You are on page 1of 33

NU SUNT CE

PAR A FI …

REVISTĂ DE CREAŢIE
EDITURA SITECH
COORDONATOR REVISTĂ
Adriana RĂDUCAN - Prof. Gr. I

COLECTIVUL REDACŢIONAL:

CHIRAN CĂTĂLINA REDACTOR - ŞEF

BĂDESCU EVELYN REDACTOR ADJUNCT

ŞTEFAN MIHAELA SECRETAR LITERAR

Anul V - Nr. 9 şi 10
2015 - 2016

ISSN 2067 - 5410

2
Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei,
care se numeşte suflet.
FĂNUŞ NEAGU

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti.

CORNELIU VADIM TUDOR

3
ÎN LOC DE PREFAŢĂ
Prof. ADRIANA RĂDUCAN

De ce revista poartă acest nume,
Vă întrebaţi cumva din când în când?
Nu sunt ce par a fi…
Sunt tineri, au încă suflet de copii
Şi lucruri minunate poartă-n gând…

Vor semăna în timp povestea lor,
Sunt prinşi în joc şi plini de dor,
Nu sunt ce par a fi…
Vor arăta din mers ce au a spune,
Ei sunt speranţa unei lumi mai bune…

Să îi lăsăm…chiar au ceva de spus!
Citiţi şi ascultaţi ce au în suflet,
Nu sunt ce par a fi…
Vorbe frumoase şi vise au în cuget,
Sunt o comoară, ne bucurăm nespus !

4
NECAZURILE UNUI GHIOZDAN

CHIRAN CĂTĂLINA
Şcoala Gimnazială - DECEBAL
Prof. îndrumător - Adriana RĂDUCAN

Era o zi caldă de
primăvară. Martie îşi făcea
simţită prezenţa prin
mângâietoarea căldură a
soarelui şi prin adierea
vântului lin.
Daniel, un elev în clasa
a V-a B la şcoala ,,Mihai
Viteazul’’ din Craiova,
citea dintr-o revistă cu
maşini. Ghiozdanul lui
şedea aruncat pe o canapea
multicoloră. Nu se numea
astfel din cauza ţesăturii sale, ci din cauza faptului că Daniel îşi învăţase căţelul
să picteze stând pe canapea. Deodată, un glas mic şi trist se auzi :
– Oh! Cât de murdar sunt! În ce dezordine sunt aşezate prietenele mele,
cărţile! Vai! dar s-au vărsat şi cutiile de tempera pe mine! Oh! Oh! Oh!

Daniel asculta neclintit şi înfiorat. Dar, zicându-şi că e un bărbat curajos, a
rostit:

– Ce s-a întâmplat, ghiozdanule? Ia, zi-mi şi mie de ce te tot smiorcăi pe
aici? Mmm... Hai, zi-mi !
– Păi, sunt atât de murdar! Te rog, curăţă-mă, repară-mă!
– Şi de ce aş face eu asta? a întrebat Daniel.
– Fiindcă, altfel, lumea va crede că eşti foarte dezordonat, iar apoi, zicându-
şi ca pentru sine, cam eşti deja! Şi apoi, vei avea şi tu un aspect mai
frumos. Şi... fie vorba ca-ntre noi, Sonia, de care eşti îndrăgostit te va
venera ca pe un zeu şi să nu mai spun cât te va iubi!

5
– Bine, atunci, haide să te curăţăm şi să te reparăm, dragul meu!

Daniel s-a ţinut de promisiune. După câteva ore de muncă, ghiozdanul său
era aspectuos, curat şi întreg. Acesta i-a mulţumit băiatului pentru gestul
deosebit. Tot ce a spus ghiozdanul că i se va întâmpla lui Daniel s-a adeverit în
scurtă vreme. Astfel, Daniel a devenit un elev foarte ordonat.

6
O VIZITĂ INTERGALACTICĂ

CHIRAN CĂTĂLINA

Şcoala Gimnazială - DECEBAL
Prof. îndrumător - Adriana RĂDUCAN

Erau odată trei fetiţe pe nume: Cătălina, Laura şi Andra. Hotărâseră să fie
cele mai bune prietene. Au organizat o excursie în pădurea de la marginea
oraşului, o pădure plină de mistere. Aveau în gând să culeagă fragi şi flori
înmiresmate, însă nu ştiau ce minunăţie urma să li se întâmple.
Ajunseseră în mijlocul pădurii, lângă Arborele Înţelept. În timp ce culegeau
floricelele mult dorite, o uriaşă umbră s-a aşternut peste ele. S-au speriat nespus
şi s-au trezit îmbrăţişate, dar asta printre lacrimile ce cădeau din ochii lor
speriaţi. O uriaşă navă spaţială a coborât fix lângă micuţele prietene speriate.

