You are on page 1of 7

Istografia romanneasca inceput prin opera lui Grigore Ureche si a fost continuata de Miron

Costin si de Ion Neculce, cronicari ale cror suflete au vibrat la ideea c neamul nostru are o
origine aa de glorioas, deteptnd n ei mndria de neam, patriotismul: ,,Cuta-te acum,
cititorule, ca ntr-o oglind i te privete de unde etic eti drept vlah, adic italian i
rmlean, scria Miron Costin n ,,De neamul moldovenilor. Miron Costin, una dintre cele mai
importante personaliti ale culturii medievale, este un carturar cu o vasta cultura si fin diplomat,
fiind primul scriitor autentic deoarece a avut sentimentul responsabilitatii marturisind: ''Eu voi da
sama de ale mele, cte scriu".
Formarea constiintei istorice a poporului roman se realizeaza treptat, fiind reflectata in scrierile
umnaistilor din secolele XV-XVII, care consemneaza in documentele ce ni s-au pastrat, redactate
mai intai in limba slavona, apoi in latina, iar mai traziu in limba romana, modul in care romanii
din diferitele provincii se inscriu in cursul istoriei: situarea lor in timp si spatiu (originile, limba,
continuitatea), evenimentele istorice, personalitatile (institutia domniei), obiceiurile, cultura si
civilizatia.
Cronicarii romni ,,deprindeau nc din copilrie, odat cu mnuirea penei de scris, i folosirea
spadei, a arcului i a buzduganului dup cum amintete George Ivacu n ,,Istoria Literaturii
Romne. De cele mai multe ori ei erau buni militari, ca i intelectuali, curteni i artiti, precum
cei din Occident. Pe umerii lor apsau ,,reale i grave rspunderi (George Ivacu).
Miron Costin prin ntreaga sa oper a adus o mare contribuie la dezvoltarea culturii,
istoriografiei, limbii, i literaturii romneti:
Nu se poate literatura romn fr Miron Costin () Miron observ sistematic,compune, i
ceea ce iese de sub pana lui,mult mai puin spontan,este rodul unei arte. () ns adevrata
contribuie a lui Costin la scrisul romnesc este sintaxa.Cunosctor al frazei latine,el a
desfurat-o n moldovenete n spirituli cu ajutorul limbii noastre,pstrndu-i toate registrele
i toatefluierele.Cu el sintaxa literar apare nceput i cu desvrire ncheiat,n stare de a
exprima orice gnd. 1
Principala preocupare a lui Miron Costin a fost istoria, continuand cronica nceput de Grigore
Ureche (Letopiseul rii Moldovei de la Aron-vod ncoace), consemnnd documente, mrturii
ale contemporanilor si, dar mai ales evenimente la care de multe ori a fost el nsui martor.

1
George Clinescu, Istoria literaturii romne,de la origini pn n prezent
Letopisetul este studiat sub variate aspect: izvoarele, obiectivitatea, conceptia fatalista, pe care
cronicarul o infrange, de repetate ori, cautand cauzele evenimentelor; explicarea intamplarilor
din Moldova, ca un istoric nou, in legatura cu tarile vecine; ideile sociale: Miron Costin se
arata foarte aristocratic, e un sprijinitor infocat al paturii boieresti dar nu trebuie sa I se
atribuie idei antidemocratice, el cere crede Densusianu- numai respectul pentru boieri. Miron
Costin este superior, ca istoric, lui Grigore Ureche prin spirit critic, prin modul de folosire a
izvoarelor, printr-o constiinta mai clara asupra scopului istoriei. 2
O alt scriere important a cronicarului este De neamul moldovenilor din ce ar au ieit
strmoii lor, n care ncearc s explice originea poporului romn, observandu-se limpezimea
expunerii, adanca credinta in adevarurile pe care le prezinta si, cu deosebire, caldura cu care se
adreseaza cititorului si care topeste intr-o magma fierbinte, omogena, un material inform de date,
fapte si argument, lipsit, prin el insusi, de culoare si capacitate de sensibilizare. 3
Preocupat si de aspectele filosofice ale vietii, acesta scrie poemul de meditatie filosofica Viata
Lumii, primul de acest gen in literature romana, scris in perioada 1671-1673, in versuri de 13-14
silabe. Tema poemului meditatia asupra sortii schimbatoare este un motiv de autentica
longevitate literara in poezia lumii incepand cu antichitatea ( Viata Lumii pastreaza reminiscente
din Horatiu si Ovidiu) si pana la cei mai importanti poeti poloni: Mikolay Rej, Jan Kochanowski,
precum si Mikolay Sep Szarzynski.
Versurile costiniene privind scurgerea inevitabila a timpului si imposibilitatea de a-i opri
cursul: ,,Trec zilele ca umbra, ca umbra de vara; / Cele ce trec nu mai vin, nici sa-intorcu iara.
(...) Fug vremile ca umbra si nici o poarta/ A le opri nu poate din Viata lumii isi afla
corespondentul in inceputul cunoscutei ode Ad Postumum a lui Horatiu (Ode, II, 14): Eheu
fugaces, Postume, Postume, / Labuntur anni, nec pietas moram/ Rugis et instant senectae/
Adferet indomitaeque morti. 4
Miron Costin confera poemului sau un pronuntat caracter demonstrativ privitor la posibilitatile
poetice ale limbii romane. Cele doua predoslovii intentioneaza sa initieze cititorul in taina
poeziei, continand un scurt tratat de prozodie, primul in literatura romana, cu notiuni despre
masura, rima, silabe lungi si scurte: "n toate rile, iubite cetitoriule, se afl acest feliu de

