You are on page 1of 11

NOTE CURS

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Forma de guvernământ reprezintă modul în care sunt constituite şi
funcţionează organele supreme ale statului. Ea se referă, în principiu, la
trăsăturile definitorii le şefului de stat şi la raporturile sale cu puterea legiuitoare.
După forma de guvernământ, statele se clasifică în: 
monarhii, în care şeful statului este desemnat pe baze ereditare sau pe viaţă; 
republici, în care şeful statui, numit cel mai adesea preşedinte, este ales pe o
perioadă determinată fie:
- de către popor, prin vot direct sau indirect (republici prezidenţiale sau
semiprezidenţiale)
- de către Parlament (republici parlamentare).

I. Statutul constituţional al Preşedintelui României
a) Preşedintele României este unul din cei doi şefi ai executivului
Constituţia României consacră un executiv bicefal, cu doi şefi, în care
unul este Preşedintele României, iar celălalt este Guvernul.
Rolul Preşedintelui României de şef al executivului este mai atenuat decât
al Guvernului, esenţiale fiind celelalte dimensiuni ale statutului său
constituţional.
b) Preşedintele României este reprezentantul statului român pe plan extern
şi intern
c) Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unităţii
şi al integrităţii naţionale a ţării. În acest sens avem în vedere art. 92 din
Constituţie referitor la atribuţiile şefului statului în domeniul apărării.
d) Preşedintele României are rol activ de a veghea la respectarea
Constituţiei. Astfel, înainte de promulgare, el poate ataca la Curtea
Constituţională legile organice şi ordinare pentru motive de neconstituţionalitate
potrivit art. 146 lit. a din Constituţie.
e) Preşedintele României exercită funcţia de mediere între puterile statului
şi între stat şi societate contribuind la asigurarea unui climat juridic stabil şi la
respectarea principiilor constituţionale şi legale specifice statului de drept (art.
80 alin. 2 din Constituţie).

II. Atribuţiile Preşedintelui României
1. Atribuţiile Preşedintelui în relaţiile cu corpul electoral.

Ultima etapă a procedurii legislative o reprezintă promulgarea legii de către Preşedintele României. Consultarea Parlamentului este obligatorie însă punctul de vedere al forumului legislativ are valoarea juridică a unui aviz consultativ. demiterea Preşedintelui poate fi hotărâtă prin referendum naţional organizat în acest sens. Dacă Parlamentul. secret şi liber exprimat printr-un mandat de 5 ani de către corpul electoral.referendumul pentru demiterea Preşedintelui. În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei . . Există mai multe tipuri de referendum: . poate cere poporului să-ţi exprime. pentru reexaminare. Astfel. În cadrul procedurii de promulgare Preşedintele realizează un control de constituţionalitate.referendumul constituţional în cadrul căruia întregul corp electoral îşi exprimă punctul de vedere cu privire la adoptarea Constituţiei sau a unei legi de revizuire a acesteia. Atribuţiile Preşedintelui României în raporturile cu Parlamentul a) Promulgarea legii. 2 din Constituţie suveranitatea naţională aparţine poporului român care o exercită prin organele sale reprezentative. periodice şi corecte. Preşedintele poate organiza un referendum naţional consultativ şi fără acordul Parlamentului. după consultarea Curţii Constituţionale. cât şi la nivel local şi prin care corpul electoral este solicitat să-şi exprime punctul de vedere cu privire la anumite probleme concrete. În acest caz. în şedinţă comună. prin referendum naţional. constituite prin alegeri libere. Pentru motive de neconstituţionalitate Preşedintele poate trimite legea fie la Parlament. direct. respinge cererea Preşedintelui sau nu-i dă . de oportunitate cu privire la impactul intern sau internaţional al legii. Preşedintele României este ales în mod universal. însă. fie la Curtea Constituţională. precum şi prin referendum. egal. preşedintele poate cere Parlamentului. o singură dată. după consultarea Parlamentului. reexaminarea legii. în urma reexaminării. 77 din Constituţie. Termenul în care Preşedintele este obligat să promulge legile ordinare sau organice este de cel mult 20 de zile de la sesizarea sa de către parlament. 2. Votul negativ al corpului electoral are ca efect juridic repunerea Preşedintelui în funcţia de şef al statului. Preşedintele României.referendumul consultativ care poate fi atât la nivel naţional. cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. . Potrivit art. Constituţia nu precizează care sunt consecinţele desfăşurării unui asemenea referendum cu privire la care Preşedintele şi Parlamentul au avut puncte de vedere diferite. voinţa cu privire la probleme de interes naţional. Potrivit art. Preşedintele poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat.

