You are on page 1of 8

Cuvânt spre folos

Buletin parohial nr. 579, Săptămâna 26 februarie - 4 martie 2017

Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, Protoieria Sector III Capitală
P rogram L iturgic
S finte T aine Preoţi slujitori
Zi Calendar Orele
și I erurgii (ordinea slujirii)

Duminică Sf. Porfirie, Arhiep. Gazei;
Utrenia Pr. S.-V. Tancău
26.II Sf. Mc. Fotini; Sf. Teodor 8-12
(Lăsatul secului pentru Postul Mare)
și Sfânta Liturghie Pr. Ionel Durlea

Luni Sf. Cuv. Mărt. Procopie şi Talaleu
Pavecernița Mare Pr. S.-V. Tancău
27.II (Canonul cel Mare, partea I; 18
Canonul cel Mare Pr. Ionel Durlea
Începutul Postului Mare)
†) Sf. Cuv. Ioan Casian Romanul şi Gherman
Marţi din Dobrogea; Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul; Pavecernița Mare Pr. S.-V. Tancău
28.II 18
Sf. Sfinţit Mc. Nestor; Sf. Sfinţit Mc. Proterie Canonul cel Mare Pr. Ionel Durlea
(Canonul cel Mare, partea a II-a)
Miercuri Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina; Pavecernița Mare Pr. S.-V. Tancău
1.III Sf. Mc. Antonina; Sf. Mc. Marcel şi Antonie 18
Canonul cel Mare Pr. Ionel Durlea
(Canonul cel Mare, partea a III-a)
Joi Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie şi Nestor Pavecernița Mare Pr. S.-V. Tancău
2.III 18
(Canonul cel Mare, partea a IV-a) Canonul cel Mare Pr. Ionel Durlea
Vineri Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie şi Nestor
3.III (Canonul cel Mare, partea a IV-a)

Sâmbătă Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc.
Sfânta Liturghie
4.III Pavel şi Iuliana, sora lui Pr. S.-V. Tancău
(Sâmbăta Sf. Teodor - Pomenirea morților)
Pomenirea morţilor
Buletin Parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi

Apostolul Duminicii izgonirii lui Adam din Rai
Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.
Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în
beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă
în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să
mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască
pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă,
fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru
stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
(Romani 13, 11-14; 14, 1-4)

Evanghelia Duminicii izgonirii lui Adam din Rai
Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel
ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici
Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii,
căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun
vouă că îşi iau răsplata lor. Iat tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală,
ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău
care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde
moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer,
unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că
unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6,14-21)

Comentarii patristice
la Evanghelia Duminicii izgonirii lui Adam din Rai
(Mt. 6, 14)  Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc.
Nimic nu ne face mai semănători cu Dumnezeu decât ușurința de
a ierta pe cei păcătoși și făcători de rele. Căci Dumnezeu a făcut să răsară
soarele şi peste cei răi şi peste cei buni (Mt. 5, 45).
Din același motiv, din nou, în fiecare cerere, Iisus ne poruncește să
ne rugăm într-un cuget, spunând Tatăl nostru și precum în cer, așa și pe
pământ și pâinea noastră cea de toate zile dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă
3
Cuvânt spre folos

greșelile și nu ne duce în ispită și ne izbăvește. În tot locul ne învață să
folosim acest plural ca să nu rămânem cu ranchiună față de aproapele
nostru.
De ce mustrare trebuie să aibă parte cei care, după toate acestea
învățate, totuși nu iartă, ba mai cer și răzbunarea lui Dumnezeu peste
dușmanii lor? Făcând aceasta, încalcă pe deplin porunca. Dar, între timp,
Hristos caută în toate felurile să stingă certurile dintre oameni. Din
moment ce dragostea este rădăcina a tot binele, îndepărtând de la toți
certurile, ne aduce împreună și ne unește unul cu celălalt. Căci nu este
nimeni, nici măcar unul, fie tată, mamă sau prieten care să ne iubească la
fel de mult precum Dumnezeu, care ne-a creat (de ce ales pluralul noastre
și nu singularul mele? Când iertăm, suntem mai asemănători cu Dumnezeu
decât în orice alt moment. A ierta înseamnă a fi ca Dumnezeu. Iertarea Sa
pentru noi este la plural, este a întregii omeniri. Astfel, trebuie să iertăm pe toți
cei care ne-au greșit, precum și noi am fost iertați de toate greșelile noastre ).
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 19.7).

(Mt. 6, 15) Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru
nu vă va ierta greşelile voastre.
Sigur, nu putem ca din nepăsare să nu atragem atenția la faptul
că, dintre toate cuvintele prin care Hristos ne-a poruncit să ne rugăm,
intenționat a adăugat și o condiție la porunca care privește iertarea
păcatelor. În această poruncă a dorit ca noi să fim milostivi pentru că doar
prin aceasta putem ocoli necazurile. Într-adevăr, prin nici o altă cerere nu
ne rugăm astfel, ca și cum am face un fel de legământ cu Domnul, căci
spunem:  iartă-ne nouă greșelile noastre precum și noi iertăm.  Neputând
respecta condițiile legământului, întreaga cerere este fără folos, căci spune
Hristos:Căci, de veţi ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl
vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru
nu vă va ierta greșelile voastre (Mt. 6, 14-15). (Fericitul Augustin, Predica
de pe Munte 2.2.39).