2
Dumitru Velciu, Miron Costin Interpretari si Comentarii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1973, pg.
26
3
Idem, pg. 258
4
Idem, pg. 166-167
scrisoare, care elinete ritmos se chiama, iar slovenete stihoslovie i cu acest chip de scrisoare
au scris muli lucrurile i laudile mprailor, a crailor, a domnilor...
Poemul dezvolta idea scurgerii ireversibile a timpului, la care este raportata trecatoarea existent
umana. Autorul preia tema baroca "deertciunea deertciunilor i toate sunt dearte" sau
fortuna Iabilis (soart schimbtoare), cunoscut nc din Antichitate.5
Brocul, ca si current artistic, s-a manifestat in cultura europeana in anii 1550-1750, perioada de
apogeu fiind intre 1600-1700. Este considerat o perioada de criza a culturii, caracterizata prin
rafinamentul si predilectia pentru extravaganta. Spre deosebire de perioda anterioara, Renasterea,
in care perdomina bucuria si idealismul, barocul adduce sentimentul tragicului. Barocul
descopera drama vietii, tragedia existentei, pe care o exprima sincer, plenar, uneori sumbru.
Echilibrul anterior, viziunea senina a veacurilor care au precedat aparitia barocului se surpa
brusc: lumea aluneca pe o panta abrupta, fara posibilitatea recastigarii imediate a stabilitatii.
Poemul debuteaz cu ideea vieii ca o a subire: "A lumii cantu cu jale viiata,/Cu griji i
primejdii, cum ieste i a,/Prea subire i-n scurt vreme tritoare. Comparaiile sunt facile,
uneori chiar prozaice, dar tocmai aceast trstur le confer autenticitate poetic i o amprent
lingvistic special: cu griji i primejdii cum este i aa.... Comparaia lumii cu aa ilustreaz
tema fortuna Iabilis, a sorii schimbtoare, lipsit de stabilitate. Aproape toi termenii de
comparaie sunt luai din natur: floarea, apa, norul, stelele, cerul etc., ceea ce subliniaz
universul de inspiraie i sensibilitatea autohton, care vor da roade i la poeii moderni de peste
veacuri.
Miron Costin urmrete temperarea pornirii umane spre glorie, atrgnd atenia asupra
instabilitii norocului. Tema baroc a lumii schimbtoare este descris de cronicarul moldovean
n imagini elocvente. Prin invocaie i repetiie poetul se adreseaz lumii personificate, ntr-o
structur poetic ncrcat de afectivitate - O, lume hiclean, lume neltoare! - ce dobndete
valoarea unui laitmotiv. Ca ntr-un monolog confesiv adresat nu att unei fiine, ct mai ales unei
instane interioare, cronicarul se lamenteaz. Impresia de subiectivitate se accentueaz i prin
interogaia retoric Ce nu petrece lumea i n ce nu e cdere?, mijloc stilistic prin care se
transmite de fapt o sentin implacabil. Imaginea unei lumi eterne, linitite este
neltoare:"Trece veacul desfrnatul trec anii cu roat, /Trec toate prvlite/Lucrurile lumii, i

