You are on page 1of 154

Constantin Brăgaru

Tehnici şi metode ale adoptării
deciziei publice
- suport de curs -

EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”
BUCUREŞTI

2017

Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă.

Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi
transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al
Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau
difuzarea conţinutului sub orice formă.

Acest manual a fost analizat si aprobat în ședința Departamentului de Științe Politice și
Administrative din data de 6 februarie 2017.

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ

Constantin Brăgaru

Tehnici şi metode ale adoptării deciziei
publice

Editura Universităţii „Nicolae Titulescu” Calea Văcăreşti. Bucureşti Tel.ro ISBN: 978-606-751-406-3 . sector 4. nr./fax: 0213309032/0213308606 Email: editura@univnt. 185.

Introducere Suportul de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei TEHNICI ŞI METODE ALE ADOPTĂRII DECIZIEI PUBLICE si se adreseaza studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă (ID) constituind materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea. pe baza prezentelor instrucţiuni. Pentru creşterea eficienţei utilizării suportului de curs şi fixarea temeinică a cunoştinţelor dobândite. Fiecare test al unităţii de învăţare este prevăzut cu un sistem de notare (puncte) care însumează un maximum de 100 puncte. Suportul de curs este structurat pe 6 unităţi de învăţare.institutionalizarea unei largi palete de decizii si focalizarea eforturilor factorilor de decizie in vederea realizarii unui management performant la nivel de organizatie. însuşirea şi evaluarea disciplinei respective. Fiecare dintre cele 6 unitati prezintă o categorie de probleme distincte din materia disciplinei. Unităţile de învăţare se parcurg în ordinea în care sunt prezentate. Fiecare unitate de învăţare conţine teste destinate autoevaluării gradului şi corectitudinii însuşirii cunoştinţelor specifice unităţii de învăţare. care formează un tot unitar din punct de vedere al specificului cunoştinţelor. Suportul de curs este structurat conform standardelor şi procedurilor de uz larg în învăţământul universitar naţional şi internaţional. asigură reţinerea informaţiilor de bază. Parcurgerea suportului de curs. pe baze interactive. Obiectivele cursului (modulului) Disciplina are ca scop principal prezentarea intr-un mod cat mai eficace a modalitatilor optime de alocare si eficientizare a resurselor. Unitatea de învăţare reprezintă o componenta omogena din punct de vedere al continutului. care pot să fie parcurse şi însuşite printr-un efort continuu de concentrare intelectuală. teme de control. înţelegerea fenomenelor fundamentale şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la rezolvarea unor probleme specializate. caracterizată de un volum strict limitat de cunoştinţe. care se referă la conţinutul de idei al unităţii de învăţare. teme pentru studii de caz. unitatile de invatare se încheie cu: teste de autoevaluare si teste de evaluare. care se adresează învăţării individuale. al însuşirii unui anumit aspect al fenomenologiei disciplinei precum şi din perspectiva timpului necesar parcurgerii şi însuşirii fondului informaţional respectiv. 5 .

text sau hipertext. Structura cursului I.Sistemul de autoritati al administratiei publice 3. Resurse şi mijloace de lucru Pentru predarea disciplinei se vor utiliza carti aflate in posesia studentilor.elaborarea emiterea sau adoptarea actelor administrative -efectele juridice ale actelor administrative 6 .videoproiector.etc.morale si civice.Personalul administratiei publice II. Activitatea autoritatilor administratiei publice Actul administrativ -definitia actului administrativ .Pentru intalnirile tutoriale se vor folosi metode de antrenare interactive.valorificarea optima si creativa a propriului potential. Competenţe conferite După parcurgerea acestui modul.cu acces prin internet.teste grila rezolvate si teste grila propuse spre rezolvare.clasificarea actelor administrative .implicarea in dezvoltarea institutionala.laptop.prezentare de cazuri rezolvate si probleme propuse a fi rezolvate.inregistrari CD/dischete .biblioteca virtuala.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice.promovarea unui sistem de valori culturale.Organizarea administratiei publice 2. Aspecte introductive 1.

Caracteristici . 7 .Clasificarea deciziilor administrative .Abordarea politica a deciziei . Decizia administrativa .Abordarea manageriala a deciziei .Abordarea juridica a deciziei Cerinte preliminare Nu sunt solicitate cerinte preliminare.evaluări pe parcurs (evaluari în cadrul activităților asistate si elaborarea unui proiect) –cu ponderea de 30%.III.Modalitati de abordare a deciziei administrative . . Evaluarea Nota finala la disciplina „TEHNICI ŞI METODE ALE ADOPTĂRII DECIZIEI PUBLICE ” va fi stabilita prin : .evaluarea finală (examen scris de tip grilă) – cu ponderea de 70%.Conceptul de decizie administrativa. Durata medie de studiu individual Timpul mediu necesar parcurgerii unei Unități de învățare este 2-3 ore.

.....3...............16 Bibliografie.....................2...........................................30 3...............................................................................2........................30 Obiective …………………………………………………………………………….............................................................4.......21 2................................. Functia publica ......................12 1............... Secorul public.................. Organizarea publica.........................................12 Obiective………………………………………………………………………….....................................................................................................................................2..............................12 1..........27 Bibliografie..........................................32 3.................................. Categorii de decizii administrative.........................................….....26 Test de evaluare/autoevaluare………………………………………………………..................... TIPOLOGIE Introducere……………………………………………………………………………...3........................35 Rezumat ………………………………………………………………………………...........18 Unitatea de învăţare II DELIMITARI CONCEPTUALE Introducere……………………………………………………………………….................................... Serviciile publice....................................................................................................19 2.......................... Decizia de notiune ……………………………………………………………………...............25 Rezumat ……………………………………………………………………………........................30 3....40 Unitatea de învăţare IV SPECIFICITATEA PROCESULUI DECISIONAL IN ADMINISTRATIA PUBLICA Introducere……………………………………………………………………………................................................................……5 Unitatea de învăţare I CONSIDERAŢII PRIVIND ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Introducere……………………………………………………………………….............14 Rezumat………………………………………………………………………………….................1......21 2..............................................38 Bibliografie.................... CARACTERISTICI....................41 8 ..........................19 Obiective ……………………………………………………………………………......................................................................37 Test de evaluare/autoevaluare……………………………………………………….........................................................................................................16 Test de evaluare/autoevaluare ………………………………………………………….1 Aspecte generale....................19 2......................................... Activităţile administraţiei publice…………………………………………………………............1................................................................................................................................................................. Caracteristici ale deciziei........29 Unitatea de învăţare III DECIZIA – NOTIUNE..........................................Cuprins Introducere……………………………………………………………………………………….............

..71 6.......................................................12............................................................. Initiativa adoptarii deciziei adminstrative....44 4.................................2.......................................85 Bibliografie................................................. Adoptarea deciziei...........................50 Bibliografie...............73 6.....11........................... Documentarea in vederea formularii deciziei........7.......1................................................................................................. Participarea cetatenilor si a organelor nestatale la elaborarea si adoptarea deciziilor admistrative......................................................................................................Obiective ……………………………………………………………………………............................85 Test de evaluare/autoevaluare………………………………………………………..................................3.................................2............................................................................44 4.............................8....84 Rezumat ………………………………………………………………………………..................................................................48 4...................................50 Test de evaluare/autoevaluare……………………………………………………….......41 4...............................5.................................6...........9................. Metoda delegarii...........53 5..............................................8........68 6................. Tehnica Delphi.....55 5..............................77 6........ Consideratii generale …………………………………………………………………….....................1.......................................................................53 Obiective ……………………………………………………………………………........43 4................................41 4...................................................................................64 Obiective …………………………………………………………………………….................67 6....53 5..........................................80 6.......... Conturarea si analiza alternativelor decizionale.....................................................................4........49 Rezumat ………………………………………………………………………………............1................................................................................64 6......................45 4.....82 6.........................................................62 Unitatea de învăţare VI METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN ELABORAREA DECIZIEI ADMINISTRATIVE Introducere……………………………………………………………………………............................................... Tehnica interviului...........44 4.....................................2......................................................................................................................................................................................................... Urmarirea aplicarii si respectarii deciziei...........................................3.....3................................. Arborele de decizie................................................................................................ Audieri si dezbateri publice...............................................6.......81 6............5............................. Focus-grupurile.....................................9......................... Procesul decizional ……………………………………………………………………............ Analiza cost-beneficiu..........60 Bibliografie.....79 6...........................64 6....................................83 6................................................. Analizafactorilor interesati ………………………..............................................................52 Unitatea de învăţare V PARTICIPANTII LA ELABORAREA SI ADOPTAREA DECIZIEI ADMINISTRATIVE Introducere……………………………………………………………………………....................7............................................................................ Selectarea si analiza informatiei culese............. Sisteme support pentru decizii.............................................................57 Rezumat ………………………………………………………………………………..................... Metoda 80/20............................... Sesiunea de brainstorming.............................................................. Formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea deciziei................................................ Rolul personalului din administratia publica la elaborarea si adoptarea deciziei administrative....................................45 4. Definirea obiectivului decisional si a mijloacelor de realizare a acestuia........... Sondajele de opinie......... Tehnica grupului nominal......................87 9 .................4......................................................................13....................................60 Test de evaluare/autoevaluare……………………………………………………….10......................75 6.........................

......................... Scurt istoric al instrumentelor structurale..................…...................................................105 Tema de control.....1...............................................................………...2.....................122 Obiective …………………………………………………………………...........………...............................................................................151 Test de evaluare/autoevaluare……………………………………………..................................92 7.....................................................................................119 Test de evaluare/autoevaluare…………………………………..............................................142 10........................….................................................................................................................107 8.....3 Mecanismele politicii regionale utilizate pentru dezvoltare în interiorul Uniunii Europene……………………………………….............................................153 10 ................104 Test de evaluare/autoevaluare……………………………………………......... Obiectivele intervențiilor financiare prin fonduri comunitare...............122 9..............................88 7......139 Test de evaluare/autoevaluare…………………………………..........................................................119 Tema de control.............1 Specificitatea procesului decizional în administraţia publică..........………………111 8................................139 Unitatea de învăţare X MANAGEMENTUL ECONOMIC ŞI FINANCIAR AL PROIECTELOR DE DEZVOLTARE A SERVICIILOR PUBLICE LOCALE Introducere………………………………………………………………...................................................................................142 Obiective …………………………………………………………………............................................................................................Unitatea de învăţare VII INSTRUMENTELE STRUCTURALE ALE UNIUNII EUROPENE Introducere………………………………………………………………................107 Obiective ………………………………………………………………….....................................2......................................130 Rezumat …………………………………………………………………...............2............105 Bibliografie................102 Rezumat …………………………………………………………………...116 Rezumat …………………………………………………………................................... Principii de accesare a fondurilor structural şi de coeziune……………......................................................................................123 9..................................................................................................119 Bibliografie........ Obiectivele politicii de coeziune economica si sociala……………………………………...........................................................................106 Unitatea de învăţare VIII POLITICILE UNIUNII EUROPENE PROMOVATE ŞI FINANȚATE PRIN FONDURI COMUNITARE Introducere……………………………………………………………….........................................121 Unitatea de învăţare IX CONDIȚIONALITĂȚI DE ACCESARE A FONDURILOR COMUNITARE PENTRU FINANȚAREA PROIECTELORDE DEZVOLTARE LOCALĂ ŞI REGIONALĂ Introducere……………………………………………………………….............................107 8.......................151 Bibliografie.......................................................................142 Rezumat ………………………………………………………………….....................88 Obiective ………………………………………………………………….........................................................................................................1 Caracteristicile politicii economice în Uniunea Europeană..............1..............138 Tema de control................. Politica Uniunii Europene de finanțare a dezvoltării economico‐sociale……...................................................

..........153 11 ..Bibliografie generala…………………………………………………………...................

organizare. În orice compartiment al vieţii sociale. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 orE. aceasta reprezintă 00:05 acţiunile de conducere. materiale şi financiare în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. care trebuie rezolvate.etc. În limbajul curent. dirijare a unor activităţi publice sau particulare. UNITATEA DE INVATARE I Consideraţii privind administraţia publică INTRODUCERE Una din cele mai utile activităţi umane care apare în toată complexitatea vieţii sociale este administraţia. Obiectivele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unitati. procesul complex al administrării – administraţia – consta într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. Societatea cunoaşte un proces continuu de multiplicare şi 12 . studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice. 1.1.valorificarea optima si creativa a propriului potential. aceasta reprezintă acţiunile de conducere. procesul complex al administrării – administraţia – consta într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane. organizare. Complexitatea cerinţelor sociale. materiale şi financiare în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. dirijare a unor activităţi publice sau particulare.implicarea in dezvoltarea institutionala. ridică în faţa administraţiei o serie de probleme.morale si civice. În orice compartiment al vieţii sociale. În limbajul curent.Aspecte generale Una din cele mai utile activităţi umane care apare în toată complexitatea vieţii sociale este administraţia.promovarea unui sistem de valori culturale.

folosind forţa de constrângere. în mod regulat şi continuu. desfăşurată în interes general şi în regim de putere publică. şi anume: • funcţia de pregătire a deciziilor politice sau chiar de colaborare la adoptarea lor. de mecanism intermediar de execuţie al valorilor politice. Pornind de la asemenea observaţii de ordin general. utilizând anumite mijloace. prin natura lor. care exced prin amploarea lor posibilităţile particularilor. • funcţia de organizare a executării deciziilor politice.în ultimă instanţă folosind autoritatea sa sau chiar constrângerea. care se referă la scopurile acţiunilor desfăşurate de aceasta. • funcţia de asigurare a executării deciziilor politice. • funcţia de executare directă. inclusiv prin realizarea de servicii publice. sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure. Ca orice activitate umană. subliniază rolul administraţiei publice de colaborator al puterii politice în organizarea societăţii şi reglementarea funcţionării ei. dorinţelor şi necesităţilor membrilor societăţii în faţa autorităţilor competente să adopte decizii asupra acestora. ce are menirea de a organiza şi a asigura execuţia . fiind o activitate socială. Această funcţie primară are mai multe laturi. care se realizează fie prin convingere. Administraţia publică face parte din sfera activităţilor publice. • funcţia de purtător al cererilor. Noţiunea de administraţie este mai largă decât aceea de administraţie publică. ea cuprinzând şi administraţia particulară. Mobilul activităţii administraţiei publice este atât satisfacerea. Prof. Ioan Alexandru descifreaza următoarele funcţii ale administraţiei publice în cadrul sistemului social global: 00:15 a) În prim plan (determinată de poziţia pe care o are administraţia în raport cu puterea politică) se află funcţia de mecanism intermediar de execuţie. Deosebirea dintre cele două tipuri de administraţie constă în faptul că administraţia publică urmăreşte satisfacerea interesului public. care impune necontenite îmbunatăţiri şi perfecţionări în structura şi activitatea administraţiei. a unor cerinţe esenţiale. În condiţiile statului de drept administraţia publică are drept scop înfăptuirea deciziei politice. fie la nevoie. cât şi satisfacerea unor cerinţe care. poate utiliza. prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne. care nu reprezintă altceva decât demultiplicări ale funcţiei primare pe care o are administraţia publică. Toate aceste funcţii. comune întregii colectivităţi umane. în mod dezinteresat. atât administraţia publică cât şi administraţia particulară urmaresc un scop. a utilităţii publice. Deciziile administraţiei publice sunt obligatorii. mijloace de constrângere statală. diversificare a sarcinilor administraţiei. Administraţia publică. reflectată în legi şi celelalte acte normative ale autorităţilor statului şi ale colectivităţilor locale. fără a se cere acordul acelora cărora li se aplică. atunci când este necesar. b) Pe un plan mai îndepărtat. pot fi conturate funcţiile derivate ale administraţiei publice. În acest plan putem distinge: 13 . spre deosebire de cea privată. în concret a deciziilor politice.

... ..... ENUMERATI FUNCTIILE ADMINISTRATIEI PUBLICE.2. Aceste activităţi constituie administraţia consultativă şi de documentare............funcţia de organizare şi coordonare a adaptărilor ce se impun datorită transformărilor ce se produc inerent în evoluţia diferitelor componente ale societăţii........ în structura economică a acesteia.. relevă caracterul deosebit al puterii conferite de lege administraţiei publice de a organiza executarea legii........ Pe baza acestor activităţi se organizează executarea legii şi se stabileşte conduita pe care trebuie să o urmeze diferitele persoane fizice şi juridice......................... principala modalitate de manifestare a unei voinţe juridice............... Prin aceste activităţi persoanelor fizice şi juridice li se impune de către administraţie un comportament permisiv sau restrictiv........ Denumirea de activităţi executive cu caracter de dispoziţie exprimă în plan funcţional puterea conferită de lege administraţiei publice de a organiza executarea legii.................. autor al actelor administrative................... În cadrul procesului decizional de organizare a executării şi de executare a legii......... În acest cadru de organizare a executării legii se înscrie şi activitatea de poliţie administrativă care cuprinde măsurile de menţinere a ordinii şi liniştii publice.... este necesară o vastă şi complexă activitate de documentare....................................... 1.... Activităţile administraţiei publice Activităţi executive cu caracter de dispoziţie Denumirea primei categorii de activităţi........... Prin această funcţie.... ....... Nerespectarea măsurilor de poliţie administrativă necesită aplicarea unor sancţiuni contravenţionale sau a unor sancţiuni penale după cum este vorba de săvârşirea unor contravenţii sau a unor infracţiuni......... iar în anumite cazuri se poate interveni cu sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor legale............... şi cele 00:40 privitoare la securitatea şi salubritatea care trebuie să existe într-o societate civilizată ..... administraţia poate fi supusă unei anumite inerţii şi tendinţe de imobilism.... Această funcţie asigură continuitatea şi perenitatea societăţii...... în sensul că poate manifesta spirit refractar faţă de nou.. . Folosiţi dREPT sursă de informare Internetul....... ....... iar în plan organizatoric exprimă noţiunea de autoritate publică administrativă. fiind favorabilă menţinerii ordinii stabilite......... deci de aplicare a legii.... în special.. teoretic.. 14 .....funcţia de instrument de conservare a valorilor materiale şi spirituale ale societăţii. de consultare a altor instituţii.......... anume cele executive cu caracter de dispoziţie......

dar şi material-funcţional. în sarcina administraţiei publice. Aceste prestaţii se înfăptuiesc tot în baza şi în executarea legii şi reprezintă forme specifice de executare în concret a legii. se realizează prin administraţia publică din domeniul salubrităţii şi ocrotirii mediului ambiant. din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. conturează mai bine specificul administraţiei publice ca activitate şi ca sistem de organe cu legături specifice între ele şi care au ca sarcină principală. activităţi culturale. prin care se asigură calitatea vieţii în cadrul colectivităţilor locale. Apoi. SA NE REAMINTIM… Denumirea de activităţi executive cu caracter de dispoziţie exprimă în plan funcţional puterea conferită de lege administraţiei publice de a organiza executarea legii. atât din 00:60 punct de vedere formal-organizatoric. realizarea administraţiei publice ca activitate de organizare a executării şi de executare a legii. principala modalitate de manifestare a unei voinţe juridice. pe lângă funcţiile tradiţionale de reglementare a activităţii membrilor societăţii şi de executare şi respectare a acestor reguli. iar în plan organizatoric exprimă noţiunea de autoritate publică administrativă. sunt activităţile de executare directă a legii. ca o totalitate de servicii menite a satisface multiplele şi variatele interese şi nevoi ale fiecărui cetăţean şi ale societăţii în ansamblu. construcţii şi închirieri de locuinţe. iar realizarea prestaţiilor respective are caracterul unor servicii publice pe care administraţia le pune la dispoziţia publicului. de realizare a politicii statului prin administraţia publică. Organele. televiziune. activităţile prin care se dezbat problemele în legătură cu care urmează să fie luate anumite decizii constituie administraţia deliberativă. inclusiv a diferitelor organe ale statului. Actul prestator. asistenţă medicală. educative etc. Prestaţia ca serviciu public. poştă. servicii telefonice. instituţiile administraţiei publice au sarcina de a satisface interesele cetăţenilor şi colectivităţii. La rândul lor. fiind prevăzute în lege şi în actele juridice emise pe baza şi în executarea legii. furnizarea de gaze. Activităţi executive cu caracter de prestaţie Realizarea valorilor politice exprimate în lege se face de administraţia publică şi prin activităţi ce constituie diferite prestaţii de interes general. de curent electric. Administraţia publică poate fi considerată în cazul serviciilor publice. realizate în baza şi în executarea legii. care formează administraţia activă. transport în comun. autor al actelor administrative. 15 . Activităţile executive cu caracter de prestaţie realizate de administraţia publică derivă din noile funcţii ale statului în epoca contemporană. Activităţile de prestaţie sunt legate de puterea statului. radio.

exorbitante de la dreptul comun. ADMNISTRATIA aceasta reprezintă acţiunile de conducere. atât de autorităţi publice. TEST DE AUTOEVALUARE CUNOSTINTE (Timp necesar 40 min) 1. în regim de drept comercial d. cât şi satisfacerea unor cerinţe care. numai de autorităţi publice şi de agenţi privaţi. Regimul de putere publică semnifică: a. instituţiile administraţiei publice au sarcina de a satisface interesele cetăţenilor şi colectivităţii. REZUMAT În limbajul curent. sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure. iar realizarea prestaţiilor respective are caracterul unor servicii publice pe care administraţia le pune la dispoziţia publicului. în regim de drept fiscal 3. a unor cerinţe esenţiale. prin intermediul cărora interesul public prevalează în faţa celui privat 16 . comune întregii colectivităţi umane. cât şi de agenţi privaţi autorizaţi prin lege cu prestarea unor servicii publice 4. Administraţia Publică se realizează: a. o putere de sine stătătoare a statului 2. o componentă a puterii executive d. Administraţia publică se realizează: a. în mod regulat şi continuu. existenţa unor prerogative speciale. organizare. dirijare a unor activităţi publice sau particulare. 01:30 care exced prin amploarea lor posibilităţile particularilor. Organele. prin natura lor. o componentă a puterii legislative c. Administraţia publică este: a. în regim de putere publică b. de orice persoană fizică sau juridică d. numai de autorităţi publice b. o componentă a puterii judecătoreşti b. Mobilul activităţii administraţiei publice este atât satisfacerea. în regim de drept comun c. autorizaţi sau acreditaţi cu prestarea unor servicii publice c.

ale administraţiei autonome locale şi de orice alte persoane fizice sau juridice 7. se duc la îndeplinire legile şi în limitele legii. fiind astfel o administraţie autonomă locală c. în regim de putere publică şi de drept comun se duc la îndeplinire legile şi în limitele legii. administraţia publică este o activitate realizată de un ansamblu de organe. prin care în regim de drept comun. denumite generic „organe ale administraţiei publice”. este o dimensiune atât a puterii executive cât şi a celei legislative 17 . existenţa unor prerogative speciale. fără a fi singura dimensiune a acesteia b. în regim de putere publică. existenţa unor prerogative speciale. o activitate realizată pentru realizarea unor nevoi de interes public şi de interes privat 6. o activitate realizată de un agent privat autorizat de un organ public prin care se realizează nevoi sociale de interes general d. numai de organe ale administraţiei publice autonome locale. de un organ public. exorbitante de la dreptul comun. prin intermediul cărora interesul privat prevalează în faţa interesului public c. denumite generic „organe ale administraţiei publice”. o dimensiune a puterii executive. prin care. este singura componentă a puterii executive c. prin care se realizează nevoi sociale de interes generalc. prin care se realizează nevoi sociale de interes general b. nu presupune prerogative speciale. exorbitante de la dreptul comun. denumite generic „organe ale administraţiei publice”. de organe ale administraţiei de stat. exorbitante de la dreptul comun 5. se duc la îndeplinire legile şi în limitele legii. activitate realizată în scopul satisfacerii unor nevoi generale 8. se prestează servicii publice b. administraţia publică este o activitate realizată de un ansamblu de organe. Care din următoarele definiţii ale administraţiei publice este corectă: a. prin care. se prestează servicii publice c.b. Serviciul public reprezintă: a. Administraţia publică este: a. o activitate realizată de un organ public. administraţia publică este realizată: a. atât de organe ale administraţiei de stat cât şi de organe ale administraţiei publice autonome locale d. administraţia publică este o activitate realizată de un ansamblu de organe. numai de organe ale administraţiei de stat. se identifică puterii executive d. fiind astfel o administraţie statală b. prin intermediul cărora interesul privat este egal cu interesul public d. În sistemul constituţional şi legal actual. se prestează servicii publice d. o activitate realizată de un agent privat autorizat.

numai imperative b.Polirom. 2008. C 2. numai prohibitive d. dispoziţie şi ipoteză c. Theories of the policy process. Note de curs – Elaborarea politicilor publice. A 9. Transformări şi perspective. (second edition). 2001. Prentice Hall. 2008. Claudiu. Paul. A 6. • Patton. Normele de drept administrativ pot fi: a. • Crăciun. 2009. 1999. • Howlett. imperative. Unitatea de Politici Publice. Elena. Larry. D. Theory. Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice. 2007. CO. Boulder. numai permisive c. 1995.pdf - document elaborat în cadrul Programului Young Professional Scheme. Adrian. Harold. Policy Cycles and Policy Subsystems. Bucureşti. Florin (coordonator). Iorga. 18 . Anca şi Negoiţă. • Ghinea. V. Bondar. D 4. David. • Sabatier. D 10. Teorii. Managementul schimbărilor. • Secretariatul General al Guvernului. Anca. Ramesh. A Guide to Civic Engagement. http://www. NJ. M. sancţiune şi dispoziţie d. Collins E. Managementul politicilor publice. 2007. ipoteză. • Lasswell. N. CRC Press. A 5. Studying Public Policy. Evaluarea programelor şi politicilor publice. Handbook of Public Policy Analysis. Oxford University Press. Cerkez.. 1999. dispoziţie şi sancţiune 10. • Miroiu. Iaşi. Basic Methods of Policy Analysis and Planning (2nd ed. Economică. Sawicki. Bucureşti: Ed.. Carl. Public policy making: process and principles. Public policymaking in a democratic society. 1993. S.). N. M.9. Editura Polirom. A. A 8. • Gerston. Center for Civic Education.ro/_documente/politici_publice/informatii_utile/identificare_variante. Editura Paideia. Norma de drept administrativ este formată din: a. Editura Polirom. Politics and Methods. ipoteză b. M.mie. Variante de soluţionare. prohibitive si permisive Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1.Paul. 2004. Dragoş. Larry. Introducere în analiza politicilor publice. C 7. • Ghinea. metode şi practice. D BIBLIOGRAFIE Androniceanu. Politici publice şi administraţie publică. 2002. A. A 3.. • Gerston.

Se consideră că sectorul public „furnizează serviciile (şi în unele cazuri şi bunurile) a căror extindere şi varietate sunt determinate nu prin exprimarea directă a dorinţelor consumatorilor.implicarea in dezvoltarea institutionala. prin reprezentanţii cetăţenilor“. Când se afirmă că o activitate reprezintă un serviciu public. UNITATEA DE INVATARE 2 Delimitări conceptuale Introducere Astăzi. şi anume satisfacerea unui interes general şi autorizarea serviciului de către o autoritate publică ce îl pune în aplicare direct sau indirect. 2. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2-3 ore.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. sunt extrem de variate. Aşadar.1. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice.morale si civice. formele prin care se realizează concret voinţa autorităţii publice de a asigura un serviciu public. politice decât al proceselor de piaţă. ci prin decizia organismelor guvernamentale. se pot analiza puţine elemente în comparaţie cu doctrina clasică. 19 . economia este împărţită în sector privat şi sector public. este vorba de o formă de acţiune administrativă prin care o entitate publică îşi asumă satisfacerea unei nevoi de interes general Obiective După parcurgerea acestei unitati.Sectorul public Prin convenţie.etc.promovarea unui sistem de valori culturale. într-o democraţie. adică.valorificarea optima si creativa a propriului potential. Sectorul public reprezintă mai degrabă rezultatul deciziei publice.

finanţate din contribuţia publică şi care nu cunosc fenomenul concurenţei. fie datorită 00:20 posesiunii de capital. În prezent. dispunând astfel de o putere efectivă în întreprindere.  Concepţia juridică insistă asupra statului de drept. pentru a le adapta unui context în evoluţie. fie datorită regulilor de organizare. permit existenţa sa sau se conjugă cu drepturile specifice.  Concepţia birocratică tradiţională constă în promovarea existenţei unui sector public. concepţia liberală.  instituţiile publice cu caracter administrativ şi caracter industrial şi comercial. Deşi sectoarele privat şi public sunt de obicei văzute separat. fie datorită obiectului său social. vizând dezvoltarea valorilor unui funcţionar „neutru şi imparţial“. punând în evidenţă primordialitatea dreptului ca sursă incontestabilă a alegerilor şi a modalităţii de funcţionare a organismelor publice. Întreprinderea publică este o componentă importantă a sectorului public reprezentând orice întreprindere în care statul.  structurile de drept privat sub controlul autorităţilor publice.  fie rămânând minoritare în capitalul întreprinderii. 20 . direct sau indirect.  Concepţia liberală care pune în evidenţă necesitatea delegării activităţilor publice şi limitarea rolului statului privind controlul şi reglarea unor activităţi . sunt evidenţiate patru concepţii: concepţia birocratică tradiţională. cu puterea publică. pentru a răspunde direct nevoilor sociale ale populaţiei. independent sau împreună. astfel încât o delimitare clară nu se poate opera. structurarea. existând foarte multe interacţiuni între cele două sectoare. îmbunătăţindu-le. concepţia juridică şi concepţia modernistă.  Concepţia modernistă pune accentul pe interes şi pe principiile existente. economiei în două sectoare exclusive poate fi artificială. Potrivit literaturii de specialitate. Această concepţie foloseşte fundamentul valorilor „serviciului public“ şi apără garanţiile funcţionarilor. colectivităţile sau instituţiile publice sunt proprietare. Ce cuprinde sectorul public? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… . sectorul public cuprinde:  statul şi colectivităţile locale care sunt structuri ale dreptului public. cu o parte de capital a cărei importanţă:  fie excede o jumătate din capitalul întreprinderii.

din perioada interbelică. cât şi în sens funcţional. În acelaşi context. în vederea satisfacerii unui interes general. Sa ne reamintim… În literatura de specialitate din România.2. funcţia publică este definită ca acea grupare de atribuţii. instituţii publice sau regii autonome. de către persoane legal învestite. de activitate desfăşurată de acest organism. din perioada interbelică. cultură. în mod temporar. de organism social. funcţia publică a fost definită ca reprezentând „complexul de puteri şi competenţe.3. puteri.Funcţia publică Termenul „funcţie publică” are mai multe accepţiuni. uneia ori mai multor persoane fizice. uneia ori mai multor persoane fizice. în cadrul unui serviciu public înfiinţat în scopul satisfacerii în mod continuu şi permanent. în vederea satisfacerii unui interes general. a intereselor generale ale societăţii. Termenul de serviciu public este utilizat atât în sens organizatoric. Sa ne reamintim… Sectorul public reprezintă mai degrabă rezultatul deciziei publice.” 2. funcţia publică a fost definită ca reprezentând „complexul de puteri şi competenţe. care poartă denumirea de servicii publice. funcţia publică a mai fost definită şi drept complexul drepturilor şi al obligaţiilor de interes general stabilite potrivit legii în scopul realizării competenţei unei autorităţi publice.” Într-o altă abordare. scop în care a fost creată funcţiunea. 2. politice decât al proceselor de piaţă. neexistând o definiţie legală riguroasă a acestei noţiuni. de către funcţionarii publici numiţi 00:30 sau aleşi în aceste funcţii.Serviciu public Pentru satisfacerea cerinţelor membrilor unei colectivităţi umane (hrană. în mod temporar. stabilite conform legii. sănătate). conferite de lege. competenţe. sunt înfiinţate anumite organisme sociale. conferite de lege. În literatura de specialitate din România. transport. scop în care a fost creată funcţiunea. locuinţă. 21 .

subliniind ideea de serviciu ca activitate şi organism. o activitate reprezintă un serviciu public dacă este supusă regimului juridic de serviciu public. 22 . sau ca “un organism administrativ. asigurată de către o persoană publică prin proceduri derogatorii de la dreptul comun. . al judeţului sau al comunei. cu o competenţă şi puteri determinate. În literatura de specialitate interbelică din România. creat de puterea publică în numele interesului general. conduce la definiţia organică a serviciului public – ansamblu de agenţi şi mijloace pe care o persoană publică le foloseşte pentru un scop bine definit. . judeţului sau comunei sunt satisfăcute din bugetele acestor instituţii. aceste teorii se înscriu în linia formulată de şcoala clasică franceză.nevoile publice ale statului. elementul material – în sens material sau funcţional. elementul juridic – serviciul public presupune un anumit regim juridic. . În opinia acestui ultim autor. Altfel spus.gestiunea financiară a acestor servicii publice e supusă legii contabilităţii generale a statului.actele juridice îndeplinite de agenţii serviciului sunt acte administrative. serviciul public apare ca o activitate de interes general. jurisprudenţa a fost cea care a conturat elementele specifice unui serviciu public: . încât trebuie să funcţioneze în mod regulat şi continuu”. fie că este al statului. orice serviciu public. are următoarele trăsături: . serviciul public reprezintă o activitate de interes general asigurată de administraţia publică. . un ansamblu de procedee derogatorii de la dreptul comun. Enumerati elementele specifice ale unui serviciu public: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… . creat de stat judeţ sau comună. Dacă Tribunalul de conflicte şi Consiliul de Stat au avut un rol major în definirea serviciului public. Grupând cele trei elemente. căreia iniţiativa privată nu ar putea sa-i dea decât o satisfacţie incompletă şi intermitentă. Aşadar. pus la dispoziţia publicului pentru a satisface în mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general. elementul organic. termenul de serviciu public a fost definit în mai multe moduri ca “activitate a autorităţilor publice pentru satisfacerea unor nevoi de interes general care este atât de importantă. cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administraţiei publice care l-a creat.