7
O trapă s-a deschis ca prin magie, iar din nava aceea spaţială a coborât un
omuleţ cu capul verde, urechile mov, mâinile roşii, picioarele albastre şi restul
trupului galben. Acesta s-a apropiat de fetiţe, fiind urmat de o altă fiinţă ce
semăna leit cu el. Ajungând lângă fetiţe, a spus:
– Venim din Galaxia Colorată, a umanoidelor. Am scăpat de o gaură de
vierme pentru a ajunge la voi. Am trecut pe lângă Orion cu o viteza
superluminică. Numele meu este Cocoaşă-Multicoloră. Eu sunt regele sistemului
stelar Steluţa-Stelelor din Culoarea-Culorilor. Aceasta este regina mea, Coamă-
de-Soare, fiica ducelui Steluchitus-Coloratus, iar eu sunt fiul preamăritului rege
Planetius-Galaxitius, regele Galaxiei Colorate. Alături de fraţii mei, Stelutitus-
Sorelitusic şi Marisat-Centură-de-Orion conducem Galaxia Colorată. Fraţii mei
conduc sistemele stelare Strălucitus-Luminionitus, respectiv Asteroidos-
Meteorodos-Popolitos. Voi cine sunteti?
Cătălina i-a răspuns cu îndrăzneală astfel:
- Ce treabă ai tu, nume de cămilă?
- Haideţi pe nava noastrǎ, le-a îndemnat regina Coamă-de-Soare pe fetiţe.

Acolo ele au cunoscut alţi extratereştri prietenoşi şi a primit fiecare o carte a
galaxiilor, în care scria tot ce era de spus despre fiecare.
Apoi, luându-şi la revedere au schimbat adresele de galaxybook şi a plecat
fiecare la ,,palatul său intergalactic”.
Această întâmplare le-a schimbat tuturor vieţile.

8
ÎN ŢARA PITICILOR

ŞTEFAN MIHAELA

Şcoala Gimnazială - DECEBAL
Prof. îndrumător - Adriana RĂDUCAN

Pentru cei care vor să ştie unde dispare piticul care ne păzeşte grădinile,
când credeam că l-a luat unul dintre părinţi, trebuie să vă fac cunoştinţă cu
Somnorilă şi ţara sa! Somnorilă este cel mai somnoros pitic dintre toţi! Chiar
mai somnoros decât vecinul său, Somn-Adânc.
-Hai, gata! Acum, ca vă ştiţi, trebuie să îi cunoaşteţi şi ţara!
Somnorilă, când vrea să ajungă acasă, trece prin pădurea cea deasă, deschide o
portiţă de la capătul ei pe care scrie cu litere din curcubeu: „Oraşul piticilor.
Fondat de Pitic-Piticot. Dacă nu eşti pitic, nu intra!” Se mai uită odată la el, ca
să se asigure că este un pitic, apoi dădu buzna înăuntru.

9
Ajunse în lumea lui. Acolo munţii sunt din îngheţată cu temperaturi
variabile şi în vârf o cireaşă mare şi roşie. Luna apărea foarte rar, deoarece era
un balon imens care putea fi umflat. Pe soare te puteai căţăra! Mai bine zis, pe
razele lui din jeleu auriu. O! Am uitat să vă spun despre minele din interiorul
munţilor, din care piticii scoteau diamante de ciocolată cu care îşi pavau străzile.
Copacii aveau coroane din frişcă verde şi scoarţă din lemn dulce.
Casele erau nişte ciupercuţe şi blocurile erau sculptate în cei mai mari
copaci. Mijlocul de transport privat era rândunica sau gândacul de transport şi
cele comune erau omizile şi miriapozii.

Ce gazdă rea sunt! L-am uitat de tot pe Somnorilă. El stă pe strada
Somnicului, 142, la casa D 27. În mijlocul casei lui se află cel mai important
obiect: Patul! Confecţionat din cinci saltele cusute cu fir dulce împletit cu aur şi
o pernă fooarte moale, pentru un confort excelent! Dar să nu uităm de râul de
suc din portocale ce curgea prin faţa fiecărei case!
În momentele rare în care nu doarme, el merge şi se întâlneşte în parcul
Luminiţelor, pe strada Vesel 305, pe care Somnorilă îl numeşte parcul…
Somnoros, fiindcă, de fiecare dată când piticii se adună ca să vizioneze un film,
adoarme înainte ca acesta să înceapă.
După ce pleacă din parc, Somnorilă se întoarce în grădinile voastre unde
s-ar crede că le păzeşte, dar doarme… în front. Ce să zici?
Acesta este ţara lui Somnorilă, din regatul Piticilor de Sud.

10
UN VIS

ŞTEFAN MIHAELA
Şcoala Gimnazială - DECEBAL
Prof. îndrumător - Adriana RĂDUCAN

Într-o seară, când pe cer se zăreau mii de stele şi licurici argintii, m-am
îndreptat către pat, am adormit şi îndată m-am trezit într-un tărâm de vis! Acolo
se aflau patru zâne. Una putea chema viscolul, frigul şi îngheţul. Cealaltă învia
natura, înverzea copacii. Alta aducea căldura, soarele, valurile mării, iar ultima
alunga păsările, scutura copacii de frunze, trimitea vietăţile în culcuşurile
călduroase şi aducea roade bogate. Ele mi-au spus ca sunt zânele anotimpurilor,
fiecare are frumuseţile ei şi m-au întrebat dacă vreau să le însoţesc într-o
călătorie minunată. Nu am ezitat să le spun că mă încântă propunerea.
Primăvara m-a luat de mână şi am plecat într-un tărâm verde ca sma-
raldul. Am ajuns într-o grădină minunată. Peste tot erau flori colorate, verdeaţă,
pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Zâna mi-a spus că aici sunt
ghioceii plăpânzi, macul roşu la faţă, toporaşii ce se închină gingaşelor
lăcrămioare. Iarba era plină de picături de rouă dulce. Prin faţa mea zburau
gândăcei de tot neamul! Animalele s-au prezentat pe rând şi fiecare a spus cu ce
îl ajută Zâna - Primăvara. Am mers lângă un lac care părea nesfârşit, cu apa
cristalină. Imediat apa s-a retras şi a format un culoar prin mijlocul acestuia.