5
Miron Costin Viata Lumii, Ed. Litera International, Bucuresti-Chisinau, pg. 294
mai multe cumplite. /i c ap n cursul su cum nu s oprete, /Aa cursul al lumii nu s
contenete. /Ce e n lume s nu aib nume muritoriu?"
"Viaa lumii" are drept concluzie o privire moralist asupra condiiei umane: pentru a fi fericit,
omul trebuie s fac pe pmnt numai fapte bune. Dintre cronicarii moldoveni, Miron Costin este
scriitorul cu gradul cel mai mare de complexitate, prin erudiie, orizont cultural, valoarea i
amploarea documentrii, tendina de integrare a evenimentelor din istoria Moldovei n cele ale
istoriei europene, viziunea moralist, uneori polemic i virulent, asupra destinului uman i al
popoarelor, nu n ultimul rnd prin rafinamentul stilistic, rezultat din modul n care utilizeaz
toate artificiile literare ale epocii.
Cu Miron Costin ne-am aflat in fata unui destin literar original, George Calinescu subliniind in
legatura cu Miron Costin ca ceea ce iese de sub pana lui, mult mai putin spontan, este rodul
unei arte, concluzie introdusa si in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, din
1941. Asadar, motivul sortii schimbatoare este reluat de Mihai Eminescu,
poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica literar postum drept
cea mai important voce poetic din literatura romn.
Mihai Eminescu a recuperat temele tradiionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut
i pasiunea pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un Pantheon de
voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i cultivarea strilor depresive,
ntoarcerea n natur etc.
Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individual st la nivelul culturei europene
de astzi. Cu neobosita lui struin de a ceti, de a studia, de a cunoate, el i nzestra fr preget
memoria cu operile nsemnate din literatura antic i modern. Cunosctor al filozofiei, n
special a lui Platon, Kant i Schopenhauer, i nu mai puin al credinelor religioase, mai ales al
celei cretine i buddaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice din toate
timpurile, posednd tiina celor publicate pn astzi din istoria i limba romn, el afla n
comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde s-i formeze nalta abstraciune care n
poeziile lui ne deschide aa de des orizontul fr margini al gndirii omeneti. Tnra genera ie
romn se afl astzi sub influena operei poetice a lui Eminescu. Se cuvine dar s ne dm seama
de partea caracteristic a acestei opere i s ncercm totdeodat a fixa individualitatea omului
care a personificat n sine cu atta strlucire ultima faz a poeziei romne din zilele noastre.6

6
Titu Maiorescu, Critice Eminescu si poeziile lui
Intr-adevar, la aceeasi scara a perfectiunii n poezia sa se afla totul. Gama sa lirica este imensa.
Intr-nsa coexista intuitia viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria si peisajul
romnesc, cele mai vaste ingerinte folclorice, asimilarea filosofiei, a stiintei, a vechilor
"ntelepciuni". Se gasesc toate dispozitiile launtrice: exaltarea, extazul, visarea, duiosia,
luciditatea satirica, revolta, sarcasmul. Se cuprind toate formele poetice, de la strofa alcaica a
Antichitatii, si de la liniile armonioase ale sonetului, pna la cele mai ndraznete expresii ale
versului liber si ale prozei ritmate, anticipari certe ale unor forme specifice numai veacului
nostru. Din aceasta lirica se nalta cele mai nebanuite sunete: ecouri departate, chemari care se
sting, murmure de ape, cntari furate de vnt sau absorbite de lacomia departarilor, voci soptite,
fosniri de frunze, fsit de ierburi, sopot de izvoare, ropot de cascade, glasuri nabusite parca din
adncul pamntului sau din funduri de abisuri, dar n acelasi timp si tunete, si furtuni nimicitoare,
si muget de valuri. In poezia sa adoarme fluierul, plnge clarinetul, geme violoncelul, izbucneste
orga, tuna surlele apocaliptice. Se moduleaza infinit cu sunetele toate starile, toate senzatiile,
toate simtirile, toate nuantele launtrice, a dorului, a urtului, a aleanului, a "somniei" voluptoase,
a pustiului, toate la cel mai nalt grad de perfectiune.7
In poezia ,,Glossa Mihai Eminescu abordeaza tema ,, fortuna labilis intr-o viziune mai
moderna si mai filosofica decat cea a lui Miron Costin, aceasta devenind un cod etic al omului
superior, care ofer nvminte oamenilor obinuii, pe baza autocunoaterii i experienei sale
filozofice. Poezia este, de asemenea, o cugetare filozofic pe un ton sentenios, coninnd
adevruri universal-valabile, deci incontestabile.
Maximele, sentinele sunt scurte i lapidare, concise i exprimate printr-un singur vers. Poezia
este de factur clasic prin obiectivarea superioar, prin detaare fa de frmntrile existenei
umane pline de orgolii, ambiii, prefctorii etc. Prezentul etern apare in structura maximelor si
accentueaza caracterul un universal-valabil al acestora.
Strofa-nucleu, prima strof a poeziei, este alctuit din opt versuri i conine adevruri universal-
valabile exprimate concis, grupndu-se ca sens i cte dou, dar avnd destul substan
filozofic fiecare vers n parte. Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi i nou toate; / Ce e ru
i ce e bine / Tu te-ntreab i socoate; / Nu spera i nu ai team, / Ce e val ca valul trece; / De te-
ndeamn, de te cheam, / Tu rmi la toate rece. Primul vers semnific trecerea ireversibil a
timpului, al doilea conditia umana efemera, al treilea problema moralitatii, a eticii, distinctia

