You are on page 1of 15

Categorii gramaticale si dificultati ale acestora

SUBSTANTIVUL

Substantivul este partea de vorbire flexibila ale carei forme variaza dupa categoriile
gramaticale gen, numar si caz. Din punct de vedere semantic, substantivul denumeste obiecte:
stari, fenomene, însusiri, nume de actiuni etc. Substantivul poate aparea în contexte alaturi de
determinanti adjectivali (acest oras, oras vechi), de determinanti în cazul genitiv (casa
Mariei), determinanti prepozitionali (casa cu flori), determinanti verbali (casa de locuit, foc
arzând), sau determinanti propozitii întregi (orasul unde locuiesc). Substantivul poate
determina un verb (citeste carti), un adjectiv (necesara omului), o interjectie (iata cascada!)
sau un alt substantiv (copiii Mariei). Ca functie sintactica, substantivul poate fi subiect (Vine
trenul), complement direct (cumpara mere), complement indirect (ofera flori vecinei), nume
predicativ (el este inginer), atribut (copiii Mariei).
CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI
A. În functie de numarul /clasa obiectelor la care se refera, substantivele sunt:
- substantive concrete / substantive abstracte. Substantivele concrete denumesc obiecte pe
care vorbitorul le poate recepta prin intermediul simturilor; eg. ploaie, unt, masina etc.
Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu poate sa le perceapa prin
intermediul simturilor: concepte, trasaturi ale obiectelor, stari si sentimente; eg. minciuna,
bunatate, dragoste, frica.
- substantive proprii/substantive comune. Substantivele comune denumesc obiecte
neindividualizate; eg. carte, copil, casa etc. Substantivele proprii denumesc obiecte unice,
individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane (Petre, Ion), nume de animale
(Grivei, Zdreanta), nume de locuri (Pitesti, Poienile de sub munte), nume de marci (Illy,
Jacobs), nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor), nume de sarbatori (Craciunul),
nume de institutii (Guvernul României), titluri de opere literare (Baltagul, Jocul cu margelele
de sticla).
Între substantivele proprii si cele comune pot avea loc treceri de la o clasa la alta. Eg.
Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „tradator” (un iuda),
la fel o dacie, provenit din masina Dacia.
- substantive individuale / substantive colective. Substantivele individuale numesc obiectele
ca entitati finite (eg. om, vaca, carte). Substantivele colective denumesc obiectele multimi (eg.
multime, cireada, echipa, trib).
B. În functie de structura, substantivele sunt:
- substantive simple: alcatuite dintr-un singur termen (eg. casa, masina, acoperis).
- substantive compuse: alcatuite din doi sau mai multi termeni, dar care denumesc împreuna
un singur obiect (eg. floarea-soarelui, untdelemn).
- locutiuni substantivale: alcatuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar si valoare de
substantiv (eg. aducere aminte – amintire, parere de rau – regret etc.).
CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI
Genul substantivului
Substantivele sunt, dupa gen, de trei feluri: feminine, masculine, neutre. Cele feminine si
masculine sunt asociate genului natural (eg. feminine - profesoara, actrita, asistenta,

încadrându-se în doua clase de gen. monogram/monograma. dulap. ruda. decan. acesti gura-casca. lup etc.profesor. Eg. aceasta guracasca. gâsca/gâscan. actor. Clasa substantivelor epicene cuprinde nume de persoane încadrate la genul masculin sau feminin (eg. elev/eleva. acesti baieti). adica se abat de la modelul / contextul standard: eg. SUBSTANTIVE EPICENE si SUBSTANTIVE DE GEN COMUN Unele substantive animate nu se încadreaza în distinctiile semantice privitoare la sex. oameni. om. neutru) definesc nediferentiat ambele sexe alcatuind doua clase de substantive: epicene si de gen comun. ele (turturica/turturele) etc. Unele substantive au si variate flexionare. pom/pomi. fata/fete).2. împarateasa. aceste ~ (acest stilou. acest gura-casca. Contextul propriu substantivelor feminine este aceasta ~ (aceasta fata. perete/pereti). Aceasta opozitie se manifesta adesea si prin alternante vocalice sau consonantice în interiorul cuvântului (eg. mistret. Contextul potrivit pentru substantivele neutre este acest ~.românca. Primul desemneaza un obiect dintr-o clasa de obiecte (carte. aceste bai). carte). animal. popor). victima) sau neutru (vip. fat. feminin. substantivele sunt: substantive la singular si substantive la plural. Opozitia de numar singular vs. Substantivele feminine au la plural urmatoarele desinente: e (capra/capre. Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiinte (eg. împarat. masculine . (eg. asistent. aceste stilouri). fata/fete – alternanta a/e). Exista substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg. 1. i (carte/carti). cartof. rod /roada. Eg. profesor/profesoara. În functie de manifestarea opozitiei singular / plural. pom). bonet/boneta. aceasta colinda. Contextul propriu substantivelor masculine este acest ~. GENUL PERSONAL În interiorul clasei animatelor exista o subclasa denumita „genul personal” care se refera la nume comune si proprii de persoana masculine si feminine caracterizate prin .). . stiuca. bocanc /bocanca. aceste ~ (aceste fete. ciocârlie. camila. Substantivele de genul masculin si de genul feminin denumesc atât obiecte însufletite. substantivele sunt: . Diferentierea semantica vizeaza elementi (de calorifer) / elemente (chimice). robineti/ aceste nuclee. Al doilea desemneaza mai multe exemplare din aceeasi clasa de obiecte (carti. acesti ~ (acest baiat. masculine: ban. plural se exprima prin desinente (eg. Substantivele neutre au la plural urmatoarele desinente: uri (radio/radiouri). le (sandrama/sandramale). acest nucleu.2 Numarul substantivului Dupa numar. magar/magarita. aceasta baie). broasca/broscoi. Doar una dintre cele doua forme reprezinta forma literara. Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât si feminin. banana. român. frasin. acest robinet/ acesti nuclei. Substantivele de acest fel încadrate într- o singura clasa de gen (masculin. Eg. robinete etc. e (pupitru/pupitre). acest colind. cât si neînsufletite (eg.marcarea vocativului prin desinente specifice (Ioane! Mario). aceste colinde. SUBSTANTIVELE MOBILE Substantivele care formeaza masculinul de la feminin si invers se numesc substantive mobile. Alte exemple: pescarus. artistice). Substantivele masculine au la plural urmatoarele desinente: i (baiat/baieti. feminine: varza.). lupoaica etc. curenti (electrici) / curente (politice.articolul hotarât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea copilului). pomi). star). masa/mese). aceste gura-casca. genul gramatical nefiind motivat de cel natural.