c) Convocarea Parlamentului în sesiuni. b) Adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale naţiunii. mesajul în prezenţa Preşedintelui. şeful statului are posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională. Totodată se urmăreşte soluţionarea unor eventuale divergenţe între puterea executivă şi cea legislativă în cadrul exercitării funcţiei de mediere de către şeful statului. rezultând din votul corpului electoral) deoarece pentru a intra în vigoare este necesar acordul poporului.curs iar legea trimisă din nou spre promulgare conţine. Rămâne la latitudinea Camerelor reunite dacă vor dezbate sau nu mesajul şi dacă îl vor invita sau nu pe Preşedinte la o eventuală dezbatere. În cazul refuzului nejustificat al Preşedintelui de a promulga legea în termenele Constituţionale împotriva acestuia poate fi declanşată de către Parlament procedura suspendării din funcţie pentru încălcarea Constituţiei. Regula este valabilă numai pentru legile organice şi ordinare. În acest caz mesajul are o natură juridică şi politică complexă. legile nu pot fi publicate în Monitorul Oficial şi nu pot intra astfel în vigoare. Dacă Curtea declară legea ca fiind neconstituţională. aceasta se trimite înapoi la Parlament. 92 alin. . Camerele Parlamentului se vor convoca de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii şi vor dezbate. în calitatea sa de putere originară şi de deţinător al suveranităţii. în opinia Preşedintelui dispoziţii neconstituţionale. Există două categorii de mesaje ale Preşedintelui:  Mesajul prevăzut de art. termenul de promulgare va fi de numai 10 zile.  Mesajele adresate de Preşedinte Parlamentului în situaţii constituţionale normale nu îmbracă forma şi nici nu atrage efectele juridice ale unui decret. În orice caz fără îndeplinirea procedurii promulgării. Acest tip de mesaj reprezintă un act politic exclusiv şi unilateral al Preşedintelui prin care se urmăreşte sensibilizarea Parlamentului cu privire la unele probleme politice importante la un anumit moment pentru societate. singura consecinţă juridică fiind întrunirea Camerelor Parlamentului în şedinţă comună pentru a-l primi. Dacă însă Curtea declară legea cu care a fost sesizată de către Preşedinte ca fiind Constituţională. declanşându-se procedura complementară de reexaminare a legii pentru punerea de acord cu dispoziţiile Constituţiei. legile constituţionale (de revizuire a Constituţiei) nefiind supuse promulgării de către Preşedinte (care este o putere derivată. 3 din Constituţie prin care Preşedintele României aduce la cunoştinţă Parlamentului măsurile luate pentru respingerea agresiunii armate îndreptat împotriva ţării. fiind concretizată într-un decret contrasemnat de Primul-Ministru.