7
Edgar Papu, Glosse eminesciene - "National si universal"
dintre bine sir au fiind conditionata de propria constiinta, al patrulea ndeamn la meditaie
asupra vieii, deoarece sufletul omului este alctuit din speran i temeri (versul al cincilea).
In strofa a IV-a este valorificata tema antica a vietii ca teatru, oamenii devenind actorii, viata
reprezentand piesa jucata, iar destinul sau creatorul fiind regizorul, in timp ce omul de geniu se
regaseste in ipostaza observatorului, a spectatorului.
In strofa a V-a tema trecerii timpului este asociata zadarniciei existentei, fiind guvernata de
soarta schimbatoare. Singurul timp etern este prezentul, trecutul si viitorul devenind ipostaze ale
acestuia, astfel valorificandu-se caracterul de maxima (Carpe diem!): ,,Viitorul si trecutul sunt
a filei doua fete.
George Clinescu a fost fascinat de ultima strof a Glossei, creia i-a acordat un interes deosebit
i pe care a sintetizat-o n-urmtoarea afirmaie:
Adunarea, la sfrit, a tuturor preceptelor i maximelor are un sens superior formei goale a
glossei: e socoteala total a lumii, linia tras dedesubt pentru aceast sum. Acest mod de a
masca satira, de-a o amesteca cu o contiin superioar a lumii, de a face din nemernicie
aproape o virtute necesar nvrtirii cosmice, pe care o sftuieti altora, dar la care nu poi
participa, e rar n poezie....
Prin coninut, poezia Gloss este o poezie gnomic i filozofic, ce exprim adevruri
gnoseologice, etice i morale, cu o mare putere generalizatoare n versuri lapidare, dar cu mare
concentraie sentenioas. Gnoseologia este partea filozofiei care cerceteaz posibilitatea
cunoaterii lumii de ctre om, legile, izvoarele-i formele acestei cunoateri. Cuvntul vine din
limba greac, gnosis nseamn cunoatere, iar logos nseamn tiin, sensul
gnoseologiei s-ar putea interpreta ca tiina cunoaterii.
Eminescu a dat poeziei romnesti dimensiunile care i lipseau nainte. Lumea n care ne
introduce Eminescu este o lume de mare vastitate n spatiu si n timp si n care privirea
cugetatorului patrunde pna n punctele cele mai tainuite ale sufletului omenesc si pna n
conceptiile cele mai nalte ale ratiunii. Gndirea eliberata vrea sa patrunda pna n adncimea
sufletului omenesc, sa sondeze misterele naturii si sa se ridice pna la conceptiile cele mai
generale ale inteligentei, pna la cunoasterea legilor eterne ale naturii.8

8
Tudor Vianu - Studii de stil si arta literara