11
Ne-am înapoiat. Am plecat într-o scurtă călătorie cu altă zână.
Zâna - Vara a chemat razele soarelui care a împrăştiat praf magic şi ne-a dus
într-o poiană. Aerul devenise arzător, se vedeau livezile scăldate în aur şi
încărcate cu un verde puternic. Vântul adia, când, deodată, ne-a tăiat calea o
pasăre măiastră. Zâna a spus că, dacă o vom urma, ne vom întoarce de unde am
plecat. În timp ce ne înapoiam, am trecut printr-o câmpie aurie. Se înălţa
cântecul greierilor şi deodată soarele a scuturat din nou praful său magic şi am
ajuns chiar în locul de unde plecasem.

Imediat am fost învăluită de frunze de toate culorile şi, când toamna a
bătut de trei ori din palme, am ajuns într-un alt tărâm de poveste. S-a aşternut un
covor de aur pe care eu şi Zâna - Toamnă l-am urmat. Lacrimile lui septembrie
udau pământul. Pomii erau îmbrăcaţi de roade, recoltele erau din belşug, prin
faţa mea zburau gâze plăpânde, amorţite de frig ce căutau adăpost sub stratul
gros de frunze uscate. Eu şi toamna am ajuns în faţa unui castel ca din basme,
unde ne aştepta o caleaşcă de frunze moarte trasă de doi cai de aur, cu aripi de
argint. Ne-am urcat în ea şi caii s-au înălţat la cer şi ne-au dus
la festivalul toamnei, unde am dansat cu frunzele multicolore, de la galbenul
pal până la roşul de foc. Am cinat la restaurantul „Frunze Arămii” specialităţi

12
dedicate toamnei şi pregătite de furnicuţele cele harnice, apoi ne-am întors la
celelalte zâne.

Zâna - Iarna a chemat zăpada care a creat în jurul meu un tărâm îngheţat.
Copacii păreau de zahăr, începuseră să roiască albinele albe, munţii erau ca nişte
uriaşi adormiţi sub omăt. Ne-am urcat într-o sanie trasă de trei reni cu clopoţei
de argint la gât. Ei ne-au dus la un castel făcut din gheaţă strălucitoare
ca diamantul Crăiesei Zăpezii, numită şi Zâna - Iarnă. După ce am văzut
castelul am mers la un iaz îngheţat să patinăm. Zăpada a dispărut şi totul era ca
înainte.

13
Deoarece am însoţit zânele la festivalul anotimpurilor, ca să văd
minunăţiile tuturor anotimpurilor, zânele mi-au oferit câte un cadou.
Primăvara mi-a dat un ghiocel gingaş şi plăpând, vara mi-a dăruit o brăţară
din flori frumos colorate, doamna toamnă o rochie din frunze arămii, iar iarna
o cunună din fulgi de zăpadă. Toate aceste cadouri minunate îmi vor aminti
mereu de miracolul naturii: anotimpurile sale şi frumuseţile acestora, cu
farmecul şi delicateţea lor. Cele patru zâne mi-au amintit că, de fiecare dată
când vreau să le vizitez, trebuie doar să iau cununa din fulgi de zăpadă şi să-mi
urmez visul.

După ce mi-am luat la revedere, visul s-a terminat şi m-am trezit. Ştiam
că visul a fost adevărat, deoarece mai aveam cadourile…în sufletul meu şi lângă
mine, înţelegând că ele au fost dintotdeauna acolo: cele patru anotimpuri ale
anului, fermecătoare şi uimitoare, de fiecare dată.

