You are on page 1of 33

CARACTERISTICILE ICONOGRAFIEI ORTODOXE

1.Iconografia este o arta TEOLOGICA
Cuvantul "teologie" este utilizat pentru a desemna interventia lui Dumnezeu in lume in scopul de
a aduce creatura Sa, omul, in Imparatia Cerurilor. Intr-un altfel de limbaj, oral sau scris, noi
incercam sa descriem si sa intelegem ceea ce de fapt ne depaseste complet. Nu putem rezista
tentatiei de a vorbi de Dumnezeu si de lucrarea sa, astfel ajungand in domeniul teologiei. Prin
cuvintele noastre, prin ideile noastre, incercam sa dam o forma a ceea ce este "fara forma",
a picta ceea ce este taina a mantuirii noastre. In consecinta, continutul cuvintelor si
conceptelor noastre, a imaginilor care infatiseaza taina mantuirii, trebuie sa se compare cu
experienta celor care au trait deja taina inaintea noastra. Aceasta imagine trebuie sa se
confirme cu experienta, asa cum este descrisa in Biblie, de catre Sfintii Parinti, in Sinoadele
Ecumenice, in imnografia Bisericii. Daca vorbirea noastra teologica exprima Sfanta
Traditie, cu toate ca versiunea noastra va lasa se se intrevada accentele si preocuparile din
timpul nostru, vom fi fideli continuatori si transmitatori ai Traditiei. Daca, din contra,
imaginea noastra verbala sau scrisa a tainei este falsa in raport cu ceea ce este vehiculat de
experienta fidela din toate timpurile, expresia noasta va provoca o reactie alergica in trupul
Bisericii si va fi rejetata.

Asemenea cuvintelor si conceptelor care pot creiona taina mantuirii in imagini rationale, care
trebuie sa lase perceptibil esentialul mantuirii, si pigmentii pot creiona aceeasi taina in imagini
vizuale care, in mod egal, trebuie sa fie fidele experientei ecleziale. Iconografia este deci o arta
teologica pentru ca ea exprima, reprezinta, reda vizibila, in forme si culori, acelasi continut
care este exprimat prin documente scrise. Singura diferenta, este modul de exprimare. Si
scrierile, si imaginile, trebuie sa exprime revelatia lui Dumnezeu, oamenilor. Totusi, trebuie
sa intelegem ca aceasta revelatie nu este un sistem de gandire sau de idei, ci, mai degraba o
experienta, cea a Imparatiei Cerurilor. Dumnezeu vrea ca noi sa comunicam experienta noilor
generatii, pe care insusi Hristos a inaugurat-o. Aceasta este experienta Transfigurarii care

trece prin Cruce, dar ajunge la Pamantul Fagaduintei al Imparatiei Cerurilor. Ea poate sa
se exprime in concepte intelectuale si in imagini, de unde si utilitatea teologica atat in
cuvinte cat si in imagini, dar, nefiind niciodata "capturata" de aceste mijloace.

Iconografia este deci teologie in culori, si, astfel fiind putem sa-i aplicam aceleasi criterii
utilizate pentru a descrie teologia exprimata in cuvinte. Este o expresie fidela a experientei
Transfigurarii, sau una falsa? Altfel spus, este "orto-doxa" sau "hetero-doxa"? Exprima o
"credinta dreapta si adevarata" sau "slava unei alte credinte"? In acelasi mod, aceste intrebari
asupra ortodoxiei sau heterodoxiei sunt puse si fata de scrieri. Vedem astfel importanta teologiei
imaginii ca si cea a teologiei cuvantului.

Sa luam un exemplu care ne va arata ceea ce vrem sa spunem prin "iconografia este o arta
teologica". Pe 9 decembrie, Biserica ortodoxa sarbatoreste Zamislirea Sfintei Fecioare Maria;
pentru Biserica Catolica aceasta sarbatoare este pe 8 decembrie. Icoana acestei sarbatori, a
intalnirii parintilor Ioachim si Ana, ii arata pe cei doi care se imbratiseaza, cateodata in fata unui
pat. Prin pudoarea sa, aceasta icoana ne invata ca Ioachim si Ana au zamislit pe Fecioara
Maria in mod natural, prin unire sexuala. Ea este luata, in mod drept, ca o imagine a
casatoriei crestine si a sfinteniei la care sunt chemati cei doi soti. Dar, aceasta icoana a
Sfintilor Ioachim si Ana a servit ca model pentru "icoane" ale Mariei si lui Iosif, in vederea
valorizarii casatoriei crestine. Conform sensului icoanei lui Ioachim si Anei, este clar ca
imaginea lui Iosif si a Mariei proclama un mesaj care este heterodox, atat din punct de
vedere catolic cat si ortodox. Textul scris, o explicatie a imaginii, imprimat pe verso, este atat
de indraznet cat si imaginea: "Iosfi si Maria [...] sunt amandoi, tineri si frumosi, iar gestul lor
de tandrete mutuala traduce dragostea lor atat virginala cat si conjugala [...]". Altfel spus,
conform teologiei scrise si picatate a acestei imagini, Iosif si Maria l-au conceput pe Iisus in
mod natural prin unire conjugala. Si culmea ironiei: un citat al Papei Paul al VI-lea este in
mod egal inscris pe verso.

Nu ne-am indoi de sinceritatea sau pietatea celor care au comandat si pictat imaginea, dar, in
necunostinta caracterului teologic al iconografiei, au creat, cu toata bunavoina, dar in mare
ignoranta, o "icoana" heterodoxa.

Iosif si Maria, intr-o reprezentare heterodoxa Sfintii Parinti Ioachim si Ana

2.Iconografie ortodoxa este o arta ESHATOLOGICA
Cel de-al doilea cuvant-cheie, care califica iconografia, vine din cuvantul grec "eshaton" si
desemneaza "ceea ce este ultimul". Intr-un context crestin, semnifica timpurile din urma, a Doua
Venire a lui Hristos, adica a Imparatiei Cerurilor. Timpul eshatologic, pentru crestini, este
"timpul" nostru si "spatiul" nostru transfigurate prin slava lui Hristos. Folosim ghilimelele
pentru a vorbi de timp si de spatiu, pentru ca aceste cuvinte descriu realitatea lumii noastre, si
pierd un pic pertinenta lor cand incercam sa vorbim de o realitate care depaseste experienta
noastra cu privire la lume. Este motivul pentru care poezia, parabolele si limbajul imaginar
convin mai bine pentru a vorbi despre vremurile din urma, cu mult mai bine decat un
limbaj discursiv, rational si stiintific. Toate pasajele eshatologice ale Bibliei, cele din Daniel,
cele despre care ne vorbeste Domnul, sau din Apocalipsa, utilizeaza o imagerie verbala care, in
ochii nostrii, ar putea tinde spre fantezie. Sa ne amintim textul din Apocalipsa, 21 asupra Noului
Ierusalim:

