You are on page 1of 7

Maria-Teodora Trăistaru

An II, MCP

Mcdonaldizarea societății
George Ritzer
-recenzie-

Introducere.

Într-o lume consumeristă, mulți se întreabă de la ce și de unde anume a pornit totul.
Cum am ajuns să fim „sclavii” brandurilor, ai produselor bine poziționate pe rafturile
magazinelor și cum majoritatea oamenilor a devenit obsedată până și de logo-urile marilor
companii, pe care au ajuns să le știe „ca la carte” (un exemplu concret ar fi jocule țele „Guess
the Logo”, unde tu ca jucător trebuie să ghicești corect logo-urile brand-urilor pentru a primi
puncte).

O parte din răspunsuri se pot găsi foarte ușor în cartea „Mcdonaldizarea societăţii”,
scrisă de George Ritzer. Se poate spune că aceasta este o critică a tendinţelor tot mai puternice
în lumea contemporană. Conceptul de mcdonaldizare aparţine, de fapt, sociologului german
Max Weber (conceptul fiind gândit și numit sub altă formă, dar având aceeași bază), dar
George Ritzer continuă și, bineînțeles, actualizează principiile acestuia. Sociologul american
vorbește în această carte despre patru concepte care contribuie la ideea Mcdonaldizării:
eficiența, calculabilitatea, previzibilitatea și controlul, concepte ce -încă- definesc sistemele
actuale și cum acestea au avut un impact atât de mare în societate.

Și totuși, cine este acest Gorge Ritzer și de ce lucrarea sa este atât de importantă la
nivel mondial? Pe lângă faptul că este un recunoscut sociolog, acesta este și profesor, scriitor,
studiind globalizarea, consumerismul și teoriile sociale postmoderniste. Pe lângă cea mai
cunoscută lucrare a sa (despre care se va vorbi în această recenzie), Ritzer a scris multe alte
cărți legate de sociologie, ca: „Introduction to Sociology” (2012), „Essentials to Sociology”
(2014), dar și cărți despre globalizare și meta-teorii. Ironic, Ritzer -chiar dacă încă este
recunoscut drept un sociolog extraordinar- nu a câștigat niciodată niciun fel de premiu ca
sociolog. El a avut bazele în psihologie și business, ulterior admi țând faptul că „a fost în
avantajul meu că nu am fost antrenat în teorie socială, dearece raționamentul lui nu a fost
limitat de o perpectivă teoretică particularizată”1.

1 https://en.wikipedia.org/wiki/George_Ritzer, accesat la 19 ianuarie 2017
Maria-Teodora Trăistaru
An II, MCP
O introducere în mcdonaldizare

În acest capitol, sociologul explică bazale cărții sale. De ce McDonalds? Ritzer îl consideră pe
Ray Krock „geniul care a inițiat vânzarea francizelor McDonald’s, un om cu idei grandioase și
multă ambiție.”2 De asemenea, el explică faptul că restaurantul servește în cartea sa ca
exemplu, ca paradigmă, numită de acesta „mcdonaldizare”, adică „procesul prin care
principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în
societatea americană, precum și în restul lumii”. 3 Această paradigmă -consideră Ritzer-
afectează toate apectele societății: de la învățământ, muncă, timp liber, până la politică,
familie și sănătate. Pentru a explica în context mai larg bazele paradigmei, Rizer explică felul
în care restaurantul McDonald’s a avut un impact imens asupra industriei restaurantelor și
asupra tuturor tipurilor de francize (de aici Kentucky Fried Chicken, Burger King, Pizza Hut,
Wendy’s, până la restaurante elegante de tipul fast-food și alte francize diferite de industria
alimentară). Sociologul explică în continuare cum franciza se regăsește și în filme, cum a
devenit „parte a culturii americane” și cum a devenit până și etalon pentru nivelul de trai din
anumite țări (anuarul „Big Mac” din revista The Economist).