. tehnice. pentru lucrările pe care le face. încercarea de a identifica o definiţie actuală devine din ce în ce mai complicată. În cazul acestor ipoteze.specialitatea serviciului public. ceea ce se traduce prin faptul că serviciul public nu mai este sinonim cu 00:60 câmpul de aplicare a dreptului administrativ.serviciul. adică au un singur şef pentru activitatea serviciului. sunt extrem de variate. în acelaşi timp cu încredinţarea unor activităţi organismelor private. de pildă o construcţie. Când se afirmă că o activitate 23 . Acest fenomen a apărut datorită dezvoltării serviciului public supus regulilor din dreptul privat. .un serviciu public trebuie să aibă o funcţionare regulată şi continuă. această lucrare este supusă condiţiilor generale de întreprindere şi lucrări publice. poate recurge la expropriere pentru cauză de utilitate publică. Această disociere a condus la ceea ce teoreticienii denumesc “criza serviciului public”. În faţa unor astfel de transformări ale conţinutului serviciului public. prin acceptarea prestării acestora de către agenţi privaţi care dispun de prerogative de putere publică. . comerciale. atât timp cât el există. financiare etc. Anumite nevoi de intres general sunt bine satisfăcute pentru că o autoritate publică decide să fie satisfăcute. sub controlul administraţiei.când un serviciu public face o lucrare. dar încredinţează acest lucru unei persoane private. astfel că au apărut mutaţii majore în furnizarea serviciilor. Existenţa simultană a celor trei elemente specifice serviciului public. Atunci când anumiţi agenţi publici gestionează o activitate industrială şi comercială identică unui serviciu privat. Astăzi. o şosea. se apreciază că activităţile serviciului public sunt supuse regulilor dreptului privat. precizate de către jurisprudenţa franceză. Diferenţierea apare frecvent şi între primele două elemente şi cel de al treilea. corespunzând fiecare unei ramuri de activitate: operaţiuni administrative. chiar încredinţată particularilor. aspect care nu corespundea în totalitate cu dinamica socială şi cu creşterea solicitărilor de servicii. fiecare serviciu public fiind creat pentru satisfacerea unui anumit sau unor anumite interese de ordin general. . pentru că orice activitate de interes general. . în contextul unei lipse de flexibilitate a structurilor publice la aceste cerinţe. formele prin care se realizează concret voinţa autorităţii publice de a asigura un serviciu public. .în general. se observă ca serviciile publice erau înfiinţate şi furnizate doar de către agenţi publici.agenţii sau funcţionarii serviciului sunt supuşi ierarhiei administrative. apare o disociere între elementul material şi cel organic. Aşadar. reprezintă un fapt izolat. odată cu dezvoltarea de către administraţie a unor activităţi considerante ca relevante pentru iniţiativa privată. un serviciu public are mai multe subdiviziuni. “este din ce în ce mai dificil să spunem unde începe şi unde se opreşte noţiunea de serviciu public. poate fi un serviciu public când administraţia exercită un control”.

şi anume satisfacerea unui interes general şi autorizarea serviciului de către o autoritate publică ce îl pune în aplicare direct sau indirect. este necesar să se urmărească următoarele aspecte: . Dacă este vorba de o legătură directă. este suficientă o majoritate pentru a stabili dacă o activitate reprezintă un serviciu public. în paralel cu evoluţii complexe 24 . fără însă a clarifica dacă acestea trebuie îndeplinite simultan. prin care o persoană publică îşi asumă satisfacerea unei nevoi de interes general”. este vorba de o formă de acţiune administrativă prin care o entitate publică îşi asumă satisfacerea unei nevoi de interes general. fie la nivelul capitalului. fie prin intermediul unui contract prin care i-a fost încredinţată activitatea. reprezintă un serviciu public. .dacă există prerogative de putere publică. se pot stabili câteva criterii care permit identificarea serviciilor publice industriale şi comerciale prin prisma autorizării lor de către o persoană publică şi a interesului general.administraţia dispune de o putere de tutelă care se exercită prin numirea membrilor în consiliul de administraţie. Aşadar. Nu este necesar ca toţi aceştii indicatori să fie favorabili. Astfel. sau unele pot lipsi: .dacă a fost creat de o persoană publică. pentru a fi considerat public.dacă activitatea este de interes general. Totuşi. trebuie identificată 01:15 o legătură cu o persoană publică. . În cazul unei legături indirecte şi al activităţii realizate de către un agent privat. Decizia din 1963 a Consiliului de Stat francez. serviciul public poate fi definit de o manieră foarte simplă ca fiind “forma acţiunii administrative. Sieur Narcy. orice serviciu. . Dincolo de toate aceste aspecte. .administraţia deţine un drept de supraveghere asupra modalităţilor de îndeplinire a acestei misiuni de interes general. În acest caz. a precizat patru caracterisitici ale serviciului public.dacă există un control din partea administraţiei.organismul însărcinat cu gestiunea serviciului public este investit cu prerogative de putere publică. în contextul actual.în ce măsură conducătorii săi sunt desemnaţi sau agreaţi de către autoritatea publică. . .un serviciu public îndeplineşte o misiune de interes general. toate activităţile persoanelor publice sunt susceptibile a fi considerate servicii publice. ce îşi asumă responsabilitatea pentru acesta în faţa opiniei publice. Aşadar. . serviciul este asigurat chiar de către persoana publică. se pot analiza puţine elemente în comparaţie cu doctrina clasică. este de remarcat că asistăm la o reducere a numărului de elemente care definesc serviciul public. trebuie să fie legat direct sau printr-o formă de control de o persoană publică. pentru a identifica un serviciu public. În acest context.

ale acestora, influenţate de progresul tehnic, utilizatorii, necesitatea de a proteja
mediul sau asigurarea unor standarde de calitate.
În acest context, sensul noţiunii de serviciu public s-a îmbogăţit cu noi
valenţe, vorbindu-se de serviciu de interes general, serviciu de interes economic
general sau serviciu universal.
Aceste influenţe ca şi diluţia dintre public şi privat fac din ce în ce mai dificilă
delimitarea strictă a serviciilor publice.
Accepţiunea clasică a serviciului public s-a îmbunătăţit cu noi puncte de
vedere - economice, sociologice, ecologice, tehnologice sau manageriale. Înglobând
aceste puncte de vedere, putem defini serviciul public ca fiind activitatea realizată de
către o colectivitate (locală, regională, naţională sau europeană, prin puterea de care
aceasta dispune) sau încredinţată de aceasta unui terţ, prin care contribuie la
realizarea sau la punerea în valoare a unui bun public sau furnizarea unui serviciu
necesar tuturor (existent sau nou), care nu poate fi realizat sau prestat doar prin
regulile pieţei. Această necesitate poate decurge dintr-un interes strategic comun sau
din necesitatea de solidaritate şi echitate. Activităţile specifice serviciului public
contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităţii şi presupun înglobarea noilor
01:30 tehnologii şi a proceselor manageriale pentru creşterea performanţelor. Finanţarea
serviciilor publice se realizează din surse bugetare, extrabugetare, combinaţii ale
acestora sau se autofinanţează.

Sa ne reamintim…

Orice serviciu, pentru a fi considerat public, trebuie să fie legat direct sau printr-o formă
de control de o persoană publică, ce îşi asumă responsabilitatea pentru acesta în faţa opiniei
publice.

2.4.Organizaţia publică
O organizaţie poate fi un ansamblu organizat (Bartoli, 1997) sau invenţii
sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup (G. Johns, 1998).
Componentele organizaţiei publice sunt:
 scopul (misiunea, politici şi strategii ale organizaţiei),
 oamenii (cunoştinţe, capacităţi, competenţe),
 tehnologia (procesarea informaţiilor, echipamente birou),
 structura (corporatistă, operaţiunile, rolurile),
 cultura (valorile organizaţiei, stilul de conducere),
 mediul extern (factori sociali, politici, tehnologici, economici, juridici
etc.).
Orice organizaţie poate fi văzută ca un sistem de management, sistem ce
cuprinde ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informaţional,
25

motivaţional din cadrul unei organizaţii, prin intermediul căruia se exercită
ansamblul proceselor şi relaţiilor de management în vederea obţinerii eficienţei şi
eficacităţii.
Acest sistem cuprinde o serie de subsisteme:
 Subsistemul organizatoric,
 Subsistemul informaţional,
 Subsistemul metode şi tehnici de management,
 Subsistemul decizional.
Subsistemul organizatoric reprezintă ansamblul elementelor de natură
organizatorică ce asigură cadrul, combinarea, divizarea şi funcţionalitatea proceselor
de muncă în vederea atingerii obiectivelor previzionate. Acest subsistem are în
vedere atât organizarea formală cât şi cea informală. Componenta esenţială a acestui
subsistem este reprezentată de structura organizaţională „ansamblul persoanelor,
al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea, astfel constituite şi
reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obţinerii
performanţelor dorite“.
Subsistemul informaţional cuprinde totalitatea datelor, informaţiilor,
circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de
tratare a informaţiilor existente într-o organizaţie care au drept scop asigurarea
suportului informaţional pentru previzionarea şi atingerea obiectivelor.
Subsistemul metode şi tehnici de management cuprinde ansamlul
metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate în managementul organizaţiei.
Subsistemul decizional cuprinde ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în
cadrul organizaţiei. Acesta este considerat un adevărat sistem de comandă prin
intermediul căruia se exercită toate funcţiile procesului de conducere, şi anume
previziune, organizare, coordonare, antrenare-declanşare a acţiunii, control reglare.
Subsistemul decizional reprezintă componenta cea mai activă a sistemului de
management, direcţionând dezvoltarea de ansamblua organizaţiei şi a componentelor
acesteia şi declanşând acţiunile personalului din cadrul organizaţiei.
Adesea, acest subsistem este comparat cu sistemul nervos, neuronul, celula de
bază a acestuia fiind reprezentată de decizie.

REZUMAT

Prin convenţie, economia este împărţită în sector privat şi sector public. Se consideră că
sectorul public „furnizează serviciile (şi în unele cazuri şi bunurile) a căror extindere şi varietate
sunt determinate nu prin exprimarea directă a dorinţelor consumatorilor, ci prin decizia
organismelor guvernamentale, adică, într-o democraţie, prin reprezentanţii cetăţenilor“. Sectorul
public reprezintă mai degrabă rezultatul deciziei publice, politice decât al proceselor de piaţă.

26

Test de autoevaluare a cunoştinţelor
(timp necesar: 40 min.)

1. În cazul funcţiei publice, scopul Deontologiei este reprezentat de

realizarea....

a) obligaţiilor şi comportamentului celor care practică o anumită profesie

b) eficienţei serviciului public şi satisfacerea nevoilor cetăţeanului

c) conceptului filosofic al datoriilor

d) eticii aplicate sau aplicabile

2. Deontologia este o ştiinţă...

a) a obligaţiilor şi comportamentului celor care practică o anumită

profesie

b) a eficienţei serviciului public şi satisfacerii nevoilor cetăţeanului

c) a fundamentului filosofic al datoriilor

d) aplicată sau aplicabilă.

3. Termenul "deontologie" provine din grecescul

a) “deon” , “logos”

b) “eon” ,” logos”

c) “logos”

d)”deon”

4. Deontologia poate fi definită ca fiind ansamblul normelor ... care

conturează un comportament profesional sau privat

a) moral, fie scrise, fie nescrise

b)etico-juridice

c) juridice

d) etice

5. Persoana care ocupă o funcţie publică are pe lângă obligaţiile de
27

dintre ei şi public 8.. fie nescrise d) etico-juridic 6.... raporturile dintre aceştia şi clienţii lor.. a) o îmbinare a dreptului cu morala b) o încrucişare a dreptului cu morala c) o serie de legi d) o serie de norme juridice 28 . raporturile dintre aceştia.... Deontologia funcţiei publice reprezintă un ansamblu de norme juridice şi morale.. conduita celor care o exercită. Deontologia. prin specificul obiectului său de cercetare. a) normele juridice şi morale b) legi c) ştiinţele juridice (dreptul) şi etică d) conduita celor care o exercită 9.. a) interesului general b) omului c) jurnaliştilor d) normelor consacrate juridiceşte 7. Deontologia poate fi considerată o punte între.. a) se află la la graniţa dintre drept şi morală b) studiază norme consacrate juridiceşte c) studiază normele juridice şi morale d) reprezintă ansamblul de reguli care reglementează o profesiune.consilier juridic o serie de obligaţii cu caracter... deci. fie scrise.. Datoria primordială a funcţionarului public este servirea. a) etic b) juridic c) moral.

Larry. 2004. A. Anca. • Gerston. Managementul schimbărilor. V. Collins E. Variante de soluţionare. Carl.. Larry. Bucureşti: Ed. M. Cerkez. • Crăciun. David. Elena. 1995. Iorga.5.Polirom. Politici publice şi administraţie publică.. 2001. • Miroiu. B. Introducere în analiza politicilor publice. Scopul deontologiei este circumstanţiat serviciului public. 2008. Politics and Methods. Harold. Theories of the policy process. a) practic b) nuanţat c) juridice d) cronologic Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. Anca şi Negoiţă. Ramesh. Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice. Claudiu. Bondar.4. A BIBLIOGRAFIE Androniceanu. • Sabatier..10. • Lasswell. B .. • Secretariatul General al Guvernului..pdf - document elaborat în cadrul Programului Young Professional Scheme. Prentice Hall. Managementul politicilor publice. Policy Cycles and Policy Subsystems. Dragoş. A. Public policy making: process and principles. 10. NJ. Oxford University Press. 2.mie. (second edition). • Ghinea. Bucureşti. • Ghinea. Editura Polirom. 3. A. 1993. Teorii. http://www. Theory. A. Paul. N. Center for Civic Education. C.6.Paul. Basic Methods of Policy Analysis and Planning (2nd ed..8. • Howlett..ro/_documente/politici_publice/informatii_utile/identificare_variante. Public policymaking in a democratic society. 2009. 1999. A Guide to Civic Engagement. Studying Public Policy.). Handbook of Public Policy Analysis. Sawicki. 2007. Iaşi. Editura Polirom. 29 . Note de curs – Elaborarea politicilor publice. 2007. CRC Press. M. S. 1999.. Unitatea de Politici Publice.7. • Patton. 2002. A. Boulder. Transformări şi perspective.9. având un caracter nu numai teoretic ci şi unul. N. D. Economică. 2008. Editura Paideia. metode şi practice. CO. A. • Gerston. C. Evaluarea programelor şi politicilor publice. Adrian. Florin (coordonator). D. M.

decizia este “încheierea normală a deliberării într-un act voluntar” sau “o linie de acţiune conştient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi. înţelegând prin “proces” atât analiza activităţii anterioare. caracteristici. cât şi examinarea posibilităţilor de ameliorare concretă a activităţii. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice. cât şi examinarea posibilităţilor de ameliorare concretă a activităţii. înţelegând prin “proces” atât analiza activităţii anterioare.promovarea unui sistem de valori culturale. în sensul cel mai general. Obiectivele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unitati. numeroşi teoreticieni. specialişti în problemele managementului.morale si civice. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.valorificarea optima si creativa a propriului potential. UNITATEA DE INVATARE III Decizia – noţiune. numeroşi teoreticieni. tipologie INTRODUCERE Înţelegând că orice ciclu de conducere începe cu stabilirea unui anumit scop. Astfel. 3. consideră că prima 30 .implicarea in dezvoltarea institutionala. De altfel.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. prin elaborarea deciziei. în scopul de a ajunge la un anumit rezultat”. putem consdera conducerea înseamnă întotdeauna un “proces” de luare de decizii. consideră că prima funcţie a conducerii este funcţia de elaborare şi luare a deciziei. prin elaborarea deciziei. De altfel. Decizia-noţiune Înţelegând că orice ciclu de conducere începe cu stabilirea unui anumit scop. specialişti în problemele managementului. putem consdera conducerea înseamnă întotdeauna un “proces” de luare de decizii.1.

Astfel. administrativă. legile elaborate de parlament. în sensul cel mai general. în această categorie se includ regulile constituţionale. din mai multe alternative disponibile. deciziile privind relaţiile dintre state pe plan extern etc. politicile publice. în abordarea unei probleme de interes public. juridică etc. Profesorul Antonie Iorgovan defineşte decizia administrativă ca fiind categoria deciziei speciale prin care se determină soluţiile juridice şi nejuridice ale 31 . funcţie a conducerii este funcţia de elaborare şi luare a deciziei. Datorită interacţiunii acestor constrângeri. pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare şi a consecinţelor atingerii acestuia. iar altele obiective. ca în cazul deciziilor tehnice. unele politice. Management înseamnă decizie. cei implicaţi trebuie să ţină seama şi de anumite constrângeri. Rezultatul final va fi o soluţie care îmbină raţionalitatea de ordin tehnic cu realizabilitatea politică. act voluntar al actorilor de conducere prin care se stabileşte un obiectiv. se stabilesc anumite direcţii de acţiune şi modalităţile de realizare a acestuia. acceptând astfel să dăm un sens mai larg cuvântului a decide: A decide înseamnă a identifica şi a rezolva problemele pe care le întâlneşte orice organizaţie. Definiti decizia manageriala: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. Decizia administrativă este componenta activităţii oamenilor care desfăşoară activităţi în cadrul sistemului administraţiei publice. Decizia reprezintă un atribut esenţial al procesului de conducere. fiind o componentă a sistemului social global. În procesul deciziei politice. social-economice (raportul cost / beneficiu). astfel că poate îmbrăca diverse forme: 00:15 managerială. pe lângă afirmarea voinţei politice. ultimul criteriu îndeplinind un rol decisiv. politică. Cele mai multe decizii administrative au drept scop crearea cadrului de aplicare a deciziilor puterii politice sau aplicarea directă a acestora. decizia este “încheierea normală a deliberării într-un act voluntar” sau “o linie de acţiune conştient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi. Definim decizia managerială drept esenţa activităţii de conducere. decizia politică reprezintă adesea un compromis şi nicidecum o soluţie optimă. care constituie elementul central al activităţii desfăşurate de organele administraţiei publice în realizarea sarcinilor de conducere şi organizare. economică. de ordin constituţional.. în scopul de a ajunge la un anumit rezultat”. De aceea putem spune că decizia administrativă este o specie a deciziei umane. Decizia politică reprezintă actul de opţiune şi de voinţă politică pentru un anumit mod de acţiune.

.2. în vederea atingerii unui anumit scop. prin conţinut. 3. concrete. Astfel. de pregătire şi luare a deciziei.autorul deciziei trebuie să se găsească în faţa mai multor comportamente posibile. unele politice.alegerea sau manifestarea de voinţă trebuie să vizeze unul sau mai multe obiective. de înţelegere).  unul sau mai mulţi decidenţi. într-un sector concret de acţiune colectivă”. Din observaţiile de mai sus. Deosebita însemnătate a deciziei administrative ca instrument de conducere a procesului de exercitare a puterii executive rezidă şi din faptul că. Având în vedere că 32 . efectele. putem desprinde următoarele: .  manifestarea voinţei (opţiunea).organelor administraţiei publice pentru transpunerea în practică a valorilor exprimate în normele politice şi actele organelor puterii de stat. . ci şi practică. întreaga muncă de stabilire a problemei.Caracteristici ale deciziei Din definiţiile de mai sus a reieşit că decizia este un proces raţional de alegere a unei direcţii de acţiune dintr-un număr de posibilităţi. ierarhizate.întrunind toate elementele şi cerinţele la care ne-am referit – presupune unle elemente particulare care derivă din misiunea acesteia în societatea contemporană.  obiective (precise. deoarece decizia nu este doar o noţiune teoretică. Sa ne reamintim… În procesul deciziei politice. iar altele obiective. Fără această finaliate. cei implicaţi trebuie să ţină seama şi de anumite constrângeri. se poate afirma că decizia presupune:  bază de informaţii ample şi certe (sigure).  alternative decizionale.alegerea trebuie să fie conştient deliberată (deci procesul de gândire).manifestarea de voinţă trebuie să se vizeze finalităţile. prin ea “se pun în mişcare colective de oameni cu indicaţia să procedeze într-un anumit fel. pe lângă afirmarea voinţei politice. El trebuie să renunţe la toate posibilităţile în favoarea uneia pe care o consideră ca fiind cea mai bună.  un proces raţional (de gândire. de ordin constituţional. măsurabile). Decizia administrativă – o categorie a deciziei manageriale . este lipsită de valoare. social-economice (raportul cost / beneficiu). . ea determină acţiunea.

conform căreia puterea executivă.Alte decizii administrative privesc activitatea organelor administraţiei în raport cu subiecte de drept exterioare acestora. rezultă că şi esenţa deciziei administrative a autorităţilor administraţiei publice o constituie voinţa naţiunii. Pornind de la ideea că esenţa activităţii autorităţilor administraţiei publice constă în activitatea de executare şi organizare a executării în concret a deciziilor politice cuprinse în normele juridice adoptate de puterea legiuitoare. decizia administrativă nu poate interveni. de realismul soluţiei adoptate. Decizia administrativă poate fi definită ca o manifestare de voinţă a unui organ al administraţiei publice.Dacă lipseşte chiar şi numai una din aceste condiţii. are misiunea de a implementa decizia politică. pe persoane etc. ceea ce face ca.activitatea ce se desfăşoară de către autorităţile administraţiei publice vizează organizarea executării sau executarea directă a deciziilor politice cuprinse în normele de drept adoptate de puterea legislativă. Această voinţă este realizată bineînţeles atât prin executarea deciziilor adoptate de autorităţile publice chemate să exercite puterea legislativă. fenomen ce rezultă din distribuirea competenţelor în statul de drept. relaţiile organelor administraţiei cu factori din mediul social în care sunt integrate. opţiunea oprindu-se asupra celei mai eficiente şi mai adecvate situaţiei de fapt. deciziile administraţiei publice sunt adoptate cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale şi după o analiză realistă. la organizarea interioară a acestora. scopul pentru care a fost adoptată decizia respectivă nu se va mai putea înfăptui sau se va înfăptui. prin administraţia publică. ele referindu-se. conştientă şi responsabilă a diferitelor propuneri. dar niciodată independenţă. dar în mod parţial. în mod firesc. exprimată în diversele decizii politice cuprinse în actele normative adoptate de puterea legislativă. Când există puterea de apreciere între diverse conduite. limitat. de îndeplinirea la timp a acţiunii ce trebuie întreprinsă pe baza soluţiei la care s-a ajuns. Atunci când adininistraţia publică nu are un drept de apreciere. în procesele de execuţie. constând într-o opţiune ce vizează atingerea unui obiectiv. şi decizia administrativă să poată reflecta o oarecare autonomie. în general. emise în scopul realizării celor dintâi. la repartizarea de atribuţii şi sarcini de serviciu pe compartimente. se poate spune că decizia administrativă este cea luată de regulă de autorităţile publice cuprinse în sistemul autorităţilor administraţiei publice în vederea aplicării sau creării cadrului de aplicare pentru deciziile politice materializate în acte normative. opţiuni. conţinutul deciziilor administrative reflectă voinţa puterii legislative. 33 . legea prescriind în mod obligatoriu cum trebuie să se acţioneze. precum şi de oportunitatea acţiunii. Eficienţa şi valoarea socială a unei decizii administrative depind de modul cum este înţeleasă problema ce trebuie rezolvată. precum şi a deciziilor autorităţilor publice chemate să exercite puterea executivă. Deciziile administrative pot să privească probleme de natură internă aie organelor administraţiei publice. În acest sens.

în sensul că la bază acesteia trebuie să fie o serie de informaţii studiate şi este necesară luarea în considerare a intereselor generale ale societăţii pe care administraţia publică trebuie să le îndeplinească. particulare. De asemenea. Din cele prezentate anterior putem aprecia că orice decizie administrativă trebuie să îndeplinească anumite cerinţe : 1. element ce presupune adoptarea deciziei cu o prealabilă evaluare a situaţiei de fapt şi o cunoaştere exactă a problemei a cărei rezolvare este vizată de decizie. credem că organele superioare nu ar trebui să intervină decât numai în măsura în care deciziile organelor inferioare ar veni în contradicţie cu dispoziţiile exprese ale deciziilor organelor superioare. În această situaţie. 2. Sa ne reamintim… Decizia administrativă este componenta activităţii oamenilor care desfăşoară activităţi în cadrul sistemului administraţiei publice. Deciziile administrative pot să se refere la situaţii cu caracter de generalitate. adică adoptată pe baza şi în vederea executării legii. 34 . local. care constituie elementul central al activităţii desfăşurate de organele administraţiei publice în realizarea sarcinilor de conducere şi organizare. fiind vorba de decizii cu caracter normativ. Să fie fundamentată ştiinţific. a particularităţilor şi a diferiţilor factori care pot interveni în procesul de adoptare şi aplicare a deciziei. O decizie administrativă trebuie adoptată de cel sau cei care au abilitarea legală în acest sens. care vor trebui să le execute întocmai. Să fie fundamentată din punct de vedere legislativ. spre a se evita apariţia unor rezolvări neadecvate a problemelor care prezintă interes pentru colectivităţile locale. este necesară evaluarea cât mai exactă a contextului naţional. deciziile organelor superioare sunt obligatorii pentru organele inferioare. 3. De aceea putem spune că decizia administrativă este o specie a deciziei umane. Alte decizii administrative pot să privească situaţii concrete. excepţia de la această regulă fiind reprezentată de funcţionarul de fapt. Acestea sunt emise tocmai pentru aplicarea la cazurilor concrete a deciziilor normative şi se aduc la cunoştinţa celor interesaţi prin comunicare directă. Acestea se materializează în acte administrative cu caracter normativ şi se aduc la cunoştinţa celor interesaţi prin publicare. Datorită ierarhizării organelor administraţei publice. Cele mai multe decizii administrative au drept scop crearea cadrului de aplicare a deciziilor puterii politice sau aplicarea directă a acestora. fiind vorba de decizii cu caracter individual. Sa aibă caracter realist. regional.