a şasea de sardiu. căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul. linii. Ierusalimul. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare. pogorându-se din cer de la Dumnezeu[. 23. de a face sa se vada persoane sau evenimente in lumina Imparatiei Cerurilor. ca sticla cea curată.] 9. dar aceste persoane. a patra de smarald. Aceste persoane au trait. Şi zidăria zidului ei este de iaspis. 12) a ceea ce. aceste evenimente se petrec in istorie. Şi piaţa cetăţii este de aur curat.] 10. fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. aceste evenimente lasa sa transpara o realitate care nu se supune acestor conditii. 13. într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă. pogorându-se din cer. despre care. ca să o lumineze. Vedem ca orice cuvant ce ar exprima Imparatia Cerurilor necesita sa fie intors. 2.. pensule. Ierusalimul ceresc 1. dar se exprima intr-o maniera diferita: icoana are sarcina de a reprezenta. Şi am văzut cer nou şi pământ nou.] 18. in ghicitura" (I Cor. Atotţiitorul. pentru a "vedea acum ca prin oglinga. Iconografia. a douăsprezecea de ametist. a opta de beril. şi marea nu mai este. iar cetatea este din aur curat. 22. deci. A cincea de sardonix. 20. nici de lună. Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ. in istoria noastra. 11. [. a unsprezecea de iachint. 21. a doua din safir. in conditiile in care guverneaza existenta noastra. de la Dumnezeu.. a noua de topaz. Şi am văzut cetatea sfântă. şi străvezie ca sticla. pentru că Domnul Dumnezeu.. noi avem doar o pregustare. trebuie sa serveasca ca modalitate materiala si tehnica care apartine lumii noastre (culoare.[. Şi a venit unul din cei şapte îngeri. a treia din halcedon. . limpede cum e cristalul. ca piatra de iaspis. în duh. sa se intoarca spre partea imaginara. Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis... Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare. 19. Şi templu n-am văzut în ea. noul Ierusalim. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut. Aceleasi conditii se aplica icoanei. Şi m-a dus pe mine. a zecea de hrisopras. şi Mielul este templul ei.. a şaptea de hrisolit.

peisaje. unde vechiul pamant si cer au disparut si unde totul este nou. intr-un final nu este deloc "naturala" pentru ca este deformata de pacat si circumscrisa mortii: doua conditii. pe care noi le recunoastem acum ca elemente ale existentei noastre terestre. unde moartea si pacatul n-aveau loc. dar care sunt totusi bizare. Sa dam cateva exemple pentru a demonstra tensiunea intre necesitatea reprezentarii unui "Dincolo" cu mijloacele de aici. Experienta noastra umana se situeaza intre doi poli: primul este Alfa. nu este surprinzator ca iconografia nu cauta sa reproduca lumea asa cum noi o concepem inainte de ce-a de-a doua venire a lui Hristos. Lumea noastra. iconografia nu este o arta "naturalista" a carei ratiune este de a copia frumusetea naturala. Paradisul. iconografia este pentru ochi. etc) pentru a sugera eruperea in lumea noasta a unei realitati noi. animale. autorul biblic s-a vazut obligat sa inveseze conditiile lumii noastre pentru a ne da o imagine a unei existente de care noi n-avem decat intuitii vagi. In plus. traind in comuniune perfecta. Prin acest "bizar" icoana indica noutatea Ierusalimului Ceresc. unde Adam si Eva erau goi. legatura cu cuvantul trebuie evidentiata. la sfarsit.etc) pentru a face sa se vada Imparatia Cerurilor. plante. pictorii de icoane. pictura reprezinta persoane. unde protoparintii nu omorau pentru a se hrani. intr-un cadru ciudat. descrisa in primele capitole ale Facerii. evenimente. Pentru a-si atinge scopurile lor. fara rusine. perspective. timp. cand Hristos va instaura Imparatia Cerurilor in plinatatea ei. Fondul icoanei . Imparatia Cerurilor. unde noi recunoastem lumea noastra dar nu chiar asa cum este. si unde omul si Dumnezeu vorbeau in mod direct. Pentru ca scopul iconografiei este de a picta lumina Imparatiei Cerurilor. Al doilea pol este Omega. Prin tehnicile iconografice. doua puteri. Pentru ca noi nu avem o experienta directa a acestui inceput. unde totul era in armonie. Ceea ce poezia si parabolele sunt pentru ureche. "la inceput". "deformeaza" principiile picturii naturaliste (proportii. si de care noi nu putem sa ne bucuram decat printr-o pregustare. care nu existau in gradina Raiului. In acest sens. "timpulrile din urma".

nu conserva proportiile normale ale corpului uman. sau evenimentul pictat sunt reprezentate deja in Imparatie unde este scaldat in acea lumina. intr-o icoana. liniile perspectivei sunt adeseori inversate si dau impresia ca se intalnesc in fata imaginei persoanei care o priveste. asa cum noi o cunoastem. etc. conform Apocalipsei. ea este totusi. noi suntem obiectul privirii. In spatiul nostru terestru. El da impresia ca subiectii din imagine nu sunt intr-un cadru spatial sau temporar. Spatiul transpatial Conform principiilor picturii naturaliste. si subtiata pentru a creste senzatia de a fi fara greutate si volum. Ea este alungita. in mod clar. o fiinta umana. in lumea noastra stralucirea luminii. proportiile si perspectivele. trebuie reprodus intr-un tablou. animale. este materia care reflecta cel mai bine. "este de un aur pur" si "nu are nevoie nici de soare nici de luna pentru a straluci. din contra. Si pentru ca Ierusalimul ceresc. in natura. care elimina orice fundal al luminii divine. realist. Daca. publicul va avea impresia ca priveste o opera suprarealista sau simbolica. O persoana intr-o icoana. diminueaza perceptia Imparatei in lumea noastra. caci slava Domnului il ilumineaza". Altfel. Sofronie Saharov In mod normal fondul icoanei este pictat in auriu. Sunt identificabili. cat mai fidel posibil. Nu se poate confunda cu cladiri. Un fond naturalist. Aurul este culoare cea mai stralucitoare si mai bogata. dar totusi diferiti. fie cu aur adevarat. fie cu o culoare aurie. roci. liniile se unesc cand se distanteaza de noi spre orizont. barbat sau femeie. ci ca plutesc intr-un mediu transpatial si transtemporal. in spatiul ceresc. arbori. Fondul auriu este un cadru nelimitat in care persoanele si evenimentele se situeaza. asupra caruia icoana deschide o fereastra. noi privim in mod normal tablourile dar. Timpul transtemporal . este in mod logic ca fondul icoanei sa fie in auriu pentru a reprezenta efectul de a fi penetrat de o lumina orbitoare. Acesta se simte privit de persoana care este reprezentata in icoana. Persoana.

Timpul liniar cu care suntem obisnuiti . o derularea a momentelor care nu tolereaza nicio exceptie . ceea ce explica de ce se gasesc pe aceeasi icoana. sec. a carui sarbatoare este pe 1 octombrie. imaginea eshatologica prin excelenta . In imaginea temporara. dar in imaginea teologica transtemporala ce reprezinta Biserica. cei care nu stiu sa citeasca imaginea pot crede ca o singura scena este pictata. cat si aparitia Fecioarei Maria vazuta de ei. Icoana Acoperamantului Maicii Domnului. Icoana Acoperamantului Maicii Domnului Icoana Inaltarii la Ceruri Icoana de la Rusalii cat si cea a Inaltarii la Ceruri au deasemenea o calitate transtemporala deoarece sunt icoane atat teologice cat si istorice.pierde tirania sa asupra noastra in timpul iconic. Sfantul Roman Melodul. el are un loc eminent. sec. elementul teologic se adauga baziei isotorice. putem sa-l vedem pe Sfantul Andrei cel Nebun intru Hristos si pe discipolul sau Epifanie (Constantinopol. al X-lea). In cele doua treimi superioare si in coltul din dreapta de jos. Sfantul Pavel este reprezentat in timp ce in momentul istoric respectiv nici nu era crestin. Icoanele dau o intorsatura istoriei si isi permit sa-l includa pe Sfantul Pavel pentru ca ele reprezinta atat evenimentul istoric cat si imaginea teologica a Bisericii. combina doua evenimente.adica prezentul care se succede trecutului si care anticipeaza viitorul. Icoana Invierii. In calendar. al VI-lea. Pentru aceste doua sarbatori. astfel ca. cele doua evenimente sunt sarbatorite pe 1 octombrie. Sfantul Pavel nu isi are locul. este aratat in timp ce canta si dirijeaza corala. In aproape toate treimile inferioare. Doua evenimente separate in timpul istoriei pot fi reprezentate in aceeasi icoana si fara nicio indicatie de separare in timp. In ambele.