14
BADESCU MARIA EVELYN

ŞCOALA GIMNAZIALĂ DECEBAL
PROF. INDRUMĂTOR - ADRIANA RĂDUCAN

Era o zi frumoasă de primăvară, păsările zburau înspre înaltul cerului,
ciocârlia umplea văzduhul de cântece, iar o ploaie de miresme invada natura.
Plecasem în vizită la bunica, mă plimbam prin curte şi deodată zăresc ceva pe
leagănul din gradina de flori, nimeni alta decât bunica care se bucura de natură.
M-am aşezat lângă ea, am îmbrăţişat-o şi am început să vorbim. Mireasma
crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor ne învăluia.
Bunica mă privea blând, spunându-mi cea mai frumoasă poveste din viaţa ei,
rochia de mireasă. Cât de complicată este viaţa, cu dus şi întors, aflam detalii din
viaţa bunicii, când mama nu era, când eu nu existam.
- Pe când eram o fată frumoasă, cu părul lung, cu talia graţioasă, pe la
optsprezece ani, mi-am găsit ceea ce numim jumătatea şi am hotărât să ne
căsătorim. Le-am spus părinţilor minunata veste, i-am emoţionat mult, au
lăcrimat de bucurie. L-am rugat pe tata să ne ducă la oraş, pentru a cumpăra
rochia de mireasă. Speram ca nunta să fie cea mai reuşită zi din viaţa mea.
Pregătirile pentru drum începuseră, nu era simplu, oraşul era departe,
transportul era special atunci, cu un car tras de boi. Victor, viitorul soţ, era
bucuros pentru drumul ce aveam să-l facem împreună. Ne-am luat tot ce aveam
nevoie, hrană, apă, tata înhămase boii la car.
A doua zi, ne-am trezit în zori, am mers să-l luam pe Victor şi plecăm spre
oraş, cu inimile cuprinse de o emoţie specială. Carul era plin de veselie,
cântasem toate melodiile ştiute, epuizasem repertoriul, poposim în drum să
adăpăm boii şi-i lăsăm să se odihnească un ceas. Pornim veseli, cu ceva energie,

15
o roată s-a defectat, mi-am zis în gând, fără să am puterea vorbelor că este un
semn rău. Victor a reparat roata la un fierar, chiar în primul sat în care intrasem,
vremea însorită ne ţinea inimile şi curajul nu ne lipsea.

Ajungem a doua zi în oraş, istoviţi de puteri, cu somnul nesomn care ne
dădea târcoale. Colindăm prin mai multe magazine, nu eram obişnuită cu
zgomotul şi aglomeraţia din oraş. Nu comentam nimic, mă acomodam din mers,
nu mă plângeam, i-aş fi schimbat impresia lui Victor, lăsam să creadă că sunt
familiarizată cu tot ce întâlnesc, văzusem deja multe rochii frumoase şi elegante.
La o intersecţie, intrăm în alt magazin şi găsim cea mai frumoasă rochie,
ceva ce era pe gustul meu, cu o broderie fină la mâneci şi la poale, volane de
mătase albă, imaculată, la gât avea aplicat un şir de mărgele strălucitoare. Am
probat rochia, parcă fusese special cusută pentru mine, Victor a apreciat ţinuta
mea, ne încadram în buget, o cumpăram, facem turul oraşului pentru alte
cumpărături, apoi hotărâm să ne înapoiem acasă.
Tata ne-a întrebat cu zâmbetul pe buze dacă eram mulţumiţi şi ne face
două precizări: într-o căsnicie femeia trebuie să gestioneze bine banii, ea este cu
iniţiativă, iar cei doi trebuie să fie uniţi la bine şi la rău, viaţa nu are doar
bucurii, cei care învaţă să treacă împreună şi prin furtuni, ajung cu siguranţă la
liman.
Ajungem acasă, mama ne-a întâmpinat veselă, a admirat rochia şi mi-a
dăruit o pereche de cercei care se asortau de minune cu ţinuta sărbătorească. Am
luat împreună masa, sub cireşul înflorit din curte. Au urmat toate pregătirile
pentru nuntă, am fost cea mai frumoasă mireasă din sat, din acea primăvară. Este

16
mult de atunci şi parcă a fost ieri, ce repede trece timpul! Bunica îşi terminase
povestea, zâmbea discret, cu privirea dusă departe.
Viaţa ei este ca o carte, dai o pagină şi găseşti altă filă gata să te
uimească, în schimb, rochia de mireasă este amintirea ce o emoţionează de
fiecare dată.

Femeia trebuie să fie minunată, blândă, deschisă la dialog, afectuoasă cu
cei din jur, cu mult farmec şi pricepere, mereu împăciuitoare, mereu o
luptătoare. Toate aceste calităţi se regăsesc pe parcursul vieţii unei femei
puternice, din toate timpurile, chiar şi în mileniul acesta, indiferent dacă vorbim
de femeia simplă sau de femeia academician. Bunica a însemnat şi este încă
pentru cei care o iubim şi o stimăm un adevărat model, având modestia
oamenilor înţelepţi.

17
NADIA COMĂNECI – ZEIŢA DE LA MONTREAL

CHIRAN CĂTĂLINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ DECEBAL
PROF. INDRUMĂTOR - ADRIANA RĂDUCAN

Era o zi prietenoasă de primăvară. Martie îşi făcea simţită prezenţa prin
mângâierea caldă a soarelui şi prin adierea vântului lin. Cătălina, o elevă din
clasa a VI-a, de la Şcoala ”Decebal” din Craiova, citea în pauza mare, într-o
revistă magazin, despre gimnasta din România, NADIA COMĂNECI.
În mintea ei o asemăna cu o adevărată zâna a anotimpurilor, care a adus
prin medaliile cucerite primăvara, natura şi spiritul românesc reînviind, vara cu
căldură şi lumină, picurând speranţa şi bucuria pe chipurile românilor, toamna
care scutură copacii de frunze, iar ea pe rusoaice de medalii, iarna care chemă
îngheţul şi viscolul, în timp ce gimnasta a îngheţat inimile duşmanilor când a
câştigat titlul de campioană mondială.
Mă întreb cum era Nadia copil şi răspunsul îl găsesc uşor, ştiu că totul se
obţine prin efort, prin muncă susţinută, aşa cum eu am terminat clasa a V-a şi a
VI-a, cu media generală 10. Sunt impresionată de fuga ei în SUA, care a avut un
impact deosebit asupra opiniei publice şi a familiei prezidenţiale din România.
Nadia a ştiut să lupte, să ajungă prima gimnastă care a obţinut zecele
absolut. Soarta a luat-o de mână şi a plecat pe un alt tărâm verde ca smaraldul, a
ajuns în minunata Americă, unde mâna destinului a împlinit-o ca soţie şi mama,
alături de fiul ei, Dylan.