Dar ce anume se află la baza conceptului și atuomat, a restaurantelor McDonald’s? În opinia
lui Ritzer, patru dimensiuni:

1. Eficiența – metoda optimă de a trece la o situație la alta (exemplu: eficiența satisfacerii
foamei)
2. Calculabilitatea – aspectele cantitative ale produselor vândute și ale serviciilor oferite;
problema cantitativului în detrimentul calitativului.
3. Previzibilitatea – singuranța faptului că produsul oferit este același, indiferent de
factorii externi.
4. Controlul prin tehnologii non-umane – controlul clienților și ai angajaților, precum și o
frică indusă: utilizarea tehnologiei în locul oamenilor.

Mai departe, sociologul prezintă avantajele mcdonaldizării, dar vorbește și despre
conceptul de iraționalitatea raționalității, un termen care explică aspectele negative ale
conceptului (spre exemplu, efectele negative asupra mediului, sau dezumanizarea
mediului în care se ia masa). Tot acest capitol este premergător întregii cărți, de altfel.

2 George Ritzer, „Mcdonaldizarea societății”, Editura Comunicare.ro, București,
2003

3 Ibidem
Maria-Teodora Trăistaru
An II, MCP
Mcdonaldizarea și precursorii săi. De la colivia de fier la fabrica fast-food.

Ritzer consideră birocrația ca fiind „o organizație de dimensiuni mari compusă dintr-o
ierarhie de birouri. În cadrul acestora, oamenii au anumite responsabilități și trebuie să
acționeze în conformitate cu regulile, regulamentele scrise și mijloacele de constrîngere
exercitate de cei care ocupă poziții superioare.” 4 Acesta își continuă ideea, analizând cum
birocrația este „o creație a lumii moderne occidentale” și cum aceasta nu se întâlnea
înainte. Bazele deja fiind puse, americanul își studiază mai departe „mentorul”: pe
sociologul german Max Weber. Ritzer analizează de fapt o teorie, anume cea a
raționalității: „în cadrul acesteia, Weber descrie mediul în care lumea occidentală a reu șit
să devină din ce în ce mai rațională, adică dominată de eficiență, previzibilitate,
calculabilitate și tehnologii care controlează oamenii. El a analizat, de asemenea, și
motivele pentru care restul lumii nu a reușit să se raționalizeze”. 5 De aici înțelegem
dorințele lui Ritzer de analiză a consumerismului, printr-o analogie făcută chiar de acesta:
„pentru Weber, modelul raționalității a fost birocrația; pentru mine restaurantul fast-food
este paradigma mcdonaldizării”.6

Ajungând mai departe, Ritzer analizează Holocaustul prin prisma raționalității lui Weber
și cum acea distrugere în masă în special a evreilor și țiganilor a fost un „mecanism
eficient” în ochii naziștilor, care încercau să extermine cât mai multe ființe umane într-un
timp cât mai scurt (eficiența într-un context negativ). Următorul pe „linia istorică” este
managementul științific, creat de Frederick W. Taylor, care a pus accentul pe munca din
fabrici și cum muncitorii puteau să dea un randament mult mai mare dacă erau controla ți
strict; astfel Rizter a realizat că în acest caz s-au folosit trei din cele patru dimensiuni:
previzibilitatea, eficiența și calculabilitatea.

Cele trei dimensiuni au fost folosite și pentru „linia de asamblare” a lui Henry Ford,
unde acesta transforma oamenii în roboți (aceștia erau nevoiți să facă aceleasi lucruri
simple, repetitive, toată ziua) și Levittown, unde firma Levitt&Sons a folosit același
concept de „robotizare” a oamenilor pentru a construi cât mai multe case. Dar mai ales ( și

4 Idem, p.33

5 Idem, p.34

6 Ibidem
Maria-Teodora Trăistaru
An II, MCP
cel mai importat în contextul de față), sistemul „cel mai” rațional a fost folosit de
restaurantul McDonald’s.