4. muncitoare.3. pronume). Ele sunt substantive singularia tantum. bunatate. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL Exista substantive care nu au forme de plural. om/oameni) . Ac. Ele sunt substantive pluralia tantum. aramurile – obiecte de arama etc. lapte (nume de materii). miere. ochelari. tenis. Ac. copil/copii) .invariabile (cu aceeasi forma si la singular si la plural: eg. 1. Ac. SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR Exista substantive care nu au forme de singular. numar si caz: Cazul Masculin sg. pantaloni. care variaza în functie de gen. nene. Daca obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero. soiuri. Bucegi. Masculin singular Neutru singular Feminin singular N. elevului tabloului Fetei Cazul Masculin pl.variabile cu flexiune neregulata (eg. Detasarea unui obiect din clasa de obiecte denumite. fotbal. sah. box (nume de sporturi). Detasarea unui obiect dintr-o clasa de obiecte si introducerea unei informatii care îl face cunoscut si îl individualizeaza se numeste determinare hotarâta sau determinare definita. Feminin sg. slapi (substantive care denumesc obiecte alcatuite din doua parti egale). Niste elevi G. D. D.. aplauze (substantive vazute ca o pluralitate de elemente). bale (nume de materie).2. Carpati. Unor elevi Niste tablouri Unor tablouri Niste fete Unor fete Determinarea definita are ca marca articolul hotarât. Eg. Determinarea substantivului Determinarea se refera la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de substantiv. bade. icre. N. D. a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii). elevul tabloul Fata G. tei. Eg. Ac. taica. inteligenta (substantive abstracte). Cazurile substantivului . grafitti. Neutru sg. voda (substantive masculine). Feminin pl. Neutru pl. coclauri. dragoste. câlti.variabile cu flexiune regulata (eg. D. elev/elevi. preparate din acea materie. Unui elev Unui tablou Unei fete Masculin plural Neutru plural Feminin plural N. itari. se numeste determinare nehotarâta sau determinare nedefinita. elevii tablourile Fetele G. N.2. Bucuresti (nume de locuri). fara ca el sa aiba o identitate distincta pentru vorbitor. brânzeturile sunt sortimente de brânza. a-si face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii). Atentie! Unele nume de materie pot avea plural când desemneaza feluri. Un elev Un tablou O fata G. Determinarea nedefinita are ca marca articolul nehotarât. elevilor tablourilor Fetelor 1. Eg. taietei.

. Alte functii sintactice ale substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozitii/locutiuni prepozitionale (asupra. poti plati a doua zi). complement circumstantial de scop (Umbla dupa câstig). deasupra. Cazul acuzativ este impus substantivului de verbele tranzitive (Hranesc animalele. complement circumstantial de cauza (Tremura de frig). conform. complement indirect (a actionat potrivit asteptarilor). sau agentul actiunii (plecarea copiilor în tabara) si pacientul actiunii (realizatorul emisiunii). în ciuda. potrivit. substantivul mai poate fi nume predicativ (El este inginer). complement indirect (lupta împotriva regulamentului). în spatele. aidoma. complement circumstantial cumulativ (în afara tortului. complement circumstantial de mod (Danseaza ca balerina). toti au ramas în sala). toti au iesit în pauza). astfel: nume predicativ (victoria a fost potrivit asteptarilor). element predicativ suplimentar (Ea a fost numita directoare). complement circumstantial cumulativ (în afara de mere. atribut (Pasarea din colivie cânta trist). împotriva. Substantivele în Ac pot avea si urmatoarele functii sintactice: nume predicativ (Inelul este de aur). în vederea. Cazul genitiv (abreviat G) arata apartenenta. din cauza. complement circumstantial sociativ (a plecat împreuna cu prietena ei). complement circumstantial concesiv (contrar aparentelor. complement circumstantial conditional (în locul colegilor. În nominativ. complement circumstantial conditional (În caz de amenda. complement circumstantial concesiv (în ciuda insistentelor sale. complement circumstantial de scop (învata în vederea examenului). complement circumstantial opozitional (în loc de mere. Ascult muzica) si de interjectiile tranzitive (Uite casa). nu a reusit sa-i convinga). în pofida. complement circumstantial de loc (Plec la mare). (Am cumparat flori. apozitie (Prietenul meu. a cumparat pere). Alte functii sintactice ale substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepozitii (gratie. complement circumstantial concesiv (Cu toata supararea.Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu functia de subiect. asemenea). din pricina). contra. complement indirect (Vorbeste despre copilaria lui). complement circumstantial instrumental (rezolva problema cu ajutorul calculatorului). Petre. complement circumstantial de relatie (era frumos la înfatisare). complement circumstantial instrumental (a reusit datorita ajutorului vecinei). complement circumstantial de loc (de- a lungul drumului creste iarba). am ajutat-o). L-am întâlnit pe Petre). complement circumstantial de timp (a plecat în jurul prânzului). contrar. datorita. nume predicativ (suntem contra regulamentului). complement de agent (Hotul a fost prins de politist). în fata. Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arata destinatarul unei actiuni sau beneficiarul unei însusiri. poti consuma si ciocolata). multumita. complement circumstantial instrumental (lucreaza cu computerul). Functia sintactica specifica este atributul genitival. în dreptul. complement circumstantial de exceptie (cu exceptia profesorului. este un om de treaba). Genitivul este denumit cazul posesiei. complement circumstantial de exceptie (în afara de profesor. Functia specifica a substantivului în cazul dativ este de complement indirect (le-am dat copiilor ciocolata). astfel: atribut substantival prepozitional (ura împotriva dusmanilor). pentru ca exprima posesorul unui obiect (cartea femeii). complement circumstantial de relatie (vom mai reflecta asupra acestor pareri). nu te-as fi ajutat). este pianist la Opera Româna). complement circumstantial de timp (A jucat tenis în copilarie). am cumparat si pere). complement circumstantial de cauza (n-a plecat din cauza frigului). Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu functie de obiect/complement direct. în relatie cu un verb caruia îi impune functia de predicat (Fetita danseaza/ Fetitele danseaza).