Icoana ce-L arata pe Hristos iesind din mormant Este foarte rar. dar. Cealalta imagine a traditionala de Paste este cea a Coborarii in infern. trebuie sa asteptam momentul viitor. Evenimentul insusi este mai degraba cel al Sambetei Sfinte cand Hristos se gaseste pe taramul mortilor pentru a anunta invierea. inviaza pe Adam si Eva. ci sunt deja morti in Hristos. care sunt in starea in care totul este prezent etern. cand Hristos va veni din nou. reprezentata in imagini prin femeile mironosite care apar mereu in succesiunea momentelor istorice. si este o incalcare a traditiei iconografice. O icoana a evenimentului istoric al invierii arata femeile mironosite aducand mir la maormant. in ceea ce ne priveste. Ceea ce noi sarbatorim in timp curent linear. unde Hristos. este invierea lui Iisus Nazarineanul in jurul anului 33. dupa 2000 de ani de istorie. Hristos inviat nu este reprezentat. . de fapt. pentru cei care nu mai sunt in curgerea timpului. inconjurat de persoane ale Vechiului Testament. invierea istorica a lui Hristos este deja invierea eshatonului din Timpurile cele din urma. Din contra. unde ele intalnesc ingerul asezat pe piatra langa giulgiurile infasurate. ca o icoana a Pastelui sa Il arate pe Hristos iesind din mormant. Cand. aceasta icoana arata invierea intregii umanitati la sfarsitul veacurilor si nicidecum invierea lui Hristos.

De exemplu. unde fidelii pot sa intre in contact cu Imparatia Cerurilor si sa se deschida puterii sale sfintitoare. reda vizibila si face sa potenteze taina unica a lui Hristos care se defineste in mod esential astfel: Hristos a venit sa caute imaginea sa. Nu este un hazard. si care are radacinile in fiinta insusi a Bisericii. iconografia este o arta a Bisericii. In calitate de loc al comuniunii cu Dumnezeu si cu sfintii. Pentru ortodoxie. ele nu fac decat sa prelungeasca. nu pentru ca ea este necesara pentru existenta Bisericii. in centrul actiunii liturgice. ca icoanele sa se gasesca in mod natural intr-o biserica. Si pictand. barbati si femei ai Bisericii. care o exprima. un element care nu se schimba. in istorie si in cultura. daca punem expresia structura ecleziala langa structira ecleziastica vedem ca primul desemneaza un element al naturii insusi a Bisericii.Iconografia ortodoxa este o arta ECLEZIALA Cuvantul eclezial desemneaza ceea ce priveste natura Bisericii. Femeile Mironosite aducand mir la Mormant Coborarea la Iad a Domnului 3. Biserica creaza un alt loc. -omul -. sa raspandeasca taina dumnezeirii in lume. ecleziala. oricare ar fi subiectul. fata de biserica. Putem sa facem o distinctie fata de cuvantul ecleziastic care desemneaza mai degraba ceea ce are trasatura de a actiona in Biserica. o "theo-sfera" unde energiile transfigurate ale lui Dumnezeu actioneaza. in istorie si in societate. sau foarte putin. si cand gasim si in alta parte icoane. in contextul specific istoric. Biserica se exprima in mod vizual cum se exprima in mod oral cand Sfintele Scripturi sunt citite in Sfanta Litrughie. . Cealalta expresie este rezervata structurilor schimbatoare pe care Biserica si le-a dat pentru buna ei functionare. ci pentru ca Biserica este adevaratul pictor al oricarei icoane. Fiecare icoana. deci. icoana.

in mod sigur. nici sa accepte pe cei fara talent. Aceasta persoana. este un instrument al Bisericii. nici sa favorizeze membrii familiei sale. Scopul sau. a unor iconografi organizati in fraternitati. in realitate. Istoria ecleziastica dovedeste ca Biserica n-a fost intotdeauna la inaltimea acestui ideal. Aceasta este un ideal. scopul sau nu este de a deveni celebru si operele sale celebre. care exercita talentul sau artistic in vederea redarii vizibile si lucratoare a acestei taine a lui Hristos. casatorit sau calugar. Vocatia iconografului nu este in final expresia impulsului sau artistic in vederea exprimarii si dezvoltarii talentului sau. icoanele sale sa fie capodopere artistice. mai ales ale Bisericii ruse. barbat sau femeie. Pentru ca iconografii sunt mai mult decat simpli ilustratori ai isotriei Bibliei sau ai istoriei. prin orgoliu. Cu toate ca iconograful poate sa aibe un talent artistic de prima clasa. deci o persoana ecleziala. ca sunt patrunsi de taina pe care o cauta sa o exprime prin arta lor. a o restaura. nici sa atraga atentia episcopului asupra unei picturi foarte bune pretinzand ca ucenicul sau mediocru a pictat-o. din pacate.indepartata si supusa pacatului si mortii. pictorul care invata nu trebuie. prin calitatea crestina. Sfantul Ioan Botezatorul Prin aceasta caracteristica ecleziala se poate vedea rolul iconografiei. si nici iconografii de altfel. reveleaza partea coruptibila. Anumite canoane ecleziastice. conformandu-se traditiei iconografice si indepartand orice fantezie personala din pictura lor. Si inca. catre care orice pictor de icoane trebuie sa tinda. iconografii trebuie sa se abtina de la orice bautura . Ea vrea sa se asigure ca viata lor. Biserica se ingrijeste mereu de ei. sa impiedice un tanar pictor talentat sa avanseze. fiind in mod intim in comuniune cu Biserica. laic sau cleric. exprima Evanghelia. este sa lase locul lui. precum Sfantul Ioan Botezatorul in fata lui Hristos. asa cum fac ceilalti artisti. De exemplu. pentru a o curati. si a o duce cu El in Imparatia Sa.

In ciuda vocatiei lor inalt-spirituale si sacre. pentru a o realiza. O icoana canonica este deci o imagine care se conformeaza modelului stabilit pentru un anume sfant sau eveniment. dar acesti facotori se exercita in cadrul unui model. nu in afara lui. Aceste reprosuri se fondeaza pe cuvinte cheie precum: libertate. ea poate sa incarneze gustul unei epoci sau al unui popor. o traditie s-a format. Aceste cuvinte sunt foarte elastice. aritist. si a fixat modelele pe care artistii sunt indemnati sa le urmeze. etc.Iconografia ortodoxa este o arta CANONICA Cand vobim de canoane in istoria Bisericii. se adapteaza destul de usor conceptelor si filozofiilor artistice foarte diferite. inspiratiei personale. Intr-un final nu exista multe legi care guverneaza arta icoanei. A spune astfel de lucruri manifesta o necunostinta a naturii artei iconografice. niciuna. creativitatea. si frumoasa. O icoana este canonica daca reproduce modelul evenimentului sau al sfantului. dar canonicitatea unei icoane nu depinde de talentul personal al artistului. Cuvantul canonic utilizat ca adjectiv epitet pentru "iconografie" se aplica mai degraba in a doua acceptie. vede in cuvantul canon un ideal. o regula de masura. pictorii sunt liberi sa exercite creativitatea lor. iconografii arata ca drojdia Evangheliei nu a facut sa creasca toata greutatea aluatului umanitatii. artistul trebuie sa se serveasca de inspiratia sa. O icoana canonica reusita este o noua creatie. De-a lungul istoriei si practicii artei iconografice. O a doua definitie. In orice caz. Inspiratia. frumuseta se defineste printr-o judecare de valori estetice care expima o conceptie filozofica a artei. o noua libertate de expresie a modelului stabilit. dar expresia fidela a modelului nu depinde de frumusetea sa. sa nu fie implicati in jafuri sau furturi. Nu este necesar ca o icoana sa fie frumoasa pentru a fi canonica. un model cu care trebuie sa comparam ceea ce facem sau spunem. 4. cea a modelului. ea este mai mult sau mai putin canonica conform modelului si picturii in cauza. Ca in oricare domeniu al artei. creativitate. Nu este adevarat ca iconografia nu este libera sau ca se suprima creativitatea. mai vechie. Care este relatia intre frumusete si canoniocitate? In teorie. dar canonul pentru o icoana sau alta rezista schimbarii. Este bineinteles de dorit ca o icoana canonica sa fie bine facuta. spunandu-se ca pictorii iconari nu sunt adevarati artisit. exista iconografi geniali. Aprecierea frumusetii se schimba in mod continuu. pentru ca nu sunt liberi si ca nu lasa loc creativitatii. Iconografia primeste cateodata critici. de talentul sau pentru a traduce canoanele in noua opera artistica. canon. Sfantul Nicolae in diferite reprezentari iconografice de-a lungul timpului: . libertatea sunt prezente si active la un pictor de icoane.alcoolica. adeseori desemnam legi stabilite de catre o autoritate ecleziastica pentru a reglementa comportamentul crestin si care trebuiesc respectate. In cadrul acestor modele. mediocrii si slabi.