Eficiența. Traseele prestabilite și mâncatul cu mâna

Ritzer analizează acest termen ca fiind „alegerea mijloacelor optime pentru realizarea
unui anumit scop”.7 Dar aceste mijloace optime – la început privite într-un mod benefic- ajung
să fie distrugătoare. Spre exemplu, angajații nu mai caută metode prin care să fie mai buni la
locul de muncă și să învețe mai mult. Ei își doresc să le fie date anumite sarcini simple, pe
care să le facă la nesfârșit, dar să le facă eficient. Această eficientizare s-a dezvoltat și în
multe alte cazuri: acasă (gătitul cu mâncare congelată), mall-urile („sporesc eficien ța
cumpărăturilor punând o gamă variată de magazine universale și specializate sub un singur
acoperiș”8), învățământul (examenele grilă și eficientizarea evaluării mult mai rapide de către
profesor), serviciile medicale (serviciile de urgență conduse de „McDoctors”), distracția
(filme, TV, radio, etc) cât și religia (putem urmări programe religioase în mașină, putem găsi
rugăciuni pe internet, etc.)! Dar toate aceste „simplificări” sunt în avantajul organiza țiilor, iar
„interesele lor nu sunt întotdeauna aceleași cu ale clienților”9.

Calculabilitatea. Marele Mac și micii cartofi prăjiți

Mai departe, sociologul discută despre cantitate, în detrimentul calității. De la simplul nume
dat produselor fast-food (exemplul dat de Ritzer: Big Mac în loc de McPrime), la
învățământul superior, care se bazează mai mult pe câți studenți vin la anumite cursuri și
notele acestora, nu pe ce au învățat sau pe deprinderea de a învăța; efectul este, totuși,
reciproc: „studenții pot să-și aleagp universitatea în funcție de calificativele acesteia„ 10 și
„angajatorii potențiali pot decide angajarea absolvenților ținând cont de calificative, de
ierarhiharea în clasă, precum și ierarhizarea universității pe care au absolvit-o” 11. Din
nefericire această „cantitate vs. calitate„ există și la nivelul sănătății, unde doctorii sunt
obligați să aibă cât mai mulți pacienți, nu și cât de bine sunt tratați aceștia. Un alt domeniu în

7 Idem, p. 49

8 Idem, p. 54

9 Idem, p. 66

10 Idem, p. 71

11 Ibidem
Maria-Teodora Trăistaru
An II, MCP
care calculabilitatea este întâlnită și până în zilele noastre este televiziunea, sau cum
„audiența, nu calitatea unui program determină venitul reclamelor”.12 În domeniul politicii, cel
mai bun exemplu se întâlnește la sondaje, și cum acestea modifică pozițiile pe care le iau
anumiți politicieni într-o cursă electorală. Iar când vine vorba de jurnalism, sunt -desigur-
foarte multe exemple de cantitativ, nu calitativ.

Previzibilitatea. La mall nu plouă niciodată

Ritzer consideră că din punctul de vedere al clientului, această dimensiune înseamnă liniște și
ușurarea activităților de zi cu zi. Dar există și efecte negative: tendințele de transformare a
activităților în rutină, rutică ce nu mai excită creierul pentru alte lucruri interesante. Oamenii
nu vor să riște când vine vorba de moteluri, industria alimentară sau mediul de muncă. De
asemenea, angajații sunt nevoiți să facă totul „ca la carte” și să nu fie nevoi ți să gândească
singuri, ci să le fie dat încă de la început un text pe care să îl repede (a șa cum muncitorii lui
Ford sau Levitt munceau ca niște roboți). Toate aceste lucruri dorite a fii previzibile sunt din
dorința de a reduce riscurile și neplăcerile, dar – asa cum spune Ritzer – „plictiseala poate fi o
amenințare mai derioase decât un strop de imprevizibilitate”13.

Controlul. Roboți umani și non-umani.

