You are on page 1of 6

Hipoglicemiile

Definiţie. Hipoglicemia reprezintă scăderea concentraţiei glucozei în plasma
venoasă sub pragul de 70 mg/dl. Astfel definită, simptomele nu sunt obligatorii
pentru diagnostic. În absenţa lor, se pune diagnosticul de hipoglicemie
asimptomatică dacă valoarea glicemiei este ≤ 70 mg/dl.

Creierul este responsabil pentru 50% din consumul periferic de glucoză. Preluarea
glucozei este insulino-independentă. Creierul nu poate folosi eficient alţi
combustibili, iar în condiţiile deficitului de glucoză apare rapid o insuficienţă
funcţională cerebrală.

Principalii factori de risc pentru apariţia hipoglicemiei sunt următorii:

1. Aport alimentar insuficient de carbohidraţi
2. Supradozarea medicaţiei antidiabetice (insulină, sulfonilureice)
3. Efort fizic intens şi prelungit
4. O hipoglicemie recentă
5. Sindromul de nerecunoaştere a hipoglicemiilor (hypoglycemia unawareness)
6. Tratamentul intensiv antidiabetic, maie ales fără automonitorizarea
glicemiilor

Principalele simptome şi semne date de neurotransmiţătorii sistemului nervos
vegetativ sunt următoarele:

1. Parasimpatic
a. Foame
b. Parestezii
c. Creşterea motilităţii gastrice
2. Simpatic
a. Palpitaţii
b. Tremor
c. Hiperhidroză. Este o reacţie adrenergică mediată prin excepţie prin
descărcarea de acetilcolină
d. Anxietate
e. Paloare
f. Vasoconstricţie cutanată
g. Creşterea debitului cutanat
h. Creşterea perfuziei cerebrale

Principalele simptome neuroglicopenice sunt următoarele:

1. Scăderea performanţelor cognitive
2. Tulburări de comportament
3. Agitaţie psihomotorie
4. Convulsii
5. Comă

În funcţie de gravitate, hipoglicemiile pot fi:

Glucagonul agravează hipoglicemia dată de sulfonilureic prin stimularea secreţiei de insulină endogenă. Severe: persoana afectată nu poate interveni singură. Tratamentul se prelungeşte în acest caz mult după revenirea pacientului. Ingestia se repetă după 15 minute dacă hipoglicemia persistă (preferabil verificat prin automonitorizare glicemică). Este interzisă administrarea per os de alimente solide sau lichide care trebuie înghiţite. de exemplu din fructe. Uşoare: persoana afectată poate să iasă din hipoglicemie prin propriile puteri 2. Administrarea la pacientul inconştient a 1mg glucagon intramuscular sau intravenos. Epidemiologie. Administrarea la pecientul inconştient a unui gel special cu glucoză. dacă aceasta este suficient de lungă. Tratamentul hipoglicemiei presupune umrătoarele măsuri: 1. Aproape toţi pacienţii cu diabet tip 1 şi două treimi din cei cu diabet tip 2 dezvoltă diverse grade de retinopatie diabetică în cursul vieţii. aplicat între buză şi arcada dentară. Glucagonul nu va avea efect în condiţiile în care depozitele hepatice de glicogen sunt consumate (de exemplu după un post prelungit). Retinopatia deiabetică 1. Retinopatia diabetică Definiţie. bomboane. Anual. 2. 4. caracterizată prin modificări specifice la nivelul circulaţiei retiniene. Retinopatia diabetică este o complicaţie diabetică microvasculară. Frecvenţa evaluării fundului de ochi este următoarea: 1. cu repetarea administrării în fiuncţie de evoluţia stării de conştienţă şi a valorilor glicemiei. suc de fructe. Ingestia de către pacientul conştient a 20g hidraţi de carbon rapid absorbabili. iar nevoia internării în spital este mai frecventă. datorită riscului foarte mare de aspiraţie pulmonară. dacă hipoglicemia nu a fost dată de sulfonilureice. fiind nevoie de ajutorul unei alte persoane pentru tratarea hipoglicemiei Hipoglicemia datorată sulfonilureicelor este mai periculoasă decât cea indusă de insulină atât prin profunzime cât mai ales prin durata mai lungă. la pacienţii cu diabet tip 1 de minim 5 ani şi vârsta peste 10 ani şi la cei cu diabet tip 2 chiar de la debut . prăjituri sau zahăr. 1. Retinopatia diabetică este principala cauză nontraumatică de orbire în majoritatea ţărilor. 3. Administrarea la pacientul inconştient a 20g glucoză intravenos rapid.