Trasaturile anumitor persoane au primit o forma fixa in traditie. Pavel si Nicolae. Acesti sfinti se recunosc dupa chipul lor si dupa alte semne binecunoscute. . precum Sfantul Petru.

putem mult mai usor sa determinam provenienta si epoca unei icoane. In orice icoana unde sfintii Petru si Pavel sunt reprezentati . Chipul sau este mai degraba stilizat. bineinteles. Sfantul Nicolae nu este in aceeasi categorie. De exemplu. dar nu mai putin de recunoscut in ochii celor care cunosc traditia. Arta icoanei este deci o combinare de elemente fixe. Daca distingem tipul de cai sau echipamentul lor. Fiecare popor si fiecare epoca poate reprezenta calul conform experientei fata de acest animal. nu este un model pentru cal sau alte animale. si de elemente nefixe care lasa o larga parte imaginatiei artistului. putem sa-i identificam dupa chipul lor. In cazul sfintilor Petru si Pavel. pe care suntem constransi sa le reproducem dupa un model.in icoanele de la Inaltarea la Cer sau a Rusaliilor. Iconografia este libera sa picteze parti componente ale unei icoane dupa imaginatie. nu este improbabil ca acest medalion sa pastreze imaginile reale ale acestor sfinti. . Fara sa putem demonstra. trasaturile lor sunt in mod sensibil aceleasi care se pot vedea pe un medalion din secolul al III-lea care este conservat la muzeul Vaticanului. atata timp cat se ramane fide modelului. de exemplu -. Nu trebuie sa gandim ca absolut totul in iconografie face parte din canon.

din acest punct de vedere. Marea traditie iconografica este deci un fascicol de curente. traditia iconografica este de fapt. 2) perioada de dinaintea crizei iconoclaste. din 1900 pana in zilele noastre. de catre persoane care sunt crestine sau de alta natura. 725. 315-725. In evolutia iconografiei putem sa identificam mai multe etape mari istorice: 1) perioada de dinainte de imparatul Costantin. prin inspiratie si prin viziuni care depasesc factori de tehnica si de mijloace. 5) perioada contemporana.Iconografia ortodoxa este o arta ISTORICA Cu toate ca exista legende pretinzand ca anumite imagini au venit din cer. . au prosperat si in final au disparut. Sfantul Gheorghe Sfantul Gheorghe 5. al mijloacelor. dar si unite prin orientari mari. 3) perioada de dinaintea caderii Constantinopolului. 1453-1900. unele "scoli" au raspandit influenta lor. de a constata ca istorici sovietici ai artei. si in cadrul mai multor popoare si civilizatii care au modificat-o. cu toate ca erau atei. au facut studii foarte bune asupra iconografiei. Traditii locale au aparut si au disparut. pe de-o parte diverse din punct de vedere al stilului. al orignii. multipla. si. 33-315. Nu este surprinzator. ca ceea ce recunoastem astazi ca iconografie canonica este rezultatul unei lungi evolutii de-a lugul secolelor. al tehnicilor etc. acestea fac in mod legitim obiectul studiului stiintific al istorie artei. adica ea s-a schimbat si s-a dezvoltat in timp. Pentru ca persoane reale din istorie au pictat icoane.1453. studiul iconografiei se gasesc la acelasi nivel ca oricare alta arta. 4) perioada pana la sfarsitul secolului XX. deci.

pentru a raspandi Evanghelia in lumea greco-romana. 33-315 Reprezentare a Bunului Pastor Fecioara cu Pruncul In primele trei secole ale istoriei crestine. precum grecii. crestinii au inceput sa largeasca categoria imaginilor neidolatre permise in traditia iudaica. Cunostintele noastre despre aceasta perioada sunt mai de graba foarte putine. stim ca. nu au fost innebunite pentru dezvoltarea artei figurative. in viata Bisericii. crestinii au inceput deja sa exprime credinta lor prin imagini simbolice. dar falsa notiune. adica a faptului ca Dumnezeu s-a facut Om. Cu toate astea. Cu toate ca iudeii Vechiului Testament. Dar. si avand din ce in ce mai mult constiinta implicatiei doctrinei Intruparii. arta figurativa si-a facut aparitia aproape nebagata in seama. la sfarsitul acestie prime perioade. nu ar fi corect sa spunem ca au respins orice forma de imagine. iesind din primul lor mediu iudaic. Istoria biblica si cea a artei iudaice contrazic aceasta veche. si chiar portrete ale persoanelor sau evenimente istorice din Vechiul si . inainte ca imperiul crestin sa se fi stabilit de imparatul Constantin. cat si alte generatii post-biblice. ca cea a Bunului Pastor. dar de asemeni prin imagini. de exemplu.1) perioada de dinainte de imparatul Costantin.

precum mozaicul. demne de noul lor loc in Biserica. Imparatul Constantin.Deisis din Biserica Sfanta Sofia Intre imparatul Constantin si criza iconoclasta din 725. artistii au adoptat noi metode. crestinismul a devenit religie de stat. Stim ca in aceasta perioada.Sfanta Sofia Maica Domnului cu Imparatii Constantin si Justinian . in mod convenabil decorate cu imagini de tot felul. 2) perioada de dinaintea crizei iconoclaste. Datorata multor protectori imperiali si a altor persoane bine plasate in imperiu. Sarbatorirea praznicelor precum Nasterea Domnului. biserici. etc. Arta crestina.icoana - sfantului. care inainte evolua foarte lent si fara directie. ne-martiri. 315-725 Mozaic . Mozaic . s-a vazut luata in considerare si utilizata ca instrument politic. crestinii au adoptat si au adaptat arta figurativa ca model de exprimare a credintei lor. Biserica ea insusi a promovat cultul martirilor la mormantul lor. precum si a unui mare numar de noi sfinti. necesita noi imagini. precum si altii.Noul Testament. Schimbarea la Fata. au construit biserci monumentale. Imparatii crestini trebuiau sa aibe edificii. unde vedeam adeseori portretul . Bunavestire.