La substantivele mass-media si media „presa scrisa si audiovizuala” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media actuala. coarde/corzi. sandala). . respectiv niveluri/nivele „înaltime. art. treapta” (ca si chipie/chipiuri. Tendinta distingerii între forma de singular si cea de plural se concretizeaza în acceptarea de catre norma academica a singularului cârnat (si nu cârnat). normele actuale admit variante de flexiune: Ilenei/Ileanei.Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresarii directe si al chemarii. Aceste substantive sunt împrumutate de româna din engleza (unde media provine. cu pluralul clesti. 2. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor. si cleste masculin. g. cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite. vesta”. galuste/galusti (ca si râpe/râpi). la aceste substantive. de un singur gen. sofale. Cititi urmatoarele observatii referitoare la substantiv. regionale sau populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluza sau jacheta”. cafea. coperte/coperti. cicatrice/cicatrici. art. respectiv masculin sau neutru (cu implicatii asupra formei lor de plural) se afla în una din urmatoarele situatii: 1. Cf. din latina). bluza. sanda (nu bretela. tuneluri/tunele). Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine si-au creat (si) o noua forma nearticulata: carioca. maicii. stadiu. maicei/maicii/maichii. ramificatie rutiera”.-d. foarfeca feminin. De aceea substantivele în vocativ nu au functie sintactica (Ioane. Norma actuala admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu radacina terminata în -l si pluralul în -e si le-au creat dupa modelul sofa.-d. leva/leva. colind2/colinda (cântec). nutrie. preluate din DOOM: Substantivele la care exista ezitare în ce priveste apartenenta la genul feminin sau neutru. zalog2 „garantie”. colind1 „colindat”. cu preferinta pentru una dintre ele (indicata prima în Dictionar): capsuni/capsune. maica 2 „mama”. capitol”. basca 3 „limba”. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: maica 1 „calugarita”. 2. basca 2 „lâna tunsa de pe o oaie. ambele admise ca variante literare libere: basc2/basca 1 (bereta). zalog1 „arbust”. la rândul ei. g. refacut din forma mostenita tocmai pentru marcarea mai clara a opozitiei de numar si prin alternanta t/t.ambele forme sunt admise ca variante literare libere. Poate exista ezitare în ce priveste forma de plural (în cadrul aceluiasi gen) la unele substantive feminine cu pluralul (si genitiv-dativul singular nearticulat) în –e sau -i si neutre cu pluralul în -uri sau -e. cafele: bretea pentru sensurile „bentita de sustinere la îmbracaminte. cu genitiv- dativul articulat (mass-)mediei: prin intermediul (mass-)mediei. Vocativul se caracterizeaza prin independenta în relatie cu restul enuntului. zaloaga „semn de carte. optiunea normei actuale este una din urmatoarele: . colind2/colinda (cântec). te-am asteptat!). 3. norma actuala optând pentru astru masculin. La unele nume proprii. 1.

taranci.chiar neadaptate sub alte aspecte . zarzavagiii 5) După ş. prin formarea pluralului: . în general cu desinenta -uri.la cele masculine . la substantivele feminine care exprimă senzaţii. Cluj-Napoca. 7) G.încadrarea în modelul substantivelor românesti.a. 4) Substantivele masculine se scriu cu trei i când sunt articulate cu articolul hotărât enclitic. weekenduri [uikenduri]). Ac. • greşeală. Carpaţi. Popescu. Piatra-Olt. . j se scrie ă. Gabriel. pentru a se obţine un efect grafic. Ionescu. dar gagici. se fbrmează de la singular nearticulat + articolul hotărât enclitic -i: . pe coperta unor cărţi sau pe genericul unor filme. itemuri [itemuri]. Câmpia Dunării ş. în curs de adaptare. story-uri. se scriu fără cratimă: Valea Oltului. se formează de la singular nearticulat + articolul hotărât enclitic -i: • cutie-cutiei_9 cofetărie-cofetăriei • Maria-Marieij Siria-Siriei. • geamgiii. se scriu cu cratimă: Drobeta- Turnu-Severin.a. playboy. 8) G. vizitiii. Valea Prahovei. D.care se termina în litere din alfabetul limbii române pronuntate ca în limba româna: gadgeturi [ghegeturi]. j se scrie e numai dacă acesta aparţine unui sufix (-ean sau -eală): • clujean. racketi. bodyguarzi/bodigarzi. Tibi.. nu e: • ușă.la cele neutre. cu alternantele fonetice corespunzatoare: adidasi. Câmpia Bărăganului. când au terminaţia rădăcinii -i şi desinenţa de plural -i: • copiii. Valea Jiului. brokeri. zapciii. tiganci) si neutre precum seminare (seminarii nemaiavând sprijin într- un singular în -iu). feminin singular.a. • bidiviii. mănuşă. legata . in anumite situaţii. show-uri [souri]) sau care au finale grafice neobisnuite la cuvintele vechi din limba româna: party-uri. Liviu. ului. hippy.direct (fara cratima) la cuvintele . La împrumuturile recente. dealeri. căpuşă. la substantivele feminine terminate în două vocale diferite în hiat. 6) După ş.cu desinenta -i. Facultatea de Drept ş.folosirea unor substantive cu aceeasi forma la singular si la plural: dandy. ORTOGRAFIA UNOR SUBSTANTIVE 1) Substantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă (literă mare). bragagiii. cu ambii termeni în N. Târgu-Jiu. 3) Substantivele compuse proprii cu al doilea termen la G. feminin singular articulat. Ana-Maria ş. trenduri [trenduri]. se pot scrie şi cu minuscule (literă mică): Maria. doliean. stări fiziologice. 2) Substantivele compuse proprii. norma actuala a adoptat solutii diferite. D.a.. Cluj-Napca. Cosmin. prăjeală ş. . poieni. Andrei.se admite o singura forma la unele substantive feminine (monede. Roxana. remarci. maramureşean ş. fiii. gay.prin cratima la cuvintele a caror finala prezinta deosebiri între scriere si pronuntare (bleu-uri [blöuri]. .a. păpuşa. oblojeală. sentimente. si anume: . peso.