Zâna anotimpurilor, NADIA, cheamă aici vara cu praful magic al stelelor,
aerul devine arzător, livezile sunt scăldate în aurul medaliilor ei, toamna a bătut
grăbită de trei ori din palme şi iat-o pe Nadia mult mai matură, pregătind tineri

18
gimnaşti, ocupându-se de clinici de caritate pentru copiii nevoiaşi sau editoarea
Magazinului de Gimnastică Internaţional.

Nadia şi anotimpul toamna au ajuns în faţa unui castel din basme, având
ca transport o caleaşcă de medalii trasă de doi cai de aur, cu aripi de argint.
Tărâmul îngheţat al iernii este încă departe, munţii uriaşi dorm deocamdată sub
omăt, până când diamantul Zânei Anotimpurilor va străluci şi în Castelul de
Gheaţă al Iernii.
Zeiţa de la Montreal mai are multe de spus, marea gimnastă a devenit la
revenirea în ţară directorul mai multor instituţii importante din România.
Modelul Nadia Comăneci rămâne viu în mintea fiecărui copil dornic de
performanţă. Clopoţelul anunţă ora următoare, Cătălina a cunoscut gustul
performanţei, ştie din experienţă ce înseamnă 10, bobiţe de lacrimi i-au
împodobit obrajii, când a văzut-o pentru prima oară pe Nadia la televizor… pe
catarg se ridica tricolorul românesc şi se intona imnul de stat al României.
Pentru faima pe care ne-ai dus-o în lume, să ne trăieşti, Nadia!

19
ANGELA MERKEL
MODELUL DE POLITICIAN PENTRU MILENIUL III

ŞTEFAN MIHAELA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ DECEBAL
PROF. INDRUMĂTOR – ADRIANA RĂDUCAN

Îmi place să urmăresc fenomenul politic la nivel mondial, de aceea pot
afirma că ANGELA MERKEL deţine cheia succesului, datorită discursurilor
convingătoare, ideilor deosebite despre economie şi bunăstare. Toate acestea au
reuşit să o propulseze în prim-planul politicii europene şi mondiale, aici
adăugându-se şi modestia ţinutei. La polul opus, femeile politician care încearcă
să epateze prin eleganţă, nu sunt apreciate de popor, modestia este un detaliu pe
care ar trebui să-l cunoască oricine se pune în slujba umanităţii, nu a intereselor
personale.
Născută într-o familie de intelectuali, mama profesoară, iar tatăl pastor,
ANGELA MERKEL este ambiţioasă de mică, studiază fizica şi îşi încheie
studiile la Universitatea Karl Marx.

Cu fineţea unui diplomat, a ajutat ţări ca India, Israel, China, Irlanda, dar a
fost extrem de precaută cu Rusia, în privinţa extragerii de energie.