precum Pastorul cel Bun sau Mielul. contrar imaginilor simbolice. Imaginile simbolice ale lui Hristos. Astfel s-a nascut un alt stil. dupa unii. si moase in jurul ei. in 692 la Sinodul din Quinisexte. in context crestin. a formei nasterii binecunoscuta din Antichitate: o femeie culcata pe un pat. In consecinta. a dat un elan dezvoltarii noilor modele de reprezentare a Maicii Domnului. care a durat mai mult de 150 de ani. Spre sfarsitul acestei a doua perioade.Numirea Mariei ca Maica a Domnului (theotokos) de catre al treilea Sinod Ecumenic din Efes. Biserica a exprimat in mod oficial preferinta sa pentru imaginile istorice. icoanele istorice. 3) Inainte de caderea Constantinopolului (725-1453) A treia perioada a vazut inceputul crizei iconoclaste. de stil grec. De exemplu. trebuiau de aici inainte sa lase locul imaginii directe a lui Hristos intrupat. Mai multe intrebari s-au pus atunci in mod direct si clar: o icoane este un idol? Arta figurativa este comparabila cu Evanghelia sau este o violare a celei de-a doua porunci? Dupa o lupta sangeroasa. icoana nasterii Macii Domnului este pur si simplu o transpozitie. ceea ce presupune o iconografie bine dezvoltata. . in 431. Biserica a adoptat arta imperiala de dinaitne de Constantin si alte forme clasice ale artei greco- romane in scopuri proprii. Rusii s-au apropiat de aceasta comoara artistica. a lui Iisus din Nazareth. si i-au dat un chip slavic. asupra acestei probleme Biserica a definit ca o icoana nu este un idol si ca venerarea imaginii nu este adorare. Formele clasice ale icoanelor au inceput sa apara din aceasta perioada. Rusia a acceptat crestinismul Bizantului. fara a astepta totodata forma lor definitiva. care nu are rival ca expresie a viziunii spirituale care il sustine. imaginea lui Hristos si a Maicii Domnului intronizati ca imparati au aparut in iconografie. Intr-un final. este foarte rar sa vedem un miel reprezentandu-L pe Hristos intr-o biserica ortodoxa.

mai ales culturala. si a inaugurat o lunga perioada de ezitari si alunecari. Sarcaia ortodocsilor si bogatia tarilor occidentale a produs la crestinii orientali un complex de inferioritate. Astfel viziunea Renasterii incepea sa concureze viziunea exprimata in icoane. cu exceptia Rusiei. . Istoricii vorbesc de "captivitatea occidentala". Cu tote ca trebuie sa recunoastem ca pictorii si sculptorii reiesiti din Renastere au realizat capodopere ale artei. o evolutie care culmina cu o ruptura totala cu trecutul. Cucerirea Orientului de catre islam a adus crestinii la saracie. o alta viziune artistica incepea sa patrunda spiritul crestin. in Europa occidentala. lasand Rusia sa fie singura tara ortodoxa libera. dar si la toate nivelurile. ajungand sa socoteasca tot ce venea din Occident superior a ceeea ce vehicula traditia ortodoxa. ultima expresie a iconografiei partajata de Orient si Occident: arta romana. Deja. a se vedea chiar de rupere a traditiei iconografice. intr-o asemenea masura ca in secolele XVIII si XIX a avut loc o abandonare aproape totala a iconografiei traditionale atat in lumea slava cat si in lumea greaca. in Occident. acesti artisiti au decis sa adopte o alta cale decat cea traditionala. Sfintii Boris si Gleb care au increstinat Icoana a biruintei ortodoxiei asupra iconoclasmului Rusia 4) Perioada din 1453 pana in secolul al XIX-lea Asediul Constantinopolului de catre turci in 1453 a dus la sfarsitul imperiului crestin. Spiritul Renasterii inlocuia deja. Aceasta mentalitate in domeniul artei iconografiei a produs o dragoste nebuna pentru imaginile occidentale.

In timpul acestei perioade. a carei culminare a condus la renasterea pe care o traim astazi. . Suntem din nou constienti de fundamentele teologice ale viziunii iconografice si putem vedea la ce punct o arta fondata pe o alta viziune a estompat splendoarea icoanei. si o renastere a icoanei traditionale.5) Secolul XX O "abandonare aproape totala" este de fapt expresia potrivita pentru a descrie situatia la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. cat si in alte domenii. s-a produs. Duhul a suflat asupra osemintelor.

Ori. etc. Pentru ca ceva sa fie sacru. viziunea teologica a unei epoci a gasit mereu o diversitate de forme si de expresii. Problema. Dumnezeu. marcate de secolul XX dar fidele viziunii iconografice. 6. arabe. Specialistii numesc o astfel de cultura "secularizata". in acest context cultural. familia. etc. prostituate. un drapel. Biblia. Cele doua contrarii merg mana in mana. Este deci foarte posibil sa speram ca noi icoane. prin opozitie inseamna ca sunt si lucruri profane.Icoane de Leonid Sfantul Serafim de Sarov . aceasta distinctie nu are sens pentru viata umana. Chiar si pentru crestinii contemporani. putand sa vehiculeze multe nuante. Fiecare epoca a modelat. un munte. simtita. bulgare. Din acest punct de vedere. mai bine sau mai putin bine aceasta arta sacra. Panagismul greco-roman a stabilit o legatura intre lumea de aici si divinitatea. Cultura occidentala contemporana se defineste printre altele. rusesti. adica o societate care defineste valorile sale fara nicio referinta la o realitate sau adevar. prin abolirea acestor doi poli. icoana reintroduce sacrul in lumea noastra. se coloreaza in viziunea secularizata. dar putin .Iconografia ortodoxa este o arta SACRA Contrar sacrului este profanul. Maica Domnului si Hristos . care depaseste lumea pe care stiinta poate sa o studieze. O groaza de lucruri pot pretinde a fi sacre: idoli.pictura de Uspensky Grégoire Krug Iconografia este deci o arta istorica care a produs imagini grecesti. este ca cuvantul sacru. copte. sa vada ziua in timpurile noastre. ucrainiene. In ciuda suisurilor si coborasurilor istoriei. O societate impregnata de o viziune secularizata nu recunoaste pur si simplu existenta unuia dintre acesti poli: sacrul. discursul asupra Celui este in intregime Altul. este destul de echivoc.