casa mea.. • nou-născuţii. provenit de adverb: haine gata. prevazator.cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistreaza doar trei): eg.. fiecare om. galbui. greoi. om de seama=om important.) si b. . la substantivele celelalte.a. se formează cu secvenţa -căi/-găi: Ancăi.potărnichii • idee . feminin singular. dulce. adverb. tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc. cazul si intensitatea (gradele de comparatie). Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv si care se comporta semantic si sintactic precum un adjectiv formeaza o locutiune adjectivala. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibila care determina substantivul caruia îi atribuie o informatie specifica. Eg. fermecator.ideii 10) G.idei . nou-născuţilor. Din punctul de vedere al formei. adjectiv provenit din verb la participiu: pomul îndoit de vânt. limpede.facultăţi . numarul. în subcapitolele Pronumele. tânar. D.ţări . mic.. feminin plural): eg. Clasificarea adjectivului În functie de tipul informatiei pe care o atribuie substantivului.vulpii • minge . Biancăi. . de tipul nou-născut. niciun om etc. Eg. provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde. adjectivele sunt a.) provenite din verb.1. provenit din pronume: aceasta casa.). înalt. exuberant. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unitatii de învatare pronumele.ţării • facultate .si adjectivul pronominal de. masinii stricate/masinilor stricate. 5.mingii •potârniche .potârnichi . masculin plural. pronume.cu patru forme flexionare (exista forma pentru masculin singular. de tipul bună-cuviinţă.facultăţii • vulpe . feminin singular articulat.fete . Adjectivul se acorda cu substantivul pe care îl determina în gen. adjectivele sunt .. gustos etc. Locutiunea adjectivala. parfumat. Olgăi 11) Substantivele compuse cu cratimă.) propriu-zise/calificative. adesea o însusire. la substantivele feminine terminate în secvenţa -ca/-ga. se formează de la feminin singular nearticulat (formă identică cu pluralul nearticulat) + articolul hotărât -i: • fată . fata voioasa/fete voioase. cu minte=întelept. rosu.vulpi . aprig.cu doua forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistreaza doar doua): eg. au flexiune la al doilea termen: • nou-născutul. au flexiune la ambii termeni: bunei-cuviinţe. 12) Substantivele compuse cu cratimă. feminin singular. vechi. Eg. masina stricata/masini stricate. numar si caz. 9) G. . D.fetei • ţară . chibzuit.mingi . Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul. zeiesc.* lene-lenei • foame-foamei • sete-setei ş. Adjectivele calificative exprima caracteristici ale obiectelor (eg. mare. nou-născutului.

2 superlativul absolut exprima o intensitate a însusirii la un grad înalt fara o evaluare prin raportare la alte repere. ultra-. Exista si adjective al caror sens nu permite comparatia: complet. principial. sau Ion ca si profesor este foarte rigid (varianta corecta fiind Ion ca profesor este foarte rigid). din: cel mai bun baiat din clasa. mai bun. prea bun. om tot asa de bun. în loc de ca cafeaua). cei mai putini buni. Prin analogie. tot asa de. posterior. electric. Eg. maro. în comparatie cu. precum în zboara ca si fulgul (varianta corecta fiind zboara ca fulgul). om bun. Ion este mai destept fata de/ în comparatie cu/ în raport cu/ pe lânga Petre. minor. în raport cu. cu prefixe si sufixe (extra-. De aceea ele nu pot fi puse la comparativ. în loc de ca este gresita. ca si cafeaua. feminin. fundamental. Eg. cel mai bun baiat dintre toti etc. cele mai bune. aparte. om deopotriva de bun. Gradele de comparatie În functie de intensitatea trasaturii pe care o atribuie unui obiect. comparativ de inferioritate indica intensitatea mai redusa a calitatii atribuite unui obiect. Eg. adjectivele se caracterizeaza prin grade de comparatie. Sunt gresite formularile de genul: mai inferior. cel mai putin bun. gradul superlativ indica o intensitate maxima a însusirii si are doua forme: 3. om la fel de bun (ca/ ca si/ precum parintii). Ion este mai putin destept fata de/ în comparatie cu/ în raport cu/ pe lânga Petre. lingvistic. 5. inferioara sau egala în raport cu aceeasi însusire a altor obiecte sau a aceluiasi obiect în circumstante diferite. Ca si este tot mai des folosit astazi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg. kaki. enorm. gradul comparativ indica evaluarea intensitatii însusirii ca superioara. exterior. plural si singular): eg. bordo. hiper-. mai superior etc. fiind forme ale comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latina de unde au fost împrumutate: eg. nemaipomenit de bun etc. Exista si alte modalitati de formare a superlativului: cu ajutorul altor adverbe (extraordinar de bun. cea mai buna. pe lânga. Termenul cu care se face comparatia este adesea introdus prin dintre. super. tipografic etc. Eg.etc. 3.). cei mai buni (superlativ relativ de superioritate). cea mai putin buna. misto. mai putin bun. 3. Eg. superior. prin repetarea adjectivului (frumos-frumos). infinit.2. Introducerea în comparatie a termenului ca si. În comparatia de inegalitate termenul cu care se face comparatia poate fi introdus prin fata de. Nota. adevarat. vecinul era tot atât de bun ca si vecina. 2. Eg. forma corecta fiind Sunt mai înalt ca tine. Sunt mai înalt ca si tine este o formulare gresita. major. Se formeaza cu adverbul foarte urmat de adjectiv la forma de pozitiv.). inferior. bleu. prea-. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate. comparativ de superioritate indica intensitatea mai ridicata a calitatii atribuite unui obiect. anterior.. în comparatie cu. Avem astfel: comparativ de egalitate: se formeaza cu locutiunile la fel de. cele mai putin bune (superlativ relativ de inferioritate). gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensitatii.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele: cel mai bun.invariabile (adjectivele au o singura forma si aceeasi pentru masculin. ca si se foloseste si în structuri unde nu are functie de evitare a cacofoniei. foarte bun. În comparatia de superioritate termenul cu care se face comparatia poate fi introdus prin fata de. în raport cu. deopotriva de+adjectivul la gradul pozitiv. Gradele de comparatie ale adjectivului sunt urmatoarele: 1. prin repetarea unui . pe lânga. Eg. Atentie! Gramatica Academiei face urmatoarea mentiune referitoare la exprimarea comparativului. ulterior.