20
Rămânând în planul strategic al Angelei Merkel, am apreciat contractul
semnat cu SUA, pentru transporturile navale. Aptitudinile deosebite şi
inteligenţa au făcut-o să câştige pentru a treia oară titlul de cancelar.
Deşi sunt la vârsta copilăriei, mi-au plăcut întotdeauna femeile puternice,
aşa cum este ANGELA DOROTHEA MERKEL, una din cele mai cunoscute
personalităţi feminine ale acestui mileniu, mai ales pentru contribuţiile aduse
ţării sale, în cadrul Uniunii Creştin - Democrate.
Meritul de a aduce Germania pe primele locuri în Europa nu şi-l asumă
decât o persoană cu principii sănătoase de viaţă, pentru care cetăţeanul este mai
presus de orice.
Seriozitatea şi loialitatea în toate acţiunile întreprinse au sporit încrederea
populaţiei, a sprijinit neîncetat refacerea economică, socială şi politică a altor
ţări. Sunt convinsă că Angela Merkel va găsi soluţii pentru Grecia aflată în
impas. Ştie să lupte necontenit pentru drepturile oamenilor, este incoruptibilă, un
adevărat politician, primind de-a lungul activităţii sale o mulţime de onoruri şi
medalii. La noi în ţară, a fost răsplătită de Universitatea „Babeş-Bolyai” din
Cluj-Napoca cu titlul Doctor Honoris Causa, pentru contribuţia de importanţă
istorică la unificarea europeană.
Aşadar, Angela Merkel este un politician de valoare al Germaniei, care
contribuie mereu la dezvoltarea Europei, din care vrea să facă un continent
apreciat şi prosper. Este necesar ca un politician să ajute la progresul unei
societăţi, totul se înfăptuieşte prin curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a fi
gata să te implici în acţiuni ce vin în sprijinul populaţiei, în măsuri economice
favorabile fiecărei ţări, în funcţie de resursele naturale, a potenţialului economic.
Avem întotdeauna nevoie de modele, pentru mine ANGELA MERKEL
este model acestui timp. Prin rândurile mele cred că am oferit o imagine
convingătoare despre ceea ce înseamnă o personalitate autentică, orice greşeală
în politică este ireversibilă, absurditatea acestui timp mă îndeamnă să aleg o
astfel de carieră.
Nota de plată a unui politician în faţa poporului constă în educaţie şi
caracter. Doresc să trăiesc acele vremuri când România va fi condusă de
adevăraţi politicieni, care cunosc şi respectă realitatea, ştiu că există copii, tineri,
oameni bolnavi, bătrâni, oameni ai străzii, persoane cu handicap, oameni de
cultură, profesori, medici, cercetători… ştiu să-i privească, să-i asculte, să le
ofere soluţii şi retribuţii pe măsura pregătirii, educaţia şi sănătatea să devină o
prioritate naţională, să nu acţioneze haotic şi preferenţial. Toţi politicienii să
aibă pregătire superioară şi să vorbească fluent două limbi, să fie testaţi psihic,
un al doilea test să fie de cultură generală, doar aşa s-ar împuţina numărul lor,
iar cei de acasă i-ar privi, cred, cu alţi ochi.
În politică nu se face circ, modelul Angela Merkel trebuie să fie urmat,
vorbeşte puţin şi acţionează mult, altfel spus, faptele, nu vorbele.

21
ANECDOTE LITERARE

Culese de BĂDESCU EVELYN şi
ŞTEFAN MIHAELA

- Cum îi trezeşte Albă ca Zăpada pe pitici?
- Seven ... UP!
Mama îi citeşte fetiţei sale povestea Scufiţei Roşii.
La sfârşit:
- Vezi, fetiţa mea, dacă nu eşti cuminte ce păţeşti?
- Las-o baltă, doar a fost mâncată şi bunica, nu?
- Bunico, de ce ai ochii aşa mari?
- Bunico, de ce ai urechile aşa mari?
- Bunico, de ce ai dinţii aşa mari?
Bunica:
- Hai gata, că mă enervezi. Pune lupa aia pe masă şi du-te la maică-ta!

Făt - Frumos îi zice calului:

- Calule, stai aici pe loc, eu urc în turn la Ileana Cosânzeana, dar dacă
vine zmeul o să sar drept pe tine şi să fugim.
Făt Frumos urcă, după un timp aud ciocănituri la uşă. Făt Frumos se
azvârle pe fereastră, Ileana se aranjează, deschide, când colo, la uşă,
calul.
- Băi, spune-i lu' Făt - Frumos c-afară plouă, aşa că-l aştept aici.
Făt - Frumos vine la rege:
- Mi-am îndeplinit promisiunea, uite aici capul zmeului.
- Da, Ok şi eu îmi ţin promisiunea. Uite aici mâna prinţesei!
Făt - Frumos vrea s-o răpească pe Ileana Cosânzeana. Mama lui
Făt - Frumos îi dă trei obiecte care să-l scoată din posibile încurcături: o
oglindă, o perie şi o pilă de unghii. Se duce Făt - Frumos la castelul
zmeului şi o răpeşte pe Ileana Cosânzeana. Imediat ce află, zmeul vine
după ei furios. Aruncă Făt - Frumos oglinda şi se face în urma lui un lac
imens. Trece zmeul de lac şi e gata să-i prindă. Aruncă Făt - Frumos

22
peria şi se face în urma lui o pădure deasă. Trece zmeul şi de pădure şi e
la câţiva paşi în spatele lui Făt - Frumos. Din disperare, acesta aruncă
pila. Vine zmeul, ia pila, se uită la ea şi zice: - În fond şi la urma urmei,
ce-am eu cu băiatul ăsta? Mergea Făt - Frumos pe calul lui spre o pădure.
Deodată le apare o ţestoasă în cale:
- Făt Frumos, pe aici nu poţi trece.
Făt Frumos:
- Ia uite... N-am mai văzut animale care să vorbească.
Calul adaugă:
- Nici eu.
Peste şapte mări şi şapte ţări, dincolo de Pădurea de aramă, de cea de
argint si de cea de aur, dincolo de împărăţia zmeilor, dincolo de
Marea cea Mare, pe Insula Fericirii, se afla castelul lui Făt - Frumos.
Într-o dimineaţă, acesta se trezeşte, deschide larg fereastra, priveşte în
depărtare şi zice:
- Băi... da departe mai stau!

23
DESPRE LECTURĂ

Idei culese de
BĂDESCU EVELYN

Locuitorii Indiei sunt cei mai pasionaţi cititori din lume, un pasionat de
lectură din India citeşte în medie cam 10,7 ore pe săptămână.

„Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain este primul roman
din lume redactat pe o maşină de scris.

Islandezii citesc cele mai multe cărţi pe cap de locuitor, mai
mult decât în orice altă ţară.

