You are on page 1of 2

NATURA ÎN POEZIA ROMÂNEASCĂ – de Georgeta Antonescu

 În Antichitate și în manifestările clasiciste, natura se confundă în primul
rând cu sentimentul de „confort spiritual, de liniște sufletească pe care îl
dă viața la țară”. Cadrul natural apare ca „de la sine înțeles” și posedă
câteva trăsături stereotipizate, sintetizate în conceptul de „locul
amoenus”.
 Natura devine obiect al artei și al literaturii abia odată cu secolul al XVIII-
lea – emergența preromantismului, dar își cucrește locul prim-plan odată
cu romantismul.
 Modalitățile de absorbție evoluează în 3 direcții principale:

1) Descriptivă (poezia descriptivă – ce la noi va deveni în secolul al XIX-lea
„pastel”)
2) Meditativă (contemplarea naturii devine ăunct de plecare a unei
reflecții asupra omului și a istoriei – concretizarea cea mai frecventă
este meditația pe ruine)
3) Fantezistă (exprimă vocația supremă de libertate și originalitate
creatoare a romantismului)

 Cele mai vechi tradiții ale sensibilității față de natură se regăsesc, desigur,
în folclor – reflexe ale lor pătrund și în poezia cultă, încă de la începuturile
ei (ex.: Nicolae Văcărescu)
 Primii noștri poeți moderni – natura e rareori prezentă în text pentru ea
însăși: evocarea ei e o secțiune (uneori semnificativă) a unui text a cărui
temă este cu totul alta (ex.: Iancu Văcărescu, Ion Heliade Rădulescu), fie e
prezentă ca pretext sau cadru declanșator al unei stări sufletești, nelegate
direct de natură (ex: C.Conachi, Vasile Cârlova).
 Natura ca temă principală se emancipează odată cu operele pașoptiștilor,
prin Alecsandri – text care vor deveni adevărate prototipuri.
 Natura va juca un rol important și în poezia autorilor de sfârșit de secol
XIX – personalitatea fiind tot mai distinctă: M.Eminescu (tema naturii e
îngemănată cu cea erotică), Alexandru Macedonski (colorează această
temă cu vitalismul romantic, etc.)

Teme li motive în poezia românească a naturii

 Imaginea dealului sau a muntelui – aspirație spre verticalitate cu
simbolistică morală sau chiar religioasă (ex.: I.H.Rădulescu,
M.Eminescu, etc.)

 Copacul – element vegetal. înstrăinarea și suferința.: V. afirmarea vitalității și a puterii de rezistență în fața vicisitudinilor (ex: Vasile Alecsandri) sau a legăturii indestructibile cu pământul  Motivul pădurii – loc al manifestării forței vitale și al varietății pitorești a vegetației.: I.Alecsandri) sau bucuria albului curat ce îmbracă totul.: M. animant.Eminescu)  Dimineața și seara – teren de luptă între întuneric și lumină (ex. dar poate evoca și singurătatea.  Asocierea naturii cu satul .Rădulescu)  Vara și iarna – vara poate fi anotimpul cel mai favorabil jubilației vitaliste și al dispoziției ludice ale autorilor. iarna – poate stârni admirația temătoare (ex.H. ocrotitoare a îndrăgostiților (ex.