articulat dragile (fete dragi. (foc) bengal. chiar dacă au la singular formă de ˇmasculin. casa femeii frumoase – G. genitiv-dativul singular nearticulat este de asemenea identic cu pluralul nearticulat: întinderi pustii. acestei note bune. pl. dar ultimele. mari speranţe. cu substantive (foc de inteligent. 6. La unele adjective neologice. nu ultimile). 2. norma actuală recomandă în continuare pronunţarea finalei ca hiat: m. diferit. Câteva adjective (anumit. admite la feminin forme cu şi fără alternanţa o (accentuat) — oa. speranţe mari. 1. La femininul adjectivelor de tipul bun. Adjectivul drag (inclusiv substantivizat) are la feminin plural (şi la genitiv-dativ singular nearticulat) forma dragi. i-am dat fetei frumoase – D. ambele + acuzativul. dacă au. ca şi numeralele (votul a zece/a numeroşi parlamentari). Atentie! Când este antepus substantivului. ambigui (-gui). complement circumstantial (Îl cunosc de mic). dar m. eficace. Frumoasei fete. cutaneu. Referitor la adjectiv. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen. 3. tot) au la genitiv-dativ plural desinenţa pronominală -or. felurit. 5. . Adjectivele terminate la masculin singular în -uos au femininul singular în -uoasă (respectuoasă. profesorilor destepti. precum şi destul. dragile mele. mult. 9. iar la plural. formularile sunt fetei frumoase. forma dragă se foloseşte în adresare atât pentru feminin. cu adverbe provenite din pronume relative (Ce mâncare buna!). în ordinea de preferinţă analoagă/analogă. Adjectivele masculine care la singular au un i la finală se scriu la plural nearticulat cu doi i. somptuoasă) şi plural în -uoase (respectuoase. dar cel articulat se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la nominativ. genitiv-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat: note bune. infecţii cutanee. sg. 5. infecţii cutanee. f. norma actuală. Cu adjectivul postpus. mare. nu drage. 7. desteptilor profesori. fata frumoasa –N. noul DOOM stipuleaza urmatoarele norme morfologice.acuzativul singular nearticulat: pustiei întinderi. 4. Ac. f. rar întâlnite. acestea. marii speranţe. anumitor. formă de feminin: (metal) alcalino-pământos. numeros. eg. (barometru) aneroid. iar la forma articulată cu trei i: cercel argintiu. în timp ce la altele nu admite forme cu oa (barocă. La femininul adjectivelor terminate la nominativ-acuzativ singular nearticulat în -iu (tipul argintiu. Ambigue (-gu-e). divers.sunet (buuuuna mâncare). (substantiv) epicen. 10. puţin. Exista câteva situatii speciale. când adjectivul este complement indirect (Din galbena s-a facut verde).3. pustiu). adjectivul preia marcile de caz ale substantivului. printre acestea numărându-se adjectivele cu finala -ce: atroce. omoloaga/omologă. echivocă). 8. motrice.). Functiile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acorda în gen. La adjectivele terminate în -uu. în cazul celor referitoare la substantive neutre. pl. dragele. somptuoase). brici de destept). Adjectivele invariabile au aceeaşi formă la toate cazurile/genurile/numerele. cât şi pentru masculin. pot exprima la plural valoarea de genitiv printr-o construcţie cu prepoziţia a. reflectând uzul persoanelor cultivate. aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre". ambiguă (-gu-ă). cercei argintii argintiii cercei. Eg. numar si caz cu substantivul determinat. nume predicativ (Fetita este voioasa). ambiguu (-gu-u). perspicace. iar cel articulat se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la genitiv-dativul nearticulat bunei note. iar pe cea de dativ — cu prepoziţia la. acestei întinderi pustii.