Potrivit art. . Atribuţiile în raporturile cu justiţia.în cursul unui an. a) Numirea judecătorilor şi procurorilor definitivi la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii. astfel el nu poate numi o persoană care nu i-a fost propusă de Consiliul Superior al Magistraturii şi nici nu poate refuza un candidat la funcţia de judecător sau procuror definitiv decât dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea unei asemenea funcţii. . Dacă forţele politice prezente în Parlament nu se înţeleg nici măcar cu privire la acordarea votului de învestitură echipei guvernamentale şi programului ei de guvernare. de asediu sau de urgenţă. coroborată cu respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru ca Preşedintele să poată dizolva Parlamentul sunt următoarele: .neacordarea votului de învestitură în termen de 60 de zile de la prima solicitare. . Potrivit art. iar exercitarea acestui drept reprezintă pentru Preşedinte o facultate şi nu o obligaţie.este interzisă dizolvarea Parlamentului în ultimele şase luni ale mandatului Preşedintelui. Parlamentul nu poate fi dizolvat decât o dată. 89 din Constituţie. În acest caz Preşedintele are o competenţă legată. d) Dizolvarea Parlamentului de către Preşedintele României Dizolvarea Parlamentului poate avea loc în cazul în care fie ca urmare a demiterii Guvernului printr-o moţiune de cenzură. Preşedintele României poate cere convocarea Camerelor în sesiuni extraordinare. alături de cererea formulată de Biroul permanent sau de o treime dintre deputaţi sau senatori.dizolvarea Parlamentului poate fi decisă de Preşedintele României numai după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi liderilor grupurilor parlamentare. 3 din Constituţie. în cadrul Parlamentului nu există o majoritate absolută capabilă să învestească Guvernul. Guvernul nu poate să-şi îndeplinească misiunea de conducere a politicii interne şi externe a ţării fără a avea susţinere parlamentară. . De asemenea. convocarea se va face de către preşedinţii Camerelor. . cu atât mai puţin vor susţine iniţiativele legislative depuse de către Guvern. 63 alin. Preşedintele României este cel care convoacă Parlamentul nou ales într-un termen de cel mult 20 de zile de la data alegerilor. 3. fie chiar după formarea noului Parlament în urma alegerilor.este interzisă dizolvarea Parlamentului pe durata stării de mobilizare de război. În acest caz.

Aşa cum am mai arătat potrivit Constituţiei României executivul este bicefal. Preşedintele României poate cere declanşarea urmăririi penale împotriva unor membrii ai guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. În cazul inexistenţei unei majorităţi parlamentare. b) Prezidarea. Dacă s-a cerut urmărirea penală. indiferent de ponderea reprezentării lor. fără drept de vot a lucrărilor Consiliul Superior al Magistraturii la care participă. . a) desemnarea candidatului la funcţia de Prim-Ministru la propunerea partidului sau coaliţiei care deţine majoritatea parlamentară. Spre deosebire de regimurile constituţionale parlamentare. iar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. unde este obligatoriu contrasemnătura unui ministru pe orice act al şefului de stat. Preşedintele României dispune de o serie de atribuţii pe care le exercită fără să aibă nevoie de concursul unui membru al guvernului. Preşedintele are obligaţia constituţională de a se consulta cu toate partidele reprezentate în Parlament. Preşedintele României poate dispune suspendarea din funcţie a acestora. În această situaţie Preşedintele are o competenţă legată fără a putea refuza numirea candidatului respectiv. Prin participarea la aceste şedinţe Preşedintele României nu devine membru al Consiliul Superior al Magistraturii iar prin interdicţia de a vota nu poate influenţa deciziile acestui consiliu. decât în cazul în care acesta nu întruneşte condiţiile constituţionale pentru a putea ocupa această funcţie. ca şef al executivului. c) Acordarea graţierii individuale ce constă într-o măsură de clemenţă în virtutea căreia o persoană condamnată penal este scutită de executarea totală sau parţială a pedepsei stabilite prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. Vom grupa atribuţiile Preşedintelui ca membru al executivului în mai multe categorii:  Atribuţii în raporturile cu Guvernul. Atribuţiile Preşedintelui României ca şef al executivului. 4. Preşedintelui României. având competenţe mai atenuate decât cele ale Guvernului. d) Alături de Camera Deputaţilor şi de Senat. Trimiterea în judecată penală a unui membru al guvernului atrage de drept suspendarea lui din funcţie. Candidatul respectiv împreună cu echipa propusă de el şi programul de guvernare vor fi supuşi votului de învestitură în cadrul Camerelor reunite ale Parlamentului.