Cuvântul japonez „Tsundoku” se referă la cel care îşi cumpără tot
timpul cărţi, dar nu le citeşte niciodată.

Plăcerea de a mirosi cărţi vechi poartă numele de „Bibliosmia”.

Cea mai mică carte din lume este deţinută de Biblioteca Naţională din
Ţara Galilor şi se numeşte „Bătrânul rege Cole”. Cărticica are un 1 mm
lungime şi 1 mm lăţime, pentru a trece la o alta pagină este nevoie de un
ac.

Cartea cu cel mai lent ritm de vânzări este o traducere din limba latină
din anul 1716 a „Noului Testament”. Ultimele 500 de exemplare ale
ediţiei respective au fost vândute în anul 1907.

24
Cărţile din seria „Harry Potter” sunt pe lista celor mai interzise cărţi din
Statele Unite ale Americii, din cauza plângerilor din partea cultelor
religioase.

AMINTIRILE LUI VICTOR EFTIMIU DESPRE I.L.CARAGIALE

Articol cules de CHIRAN CĂTĂLINA

Povesteşte Victor Eftimiu:

„Pe I. L. Caragiale l-am cunoscut puţină vreme înainte de moartea lui
năprasnică, săvârşită la Berlin în 1912. L-am văzut de câteva ori la
Bucureşti, mi se pare că am mâncat o dată cu el la Al. Vlahuţă. Îl
cunoşteam şi din scris, şi din reprezentaţiile comediilor sale pe scena
Teatrului Naţional şi, mai ales, din cele povestite despre el.

25
Se spunea că e un grec dat dracului, foarte inteligent, maliţios, cu
ieşiri brutale împotriva proştilor, acerb în judecarea confraţilor – pe bunul
său prieten Barbu Delavrancea îl bârfea unde putea şi cum putea – mare
beţivan, mare meloman, admirator fără margini al lui Beethoven şi al
curăţeniei străzilor berlineze („Mă, acolo pui caşcavalul pe trotuar, îl tai şi
nu rămâne urmă de praf!”), cheltuitor fastuos a tot felul de moşteniri şi
subvenţii publice, om fără prea multe convingeri şi scrupule, dar, în toate,
nepăsător, amabil, graţios, scăpărător.
Am stat în preajma lui Caragiale o noapte întreagă la Blaj (1911), în
grădina bunului A. Ciura, şi m-a uimit verva, rezistenţa, forţa lui fizică: a
băut şi a vorbit până în zori în cămaşă, fără să-i pese de răcoarea ce ne
înfiora pe toţi ceilalţi. A vorbit o noapte întreagă, cu glasul lui dogit de
nicotină, de şpriţuri şi de elocvenţă.”
Sursa: Victor Eftimiu, Portrete şi Amintiri, Bucureşti, Editura pentru
Literatură, 1965, pag.181-182

26
ÎN LOC DE POSTFAŢĂ

RECEPTAREA TEXTULUI LITERAR

Prof. Adriana RĂDUCAN

Învăţarea literaturii începe în perioada şcolară. Pentru receptarea textului
literar este nevoie de un suport temeinic, cunoaşterea elementelor de teoria
literaturii. Mesajul operei, instanţele narative, interpretarea expresivităţii
limbajului, particularităţile unui text, în general, toate se axează pe teoria
literaturii şi stăpânirea pârghiilor limbii. Prin urmare, cine scrie trebuie să
cunoască toate capcanele limbii române, să stăpânească noţiunile de morfologie
şi sintaxă, regulile de punctuaţie şi ortografie. Din păcate, multe creaţii ale unor
aşa - zişi scriitori conţin greşeli de exprimare şi gramaticale, pe care un elev
mediocru nu le face.
Pe de altă parte, cititorul trebuie să stăpânească etapele de receptare
privind textul parcurs, să urmărească firul epic, personajele şi conflictele dintre
ele, evoluţia personajului principal, din punct de vedere atitudinal, indicii de
spaţiu şi de timp, înlănţuirea modurilor de expunere, tehnica limbajului, să aibă
o atitudine etico-estetică faţă de operă, să exprime opinii, să aibă un vocabular
elevat. Toate presupun ştiinţă, adică tehnici de a citi şi de a interpreta. Noţiunile
de teoria literaturii şi stăpânirea gramaticii sunt elemente obligatorii pentru cine
doreşte să scrie.
Având în vedere multele capcane ale limbii române, socotesc că este
necesar să publicăm doar o parte din greşelile frecvente, care se regăsesc în
operele literare ale unor „scriitori” îndrăzneţi. De aceea, trag un semnal de
alarmă pentru carnetul de scriitor acordat unora care sunt refractari la tot
ce înseamnă gramatica limbii române.
Opera literară nu trebuie percepută într-o cheie filosofică, ci interpretată la
nivel compoziţional, trecerea de la o perspectivă exterioară la o perspectivă
interioară a personajului, ierarhizarea logică a ideilor etc. O operă nu devine
monumentală prin dimensiune, prin numărul volumelor, rafinamentul intelectual
este cel care dă valoarea mult râvnită. Efectul formativ al învăţării noţiunilor
fundamentale despre o limbă are efect în timp.