de timp.simple: sus.adverbe de timp: arata timpul actiunii sau al starii (ieri. a unei stari sau a unei însusiri. astazi. timpul si modul actiunii. Fireste [ca natura e verde. . de cauza.). tot asa de bine.adverbe de mod: arata modul de desfasurare al unei actiuni: încet. târâs. din loc în loc).adverbe interogative. Este vorba despre câteva adverbe si locutiuni adverbiale. Din punctul de vedere al provenientei. oricum etc. aproape. cumva. în fata. superlativ. pretutindeni). bunaoara etc. curând. afara. destul. întotdeauna). Stiu [unde mergi] – unde introduce subordonata completiva directa. oricând. adverbele sunt . Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completiva de mod etc. (asemanatoare cu pronumele nehotarâte). Eg. Eg. sa. de mod (fara îndoiala. care au rol de relatie în fraza (fac relatia între o subordonata si regenta ei): unde. cu forta. Pe lânga aceste tipuri de adverbe. azi dimineata. de timp (când si când). Locutiunile adverbiale pot fi de loc (în spate. Unde mergi? [la magazin].]. fara sa precizeze exact în ce împrejurare se desfasoara actiunea: undeva. în propozitia interogativa. prin conversiune (danseaza frumos – frumos este adverb obtinut prin conversiune din adjectivul frumos) Majoritatea adverbelor obtinute prin conversiune din adjectiv au categoria gramaticala a comparatiei si cunosc aceleasi grade de comparatie precum adjectivul: pozitiv. boiereste etc. Este vorba despre adverbele pronominale (se numesc adverbe pronominale deoarece în fraza au un comportament asemanator cu al pronumelor relative). . adverbele se pot obtine prin derivare (-este. jos. gradul pozitiv: bine. în situatia în care sunt urmate în fraza de conjunctiile ca. care au rolul de a tine locul cuvintelor ce indica locul. unde tine. Din punct de vedere semantic. Unele adverbe si locutiuni adverbiale se comporta în fraza ca termeni regenti ai unor propozitii subordonate. cu frumosul). - mente: finalmente. locul substantivului complement de loc la magazin. . -is. . macar.adverbe relative.] – fireste este adverb predicativ. tocmai. care au rolul de a tine – în propozitiile interogative – locul cuvântului care indica modul. Adverbele pronominale sunt cele care tin locul cuvintelor care arata circumstantele de loc. cum. comparativ. rar. ADVERBUL Adverbul este partea de vorbire neflexibila care arata o caracteristica a unei actiuni. cândva. când. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine.adverbe de loc: arata locul actiunii sau al starii (sus.adverbe nehotarâte. asa. prin compunere (icicolo). ale unei actiuni: . mai exista adverbe si locutiuni adverbiale care au în fraza rolul de conectori textuali. 2. comparativul de superioritate: mai bine.locutiuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adverb si se comporta ca un adverb. Spre exemplu: 1. mâine seara. locul sau timpul: unde. adverbele sunt de trei feluri: . mâine. Eg.compuse: ici-colo. . anume. departe. agale. Din punct de vedere morfologic (al formei). . literalmente. comparativul de inferioritate: mai putin bine. el are functie de predicat adverbial si este regentul propozitiei subordonate [ca natura e verde. când. cum. . repede.

supine şi gerunzii: • cel invitau cel mulţumit cel prădat • cel cules. nu pe cel de jos. • II vreau pe cel de sus. • Sertarul cel din dreapta e al tău? 3) pronume demonstrativ de depărtare forma scurtă: a) • Cel de la Iaşi este mai vechi. superlativul absolut: foarte bine. • Pe cel din copilărie nu-l voi uita /I • Au urcat pe cel de piatră. cel citit. prea bine. cel aburind. cel cu scaun la cap.. gradul superlativ: superlativul relativ de superioritate: cel mai bine. cel mic. extrem de bine. pe cel colnic. • Cel din faţă e al lui. Functiile sintactice ale adverbelor sunt urmatoarele: complement circumstantial (El locuieste acolo. elevul cel bun. Ştefan cel Mare. b) când substantivizează adjective şi locuţiuni adjectivale: • cel bogat. • Au urcat pe cel deal. cel harnic. 2) adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare. predicat verbal (de fapt..3. atribut adverbial (Curtea de acolo este veche). • Cel al Claudiei este colonel. cel explicat • cel suferind. nume predicativ (E bine sa înveti limbi straine). d) • Am văzut pe cel/ care a spart geamul / e) • Cel de ieri a fost mai greu. • El scrie cel mai corect pentru vârsta lui. Ieri am fost în oras). ci chiar să se răspîndească. d) când substantivizează participii. Cea mai frecventă dintre acestea pare să fie plasarea adverbului înaintea formelor verbale compuse şi chiar a pronumelui reflexiv . ÎNTREBUINŢĂRI GREŞITE ALE ADVERBULUI Folosirea acestei părţi de vorbire în limba română actuală generează o serie de greşeli asupra cărora s-a mai atras atenţia. cel neastâmpărat • cel cu noroc. superlativ relativ de inferioritate: cel mai putin bine. 4) substantiv (prin conversiune): • „Cel" este un cuvânt monosilabic. forma scurtă: • Cel moşneag uită mereu. b) • Cel de la stânga e al meu. VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI CEL 1. c) când ajută la formarea gradelor de comparaţie ale adjectivului şi adverbului: • Gabriel este cel mai blond dintre ei. articol demonstrativ adjectival: a) când însoţeşte adjectivul şi îl articulează: • Mircea cel Bătrân. • Cel de acolo e fiul meu. predicat adverbial: Fara îndoiala ca îi va placea filmul). • Cel de mâine va fi mai uşor. însă ele continuă nu numai să se menţină. c) • Cel al colegului n-a fost corectat. • Cel de aici n-are frişca. îmbrăcînd forma unor adevărate tendinţe. cel cu judecată.