Din punctul de vedere al obiectului lor : 35 . decizii normative generale. indivizi. Oportunitatea deciziilor administrative se apreciază aşadar. executarea lor făcându-se cu cele mai potrivite mijloace şi cu cele mai reduse cheltuieli. …………………………………………………………………………. adică să fie adoptate în cel mai adecvat moment. deci să apară necesitatea retragerii acesteia. care se referă la organizarea. Pentru ca deciziile să poată fi adoptate în perioada optimă de timp. din punct de vedere al eficacităţii. să înceteze de a mai fi oportună. a mutaţiilor care pot interveni în timp în sistemul nevoilor sociale dar şi în mediul internaţional. deciziile administrative trebuie să fie şi oportune. . De pildă. o decizie administrativă poate fi legală. în funcţie de condiţiile concrete de timp şi de loc. 4. Să fie oportună În afară de a fi legale. Să fie finalizată Odată adoptată. decizia trebuie executată şi evaluate consecinţele executării. deciziile individuale . obiective. decizii parţiale sau particulare.3. Sa fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior. 3. Să intervină în timp util.. După natura / importanţa situaţiei reglementate: . este necesară o previzionare a schimbărilor sociale. dar obţinându-se rezultate maxime. prin schimbarea împrejurărilor se poate ca o decizie administrativă legală.Categorii de decizii administrative Deciziile administrative cunosc o clasificare complexă. Este vorba de luarea în considerare de către decidenţi a conţinutului deciziilor deja adoptate pentru a nu interveni suprapuneri sau contradicţii. în cazul deciziilor administrative. reglarea şi conducerea relaţiilor sociale în ansamblu. în cele mai multe cazuri există termene legale în care trebuie să intervină.care privesc situaţii concrete. dar să nu fie oportună. 5. 7. Astfel. după cum urmează.. Care sunt cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca decizia administrativa? ………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………. care se referă la componente ale ansamblului. Nu trebuie însă confundată oportunitatea deciziilor administrative cu legalitatea acestora. 6. . după diferite criterii.

decizii integrate. 36 . fundamentate pe baza a cel puţin două criterii. pregătirea profesională şi experienţa celui care decide şi sunt justificate în cazurile de urgenţă ca singura procedură operativă şi . . . În funcţie de numărul de persoane decidente: . inspiraţia de moment. . decizii independente care se iau din iniţiativa factorului de conducere respectiv. În funcţie de numărul de criterii decizionale pe baza cărora se fundamentează deciziile. etc. După măsura cunoaşterii probabilităţii efectelor: .. -Decizii pe termen mediu -Decizii curente După modul de abordare / operativitatea cu care sunt luate: . decizii unicriteriale.decizii aleatorii.decizii individuale / unipersonale După amploarea autorităţii decizionale a agentului: . a căror definitivare şi aplicare este condiţionată de avizul sau aprobarea organelor ierarhic superioare. fără a fi necesare aprobarea sau avizul organelor ierarhic superioare. distingem: . decizii multicriteriale. organizarea administraţiei.Decizii administrative pe termen nelimitat. După orizontul de timp la care se referă : . care la rândul lor pot fi: . In funcţie de gradul de programare a deciziilor ( măsura în care luarea acestora se face pe baza unor procedee prestabilite) distingem: a) decizii unice b) decizii repetitive. decizii în condiţii de risc (fiecare acţiune conduce la un rezultat dintr-un ansamblu de rezultate posibile.decizii periodice şi . decizii în condiţii de incertitudine (fiecare acţiune este de natură să producă un ansamblu de rezultate posibile. fundamentate pe baza unui singur criteriu. fapt pentru care se instituţionalizează în regulamente.00:60 a) decizii referitoare la activitatea internă. funcţionarea şi sarcinile de îndeplinit ale administraţiei. probabilitatea fiecărui rezultat fiind cunoscută). decizii spontane . decizii în condiţii de certitudine (când fiecare acţiune conduce în mod invariabil la un anumit rezultat specific). b) decizii privind activitatea exterioară.decizii colective / de grup şi . -Decizii pe termen lung. standarde. . instrucţiuni. probabilitatea fiecărui rezultat nefiind cunoscută).bate pe intuiţie. luate pe baza experienţei dobândite şi care se înscriu într-o curbă de frecvenţă constantă. decizii programate.

mai multe persoane care decid.celelalte decizii care nu sunt luate de cei de la bază sau de cei din vârf vor fi numite decizii de mijloc (medii) sau tactice. 01:30 REZUMAT Profesorul Antonie Iorgovan defineşte decizia administrativă ca fiind categoria deciziei speciale prin care se determină soluţiile juridice şi nejuridice ale organelor administraţiei publice pentru transpunerea în practică a valorilor exprimate în normele politice şi actele organelor puterii de stat. ea determină acţiunea. luate de una sau. decizii strategice Sensul creşterii decizii importanţei tactice deciziei decizii operaţionale După nivelul eşalonului conducerii. chiar în anumite cazuri de management. sunt aşezate în vârful piramidei. unde sunt selecţionate obiectivele formale. înţelegând prin management acţiunea de a administra un bun  Nivelul 3 – deciziile. oricare ar fi ele. modelul celor trei niveluri:  nivelul decizional al planificării strategice. După orizontul şi implicaţiile măsurilor preconizate a fi realizate. oricare ar fi ele. prin 37 . prin care se ajunge efectiv şi eficace la obligaţiile anterior stabilite. pe acestea le vom numi decizii mari sau strategice. modelul piramidal tradiţional:  Nivelul 1 – deciziile.  nivelul decizional de execuţie sau de operare. sau. prin conţinut. sunt luate de indivizi de la bază şi le vom numi decizii mici sau operaţionale.  Nivelul 2 . Deosebita însemnătate a deciziei administrative ca instrument de conducere a procesului de exercitare a puterii executive rezidă şi din faptul că.  nivelul intermediar este nivelul de decizie care nu aparţine celor două categorii anterioare.

continuu b.) 1. de sinteză d. Este vorba despre principiul: a. Fişa postului b. Care dintre următoarele documente este reprezentarea grafică a structurii organizatorice? a.ea “se pun în mişcare colective de oameni cu indicaţia să procedeze într-un anumit fel. într-un sector concret de acţiune colectivă”. managementul public are un caracter: a. stimularea bănească b. politic c. conducerii autonome c. coercitiv d. flexibilităţii 3. preventiv 5. Care dintre următorii factori nu au un caracter motivator: a. care sunt adaptate şi folosite cu succes de funcţionarii publici. Managementul public preia din alte domenii concepte. metode. conducerii unitare b. ameninţarea cu concedierea d. teorii. corectiv c. restructurării d. participarea la conducere c. aprecierea obiectivă a performanţelor realizate 4. integrator b. Organigrama 38 . complex 2. Astfel. Unul dintre principiile managementul public are în vedere adaptarea rapidă a administraţiei la schimbările permanente din viaţa socială. Procesul de control-evaluare nu trebuie să fie: a. Test de autoevaluare a cunoştinţelor (timp necesar: 40 min.

Determinarea necesarului de personal se face: a. numiţi şi/sau aleşi b. ales sau permanent d. Contribuie la definirea completă a posturilor: a. repartizarea lor pe compartimente d. Regulamentul de organizare şi funcţionare d. stocate d. după ce s-a încheiat primul an din existenţa firmei c. ce revin unor funcţionari permanenţi. Este raţională proiectarea posturilor şi funcţiilor dacă acestea sunt: a. Descrierea funcţiei 6. numărarea lor b. clasificarea lor c. determină doar pentru cei cu studii medii c. blocate Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă: 39 . înainte de calcularea cheltuielilor salariale d. competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade de timp. Funcţia reprezintă: a. factorul de generalizare a unor posturi. raportează la obiectul de activitate d. analiza lor 10. c. Necesarul de personal se: a. înainte de a se decide forma de organizare a societăţii comerciale b. ansamblul obiectivelor. după stabilirea numărului de posturi şi de funcţii 8. sarcinilor. ansamblul de persoane care desfăşoară activităţi relativ omogene. evaluate b. specializate pentru un anumit tip de activitate c. corelează cu dinamica firmei 9. inventariate c. calculează în afara structurii organizaţionale b. numărul persoanelor conduse nemijlocit de un conducător. asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii 7.

• Gerston. 2007. Harold. M. • Miroiu. Basic Methods of Policy Analysis and Planning (2nd ed. Center for Civic Education. • Sabatier. D. Boulder. • Ghinea. B. S. • Crăciun. Managementul schimbărilor. Larry.. Larry. Introducere în analiza politicilor publice. A BIBLIOGRAFIE Androniceanu. C. A. Editura Polirom. Public policymaking in a democratic society. M. 7.1.3. Elena. Public policy making: process and principles. 2008. Unitatea de Politici Publice. Collins E. • Patton. Cerkez. • Howlett. Managementul politicilor publice. Anca şi Negoiţă.. Transformări şi perspective. 2008. CRC Press. Anca.. Florin (coordonator). metode şi practice. A Guide to Civic Engagement. Prentice Hall. Note de curs – Elaborarea politicilor publice. D. 1999. 1995. • Ghinea.Paul. Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice. 1993. 40 .2. 1999. 5. CO. 2002. 2001.8. Policy Cycles and Policy Subsystems. M. Theories of the policy process. Oxford University Press. 6. NJ. Ramesh. N.mie. Handbook of Public Policy Analysis. Politics and Methods. D. Theory. A.4.10. C. Bucureşti: Ed. V.). Editura Paideia. Evaluarea programelor şi politicilor publice. 2007. Claudiu. • Gerston. Editura Polirom. Studying Public Policy. David. Iaşi. Bucureşti. Dragoş. Economică. Teorii. D. Iorga. 2004.pdf - document elaborat în cadrul Programului Young Professional Scheme. C. • Lasswell. http://www. Paul. (second edition). Bondar. • Secretariatul General al Guvernului. Adrian. Carl. D. N. Variante de soluţionare. D. 2009. Sawicki. Politici publice şi administraţie publică.Polirom.ro/_documente/politici_publice/informatii_utile/identificare_variante.9.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Adoptarea deciziei 7. Conturarea şi analiza alternativelor decizionale 6. Selectarea şi analiza informaţiilor culese 5. Aceste etape sunt: 1. în mod individual. UNITATEA DE INVATARE IV Specificitatea procesului decizional în administraţia publică INTRODUCERE Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative. Iniţierea deciziei 2.valorificarea optima si creativa a propriului potential.Procesul decizional Adoptarea unei decizii presupune parcurgerea unor etape. o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. Urmărirea aplicării şi respectării deciziei 8. organizaţii ale cetăţenilor etc.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. Documentarea în vederea formulării deciziei 4. Astfel. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare.promovarea unui sistem de valori culturale. De asemenea.1. iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor. de la iniţiere până la evaluare şi formularea concluziilor. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice. organe ierarhic superioare. Obiectivele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unitati.morale si civice. Formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei 41 . Definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare a acestuia 3. 4.implicarea in dezvoltarea institutionala. care să declanşeze acţiunea în cauză.

d) în ce ordine de urgenţă trebuie acţionat.„o confruntare de idei în cadrul căreia sunt scoase în evidenţă avantajele şi dezavantajele uneia sau alteia din soluţiile posibile". După această etapă prealabilă deliberării propriu-zise. de rutină sau de excepţie). Cu acest prilej.  verificarea realităţii. şi anume: A. Ambele etape (A şi B) le putem considera faze premergătoare ale elaborării deciziei. pentru ca aceştia să le poată analiza. 42 . În cazul deciziei administrative.). c) care sunt circumstanţele problemei. se studiază toate influenţele posibile asupra deciziei. E. 00:20 C. prezentă sau viitoare). urmează etapele propriu-zile. Adoptarea / luarea deciziei – este momentul manifestării voinţei decidentului. Astfel. În această etapă se elaborează variante. trebuie să arătăm că decizia administrativă presupune:  stabilirea gradului de prioritate pe care îl prezintă problema şi măsura în care se impune sau nu o intervenţie. D. spre a avea astfel posibilitatea de a se pronunţa atunci când vor fi supuse discuţiei materialele respective. materialul pregătit pentru elaborarea deciziei. mai urmează: F. a caracterului şi oportunităţii problemei respective (dacă este o problemă curentă. acte normative în vigoare etc. Cu acest prilej se stabileşte: a) ce probleme se reliefează. Selecţionarea (filtrarea) şi ordonarea (sistematizarea) datelor. Analiza datelor şi faptelor (informaţiilor). Aplicarea (executarea) deciziei administrative. Înainte de a aborda etapele deliberării propriu-zise ale procesului adoptării deciziei administrative. Deliberarea . b) dacă sunt posibilităţi de tratare distinctă. Adunarea datelor (trebuie avut în vedere dacă datele vizează situaţia trecută. e) dacă avem elemente restrictive (disponibilităţi fixe. vor fi transmise în timp util membrilor organului de decizie. aceasta trebuie judicios organizată. Ulterioare actului decizional.  gruparea problemelor asupra cărora este utilă intervenţia. Intrarea în vigoare G. împreună cu propunerile prezentate. acest proces presupune elemente specifice ce derivă din rolul şi funcţiile administraţiei publice. B. Pentru a se ajunge la un rezultat util. etapă care de fapt înseamnă determinarea obiectului deciziei ce urmează a fi luată.

initiativa nu reprezintă decât o simplă propunere. organizaţii ale cetăţenilor etc. Astfel. Organul emitent nu este însă obligat să adopte decizia. Definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare a acestuia 3. acesta având deplina libertate de a adopta sau nu decizia respectivă. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare. o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. Selectarea şi analiza informaţiilor culese 5. în mod individual. Urmărirea aplicării şi respectării deciziei 8. de la iniţiere până la evaluare şi formularea concluziilor..Initiaţiva adoptării deciziei administrative Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative. o sugestie care nu obligă organul emitent.. Iniţiativa adoptării deciziei administrative intervine în cazul în care se constată existenţa unei nevoi sociale. Formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei 4. Odată manifestată iniţiativa. care să declanşeze acţiunea în cauză. În alte situaţii. Să ne reamintim. pentru a cărei satisfacere este necesară o decizie administrativă. Documentarea în vederea formulării deciziei 4. Adoptarea deciziei 7. Ce presupune decizia administrativa? ………………………………………………………………………………………….2. Adoptarea unei decizii presupune parcurgerea unor etape. decât numai în cazul în care iniţiativa adoptării aparţine unor organe faţă de care este subordonat organul ce va emite decizia. organe ierarhic superioare. 43 . iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor. Iniţierea deciziei 2. Conturarea şi analiza alternativelor decizionale 6. De asemenea. urmează pregătirea proiectului de decizie care implică o serie de operaţiuni. Aceste etape sunt: 1..

4. Un rol important în etapa de documentare îl joacă subsistemul informaţiilor al organizaţiilor publice şi existenţa şi utilizarea noilor tehnologii. procese-verbale. este necesar să se stabilească în mod precis nevoia socială ce trebuie satisfăcută. Aşa după cum am mai arătat. Ţinând seama de aceasta. statistici. inexacte. Definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare a acestuia Orice deciziei administrativă intervine în vederea satisfacerii direct sau indirect a unei necesităţi sociale. de pildă. prin analiza deciziilor adoptate în situaţii apropiate. 00:50 O atenţie de cea mai mare însemnătate în cadrul documentării se va acorda cunoaşterii exacte a realităţilor sociale. ce trebuie avute în vedere pentru alegerea celor mai eficiente mijloace de realizare a obiectivului stabilit. Documentarea în vederea formulării deciziei Adoptarea unei decizii administrative trebuie să se sprijine pe o serie de date. precum şi mijloacele de realizare. trebuie culese o multitudine de date. cu atât decizia va fi mai realistă şi mai eficientă. Documentarea se realizează prin cercetarea unor lucrări ştiinţifice. 4. În etapa de documentare. mai grav. astfel că este necesară selectarea şi interpretarea acestora. etapa de documentare trebuie să ofere un volum amplu de informaţii. acele date care să asigure o eficienţă sporită. dări de seamă. indiferent de stadiul la care s-a ajuns în procesul elaborării unei decizii administrative. astfel că. cu alte cuvinte.. care nu va duce la rezolvarea adecvată a problemei în cauză. se va avea în vedere gradul de prioritate. într-o astfel de situaţie se suspendă temporar elaborarea deciziei aflate în lucru. dacă această cunoaştere oferă date incomplete sau. Informaţiile obţinute. cu precădere. pot fi ordonate dupa anumite repere: 44 . cum sunt.3.4. informaţii certe.5. satisfăcută înaintea altor cerinţe. rapoarte. adică în curs de elaborare şi se acordă prioritate deciziei legată de cerinţa urgentă ce a intervenit şi care trebuie deci. Operaţiile menţionate sunt necesare deoarece nu toate informaţiile obţinute prezintă aceeaşi însemnătate pentru decizia ce va fi adoptată. obţinerea de rezultate maxime cu cheltuieli minime. determinarea obiectivului de înfăptuit prin decizia care urmează să se adopte. rezultatul va fi adoptarea unei decizii eronate. astfeş că este necesară o amplă şi aprofundată documentare. Cu cât sunt mai complete şi mai exacte acestea. anchete etc. de natură diferită. 4. realiste. dacă în acest timp se iveşte o cerinţă socială prioritară. informaţiile care se referă la cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii. Selectarea şi analiza informaţiilor culese Teoretic. Pe tot parcursul acestui proces. mai întâi. Vor fi reţinute. precum şi ce anume se impune să se facă pentru satisfacerea acesteia. în condiţiile satisfacerii depline şi optime a cerinţei sociale care a generat decizia ce urmează a se adopta. adică urgenţa satisfacerii unei anumite nevoi sociale.

se trece la adoptarea propriu-zisă a deciziei. Conturarea şi analiza alternativelor decizionale Informaţiile culese.  circuitul administrativ. Adoptarea deciziei reprezintă un proces raţional de gândire. deliberarea şi votarea.). în cazul organelor colegiale. Forma organizatorică a dezbaterii în cadrul organelor colegiale este şedinţa (adunare generală. variante decizionale pentru atingerea obiectivului propus. este necesară precizarea pentru fiecare variantă decizionale a costurilor. Astfel. Adoptarea deciziei Cunoscute fiind scopul şi obiectivul ce trebuie înfăptuite. De asemenea. interese personale. slaba participare şi pregătire a membrilor organismului colegial etc. documentarea este nesatisfăcătoare s-au au intervenit elemente extralogice (sentimente. necesare asigurării valabilităţii ei sau punerii în executare. Dezbaterile. 45 .Dezbaterea .7. se cercetează întreg echipamentul folosit.  documente şi poziţii.activitate de evaluare a propunerilor cuprinse într-un proiect de act în baza unei confruntări de idei în cadrul căreia se evidenţiază avantajele şi dezavantajele soluţiilor preconizate.  obiect-structură. după acest reper se precizează posturile funcţionarilor şi competenţele lor. 4. sesiune) care reprezintă o reuniune de două sau mai multe persoane ce alcătuiesc împreună un organ şi a căror reunire are un anumit scop.6. în cel puţin 3 faze: dezbaterea. deoarece evaluează şi studiază variantele decizionale revin decidentului. precum şi informaţiile culese. Etapa adoptării este guvernată de importante formalităţi procedurale concomitente adoptării deciziei şi ulterioare adoptării acesteia. procedându-se la analiza critică a proiectului de decizie. O metodă folosită constă în critica organizată a alternativelor care are în vedere formularea motivelor care justifică decizia de către un colectiv şi elaborarea argumentelor împotriva acestuia de către alt colectiv. înseamnă că obiectivul decizional nu a fost clar definit. resurselor necesare punerii în practică precum şi o evaluare a efectelor aplicării fiecăreia. acest reper presupune analiza documentelor utilizate în procesul de adoptare a deciziei. în timpul deliberării se apreciază argumentele pro şi contra. cu ajutorul acestui reper se stabileşte conturul teoretic al fenomenului cercetat. selectate şi interpretate. După unii autori etapa adoptării se poate diviza. . 4. oferă posibilitatea observării evoluţiei faptului administrativ.  mijloace materiale folosite. selectate şi analizate trebuie să conducă la formularea unor soluţii. alegere dintre variantele decizionale formulate în etapa anterioară a opţiunii considerate ca fiind optimă pentru atingerea obiectivului decizional. soluţii total diferite.  posturi de lucru. În cazul în care se propun pentru rezolvarea aceleiaşi probleme. înţelegere.

utilizarea unei tehnologii adecvate deliberării. dacă nu este prevăzută în acte normative 3. asaltul de idei ce urmăreşte obţinerea cât mai multor păreri. Metoda deliberării urmăreşte sistematizarea dezbaterii pentru a se ajunge la o concluzie. stabilirea procedurii legale de deliberare sau precizarea acesteia de comun acord. pentru ca aceştia să le poată analiza. are loc în baza unei aprecieri comparative a variantelor propuse sub aspectul diferiţilor factori. Elementele comune oricărei deliberări sunt: 1. 2. Libertatea exprimării opiniei poate fi realizată prin metode ştiinţifice precum metoda Delphi. spre a avea astfel posibilitatea de a se pronunţa atunci când vor fi supuse discuţiei materialele respective.În cazul organelor colegiale fiecare participant la dezbatere optează din considerente specifice. delimitarea întinderii analizei şi identificarea normelor ştiinţifice sau tehnice ce urmează a fi respectate şi aplicate în materia ce face obiectul proiectului de decizie. 46 . dar cu respectarea cadrului legal care delimitează posibilităţile de opţiune. Ca orice activitate umană deliberarea trebuie organizată. În cadrul deliberării. vor fi transmise în timp util membrilor organului de decizie.reprezintă operaţiunea prin care se manifestă cu efecte juridice voinţa organului colegial prin adoptarea actului juridic. indicatori de eficienţă. . 4. determinarea metodelor folosite pentru culegerea cunoştinţelor ştiinţifice 01:15 necesare. Alegerea unei variante din mai multe. prin aprecierea unor efecte posibile ca apariţie etc. denumită şi ancheta iterativă şi metoda brainstorming. Voinţa pe care o cuprinde decizia se manifestă în realizarea puterii de stat şi se află numai la nivelul persoanelor care au un drept de vot deliberativ şi nu un drept de vor consultativ sau care sunt lipsite de acest drept. Procedura de deliberare a fiecărui participant diferă în ceea ce priveşte structura demonstraţiei sale..Votarea . membrii organului de decizie îşi vor exprima părerea în legătură cu propunerile prezentate privind proiectul viitoarei decizii. împreună cu propunerile prezentate. asupra unui proiect sau variante şi asupra unor amendamente. Deliberarea . modul şi momentul de prezentare. Astfel. Normele ce asigură eficienţa deliberărilor sunt:  precizarea exactă a ordanii de zi  selecţionarea judicioasă a participanţilor  formularea clară şi sintetică a problemei analizate  stimularea emiterii de păreri  consemnarea exactă a părerilor consemnate . materialul pregătit pentru elaborarea deciziei. alegerea şi ordonarea argumentelor.

să fie emisă de către autoritatea administrativă competentă. Avizele sunt opinii pe care o autoritate a administraţiei publice le solicită altor organe ale administraţiei publice într-o problemă sau în mai multe probleme pentru a se informa şi a decide în cunoştinţă de cauză. actul nu poate fi adoptat. deciziile administrative trebuie să respecte şi să execute dispoziţiile conţinute în toate actele date în baza legii. -conforme. Uneori se foloseşte tehnica arborelui de luare a deciziei. Prin lege. putând să adopte altă soluţie decât cea conţinută în aviz. legea poate stabili şi cerinţa anumitor avize pentru emiterea unui act administrativ. ca de exemplu. Nerespectarea acestor condiţii duce la neluarea în considerare a acelor decizii. la adoptarea deciziilor administrative trebuie respectate condiţiile de formă şi de procedură prescrise de lege pentru emiterea lor. -consultative. funcţionarul care pregăteşte decizia. dar nu este obligată să urmeze avizul acordat. Valabilitatea actelor administrative este condiţionată şi de modul propriu-zis de adoptare a acestora. în acest context. în 47 . ea trebuie. Avizele se clasifică în trei categorii: . având un conţinut formal prestabilit. În ceea ce priveşte procedura emiterii. spre exemplu. Pentru ca decizia administrativă să fie legală. În afară de legea adoptată de către Parlament. ea fiind emisă tocmai pe baza şi în vederea executării legii. în cazul autorităţilor colegiale. adică de către autoritatea căreia legea îi conferă dreptul şi. situaţie în care autoritatea emitentă are libertatea să solicite sau să nu solicite acel aviz. în anumite cazuri. ci şi persoana din cadrul acelei autorităţi. Problema competenţei priveşte nu numai autoritatea de la care emană decizia. De asemenea. trebuie privit în sensul său larg. să ţină seama de avizul solicitat la emiterea actului pentru care a fost dat. obligatoriu. când autoritatea emitentă este obligată să solicite avizul şi. Prin lege se pot stabili şi alte proporţii pentru adoptarea de acte administrative.facultative. Totodată. Termenul de lege. Evaluarea şi alegerea variantei decizionale presupun definirea unor criterii concrete. de pildă. adică să emită actul în sensul avizului dat. Dacă nu se întruneşte acest număr. totodată. Aşa de exemplu. în absenţa căruia nu poate emite actul administrativ. În unele cazuri. date de către alte organe decât organul emitent. dacă un act administrativ nu poartă semnătura persoanei competente sau ştampila organului emitent. situaţie în care autoritatea emitentă este obligată să solicite avizul. obligaţia de a adopta acea decizie administrativă. al cărui nume se datorează reprezentării sale grafice sub forma unui arbore stilizat. decizia administrativă trebuie să fie în conformitate cu legea. pentru validitatea actului administrativ este necesar votul afirmativ a jumătate plus unu din numărul membrilor autorităţii. în primul rând. se mai poate stabili pentru anumite acte administrative o formă scrisă precis determinată. totodată. acel act nu este considerat valabil.

8.. Oricât de bună ar fi o decizie. o întârziere în executare poate avea uneori consecinţe deosebit de grave. adeverinţele. Să ne reamintim. care se aplică în întreaga activitate a organelor administraţiei publice. Astfel încât.În vederea executării. Un element deosebit de important al executării este oportunitatea acesteia. cu atât se înfăptuieşte mai deplin scopul deciziei respective. trebuie pusă în aplicare. dacă ea nu este executată sau este defectuos executată. Cu cât mai bine este organizată executarea. privind mobilizarea şi utilizarea mijloacelor materiale. în anumite situaţii. pot fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege celor care se fac vinovaţi de neexecutare. Este necesar ca toate acţiunile privind executarea deciziilor administrative să fie integrate într-un sistem organizat.. adică nici prea târziu. după adoptare. aceasta trebuie executată la momentul oportun. organele administraţiei publice adoptă o serie de măsuri organizatorice. Principiul organizării ştiintifice.. dar nici prea devreme. Ca să se poată realiza în condiţii optime scopul urmărit prin decizia administrativă. Adoptarea deciziei reprezintă un proces raţional de gândire. alegere dintre variantele decizionale formulate în etapa anterioară a opţiunii considerate ca fiind optimă pentru atingerea obiectivului decizional 4. 48 . după adoptarea ei de către organul emitent. decizia administrativă trebuie executată. fără de care acel act nu este valabil. Urmărirea aplicării şi respectării deciziei După ce a fost adoptată. decizia administrativă devine obligatorie. când încă nu sunt întrunite toate condiţiile pentru cea mai bună executare. când decizia devine inutilă. nu trebuie să lipsească nici din procesul de executare a deciziei administrative. Mai este posibilă situaţia ca. diplomele. financiare şi umane necesare executării.situaţia privind cărţile de identitate. Aşa cum arătam mai înainte. în caz de neexecutare. un act administrativ să necesite îndeplinirea unor formalităţi procedurale. De reţinut faptul că. paşapoartele. întreaga muncă depusă anterior pentru elaborarea deciziei se iroseşte. se cere aprobarea actului administrativ de către organul superior celui emitent. înţelegere. certificatele medicale etc. de natură să aibă ca rezultat chiar imposibilitatea executării. fiecare acţiune având un rol bine determinat în procesul executării. ori se poate cere traducerea lor într-o limbă străină. Astfel.

spre a se putea interveni la timp cu corectările de rigoare.9. care vor trebui avute în vedere de către organele legislative. privind mobilizarea şi utilizarea mijloacelor materiale. fapt care ar putea avea efecte negative în ceea ce priveşte executarea deciziei. mijloacele alese sau felul cum s-a efectuat executarea au prezentat deficienţe. 49 . atunci când acestea vor adopta alte decizii. acesta poate invedera fie că scopul şi obiectivul nu au fost bine stabilite. Executarea unei decizii administrative poate scoate la iveală aspecte noi ale realităţilor sociale. Astfel. în caz de neexecutare. În procesul de executare. chiar incorectitudini. Totodată. se poate invedera faptul că obiectivul în cauză ar fi putut fi realizat cu alte mijloace. spre a se evita eventualele abateri. în aşa fel încât să se evite suprapunerile şi paralelismele. De reţinut faptul că. Decizia administrativă poate fi executată direct de către organul administraţiei publice.. Astfel încât. care să corespundă acelei împrej urări. într-un timp mai scurt etc. care vor antrena alte decizii administrative.. Formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei În procesul executării deciziilor administrative. Controlul ese necesar şi pentru a se verifica în ce măsură decizia corespunde situaţiei de fapt. În procesul executării. ceea ce a avut urmări negative în ceea ce priveşte nevoile sociale ce trebuiau satisfăcute. Într-o asemenea situaţie. nu corespundeau unei cerinţe sociale reale. Toate acestea vor constitui o utilă experienţă pentru organele administraţiei publice. este posibil să se constate că o decizie nu reuşeşte să ofere cea mai bună rezolvare problemelor care au generat-o. în vederea stabilirii de noi valori politice. decizia administrativă devine obligatorie. în mod individual. organele administraţiei publice adoptă o serie de măsuri organizatorice.În vederea executării. fie că modul de realizare a scopului şi obiectivului. trebuie să se ţină seama cu stricteţe de competenţa fiecărui organ în parte. pot fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege celor care se fac vinovaţi de neexecutare. financiare şi umane necesare executării. dar aceasta poate fi executată şi de către o organizaţie nestatală sau chiar de către cetăţeni. mai ieftine şi mai eficiente. se impune să se exercite un control riguros şi permanent asupra modului cum este executată decizia administrativă. organul administraţiei publice o poate modifica sau chiar anula printr-o altă decizie. Aceasta cu atât mai mult cu cât în faza de executare a deciziilor administrative pot să fie puse în luinină o serie de elemente. 01:40 Să ne reamintim. după adoptarea deciziei de către organul emitent. 4. întârzieri.

sporindu-le interesul. organizaţii ale cetăţenilor etc. completă şi aprofundată a realităţilor sociale. Planificarea organizaţională înseamnă? 50 . Obiectivele tactice ale organizaţiei se referă la: a. de natură să asigure adoptarea celei mai adecvate soluţii. Astfel. concluzii importante se pot desprinde în legătură cu faptul dacă procedura folosită a fost cea mai bine aleasă. Managementul inferior b. dacă timpul şi personalul au fost utilizaţi în mod raţional şi eficient etc. De asemenea. dacă nu s-au făcut cheltuieli prea mari cu operaţiile de documentare. care să declanşeze acţiunea în cauză. De asemenea. Trebuie să se urmărească ca acordarea dreptului de decizie să constituie un stimulent pentru persoanele din administraţie. o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. apropiere care să-i permită o cunoaştere deplină. iniţiativa şi răspunderea pentru activitatea pe care o desfăşoară. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare. Test de autoevaluare a cunoştinţelor (timp necesar: 40 min. dacă nu a fost cumva prea complicată sau prea lentă. Managementul de mijloc d. Toate tipurile de management 2. REZUMAT 02:00 Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative. în mod individual. iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor.. este necesar să se analizeze dacă cel care a decis era cel mai aproape de problema care a făcut obiectul deciziei. Managementul superior c. organe ierarhic superioare. fapte de natură să îndemne organele administraţiei publice la o mai profundă reflecţie şi la adoptarea măsurilor necesare pentru ridicarea eficienţei activităţii administrative. se desprind concluzii privind faptul dacă cel care a decis era cel mai indicat să facă aceasta. Pe de altă parte. Totodată.) 1.

delegată b. Funcţiile de bază ale organizaţiei sunt: 51 . Persuasiunea generală 7. Persuasiunea generală 8. Termenul de autoritate înseamnă: a. operaţionale d. tehnică.a. Mijloace de realizarea a comunicării d. Tehnică. operative c. Planificarea organizaţională înseamnă? a. Prestigiul personal d. Planificarea organizaţională înseamnă? a. tehnică. Comunicarea organizaţională 4. denominatoare. Influenţa b. instrumentale 9. Imaginea organizaţiei b. Scopuri organizaţionale b. Prestigiul recunoscut d. Finalităţi ale scopurilor d. Funcţiile de bază ale organizaţiei sunt: a. Prestigiul personal d. Termenul de autoritate înseamnă: a. Scopuri etice c. Rezultatele organizaţiei 5. Premise ale organizaţiei 3. Imaginea organizaţiei b. denominatoare. Puterea de a retribui angajaţii b. Puterea de a da dispoziţii b. Scopuri etice c. Termenul de autoritate înseamnă: a. Denominatoare. Puterea de a elimina c. Clasificatoare. Delegată. Persuasiunea generală 6. Puterea de a elimina c. Scopuri etice c. Mijloace de realizarea a scopurilor d. Puterea de a elimina c.

