You are on page 1of 8

„Istoria critică a literaturii române” – Nicolae Manolescu

ROMANTISMUL

 3 emergențe și o bază comună
 Virgil Nemoianu – „The Taming of Romanticism” – identifică 2
romantisme:

a. High Romanticism  înainte de 1815
- Radicalism ideologic, coerență, vizionarism, simț cosmic, misticism,
integrarea contrariilor, intensitatea pasională.

b. Biedermeier Romanticism 1815-1848
- Predilecție pentru moralitate, valori domestice, intisim, idilism, pasiuni
temperate, confort spiritual, militanism, conservatorism, ironie, etc.

 Romantismul românesc – de tipul Biedermeier romanticism – ecletism,
înclinație spre forme neradicale și detotalizate
 Idei romantice circulă în spațiul nostru cu ceva timp înainte, dar despre un
romantism propriu-zis se poate vorbi doar odată cu generația pașoptistă
 Urmează o generație „postpașoptistă” – 1834 (Al.Odobescu, Depărăteanu,
Sihleanu) și 1850 (Mihai Eminescu)
 Eminescu – debutează după 1848, dar înainte de apariția revistei
„Convorbiri literare”
 Romantismul românesc – cuprins între Vasile Cârlova (1830 – primele
poezii) și Mihai Eminescu (cu care se prelungește, calendaristic,
romantismul până la 1883)
 În această generația pașoptistă întră și Maiorescu, Creangă, Caragiale sau
Slavici aparțin acestei generații, dar orientările și mentalitățile lor
depășesc romantismul
 O anumită influență romantică apare și în textele-manifestele
prerevoluționare ale unor istorici și oameni ai vremii – T.Cipariu, Nicolae
Bălcescu, Alecu Russo, etc.

Spania. Portugalia și alte țări) – pledoaria pentru natură. obiceiuri. ci și în plan literar  M. risipirea obiceiurilor.DOCTRINA LITERARĂ  După 1830 – ideologia romantică se impune nu doar în plan istoric și socio-politic. „zidirea” unei literaturi cu împrumuturi. frumoasele noastre țări sunt destul de mari. obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații”.Kogălniceanu  Prima generație pașoptistă nu se va abate deloc de la acest program ideologic Negruzzi – problema creației populare ca oglindă a spațiului etnic exemplele lui de poezii sunt primele de la noi. anterioare celor culese de Alecsandri sau Russo se înfățișează ca urmaș al lui Heder Alecsandri – pe aceeași linie are o bucată de proză evocatoare care descrie pentru prima dată baladele populare firea și gesturile personajelor sunt cât se poate de romantice Russo – mai sentimental deplânge moartea trecutului. istorie și limba națională „Istoria noastră are destule fapte eroice. folclor. nu cu forme originale  Romantismul nostru – ilustrează opoziția sat-oraș O reflectă pe cea dintre natură și civilizație Satul= păstrător al tradițiilor și al sufletului adevărat Orașul= deformează prin import și imitație necritică Bolliac – un fel mai modern de a privi arta .Kogălniceanu – „Introducția” la „Dacia literară” – așterne pe hârtie programul și manifestul romantismului românesc (sincronic cu cel din Rusia. – M.