valoare adjectivală. Cf. Mai se spune. In S. ca în numeroase exemple de felul celor care urmează: Mai a telefonat şi aseară. trebuie menţionată extraordinara răspîndire a lui pe undeva.sau personal. ceea ce contravine normelor gramaticale ale limbii literare. deci cu intercalarea adverbului mai între auxiliar şi participiul verbului de conjugat). anual. nu este lipsit de un oarecare conţinut semantic. Pe undeva nici eu nu ştiu ce vreau. Am fost fericiţi inspitrați că ne-am luat umbrele şi altele. Alături de frecventa schimbare a topicii lui mai şi a altor adverbe. nouveauné. şi în glumă sau: Mai te-a chemat vreodată? (în loc de: Te-a mai chemat vreodată?. Fiind adverb. în cele mai multe cazuri. nou trebuie să rămînă şi el invariabil în cursul declinării. După cum se va vedea imediat. dăm şi cîteva citate din scrisul unor gazetari şi publicişti contemporani: Presa braziliană critică in termeni destui de severi comportarea echipei naţionale de fotbal. Pe undeva nu prea îmi convine nici mie. de la care împrumută atît genul. de pe acum. ci de un anumit aspect al a c o r d u l u i p r i n a t r a c ţ i e. cît şi numărul acestora. poate fi chiar subiectul exprimat ori numai subînţeles al propoziţiei. acest pe undeva a început să devină realmente supărător din cauza excesivei lui repetări. Pe undeva e posibilă şi o altă interpretare etc. dinţi strălucitori de albi. „persoană bine". Intrucît de multe ori citim ori auzim spunîndu-se şi salonul de noi-născuţi. număr şi caz. nu este vorba de transformarea adverbului în adjectiv prin fenomenul conversiunii sau al schimbării categoriei lexico-gramaticale (cf. în continuare. Se pot aduce suficiente exemple din care să rezulte că existenţa în frază a unui adjectiv sau participiu verbal la plural atrage după sine adjectivizarea adverbului precedent şi acordarea lui în număr şi gen cu cel dintîi. şi: Sîntem fermi convinşi că acţiunea noastră va reuşi. al cărui plural este: les (sau des) nouveau-nés. „greutatea nou-născutului" şi .Lăsînd la o parte alte întrebuinţări greşite ori nerecomandabile ale adverbului. Nn mai a dat niciun semn de viaţă. sentimente adînci umane. care este. Trebuie să mergem cu toţii sau cîţi mai mulţi (în loc de „cît mai mulţi") etc. „haine gata” etc. copii proşti crescuţi. Este de la sine înțeles că acordul In număr şi în gen se produce nu numai sub influența adjectivului imediat următor. ne ocupăm. de obicei. Consecinţa asimilării adverbului cu adjectivul este că cel dintîi capătă forme flexionare după gen. care îi conferă. Prin urmare este corect spus „cadrul de mîine al nou-născuţilor". Pentru a dovedi cît de puternică este tendinţa în discuţie. Ne-am dus prea groşi îmbrăcaţi.). Cităm din greşelile înregistrate în limba vorbită: Participanţii la discuţii au fost puţini numeroşi (în loc de „puţin numeroşi"). ci și a substantivului sau pronumelui la care acesta se referă și care. 500 de noi-născuţi prezintă aceste simptome etc. de ceea ce am putea numi a d j e c t i v i z a r e a incorectă a acestei părţi de vorbire. ajungându-se la exprimări de felul lui sarcini grele de realizat sau munţi uşori de urcat. statut de clişeu lingvistic.A. cărţi noi apărute sau rude putrede de bogate. Adverbele se mai pot transforma în adjective şi sub influenţa unor substantive precedente. îndeosebi în aspectul vorbit al limbii.. drept model servind frc. prin definiţie. este necesar să precizăm că nou-născut e un cuvînt compus format din adverbul nou şi din adjectivul de origine verbală născut. Deşi. mai puţin îngrijit: Pe undeva are şi el dreptate.U. ferestre largi deschise. uneori. Iorgu Iordan şi care e foarte des întîlnit în limba română contemporană. care are. La deschidere au venit destui de mulţi (în loc de „destul de mulţi"). Cu şi mai multă uşurinţă adjectivizarea adverbului se produce atunci cînd acesta e precedat de un substantiv şi e urmat de un adjectiv ori de un participiu. care a fost studiat îndeosebi de acad. Cităm şi din această categorie: candidaţi slabi pregătiţi. de multe ori.

În anumite contexte. neîndoielnic. a început să cunoască o frecvenţă mai mare. Dintre poeţii şi scriitorii la care se întîlneşte acest discutat fenomen poate fi citat George Coşbuc cu binecunoscutele versuri din „Nunta Zamfirei": Sînt grei bâtrînii de pornit. eventual. libre-penseur (în care libre are valoare de adverb pe lingă derivatul penseur). dar. Aceasta înseamnă că pseudoadjectivarea adverbului este şi un aspect sui-generis al hipercorectitudinii gramaticale. chiar teama unor vorbitori de a nu lăsa. Cea mai simplă explicaţie este aceea conform căreia fenomenul în discuţie s-ar datora existenţei unor adjective cu valoare adverbială sau. clarvăzător sau liber-cugetător. altfel spus. de bună seamă. rostite: răifăcători.a. nu vrei pe sînu-mi tu fruntea ta s-o culci? Las' să mă uit în ochii-ţi ucizători de dulci! . O singură dată am întîlnit un adverb „adjectivizat" chiar la Eminescu. pe care. care pun. schimbîndu-i forma în situaţii de felul celor pe care le-am analizat pe larg. adverbele de cantitate [cît. în lumină adevăratele c a u z e ale acestui fals acord.d. răivoitori şi liberi-cugetători (în loc de răufăcători. Tot ca adjectiv este interpretat adverbul şi atunci cînd intră în structura unor cuvinte compuse de felul lui răufăcător. identităţii formale dintre numeroasele adverbe de mod şi adjectivele corespunzătoare. eventual după gen. pentru că însoţesc şi determină substantive cu care se şi acordă în chip firesc: „Au sosit destui musafiri". căci nu există vreunul care să nu dorească a fi cunoscut de cîţi mai mulţi semeni. le auzim. în secolul al nouăsprezecelea. iar în latină bene factor. se pot da cel puţin două răspunsuri. cum se scrie chiar prin unele spitale). trebuie menţionat că el se întîlneşte de multă vreme. iar liber-cugetător reproduce indiscutabil structura sau forma internă a frc. în poezia „Strigoii". Răufăcător este o imitaţie după frc. care a crescut şi mai mult în ultimele decenii. care atinge. răuvoitori. Astfel. Dar. la plural. în limba română. unde ar putea fi o greşeală de tipar sau o simplă scăpare a marelui poet: Arald. latineşti. de fapt. adjective. răuvoitor. se pare că în special cît este mai des înlocuit prin cîţi (care este prin excelenţă pronume relativ-interogativ). acestea sînt. puţin etc. lui binefăcător îi corespunde în franceză bienfaiteur. mai precis franţuzeşti şi. mai frecvent. „Am văzut puţini oameni". uneori. de-i porneşti. În ceea ce priveşte v e c h i m e a fenomenului.m. Întrucît adjectivul este. Toate compusele citate mai sus sînt calcuri sau imitaţii după modele străine. Dintre adverbele mai sus citate. O dovadă în sprijinul acestei supoziţii găsim şi în faptul că prezenţa lui cîţi în loc de cît ne întîmpină chiar în scrisul unor cărturari de indiscutabil prestigiu: Foarte adesea — spune un critic şi istoric literar — «abstragerea» artistului este o ipocrizie.). liber- cugetători etc. neacordat cu substantivul precedent sau următor un cuvînt cu aparenţă adjectivală. malfaiteur sau chiar după lat. O altă cauză este pur şi simplu a t r a c ţ i a pe care o exercită asupra adverbului cuvintul flexibil învecinat şi. destul.). „Ţi-am trimis cîţi bani mi-ai cerut" ş. de obicei. cumva.„salonul de nou-născufi (nu noi-născuţi. În urma discuţiei de pînă aici se desprinde concluzia că ne aflăm în faţa unei tendinţe sintactice deosebit de puternice. o parte de vorbire flexibilă. malefactor. La întrebarea cum se explică flexionarea adverbului după număr şi. sînt grei de-oprit. mulţi vorbitori sînt tentaţi să-i aplice şi adverbului acelaşi tratament.