Polirom. metode şi practice. • Gerston.. N. Bucureşti. Editura Polirom. Bucureşti: Ed. C . Politici publice şi administraţie publică.mie. A . Public policy making: process and principles. Claudiu. 4. Teorii. David. Larry. Elena. A Guide to Civic Engagement. 2004. Florin (coordonator).7. M. Sawicki. S. Politics and Methods. 2009. 52 .a. Evaluarea programelor şi politicilor publice. M. • Lasswell. Carl.. Public policymaking in a democratic society. Clasificatoare.3. • Crăciun. A. 1999. • Secretariatul General al Guvernului. 1993. Theory.). Editura Paideia. • Ghinea. Activitatea politică c.. Collins E. Unitatea de Politici Publice. Denominatoare şi operativă c. Center for Civic Education. Bondar. A Bibliografie Androniceanu.2. 2008. Ramesh. Editura Polirom.8. Larry. Iorga. tehnică. 2001. Oxford University Press. Organizarea instrumentală Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. delegată b. 1995. Structura procesului birocratic înseamnă? a. D . • Howlett. V.pdf - document elaborat în cadrul Programului Young Professional Scheme. 2007. NJ. 2008. http://www. Harold. D. • Gerston. Adrian. CRC Press. Cerkez. Paul. • Sabatier. Activitatea birocratică b. Policy Cycles and Policy Subsystems. N. Theories of the policy process. (second edition). Funcţionarii privaţi d. A. Basic Methods of Policy Analysis and Planning (2nd ed. B . Variante de soluţionare. Note de curs – Elaborarea politicilor publice.5. Managementul politicilor publice. 2007. 1999. A . C. Tehnică şi denominatoare d. Managementul schimbărilor.Paul. A . Handbook of Public Policy Analysis. CO. Introducere în analiza politicilor publice. Anca şi Negoiţă. Denominatoare şi instrumentale 10. • Ghinea. • Miroiu. Iaşi. Economică.6. Anca. M. Transformări şi perspective. Boulder. Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice. Dragoş. Studying Public Policy.ro/_documente/politici_publice/informatii_utile/identificare_variante. 2002. • Patton. Prentice Hall.

Consideraţii generale O decizie poate fi adoptată de o persoană sau de un grup de persoane.1. pentru evaluarea priorităţilor unor acţiuni sau colectarea de idei şi sugestii privind o anumită problemă. care presupune eforturi atât din partea cetăţenilor.implicarea in dezvoltarea institutionala. Aceste etape se suprapun peste cele două niveluri de participare.promovarea unui sistem de valori culturale. Administraţia publică este datoare să emită informaţii către cetăţeni privind activitatea şi planurile sale pentru ca aceştia să poată înţelege direcţiile prioritare ale politicii administrative a aleşilor locali. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice. ca parte a unui model ideal de implicare a cetăţenilor. aceasta fiind acţiunea autorităţilor pentru identificarea necesităţilor cetăţenilor. Obiectivele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unitati. -bună cunoaştere a problemei asupra căreia urmează a se decide. Primul nivel al participării este informarea. Când decidentul este o persoană. UNITATEA DE INVATARE V Participanţii la elaborarea şi adoptarea deciziei administrative INTRODUCERE Participarea cetăţenilor la luarea deciziilor într-o democraţie cu tradiţie este un proces gradat. dar şi dezavantaje: -informare incompletă. 5.valorificarea optima si creativa a propriului potential. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.morale si civice. 53 . -asumarea responsabilităţii. care presupune parcurgerea anumitor etape.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. cât şi din partea administraţiei locale. Al doilea nivel se referă la consultarea cetăţenilor. există o serie de avantaje: -timp redus de adoptare.

de regulă. alte autorităţi publice.-un singur punct de vedere. necesitatea soluţionării urgente a unor probleme poate impune adoptarea deciziei de către o singură persoană. -informare completă. f) opozanţii (persoanele care încearcă să se opună adoptării unei decizii şi să împiedice execuţia ei). în realitate este. În ceea ce priveşte decizia administrativă. pe de altă parte. -diluarea responsabilităţii. de pe poziţii de autoritate superioare. pe de o parte. -insuficienta cunoaştere a problemei asupra căreia urmează a se decide. -schimb de experienţă. într-un fel sau altul. sau asistenţii tehnici. fără consultarea unui colectiv. de execuţia deciziei). Participarea mai multor persoane la finalizarea deciziei constituie un factor de garanţie a viabilităţii acesteia. Desigur. dar şi dezavantaje: -consum mare de timp. Participanţii la elaborarea şi adoptarea deciziei trebuie să îndeplinească anumite roluri şi funcţii. trebuie remarcat că deşi este semnată de o persoană. prin evitarea unor eventuale erori care s-ar putea strecura în cazul adoptării deciziei de către o singură persoană. -coordonarea eforturilor tuturor participanţilor. organizaţii nestatale. între diferite organe ale administraţiei publice sau între organe ale administraţiei. -omiterea unor variante decizionale. g) mediatorii (cei care au ca menire apropierea poziţiilor opuse) e) decidenţii obişnuiţi (participanţii la procesul decizional care nu au un rol deosebit). Când decidentul este un grup. adoptare şi de execuţie a deciziei) c) consilierii. fiecare având un anumit rol în adoptarea deciziei. cetăţeni. în anumite împrejurări. dacă urgenţa este 54 . b) promotorii (cei care. pentru identificarea/proiectarea şi evaluarea alternativelor de acţiune) d) realizatorii (cei care execută decizia adoptată). Decizia administrativă implică o deplină colaborare între diferitele compartimente din cadrul unui organ al administraţiei publice. rezultatul activităţii mai multor persoane. (cei care stapânesc diferite tehnici şi de multe ori utilizează instrumentele informatice adecvate pentru definirea şi clarificarea problemei. susţin activităţile de elaborare. e) beneficiarii (cei care sunt afectaţi. -apariţia unor idei noi. fapt greu de realizat sau chiar imposibil. Roluri ale participanţilor: a) iniţiatorii (cei care determină începerea activităţilor decizionale). există o serie de avantaje: -experinţa tuturor participanţilor.

prin care acesta îşi îndeplineşte munca. în raport cu partea de vină a fiecărei persoane la săvârşirea erorii.. decizia administrativă definindu-se..... într-un fel sau altul... Răspunderea trebuie să revină tuturor persoanelor care.... persoanele consultate.......... Evident.2......... valabile şi pentru conducătorul din administraţia publică.. Însă asemenea situaţii ar trebui să aibă caracter de excepţie... ca rezultat al muncii şi colaborării colective a mai multor persoane... Rolurile sunt grupate în trei categorii dupa cum urmează: 55 ...... persoane din cadrul acestor organe... nu pot să cuprindă în sfera cunoştinţelor lor multitudinea de probleme implicate în adoptarea unei decizii....Rolul personalului din administraţia publică la elaborarea şi adoptarea deciziei administrative De la început..... Categoria menţionată cuprinde persoanele cu drept de decizie.. Răspunderea care trebuie să revină acestor persoane se întemeiază pe faptul că este posibil ca defectuozitatea unei decizii să fie rezultatul avizelor şi propunerilor eronate ale persoanelor consultate..... foarte mare.......... nu trebuie exonerate de răspundere în ceea ce priveşte decizia respectivă...... fiecare persoană care a participat la adoptarea deciziei va purta răspunderea individuală în legătură cu acea decizie... precum şi alte persoane care deţin funcţii de conducere. 5...... la adoptarea acestora trebuie să participe. au luat parte la adoptarea unei decizii administrative. după părerea noastră..... prin însăşi natura sa.. Minzberg (1980) descrie zece roluri ale managerului.... răspundere care s-ar dilua în răspunderea organului.. acest fapt impune în mod obligatoriu şi necesar consultarea şi a altor persoane. O primă categorie o formează conducătorii acestora. trebuie făcută distincţie între persoane care decid şi persoane care sunt doar consultate atunci când se adoptă o decizie...... Enumerati rolurile participantilor ……………………………………………………………………………………………… .. Fiind decizii ale organelor administraţiei publice.... care adoptă deciziile administrative......... Această caracteristică a deciziei administrative nu are ca rezultat anihilarea răspunderii individuale a celor care au participat la adoptarea deciziei........ Întrucât factorii de decizie.. în mod firesc.... gradul de răspundere trebuie să fie diferit..... Chiar dacă nu au participat în mod direct la adoptarea deciziei. Pe lângă răspunderea organului în 00:30 ansamblul său. adică persoanele care efectiv decid.. ca o consecinţă firească.... a unor specialişti. de la caz la caz..........

de natură să contribuie la satisfacerea. un puternic spirit de discernământ şi responsabilitate. să posede cunoştinţe de specialitate în domeniile în care intervin deciziile administrative. c)purtător de cuvânt (adresându-se mediului organizaţiei) şi expert în domeniul de activitate al organizaţiei. Toate aceste calităţi trebuie să fie însă completate cu temeinice cunoştinţe în problemele în care intervin deciziile administrative. pe cât posibil. sunt: a) figura centrală (pentru realizarea sarcinilor de reprezentare a organizaţiei prin semnarea unor documente cu valoare juridică. care se referă la dobândirea şi transmiterea de informaţii. ca persoanele cu drept de decizie să fie specialişti. c)persoană de legătură (prin construirea unei reţele de relaţii cu persoane din mediul în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea). trebuie ca persoanele cu drept de decizie să posede o logică desăvârşită. recomandabil. 2. o deplină şi exactă cunoaştere a realităţilor sociale. Rolurile informaţionale. b) compensator al perturbaţiilor. participarea la ceremonii. sau interpretată şi prelucrată) către subordonaţi. sunt: a) monitor (prin care managerul obtine informaţii privind organizaţia şi mediul său. b) leader (pentru motivarea şi activarea subordonaţilor prin acţiuni de recrutare. eficiente. sau planificator (prin desfăşurarea de activităţi de căutare a oportunităţilor. care privesc interacţiunile managerului cu alte persoane din interiorul sau din afara organizaţiei. cel puţin a unora dintre factorii de decizie. a cerintelor actuale şi de persectivă. Rolurile decizionale sunt: a) întreprinzator. sau la evenimente sociale). c)alocator de resurse sau organizator. Numai o pregătire de specialitate temeinică şi la curent cu cele mai noi cuceriri în domeniul respectiv poate asigura ca deciziile administrative să conţină soluţii realiste.1. a posiblităţilor de satisfacere a acestora. 56 . 3. instruire. Aceasta deoarece. De aceea. din colectivele care adoptă deciziile este indicat să facă parte şi specialişti. fără o pregătire de specialitate. de orientare a mersului organizaţiei pentru îndeplinirea menirii sale şi de supervizare a proiectelor cele mai importante). repartizare de lucrări. Este deci. sau coordonator (prin luarea măsurilor corective pentru ca organizaţia să poată face faţă cu succes la apariţia unor evenimente neaşteptate). devenind un fel de “centru nervos” din punct de vedere informaţional). d)negociator (în situaţiile de importanţă majoră pentru organizaţie). Rolurile interpersonale. nu este exclusă posibilitatea ca deciziile adoptate să nu poată oferi cea mai adecvată rezolvare a problemelor în cauză. promovare şi încurajare). în condicţii tot mai bune. b) diseminator al informaţiilor dobândite (sub forma brută. Întrucât de voinţa şi gândirea acestora depind deciziile care vor fi adoptate. a cerinţelor sociale.

totodată. Aceste persoane nu au posibilitatea decât să se pronunţe asupra unui material 00:60 care le este prezentat. care presupune parcurgerea anumitor etape. în ultimă instanţă. care necesită un mare volum de muncă. Persoanele care decid. Sa ne reamintim… Participarea mai multor persoane la finalizarea deciziei constituie un factor de garanţie a viabilităţii acesteia. multiple. nu au timpul necesar pentru a desfăşura întreaga gamă a lucrărilor. adică a celor care studiază în concret problemele ce trebuie rezolvate şi propun soluţii pentru rezolvarea acestora. Elaborarea unei decizii administrative este un proces complex. marea răspundere care revine persoanelor fără drept de decizie. dar tot pe baza documentelor prezentate de persoanele fără drept de decizie. Evident. amplu. Situaţia relevată impune cu necesitate ca la adoptarea deciziilor administrative să participe şi persoane de specialitate care nu au drept de decizie. asupra propunerilor care le sunt făcute pentru adoptarea deciziei. Ele sunt acelea care efectuează toate lucrările pregătitoare pentru adoptarea unei decizii. apreciază soluţiile propuse. decidentul studiază cu toată atenţa materialul ce i-a fost prezentat. prin însăşi natura funcţiilor lor de conducere. valoarea unei decizii administrative este condiţionată. eventual să recurgă la o soluţie proprie.Participarea cetăţenilor şi a organizaţiiior nestatale la elaborarea şi adoptarea deciziilor administrative Participarea cetăţenilor la luarea deciziilor într-o democraţie cu tradiţie este un proces gradat. activităţi numeroase. În general. corectitudinea şi spiritul de răspundere al acestor persoane. dar nu întotdeauna are posibilitatea să verifice exactitatea tuturor datelor prezentate.3. decidentul se mărgineşte doar să cerceteze materialul ce a fost prezentat şi să aleagă una dintre soluţiile propuse. o vastă şi profundă documentare tehnico-ştiinţifică şi socială etc. Se poate aprecia că. conştiinciozitatea profesională. prin adoptarea unei decizii. Din aceasta rezultă marea însemnătate şi. prin evitarea unor eventuale erori care s-ar putea strecura în cazul adoptării deciziei de către o singură persoană 5. de competenţa. în urma cărora este adoptată o decizie administrativă. uneori de durată. cercetează problemele implicate şi prezintă organului de decizie propunerile pentru adoptarea deciziei. persoane care deţin funcţii medii. Aceste etape se suprapun 57 . în mare măsură. cercetări pe teren.

58 . cât şi din partea administraţiei locale.  Modalităţi eficiente prin care administraţia culege informaţii de la cetăţeni.  Cetăţeni informaţi care îşi onorează obligaţia de a participa ca parteneri egali în activităţile administraţiei. pentru evaluarea priorităţilor unor acţiuni sau colectarea de idei şi sugestii privind o anumită problemă. ca parte a unui model ideal de implicare a cetăţenilor. Aceste elemente sunt prezentate pe scurt în următoarea definiţie: Participarea Cetăţenească este procesul prin care preocupările. iar activităţile administraţiei sunt dezvoltate şi susţinute în aşa fel încât să corespundă cât mai mult posibil nevoilor şi dorinţelor cetăţenilor.informaţie. comunicare şi implicare în relaţia care se stabileşte între administraţie şi cetăţeni. nevoile şi valorile cetăţenilor sunt încorporate în procesul decizional al administraţiei publice locale. deoarece înţeleg problemele. Administraţia publică este datoare să emită informaţii către cetăţeni privind activitatea şi planurile sale pentru ca aceştia să poată înţelege direcţiile prioritare ale politicii administrative a aleşilor locali. cu scopul general de îmbunătăţire a deciziilor (administraţiei publice locale) susţinute de către cetăţeni . aceasta fiind acţiunea autorităţilor pentru identificarea necesităţilor cetăţenilor. Acestea sunt:  Administraţia locală deschisă spre implicarea cetăţenilor în activitatea complexă a procesului de guvernare. Participarea cetăţenească reprezintă combinaţia acestor elemente . Patru lucruri stau la baza participării cetăţeneşti. Al doilea nivel se referă la consultarea cetăţenilor. care presupune eforturi atât din partea cetăţenilor. Există două direcţii de comunicare (între cetăţeni şi administraţie).peste cele două niveluri de participare.  Transferul continuu de informaţii de la administraţie la cetăţeni. Primul nivel al participării este informarea.

.ca de exemplu. Într-o administraţie orientată către clienţi.. dar şi colaboratorii acestuia. atât timp cât cetăţenii plătesc pentru serviciile administraţiei taxe şi impozite. Ideea este că. reprezentanţii administraţiei locale trebuie să fie lideri în promovarea participării cetăţeneşti. noi suntem cei care depindem de el. prin poştă sau când vine personal. este util să te gândeşti la cetăţeni ca şi cum ar fi clienţi ai unei afaceri. începând cu primarul şi cu cei mai apropiaţi consilieri ai acestuia. 5. Procesul participării publice comunică interesele şi vine în întâmpinarea nevoilor tuturor participanţilor. ar trebui să-şi exprime angajamentul faţă de participarea cetăţenească clar. Deoarece participarea cetăţenească este o idee nouă pentru mulţi oameni. Personalul care este implicat în lucrul direct cu publicul .. Procesul participării publice arată participanţilor felul în care contribuţia lor a afectat decizia. 3.. Dacă administraţia este plătită din aceste taxe şi impozite. Procesul participării publice descoperă şi facilitează implicarea acestor persoane potenţial afectate. reprezentanţii administraţiei vor fi cel mai probabil (sau ar trebui să fie) aceia care vor avea iniţiativa procesului. Aceasta presupune un angajament puternic al liderilor locali faţă de participarea cetăţenească.trebuie să aibă şi ei un angajament puternic faţă de participarea cetăţenească.  CETĂŢEANUL nu este cel care ne întrerupe din muncă. Primarul.. 01:30 În momentul de faţă. Publicul ar trebui să aibă un cuvânt de spus în deciziile cu privire la acele acţiuni care le afectează viaţa. În planificarea participării cetăţeneşti. 4.prin telefon. VALORI DE BAZĂ PENTRU PUNEREA ÎN PRACTICĂ A PARTICIPĂRII PUBLICE 1.. ei ar trebui să fie capabili să "cumpere" acele servicii de care au nevoie şi pe care le doresc. 2. oficiile de relaţii publice şi directorii CIC .  CETĂŢEANUL nu depinde de noi.. ar trebui să se străduiască să furnizeze servicii de cea mai bună calitate în cel mai eficient mod.. iată câteva feluri prin care reprezentanţii administraţiei percep cetăţenii:  CETĂŢEANUL este persoana cea mai importantă pentru funcţionarul public. Procesul participării publice invită participanţii să-şi definească modul propriu de implicare.. ci este 59 . 6. Participarea publică include promisiunea că aceasta va influenţa decizia. sincer şi în mod frecvent.. în România..

chiar scopul acestei munci.  Să-şi exprime interesele şi ideile clar şi complet.  Să abordeze reprezentaţii administraţiei cu o atitudine pozitivă. cu sentimente şi emoţii ca ale noastre. Cetăţenii au şi ei responsabilităţi.  În situaţiile potrivite.) 1.. Nu noi îi facem favoarea să-l servim. Test de evaluare a cunoştinţelor (timp necesar: 40 min. 02:00  Să fie pregătiţi să îşi aducă o contribuţie când administraţia planifică să facă ceva ce poate să le afecteze interesele. 60 . În ce consta criteriul Pareto de alegere a unei alternative? a) alternativa aleasa de grup este cea pe care o prefera toti membrii grupului.  Să manifeste interes în a înţelege problemele. c) daca cel putin un membru al grupului este împotriva alegerii unei alternative. .  CETĂŢEANUL nu este o cifră statistică goală. REZUMAT Participarea cetăţenească nu este numai responsabilitatea reprezentanţilor administraţiei. Responsabilităţile cetăţenilor sunt:  Să observe ce face administraţia locală şi în ce scop. să încerce să colaboreze constructiv cu oficialii administraţiei locale pentru a găsi şi implementa soluţii satisfăcătoare pentru ambele părţi. Menirea noastră este să le tratăm într-o manieră avantajoasă pentru ambele părţi... oferindu-ne prilejul de a-l servi.  CETĂŢEANUL nu este cineva cu care trebuie să ne certăm sau să ne încercăm puterile. b) alternativa aleasa de grup este cea pe care o prefera majoritatea membrilor grupului. cu prejudecăţi şi preferinţe. ci o fiinţă umană.  CETĂŢEANUL nu este în afara activităţii noastre… ci o parte a acesteia. incluzând restricţiile cu privire la ceea ce poate să facă administraţia.  CETĂŢEANUL este persoana care ne comunică dorinţele sale.. el ne face o favoare. Nimeni nu a câştigat vreodată ceva din disputa cu un client. . atunci aceasta nu poate reprezenta alegerea colectiva.

Care dintre urmatoarele trasaturi sunt caracteristice deciziei bazate pe rationalitatea limitata? a) decizia buna nu este una maximizatoare. în conceptia lui Lindblom asigura rationalitatea si comprehensivitatea deciziei? a) un decident individual sau colectiv trebuie sa identifice o politica asupra careia s-au manifestat pozitiv formatorii de opinie. c) un decident individual sau colectiv trebuie sa se asigure de suportul financiar pentru promovarea politicii. inconstient. ci este mai degraba mânat de pasiuni. b) cunoaste principiile logice ale rationamentului corect. ci mai degraba cele familiare. Care din urmatoarele trasaturi sunt caracteristice actorului rational? a) are la dispozitie un set de criterii cu ajutorul carora poate sa evalueze toate alternativele date. ci una satisfacatoare si suficienta. 3. 5. 61 . c) alternativa aleasa nu satisface nici unul dintre criterii. b) un decident individual sau colectiv trebuie sa aleaga acea alternativa care maximizeaza atingerea obectivului. c) este imposibila agregarea preferintelor individuale respectând anumite cerinte intuitive. Arrow? a) omul nu este rational. adica pe cea care permite cel mai bine atingerea obiectivelor date. In cazul unei alegeri complexe: a ) alternativa aleasa trebuie sa fie preferata sub mai multe criterii. b) nu sunt cautate toate alternativele posibile. Care din urmatoarele critici aduse modelului deciziei rationale îi apartine lui K. b) omul doreste sa obtina nu rezultatul cel mai bun. Care din urmatoarele afirmatii este o conditie care.2. c) poate sa aleaga între alternative pe cea mai buna. instinct. ci unul satisfacator. 6. c) decizia buna este cea care permite atingerea cea mai eficienta a obiectivelor. b) alternativa aleasa satisface un singur criteriu. 4.

Arrow? a) domeniul limitat. Ed. Managementul serviciilor publice – suport de curs. Care din urmatoarele enunturi critica modelul incremental? a) nu presupune existenta unui scop sau orientari a schimbarii realizate. 9. Iaşi. Ed. Benţe. Institutul European. c) conditia de nedictatura. b) este prea inovator. Cătălina. b) sunt neglijate alternative importante. Care din urmatoarele elemente nu fac parte din supozitiile teoremei lui K. Procesul decizional în Uniunea Europeană. 2009. scopurile si mijloacele sunt conoscute de cei care aleg o politica publica. Armenia. Iaşi. Cristian. Managementul resurselor umane. Ed. Noutăţi în managementul public. Ed. 2009. Bărbulescu. Androniceanu. Iordan. 2005. Bucureşti.7. Bertrand. Bonciu. Care afirmatie exprima corect metafora cosului de gunoi? a) decidentii aleg scopurile si mijloacele pe masura ce se angajeaza in procesul de decizie. c) luarea deciziei este un proces putin predictibil. Care dintre urmatoarele trasaturi sunt acceptate în cadrul modelului incremental de luare a deciziei? a) analiza scopuri-mijloace nu e potrivita. Universitară. „Vasile Goldiş” University Press. 10. Polirom. Bibliografie Almond Gabriel. C-J. b) rationalitatea limitata a actorilor. c) testul unei politici bune e cel mai potrivit mijloc de atingere a scopurilor dorite. Institutul European. b) in general. 2004. Arad. Gheorghe. 8. c) este nedemocratic. Deontologia mijloacelor de comunicare. 2009. Iaşi. Politica comparată astăzi. Universitatea din 62 .

Relaţiile publice-principii şi strategii. Bucureşti. Managementul serviciilor publice locale. Cluj Napoca. 63 . 2003. Managementul resurselor umane în administraţia publică. Bernard. Ed. Dodu Marius. Iordan Nicola. 2002. 2002. Roata. Ed. Gabriela: Organizaţii interstatale contemporane. Cristina. Ciprian Tripon. 2002. Gewalt Production. Argonaut. Cristina. Polirom. Polirom. Bucureşti. Coman. 2004. 2004. 2005.Bucureşti – Editura Credis. Geneză şi explicaţii. Profesia de relaţionist. Relaţiile publice şi mass-media. Chivu. Iaşi. Ed. Cluj-Napoca. ediia a II-a. Ed. Coman. Bucureşti. All Beck. 2000.Iaşi. Dagenais. Iaşi. Iorgovan Antonie. Noua lege a contenciosului administrativ. Polirom.

dirijare a unor activităţi publice sau particulare. Această încredere trebuie să se extindă la toţi funcţionarii publici şi la toate instituţiile administrative. grupuri de persoane sau instituţii ale căror opinii şi idei ar putea să afecteze rezultatele unui anume proiect. În orice compartiment al vieţii sociale. procesul complex al administrării – administraţia – consta într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. UNITATEA DE INVATARE VI Metode şi tehnici utilizate în elaborarea deciziei administrative INTRODUCERE Una din cele mai utile activităţi umane care apare în toată complexitatea vieţii sociale este administraţia. Atunci când vorbim despre reprezentanţii administraţiei.Analiza factorilor interesaţi "Factorii de interes" sunt acele persoane. organizare. 6.valorificarea optima si creativa a propriului potential. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 orE.1. ne referim adesea la colectarea de informaţii de la factorii de interes.morale si civice. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice.astfel încât este important pentru 64 . Aceştia pot influenţa rezultatul proiectului .promovarea unui sistem de valori culturale. Obiectivele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unitati.etc. materiale şi financiare în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.îndreptându-l către succes sau eşec . În limbajul curent.implicarea in dezvoltarea institutionala. aceasta reprezintă acţiunile de conducere.

un cartier sau chiar întreaga comunitate. bătrâni. Cea mai frecventă traducere este "grup de interes". O persoană care locuieşte în perimetrul respectiv şi care se 65 . factorii de interes de un proiect de investiţii pentru extinderea unei conducte de gaze naturale într-o nouă zonă a oraşului pot fi:  primarul/consilierii locali .  directorul economic responsabil cu acordurile financiare. deoarece acea decizie va afecta direct interesele lui personale De exemplu. bărbaţi sau femei etc.  furnizorii de materiale de construcţie etc. De exemplu. o persoană interesată poate fi un ecologist cu un puternic imbold de a sprijini activitatea datorită impactului său pozitiv asupra mediului. un grup specific sau o categorie de persoane (tineri.).  managerul proiectului respectiv. Analiza factorilor de interes reprezintă un plan de selecţie şi evaluare pentru determinarea intereselor care vor fi afectate printr-o decizie a administraţiei publice. Un factor de interes poate fi o persoană (un cetăţean). un factor de interes este acea persoană căreia îi pasă de rezultatul unei decizii specific administraţiei. în cazul unui proiect ce vizează construcţia unei conducte de gaze naturale. Pentru identificarea factorilor de interes.  băncile sau instituţiile care ar putea să acorde un credit sau care ar putea finanţa proiectul. bani sau alte resurse care ar putea să susţină activităţile proiectului?  cine este responsabil de luarea deciziilor în acest proiect? Persoanele sunt interesate de un proiect dintr-o multitudine de motive şi au niveluri de influenţă diferite.În ceea ce priveşte participarea cetăţenească. o instituţie (inclusiv diferitele compartimente ale administraţiei).în baza promisiunilor făcute în campania electorală.  cetăţenii ce urmează să beneficieze în mod direct de rezultatele proiectului. managerii de proiect ar trebui să pună următoarele întrebări:  cine credeţi că va beneficia de acest proiect?  cine ar putea să fie afectat negativ de acest proiect?  cine ar putea întârzia sau împiedica activităţile proiectului?  cine ar putea avea calităţi. 00:15  cetăţenii care nu vor beneficia de acest proiect din diverse motive (nu îşi permit să plătească gazele sau nu locuiesc în zona propusă pentru extinderea reţelei de gaze). Termenul "factor de interes" sau "persoană interesată" ("stakeholder") este dificil de tradus în limba română. reprezentanţii administraţiei să înţeleagă cine sunt persoanele interesate şi care este motivaţia lor.

un factor de interes esenţial este clientul .clientul este cel care deţine puterea câştigului său ori a voturilor pentru aceia care furnizează servicii. managerii proiectului pot face compromisuri cu factorii de interes în măsura în care îşi doresc să le să câştige sprijinul şi să permită continuarea proiectului. Managerii unui proiect trebuie să înţeleagă cauzele şi dimensiunea "opoziţiei".ca şi în democraţie . în favoarea administraţiei sau împotriva ei. Este important ca administraţiile locale să fie conştiente de factorii de interes într-o anumită situaţie şi să dezvolte strategii pentru o bună colaborare cu aceştia. Obiectivele analizei factorilor de interes sunt:  identificarea persoanelor.  dezvoltarea unor strategii ce vor permite obţinerea unui sprijin cât mai ridicat din partea susţinătorilor proiectului şi reducerea la minimum a obstacolelor ce stau în calea acestuia. astfel de persoane interesate sunt negativiste pentru că nu deţin suficiente informaţii. În acest caz. Astfel. o persoană interesată. grupuri sau instituţii o pot avea asupra proiectului. ca şi motivaţia acesteia. Clienţii pot fi. Câteodată. grupurilor de persoane şi instituţiilor ce vor influenţa (pozitiv sau negativ) proiectul. grupurile de persoane şi instituţiile care ar putea afecta semnificativ succesul unui proiect.cel care plăteşte pentru serviciile furnizate.  anticiparea tipului de influenţă pe care fiecare din aceste persoane. întrucât factorii de interes de 66 . în final. Factorii de interes se pot opune proiectului. Managerii trebuie să ştie care sunt persoanele sau grupurile interesate în orice fel de proiect ori de unele din activităţile acestuia şi care sunt interesele lor particulare. în special cele care implică servicii către populaţie. în deplină cunoştinţă de cauză. În economia de piaţă . Analiza trebuie să fie primul pas înaintea diseminării informaţiilor cu privire la un anume proiect şi trebuie să fie un proces continuu. Analiza factorilor de interes reprezintă o metodă de identificare şi evaluare a importanţei pe care o au persoanele. de asemenea. Ei pot deveni susţinători ai proiectului dacă sunt integraţi în proces şi se arată respect pentru punctele lor de vedere. managerii vor fi capabili să conlucreze cu persoane interesate într-un mod adecvat. Pentru multe dintre activităţile angajate de către administraţia locală. opune construcţiei din cauza faptului că gazele naturale i-ar putea ruina propria afacere (comerţul cu lemne de foc) este. informându- i şi implicându-i în rezolvarea problemei.

ceea ce conduce de multe ori la obţinerea sprijinului public. (c) impactului proiectului asupra factorilor de interes. Implicarea lor poate să dea un sens de apartenenţă la procesul de luare a deciziilor. pe modelul unei matrice de analiză. Matricea pentru analiza factorilor de interes este un instrument ce urmăreşte determinarea: (a) listei persoanelor/grupurilor/instituţiilor interesate. ce sunt factorii de interes? ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………. ca de exemplu într-o sesiune de brainstorming cu managerii proiectului. 6. (d) influenţei factorilor de interes în proiect.2. ca şi interesele lor. Este important ca administraţiile locale să fie conştiente de factorii de interes într-o anumită situaţie şi să dezvolte strategii pentru o bună colaborare cu aceştia. Tehnica interviului Interviul reprezintă o modalitate simplă şi rapidă de a afla opiniile unor grupuri de interes diferite într-o situaţie dată. corespunzătoare unui program sau unei politici. 00:30 Odată ce au fost identificaţi factorii de interes într-un proiect. Analiza trebuie să fie primul pas înaintea diseminării informaţiilor cu privire la un anume proiect şi trebuie să fie un proces continuu. astfel încât ideile şi opiniile lor să fie integrate în procesul de planificare. schimbări de atitudine în funcţie de etapele în care se găseşte proiectul. aceste activităţi pot realiza. întrucât factorii de interes de aceste activităţi pot realiza. în timp. în timp. ei pot fi invitaţi să participe la interviuri.. sesiuni de brainstorming. schimbări de atitudine în funcţie de etapele în care se găseşte proiectul. Interviul reprezintă o tehnică importantă utilizată în culegerea de informaţii care fundamentează o decizie. (b) rolurilor acestora în activităţile analizate. sau măcar la neutralitate. interviuri tip focus grup şi sondaje de opinie. 67 . Chiar dacă aceştia se opun unei activităţi specifice. ei pot fi recâştigaţi dacă sunt implicaţi în procesul decizional ori de schiţare a proiectului şi dacă li se oferă posibilitatea să-şi exprime preocupările pentru proiect.