27
GREŞELI FRECVENTE

FORME GREŞITE FORME CORECTE

Mi-ar place Mi-ar plăcea
El se aşează El se aşază
Tu şti Tu ştii
Să şti Să ştii
Sunt de servici Sunt de serviciu
Ghitară Chitară
Ghiuvetă Chiuvetă
Păpuşe Păpuşă
Uşe Uşă
Mănuşe Mănuşă
Ţigare Ţigară
Nu fă Nu face
Nu zi Nu zice
Să aibe Să aibă
Grije Grijă
Greşală Greşeală
Angajază Angajează
Se furişază Se furişează
Ora doisprezece Ora douăsprezece
Se merită să munceşti Merită să munceşti
Fi atent, fi curajos Fii atent, fii curajos
Nu fii trist, nu fii egoist Nu fi trist, nu fi egoist
Tu să fi Tu să fii
Tu să nu fi Tu să nu fii
Cea ce Ceea ce
Fregvent Frecvent
Hambal Handbal
Va cade Va cădea
Chibrite Chibrituri

28
Desconspiră Deconspiră
Eclere Ecleruri
Deasemenea De asemenea
Maxim Maximum
Bleumaren Bleumarin
A apare A apărea
A scade A scădea
Comfort Confort
Să ţi Să ţii
Să scri Să scrii
Să vi Să vii
Plaje Plajă
Abea Abia
Biscuite Biscuit
Topogan Tobogan
Copacii noştrii Copacii noştri
La toate nivelele La toate nivelurile
Ultimile imagini Ultimele imagini
Festivale Festivaluri
Tăntălău Tontălău - vine de la tont
Repercursiune Repercusiune
Doctoră Doctoriţă
Filoloagă Filologă
Nu se există asemenea tupeu Nu există asemenea tupeu
Jugrav - a jugrăvi Zugrav - a zugrăvi
Franceji, poloneji Francezi, polonezi

Folosim prepoziţia „din” când este urmată de substantiv la singular -
aburul din bucătărie.

29
Folosim prepoziţia „dintre” când urmează un substantiv la plural -
unul dintre băieţi vorbeşte.

După totuşi nu se pune virgulă - Totuşi rezistăm şi astăzi.

Al, a, ai, ale se acordă cu obiectul la care face referire. Se acordă în gen
şi număr cu obiectul posedat, nu cu posesorul.

Domnişoara al cărui tată - incorect
Domnişoara al cărei tată - corect

Scrierea verbului a fi, la conjunctiv prezent, persoana a II-a sg. forma
afirmativă şi negativă este cu ii: tu să fii, tu să nu fii

PLEONASME
abundenţă mare
contrabandă ilegală
abuz exagerat
prin prisma punctului de vedere
amploare mare
a protesta împotriva
a anticipa dinainte
acord comun
avalanşă de zăpadă
a avansa înainte
cel mai celebru

30
aversă de ploaie
bancnotă de hârtie
a se bifurca în două
biografia vieţii
ceremonie solemnă
a convieţui împreună
coridor de trecere
dorinţa unanimă a tuturor
epilog final
folclor popular
gamă diversificată
garderobă de haine
lihnit de foame
limonadă de lămâie
preferă mai bine
nul şi neavenit
omletă de ouă
pacient bolnav
perioadă de timp
previzionând viitorul
aburi uşori
caligrafie frumoasă
hemoragie de sânge
perspectiva viitorului
anexez alăturat
a urca sus
a coborî jos
a decapita capete
procente la sută
a reveni din nou
a relua iarăşi
tentative de încercare
exclusiv numai
viaţa cotidiană de zi cu zi
protagonişti principali
fizionomia feţei
a îngheţa de frig
scurtă alocuţiune

31
a aduce aportul
zboruri aeriene
a survola peste
enorm de mult
va urma în continuare
exemplu ilustrativ
concert memorial în memoria
marea majoritate
mijloace mass - media
pubelă de gunoi
cobai pentru experienţă
deschiderea vernisajului
a dăinui permanent
panaceu universal
cerc rotund
conducerea managerială

32
ÎN LOC DE PREFAŢĂ ADRIANA RĂDUCAN 4
CHIRAN CĂTĂLINA NECAZURILE UNUI GHIOZDAN 5
CHIRAN CĂTĂLINA O VIZITĂ INTERGALACTICĂ 7
ŞTEFAN MIHAELA ÎN ŢARA PITICILOR 9
ŞTEFAN MIHAELA UN VIS 11
BĂDESCU EVELYN ROCHIA DE MIREASĂ A BUNICII 15
CHIRAN CĂTĂLINA NADIA COMĂNECI – 18

ZEIŢA DE LA MONTREAL
ŞTEFAN MIHAELA ANGELA MERKEL 20
BĂDESCU EVELYN ŞI 22

ŞTEFAN MIHAELA ANECDOTE LITERARE
BĂDESCU EVELYN DESPRE LECTURĂ 24
CHIRAN CĂTĂLINA AMINTIRILE LUI VICTOR EFTIMIU 25

DESPRE I. L. CARAGIALE
ÎN LOC DE POSTFAŢĂ ADRIANA RĂDUCAN 27

33