Icoana nu da martuire a oricarei lumi sacre. in mod strans legata de Biblie. asupreau crestinii. publicul. sa fim "consumatori avertizati" ai sacrului. nu este sacrul vag si imprecis al Antichitatii. Care S-a facut cunoscuta in Biserica. aceeasi de care Sfantul Irineu de Lyon marturiseste in opera sa intitulata "Impotriva ereziilor". intitulalta "Icons and the Mystical Origins of Christianity" este reprezentativa pentru aceasta tendinta.definita. in general. Dar prezenta de care da martuirie traditia ecleziala. teofanii si alte mecanisme. dar nu surprinzator - de a constata ca sunt destui care profita de popularitatea icoanelor. si Care va veni din nou la sfarsitul veacurilor pentru a judeca vii si mortii. la un nivel al fiintei sale pe care nu-l cunoaste bine sau pe care-l ignora. Acest fenomen culural ne obliga sa reiteram necesitatea mentinerii unei legaturi stranse intre icoana si comunitatea ecleziala din sanul careia reiese. prin divinitatile foarte umane. a se vedea chiar nesocotinta unui discurs serios cu privire la Dumnezeu in cultura ambianta. Cu toate ca cultura contemporana se secularizeaza din ce in ce mai mult. prin preoti si preotese. pe care icoana o vehiculeaza in forme si culori. cu atat ea pierde din sacralitate. In cele din urma romanii. si icoana reintroduce o prezenta a unui Dincolo. Biserica. sibile. arata originile sale straine. Orice alt mesaj numit sacru care nu-si gaseste sursa aici. deoarece pentru el. Iconografia este o arta sacra. bineinteles. Oamenii sunt infometati.jenant. Abundenta sectelor. dar o arta sacra crestina. multiplicarea guru- ilor. ci mai de graba o cunostinta foarte clara a lui Dumnezeu. care chiar in numele "sacrului" se folosesc de icoane pentru a exprima religia lor sincretista si ezoterica: icoanele in loc sa-L anunte pe Hristos cel rastignit. si invers celui din primele secole. etc. si le apropiaza pentru interesele lor si impun icoanelor un mesaj strain celui pe care ele le anunta in mod autentic. un grup gnostic din secolul al II-lea. In contextul cultural contemporan.. nu s-a simtit in forma in aceasta lume sacra. Nu este surprinzator . refuza sa se defineasca in mod unic doar prin universul sau material. dand impresia ca sunt religiosi. care s-a incarnat in Persoana istorica a lui Iisus din Nazaret. Cu cat icoana se indeparteaza de aceasta sursa. nu trebuie sa intelegem ca oamenii nu mai au foame de Dumnezeu. iar un mare numar de predicatori ofera o hrana adeseori avariata. Crestinismul. Si. Din cauza absentei. Evanghelia lui Hristos. cei care sunt infometati sar fara a reflecta pe orice apare. ceea ce conteaza nu este o constiinta vaga a sacrului. Fenomenul descris de Sfantul Irineu privea pe carpocratieni. fascinatia pentru culte. cand credinta crestina se raspandea. dovedesc ca omul modern. de Hristos si de traditia ecleziala. dintre care si crestinii nu au posibilitatea de a evalua posibilitatea a ceea ce este spus in numele icoanelor. de care a vorbit Moise. 7. la inceput si dintotdeauna.Iconografia ortodoxa este o arta MISTICA . societatea noastra a abolit orice lume sacra. dragostea nebuna pentru filozofiile ezoterice. dar ducandu-i cateodata la pierzare. Ca in orice alt domeniu. da. Sunt unii. si de mesajul sau autentic. ci ea este in mod clar a celei care este Sursa a toata "sacralitatea". O carte aparuta in limba engleza. care se serveau de imaginea lui Hristos si cele ale filosofilor din cultul lor. sunt atunci obiectul unor lecturi care proclama o "sacralitate" mistica sau o filozofie gnostica detasata de Dumnezeul lui Israel. numindu- i atei pentru ca ei vroiau sa distruga lumea sacra a dumnezeilor lor.

taina si tainic evoca cea ceea ce se ascunde dar in acelasi timp este si aratat. si opereaza pentru a implini un scop. In cele doua cazuri. mai ales religioasa. . O taina necesita de asemeni si verbul "a actiona" pentru ca Cel-ce-este actioneaza. este actv. Moise a intalnit pe Cel-ce-este. necesita in acelasi timp doua verbe. a fi si a actiona. cel putin partial.Cuvintele mistic. purtatoare de taina. Icoana este deci in mod inalt tainica. sfantul. "A fi" pentru ca reda prezent ceea ce este. taina este imposibila. este dinamic. sau Hristos. si noi. Dumnezeu. Taina suprema. Ceva absolut ascuns este si absolut necunoscut. Ea este vehiculul unei prezente personale pe care noi o simtim. ceea ce exista: pe Muntele Sinai. adica cei care observam. pentru ca ea ne pune in contact cu o prezenta care poate opera o schimbare in noi. dar care nu o sesizam. si ceva absolut cunoscut nu poate nimic revela. Icoana este o imagine mistica pentru ca ea se plaseaza intre persoana ascunsa. O taina.

refuzul celui care priveste neutralizeaza taina si nicio transformare nu are loc. intr-un final. este natural ca sa-si gaseasca locul unde prezenta lui Hristos si a casnicilor lui sa fie cea mai densa: in Liturghia euharistica. o imagine artificiala. se concentreaza in Liturghie. muzica. Alte locuri unde vedem icoane sunt. in sens figurat. prin aceasta. Nu e nimic magic in icoana. in natura unde cupola cerului este cea care inlocuieste pe cea a bisericii. Hristos nu poate sa faca nimic in noi. Vazand chipul lui Hristos sau al cuiva intim lui Hristos. In Noul Testament. locuri legate intr-un mod sau altul de liturghia euharistica: in paraclise unde se poate ruga o mica comunitate.Sursa acestei puteri transformatoare este inainte de toate chipul uman. Intimitaea umana se dezvolta prin fata catre fata. o fotografie. Toata creatia este deci prezenta: arhitectura. serveste de substitut. Daca noi alegem sa ignoram prezenta. painea. cu toate ca persoana reprezentata in icoana este in mod real prezenta si activa. nu este surprinzator ca. vinul si intr-un final barbatii si femeile ei-insisi. Deci. scrierile. intr-o icoana. uleiul. Unde isi are icoana locul sau? Pentru ca ea-insusi este un loc de comuniune unde taina actioneaza. in acelasi timp dureros si bucuros. Si cand persoana iubita nu mai este prezenta. in resedinte unde locuieste o mica comunitate ecleziala. chiar acolo. Pentru ca liturghia este locul unde taina lui Hristos opereaza cel mai intens. Dar care este schimbarea pe care prezenta personala tainica poate sa o opereze in noi? Nimic altceva decat mantuirea celui care priveste. pictura. pentru a emite "iradierea" lui Dumnezeu. vocea umana. si prin aceasta. in cimitire unde crestinii asteapta plenitudinea Imparatiei dincolo de moarte. cand Dumnezeu nu isi arata Chipul. care evoca sentimente datorate absentei celui preaiubit. Chiar in Vechiul Testament. familia. Biblia vorbeste adeseori de Fata lui Dumnezeu pentru a indica o intalnire personala cu Cel-ce-este. tamaia. noi regasim portretele celor care au acceptat sa se lase transformati de Hristos si sa traiasca in Imparatia Cerurilor. mantuirea creatiei intregi. de a realiza planul divin a lui Hristos al carui scop este instaurarea Imparatiei Cerurilor. aceasta fata. Nimeni nu poate fi neatins de taina icoanei decat cel care nu vrea sa fie atins. Icoana nu este decat o alta modalitate. daca noi inchidem inima noastra la puterea sa transformatoare. . intr-o biserica. Nimeni nu poate fi orb acesteia decat cel care nu vrea sa vada. Tot ceea ce se aliniaza energiilor divine pentru a vibra. Cei ce se iubesc se intrepatrund privindu-se in ochi. fata de sfintele taine. se reda prezenta tainei acestei persoane. un portret. a luat un adevarat chip uman pentru a reda prezenta Sa mult mai initma.

conform principiilor care guverneaza in iconografie. acelasi spatiu care ne inconjoara. Din contra. Putem sa sesizam privind o statuie ca cele trei dimensiuni impiedica perceptia unui spatiu tainic in spatele statuii. Pieta . dar calea regala.Sculptura de Michelangelo Exista o relatie intre faptul ca icoanele sunt imagini in doua dimensiuni si caracterul lor tainic? De ce statuile in trei dimensiuni nu isi au locul langa picturi? Am spus mai inainte ca o taina care este foarte cunoscuta sau sesizabila micsoreaza caracterul sau mistic. dar. spatiul lumii. si ca in mod precis aceasta diferenta intre doua si trei dimensiuni redau icoanele mult mai apte pentru a transmite sensul tainei. care transforma deja realitatea de aici proiectand o realitate din trei dimensiuni pe o suprafata in doua dimensiuni. o imagine in doua dimensiuni. La limita.Iconografia ortodoxa este o arta ASCETICA . basorelieful in lemn sculptat sau in metal are locul sau alaturi de icoane. o statuie. O statuie este inconjurata de spatiul nostru. o imagine in trei dimensiuni intr-o lume in trei dimensiuni. In spatele statuii se gaseste un spatiu fizic asemenea ca si in fata ei. si tainica se regaseste in imaginile cu doua dimensiuni. fara sa se ingrijeasca de regulile proportiilor spuse "naturale". este foarte asemanatoare acesteia pentru a putea lasa sa raspandeasca lumina Imparatie. Nu vrem sa spunem ca o statuie a lui Hristos sau a unui sfant este incapabila de a vehicula un sens mistic. deschide o profunzime insesizabila "in spatele" suprafetei si faciliteaza necoruprerea lumii transfigurata a Imparatiei Cerurilor. 8. la fel ca arborii si obiectele cele mai ordinare din viata cotidiana.