68 . şi nu necesită abilităţi specializate. 6. aşa cum este de interviuri necesare şi de cazul sondajelor de opinie. intervievează să exploateze stilului personal al celui care le motivaţia şi cauzele care au realizează. Sesiunea de „brainstorming” Sesiunea de „brainstorming” este o tehnică ce se poate realiza relativ repede. în special interviurile care se existente. grupurilor de interes.  pot consuma destul de mult utilizându-se resurse de personal timp. Care sunt avantajele si dezavantajele interviurilor? ……………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………. în funcţie de numărul rezultate cantitative. realizează faţă în faţă. Esenţa unei sesiuni de „brainstorming” este concentrarea pe o anumită problemă şi stimularea grupurilor de a genera idei şi de a rezolva problema respectivă.  permit celui care intervievează să analizeze dimensiunea punctelor de vedere ale grupurilor de interes. astfel încât cel care apărute în timpul interviurilor. Avantajele interviurilor Dezavantajele interviurilor  se pot realiza imediat. nivelului de detaliu contribuit la formarea unui abordat şi interacţiunii între punct de vedere şi a opiniei indivizi. timpul disponibil.. fără costuri prea mari.3. totuşi.  pot determina rezultate diferite  sunt flexibile şi nu sunt pentru persoane diferite care limitate la un set de întrebări intervievează. o metodă bună pentru iniţierea unui sistem de culegere de informaţii. sunt disponibile alte instrumente şi tehnici.  pot fi realizate faţă în faţă sau  nu sunt capabile să producă la telefon. Interviurile reprezintă. Dacă sunt necesare informaţii mai precise şi de la un număr mai mare de cetăţeni. datorită nuanţelor date.  nu necesită o pregătire / instruire specială.

uşoară şi ieftină modalitate la îndemâna administraţiei.  liderul grupului (moderatorul) poate angaja orice alt proces de identificare a celor mai promiţătoare idei şi le poate aduce spre argumentare grupului. aceştia nu trebuie aleşi după funcţii. să urmărească ca aceste idei să fie în legătură cu problema pusă în discuţie. Nici o părere nu este criticată în nici un fel. Sesiunea de „brainstorming” este un instrument de culegere a informaţiilor 00:40 semnificativ. Responsabilul grupului trebuie să asigure un climat permisiv şi un dinamism susţinut în emiterea ideilor. 69 . utilizat pentru obţinerea unor soluţii optime având în vedere resursele umane disponibile. De altfel. El trebuie să asigure condiţiile ca fiecare participant să-şi formuleze ideile sale.  toate ideile sunt notate exact aşa cum au fost ele formulate. Reguli generale pentru „brainstorming”  pe parcursul sesiunii de brainstorming. pregătirii şi preocupărilor. Oricine are dreptul să adreseze întrebări de-a lungul acestei etape. ci după capacitatea lor de a emite idei. Practicarea tehnicii brainstorming presupune parcurgerea următoarelor etape: pregătirea reuniunii. pentru rezolvarea problemelor prin implicarea grupurilor de interes în cadrul acestui proces.  numai acela care avansează o idee are dreptul să o clarifice. analiza problemei. chiar şi ideile neconstructive sunt acceptate. marea majoritate a grupurilor se simt bine atunci când se ţine cont de părerea lor. În această etapă se stabileşte grupul de participanţi la discuţii. ne asigurăm că cea mai creativă soluţie nu este trecută cu vederea şi implicăm grupurile de interes în procesul de luare a deciziilor. Tot în aceasta etapă se stabileşte responsabilul grupului. propunerile să se bazeze numai pe argumente fundamentate fără a apela la divagaţii largi. toate părerile exprimate au valori egale. Sesiunea de „brainstorming” rămâne cea mai rapidă. selecţionarea şi evaluarea soluţiilor. Grupul trebuie să fie eterogen în privinţa profilului.  în final. grupul trebuie să înţeleagă rezultatele finale şi cum vor fi folosite. de a cărui pregătire şi pricepere depind în cea mai mare măsură rezultatele reuniunii. Astfel. format din 5-12 persoane.  întrebări sau clarificări nu sunt permise decât după ce formularea ideilor s- a încheiat. până când toată lumea din grup a înţeles-o.  este bine să fie continuată sau desăvârşită o idee care a fost începută de către altcineva înainte. contribuind astfel la dezvoltarea fenomenului de reacţie în lanţ.  formularea de idei continuă până când nu mai apar idei noi. Etapa de pregătire a reuniunii constă în stabilirea şi delimitarea precisă a problemei care urmează să fie pusă în discuţie şi pentru care se cer soluţii. Se recomandă ca participanţii să fie specialişti în diferite domenii.

combinate şi rearanjate. În faza de discuţii propriu-zise. pentru găsirea unei soluţii optime. Etapa analizei problemei în reuniune are două faze: faza introductivă şi faza discuţiilor. în principal. Pentru soluţionarea problemei se pot practica mai multe procedee: comparaţia simplă. care. iar durata acestora să nu depăşească 45 minute. trei căi: � calea progresiv-liniară. 70 . responsabilul grupului expune în mod clar problema pentru care se cer soluţii de rezolvare şi se prezintă modul de desfăşurare a întrunirii. completarea ei până la găsirea unei soluţii practice a problemei discutate. În această etapă se stabilesc locul. să asigure alte modalităţi pentru rezolvarea aceleiaşi probleme. prin abordarea într-un mod original a problemei. părăsindu-se căile tradiţionale. fără a se preciza autorii lor. Pentru dezlănţuirea ideilor există. care se caracterizează prin însuşirea în continuare a unei idei. pentru a se menţine avantajele spontaneităţii. participanţii emit soluţii în legătură cu modul de soluţionare a problemei. Se recomandă ca reuniunile să se programeze dimineaţa. Soluţiile sunt înregistrate cu fidelitate. Procedeul inspiraţiei (creativităţii) presupune concentrarea forţei intelectuale a componenţilor grupului. Comparaţia simplă este folosită pentru a deţine alte soluţii care să posede cel puţin o caracteristică cu soluţia căutată. � calea catalitică. În faza introductivă. Comparaţia funcţională presupune identificarea de proprietăţi noi şi neobişnuite ale unor soluţii cunoscute. prin care ideile se declanşează prin analogie sau prin apariţia unei 00:50 idei noi chiar opuse celei care a generat-o. data şi ora reuniunii. comparaţia funcţională şi inspiraţia. când participanţii sunt odihniţi.

71 . mai mult consens decât cele ale unei sesiuni de „brainstorming”.� calea mixtă. şi nu necesită abilităţi specializate. Esenţa unei sesiuni de „brainstorming” este concentrarea pe o anumită problemă şi stimularea grupurilor de a genera idei şi de a rezolva problema respectivă. solicită mai multă planificare şi muncă individuală. la rândul lor. Sa ne reamintim… Sesiunea de „brainstorming” este o tehnică ce se poate realiza relativ repede. care reprezintă o combinare a primelor două. fără costuri prea mari. în general. Tehnica Grupului Nominal (TGN) Tehnica Grupului Nominal este un proces mult mai complex. iar rezultatele produse reflectă. ori poate da naştere unor idei diferite sau chiar opuse soluţiei iniţiale. în care soluţia poate da naştere la idei de completare a soluţiei iniţiale. 6. şi care. pot dezvolta alte idei de completare sau opuse.4.

de aceea se promovează termenul de nominal.  Întrebările. decât într-un proces interactiv de grup. Una sau două întrebări (pregătite foarte atent înainte) sunt prezentate grupului şi puse la dispoziţia acestuia. această tehnică a fost folosită de către administraţiile din Polonia. Iată câteva exemple: (a) Ce măsuri trebuie luate pentru a putea face cartierele să arate mai plăcut? (b) Ce resurse pot fi folosite pentru a se realiza acest lucru?  Ideile. Astfel. acest lucru fiind stimulativ pentru discuţiile purtate. Oricine poate lua parte la proces. Participanţii nu trebuie limitaţi la primele idei pe care le-au notat iniţial. Timpul ar fi o altă constrângere. fiecare dintre aceste grupuri fiind aşezat la o masă. care trebuie să fie una mai mare. La fiecare masă se află unul sau doi dintre reprezentanţii organizatorilor. Atât sesiunea de „brainstorming” cât şi TGN sunt tehnici de grup care generează şi prioritizează un număr mare de idei. Principala diferenţă dintre cele două.  Discuţia şi înţelegerea. „spargerea” grupului mare într-un număr de grupuri mici. într-o primă etapă. Liderul grupului mic solicită membrilor grupului idei noi şi le notează pe ale fiecăruia în parte pe flipchart sau pe hârtie (un asistent iar putea veni în ajutor cu notarea ideilor) până când nu mai apar alte idei noi. TGN poate fi folosit în domenii multe şi diferite. separat de celelalte. 72 . sau coli de hârtie şi creioane. ci lăsaţi să se exprime liber în continuare. Participanţii (individual sau pe perechi) au 10-15 minute fiecare pentru a răspunde la întrebări şi pentru a nota răspunsurile pe hârtie. împreună cu analiza SWOT. Au loc introducerile. a fost formulat cât mai clar posibil. un flipchart. De exemplu. pentru că cei care planifică procesul trebuie să stabilească timpul limită al fiecărei etape a procesului care se înscrie într-un timp total pe care grupul şi-l doreşte sau poate să-l pună la dispoziţie pentru întreaga sesiune. pe masă. unul sau chiar doi dintre membrii personalului trebuie să lucreze cu fiecare dintre grupurile mici şi ar fi foarte bine dacă grupurile ar putea să lucreze toate în aceeaşi sală. deşi liderul poate realiza acest lucru singur. este că TGN solicită persoanelor să-şi genereze iniţial ideile mai degrabă individual. Grupul mare este împărţit în grupuri mai mici cu cinci până la nouă persoane. Grupul discută fiecare aspect pentru a realiza înţelesul deplin al ideii şi pentru a se asigura că ceea ce s-a consemnat. TGN presupune:  Organizare şi introducere. pentru a genera idei pentru planurile strategice de dezvoltare economică. Constrângerea majoră în ceea ce priveşte mărimea grupului este legată de faptul că această tehnică presupune. Întrebarea/ întrebările trebuie să fie specifice şi nu generale şi realizate astfel încât să genereze idei concrete.

Fiecare carton trebuie să conţină o idee şi un număr. Dacă acest lucru este realizat.  Punctarea. Apoi sunt clasificate ideile. cu grupuri mici de cetăţeni. Ce este tehnica grupului nominal? ………………………………………………………………………. Aceasta poate conduce la o revizuire a clasificării dacă grupul nu mai este de acord cu clasificarea făcută iniţial datorită noilor informaţii şi viziuni apărute ca urmare a discuţiilor. această sarcină poate fi lăsată în grija unui grup mai mic. profesori.  Consensul într-un grup mai mare. tinere 73 . membrii ai unor asociaţii de proprietari. câte o idee pe un carton separat. Focus-grupurile Focus-grupurile (interviurile de grup) sunt întâlniri interactive facilitate. Iniţial. Altfel. ………………………………………………………………………. pensionari.  Realizarea consensului. Fiecare membru al grupului poate monitoriza procesul. Grupul discută fiecare dintre ideile exprimate.. Fiecare participant al unui grup mic este rugat să selecteze şi să clasifice un număr specific de idei. Cinci sau mai multe idei exprimate la fiecare întrebare (liderul grupului trebuie să găsească o soluţie de departajare) sunt clar identificate astfel încât grupul să poată să vorbească despre avantajele şi dezavantajele acestora. care sunt similare. astfel încât să se evite 00:60 repetiţiile. studenţi. dacă timpul este prea scurt. notate pe cartoane de la cea punctate cu cinci până la cea cu un singur punct. sunt 7-12 participanţi care provin dintr-o anumită categorie socială sau un grup de interes (ex. 6. Cartoanele sunt colectate şi amestecate iar punctele sunt adunate pentru a se determina punctajul pentru toate ideile care au fost exprimate. Moderatorul lor conduce participanţii la discuţii printr-un set de întrebări despre un anumit subiect. Acest pas poate fi amânat pentru o sesiune următoare.  Selectarea şi clasarea ideilor. Dacă timpul permite. se va proceda la sintetizarea ideilor cel mai bine clasate. Acesta este produsul final care este raportat în plenul sesiunii. poate avea loc o discuţie în plen cu o nouă rundă de selecţii şi clasificări pe marginea celor mai importante idei ale întregului grup. ca o sarcină importantă sau unui comitet constituit tocmai pentru această problemă specifică. Cetăţenii sunt invitaţi să ia parte la astfel de discuţii în grup şi numai cei invitaţi pot participa.5. pentru că focus-grupurile nu sunt întâlniri deschise.

în contextul planificării investiţiilor. focus-grupurile pot fi folosite pentru: . Ele pot fi folosite într-o varietate de situaţii. aceasta fiind alcătuită dintr- un moderator şi un asistent. Trebuie să cuprindă 7- 10 întrebări deschise. .  testarea – noile servicii ale administraţiei. etc. Focus-grupurile reprezintă o modalitate relativ simplă. Moderatorul focus-grupului nu este liderul grupului şi nu trebuie să conducă discuţiile ori să sugereze grupului anumite concluzii. Aceasta trebuie realizat foarte atent.. Moderatorul focus-grupului. a determina atitudinile care ar putea afecta succesul sau eşecul unui proiect (Vor separa cetăţenii deşeurile astfel încât o nouă facilitate de eliminare a deşeurilor să poată fi efectiv folosită?) Cheia pentru o serie de focus-grupuri de succes este realizarea unui chestionar bine gândit. În acel moment. proceduri de facturare. a ajuta la determinarea priorităţilor în cadrul unui sector specific sau pentru a testa priorităţile propuse de către administraţia locală. Focus-grupul este repetat de câteva ori. folosindu-se acelaşi set de întrebări.  evaluarea – pentru a afla nevoile unui grup specific. ca de exemplu:  planificarea strategică – pentru a testa propunerile sau soluţiile înainte ca acestea să fie definitiv adoptate. Focus-grupurile pot avea multiple utilităţi în cadrul unei activităţi specifice. organizatorii focus-grupului pot să fie satisfăcuţi de faptul că au informaţii complete despre atitudinile şi opiniile participanţilor referitoare la subiectele dezbătute în cadrul discuţiilor de grup. a ajuta la conceperea unui chestionar prin care să se determine priorităţile cetăţenilor. preţuri. mame.  un mod rapid şi eficient de obţinere a feedback-ului – pentru manageri. Participanţii sunt rugaţi să ia parte la o discuţie care se structurează pe un set de întrebări . rapidă şi ieftină de a avea un feedback din partea cetăţenilor. politicieni. în timpul şi după pregătirea sau prestarea serviciilor.  pregătirea serviciilor /satisfacerea clientului .).“chestionar”.pot fi folosite înainte. sloganuri. . lideri. până când acesta nu mai generează alte noi răspunsuri. etc. programe. rate şi taxe. sau un asistent.  planificarea sondajelor – se foloseşte pentru testarea chestionarului unui sondaj. fie la nivel general fie în cadrul unui grup specific de interese. 74 . să înceapă cu întrebări generale şi să conducă la întrebări cât 01:10 mai specifice. realizează o transcriere sau un rezumat scris al întrebărilor. etc. manifestări. De exemplu. Moderatorii focus-grupului lucrează în echipă.

"vă rog. Aceasta trebuie realizat foarte atent. Sondaje pentru întregul grup Când iniţiatorii sondajului doresc să descopere realitatea dintr-un grup mai mic. până şi cea mai timidă persoană din grup a avut ocazia să-şi aducă propria contribuţie la discuţii.6. să înceapă cu întrebări generale şi să conducă la întrebări cât mai specifice. Există trei feluri de sondaje: a. Moderatorul trebuie să menţină concentrarea grupului. "puteţi să daţi exemple?". este sarcina moderatorului să le ghideze cursul rămânând complet neutru şi nepărtinitor în acelaşi timp. Odată ce discuţiile au evoluat. “Argumentările” sunt fraze care antrenează grupul să aprofundeze întrebarea şi să furnizeze mai multe informaţii despre ceea ce gândeşte. "explicaţi. Trebuie să cuprindă 7- 10 întrebări deschise. "altceva?" etc. 75 . Iată câteva exemple în acest sens: "vă rog să descrieţi ceea ce doriţi să spuneţi!". Ultima etapă a procesului discuţiilor de grup este completarea unui raport. Pentru aceasta. Sa ne reamintim… Cheia pentru o serie de focus-grupuri de succes este realizarea unui chestionar bine gândit. ori o parte însemnată a acesteia. vă rog!". Întocmirea raportului este responsabilitatea moderatorului şi acesta trebuie întocmit imediat după terminarea sesiunii. b. ei realizează un sondaj care se adresează fiecărui membru în parte. 6. un sondaj este de obicei realizat pe un grup considerat a fi un eşantion reprezentativ al populaţiei şi nu pe fiecare persoană în parte. Aceasta înseamnă că trebuie să se asigure că discuţiile nu sunt dominate de o singură persoană şi că. Astfel. un sondaj este folosit pentru a evalua opiniile unui grup mai larg. Sondaje eşantionate . o practică bună este aceea a folosirii “argumentărilor”. de preferat înainte de cel de-al doilea sau al treilea focus-grup. continuaţi". ca de exemplu întreaga populaţie a unei comunităţi. Dacă moderatorul nu este mulţumit pentru că grupul nu a arătat tot ce ştie sau simte faţă de o anumită întrebare. Sondajele de opinie Sondajele sunt folosite pentru a descoperi realităţile (incluzând atitudini şi păreri) despre membrii unei categorii a populaţiei. asigurându-se că fiecare participnt are posibilitatea să se exprime.realizate pe un eşantion reprezentativ În general. "nu înţeleg!".

iluminatul public. ci în gradul de reprezentativitate pentru populaţia pentru care se realizează sondajul. Chiar dacă 50% dintre cetăţenii oraşului ar răspunde acestui sondaj. Opusul unui sondaj care se realizează pe un eşantion reprezentativ este un sondaj în cadrul căruia chestionarul se distribuie oricui îl solicită. în analizele statistice. de educaţie. personal instruit care să adreseze întrebările (dacă acesta este necesar) şi pentru interpretarea rezultatelor. Mărimea eşantionului produce în general. dar nu constituie o bază reală pentru prezicerea comportamentului unei mari majorităţi a populaţiei. informaţiile colectate de la o parte a populaţiei sunt considerate a fi reprezentative pentru întreaga populaţie. unui eşantion reprezentativ pentru populaţia sondată. spaţiile publice. colectarea deşeurilor. Unele sondaje pot evalua opinia generală a cetăţenilor cu privire la importanţa fiecăruia dintre aceste servicii. o eroare de 5% sau mai puţin – destul de mult pentru marea majoritate a rezultatelor. De exemplu. Rezultatele acestora pot fi folosite pentru evaluări imediate. etc. putem spune că un chestionar trebuie să fie distribuit unei majorităţi semnificative. profesională. transportul public. Rezultatele unor astfel de sondaje pot fi interesante. un sondaj trebuie să prezinte întrebări serioase şi nu să ofere opţiuni care nu sunt acceptabile din punct de vedere politic sau care nu sunt realizabile. sex. fără un eşantion determinat ştiinţific. Sondaje aleatorii Pentru a obţine rezultate reale. supravegherea câinilor vagabonzi. În mod constant. Un sondaj este mult mai util atunci când realizatorii lui solicită răspunsuri simple la întrebările directe – întrebări la care se poate răspunde cu “Da” sau “Nu” sau prin alegerea unuia dintre mai multe răspunsuri alternative date. nu pot produce rezultate reale. dezăpezire. Totuşi. pentru a 76 . c. Sondajele întâmplătoare. Cheia pentru un eşantion bun constă nu numai în mărimea acestuia. Sondajele pot fi instrumente importante în planificarea bugetelor administraţiei. de vârstă. prezentă în populaţia vizată de sondaj să fie reprezentată în eşantion în 01:20 funcţie de ponderea pe care o deţine în ansamblul întregii populaţii. pentru investiţii şi dezvoltare economică. se consideră că greşelile de eşantionare descresc uşor dacă mărimea eşantionului este de peste 400 de chestionare. printr-un sondaj pot fi întreabaţi cetăţenii despre nivelul lor de satisfacţie faţă de serviciile administraţiei. Sondajele trebuie folosite numai când realizatorii lor aşteaptă şi intenţionează să folosească rezultatele şi doresc să le facă publice. revizuirea chestionarului. ca de exemplu repararea străzilor. În cele mai multe cazuri este de recomandat să se obţină asistenţă specializată pentru realizarea eşantionului. Este esenţial ca fiecare categorie socială. curăţenie. Astfel de sondaje se mai numesc câteodată şi “sondaje aleatorii”. acest 50% din populaţie nu ne informează neapărat în mod real despre opiniile celeilalte jumătăţi care nu răspunde la acest sondaj.

informa şi pentru a arăta publicului că părerile lui sunt considerate a fi importante.
Oricum, ar putea constitui o greşeală ca deciziile să se bazeze pe rezultatele unui
sondaj ne-ştiinţific.

Rezultatele sondajului vor fi bune sau nu şi în funcţie de chestionar. De aceea
este necesară realizarea foarte atentă a întrebărilor. De preferat ar fi ca întrebările să
fie simplificate, specifice, scurte şi logice. Simetria este, de asemenea, foarte
importantă – aceasta pentru că formatul întrebărilor trebuie să fie asemănător, iar
întrebările care se contrazic trebuie eliminate.
Date fiind aceste cerinţe, chestionarul trebuie să fie rezultatul muncii unui
grup mic şi trebuie să se realizeze participativ sau să fie revizuit de către principalele
grupuri de interes ale administraţiei locale, ca de exemplu de către şefii
compartimentelor ori de către aleşi. Chestionarul trebuie să fie realizat clar, fără
ambiguităţi.
Testarea chestionarului se poate realiza folosind un eşantion mic ori în cadrul
unui “focus-group”. Faceţi completări, modificări, acolo unde este necesar, bazându-
vă pe rezultatele testării. Testul nu se face pentru conţinutul întrebărilor, ci pentru a
clarifica întrebările şi chestionarul în sine. Dacă participanţii nu înţeleg întrebările
sau formatul chestionarului, rezultatele nu ar fi clare şi ar putea fi periculoase. De
exemplu, dacă participanţii nu înţeleg întrebarea, răspunsurile ar putea produce un
rezultat pe care nimeni nu şi l-ar dori.
Majoritatea chestionarelor pentru sondaje vor începe cu un paragraf
introductiv / explicativ sau chiar două, pentru a se indica scopul sondajului, sau
pentru a furniza un context şi a asigura persoana care răspunde, sau completează
sondajul, de anonimatul răspunsurilor sale. Asiguraţi-vă că sondajul este anonim.

Cate feluri de sondaje exista?
………………………………………………………………….
………………………………………………………………….

6.7.Audieri şi dezbateri publice
"Audierile publice" şi "dezbaterile publice" sunt întâlniri care facilitează
schimbul de informaţii între reprezentanţii administraţiei şi cetăţenii interesaţi.
Reprezentanţii administraţiei trebuie să realizeze aceste întâlniri într-un mod creativ
şi trebuie ales sau conceput un format prin care cea mai bună formă să corespundă
scopului întâlnirii şi nevoilor cetăţenilor.
Audierile publice sunt de obicei mult mai formale decât întâlnirile publice. O
audiere publică este caracterizată prin ascultarea atentă, de către aleşi, a opiniilor
77

exprimate de cetăţenii participanţi la audiere. O audiere publică este de obicei
organizată atunci când administraţia are un plan, se ocupă de campania de informare
publică şi intenţionează să facă un angajament. Aceasta trebuie să fie organizată
înainte ca administraţia să semneze o aprobare pentru o construcţie nouă, sau înainte
ca primăria să admită un buget propus spre aprobare consiliului local. În acest
context, o audiere publică permite cetăţenilor interesaţi să-şi exprime punctele de
vedere asupra planurilor aproape finalizate şi permite reprezentanţilor administraţiei
să audă punctele de vedere ale cetăţenilor şi să aprecieze dacă planul necesită
modificări de ultim moment.
Caracteristica esenţială a unei audieri publice este posibilitatea oferită
reprezentanţilor administraţiei locale de a asculta şi de a lua în considerare părerile
cetăţenilor înainte să fie luată decizia finală.
Câteva exemple de teme de audieri publice:
- proiectul de buget al primăriei;
- planuri pentru programe de dezvoltare economică;
- planuri strategice pentru reamenajarea centrului oraşului;
- planul multi-anual pentru dezvoltarea de capital;
- un plan pentru managementul de mediu pe domeniul public.
Sugestii pentru organizarea unei audieri publice:
- audierea publică este deschisă pentru toţi cetăţenii interesaţi;
- audierea publică este larg mediatizată înainte ca ea să aibă loc;
- publicitatea asigură informaţii pe tema subiectului audierii;
- audierea se desfăşoară într-un loc şi la o oră convenabilă pentru cei care
intenţionează să participe;
- reprezentanţii ai administraţiei implicaţi în procesul decizional sunt prezenţi şi
sunt pregătiţi să asculte;
- audierea începe de obicei cu o scurtă prezentare făcută de un reprezentant oficial
al primăriei asupra problemei sau a acţiunii propuse spre revizuire. În continuare,
audierea este deschisă comentariilor cetăţenilor;
- este utilă prezenţa unui facilitator profesionist pentru a menţine audierea publică
într-o anumită direcţie, pentru a sublinia limita, durata timpului alocat şi pentru a
reaminti participanţilor regulile de desfăşurare a întâlnirii;
- orice persoană care se înregistrează ca vorbitor poate să ia cuvântul, dar
vorbitorii sunt limitaţi la o perioadă de timp (de regulă 3 minute);
- funcţionarii publici ascultă cu atenţie dar nu răspund vorbitorilor;
- la sfârşitul audierii, liderii mulţumesc cetăţenilor pentru comentariile acestora;
audierea se poate încheia în acest punct, sau responsabilul de şedinţă ar putea
rezuma concluziile audierii;
- raportul unei audieri va fi disponibil publicului şi presei. Cei care au scris acest
raport trebuie să răspundă cu atenţie întrebărilor ridicate în cadrul audierii publice.

78

Sa ne reamintim…

Audierile publice sunt de obicei mult mai formale decât întâlnirile
publice. O audiere publică este caracterizată prin ascultarea atentă,
de către aleşi, a opiniilor exprimate de cetăţenii participanţi la
audiere.