Oamenii cei mai solid instruiţi sînt cei trecuţi prin şcoală etc. greşelile de felul celor care urmează sînt aproape inevitabile: Operaţia cea mai uşor de înfăptuit este adunarea materialului. greu şi solid nu se grupează sintactic cu substantivul precedent. e necesar să se ştie că. el trebuie evitat cu grijă atît în scris. cauza trebuie căutată tot în atracţia pe care o exercită (de la oarecare distanţă) substantivele. precum şi faptul că gradele lor de comparaţie se exprimă în mod similar dau naştere la alte greşeli de acord. iar ultimul pe lîngă adjectivul instruiţi (de origine participială). se poate spune şi: partea cea (mai) de jos sau tablourile cele (mai) de sus. cînd „formantul" cel este plasat după un substantiv articulat şi înaintea unui adverb de mod. cît şi în vorbire. cel ajută acolo la formarea superlativului relativ al unor adverbe care nu se află în vecinătatea substantivelor şi nici nu funcţionează ca atribute ale acestora (cele mai repede. ca şi perspectivelor de generalizare pe care le au. . în loc de cel mai frumos). „greşelile" din ultima categorie ar putea fi privite de pe acum ca situîndu-se la graniţa dintre c o r e c t şi i n c o r e ct sub raport gramatical. Prin analogie cu situația de la adjective. cei sau cea). Pentru a înţelege acest aspect cu totul special al acordului prin atracţie şi pentru a putea evita greşelile de felul celor semnalate mai sus. Tot greşeli de aceeaşi natură mai sînt şi Voi munciţi cei mai bine (în loc de „cel mai bine") ori Cele mai amplu dezbătute au fost problemele dezarmării. După cum se poate uşor observa. de vreme ce nu este acceptat de normele sintactice ale limbii noastre literare. In exemplele citate mai înainte. genul și numărul substantivului au fost greşit impuse şi lui cel. In toate aceste cazuri. Cu precizările pe care le-am făcut pînă aici nu am epuizat „acordul adverbial". Astfel. Cf. şi: Maria dansează cea mai frumos. Dacă cel îşi modifică totuşi forma (devenind cele. cel ar trebui să rămînă invariabil. în faţa cărora specialiştii înşişi pot avea ezitări. omul cel mai frumos (ori cel mai frumos om) față de celui mai frumos om. numărul şi cazul substantivului următor sau precedent) numai cînd serveşte la formarea superlativului relativ al adjectivelor determinante. Lucrările cele mai greu de realizat sînt cele de sinteză. celei mai mândre fete etc. oamenii cei mai frumoşi sau cei mai frumoşi oameni. adjectivele şi pronumele cu formă de plural sau de gen feminin (Cf. fiindcă serveşte aici la formarea superlativului relativ al adverbelor repede şi strîns). Identitatea formală (adică pur exterioară) a unor adverbe şi adjective. într- nu grup nominal. ci funcţionează ca circumstanţiale de mod. Eroarea comună ambelor citate constă în folosirea lui cele în locul lui cel (articol demonstrativ invariabil. al cărui rol nu mai este acela de element de relaţie între un substantiv articulat şi atributul lui adverbial. Datorită marii lor frecvenţe. în mod regulat. întrucît există şi situaţii ceva mai complicate. deoarece adverbele uşor. este indiscutabil un complement circumstanţial de mod pe lîngă verbul se adaptează). primele două pe lîngă supinele de înfăptuit şi de realizat. care nu lipsesc nici chiar din literatura lingvistică : Dintre cuvintele împrumutate — afirmă un cercetător — cele mai repede se adaptează la sistemul limbii cele populare. fiindcă adverbul funcţionează aici ca determinant. spre exemplu. Dintre toate lucrările sau studiile de specialitate — ne spune altcineva — dicţionarele sînt cele mai strîns legate de practică. celor mai merituoşi tineri.Indiferent de cauzele adjectivizării adverbului. articolul demonstrativ sau adjectival își schimbă forma (în funcție de genul. precum şi de frecvenţa sau perspectivele de răspîndire ale acestui fenomen.