ca fortele vitale ale omului sa fie dirijate spre Dumnezeu si nu spre pamant. exprima mai degraba viziunea transifgurarii intregii creatii. lupta. creatia omului si Intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul in materie. in Imparatia lui Dumnezeu. fie ca este barbat sau femeie. nu lipsesc exemple de crestini care au inteles asceza crestina ca fiind o eliminare a fortelor vitale umane in locul schimbarii unei directii. a se vedea a tuturor dimensiunilor cosmosului. in casatorie. Asceza crestina este deci activitatea. Aceasta ultima. rezista inradacinarii acestei atitudini in Traditia ecleziala. fidel. a materiei cat si a spiritului. Tentatia pagana opunand spiritul materiei a fost intotdeauna o tentatie diabolica pentru crestinism. Trebuie sa fie feciorelnic sufleteste. in mod evident. pentru ca exprima o atitudine asupritoare a materiei si a corpului. 2) pentru icoana-insasi si 3) pentru observator. Totusi. trebuie el insusi sa se supuna purificarii propriilor sale forte vitale. si nu a trai pentru a manca. sa domine inima asupra patimilor dereglante si deturnante ale omului si sa reorienteze omul. Reprezentare a unor Sfinti Pustnici a caror goliciune a trupului nu releva nimic senzual Asceza crestina. batalia care vizeaza sa reorinenteze aceste forte spre "inalt". Mai intai. iconograful vede ca arta lui insusi se transforma in mod egal. de fapt. Cuvantul ascetic are adeseori o conotatie rea in spiritul multora. Icoana exprima aceasta viziune 1) pentru iconar. Ceea ce . Pictorul iconograf. trebuie sa se stearga. in viata monahala sau celibatara. Devenind el insusi astfel mai transparent energiilor divine. Sa presupunem ca cel care picteaza viziunea transfigurata o traieste sau este pe cale sa duca lupta ce duce spre telul acesta ultim. Si. curat. sa "descentreze" propia sa viata de la sine insusi (egocentrism) si sa o "recentreze" in Dumnezeu (teocentrism). o fiinta complexa spre Imparatia Cerurilor. spre ele-insele. O astfel de viziune implica. Trebuie sa invete sa manance pentru a trai. artistul iconograf. in expresia sa cea mai sfanta. vizeaza sa faca sa troneze duhul asupra trupului.

Nu picteaza pentru a se face cunoscut. Icoana da impresia ca oamenii pe care ii vedem in ea sunt alungiti. Este o deformare a traditiei de a semna icoane pe suprafata pictata. de asemeni. Orice agitatie. Cand comparam icoanele cu arta greco- romana. ci si. Senzualitatea este redusa si accentul este pus pe frumusetea interioara mai degraba decat pe frumusetea fizica. este absenta. de exemplu. interioara sau exterioara. stapanirea de sine. ca si cum pictorul ar vrea sa asimileze opera sa cu un tablou oarecare.traieste se transpune pe plansa sa in formele si culorile icoanelor care reflecta nu doar lupta impotriva fortelor dereglante ale fiintei umane. Icoana ea-insasi degaja o mireasma ascetica. simtim imediat energiile a doua lumi diferite. buna functionare a tuturor elementelor si a tuturor dimensiunilor omului. Cu toate ca renumele unui anume iconograf. Iconograful nu picteaza pentru a exprima talentul sau. Ea face sa se simta o lume si persoane calme. din cauza talentului sau genial. linistitoare. pictorul de icoane nu trebuie sa caute renumele ca scop ultim al activitatii sale artistice. fructul acestei lupte: pacea interioara. se poate raspandi. . proportiile corpului sunt exagerate pe verticala. sobre.

in Noul Testament se spune ca in ziua Cincizecimii. Vedem in icoane lumea noastra. nu se simt invitati sa intre in lumea icoanei. Spunem "observatorul" pentru a utiliza un termen neutru pentru ca toti. Icoana Pogorarii Duhului Sfant Asupra icoanei Rusaliilor. patimasa. Intr-un final. Ei au un aer linistit. ucenicii erau agitati si ca multi credeau ca s-au imbatat. Icoana Rusaliilor nu arata ceea ce au vazut trecatorii din exterior ci consecintele primirii Sfantului Duh in interior. armonioasa. vedem apostolii si evanghelistii in cerc. observatorul este atins de viziunea ascetica a icoanei. agitata. echilibrata. dislocata. Din contra. nu asa cum este acum. ordonata. ca si cum ar fi in conversatie unii cu altii. ci asa cum va fi in Imparatia Cerurilor si cum este pe cale sa devina prin asceza crestinilor: calma. Icoana nu are puteri magice pentru a forta observatorii sa o patrunda. observand. Totul . dispersata.

In acest punct se exercita libertatea fiintei umane. Dar in aceasta imensa multime. Imaginile in Biserica au dintotdeauna rolul de a instrui crestinii: "Bibila fara cuvinte" este pentru toti. evoca ideea de a face sa se transmita cunostinta. la fel prin culorile icoanelor. intelepti sau ignoranti. Intelepciunea populara a stiut mereu ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte. Icoana arata marele respect pe care Dumnezeu il are pentru libertatea noastra. ne atrage in lumea sa ascetica dar ea - adica Hristos prin icoana . sunt destinate pelerinilor tarani: "Nimeni nu ignora ca slava Sfantului Felix reuneste aici multi oameni. ne interpeleaza. cinemaul. La un moment sau altul. De fapt. Nu trebuie sa gandim. sa isi exercite vointa de a coopera cu aceasta forata de atractie sau sa-i reziste. Ea ne cheama. atunci va fi interpelat de icoana si atras inca mai mult spre El . daca cel care priveste are macar o deschidere mica spre Dumnezeu.depinde de starea sufleteasca si de spiritul acestui observator. 9. din contra. . totusi.Icoana ortodoxa este o arta PEDAGOGICA Secolul XX este secolul imaginei. nu stiu sa citeasca". publicitea dau marturie de puterea comunicativa si didactica a imaginii. Daca inima nu este dispusa sa primeasca mesajul icoanei. asemenea silabelor care o constituie toti primesc mantuirea. au de castigat un profit". ca in cazul ascultarii unei predici sau citirii Scrierilor Sfinte. ca imaginile joaca un rol didactic doar pentru analfabeti. Totusi.necesita o decizie constienta pentru sau impotriva urmarii transformarii vietii observatorului. informatia. si Biserica a invatat foarte devreme ca imaginile sunt un vehicul de invatatura. Fotografia. dar semnificatia este aceeasi. icoana poate sa exercite o influenta inconstienta asupra observatorului. mai multi sunt ignoranti: cu toate ca nu si-au pierdut credinta. pictate pe zidurile bisericii sale. fiecare persoana trebuie sa decida. Cuvantul "invatator" ca si toate cele din aceeasi familie. Cel de-al treilea canon al sinodului de la Constantinopol (869-870) exprima gandirea Bisericii asupra acestei probleme: "Hotaram sa se venereze sfanta icoana a Domnului nostru Iisus Hristos la fel ca si cartea Evangheliei. toti. in jurul anului 400. ne invita. Este un cuvant mai putin savant decat "pedagogic" sau "didactic". cand Sfantul Paulin din Nole explica ca ilustrarea pasajelor din Vechiul Testament. intelepciunea catre cineva care nu o are. Una din primele marturii scrise a acestui principiu ne provine din Italia. nimic nu poate forta o persoana sa o primeasca.