6.8. Tehnica Delphi
Tehnica ”Delphi” se bazează pe principiul gândirii intuitive şi al perfecţionării
acesteia, considerând că deciziile strategice şi tactice pot şi trebuie să fie
fundamentate, într-o măsură apreciabilă, pe cunoştinţele şi intuiţia specialiştilor în
domeniul respectiv.
Tehnica se caracterizează printr-un dialog permanent, cu caracter de
dezbatere, între două grupuri de persoane (iniţiatorii şi panelul), cu scopul de a
adopta anumite decizii. În esenţă, tehnica consta în obţinerea părerilor unor
specialişti în legătură cu problema pusă în discuţie.
În aplicarea tehnicii “Delphi” se parcurg trei etape:
 pregătirea şi lansarea reuniunii,
01:40
 desfăşurarea reuniunii,
 prelucrarea datelor obţinute.
În etapa de pregătire şi lansare a reuniunii sunt specifice următoarele
lucrări: stabilirea problemei pentru care se caută soluţii, aceasta trebuie formulată
clar şi să se precizeze direcţiile principale în care va fi canalizată ancheta;
constituirea grupului de specialişti căruia îi vor fi distribuite formularele de anchetă;
elaborarea formularelor de anchetă care trebuie să fie cât mai complete şi clare. Tot
în această etapă se distribuie formularele pentru completare, însoţite de instrucţiunile
ce conţin modalităţile de completare, indicându-se scopul anchetei şi termenul la
care se solicită răspunsul.
În etapa desfăşurării reuniunii are loc derularea anchetei propriu-zise, care
cuprinde două momente mai importante:
� completarea chestionarului şi formularea unor propuneri de îmbunătăţire a
acestuia. În situaţia în care propunerile membrilor grupului sunt de natură să aducă
îmbunătăţiri semnificative, are loc perfecţionarea acestora după care vor fi
distribuite, din nou, membrilor grupului de specialişti pentru completare şi
formularea de noi opinii. Operaţia de distribuire - completare - îmbunătăţire a
chestionarelor se poate repeta de mai multe ori până când majoritatea componenţilor
grupului au aceeaşi opinie despre chestionarele
primite;

79

deşi evoluţia pe termen lung şi mediu este determinată şi de factori externi acestuia. Calitatea deciziilor ca urmare a practicării tehnicii. SSD au menirea de a analiza un volum mare de date . 80 . în condiţiile în care decidentul îşi foloseşte propria judecată pentru a controla ansamblul activităţilor de elaborare a deciziei. punerea în valoare la un nivel superior a pregătirii. motivaţia componenţilor grupului în participarea şi obţinerea rezultatelor prin practicarea acestei metode. SSD pot facilita comunicarea între decidenţi organizaţi în grupuri . iniţiativei specialiştilor. 4. printre care amintim: fundamentarea deciziilor strategice şi tactice. la faptul că ia în considerare. În etapa de prelucrare a datelor are loc sistematizarea acestora. este influenţată de anumiţi factori. cum ar fi: realismul şi claritatea prezentării problemei decizionale supuse anchetei şi a elaborării chestionarelor. prezentarea. 6. SSD sunt gândite în special pentru abordarea problemelor semistructurate. SSD sunt adevărate sisteme informatice pentru asistarea deciziilor(SIAD) manageriale. după care se prezintă variantele decizionale pentru a fi adoptată cea care oferă avantajul maxim. “Decision Support Systems” – DSS) sunt mai mult decât nişte metode şi tehnici care se pot folosi “manual”. accelerarea difuzării de cunoştinţe şi abordări noi între specialiştii care lucrează în diferite domenii şi manageri etc. de regulă. sau transformarea lui într-un simplu agent care adoptă. Pentru fundamentarea deciziilor privind problemele supuse anchetei. în care porţiuni din efortul de analiză a deciziilor pot fi computerizate.� colectarea şi verificarea chestionarelor. perioada în care membrii grupului trebuie să răspundă la chestionare şi să transmită răspunsurile. 2. Limitele metodei se referă. 3.9. Sisteme suport pentru decizii Sistemele suport pentru decizie – SSD (în limba engleză. soluţii fabricate de către calculator. Practicarea în activitatea de management a tehnicii “Delphi” va asigura o serie de avantaje. dacă acestea au fost completate la toate poziţiile şi dacă nu s-au strecurat erori formale de exprimare a unităţilor de măsură a fenomenelor şi proceselor economice cuprinse în ele. în mod mecanic. un rol decisiv îl au potenţialul de sinteză şi de analiză a iniţiatorilor şi încrederea acordată de aceştia rezultatelor anchetei. experienţei. realizarea de strategii în domenii complexe. analiza şi interpretarea rezultatelor. tratarea propriu-zisă a informaţiilor. Caracteristicile tradiţionale ale SSD sunt: 1. sau care pot avea o ipostază computerizată. în principal. stabilirea metodologiei de prelucrare a lor. SSD servesc la uşurarea efortului şi la amplificarea capacităţii decidentului şi nu au drept scop înlocuirea acestuia. numai factorii specifici domeniului respectiv. calitatea şi eterogenitatea componenţilor grupului (panelului).

6. arborele se ramifică în continuare. Soluţionarea problemei decizionale se face pornind de la consecinţele fiecărei variante.10. 3. Potrivit acestei metode situaţia decizională complexă este descompusă într- un şir de decizii înlănţuite. Alter identifica şapte tipuri de SSD grupate. sub formă de arbore. care au comunicaţiile bazate pe calculator drept componentă tehnologică dominantă şi servesc. care servesc la regăsirea informaţiilor şi la analiza documentelor nestructurate şi a paginilor web. În momentul în care intervine un factor de incertitudine între decizie şi consecinţele ei. Situaţia decizională astfel 01:50 descompusă este prezentată grafic. după cum urmează: 1. în primul rând. 81 . SSD orientate pe documente (sau sisteme de administrare a cunoştinţelor). SSD orientate pe cunostinte (sau de tip expert . în care alternează decizii în condiţii de certitudine cu decizii în condiţii de risc. SSD orientate pe date . SSD orientate pe comunicaţii. în care nodurile reprezintă deciziile. la asistarea codeciziilor elaborate de mai mulţi participanţi din aceeaşi sau din mai multe organizaţii. 4. 2. prin calculul speranţei matematice. în funcţie de componenta tehnologică dominantă. care au baza de cunoştinţe drept componentă tehnologică dominantă . unde intervin stările naturii. SSD orientate pe modele . fără a avea siguranţa consecinţelor acesteia.SSDE). 5. deoarece se bazează pe un eveniment nesigur. care au modelele matematice de simulare şi optimizare drept componenta tehnologică dominantă. Cu ajutorul arborelui decizional se poate lua o decizie din mai multe posibile. care au baza de date drept componenta tehnologică dominantă.Arborele de decizie Arborele de decizie este o metodă cu posibilităţi largi folosită în diverse domenii.

82 . din mai multe variante posibile. medii sau nefavorabile de fabricare a produselor). din ce în ce mai detaliată / ramificată. precum şi estimarea costurilor. unde are loc intervenţia decidentului pentru a opta pentru una din alternative (variante).11. respectiv cerere mare şi mică. E1-E10 – noduri finale în care sunt comensurate profiturile obţinute (rezultatele). R1-R10 – noduri de risc.Analiza cost .beneficiu ar trebui să fie cel mai utilizat instrument de analiză a soluţiei optime. Profiturile sunt separate pe noduri în funcţie de cerere. în situaţii în care pot apare evenimente cu un anume grad de certitudine / incertitudine. aceasta poate fi combinată cu metoda arborelui decizional ( o prezentare arborescentă. Sa ne reamintim…. Pentru o mai mare relevanţă. a alternativelor posibile de a acţiona într-o anumită situaţie. unde au loc unele evenimente aleatoare (condiţii favorabile. D1-D10 – noduri decizionale. pe baza unor coeficienţi de probabilitate a apariţiei unui anumit eveniment). 6.beneficiu Analiza cost .

Dar cei mai mulţi oameni nu sunt analişti înăscuţi şi chiar analiştii nu pot zăbovi să investigheze datele de fiecare dată când au de luat o decizie. în mod normal. Aplicarea regulii 80/20 presupune că trebuie să facem următoarele:  să onorăm productivitatea excepţională. ne permite să identificăm puţinele lucruri cu adevărat importante care se întâmplă şi să ignorăm marea masă a lucrurilor neimportante. oricât de inteligente vor deveni calculatoarele noastre. în care alternează decizii în condiţii de certitudine cu decizii în condiţii de risc. avem nevoie de ceva mai puţin analitic şi mai uşor disponibil decât analiza 80/20. nu pentru o performanţă bună în multe. Gândirea 80/20 se utilizează în acelaşi scop ca şi rezultatele analizei 80/20 pentru a schimba comportamentul şi. Gândirea 80/20 este expresia pentru aplicarea regulii 80/20 în viaţa zilnică.  să ne luptăm pentru excelenţă în câteva lucruri. Ne învaţă să vedem pădurea din spatele copacilor. între intrări şi ieşiri şi între eforturi şi recompense. unde intervin stările naturii 6. nu drumul obişnuit.  să ne controlăm viaţa cu cel mai mic efort posibil. Gândirea 80/20 şi necesitatea ei Analiza 80/20 este extrem de utilă. nu penalizaţi de sistemele de impozitare pentru a face 83 . intrări sau eforturi. nu exhaustivi. începem cu o ipoteză privind un posibil dezechilibru între intrări şi ieşiri.12. le estimăm. La fel ca în cazul analizei 80/20. ieşiri sau recompense decurg din 20 % din cauze. afirmă că există un dezechilibru înăscut între cauze şi rezultate.  să căutăm scurtătura. cu ajutorul practicii. Cele mai importante decizii nu au fost luate niciodată prin analiză şi nu vor fi luate niciodată.  să delegăm sau să subcontractăm cât se poate de mult în viaţa de zi cu zi şi să fim încurajaţi. dar.  să fim selectivi. Avem nevoie de gândirea 80/20.Metoda (Regula) 80/20 Regula 80/20. în loc să mărim eforturile medii. pentru a ne concentra pe cele mai importante 20 de procente. Potrivit acestei metode situaţia decizională complexă este descompusă într-un şir de decizii înlănţuite. în loc să culegem date şi să le analizăm. dacă dorim ca regula 80/20 să ne ghideze în viaţa de zi cu zi. De aceea. sau principiul lui Pareto. pentru aplicările necantitative ale regulii. mai concis formulată: 80 % din rezultate. Gândirea 80/20 cere şi. Arborele de decizie este o metodă cu posibilităţi largi folosită în diverse domenii.

concomitent cu manifestarea unei încrederi reduse. mecanici auto. Similar.  în fiecare domeniu important. Trebuie pornit de la axioma că suma încredere + control este întotdeauna constantă. în special strategice  precizarea clară în scris a competenţelor şi responsabilităţilor delegate  crearea unui climat favorabil delegării. de încredere. sporirea încrederii conducătorului în subordonat este însoţită de o diminuare a controlului. 6. precizându-se competenţa şi responsabilitatea corespunzătoare încredinţate. încredere exagerată + lipsă control. aceasta (să utilizăm grădinari.13.  să ne alegem carierele şi angajatorii cu foarte mare atenţie şi. dacă este posibil. identificaţi locurile în care 20% din eforturi pot duce la 80% din rezultate.  să privim dincolo de textura normală a vieţii pentru a descoperi ironiile şi ciudăţeniile. în loc să urmărim orice oportunitate disponibilă să profităm cât mai mult de pe urma. să îi angajăm pe alţii. nu să ne angajăm noi înşine. decoratori şi alţi specialişti la maximum. acceptând şi apariţia unor posibile erori sau greşeli  definirea cât mai exactă a rezultatelor aşteptate prin stabilirea unor criterii de evaluare şi într-o proporţie cât mai mare comensurabile 84 . dar şi pe maniera de obţinere a acestora. Metoda delegării Metoda delegării . în loc să facem aceste munci noi înşine). cu funcţie de conducere de nivel inferior sau cu funcţie de execuţie.constă în atribuirea temporară de către o persoană ce exercită un post de conducere a unei sarcini ce îi revine de drept.control.  să ne calmăm. altei persoane subordonate. Delegarea eficace presupune o îmbinare raţională a încrederii cu 02:00 controlul faţă de persoana delegată. să lucrăm mai puţin şi să ne concentrăm pe un număr limitat de scopuri foarte valoroase unde regula 80/20 va funcţiona pentru noi. Altfel se pot manifesta deficienţe majore: eroarea de abdicare. Deci orice amplificare a controlului exercitat de un manager diminuează încrederea percepută de subordonat. eroarea de tutelare: control exagerat axat pe rezultate. acelor câteva momente norocoase din viaţă în care suntem în vârful creativităţii şi stelele se aliniază pentru a ne garanta succesul.  să facem numai lucrurile la care suntem cei mai buni şi care ne plac cel mai mult. Ca element cheie în utilizarea cu succes a acestei metode este soluţionarea corespunzătoare a dilemei încredere . Reguli pentru utilizarea eficientă a delegării:  să nu se delege sarcini de importanţă majoră.

astfel încât este important pentru reprezentanţii administraţiei să înţeleagă cine sunt persoanele interesate şi care este motivaţia lor. altei persoane subordonate. Actul administrativ este emis sau adoptat: a. în regim de putere publică b. ne referim adesea la colectarea de informaţii de la factorii de interes. Rezumat Atunci când vorbim despre reprezentanţii administraţiei. o manifestare de voinţă juridică cu caracter expres. Actul administrativ reprezintă: a. în regim de drept comun 85 . Aceştia pot influenţa rezultatul proiectului .etc. bilateral sau multilateral d. Pentru parcurgerea acestui proces reprezentantii administratiei au la indemana o serie de metode si tehnici:interviul.sondajele de opinie.îndreptându-l către succes sau eşec .dezbaterea publica.  verificarea de regulă a rezultatelor obţinute cu respectarea competenţelor şi responsabilităţilor delegate şi nu a modului cum au fost realizate atribuţiile delegate Sa ne reamintim… Metoda delegării .sesiunea brainstorming. cu funcţie de conducere de nivel inferior sau cu funcţie de execuţie. TEST DE AUTOEVALUARE CUNOSTINTE (TIMP NECESAR 40 MIN) 1. o manifestare de voinţă juridică cu caracter expres. precizându-se competenţa şi responsabilitatea corespunzătoare încredinţate. o manifestare de voinţă juridică cu caracter bilateral c. o manifestare de voinţă juridică cu caracter expres şi unilateral b. atât unilateral cât şi bilateral 2.constă în atribuirea temporară de către o persoană ce exercită un post de conducere a unei sarcini ce îi revine de drept.

denominatoare. de organele administraţiei publice ierarhic superioare 4. reprezintă acel instrument de recrutare a personalului deja selecţionat d. Managementul de mijloc d. a îndeplini sarcinile manageriale b. Clasificatoare. Organizarea instrumental 10. tehnică. atât în regim de putere publică. din punct de vedere al întinderii efectelor sale poate fi: a.Planificarea organizaţională înseamnă? a.c. Denominatoare. instrumentale 9. Finalităţi ale scopurilor d. denominatoare. Care din următoarele idei aparţin orientării psihosociale asupra conducerii? a. Delegată. constituie o metodă empirică de selecţie b. individual şi personal 5. Funcţionarii privaţi d.Interviul: a. Obiectivele tactice ale organizaţiei se referă la: a. atât normativ cât şi individual d.Funcţiile de bază ale organizaţiei sunt: a. cât şi în regim de drept comun d. Scopuri organizaţionale b. de jurisdicţia specială administrativă d. operaţionale d. delegată b. Actul administrativ. nu are relevanţă regimul juridic în care este adoptat sau emis 3. Toate tipurile de management 7. numai individual b. Premise ale organizaţiei 8.Structura procesului birocratic înseamnă? a. Activitatea birocratică b. de instanţele de drept comun b. Scopuri etice c. normativ. Managementul superior c. este condus întotdeauna de managerul organizaţiei 6. numai normativ c. Managementul inferior b. de instanţele de contencios administrativ c. vizează informaţii suplimentare în legătură cu personalitatea celui intervievat c. Actul administrativ este supus unui control principal de legalitate exercitat: a. operative c. Tehnică. a comunica în societate 86 . a cunoaşte natura organizaţiei c. tehnică. Activitatea politică c.

BIBLIOGRAFIE Androniceanu. Anca şi Negoiţă. • Secretariatul General al Guvernului. • Ghinea. Ramesh. • Miroiu. Transformări şi perspective.Paul. • Howlett.. Claudiu. 1995. Editura Polirom. Cerkez. Politici publice şi administraţie publică. 2007. Editura Paideia. Evaluarea programelor şi politicilor publice. M. 1999. Boulder. • Sabatier. A Guide to Civic Engagement. Prentice Hall.. Larry. Teorii. Policy Cycles and Policy Subsystems. 5.Polirom. • Gerston. • Crăciun. (second edition). Note de curs – Elaborarea politicilor publice.. A. 6. Sawicki. 2001. Theories of the policy process. Introducere în analiza politicilor publice. 3. Variante de soluţionare. CRC Press. Politics and Methods. 2002. 2008. M. Collins E. • Ghinea. Adrian. • Patton. Economică. Basic Methods of Policy Analysis and Planning (2nd ed. D. M. C. Oxford University Press. 8. 2009. Dragoş. Public policy making: process and principles. Handbook of Public Policy Analysis. N. 2. http://www. Editura Polirom. S. 2008. N. 87 . 2004. Florin (coordonator). 4. Public policymaking in a democratic society.mie. • Lasswell. Larry. A. Managementul politicilor publice. A.Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1.A. A. Bondar. A. Theory. Unitatea de Politici Publice. B.). 10. Bucureşti: Ed. David. metode şi practice. 1993.A. Carl. Harold. 1999. C. Paul. 7.pdf - document elaborat în cadrul Programului Young Professional Scheme. Iaşi. V. Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice. • Gerston. Studying Public Policy. Iorga. NJ. CO.ro/_documente/politici_publice/informatii_utile/identificare_variante. Managementul schimbărilor. Bucureşti. Anca. Center for Civic Education. Elena.A. 2007. B. 9.

1.2. Într-o Uniune Europeană cu 27 state membre. UNITATEA DE INVATARE VII Instrumentele structurale ale Uniunii Europene Cuprins 7. Obiectivele unităţii de învăţare Prin structura sa Unitatea de invatare VII urmareste ca la sfarsitul parcurgerii acesteia studentii sa cunoasca obiectivele politicii de coeziune economica si sociala a UE. Phare. Similar fondurilor de preaderare (Sapard. Ispa).OBIECTIVELE POLITICII DE COEZIUNE ECONOMICA SI SOCIALA Introducere Unitatea de invatare VII cuprinde un scurt istoric al instrumentelor structurale si obiectivele UE de politica economica si sociala. Aceste fonduri sunt alocate pentru a co-finanţa diverse proiecte prin intermediul programelor de dezvoltare ce conţin anumite priorităţi de dezvoltare şi măsuri eligibile pentru a primi astfel de finanţări. sunt din ţările recent 88 . Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. circa 80% din cetăţenii care locuiesc în regiuni cu PIB-ul pe locuitor sub pragul de 75%.SCURT ISTORIC AL INSTRUMENTELOR STRUCTURALE 7. instrumentele structurale sunt o formă de finanţare nerambursabilă operaţională şi în România începând cu anul 2007.

admise în uniune. După extinderea UE, procesul de eliminare a disparităţilor între
regiuni va dura, probabil, zeci de ani, motiv pentru care politica UE de coeziune
economică şi socială este atât de importantă.
Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii
Europene destinate promovării coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii.
Fondurile Structurale reprezintă un important complement al politicilor naţionale şi,
atât direct cât şi printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a
UE ca întreg, precum şi la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare
importanţă pentru a obţine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a concurenţei.
Fondurile Structurale sunt instrumente financiare, administrate de către
Comisia Europeană, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural în toate
statele membre. Suportul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în
principal, regiunilor mai puţin dezvoltate pentru a consolida coeziunea economică şi
socială în Uniunea Europeană. Astfel, acest sprijin financiar nerambursabil are un
aport real şi eficient pentru îndeplinirea celor 3 obiective strategice promovate de
politica de Coeziune Economică şi Socială:
1. Convergenţa sau reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni.
Statele pot solicita finanţare pentru regiunile care au PIB/capita sub 75% din media
europeană.

2. Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă. Statele pot solicita
finanţare pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă.
3. Cooperarea teritorială europeană - obiectiv tematic care sprijină
adaptarea şi modernizarea politicilor şi sistemelor de educaţie, instruire şi angajare a
forţei de muncă.
Pentru perioada de programare 2007-2013 exista trei Instrumente Financiare
cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:
- Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) - este fondul
structural care finanţează în principal investiţii în infrastructură, educaţie,
sănătate, investiţii generatoare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare locală
şi suport pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În alţi termeni, acest instrument
89

financiar susţine dezvoltarea potenţialului autohton prin măsuri de sprijin la nivel
regional şi local; de asemenea susţine şi conversia economică şi socială pentru
zonele care se confruntă cu mari dificultăţi structurale. Deşi şi-a păstrat denumirea, a
suferit o serie de reorientări strategice faţă de perioadă 2000-2006.
- Fondul Social European (FSE)- este fondul destinat politicii sociale a
Uniunii Europene şi are ca scop îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru
şomeri şi muncitori în Piaţa Unică, prin creşterea mobilităţii lor şi prin facilitarea
adaptării la schimbările industriale, în particular prin instruire vocaţională şi
reinstruire, precum şi prin sistemele de recrutare. Prin intermediul său se acordă
susţinere financiară acţiunilor de formare şi reconversie profesională dar şi celor ce
vizează crearea de noi locuri de muncă.
Fondul de Coeziune (FC) - spre deosebire de FEDR sau FSE, Fondul de
Coeziune nu cofinanţează programe, ci furnizează finanţare directă pentru proiecte
individuale, care sunt clar identificate încă de la început. Decizia de a finanţa un
proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar, în timp ce
proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de
Monitorizare. Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijină
investiţiile în domeniul infrastructurii de transport, energiei şi mediului.
Acestor 3 instrumente financiare li se adaugă şi două Acţiuni
Complementare, respectiv:
Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) -
este acţiunea complementară destinată politicii agricole comune a Uniunii Europene
şi vizează îmbunătăţirea eficienţei structurilor de producţie, procesare şi marketing
al produselor agricole şi forestiere şi dezvoltării potenţialului local în zonele rurale.
Este corespondentul Fondului SAPARD, accesibil doar statelor membre ale UE.
Fondul are ca obiective renovarea şi dezvoltarea rurală, susţinerea pieţei produselor
agricole şi promovarea restructurării agriculturii comunitare.
Fondul European pentru Pescuit (FEP) - este acţiunea financiară
complementară destinată politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină

90

măsuri pentru creşterea competitivităţii sectorului piscicol, în condiţiile asigurării
unui echilibru durabil între resurse şi capacitatea de exploatare.
Pentru politica de coeziune Comisia propunere o abordare pe două nivele:
- în primul rând, prin intermediul programelor finanţate din FEDR, politica de
coeziune va susţine autorităţile regionale să anticipeze şi să promoveze schimbările
economice din zonele industriale şi rurale prin întărirea atractivităţii şi
competitivităţii lor;
- în al doilea rând, prin programele finanţate din FSE, se vor susţine oamenii,
pentru a anticipa şi a se adapta la schimbările economice.
Dacă ar fi să cuantificăm domeniile de intervenţie ale instrumentelor
structurale în scopul implementării politicii de coeziune economică şi socială, am
putea stabili o lista de 14 linii de finanţare, şi anume:
 Cercetare şi dezvoltare tehnologică;
 Informatizarea societăţii;
 Transport;
 Energie;
 Protecţia mediului şi prevenirea riscului;
 Turism;
 Cultură;
 Regenerare urbană şi rurală;
 Suport pentru companii şi antreprenori;
 Acces la locuri de muncă stabile;
 Incluziune socială pentru persoane defavorizate;
 Dezvoltarea capitalului uman;
 Investiţii în infrastructura socială, inclusiv cea de sănătate şi educaţie;
 Promovarea dezvoltării parteneriatului.
Ca orice finanţare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale (FS)
nu înseamnă alocarea unei sume de bani fără a implica anumite obligaţii si din
partea beneficiarului, ci reprezintă un angajament contractual, ale cărui prevederi
si termene de realizare trebuie respectate cu stricteţe, pentru a nu se ajunge la

91

.... putem vedea cum acestea au fost puternic influenţate de extinderile progresive ale Uniunii către noi State Membre.................... banii alocaţi de Comisie pentru un program în anul n.................. este de notat încă de la început faptul că cele două concepte nu pot fi separate şi ca atare.. .. Pentru România se aplică regula n+3 în primii 4 ani............................. Conform regulii n+2/n+3.. trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2010).............................. în 2007.... Aşa cum este definită de articolul 158 al Tratatului Comunităţilor Europene.. aplicând regula n+2: sumele alocate de UE pentru un program......... ........ pentru anii 2011........... în caz contrar banii vor fi pierduţi sau realocaţi altui program (exemplu.... 2008.. urmând ca........Scurt istoric al instrumentelor structurale Acordând importanţa cuvenită relaţiei de dependenţă existentă între politica de coeziune economică şi socială europeană şi instrumentele structurale................ Dacă am discuta cele două concepte separat în încercarea de a realiza un scurt istoric............. trebuie cheltuiţi până la sfârşitul anului n+2/n+3....... 2009 si 2010........ politica de coeziune economică şi socială neputând să-şi găsească împlinirea în realitate fără existenţa instrumentelor financiare de sprijin.................................. respectiv alocările anilor 2007. în 2007. Dacă privim înapoi în detaliu la principalii păşi către politicile europene regionale şi structurale de azi...... 7.. evoluţia lor trebuie tratată împreună.... coeziunea este necesară pentru promovarea dezvoltării armonioase 92 ...................... am pierde cu siguranţă din consistenţa şi eficienţa demersului................. Care sunt cele 3 obiective strategice promovate de politica de Coeziune Economică şi Socială? ............................ trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2009)..............1........... dezangajarea automată (regula n+2/n+3) de către Comisie a sumelor alocate......... Coeziunea economică şi socială este unul din principalele obiective ale Uniunii Europene...... 2012 si 2013 să se aplice regula n+2 (exemplu: sumele alocate de UE pentru un program........

o politică regională larg europeană a devenit vizibilă abia după negocierile de aderare ale Danemarcei. zonele rurale aveau probleme de rămânere în urmă ca dezvoltare faţă de zonele similare din alte State Membre. 2. O asemenea atenţie asupra zonelor rurale nu era. Astfel. A fost nevoie de 18 ani pentru ca politica de coeziune economică şi socială să avanseze pe agenda Comisiei Europene. conform exegezei de specialitate. Tratatul a constatat că există disparităţi considerabile între nivelurile de prosperitate ale diferitelor regiuni (Articolul 130).generale a Comunităţii şi cere o reducere a disparităţilor între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a lipsei de progres a regiunilor defavorizate. fiind unul dintre motivele pentru înfiinţarea Băncii Europene de Investiţii. La cererea Italiei. ce ar putea fi considerată un instrument al politicii regionale. Acest tip de probleme nu erau mult 93 . Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). cuplate cu o încetinire a dezvoltării economice datorate crizei petroliere din anii '70. În anul 1957. Atât în Danemarca cât şi în Irlanda. În anul 1958 se constituie doua Fonduri sectoriale: 1. Irlandei şi Marii Britanii. care începuse să se confrunte cu probleme de reconversie industrială în regiunile cu mine de cărbuni şi oţelării din centru şi nord. Fondul Social European (FSE). tratatul fondator de la Roma (1957) nu oferă un mandat explicit pentru adoptarea unei politici de coeziune. care să permită Statelor Membre să favorizeze zonele montane. în 1973. de interes pentru Marea Britanie. datorită primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie. însă. zonele depopulate sau alte zone defavorizate. inclusiv pentru zonele rurale. Danemarca şi Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică şi socială. cele doua ţări reuşind să obţină o Directivă a Zonelor Defavorizate la nivel european. Cu excepţia unei referinţe generale ce viza necesitatea consolidării unităţii economice dintre statele membre. ţările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între diversele regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.

S-a înţeles repede că acel concept minimalist avea deficienţe serioase. Germania. rezultate din preponderenţa agriculturii. ca cele din Marea Britanie. Extinderea către Grecia (1981). zonele miniere puternic industrializate. La început. Toate aceste situaţii au făcut ca. să se înfiinţeze Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) care să contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele naţionale. iar politica regională a fost inclusă ca o competenţă oficială a Uniunii Europene. Promovarea inovaţiei şi a dezvoltării infrastructurilor au fost principalele obiective ale FEDR la acel moment. Volumul crescut al Fondurilor Structurale a făcut imediat ca managementul numeroaselor proiecte individuale să devină problematic. Portugalia şi Spania (1986) a sporit substanţial disparităţile regionale din Uniune. după Italia. Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice specifice Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice şi concurenţiale datorate aderării Spaniei şi Portugaliei. politica de coeziune economică şi socială avea un explicit caracter redistributiv. Numeroase proiecte erau cofinanţate de FEDR în baza unui sistem de cote naţionale fără priorităţi explicite de dezvoltare pe termen lung şi fără efect de multiplicare. Marea Britanie a devenit a doua beneficiară a FEDR. prin Actul Unic European. Franţa. Imediat după aderarea sa. prin includerea Greciei (1981). Această situaţie a încurajat pregătirea de programe. state aflate considerabil în urmă faţă de media PIB-ului CE de atunci. din schimbările industriale sau şomajul structural. FEDR avea ca scop corectarea principalelor decalaje din Comunitate. după mai multe încercări. folosirea fondurilor de bază pentru strategii specifice de 94 . Evident. ambele cu o orientare economică similară a sectoarelor primare şi secundare ale economiei lor. în 1975.diferite de cele din regiunile carbonifere puternic industrializate din Lorena. Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distribuţie s-a cristalizat după extinderea sudică a Uniunii. dar la mare distanţă de Franţa şi Germania. a Spaniei şi a Portugaliei (1986). Mărimea Fondului European de Dezvoltare Regională a trebuit să crească considerabil. erau între principalele regiuni ţintă. din sudul Belgiei şi din regiunea Ruhr.

urmând exemplele inovative din Marea Britanie şi. zonelor în reconversie industrială şi zonelor rurale. Statele Membre mai sărace de la periferia Europei. Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada 1986-1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordări inovatoare privind atât conţinutul politicilor. pregătirile pentru Tratatul asupra Uniunii Europene. Cu toate acestea.anuale. În timpul anilor ‘80. În 1986 Actul Unic European creează bazele unei politici reale de coeziune menite să compenseze constrângerile pieţei unice pe care le resimţeau ţările meridionale şi alte regiuni mai puţin favorizate.dezvoltare economică regională şi a planurilor multi . au evidenţiat clar că regiunile şi grupurile mai slabe reprezintă un risc. serviciilor. în special. astfel încât Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Ca răspuns la aceste ameninţări s-a trecut la coordonarea variatelor Fonduri Structurale. Reglementările. nu erau satisfăcute de aceste eforturi sporite de redistribuire a fondurilor. mai bine cunoscut ca Tratatul de la Maastricht. 2 şi 5b au fost explicit regionale în natura lor şi adresate regiunilor rămase în urmă. Mai mult. a deschis calea către o uniune monetară care să reprezinte faza următoare a procesului de integrare. Pregătirile pentru o Piaţă Unică Europeană care să promoveze libera mişcare a bunurilor. Comisia Europeană a propus o reglementare cadru pentru reforma acestor Fonduri. s-a trecut la realizarea de strategii şi planuri de dezvoltare regională. Fondul Social European (FSE) şi Secţiunea de Orientare din Fondul European de Orientare şi Garantare pentru agricultură (FEOGA) să fie coordonate şi integrate. Cele trei Fonduri au fost combinate prin Cadrul de Susţinere Comunitară (CSC) şi Programele Operaţionale (PO). ca bază pentru programele Uniunii Europene din întreaga Europă. capitalului şi forţei de muncă. cât şi metodele şi cerinţele ataşate punerii lor în aplicare. din Scoţia. Ţările mai bogate şi localizate mai central au fost considerate ca fiind într-o poziţie mai bună pentru a beneficia de Uniunea 95 . Obiectivele 1. aprobate în 1988. constau într-o perioadă de operare de cinci ani (1989-1993) pentru care au fost stabilite cinci obiective generale. în special din Sud.

pentru sprijinirea proiectelor în domeniul mediului şi transporturilor în statele membre cel mai puţin prospere. Eliminarea barierelor în calea comerţului şi libera circulaţie a persoanelor. Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieşte modul de funcţionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale) şi le aloca 68 miliarde de ECU (la preturile din 1997). De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune. desemnează coeziunea ca fiind. împreună cu uniunea economică şi monetară şi piaţa unică. Cu scopul de a echilibra rezultatul spaţial al Uniunii Monetare. La începutul anilor ‘90. În acelaşi timp. 96 .Monetară decât ţările mai sărace şi mai periferice. Ca rezultat. pentru perioada de programare 1994-1999. Reglementările pentru Fondurile Structurale au fost revizuite încă o dată. care a intrat în vigoare în 1993. Suedia. aceste State Membre periferice au negociat mai mulţi paşi către aşa numita coeziune economică şi socială. a fost înfiinţat un Fond de Coeziune care să furnizeze fonduri pentru dezvoltarea economică prin proiecte de îmbunătăţire a transportului şi mediului. permiţând tuturor Statelor Membre să ajungă în faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. unul dintre principalele obiective ale Uniunii. prin Articolul 130d. Tratatul de la Maastricht. Norvegia şi Austria au început pregătirile pentru aderarea la UE. capitalului şi serviciilor au fost însoţite de preocupări privind capacitatea regiunilor defavorizate de a face faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei. în care se declară: Comunitatea va avea ca obiectiv reducerea disparităţilor între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a lipsei de progres a regiunilor defavorizate. Finlanda. Adoptarea Programului Pieţei Unice Europene în 1986 şi semnarea Actului Unic European în 1986 au semnificat într-adevăr o nouă eră pentru politica de coeziune economică şi socială din CE. şi la fel şi listele de regiuni eligibile. Tratatul asupra Uniunii Europene include un angajament special în acest sens. inclusiv a zonelor regionale. în Articolul 130a.