 Atribuţii în legătură cu alte autorităţi publice a) în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. apărarea ţării.această atribuţie se realizează prin decrete.exemple de numiri: 3 dintre judecătorii Curţii Constituţionale. 94 lit. Preşedintele convoacă şi conduce lucrările Consiliului . Preşedintele poate participa la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă.numai în situaţii excepţionale. c) revocarea şi numirea. acordată la propunerea Primului Minstru. potrivit art. asigurarea ordinii publice şi.ca regulă. competenţa de numire fiind limitată numai la persoanele care au primit votul de învestitură. c) din Constituţie. Preşedintele declară mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate numai cu aprobarea prealabilă a Parlamentului. pericolul fiind iminent. în cel mult 5 zile de la adoptare. d) consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită. la propunerea Primului-Ministru a unor membrii ai Guvernului în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului. Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului.aceasta reprezintă mai mult o calitate pe care Preşedintele o exercită în virtutea rolului său de comandant suprem al forţelor armate. 2 membri în Consiliul Naţional al Audiovizualului. nu sunt contrasemnate de Primul-ministru . Preşedintele României va putea exercita atribuţia sus menţionată numai pe baza aprobării parlamentului. b) atribuţii de numire sau de participare la numire în diferite funcţii publice în condiţiile prevăzute de lege . la cererea Primului-Ministru. la propunerea directorului SRI. hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului. . când măsura mobilizării trebuie luată imediat. în alte situaţii.  Atribuţii exercitate în domeniul apărării şi în situaţii excepţionale ♦ Atribuţii în domeniul apărării a) declararea mobilizării generale sau parţiale a forţelor armate . care. Preşedintele nu devine astfel membru al Guvernului iar în cadrul acestor şedinţe nu va vota şi nici nu va semna hotărârile şi ordonanţele adoptate. prim adjunctul directorului serviciului Român de Informaţii. . e) prezidarea şedinţelor Guvernului la care participă. b) numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

Preşedintele instituie printr-un decret starea excepţională. b) respingerea agresiunii armate îndreptată împotriva ţării .în această situaţie. .propunerea Guvernului şi avizul comisiilor de politică externă reunite ale celor două Camere ale Parlamentului nu au valoare juridică obligatorie pentru Preşedinte. de către Guvern. pe le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului printr-un mesaj. . care ulterior va fi supusă aprobării Parlamentului. starea de urgenţă sau starea de asediu în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ- teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate.aceste tratate sunt negociate de către Guvern. el nu va semna tratatul respectiv. Atribuţii exercitate în domeniul politicii externe a) încheierea. În situaţii extraordinare.pentru a face parte din dreptul intern. a tratatelor internaţionale . ceea ce îl împiedică pe Preşedinte să încheie tratate “oculte”. b) după semnare. Preşedintele are un rol activ în cadrul negocierilor. tratatele internaţionale trebuiesc ratificate de către Parlament prin lege.cu toate acestea. Preşedintele poate să nu fie de acord cu aspectele negociate de Guvern.potrivit art. potrivit legii organice. dar detaliile cu privire la măsurile concrete ce se vor lua sunt de competenţa Parlamentului. iar. dacă nu se află în sesiune. 93 din Constituţie.instituirea acestor stări excepţionale are ca efect restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. a reprezentanţilor diplomatici ai României în alte state . la propunerea Guvernului. c) acreditarea şi rechemarea. în care agresiunea a fost deja produsă. se va convoca de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii ♦ Atribuţii în situaţii excepţionale . putând chiar să intervină atunci când consideră necesar. prin ordonanţă de urgenţă. Preşedintele convocă Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi ia măsuri urgente pentru respingerea agresiunii. ceea ce potrivit art 53 din Constituţie se poate face numai prin lege. de aceea. în numele României. . într-un termen rezonabil . care nu suportă amânare. iar într-o astfel de situaţie excepţională. 5. Parlamentul. printr-un decret contrasemnat de primul-ministru. care poate refuza numirea persoanelor respective în funcţiile de ambasadori sau consuli ai României în străinătate. Preşedintele supune tratatele spre ratificarea spre ratificare Parlamentului. în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Preşedintele instituie.