Cine este invatatorul care invata prin icoane? Cum deja am arata mai inainte. trebuiesc indeplinite trei elemente: (1) invatatorul sa o posede (2) cunostinta. mai ales prin icoanele sfintilor. Evenimentele importante ale vietii unui sfant sunt . si este deci natural sa se acorde acest rol de invatator. nu intelegem doar bucati de inforamtie istorica. iconografia este o arta ecleziala. Prin cuvantul "cunostinta". Sfantul Ioan Botezatorul cu scene din viata sa Pentru ca invatatura sa aiba loc. doctrinala. Dupa 2000 de ani de istorie. sau spirituala. prin experienta seculara domeniul formarii sfintilor. Bisericii. Biserica a acumulat o enciclopedie de nume si de fapte a caror cunoastere este importanta pentru orice fidel informat. Acest tip de informatie este prezenta fidelilor. si (3) cel ce incearca sa o invete invatacelul. ceea ce face sa treaca aceasta cunostinta persoanelor componente ale ei. Ea este cea care creeaza o ambianta unde fidelii pot sa invete si ea este.

adeseori pictate pe marginea icoanelor. Traim in mod actual o epoca unde iconografia. sau s-a vazut dispretuita. In traditia patristica. fidelii . Dar orice crestin trebuie sa fie un teolog in acceptarea vehiculata de traditia patristica. etc. o dimensiune refulata. din contra. aceasta figura infricoseaza sau linisteste. experiaza o bucurie sau un disconfort.. orice crestin ce face parte din Biserica. Ochii siderali ai unui chip sfant penetreaza interiorul omului modern si. Invatatura Bisericii nu se situeaza in mod esential in plan academic ci in mod egal la nivelul experientei. . pot sa se informeze asupra vietii acestuia. teolog al artei. acolo. adica o persoana care are o "cunoastere [-log] de Dumnezeu [teo-]". este populara. Cei care fac astfel de studii au un dar de la Dumnezeu care. Nimeni nu are monopolul asupra invataturii asa cum am prezentat aici. arta icoanei a ramas pur si simpla necunoscuta in Occident.si in ultima instanta orice fiinta umana. Ea surprinde "siret" observatori anesteziati sau nonsalanti care. Crestinii. prin ea. ele ne deschid posibilitatea sa invatam din experienta "teologica" a acestei persoane. cu persoanele reprezentate in imagine. adica din starea ei de rugaciune profunda. Icoana reintroduce o prezenta divina in viata de toate zilele. deoarece nu se manifesta prin naturalismul in voga. Timp de secole. Al treilea element necesar pentru invatare este un invatacel. adica a clerului. A cunoaste faptele privitoare la Hristos sau la un sfant si a fi in comuniune personala cu ei sunt doua lucruri diferite. ca orice alt dar. ascultand imnele liturgice cantate la sarbatoarea sfantului si privind icoana expusa in biserica. fie. prezenta lui Dumnezeu fiind un foc arzator care incalzeste sau arde inima.Iconografia ortodoxa este o arta POPULARA Acest cuvant nu desemneaza un aspect esential al naturii iconografei. ci mai degraba un fenomen al timpurilor noastre. popularitatea icoanelor nu se opreste sa creasca. sa fie transformat prin aceasta cunoastere si sa lumineze in lume prin energiile necreate ale lui Dumnezeu. in sensul academic al acestor termeni. 10. Icoanele vehiculeaza acest tip de cunoastere la fel ca informatiile istorice pentru ca ele ne pun in contact. nu este exagerat sa o spunem. Chiar crestinii "secularizati". in care Dumnezeu este din ce in ce mai absent si unde totul este evaluat dupa ultima practica. are locul sau functioanl si rolul sau. Avantaje si dezavantaje decurg din interesul general pentru aceste imagini. Implinirea acestei voactii este deschisa tuturor. trebuie exersat pentru a construi Biserica. in cazul de fata. Crestinul este chemat sa-L cunoasca pe Dumnezeu in rugaciune. oricare ar fi cantitatea de informatie invatata. Toti trebuie sa invete sa fie sfinti si toti au nevoie de lectii. In secolul XX. in comuniune. adica a laicilor. "maniera bizantina" a cazut in uitare. daca nu ar fi o contradictie in termeni. Nu trebuie sa gandim ca vrem sa reliefam distinctia clasica a Bisericii care invata. Dupa ce Renasterea italiana a cucerit spiritul crestinilor din Orient. aspectul "straniu" al icoanei deranjeaza prin capacitatea sa de a face apel la niveluri profunde ale persoanei umane. este la moda. si Biserica care primeste invatatura. In societatea noastra contemporana. Pentru a ajunge in Imparatia Cerurilor. se simt apropiati de o dimensiune neprevazuta a existentei lor. nu este necesar sa fi istoric. Nivelul ierarhic nu are o mare pertinenta in invatarea si dezvoltarea sfinteiniei.

CATEVA ICOANE DEVIANTE SI ERETICE . Astfel. Pericolul aici nu este comercializarea ci banalizarea icoanei. Tentatia comerciala este foarte prezenta in zilele noastre si spiritul mercantil infloreste lansandu-se pentru cucerirea pietei. nu dupa regulile traditiei iconografice. le reproducem si le vindem. Nu este imposibil sa se comande o "icoana". cateodata in mod consteint. gasim si oameni de buna credinta care decid sa picteze icoane pentru ei insisi sau pentru altii fara sa stie ca intreprind. fara nicio pregatire sau directie. Nu trebuie sa gandim ca doar ne-ortodocsii sunt vizati aici. toti cei care poseda un talent artistic pot sa puna mana si sa "produca" aceste imagini care se vand atat de bine. contribuie nu mai putin la o cautare artisitica. La celalalt capat al gamei de motivatii. conform fanteziei lor. Ortodocsii de asemeni pot ignora sau nu reusesc sa recunoasca propria lor traditie. Orori. care devine un fel de logo pentru o cauza sau alta. totusi. o activitate inalt sacra. a se vedea chiar blasfeme. legata de o traditie ortodoxa. si in stransa colaborare cu comunitatea ecleziala. traditia se purifica. nesuferind prea mult de popularitati. interesul lor fiind pur comercial. cateodata prin ignoaranta. si teologica de principii fundamentale ale traditiei iconografice. un revers al medaliei: se poate ajunge la riscul de a corupe traditia si de a trada spiritul icoanei. adica reducerea icoanei la a nu fi decat o imagine pioasa. Rezultatele sunt inocente sau dezastruase in functie de faptul ca ei au deviat mai mult sau mai putin de la traditie.Este. se pot gasi fara dificultate pe piata. Anumiti artisti nu-si fac nicio problema in legatura cu spiritul crestin. ci in privat si. cateodata. Acesti artisti picteaza. Pana la urma cele mai mai orori iconografice sunt pictate de unii ortodocsi: cine a inventat pe Sfantul Mucenic Hristofor reprezentat cu un cap de caine? Popularitatea icoanei. istorica. Pentru ca iconografia este in mod precis o arta. Apoi reducem icoanele la un stil bizantin rus sau altul. orotdox al icoanei. cu toate ca ea poate sa fie pasagera in publicul larg. adica sa se inventeze un subiect sau o persoana. pe termen lung.

Maica Domnului cu inima strapunsa de Sfanta Treime. cu Tatal reprezentat cu firea umana sapte sageti Sfantul Hristofor cu cap de lup Sfantul Mina intr-o reprezentare iconica naturalista .

Un asa-zis sfant Frederic aratand spre un personaj cu O sfanta catolica mangaind pisica insemnele lui Hristos Cele zece motive pe care le-am utilizat pentru a descrie iconografia nu constiutie o lista exhaustiva. . dar speram totusi ca au atins esentialul a acestei arte multi-dimensionale pentru a avea o intelegere mai buna.