Fondurile structurale şi Fondul de Coeziune au primit peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000 - 2006. Cum negocierile au început în mijlocul unei perioade de programare. în special în ceea ce priveşte regiunile mai periferice şi nordice. La acel moment se conturau serios 3 provocări majore:  cum să consolideze şi reformeze politicile UE luând în considerare extinderea. aşezarea periferică şi ruralitatea. era posibil să se creeze. ea a influenţat procesul de negociere. pentru politica de coeziune. Pe lângă Fondurile Structurale se creează un nou Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP). special pentru Finlanda şi Suedia. această rundă de extindere nu urma să mărească diferenţele regionale în UE. adică o treime din bugetul comunitar. Agenda 2000 este un program de acţiune ale cărui principale obiective sunt întărirea politicilor comunitare şi crearea unui nou cadru financiar pentru Uniunea Europeană pentru perioada 2000-2006. Ţările nordice şi-au dat seama însă că problemele regionale şi structurale ar fi continuat în interiorul naţiunilor proprii. 97 . Cu toate acestea. în final. o noua măsură pentru problemele specifice nordice şi anume Obiectivul 6. Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanţa coeziunii şi de asemenea include un Titlu privind Ocuparea Forţei de Muncă care subliniază necesitatea colaborării în vederea reducerii şomajului. având în vedere extinderea. Spre deosebire de extinderile precedente. Norvegia a decis să nu adere la Uniune. care are că elemente distincte populaţia dispersată. Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotărăşte alocarea a aproximativ 177 miliarde de ECU (la preţurile din 1999). adică 213 miliarde de Euro în decurs de şapte ani. Tot în cadrul acestui eveniment şefii de guverne ale Statelor Membre au încheiat acordul politic denumit “Agenda 2000”. Chiar dacă.  cum să negocieze extinderea şi în acelaşi timp să pregătească toate ţările candidate pentru aderare. ţările Nordice au înţeles de asemenea că nu va fi posibil să schimbe sistemul în mod direct. Consiliul European de la Berlin (martie 1999) iniţiază reforma Fondurilor Structurale şi ajustează funcţionarea Fondului de Coeziune.

care îşi propunea să transforme Europa până în anul 2010. Explicaţia este clară: numărul de ţări candidate şi diferenţele între ele sunt mai mari decât oricând înainte. De asemenea. printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării durabile. În conformitate cu 98 . Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) şi Programul Special de Aderare pentru agricultură şi Dezvoltare rurală(SAPARD) completează programul PHARE în vederea promovării dezvoltării economice şi sociale a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. Solidaritatea europeană va fi mai importantă decât oricând în atingerea obiectivului major de reducere a disparităţilor în nivelurile de dezvoltare vizate explicit de Articolul 130a. în 2 februarie 2005. ”in cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe cunoaştere”. Comisia Europeană şi-a exprimat părerea că Fondurile Structurale ar trebui să rămână un instrument vital pentru întărirea economiilor din regiunile sub-dezvoltate şi promovarea coeziunii economice şi sociale în UE. eficienţa şi simplificarea. Conform Agendei 2000. în cadrul Consiliului European de la Gotheburg cu noi obiective. Comisia Europeană a prezentat Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare. Comisia se străduieşte să întărească principiul parteneriatului şi încearcă să se asigure ca principiul descentralizării nu devine “re-naţionalizare” mascată. Extinderea joacă un rol mult mai important în Agenda 2000 decât în oricare din marile pachete financiare din trecut. odată ce întărirea coeziunii economice şi sociale în condiţiile curente a făcut politica regională Europeană mai eficientă şi transparentă. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001.  cum să finanţeze extinderea. pregătirile de avansare şi dezvoltarea politicilor interne UE. principiile comune ale reformei Fondurilor Structurale sunt concentrarea. în care se afirmă că UE trebuie să creeze o economie bazată pe creştere durabilă şi pe ocupare. Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie văzută ca parte integrantă a Strategiei de la Lisabona (2000). şi ele toate vor primi fonduri din bugetul comun.

......... marcat de extinderea Uniunii Europene şi de provocările de la nivel global............... într-o primă etapă........ a avut loc o nouă reformă a politicii de coeziune.............. ... Având în vedere noul context european.....................2013 şi s-au stabilit noi obiective de intervenţie pentru principalele instrumente financiare care susţin politica de coeziune................ Cu alte cuvinte...... ........ 2.......... Îmbunătăţirea cunoaşterii şi inovării pentru creştere........ politica de coeziune trebuia să încorporeze obiectivele de la Lisabona şi Gotheburg.......................... să răspundă strategiei de creştere şi ocupare şi să devină un vector-cheie pentru realizarea lor prin intermediul programelor naţionale şi regionale de dezvoltare............ statele membre vor 99 ............. Locuri de muncă mai multe şi mai bune............. priorităţi cuprinse în Orientările Strategice Comunitare 2007..... Astfel.... implementare şi de luare a deciziei. 3........ Europa ............................... Ce reprezinta obiectivul de coeziune economica? ................................ să simplifice procedurile şi să descentralizeze procesul de programare. Fondurile Structurale sunt subordonate unui număr de 5 principii majore care asigură clarificarea şi raţionalizarea misiunii lor........................ începând cu anul 2007........ Astfel... oferind o mai mare coerenţă sprijinului comunitar:  Principiul programării este unul din elementele esenţiale ale operaţionalizării Fondurilor Structurale şi se referă la pregătirea planurilor multianuale de dezvoltare..........2013: 1...Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare..... care se realizează pe baza deciziilor luate în parteneriat cu Statul Membru... s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007........................... Reforma urmăreşte să implementeze un nou cadru de programare a politicii de coeziune............un loc mai atractiv pentru investiţii şi muncă................ se stabileau 3 priorităţi pentru UE pentru perioadă 2007-2013.

94-99. Agenţii de Dezvoltare Regională. alte instituţii guvernamentale. În vederea respectării parteneriatului .  Principiul adiţionalităţii are în vedere faptul că ajutorul structural al Uniunii Europene. evaluării şi controlului. regionale sau locale. în special prin implicarea acestora în toate etapele Fondurilor Structurale. De asemenea. Între Statul Membru şi Comisia Europeană are loc un proces de negociere pe baza documentelor de programare. în scopul dezvoltării regiunilor şi pieţei muncii. înainta Comisiei Europene doua documente programatice: unul strategic - Cadrul Strategic National de Referinta şi unul operaţional – Programele operaţionale.principiu fundamental al procesului de programare conform regulamentelor UE – statul roman a avut în vedere elaborarea Planului Naţional de Dezvoltare. universităţi şi instituţii de învăţământ. tot ca o edificare a principiului programării. Autorităţile de Management au organizat consultări cu următorii parteneri: autorităţi publice centrale.  Principiul parteneriatului presupune o strânsă colaborare între Comisia Europeană şi autorităţile naţionale. Cadrului Strategic Naţional de Referinţă şi Programelor Operaţionale pe baza consultării cu partenerii relevanţi. autorităţi publice locale. 2007 – 2013. implementarea fondurilor structurale s-a realizat în cadrul unei abordări multianuale : 88-93. ONG-uri. aceştia contribuind semnificativ la stabilirea obiectivelor strategice şi a priorităţilor de dezvoltare din aceste documente. Ajutorul structural reprezintă efectiv o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile. proces care se finalizează cu alocarea orientativă a fondurilor structurale pentru fiecare stat în parte. 2000-2006.  Principiul monitorizării. regionale şi locale. trebuie să fie adiţional şi să nu înlocuiască resursele angajate de autorităţile naţionale. Statele Membre au atribuţii administrative şi au obligaţia de a desemna: 100 . iar statele membre sunt obligate să-şi menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare. parteneri economici şi sociali şi alte organisme competente ale Statului Membru.

intermediară şi ex-post. principiu stabilit prin Tratatul de la Maastricht. pe lângă autoritatea naţională de gestionare corespunzătoare fiecărui program.comitete de monitorizare. în colaborare cu autoritatea naţională aferentă din Statul Membru. Referitor la procedura de evaluare. Politica de coeziune a Uniunii Europene prevede aproximativ o treime din bugetul Comunităţii Europene pentru creşterea coeziunii economice şi sociale în întreaga Uniune. În termeni generali. aceasta este de trei tipuri: ex-ante. Principalul obiectiv pentru perioada următoare de finanţare va consta în promovarea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă în 101 . iar evaluarea ex-post are loc după încheierea perioadei de funcţionare a unui program şi este realizată de Comisia Europeană. evaluarea intermediară are loc la mijlocul perioadei de desfăşurare a unui program şi este efectuată de Comisia Europeană. în mod aleatoriu şi în limita a 5% din bugetul fiecărui program. . şi o autoritate de certificare / plăţi („paying authority”). în colaborare cu statele membre şi autorităţile naţionale aferente. ceea ce înseamnă că fiecare Stat Membru are obligaţia de a desemna. anterior implementării măsurilor unui program şi este în responsabilitatea autorităţilor competente ale Statului Membru.  Subsidiaritatea. Evaluarea ex-ante presupune evaluarea sau aproximarea efectului socio-economic.o autoritate naţională corespunzătoare fiecărui program . Controale ad-hoc şi audituri financiare sunt efectuate regulat de Comisia Europeană. O consecinţă a acestui lucru este că rămâne la latitudinea autorităţilor de management desemnate de către statele membre să selecţioneze proiectele ce vor primi finanţare şi să supravegheze implementarea lor. acest lucru înseamnă că o autoritate superioară nu va putea să acţioneze dacă un obiectiv este atins în mod satisfăcător la un nivel inferior. Tot sub incidenţa acestui principiu intră şi modalităţile de plată şi control financiar.

atât direct cât şi printr-un efect de pârghie. Care sunt cele cinci principii ale fondurilor structurale? …………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………… ……………………………………………. Ambele au o mare importanţă pentru a obţine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a concurenţei.2. Sa ne reamintim… Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene destinate promovării coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii. care vizează regiunile din statele membre ale Uniunii Europene care au un PIB/locuitor mai mic decât 75% din media comunitară.2013. precum şi la promovarea unui mediu durabil.conformitate cu Strategia Lisabona şi conform definiţiei din Ghidul Strategic al Comunităţii 2007. contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg.9% din bugetul destinat Fondurilor Structurale şi de Coeziune (24.5% sunt destinate Fondului de Coeziune). Programele sunt susţinute de resursele financiare ale Fondului European de Dezvoltare Regională. CONVERGENTA Este un obiectiv finanţat cu 81. 7.. Fondurile Structurale reprezintă un important complement al politicilor naţionale şi.Obiectivele politicii de coeziune economică şi socială Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene pentru perioada 2007- 2013 se structurează pe 3 obiective fundamentale susţinute financiar de instrumentele structurale: A. Fondului Social 102 .

Fondurile alocate la nivel UE: 48.37 miliarde Euro. Acest obiectiv al Politicii de Coeziune vizează accelerarea convergenţei celor mai puţin dezvoltate state membre şi regiuni prin îmbunătăţirea condiţiilor de dezvoltare şi ocupare a forţei de muncă. În această direcţie.35 miliarde Euro. în concordanţă cu principiile enunţate de Tratat.European şi Fondului de Coeziune. C. proiectele de interes european şi infrastructură de mediu sunt considerate priorităţile centrale. În concordanţă cu priorităţile enunţate de noua perspectivă financiară. Acţiunile în cadrul acestui obiectiv sunt finanţate din FEDR şi se axează pe programe integrate administrate de o singură autoritate.4% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune şi se referă la cooperarea transnaţională. B. COMPETITIVITATEA REGIONALĂ şi OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ Este al doilea obiectiv. România este eligibilă în cadrul obiectivului de Convergenţă. Comisia a propus crearea unui nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea Cooperării între diferitele sale componente. Toate regiunile de-a lungul graniţelor interne. În perioada 2007-2013. dat fiind faptul că Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media Comunităţii. care vizează regiunile ce nu sunt eligibile în cadrul obiectivului de convergenţă. cooperarea transfrontalieră şi cea interregională. COOPERAREA TERITORIALĂ EUROPEANĂ Este obiectivul finanţat cu 2. cât şi a graniţelor externe sunt eligibile pentru cooperarea 103 .7% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune. Fondul de Coeziune se aplică Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară. Construit pe experienţa iniţiativei comunitare Interreg. Fondul de Coeziune îşi va întări contribuţia la dezvoltarea durabilă. Fondurile alocate la nivel UE pentru acest obiectiv însumează o valoare de 252. finanţat cu 15. reţelele de transport tras-europene.

.... cooperarea transfrontalieră şi cea interregională....................................... Comisia a propus crearea unui nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea Cooperării între diferitele sale componente..... REZUMAT Fondurile Structurale sunt instrumente financiare administrate de comisia europeana si al caror scop este sa acorde sprijin la nivel structural in toate statele membre........ Ce reprezinta obiectivul convergenta? ................Coeziunea economica si sociala este unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene.....................39 miliarde Euro......... care vizează creşterea cooperării dintre regiuni pe cele trei niveluri menţionate................ României i-au fost alocate 404 milioane Euro pentru Obiectivul de Cooperare Europeană Teritorială.............................. Construit pe experienţa iniţiativei comunitare Interreg................... ............ Scopul acestor acţiuni va fi promovarea soluţiilor comune pentru probleme comune între autorităţile vecine.......................... Sa ne reamintim… Cooperarea teritoriala europeana este obiectivul finanţat cu 2....................................... .....fiind necesara pentru promovarea dezvoltarii armonioase necesare a Comunitatii si cere o reducere a disparitatilor intre nivelurile de 104 ...............4% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune şi se referă la cooperarea transnaţională....................................................teritorială.... România este eligibilă în cadrul Obiectivului de Cooperare Europeană Teritorială........................................ Fondurile alocate la nivel UE: 7.........

b) Consiliul pentru dezvoltare regională.Care sunt obiectivele politicii de coeziune economica si sociala? 3. precum şi pentru anul următor. 5. 4. 4. până la data de 30 aprilie a fiecărui an. 3. b) colaborează cu ACIS în vederea asigurării unui cadru procedural eficient şi armonios pentru implementarea instrumentelor structurale. Regiunile de dezvoltare: a) sunt unităţi administrativ-teritoriale şi au personalitate juridică. b) nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. 105 .Ce se poate cofinanta prin intermediul Fondului de Coeziune? TEMA DE pentru evaluarea cunoştinţelor la disciplină CONTROL - Managementul proiectelor europene 1. c) colaborează cu ACIS pentru realizarea activităţilor de informare privind instrumentele structurale. b) documentul de referinţă pentru programarea instrumentelor structurale c) un îndrumar pentru completarea corectă a unei cereri de finanţare de către solicitanţii de finanţare nerambursabila în cadrul programelor operaţionale. Autoritatea de certificare şi plata are următoarele atribuţii principale: a) asigura transmiterea la Comisia Europeană. în vederea includerii acestora în PND? a) Comitetul interinstituţional pentru elaborarea PND.Definiti principiul subsidiaritatii.Ce sunt Fondurile Structurale? 2. Ce reprezintă ghidul solicitantului ? a) documentul elaborat de autoritatea de management prin care sunt stabilite detalii de implementare a programului operaţional.Definiti principiul parteneriatului. a previziunilor cererilor de plată care vor fi transmise pentru acel an.inclusiv pentru zonele rurale.dezvoltare ale diferitelor regiuni si a lipsei de progres a regiunilor defavorizate. Test de evaluare a cunostintelor 1. 2. c) sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Cine avizează propunerile de obiective prioritare naţionale de dezvoltare formulate de instituţiile responsabile.

Pentru a fi eligibilă. Cine iniţiază proiecte de acte normative în domeniul finaciar şi urmăreşte armonizarea acestora cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu ? a) Autoritatea de Management b) Ministerul Finanţelor Publice Guvernul României. 9. c) Ministerul finanţelor publice. 106 . c) informarea completă. care are ca scop orientarea şi stimularea dezvoltării economice şi sociale a ţării pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice şi sociale. Contribuţia în natură poate fi considerată cheltuială eligibilă? a) numai în anumite condiţii specifice. pentru şi în numele acesteia. pentru aprobarea operaţiuni. 7. 5. o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a) să fie efectiv plătită de către beneficiar. c) se desfăşoară pe suprafaţa a doua sau mai multor regiuni. b) sprijinirea unei mai bune înţelegeri a FSC la nivel instituţional şi a cunoaşterii la nivel individual. c) nu. Planul Naţional de Dezvoltare este : a) documentul de planificare multianuală a activităţilor de evaluare de natura strategică şi/sau operaţională ce urmează a fi realizate pe parcursul implementării instrumentelor structural. c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar. sau de alte documente contabile cu valoare probatorie. c) documentul strategic prin care se fundamentează planurile de comunicare pentru programele operaţionale. d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare. procedurilor prin care pot fi solicitate finanţări din fondurile europene. Obiectivele specifice care vor sprijini implementarea eficientă a strategiilor de comunicare externă sunt: a) comunicarea. b) se desfăşoară pe suprafaţa a doua sau mai multor judeţe din cadrul aceleiaşi regiuni. b) să fie însoţită de facturi. 10. 8. Competenţa de emitere sau de respingere a avizului Natura 2000 revine Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului în cazul în care proiectul: a) se desfăşoară pe suprafaţa unui judeţ. folosind o terminologie accesibilă tuturor. b) documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuala al României. corectă şi oportună a publicului cu privire la mecanismul şi instituţiile responsabile de gestionarea FSC. în vederea câştigării sprijinului pentru promovarea instrumentelor structurale şi implicit pentru implementarea acestora. în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale. 6. b) da.

1 Caracteristicile politicii economice în Uniunea Europeană Politica economică la nivelul Uniunii Europene este un amestec coerent de politici fiscal‐bugetare.3 Mecanismele politicii regionale utilizate pentru dezvoltare în interiorul Uniunii Europene INTRODUCERE Unitatea de invatare VIII cuprinde o trecere in revista a politicilor UE de coeiune economica si sociala. în principal. pe trei piloni: − politica monetară. monetare şi din economia reală – un policy mix coerent – care se bazează. 107 . în responsabilitatea BCE. care ține seama de existența monedei unice în cele 12 state care au adoptat euro47. Obiectivele unităţii de învăţare Prin structura sa Unitatea de invatare VIII urmareste ca la sfarsitul parcurgerii acesteia studentii sa cunoasca obiectivele politicii de coeziune economica si sociala a UE. 8.1 Caracteristicile politicii economice în Uniunea Europeană 8. − politicile privind cheltuielile efectuate din bugetul Uniunii Europene. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2-3 ore. UNITATEA DE INVATARE VIII Politicile Uniunii Europene promovate şi finanțate prin fonduri comunitare Cuprins 8. al cărei obiectiv primordial este stabilitatea prețurilor în cadrul Uniunii. Politica Uniunii Europene de finanțare a dezvoltării economico‐sociale 8.2.

deoarece aceasta are o influență considerabilă asupra anticipațiilor raționale ale diverşilor agenți economici şi. În acest sens.fie prin creşterea cheltuielilor publice. caracterizate. dar. îmbunătățirea funcționării piețelor de produse şi servicii şi a piețelor muncii. în fiecare an. scontând pe efectele produse de multiplicatorii fiscalisau bugetari de tip keynesist. concomitent cu eforturile de dereglementare. pe termen mediu. în vederea conducerii unor finanțe publice stabile.prezintă mai multe componente. Statele Membre au adoptat Pactul de Stabilitate şi de Creştere. Eventualul deficit public care se poate înregistra ca urmare a implementării politicii intervenționiste este mai puțin important decât evoluția acestuia.strict supravegheate de Comisia Europeană şi structurile naționale responsabile. − inițiativele privind reformele structurale (procesele de la Luxemburg. a unui document de bază care sintetizează Marile Orientări ale Politicii Economice. prin care să‐şi definească obiectivele politicii bugetare pe termen mediu. mai ales. Pentru a menține performanța de ansamblu a economiilor care compun Uniunea Europeană. condiție esențială pentru realizarea unei creşteri economice şi sociale durabile şi neinflaționiste. în termeni de stabilitate nominală – prețuri curente –. de o ocupare satisfăcătoare a forței de muncă. la Uniunea Europeană. Pentru a îndeplini criteriile de la Maastricht. în primul rând. în consecință. − coordonarea politicilor economice cu reformele structurale întreprinse de țările membre. prin care se angajează să se situeze. Monitorizarea încadrării în condițiile stabilite este realizată de Ecofin şi de Comisia Europeană (CE). Cardiff şi Lisabona). Statele Membre trebuie să prezinte annual un Program de Stabilitate. influențează şi orientează politica bugetară. − adoptarea. Coordonarea politicilor economice. de statele care au aderat recent sau vor adera în viitorul apropiat. Politica bugetară aplicată de acestea consideră activitatea fiscal‐bugetară drept un instrument primordial de reglementarea a vieții economico‐sociale. în primul rând. care vor fluidiza operațiunile. reformele structurale vizează. Dacă deficitul înregistrat de un stat membru 108 . prin întărirea mecanismelor concurențiale. dintre care cele mai importante sunt: − Pactul de Stabilitate şi de Creştere. pe o poziție bugetară cât mai apropiată de echilibru. În acest sens. fiecare stat membru a elaborat şi implementează programe multianuale de convergență. fie prin diminuarea prelevărilorobligatorii de tip fiscal. prevăzută în Tratatul de la Maastricht. cu specificarea deficitului şi ratei de îndatorare ca procente în PIB sau PNB.

instituie sancțiuni împotriva acestuia. Dacă se va considera că există o diferență semnificativă în ceea ce priveşte poziția bugetară pentru obiectivul pe termen mediu. prin aceasta putându‐se verifica numărul de ani în care s‐au depăşit limitele stabilite şi dacă situația este de durată. − a două directivă adoptată de Consiliul UE din 1997. evoluția datoriei Guvernului central. trebuie să cuprindă: − un obiectiv pe termen mediu pentru excedentul/deficitul Guvernului central aproape de echilibru sau în excedent. dacă situația persistă. Pactul de stabilitate şi creştere se bazează pe aplicarea a două directive: − directiva privind supravegherea deficitelor bugetare ale țărilor membre48. care se referă la cazurile când deficitele depăşesc trei procente din PNB. − modul prin care se poate atinge acest obiectiv. Implementarea programelor este monitorizată de Consiliu51. dacă acesta nu ține seama de respectivele recomandări. Consiliul verifică dacă fiecare program național este în concordanță cu recomandările privind politica economică cu caracter mai general şi îşi exprimă opinia în legătură cu eventuala aplicare mai strictă a acelui program. Ecofin şi CE fac recomandări de redresare statului respectiv şi. Se exercită un control mult mai strâns atunci când se utilizează prevederile legate de procedura deficitelor excesive. atunci poate fi adresată o recomandare către statele membre pentru a se lua măsuri de ajustare. ele sunt mai puțin stricte. Ecofin poate 109 . cu excepția situației apărute atunci când excesele sunt temporare şi excepționale. În cazul în care a avut loc o depăşire a valorii de referință. care se aplică împreună cu procedura deficitului excesiv şi permite să se verifice dacă țările membre respectă aceste reguli. cu o durată de cinci ani. cu excepția cazului în care această îndatorare are tendința să se reducă spre valoarea de referință într‐un ritm satisfăcător. prognozele în legătură cu evoluțiile economice aşteptate. care cere ca. Singura sancțiune posibilă care poate fi aplicată este ca fiecare recomandare de acest gen să fie făcută publică. Programul de stabilitate. în sensul că îndatorarea guvernamentală trebuie să fie doar mai mică de 60 de procente din PNB.depăşeşte considerabil limita acceptată prin clauzele tratatului. sub supravegherea multilaterală a statelor membre. fiecare dintre acestea îşi prezintă programul49 de stabilitate Consiliului şi Comisiei. − descrierea măsurilor necesare pentru a atinge obiectivele programelor şi analiza senzitivității50. În ceea ce priveşte restricțiile asupra îndatorării guvernamentale.

De fapt. De aceea. în aducerea la un numitor comun a politicilor fiscale ale statelor membre. Politicile fiscale discreționare nu au ce căuta în acest mix de politici. dacă nu sunt aplicare întocmai.decide printr‐o majoritate calificată că se înregistrează un deficit excesiv. indiferent dacă instituția emitentă este o instituție a Uniunii Europene. pe baza recomandărilor făcute de Comisie. în ultimă instanță. procedura deficitului excesiv nu este invocată53. De asemenea. care a fost adoptată la Summitul de la Cardiff. respectivele instrumente au fost create pentru a se putea realiza unele „obiective pe termen mediu” pentru acele pozițiile bugetare aflate aproape de echilibru sau în surplus54. care are rolul de a asigura corectarea deficitelor excesive. Astfel. Prin utilizarea acestor instrumente. politica fiscală pentru zona euro constă. Aceste proceduri nu pot fi însă considerate cele mai bune instrumente pentru a afla care este situația fiscală pe termen scurt în UE şi ce decizii ar trebui luate pentru îmbunătățirea ei. prin aplicarea de amenzi. Uniunea urmăreşte de fapt să se asigure că pe termen mediu situația fiscală din UE este cât mai aproape de echilibru şi. Regula de bază rămâne procedura deficitului excesiv. Recomandările privind Marile Orientări ale Politicilor Economice (Broad Economic Policies Guidelines) şi supravegherea multilaterală au rolul doar de a monitoriza şi convinge statele membre. națională sau locală52. poate să facă unele recomandări. să facă recomandări pentru corectarea lui şi să impună penalizări dacă statul membru nu reuşesc să remedieze situația. politici elaborate pe baza planurilor pe termen mediu ale programelor de stabilitate. Secțiunea nr. în principal. apare clar din toate documentele că politicile bugetare anticiclu 110 . Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor care au aderat în 2004 nu au dreptul să‐şi extindă creditul sau să cumpere în mod direct obligațiuni de la orice instituție publică. fără însă a avea dreptul de a da sancțiuni. prin utilizarea sancțiunilor dacă este nevoie. ajunge la concluzia că există un deficit excesiv. − evoluții ale salariilor nominale care trebuie să fie corelate cu obiectivul stabilității prețurilor. modificate doar de variațiile neprevăzute apărute în activitatea economică şi prin orice politică bugetară discreționară națională anticiclu. − eforturi susținute pentru a menține soliditatea pozițiilor din buget ale diverselor venituri. din acest motiv. Când Consiliul. 2 din Recomandarea Consiliului asupra Obiectivelor Economice Mai Largi. sugerează că „un mix de politici macroeconomice orientat către creştere şi stabilitate” trebuie să conțină trei ingrediente esențiale: − realizarea unei politici monetare orientate către stabilitatea prețurilor. care. pot să ducă la sancțiuni prin impunerea constituirii unor depozite neremunerate şi.

de asemenea. Ungariei. un număr de trăsături nedorite nu poate fi ignorat: probleme de cronometrare. Acele State Membre care doresc să practice în continuare o politică fiscală anticiclu ar trebui să se concentreze pe surplusul din sectorul public în loc să se concentreze pe echilibrul pe termen mediu55. nu numai să lase stabilizatorii automați să opereze”. deoarece venitul său național brut este inferior mediei înregistrate în UE15. 111 . De altfel. într‐un regim tranzitoriu degresiv – phasing out ‐ altor 16 regiuni. nonreversabilitatea expansiunii bugetare. astfel încât respectivele state să poată să‐şi reducă decalajul economic şi social. Într‐o Uniune Europeană cu 27 de State Membre. precum şi. Letoniei. chiar şi eficacitatea politicii fiscale anticiclu este. respective unei populații de 16. al căror PIB/locuitor depăşeşte cu puțin pragul de 75%. Maltei. Politica Uniunii Europene de finanțare a dezvoltării economico‐sociale În cadrul perspectivelor financiare 2007‐2013. Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune. Slovaciei şi Sloveniei. politica de coeziune dispune de 35. Republicii Cehia. pusă sub semnul întrebării. Poloniei. totodată. Greciei. la care se înregistrează un PIB/locuitor sub 75% din media comunitară. În plus. Estoniei. Cele trei obiective: convergență.7% din totalul bugetului european. iar Spania este eligibilă cu titlu tranzitoriu. Fondul de Coeziune se adresează: Bulgariei. României. întârzierea reformelor structurale etc. ca efect statistic al lărgirii Uniunii Europene. Pentru perioada 2007‐2013. respectiv unei populații de 154 milioane locuitori. 8. adică 347 410 miliarde euro prețuri curente 2004. În timp ce realizarea unei politici active anticiclu pentru a susține ciclul poate fi folositoare în circumstanțe particulare. incertitudinile modelului. competitivitate regională şi ocuparea forței de muncă şi cooperarea teritorială europeană sunt finanțate din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).4 milioane locuitori.2. economia. Ciprului. Obiectivul «convergență» vizează îmbunătățirea condițiilor de creştere şi factorii cu impact real asupra convergenței pentru Statele Membre şi regiunile mai puțin dezvoltate.Portugaliei.nu sunt considerate ca făcând cu adevărat parte din sistem. Din acesta din urmă provin ajutoarele pentru Statele Membre care înregistrează venitul național brut pe cap de locuitor mai mic decât 90% din media comunitară. stabilizându‐şi. în Recomandare se afirmă că „o asigurare suplimentară de siguranță ar trebui să fie realizată în cazul statelor membre care doresc să continue o politică activă bugetară anticiclu. acest obiectiv se adresează celor 84 de regiuni situate în 17 state aflate într‐un stadiu de dezvoltare mai scăzut.