Creşterea frecvenţei cardiace de repaus b. Scăderea variabilităţii frecvenţei cardiace. ce evoluează în mediul diabetic şi nu poate fi explicată prin calte cauze. Scăderea presiunii de evacuare a vezicii urinare. Genitale a. Incontinenţa urinară prin „prea plin” 3. 2. Diaree nocturnă c. Anhidroza extremităţilor . Hipotensiunea ortostatică d. Gastropareza b. Neuropatia diabetică este o afectare clinică sau subclinică a sistemului nervos periferic somatic şi/sau vegetativ. Creşterea duratei dintre micţiuni b. Maculopatia diabetică Definiţie. Opţiunile de tratament pentru maculopatia diabetică sunt următoarele: 1. Scăderea percepţiei durerii anginoase 2. Cardiovasculare a. Gastrointestinale a. Intervenţie multifactorială pe factorii de risc modificabili 2. Sudomotorii a. dacă nu sunt modificări patologice la examenul fundului de ochi 3. cu lipsa tahicardizării la efort c. Maculopatia diabetică reprezintă orice îngroşare retiniană la mai puţin de două diametre discale de centrul maculei. La 6 luni. Urinare a. Fotocoagulare laser focală pentru edemul macular clinic semnificativ Neuropatia diabetică Definiţie. dacă apar modificări semnificative faţă de examinările anterioare Opţiunile de tratament pentru retinopatia deiabetică sunt umrătoarele: 1. Principalele manifestări ale neuropatiei vegetative sunt următoarele: 1. Incontinenţă fecală 5. în absenţa obstrucţiei c. La 2 ani. Cea mai importantă din punctul de vedere al afectării severe a calităţii şi dureatei vieţii este neuropatia vegetativă. Ejaculare retrogradă 4. Senzaţia de evacuare incompletă a vezicii urinare d. Disfuncţie erectilă b.

Neuropatia diabetică autonomă: uscăciunea pielii duce la formarea calusului. Creşterea presiunii plantare: ulcerul apare preferenţial în aceste zone 6. b. Ischemia locală: scade capacitatea de reparaţie tisulară 2. cu talpă gorasă. Injectare repetată. e. Calus plantar 2. Hiperhidroza trunchiului şi capului Cel mai important test pentru evaluarea scăderii sensibilităţii tactile este aplicarea monofilamentului 10g la nivel plantar. d. Piciorul diabetic Definiţie. Cea mai obiectivă metodă de evaluare a neuropatiei diabetice este testarea vitezei de conducere nervoasă. verificată periodic. . de silicon sub ariile de presiune crescută plantară. Infecţia: chiar aparent uşoară. la 1-2 ani. poate creşte necesarul de oxigen şi de debit sanguin dincolo de posibilităţile locale Tratamentul ulcerului de picior include următoarele elemente: 1. Acţiuni preventive a. Ulcerul de picior 3. Neuropatia deiabetică senzitivă: scăderea sensibilităţii tactile duce la neevitarea la timp a agresiunilor fizice locale 3. Neuroartropatia Charcot Principalii factori etiopatogenici implicaţi în apariţia ulcerului de picior sunt următorii: 1. Neuropatia diabetică motorie: atrofia muşchilor mici plantari duce la deformări şi creşteri ale presiunii plantare 4. Educaţia pacientului (autoinspecţia zilnică a picioarelor). Încălţăminte largă. Principalele leziuni ce apar în piciorul diabetic sunt umrătoarele: 1. c. Eliminarea calusului folosind crema pe bază de uree 5-10% sau excizie de către o persoană avizată. Traumatisme mici şi repetate: apar microleziuni în zonele de presiune plantară crescută ce nu pot fi detectate şi reparate la timp 7. iar şunturile arteriovenoase la ischemie şi leziuni osoase ce pot progresa până la picior Charcot 5. Verificarea temperaturii picioarelor cu mâna sau termometrul cu infraroşu pentru diferenţe stânga-dreapta. b. Piciorul diabetic poate fi definit ca un grup de leziuni ce apar la nivelul membrelor inferioare ale pacienţilor cu diabet zaharat şi sunt răspunzătoare pentru creşterea semnificativă a riscului de amputaţie.