(Mt. 6, 16) Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele,
ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Făcând aceasta, nu numai că imităm pe fățarnici, dar și îi întrecem
de departe. Oftăm cu putere și ne plângem cu amar. Sunt unii, de fapt
4
Buletin Parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi

sunt mai mulți care, chiar și atunci când nu postesc, se poartă asemeni
celor ale celor ce postesc. Se îmbracă într-o fățărnicie mai rea decât
păcatul în sine.
Fac asta, spun ei, ca să nu-i smintească pe ceilalți (care se așteaptă să
postească). Legea dumnezeiască poruncește aceasta (să postești) și tu spui
că smintești, ascultând de ea? Dacă postești sufletește, smintești, dar dacă
nu postești sufletește (însă te arăți că postești trupește) , nu smintești.
Poate fi ceva mai nebunesc decât aceasta? De ce nu încetezi a fi mai rău
decât fățarnicii (pe care îi judeci) , înmulțind propria fățărnicie și nu
te gândești la ce sfârșit duce acest mare rău? Nu te rușinezi nici acum,
privind la însemnătatea versetului de dinaintea noastră? Căci Iisus nu
spune numai că ei se prefac, ci și mai grav, că-și smolesc feţele. (Sfântul
Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.1).

(Mt. 6, 16) Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc
feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat
plata lor.
Numai după ce a izgonit demonul trufiei, și nu înainte, spune
cuvântul acesta despre sărăcia de bunăvoie. Căci nimic nu face mai mult
pe oameni să fie ahtiați după bogății, decât dragostea pentru mărire. Asta
îi mișcă și pe cei ce au sute de sclavi, mulțimi de eunuci, cai cu podoabe
din aur, mese din argint și altele asemenea lor. Îi face și mai decăzuți.
Nimic din toate acestea nu le satură dorința de a mări plăcerea. Doar ca
să se fălească înaintea celorlalți. (Sfântul Ioan Gură de Aur,  Evanghelia
după Matei, Omilia 20.2).

(Mt. 6, 17-18) Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală
ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi
Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Slava deșartă își poate afla loc nu numai printre fastul și splendoarea
bogățiilor lumești, ci și în haina murdară a sacului. Atunci este cu mult
mai păgubitoare, deoarece ne înșelăm, crezând că slujim pe Dumnezeu.
Când cineva este orbit de o frumusețea a trupului necumpătată și de
straiele sale sau de splendoarea a ceea ce altul are, acela nu dorește
altceva decât să se fălească. Acest om nu amăgește pe nimeni prin
această vicleană formă de sfințenie. Însă, dacă printr-o mizerie și o
5
Cuvânt spre folos

ponosire a hainelor nemaipomenită atrage atenția celorlalți la felul
său de a-și trăi credința și, dacă o face intenționat și nu doar pentru
că nu are mai mult, își va avea plata sa de la Dumnezeu. Într-adevăr,
Domnul ne-a prevenit să ne ferim de lupii în piei de oi: După roadele
lor îi veţi cunoaşte (Mt. 7, 16). Judecata de un fel sau altul, care face pe
acești oameni să piardă tocmai câștigurile agonisite prin hainele lor ori
pe cei care au dezmințit ceea ce căutau să câștige prin ele, va arăta în
final dacă este vorba de un lup într-o piele de oaie sau este într-adevăr
o oaie. Astfel, precum, oaia nu-și schimbă pielea, chiar dacă câteodată
lupii se ascund sub ea, asemenea și creștinul nu trebuie să încerce să
încânte ochii celorlalți prin podoabe netrebuincioase doar pentru că
fățarnicii doresc acele haine sărăcăcioase pe care nevoia le impune și le
folosesc pentru a amăgi pe cei ce sunt mai puțin conștienți. (Fericitul
Augustin, Predica de pe Munte 2.12.41).

(Mt. 6, 19) Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le
strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Înainte, a spus numai că trebuie să fim milostivi și acum arată cât de
mare este mila pe care trebuie să o arătăm. Hristos spune, nu vă adunaţi
comori. Ar fi fost cu neputință să înceapă cuvântul său despre disprețuirea
bogățiilor fără o anumită pregătire. Așa că a împărțit cuvântarea în bucăți
mai mici. Pregătind mintea ascultătorilor, aduce în discuție greoiul
subiect într-un fel mai accesibil. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia
după Matei, Omilia 20.2).