cât şi cu voinţa Guvernului. decretul va fi lovit de nulitate absolută.contrasemnarea decretelor angajează răspunderea Primului-ministru pentru conţinutul actului. partea I. . atestând conformitatea acestuia atât cu prevederile legale. prin contrasemnarea se exercită un control indirect al Parlamentului asupra activităţii Preşedintelui. în absenţa contrasemnării.din punct de vedere al naturii lor juridice. Actele Preşedintelui României Atribuţiile Preşedintelui României se realizează prin 3 categorii de acte: a) prin acte juridice. decretele sunt acte de drept administrativ. producătoare de efecte juridice. astfel. * pentru acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României. sub sancţiunea inexistenţei lor. calitatea care le-a fost conferită de către şefii de state pe care îi reprezintă. . ceea ce întăreşte caracterul de regim politic semi-prezidenţial parlamentarizat al României. * pentru acordarea graţierii individuale. VI. * pentru desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. de general şi de amiral. * pentru numiri în funcţii publice . * pentru conferirea de decoraţii şi titluri de onoare. desfiinţarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice. dar care pot avea şi o conotaţie politică: • decrete . * pentru declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate.se publică în Monitorul Oficial al României. prin urmare. ele pot fi atacate în . . * pentru acordarea gradelor de mareşal. d) aprobă înfiinţarea. la propunerea Guvernului e) acreditarea pe lângă Preşedintele României a reprezentanţior diplomatici ai altor state.tipuri de decrete care sunt supuse contrasemnării de către Primul-ministru: * pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor internaţionale încheiate de Preşedinte în numele României.tipuri de decrete care nu sunt supuse contrasemnării: * pentru promulgarea legilor. * pentru luarea măsurilor necesare în vederea respingerii agresiunii armate îndreptate împotriva ţării. Preşedintelui exercită atribuţiile susmenţionate în domeniul politicii externe în virtutea statutului său de reprezentant al statului român.

♦ pentru acordarea graţierii individuale. b) prin acte politice – mesaje.Curtea Constituţională va analiza cererea de suspendare din funcţie a Preşedintelui şi se va pronunţa printr-un aviz consultativ. • cereri de reexaminare a legii . . înainte de a promulga legea. • decrete prin care se acordă graţierea individuală . nu va fi obligatoriu pentru Parlament. . înainte de a promulga legea să declanşeze procedura complementară de reexaminare a legii pentru motive de neconstituţionalitate sau de neoportunitate. o singură dată.contenciosul administrativ. .propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce neîntârziat la cunoştinţă Preşedintelui. acestea fiind combinate de multe ori cu fapte materiale concrete: cum ar fi participarea la şedinţele Guvernului. declaraţii. ♦ pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor internaţionale încheiate de Preşedinte în numele României. Preşedintele poate. a Parlamentului.graţierea individuală este un drept universal şi subiectiv al şefului statului şi reprezintă o măsură de clemenţă faţă de o persoană condamnată definitiv şi irevocabil la o pedeapsă penală.în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei. cu excepţia următoarelor tipuri de decrete. cereri de încuviinţare. Preşedintele poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţă comună.printr-o sesizare de neconstituţionalitate. primirea scrisorilor de acreditare etc.printr-o cerere adresată Parlamentului. care deci. apeluri. .nu este definită noţiunea de „fapte grave prin care se încalcă Constituţia”. Preşedintele poate cere Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legii respective. care reprezintă fine de neprimire: ♦ decretele de promulgare a legilor. aprecierea acestora fiind la latitudinea iniţiatorilor cererii de suspendare. sesizări etc. c) prin operaţiuni administrative – consultarea Guvernului. Răspunderea Preşedintelui României a) Răspunderea politică a Preşedintelui României . . ♦ decretele prin care se instituie stările excepţionale. V.

