You are on page 1of 3

Scrierea este un dezastru în era internetului

Autor: Sever Voinescu | vineri, 20 mai 2016 | 0 Comentarii | 2 Vizualizari

Sever Voinescu
Toată lumea spune că internetul a deschis poarta lumii pentru cea mai mare invazie a
imbecililor cunoscută vreodată. Idiotul are exact aceeaşi tribună ca nobeliardul şi, cum
numărul idioţilor este covîrşitor în raport cu orice altă categorie intelectuală
imaginabilă, nimic nu le poate încetini avansul implacabil.

Este un adevăr de o evidenţă frapantă, dar pentru că a fost rostit de Umberto Eco a căpătat,
iată, şi valoare culturală. Avem deja un citat preluat de toată lumea. Dar, deşi repetă acest citat
din Eco fără oprire, toată lumea continuă să posteze.

Suma imbecilităţilor, a cuvintelor rele, otrăvite, aruncate de oameni în lume este colosală.
Ceea ce face, însă, din internet (facebook, site-uri, forumuri şi toate cele) o adevărată bombă
împotriva umanităţii, este permanenţa lui înfricoşătoare. Ca şi în cazul morţii, nu internetul ca
atare ar trebui să ne sperie, ci veşnicia sa. Faptul că tot ce se scrie în văzul întregii lumi, pe
internet, rămîne acolo, pentru totdeauna în văzul lumii, este ucigător. Vorbele rele rostite,
măcar, trec. Cu timpul, vigoarea urii lor păleşte, ba chiar vorba în sine se uită. Memoria
omenească este tămăduitoare prin uitarea de care e în stare. Internetul, însă, este un fel de
groapă de gunoi radioactiv în care se deşartă relele nucleare ale omenescului şi pe care se
aşează temelia lumii de azi şi de mîine. Internetul nu uită nimic.

Citeste si:

+Mariana Oprea, una dintre supraviețuitoarele tragediei de la „Colectiv”, are ...

. de fiecare dată. ele nu îţi răspund decît un singur lucru.+O mănăstire ortodoxă rezistă de 15 secole în mijlocul musulmanilor. Efectul treapeutic al memoriei. Mesajul va fi: nu vă mai exersaţi memoria. iarăşi. a spus el. sau tastate pe ecran şi lansate cu un click în lumea largă. pe care de consecinţă. Dar dacă le încerci cu o întrebare. vrînd să te lămureşti asupra unei afirmaţii. Bună treabă! De cîte ori citesc ceea ce scriu oamenii pe internet. Iar în ceea ce priveşte răspîndirea înţelepciunii. nu e în stare nici să se apere. prin semne pictate. căci iluzia că literele sînt înţelepciunea va fi izvorul mulotr erori.. credea regele. seamănă într-adevăr cu pictura. efectul va fi invers. pe de altă parte. Teuth şi-a prezentat invenţiile lui Thamus. să-şi cheme în ajutor părintele. căci scrisul o va face. nici să îşi vină în ajutor. Şi de îndată ce a fost scrisă. ele sînt doar semne care nu reuşesc să transmită decît rudimenete ale experineţei înţelepciunii.. sîntem învăţaţi să celebrăm scrisul ca pe un mare pas înainte în istoria omenirii şi să privim aflabetizarea generalizată ca pe un imperativ al civilizaţiei. Obsedată să nu discrimineze pe nimeni. Dimpotrivă. Regele şi-a spus părerile despre fiecare dintre ele.. Iar dacă a fost dispreţuită sau nedrept hulită. Aceste figuri cărora le dă naştere pictura se ridică în faţa noastră asemeni unor fiinţe însufleţite. Tinerii care nu ştiu ce înseamnă . Accesul la înţelepciune va fi. odată pentru totdeauna. lumea de azi are mare grijă să nu discrimineze între prost şi deştept. crezînd că înţelepciunea se poate transmite aşa. Înţelepţii vor scrie.. În general. regele Egiptului. Teuth era un zeu egiptean care a inventat o grămadă de jocuri. cum probabil sînteţi şi dumneavoastră. căci scrisul va consemna pentru totdeauna şi va răspîndi peste tot în lume înţelepciunea. Aşa că Socrate a continuat astfel: „Scrierea. +Au UITAT de RUŞINE şi au ajuns DEPRAVAŢI. neplăcerea constă tocmai în aceea că a ajuns la îndemîna oricui. Teuth a pledat pentru utilitatea invenţiei sale cu următoarele argumente: pe de o parte. Ştim. însă. spusă de Socrate tînărului Phaidros. şi de către înţelept şi de către prost – omenirea produce din ce în ce mai multe situaţii în care inteligenţa şi cretinismul sînt puse pe exact acelaşi plan. numerele şi socotitul. ele se învăluie într-o foarte solemnă tăcere. a fost de altă părere. şi . singură. şi cînd a veni rîndul scrisului. de fapt. dar şi reţine orice. literele şi. nu va mai opera. Invenţia sa cea mai puternică au fost. mereu acelaşi. dar şi geometria. îmi revine în minte povestea zeului Teuth şi a regelui Thamus. însufleţite de spirit. astronomia. Dar dacă le încerci cu o întrebare. mă simt tot mai apropiat de oralitate. La fel se petrece şi cu gîndurile scrise.. Phaidros a fost intrigat de aceste argumente ale regelui Thamus. Cuvintele pot fi pictate pe hîrtie. nu mai păstraţi în voi ceea ce e de transmis altora. şi tocmai aici stă toată grozăvia. căci va lua povara exerciţiului memoriei de la ei. blocat şi nu deschis prin scris. adaug eu.” Înseamnă că nu sînt chiar singur. ai putea crede că ele vorbesc. totuşi. ea trebuie. fiecare cuvîntare colindă pretutindeni păstrînd aceeaşi înfăţişare şi pentru cei ce o pricep şi pentru cei cărora nu le spune nimic. . Vorbiţi unul cu celălalt. scrisul consemnînd va îmbia oamenii la uitare. că nici un pas înainte nu vine fără o grămadă de noi neplăceri. Iar cititorii se vor uita la acele semne crezînd că ele însele sînt înţelepciunea. de fapt.” Pe măsură ce pricep grozăvia internetului. însă. împotriva ignoranţei. scrisul este un leac împotriva uitării. Ea nu ştie în faţa cui se cuvine să vorbească şi în faţa cui se cuvine să tacă. Regele Thamus. Cu scrisul. cînd. Mi-a dat speranţe un anunţ pe care l-am văzut acum cîteva zile în geamul unei cafenele din Viena: „Nu avem wi-fi. dragul meu Phaidros. căci hîrtia suportă. scrisul..