(Mt. 6, 19) Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le
strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Cel care săvârșește ceva cu gândul de a avea plată aici, în lume,
acela are inima pe pământ. Cum poate fi o inimă curată, cât timp se
tăvălește în noroi? Pe de altă parte, dacă ar fi ațintită la cer ar fi curată,
căci tot ceea este ceresc este neîntinat. Un lucru devine stricăcios dacă
este amestecat cu o materie întinată, chiar dacă ea nu este rea în sine.
Aurul de exemplu, își pierde valoarea dacă este amestecat cu argint. La
fel este și mintea pângărită printr-o dorință după cele pământești, deși
în felul și natura sa, pământul este curat. (Fericitul Augustin, Predica de
pe Munte 2.13.44).
6
Buletin Parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi

(Mt. 6, 20-21)  Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici
rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara
ta, acolo va fi şi inima ta.
Să nu credem că în acest text cuvânt cer înseamnă universul trupurilor
cerești, căci cuvântul pământ include în sine trupurile de tot felul, căci cel
care-și adună comori în cer trebuie să fie nepăsător față de lume. Astfel
cerul la care se face referire este cel despre care s-a spus: cerul cerului este al
Domnului (Ps. 113, 24). Mai mult decât atât, de vreme ce trebuie să avem
comoara și inima la cele veșnice și nu la ceva trecător, cerul despre care
se vorbește aici este cel spiritual, căci cerul și pământul vor trece. (Fericitul
Augustin, Predica de pe Munte 2.12.44).

(Mt. 6, 22) Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat,
tot trupul tău va fi luminat.
Hristos ne vorbește prin asemănări pe înțelesul nostru, ca să
înțelegem. Vorbise deja despre minte ca aflată în captivitate și acum se
mută spre ochi, ca să ne învețe cu lucruri ce află înaintea noastră, pentru
a pricepe mai ușor și ca să învățăm de la trup ceea ce nu am învățat de la
minte. Căci, ceea ce este mintea pentru suflet, este ochiul pentru trup.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.3).

(Mt. 6, 23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.
Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai
mult!
Știm că toate faptele noastre sunt curate și plăcute înaintea lui
Dumnezeu dacă sunt săvârșite cu inimă smerită, adică din dragoste
pentru aproapele și cu gândul la rai. Căci  iubirea este împlinirea
legii (Rom. 13, 10). Aici trebuie să vedem ochii ca mijlocul prin care
săvârșim totul. Dacă acest mijloc este curat, drept și se îndreaptă către
Cel care trebuie să se îndrepte, atunci fără îndoială toate faptele noastre
sunt fapte bune, pentru că sunt săvârșite întocmai cu acel mijloc.
Și prin  tot trupul,  Hristos se referă la toate acele fapte pe care El le
condamnă și pe care ne cere să le lepădăm. Căci Apostolul numește și
anumite fapte, mădulare ale trupului:  omorâţi mădularele voastre, cele
pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima (Col. 3, 5) și altele asemenea.
(Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.13.45).
7
Cuvânt spre folos

(Mt. 6, 23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.
Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
Dacă ați orbi, ați mai vrea să purtați aur sau mătase? Nu crezi că
sănătatea curată este mai de preț decât lucrurile exterioare? Căci, dacă ar fi
să ți-o pierzi sau să o irosești, toată viața ta va fi nefericită. Căci atunci când
ochii tăi sunt întunecați și puterea mădularelor tale este slăbită, lumina lor
fiind stăvilită la fel și mintea când este păcătoasă, viața ta este nenumărate
răutăți. Pentru aceea, în trup, țelul nostru este de a ține ochiul curat,
precum trebuie să ținem mintea curată, în ceea ce privește sufletul. Dar,
dacă stricăm aceasta, cine va mai lumina pe restul, cum vom mai putea
vedea? Precum cel ce seacă izvorul poate seca și râul, la fel și cel ce stăvilește
înțelegerea poate să dea pierzării toate faptele sale din această viață. De aceea
se spune:iar, de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat (Mt. 6, 22).
Căci ce speranță mai este pentru cei de sub comanda sa, când căpitanul
vasului este înecat, lumânarea este stinsă și generalul este captiv. (Sfântul
Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.3).

Canonul Sfântului Andrei Criteanul, un dialog sincer și
binefăcător cu propria conștiință
Este un imn liturgic, impresionant nu doar prin întinderea sa (este
cea mai mare cântare din toată tradiția Bisericii răsăritene), ci mai ales
prin conținut – fiind o meditație biblică, dar și o stăruitoare rugăciune
de pocăință – îl are drept autor pe Sfântul Andrei Ierusalimiteanul sau
Criteanul, trăitor în veacurile VII-VIII. Prima numire a sfântului ne
amintește de faptul că s-a călugărit la Ierusalim, făcându-și ucenicia în
cadrul „Frăției Sfântului Mormânt”, pe când ultima ne indică rangul său
de episcop al cetății Gortyna din insula Creta; de pe această înaltă treaptă
sacerdotală a slujit Biserica lui Hristos cu toată ființa sa, până ce Domnul
l-a chemat către cereștile locașuri.

CUVÂNT SPRE FOLOS Tel. 021.314.77.89
Săptămânal al Parohiei Sfântul Gheorghe Vechi Cod fiscal nr. 12102616,
ISSN: 1843 - 8822 Cod IBAN: RO79 RNCB 0069 1485 5164 0001,
RO-030148, Calea Moșilor nr. 36, BCR, Sucursala Unirii
sector 3, București web: www.sfantulgheorghe.ro

8