c. „Cantec vechi” + fragment de epopee despre „Aprodul purice”. la fel ca „Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” .Proza românească pașoptistă:  Caracteristici: biografism. „Sobieski și românii”. epistole. relatări de călătorie. Fragmente istorice: „Alexandru Lăpușneanul”. ci mai degrabă neglijent – le-a adunat târziu în volumul „Păcatele tinerețelor”  Povestirea „Toderică” – o simplă traducere. care la noi e destul de tardivă. istorism  Specii cultivate: memorii. nuvele istorice și scrisori  Negruzzi a fost inspirat de atmosfera romantică încă de dinainte să scrie el însuși literatură . melodramă. jurnalul intim  Nuvela („novella”) renascentistă pe subiect istoric sau sentimental => singura specie de ficțiune înainte de apariția romanului. „Regele Poloniei și Domnul Moldaviei”. undeva în jurul anului 1850  Nuvelistica nu reușește să combată memorialistica  Trăsătura remarcabilă a prozei: alexandrinismul – este de la început bătrână ca mentalitate și sofisticată ca stil. scrisori.și aceasta este o traducere din Voltaire cu un pasaj în plus din Axinte Uricariul  Organizarea volumului: a. ÎNTEMEIETORII: 1. Costache Negruzzi  Primul prozator romantic  Nu se știe dacă a fost conștient de valoarea operelor sale. Amintiri din junețe: 5 dintre textele scrise înainte de 1840 b. Poeziile și teatrul – încheie culegerea  Negruzzi știa că nu este nici poet nici dramaturg  Niciun alt prozator din prima jumătate a secolului al XIX-lea nu are intuiția și inteligența sa  Critica vorbește despre un Negruzzi romantic și unul clasic  Eugen Lovinescu – împarte proza acestuia în: nuvele romantice.

o bijuterie de precizie tehnică tablouri de epocă.  Toți romanticii au fost legați de presă – începuturile literaturii noastre au coincis cu acelea ale presei naționale  Negruzii dă moda unor portrete: fiziologia provincialului. englezi și germani  „Sobieski și românii” – asemănare cu povestirea lui Dumas  Împrumută motivul încornoratului în „Au mai pățit-o și altii”  „Zoe” – caracteristică pentru proza Biedermeier debutul nuvelei este balzacian (cum vor fi toate debuturile romanelor până la 1850)  „O alergare de cai” – una dintre cele mai izbutite proze. etc. linearitatea psihologică și linearitatea nuvelei. comentariile auctoriale nu lipsesc chiar de tot (ex: folosirea unor cuvinte curente în secolul XIX care nu funcționau în secolul XVI). subiect „major” care i-a deschis calea școlii Negruzzi. recunoscute și de Călinescu melodrama este înfățișată într-un decor construit cu rigurozitate tehnica estetică a contrapunctului este mult mai evidentă decât în Zoe perspectiva dublă nu va mai fi la fel de utilizată până la Camil Petrescu  Deobicei la Negurzzi femeile sunt exaltate și isterice  Proză contrapunctică – încercarea autorului în „O alergare de cai”  „Au mai pățit-o și alții” – îmbină tema molierească a bărbatului naiv cu tema căsătoriei din interes scena în care Zimbolici vede la teatru piese cu încoronați.Vianu. iar Agapiția citește romane sentimentale – multiple interpretări: Lovinescu – Negruzzi zugrăvește altă lume decât Moldova de pe la 1840. cum nu e nici epistolier .  Traduce din scriitori romantici francezi. după cum mărturisește și T. reușește să se elimine pe el din text – impersonalitate Este o proză tipic romantică: toate întâmplările sunt relatate din rațiuni documentare.  Negruzzi nu e memorialist. Călinescu – strălucită imagine unui „carnaval tranzitoriu” ce era Moldova  „Alexandru Lăpușneanul” – a făcut gloria lui Negruzzi mai mult decât toate celălalte la un loc perfect construită. concisă.

un sceptic capabil de mari ironii. precum Negruzzi. este una savuroasă  „Cugetări” – opera lui teoretică prin excelență  Influența lui Merimee  Umor. memorialistică. etc. „Studie moldovană”  Cea mai frumoasă scriere  Trecută cu vederea pentru că fusese considerată un articol  Amestec de eseu. un teoretician moderat. cu toate că a fost criticată de unii. ca scriitor a fost diferit – nu s-a implicat în campaniile vremii. mai puțin cele pe teme lingvistice  Înainte de „România literară” a lui Alecsandri. n-a colaborat la nicio revistă importantă a pașoptiștilor  Limba lui. Alecu Russo  Autorul cel mai puțin cunoscut și cel mai secret al romantismului pașoptist  Se mișcă între 2 extreme: schițează ideeea unei țări reci. lasă pe seama altora publicarea operelor  Cu toate că a împărtășit soarta majorității. dă o definiție sentimental-nostalgică noțiunii de patrie. un polemist pătimaș. ficțiune  Se observă marginile tradiționalismului lui Russo și latura sa profundă  Este mai interesat de prefacerea sufletească decât de cea politică  Conservatorismul său este o formă moderată .  În el se poate vedea: un junimist. în simțirea și limba lui Creangă.2. un sentimental cuprins de dor. întâmplări haiducești. un neoșist. observații nemijlocite de natură domestică.  Dezinteresat de opera lui. ideolog și artist. narațiune. dar.

