nume. Oamenii erau mult prea putin obisnuiti cu publicitatea negativa si reactiile au fost dintre cele mai diverse. Locul prezentarii propriei oferte a fost luat de imaginea cu insuccesele sau defectele contracandidatului. Toti analistii au fost de acord ca alegerile au fost castigate de cei care au folosit cel mai bine arsenalul de mijloace de propaganda (in special tehnicile de manipulare) puse la dispozitie cu generozitate de canalele mass-media prin care se transmiteau mesajele electorale spre populatie. Mult mai rare in 1990 (oamenii de televiziune .Clipurile electorale O carte celebra in Statele Unite.dintre ele cu o pondere extrem de importanta in preferintele telespectatorilor urbani. Cartea avea pe coperta un pachet de tigari cu chipul lui Richard Nixon pe el. psihologi. 2. Televiziunea publica a prezentat aceste stiri in modul compact in timp ce televiziunile particulare le-au intercalat printre celelalte stiri ale zile. Spre sfarsitul campaniei. In 1996. adica exact acele persoane obisnuite sa foloseasca cu randament si rezultate maxime tehnicile de manipulare. politologi. Si in Romania a fost adoptata rapid tehnica propagandistica prin clipuri electorale.Intalnirile-dezbateri In campania electorala din 1992 a fost experimentata pentru prima oara confruntarea dintre candidatii la presedintie. la televiziunile particulare acesta se confunda cu rolul general informativ al buletinului. 1. S-a aflat ulterior ca anumite partide au apelat la specialisti care sa coordoneze folosirea tehnicilor de propaganda. Campania electorala la televiziune a avut mai multe elemente.mai corect spus. In primul rand a existat o diferentiere in modalitatea de alegere a candidatilor prezenti la emisiuni. televiziunea publica n-a creat cadrul necesar unei confruntari directe intre ofertele electorale. rolul lor informativ-propagandistic era relativ clar. reusind transmiterea mesajelor manipulative mult mai usor. Televiziunea publica a permis accesul tuturor candidatilor (16). ele si- au dovedit calitatile abia in 1996. cel negativ. rezultate ale posibilitatilor de prezentare a candidatilor si a programelor politice: clipurile electorale.Stirile electorale Definim aici stirea electorala ca fiind informatia despre candidati prezentata in buletinele de stiri ale televiziunilor din Romania. stirile electorale .realizasera si telespectatorii urmarisera doar clipuri care faceau reclama la mierea de albine si la CEC). Astfel. insa. „Vanzarea presedintelui“ a lui Joe McGinniss a declansat in 1969 o ampla dezbatere despre rolul televiziunii in campania electorala si in stilul de prezentare a candidat ilor si a ofertelor lor telespectatorilor. candidatul era impachetat si prezentat exact ca tigarile de o anumita marca. din cinematografie . Toate partidele si toti candidatii au avut staffuri (echipe) din care faceau parte sociologi. intalnirile-dezbateri. Astfel. se prezinta pareri favorabile produsului si se insista pe avantajele alegerii lui. A aparut. Mesajul era foarte clar. apelarea la frica si juma tatile de minciuna amestecate cu juma tatile de adevar au fost folosite din plin. se concepe un slogan. fiecare post de televiziune din Romania aplicand o tactica proprie. Astfel.

Mai mult.erau prezentate la sfarsitul buletinului la televiziunea publica si la inceputul lui in cazul televiziunilor particulare. Aceasta suprapunere a dat posibilitatea realizatorilor de stiri sa foloseasca asa cum. in campania electorala politicul functioneaza dupa alte reguli decat cele normale. Stirile electorale sunt de trei feluri: informative (simple enunturi ale evenimentului). descriptive (citarea candidatului sau prezentarea in sincron) si evaluative (aprecierea redactorului care a scris stirea). au crezut de cuviinta informatiile detinute si sa utilizeze tehnicile de propaganda specifice buletinelor de stiri. . Nediferentierea facuta intre spatiul electoral si spatiul politic din care sunt prezentate stirile transmite ideea ca orice eveniment politic este si unul electoral. Campania electorala privita ca ritual social implica in mod simetric omul politic si cetăţeanul intr-o relaţie in care cele doua parţi ajung sa fie convinse ca au asemănări si interese comune.