Bisfosfonaţi 3. rareori severă 5. 2. pentru aproximativ 3 luni. Piciorul contralateral este la risc pentru afecţiune în următorii ani 6. Este preferabilă recoltarea iniţială a unor probe pentru cultură şi determinarea sensibilităţii la antibiotice. ce permit mersul. 3. Singura indicaţie este pentru prevenirea infecţiei. Durere locală mică. Se continuă până la o lună după vindecarea completă. Sublixaţii articulare c. Edemaţiat 4. Deformat (aspect cubic) 3. Accidentul vascular cerebral 2. 4. Evitarea pe termen lung a ulceraţiilor în zonele de hiperpresiune plantară 4. Aspect radiologic caracteristic a.v. Traumatisme recente ale piciorului există. Boala cardiacă ischemică 3. Tratamentul infecţiei. Piciorul Charcot este o artropatie noninfecţioasă ce apare într-un picior cu o bună vascularizaţie. Asimetria leziunilor. Eliminarea oricărei presiuni asupra piciorului 2. Osteomielita fără extindere articulară poate fi tratată cu antibiotice i. Cald 2. Eliminarea oricărei presiuni pe ulcer. dar trebuie purtate tot timpul. Se folosesc cârjele sau dispozitive speciale locale. dar cu un infarct în antecedente. Amputaţia. Demineralizare locală Tratamentul piciorului Charcot: 1. Principalele trăsături ale piciorului Charcot sunt următoarele: 1. acolo unde nu se poate evita acest lucru altfel. Este cea mai importantă măsură. ca ultimă soluţie Riscul şi patologia cardiovasculară în diabetul zaharat Principalele complicaţii macrovasculare ale diabetului zaharat sunt următoarele: 1. Boala arterială periferică Nu există pacient cu diabet fără risc cardiovascular ridicat deoarece supravieţuirea pacienţilor cu diabet fără un infarct miocardic în istoric este similară cu cea a pacienţilor fără diabet. dar cu neuropatie senzitivo-motorie şi vegetativă. Distrucţii osoase b. Chirurgie de reconstrucţie osoasă şi articulară 5. Bandajarea ulcerului este în general dăunătoare deoarece crează presiune locală. . dar sunt în general de intensitate mică 7.

controlul tensional scade semnificativ acest risc. . iar infarctul de miocard indolor este frevent întâlnit. creşterea cea mai mare a riscului fiind pentru infarctele lacunare. 2. Leziunile histopatologice de ateroscleroză sunt identice ca structură cu cele ale pacienţilor fără diabet. La polul opus. Stenozele coronariene sunt frecvent multiple şi distale. 5. dar apar mai precoce şi sunt mai extinse. 4. Ischemia miocardică este adesea silenţioasă. Acceidentul vascular cerebral este cel mai adesea ischemic. 3.Aspecte particulare ale afectării macrovasculare la pacientul cu diabet zaharat: 1. Controlul glicemic nu scade riscul de accident vascular cerebral la pacienţii cu diabet zaharat. Accidentul ischemic tranzior este mai rar. deoarece progresează frecvent către accident vascular constituit în următoarele zile.