lejer  Evocarea atmosferei cinegetice din Câmpia Română  Nimeni nu scria astfel în epoca romantică  Este o epistolă  Odobesc stăpânește perioada amplă și muzicală. în stilul memorialiștilor romantici => în rest scriitura se situează între planul unei realități precise. din care se inspiră  Proza lui Odobescu ține mai puțin cont de succesiunea epică și mai mult de simultaneitatea tablourilor .  Este cel mai controlat dintre pașoptiști. demonstrat și de el – nu face distincție între textele literare și cele științifice „Pseudokynegetikos”  Începe pe un ton glumeț. științifice și planul livresc. bazată pe repetiții și simetrii  Observarea detaliului realist  Proza odobesciană este solemnă și impersonală până și în nostalgia ei evocatoare. între ironia permanentă a lui Negruzzi și elanurile necontrolate ale lui Heliade  Este „din aluatul eminescian” când așează trecutul în contrast cu prezentul  „Holera” și „Amintiri” – vor repeta maniera din „Studie moldovană” 3. Alexandru Odobescu  Dezinteresul epocii. abia colorată afectiv  Găsim un singur pasaj autobiografic.  Eruditul formează armătura stilului epistolar din Pseudokynegetikos. o erudiție aiuritoare  Disproporția generează hazul  Modelul operei =>„Lacoon”-ul lui Lessing (autor german)  Latura literară este mai puțin profitabilă pentru cititor  Odobescu s-a abătut de la principiul fundamental al clasicului Lessing.

etc. energic și pozitiv. senzațional. etc. pe cât descriptive  Imaginația lui Odobescu sau Ghica este una muzeală.) se împletesc în compoziția romanului => alternanța capitolelor documentare cu cele ficționale  Prezentarea lui Dinu Păturică din început =>2 paradigme stilistice  Incipit balzacian – succint studiu fizionomic  T. dar și mai târziu  Autorul pictează în Păturică un ins activ. locuri. nu narativă  Odobescu este un maestru al nomeclaturii  Voluptate a artificialului 4.  Proza romantică nu are pe atât de mult virtuții epice. teză.Filimon – autor al unor „Escursiuni în Germania meridională”  Gloria romanului este dată de ilustrarea tipului social și moral caracteristic și obsedant pentru acea perioadă.Vianu afirmă că realismul lui Filimon este limitat la o scriitură polemică și retorică  Pentru filimon vechi = stilul documentar și erudit. diferit de intelectualii de care vor fi preocupați scriitorii de secol XX  În romanul lui Filimon se întrețes 2 tradiții – memorialistul pașoptist (epocă. iar noutatea = stilul romanului popular (care este total lipsit de obiectivitate) . Nicolae Filimon – „Ciocoii vechi și noi”  N.) romanul balzacian (fizionomie. vestimentație. obiceiuri.

2 planuri narative – evenimentele. emoțiile. etc motivațiile. . Aprecierea 3. Explicația  Conflictul nu se dă între personaje. o moralitate din categoria crimă și pedeapsă  Finalul cu întâlnirea cortegiilor reprezintă apoteoza viziunii duale și simpliste asupra lumii. ci între noțiuni  Titluri de capitole proverbiale  Expresivitatea directă și facilă => lipsa misterului  Urmărește să ilustreze. scopurile  Paradigmă – ordine: 1. Evenimentul sau trăirea 2. prin urcarea și decăderea lui Păturică.