Cea de-a patra și ultima dimensiune este analizată de Ritzer pe două planuri. Acesta
explică faptul că „în cadrul tehnologiei intră nu numai elementele vizibile, cum ar fi robo ții și
calculatoarele, ci și cele mai puțin vizibile, cum sunt banda de asamblare, regulile birocratice
și manualele care prezintă procedeele și tehnicile acceptate.” 14 Astfel, cele două planuri sunt:
tehnologia umană, care este controlată de oameni, și tehnologia non-umană, care controlează
oamenii. Sociologul analizează industria fast-food și cum multe companii au preferat să
înlocuiască oamenii cu roboții mecanici, pentru eficientizare (această manevră fiind adoptată
în cazul în care angajații nu își fac treaba tot într-un sistem robozitat). Mai departe, Ritzer
studiază cazul Kinder Care, o companie care angajează persoane fără experiență, deoarece
aceastea „sunt mai ușor controlate prin tehnologia non-umană a omniprezentului manual de
instruire”.15 Desigur, această robotizare este întâlnită și în locul de muncă, unde angajatul este
12 Idem, p. 74

13 Idem, p. 101

14 Idem, p. 103

15 Idem, p. 106
Maria-Teodora Trăistaru
An II, MCP
nevoit să urmeze niște reguli, reglementări, linii de comandă, care sunt date și impuse de șefi,
fără a pune la îndoială -de regulă- aceste lucruri.

Diferențele dintre controlul angajatului și controlul clientului sunt relativ mari,
deoarece clienții au mai multă libertate. Dar și aceștia sunt robotizați fie că vor, fie că nu. „Fie
că intră în restaurant sau vin la ghișeul pentru automobile, clienții trec printr-un sistem de
bandă rulantă care-i „plimbă” prin restuarant în modul dorit de către conducere.” 16 În
concluzie, chiar dacă elti angajat, client sau student, oamenii își vor pierde încet-încet
capacitatea de a gândi singuri, fără să fie ajutați sau controla ți de altcineva, fie el om, fie
robot.

Concluzie. Work. Eat. Sleep. Repeat.

Consider că toată cartea lui George Ritzer este un duș rece, o trezire dură la realitate,
dar fără să mai putem acționa în vre-un fel. Această carte a fost fascinantă nu doar din punct
de vedere sociologic, ci și publicitar sau comunicațional, deoarece ridică anumite probleme cu
care se confruntă societatea actuală (chiar dacă această carte a fost publicată la începutul
secolului XXI), cea din anul 2017. Acest concept despre care sociologul a vorbit în toată
cartea sa și a încercat să-l explice pas cu pas, mcdonaldizare, are cu siguran ță puncte forte și
puncte slabe. Dintre punctele forte se numără eficientizarea activităților (până la urmă, în
această epocă a informației și a timpului prea scurt, avem nevoie de eficientizare; acum
depinde de fiecare ce preferă să facă în timpul liber rămas de la toate aceste „simplificări” ale
muncii de zi cu zi) și previzibilitatea în anumite cazuri (spre exemplu, vrem ca noi și familia
noastră să fim în siguranță atunci când alegem o anumită companie de avioane și să știm că
ajungem din punctul A în punctul B în siguranță). Punctele slabe, în opinia mea, sunt
nenumărate: de la dezumanizare, la alegerea cantității în detrimentul calității din simplele
nevoi, până la controlul uman sau non-uman din jurul nostru.

„Mcdonaldizarea societății” este o carte de căpătâi pentru cei care vor să realizeze
cum, de unde și de ce suntem sclavii unei societăți consumeriste și cum ne putem „rupe”
măcar puțin de tot ce se întâmplă în jurul nostru pentru a face alte alegeri fa ță de ceilal ți: de la
mâncare, până la cărțile alese, stilul de viață și job-ul dorit.

16 Idem, p. 110
Maria-Teodora Trăistaru
An II, MCP