în cazul demiterii. având şi conotaţii de ordin politic. votul negativ al corpului electoral are ca efect juridic repunerea Preşedintelui în funcţia de şef al statului. . . deciziile sale în exercitarea mandatului. iar dacă nici acesta nu o pateu exercita.astfel. . . până la depunerea jurământului de către o altă persoană care a câştigat alegerile anticipate pentru funcţia de Preşedinte al României.Preşedintele are dreptul de a da explicaţii Parlamentului cu privire la faptele ce i se impută. Camera Deputaţilor şi Senatul. . ce funcţionează numai pe durata mandatului. Preşedintele va fi suspendat din funcţie. care este o imunitate de fond. .lipsa de răspundere juridică pentru voturile. Imunitatea are două laturi: .dacă în Camerele reunite se obţine votul majorităţii absolute a deputaţilor şi senatorilor.pe perioada în care Preşedintele este suspendat din funcţie sau. dacă doreşte.Preşedintele României se bucură de imunitate. funcţia de şef al statului este preluată de preşedintele Senatului. însă ea depăşeşte sfera strictă a conceptelor juridice. în şedinţă comună. . perpetuă şi absolută a Preşedintelui şi care se aplică pentru toate tipurile de răspundere juridică. Preşedintele putând răspunde pentru faptele sale. demiterea Preşedintelui este posibilă dacă majoritatea absolută a cetăţenilor înscrişi pe listele electorale votează în acest sens. b) Răspunderea juridică a Preşedintelui României . . pentru fapte exterioare acestuia şi care îl fereşte pe Preşedinte de eventualele abuzuri ale executivului. cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi al senatorilor. fiind asimilată cu cea mai gravă încălcare a jurământului şi intereselor poporului şi ţării. . Inviolabilitatea nu este absolută. cu privire la faptele ce i se impută.inviolabilitatea care este o imunitate de procedură penală. în exerciţiul atribuţiilor prezidenţiale.noţiunea de „înaltă trădare” nu este definită. opiniile. fără să fie obligat să facă acest lucru. pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru înaltă trădare.propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce neîntârziat la cunoştinţă Preşedintelui pentru a putea da explicaţii. de către preşedintele Camerei Deputaţilor.în cel mult 30 de zile se organizează un referendum naţional.

. * trimiterea în judecată prin rechizitoriul realizat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Parlamentul nu îndeplineşte rolul de instanţă de judecată. . punerea sub acuzare având o puternică conotaţie politică. judecata în recurs realizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în secţiuni reunite. la propunerea majorităţii parlamentarilor. . . iar dacă nici acesta nu o pateu exercita. de către preşedintele Camerei Deputaţilor. administrativă etc. Preşedintele îşi reia funcţia. .prin punerea sub acuzare. Preşedintele este suspendat de drept. funcţia de şef al statului este preluată de preşedintele Senatului. * judecata în fond realizată de secţia penală a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi. de la data punerii sub acuzare până la data demiterii.procedura propriu-zisă a punerii sub acuzare pentru înaltă trădare presupune trei faze: * punerea sub acuzare cu votul a două treimi din numărul deputaţilor şi al senatorilor. răspunzând în justiţie ca orice altă persoană fizică.. .pentru toate celelalte forme de răspundere juridică (civilă.pe durata în care a fost suspendat din funcţie.) Preşedintele nu are imunitate.în cazul în care Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că nu există suficiente elemente care să conducă la punerea sub acuzare a Preşedintelui sau în situaţia în care este găsit nevinovat de către instanţa judecătorească competentă. eventual. iar sub aspect juridic echivalând cu ridicarea imunităţii pe latura de inviolabilitate.