Sumele alocate pentru implementarea PAC reprezintă în prezent aproape jumătate din totalul bugetului comunitar şi. Populația care trăieşte în zonele transfrontaliere cărora le sunt dedicate programele încadrate în obiectivul “cooperare teritorială europeană” se ridică la peste 181 milioane persoane.4 miliarde euro pentru regiunile ce beneficiază de aplicarea progresivă reprezintă aproape 16% din nivelul total al cheltuielilor respective. Suma alocată acestui obiectiv.8 miliarde euro. Obiectivul «cooperare teritorială europeană» urmăreşte întărirea cooperării transfrontaliere. de 55 miliarde euro. Obiectivul «Competitivitate regională şi ocuparea forței de muncă» urmăreşte întărirea competitivității şi atractivității regiunilor şi. în scopul ajutorării regiunilor să anticipeze şi să favorizeze schimbările economice. ceea ce reprezintă 37. Agricultura este. Rapid. datorită implementării instrumentelor care garantau venitul agricultorilor. să stimuleze inovația. spiritul întreprinzător. adică 8. din 1957 – şi urmărea în principal creşterea producției agricole. incontestabil. În acest fel. sectorul economic în care integrarea se manifestă cel mai pregnant. într‐o Europă devastată după al Doilea Război Mondial. o diminuare importantă a şomajului în toată Uniunea Europeană. care sunt situate în 19 dintre cele 27 State Membre. deşi se prevede o diminuare a acestei finanțări. totodată. iar suma totală alocată acestui obiectiv reprezintă 2. PAC şi‐a atins obiectivul prioritar – garantarea securității alimentare în Comunitatea europeană. din care 11. prin inițiative locale şi regionale conjugate. permițând creşterea semnificativă a producției agricole în Europa. alocările pentru agricultură vor continua să reprezinte un nivel ridicat. să crească numărul locurilor de muncă şi calitatea acestora. Uniunea Europeană a devenit al doilea exportator de produse 112 . adică circa 340 milioane locuitori. concomitent cu schimburile de experiență. adaptând calificarea profesională la cerințele pieței. Programele din cadrul obiectivului “Competitivitate regională şi ocuparea forței de muncă” vizează 168 regiuni ale Uniunii Europene lărgite.5% din populația totală a Uniunii Europene.Sumele alocate obiectivului “convergență” se ridică la 282.5% din totalul destinat direcției prioritare «competitivitate şi coeziune». Pentru atingerea acestui obiectiv au fost elaborate programe de dezvoltare. ceea ce reprezintă 81. monitorizând exodul rural şi favorizând modernizarea exploatațiilor agricole. astfel încât să fie favorizată dezvoltarea teritorială integrată şi să fie stimulată cooperarea interregională.7 miliarde euro.5% din totalul cheltuielilor bugetare dedicate direcției prioritare “competitivitate şi coeziune”. Politica agricolă comună a fost implementată în 1962 – deşi a fost avută în vedere încă prin tratatul de Roma. societatea cunoaşterii. protecția mediului şi îmbunătățirea accesibilității.

şi mare consumatoare de peşte – cu o medie de 25 kg/persoană. dar şi a tendințelor de dezvoltare ce se manifestă pe termen lung. − de asemenea. deoarece peste 60% din necesarul de consum provine din terțe piețe. Pentru a rezolvaexemplu introducerea de cote pentru cantitatea de produse destinată pieței comunitare ‐ menite să stăpânească producția. în acelaşi timp. Curând însă în sectorul agricol au apărut dezechilibre. față de media mondială de 16 kg/persoană. PAC se află într‐un proces continuu de reformă. Uniunea Europeană este în prezent a treia putere mondială în domeniul pescuitului. deoarece produsele europene erau mai scumpe decât cele mondiale şi n‐ar mai fi fost competitive dacă se prezentau pe terțe piețe cu prețurile lor neajustate. cum ar fi: − excedente de producție în mai multe sectoare – lapte. pentru a corecta excesul de producție şi efectele nefaste asupra mediului. În acest sens. care respectă şi protejează mediul natural. în acest fel determinând cheltuieli suplimentare importante pentru bugetul comunitar. vin. în special în cadrul GATT apoi al OMC.agricole pe plan mondial. în prezent PAC nu mai are ca obiectiv prioritar încurajarea producției. carne de bovină – pe care piața nu le mai putea absorbi. de altfel. pentru a scăpa de aceste excedente. cereale. PAC a trebui revizuit în numeroase rânduri. adică să o reducă la nivelul cererii. patru obiective: 113 . pe care le‐a subvenționat sub formă de “restituții financiare către producătorii europeni”. Aceste subvenții au suscitat numeroase critici. Comunitatea europeană a reuşit să asigure cetățenilor săi cantitatea de produse alimentare necesare vieții. imediat după Statele Unite ale Americii. care s‐au accentuat odată cu trecerea timpului. PCP urmăreşte. cel dintâi importator de produse de peşte. capabilă să susțină dezvoltarea rurală şi să răspundă exigențelor consumatorilor privind calitatea şi securitatea produselor agricole animale şi vegetale. În anii ’70. Încă de la începutul anilor ’90. fiind. Uniunea Europeană dispune de cel mai mare teritoriu maritim din lume. esențial. Comunitatea a recurs la exporturi. pentru a răspunde corespunzător imperativelor conjuncturale ale evoluției societății. ci garantarea unei agriculturi europene competitive. dar s‐a văzut curând confruntată cu o serie de probleme. Victimă a propriilor succese. ceea ce face ca aceasta să fie cea mai mare piață mondială şi. Politica comună a pescuitului (PCP) este construită potrivit aceluiaşi model cu Politica agricolă comună. care formau stocuri sau erau distruse.

− în ceea ce priveşte comercializarea produselor. politica comună de pescuit urmăreşte stabilizarea piețelor. Politica comună a pescuitului a beneficiat de 915. cât şi pentru acvacultură. Reforma începută în 2002 în acest sens a introdus un sistem de limitare a capacității de pescuit al Uniunii Europene în vederea adaptării flotei de pescuit a Statelor Membre la resursele disponibile. alocațiile din fondurile comunitare sunt destinate proiectelor de investiții atât pentru producția piscicolă. Acest fond nou permite facilitarea aplicării ultimei reforme a politicii comune a pescuitului şi susținerea restructurării sectorului. Odată cu semnarea Tratatului de Roma în 1957. în acest scop. pentru dezvoltarea piețelor specifice şi pentru modernizarea navelor. anumite acțiuni pot fi finanțate din Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDER) şi din Fondul Social European (FSE). PCP dispune de o Organizație Comună a Pieței (OCM a produselor din peşte şi acvacultură) care defineşte normele comune de comercializare a produselor. un sistem de prețuri comun şi un tarif vamal comun pentru importul produselor de peşte provenite din terțe țări. − să permită sectorului pescuit să se adapteze şi să se modernizeze. inclusiv evitarea situațiilor de pescuit excesiv. care se adresa acțiunilor de restructurare a flotei de pescui şi îmbunătățirii condițiilor de transformare şi comercializare a produselor de peşte şi acvacultură. astfel încât să se poată realiza un bun echilibru între o industrie concurențială a peştelui şi stocurile halieutice60 durabile. − restructurarea flotei de pescuit. De asemenea. cu care Uniunea s‐a confruntat în trecut. Uniunea Europeană reglementează volumul de stocuri de produse de peşte şi acvacultură.7 milioane Euro.− conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor.8 miliarde Euro pentru perioada de programare 2007 – 2013. În ultimul an al Agendei 2000. pentru a mări rentabilitatea activităților din domeniu. respectiv în 2006. deoarece se referă la relațiile Uniunii Europene cu terțe țări şi a constituit multă vreme punctul esențial al relațiilor externe ale Uniunii Europene cu restul lumii. În acest scop. de exemplu acțiunile care vizează reconversia profesională a pescarilor. IFOP a fost înlocuit de Fondul European pentru Pescuit (FEP). din care 60% au fost afectați Instrumentului Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP). Politica comercială comună este componenta cea mai importantă a pieței unice. 114 . garantarea unei oferte de calitate la prețuri rezonabile şi susținerea veniturilor pescarilor. Începând cu 1 ianuarie 2007. Pentru a‐şi îndeplini rolul. comerțul a reprezentat unul dintre capitolele majore ale Comunității europene. care dispune de suma de 3.

Politica comercială comună constă în a căuta echilibrul dintre deschiderea piețelor străine pentru produsele europene şi protecția pieței interne. Uniunea Europeană şi‐a definit politici comerciale comune cu numeroase zone geografice şi cu anumite țări. înaintea Statelor Unite. Uniunea Europeană le deschide acces la piața comunitară în condiții preferențiale. uniformizarea măsurilor de liberalizare. dar este dependentă de importurile de energie. Finanțarea Politicii comerciale comune se bazează pe două instrumente majore: politica vamală comună şi elaborarea de reguli comerciale comune aplicabile în relațiile cu terțe țări. De asemenea. care a cunoscut în ultimii ani o evoluție crescătoare spectaculoasă. “Principiile uniforme” se referă în special la acordurile comerciale. Japoniei şi Chinei. În marea lor majoritate. pe Uniunea vamală. balanța sa comercială fiind uşor excedentară. de care beneficiază în prezent 178 țări. În acest fel. Dintre partenerii comerciali ai Uniunii Europene. cu 20%din totalul comerțului. în primul rând din țările în curs de dezvoltare. în primul rând. Pentru aceasta. Uniunea Europeană reprezintă aproape 20% din exporturile mondiale – față de 13% Statele Unite şi 8% China ‐. schimburile externe ale Uniunii Europene sunt realizate prin acorduri multilaterale negociate în cadrul OMC. urmat de China. Astfel. Uniunea Europeană cumpără şi vinde în principal produse manufacturate. a fost instituit un regim comun de import şi un tarif extern comun (TEC) tuturor Statelor Membre. ceea ce poartă denumirea de “schema de preferință generalizată” (SPG). care se aplică importurilor de mărfuri care traversează frontierele Uniunii Europene. PCC este pentru Uniunea Europeană un mijloc de a propune soluții pentru regularizarea mondializării. TEC poate fi modificat sau suspendat numai în două feluri: fie Consiliul decide cu majoritate calificată. pentru a permite celor mai sărace țări să se dezvolte cu propriile mijloace. pe primul loc se situează Statele Unite ale Americii. Uniunea Europeană a devenit prima mare putere comercială a planetei. politica de export şi măsurile de apărare comercială. puține produse alimentare şi materii prime brute. fie Comisia prezintă Consiliului recomandările şi acesta autorizează începerea negocierilor tarifare cu unul sau mai multe State din afara Uniunii sau cu organizații internaționale. care implică nu numai libera circulație a mărfurilor şi serviciilor între Statele Membre. Ea este principala cumpărătoare de produse agricole. PCC se sprijină. în special în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). ci şi o politică vamală comună către state terțe. Importul în Comunitatea europeană de produse provenind din terțe țări 115 . Cu mai mult de 18% din volumul total al importurilor şi exporturilor mondiale.

sub formă de credite de angajament 8. obiectivele legate de mediu. susținerea proceselor de angajare. să se înțeleagă pentru a scoate de pe piață un concurent european. Comisia Europeană poate să penalizeze respectivele produse cu drepturi compensatorii. Emulația dintre firme le face mai competitive în exterior şi aduce beneficii consumatorilor europeni. care recunoaşte membrilor săi dreptul de a utiliza măsuri contra practicilor neloiale. măsuri cum sunt: − măsuri antidumping. la prețuri mai scăzute. dezvoltarea tehnologiei şi a capacităților de cercetare. care urmăresc să garanteze un comerț echitabil şi să apere interesele întreprinzătorilor europeni. Pentru cei care au conceput Tratatul de la Roma – de constituire a Comunității Europene – concurența nu era un scop în sine. ceea ce este contrar spiritului integrării europene. iar întreprinderile sunt obligate să respecte regulile necesare bunei funcționări a pieței. sociale. susținerea pentru procesele de ajustare. Obiectivele acestor politici cuprind o arie largă de probleme economice. în bugetul pe anul 2007 a fost prevăzută o sumă de 72 milioane euro.3. Mecanismele politicii regionale utilizate pentru dezvoltare în interiorul Uniunii Europene Politicile Regionale ale UE urmăresc să „aducă la acelaşi nivel regiunile” în cadrul schemelor de integrare. susținerea socială pentru sectoarele economice vulnerabile sau pentru ariile geografice. Uniunea Europeană s‐a dezvoltat pe baza unei piețe interne în care concurența este liberă şi nealterată. dar Uniunea Europeană dispune de instrumente de “apărare comercială”. Pentru implementarea Politicii comerciale comune. slăbiciunea infrastructurii fizice. în conformitate cu acordurile OMC. respectiv a politicii europene în domeniul concurenței. Politicile Regionale ale UE cuprind toate obiectivele de termen lung ale dezvoltării 116 .nu este supus niciunei restricții cantitative. la sesizarea Statului Membru lezat. de mediu şi probleme de competitivitate cum ar fi: dezechilibrele economice structurale între regiuni din cadrul UE. Într‐o astfel de situație. Fără aceste reguli. capacitatea de susținere şi diversificare. Totodată. în situațiile în care producătorii dintr‐o țară fixează un preț de vânzare mai mic decât prețul de pe piața de destinație sau decât costul de producție. concurența este percepută ca un factor de îmbunătățire a performanțelor economice. întreprinderile naționale ar fi putut. ci o condiție indispensabilă pentru realizarea pieței comune. dezvoltarea resurselor umane. de exemplu. devenită ulterior piața internă. care au acces la o gamă mai largă de produse de bună calitate. Cu alte cuvinte. susținerea pentru SME.

unele dintre ele de la începutul acestor operațiuni (cum ar fi principiile “adiționale”)¸ în timp ce altele sunt mai recente. între altele. Aceste mecanisme sofisticate probabil că nu au echivalent în restul lumii. Cu toate acestea. Această notă conține o scurtă trecere în revistă a mecanismelor principalelor politici regionale ale UE care ilustrează scopul larg al măsurilor luate şi obiectivele care sunt avute în vedere pentru a susține o dezvoltare echilibrată în interiorul UE. Principiul adiționalității Acest principiu a fost dezvoltat de la începutul Politicii Europene Regionale. însă selectarea măsurilor şi proiectele concrete sunt responsabilitatea statelor membre responsabile. regional sau local. o parte din principiile manageriale şi instrumentele asigurate pentru a susține dezvoltarea regiunilor vulnerabile din cadrul UE poate fi o sursă de inspirație pentru relațiile economice între UE şi țările în curs de dezvoltare. Mai multe principii guvernează activitatea Fondurilor Structurale ale UE. În special. în unele componente ale Politicii Regionale. El stipulează ca toate proiectele trimise UE trebuie să fie proiecte noi şi că finanțarea națională să fie dominantă. Principiile de bază Principiul subsidiarității Principiul solidarității are rolul de a se asigura că deciziile sunt luate ținând seama atât de mult cât se poate ține de cetățean şi verificarea regulată este realizată pentru a se vedea dacă acțiunea la nivelul Comunității este justificat având în vedere resursele disponibile la nivel național. controlează şi evaluează programele. împreună cu resursele locale. Finanțarea realizată de către Fondurile 117 . regionale şi naționale. asistența financiară şi tehnică. prioritățile sunt definite în colaborare cu Comisia Europeană. Este strâns legat de principiile proporționalității şi necesității.strategice ale oricărei țări în curs de dezvoltare sau LDC. dar majoritatea lor a fost confirmată şi întărită prin mai multe reforme ale Fondurilor Structurale. care cer ca fiecare acțiune luată de către Uniune să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a realiza obiectivele Tratatului. fondurile UE completează investițiile locale. Ca urmare. investițiile combinate public/privat. De aceea. La nivelul național administrativ se administrează. susținerea designului proiectelor şi implementarea cooperării transfrontaliere. implementează. Diferitele instrumente care asigură implementarea acestei politici includ. Această specificitate le face pe ele să nu fie potrivite (pentru a fi utilizate) pentru un context diferit de acela al UE. este principiul conform căruia UE nu trebuie să acționeze (cu excepția domeniilor asupra cărora are competență exclusivă) cu excepția cazului în care aceasta este mai eficientă decât acțiunea luată la nivel național sau local. Finanțarea este asigurată prin bugetul UE şi se împarte.

Cu toate acestea. şi o “autoritate de plată” a cărei sarcină va fi să se asigure că plățile sunt emise în conformitate cu reglementările UE. În prima categorie noi găsim următoarele “obiective teritoriale” − Obiectivul 1 se referă la ajustările economice şi structurală a acelor regiuni a căror dezvoltare rămâne în urmă şi a căror PNB pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media Uniunii Europene.Structurale nu este identică pentru toate proiectele. şi variază în funcție de regiunea unde este realizată şi “Obiectivele” legate de acestea. În cadrul LEADER+ inițiativa Comunității. zonele care trec prin transformări economice. Aceste două obiective se referă la mai mult de 80% din Fondurile structurale. însă principiul separației înseamnă că ele pot proveni din servicii diferite. participarea publicului ar trebui să reprezinte nu mai mult de 50% din totalul finanțării. Ambele autorități pot fi parte a aceleiaşi administrații. statele membre numesc o “autoritate de management” care va selecta proiectele. Parteneriatul public/privat Implementarea proiectelor politicii regionale este responsabilitatea administrațiilor naționale. Pentru proiectele agricole. Efectuarea rambursărilor şi controlul 118 . i. participarea Camerelor de Comerț şi a Camerelor de Agricultură este puternic încurajată. Descentralizarea managementului şi separarea funcțiilor De vreme ce managementul programelor este dezvoltat şi monitorizat la nivel național şi la nivelurile locale. Criteriile pentru selectarea teritoriilor beneficiare şi a populației Finanțarea Europeană se supune unei tipologii “obiective” care determină criteriul care defineşte care entitate geografică sau populație poate să facă cerere pentru asistența financiară. zonele rurale în decline. trimise pentru cererile de rambursare şi colectarea lor. parteneriatul public/privat pentru definirea obiectivelor şi paşilor concreți de urmat este încurajat şi chiar obligatoriu în unele cazuri. ariile care depind de pescuit sau ariile urbane în dificultate). Există de asemenea o “populație legată de obiectiv”: − Obiectivul 3 este structura de referință pentru toate măsurile luate în cadrul noului Titlu asupra Angajării pentru Tratatul de la Amsterdam şi Strategia de Angajare Europeană. − Obiectivul 2 se referă la ajustările economice şi structurale ale zonei care se confruntă cu dificultăți structurale (aceasta se referă la zone cu probleme legate de diversificarea economică.e.

Ce este pactul de stabilitate şi creştere? 2.IMM‐urile fiind considerate ca un rezervor de creştere economică şi socială. 3. Respectivele autorități vor putea să acceseze fondurile Jeremie în cadrul programelor operaționale Feder. Câteva programe se îndepărtează parțial de la principiul subsidiarității: inițiativele Comunității şi programele de acțiune inovatoare (5. c) documentul de planificare multianuala a activităţilor de implementare a instrumentelor structurale.După adoptarea unui program. Ce reprezintă Cadrul strategic naţional de referinţă 2007-2013? a) regulamentul specific obiectivului de cooperare teritoriala europeană. managementul din ce în ce mai descentralizat al programelor este realizat prin proceduri stricte de control cum ar fi evaluarea la jumătatea termenului sau post evaluarea realizată de către un evaluator independent. b) documentul de referinţă pentru programarea instrumentelor structurale. în timp ce responsabilitatea UE este de a verifica efectivitatea mecanismelor de control. Care minister a fost desemnta ca autoritate contractanta pentru coordonarea instrumentelor structurale? 119 . Test de evaluare a cunoştinţelor 1. împrumuturi şi asistență tehnică pentru aceste întreprinderi. În plus.65% din creditele angajate ale Fondurilor Structurale) sunt într‐adevăr implementate de către Comisia Europeană care decide asupra priorităților. REZUMAT Accentul pus în perioada 2007‐2013 pe inovare şi competitivitate conduce la o mai mare atenție acordată IMM‐urilor de Comisia Europeană. Aceste măsuri sunt responsabilitatea Statelor Membre. Inițiativa financiară Jeremie oferă autorităților de management a fondurilor structurale un nou mecanism de subvenții. autoritățile UE autorizează o plată prin “autoritatea plății” pentru a permite o lansare efectivă a proiectului. dar o rambursare suplimentară de către autoritatea de plată se realizează posterior. Care sunt principiile după care se ghidează politica regional a UE? Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1. înainte de o cheltuială reală.35% şi 0. 2.Definiti politicile social economie ale UE.

a) Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri;
b) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului;
c) Ministerul Finanţelor Publice.

3. Cine asigura preşedinţia Comitetului Naţional de Coordonare pentru Instrumentele Structurale?
a) prim-ministrul României;
b) ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri;
c) guvernatorului BNR.

4. Agenţia pentru dezvoltare regionala este :
a) un birou de cooperare transfrontalieră;
b) structură deconcentrată guvernului;
c) un organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică.

5. Prin contractul de finanţare :
a) se acorda prefinanţare în cadrul unui domeniu major de intervenţie;
b) se acordă asistenţă financiară nerambursabilă aferentă unei operaţiuni în scopul atingerii obiectivelor
axei prioritare dintr-un program operaţional şi care stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor;
c) se rambursează cheltuielile TVA din cadrul unei operaţiuni.

6. Cheltuielile generale de administraţie sunt eligibile dacă respectă:
a) metoda elaborată de autoritatea de management şi prevăzută în contractul de finanţare;
b) cota de finanţare prevăzută în ghidul solicitantului;
c) cota T.V.A. 24%.

7. Autoritatea de certificare şi plata are următoarele atribuţii principale:
a) asigură transmiterea la Comisia Europeană, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, a previziunilor
cererilor de plată care vor fi transmise pentru acel an, precum şi pentru anul următor;
b) colaborează cu ACIS în vederea asigurării unui cadru procedural eficient şi armonios pentru implementarea
instrumentelor structurale;
c) colaborează cu ACIS pentru realizarea activităţilor de informare privind instrumentele structurale.

8. Competenţa de emitere sau de respingere a avizului Natura 2000 revine agenţiilor judeţene pentru protecţia
mediului în cazul în care proiectul:
a) se desfăşoară pe suprafaţa unui judeţ;
b) se desfăşoară pe suprafaţa a doua sau mai multor judeţe din cadrul aceleiaşi regiuni;
c) se desfăşoară pe suprafaţa a doua sau mai multor regiuni.

9. Obiectivele generale ce vor sprijini implementarea eficientă a strategiilor de comunicare sunt:
a) Să asigure recunoaşterea contribuţiei UE la modernizarea României, a rolului şi rezultatelor atinse
prin folosirea Instrumentelor Structurale;

120

b) Să informeze constant şi corect toate grupurile ţintă despre oportunităţile de finanţare de care poate să
beneficieze România prin Instrumentele Structurale, despre motivele pentru care a fost demarat acest
proces, despre obiectivele şi beneficiile implementării acestora;
c) Să asigure transparenţa, pentru a sprijini absorbţia Fondurilor Structurale şi a Fondului de Coeziune
în România, şi, implicit, modernizarea României şi fiabilitatea procesului de integrare în UE.

10. Programele de dezvoltare regională şi cheltuielile de funcţionare a agenţiilor pentru dezvoltare regional se
finanţează din
a) Fondul social european;
b) Fondul de coeziune;
c) Fondul pentru dezvoltare regională.

BIBLIOGRAFIE
 C. Bragaru – Managementul proiectelor cu finantare europeana nerambursabila, Editura Expert,
Bucuresti,2010.
 C. Bragaru, Ghid practic – Exemple de cereri de finantare, Ed EXPERT, Bucuresti.
 C. Bragaru, Dezvoltarea durabila a judetului Constanta prin proiecte finantate din fonduri
europene, Editura Expert, Bucuresti,2010.
 A.O.Berea, E.C. Stoica, C. Bragaru, Managementul Dezvoltarii locale si regionale prin proiecte,
Editura Expert, Bucuresti, 2010.

 Agenda locală 21- Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Constanta, Primăria
Municipiului Constanţa, 2008, (sursa: www.primaria-constanta.ro );
 ALEXANDRESCU GR., POPA V: - Posibile arhitecturi instituţionale europene, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004;
 ANGELESCU, CORALIA, coord. Economia României şi Uniunea Europeană: vol. 4. Bucureşti; Editura
ASE, 2006;
 ANGHEL M. ION - Personalitatea juridică şi competenţele Comunităţilor Europene / Uniunii
Europene, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007;
 AVRAM CEZAR, RADU ROXANA, GAICU LAURA - Uniunea Europeană. Trecut şi prezent, Editura
Universitaria, Craiova, 2006;
 BALDWIN, RICHARD; WYPLOSZ, CHARLES. Economia integrării europene. Bucureşti: Editura
Economică, 2006;
 BIBERE OCTAV - Documente de baza ale comunităţii şi Uniunii Europene, Iaşi, Ed. Polirom, 1999;
 Bîrsan, M., Integrarea economica europeana, Vol. I, Introducere în teorie si practica, Carpatica, Cluj-Napoca,
1995
 Bîrsan, M., Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana - relatii economice cu alte zone,
Editura Fundatiei CDIMM, Maramures, 1999
 Moussis, N., Acces a l’Union Europeenne, Institutions et politiques, EDIT-EUR, 1995

 Tsoukalis, L., The New European Economy, Second Revised Edition, Oxford University Press, 1993
121

Unitatea de învăţare IX
Condiționalități de accesare a fondurilor comunitare
pentru finanțarea proiectelorde dezvoltare locală
şi regională

Cuprins

9.1Obiectivele intervențiilor financiare prin fonduri
comunitare
9.2. Principii de accesare a fondurilor structurale
şi de coeziune

INTRODUCERE

Unitatea de invatare VII cuprinde un scurt istoric al instrumentelor structurale si
obiectivele UE de politica economica si sociala.

Obiectivele unităţii de învăţare
Prin structura sa Unitatea de invatare IX urmareste ca la sfarsitul parcurgerii
acesteia studentii sa cunoasca obiectivele politicii de coeziune economica si sociala
a UE.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2
ore.

Similar fondurilor de preaderare (Sapard, Phare, Ispa), instrumentele
structurale sunt o formă de finanţare nerambursabilă operaţională şi în România
începând cu anul 2007. Aceste fonduri sunt alocate pentru a co-finanţa diverse

122

După extinderea UE. circa 80% din cetăţenii care locuiesc în regiuni cu PIB-ul pe locuitor sub pragul de 75%. regiunilor mai puţin dezvoltate pentru a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană. probabil. Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene destinate promovării coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii. Pentru perioada de programare 2007-2013 exista trei Instrumente Financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv: 123 . Ambele au o mare importanţă pentru a obţine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a concurenţei. 3. administrate de către Comisia Europeană. Statele pot solicita finanţare pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă. acest sprijin financiar nerambursabil are un aport real şi eficient pentru îndeplinirea celor 3 obiective strategice promovate de politica de Coeziune Economică şi Socială: 1. instruire şi angajare a forţei de muncă. procesul de eliminare a disparităţilor între regiuni va dura. Astfel. atât direct cât şi printr-un efect de pârghie. contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg. Fondurile Structurale sunt instrumente financiare. 2. Convergenţa sau reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. zeci de ani. sunt din ţările recent admise în uniune. în principal. Fondurile Structurale reprezintă un important complement al politicilor naţionale şi. Cooperarea teritorială europeană . Statele pot solicita finanţare pentru regiunile care au PIB/capita sub 75% din media europeană.obiectiv tematic care sprijină adaptarea şi modernizarea politicilor şi sistemelor de educaţie. motiv pentru care politica UE de coeziune economică şi socială este atât de importantă.proiecte prin intermediul programelor de dezvoltare ce conţin anumite priorităţi de dezvoltare şi măsuri eligibile pentru a primi astfel de finanţări. al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural în toate statele membre. precum şi la promovarea unui mediu durabil. Suportul financiar din Fondurile Structurale este destinat. Într-o Uniune Europeană cu 27 state membre. Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă.

este fondul structural care finanţează în principal investiţii în infrastructură. energiei şi mediului. proiecte de dezvoltare locală şi suport pentru întreprinderile mici şi mijlocii. în particular prin instruire vocaţională şi reinstruire. În alţi termeni. accesibil doar statelor membre ale UE. Este corespondentul Fondului SAPARD. Prin intermediul său se acordă susţinere financiară acţiunilor de formare şi reconversie profesională dar şi celor ce vizează crearea de noi locuri de muncă.Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) . Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiţiile în domeniul infrastructurii de transport.spre deosebire de FEDR sau FSE. educaţie. acest instrument financiar susţine dezvoltarea potenţialului autohton prin măsuri de sprijin la nivel regional şi local. care sunt clar identificate încă de la început. . în acord cu Statul Membru beneficiar. de asemenea susţine şi conversia economică şi socială pentru zonele care se confruntă cu mari dificultăţi structurale. procesare şi marketing al produselor agricole şi forestiere şi dezvoltării potenţialului local în zonele rurale. ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale. sănătate. prin creşterea mobilităţii lor şi prin facilitarea adaptării la schimbările industriale. Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie.Fondul Social European (FSE). Fondul de Coeziune (FC) . investiţii generatoare de locuri de muncă. . Fondul de Coeziune nu cofinanţează programe. în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de Monitorizare. 124 .este fondul destinat politicii sociale a Uniunii Europene şi are ca scop îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru şomeri şi muncitori în Piaţa Unică. precum şi prin sistemele de recrutare. Deşi şi-a păstrat denumirea. Acestor 3 instrumente financiare li se adaugă şi două Acţiuni Complementare. respectiv: Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) - este acţiunea complementară destinată politicii agricole comune a Uniunii Europene şi vizează îmbunătăţirea eficienţei structurilor de producţie. a suferit o serie de reorientări strategice faţă de perioadă 2000-2006.

prin programele finanţate din FSE.  Turism. Dacă ar fi să cuantificăm domeniile de intervenţie ale instrumentelor structurale în scopul implementării politicii de coeziune economică şi socială.în al doilea rând. în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse şi capacitatea de exploatare.  Dezvoltarea capitalului uman. care sprijină măsuri pentru creşterea competitivităţii sectorului piscicol. 125 . Fondul European pentru Pescuit (FEP) .în primul rând.  Incluziune socială pentru persoane defavorizate.  Protecţia mediului şi prevenirea riscului.  Regenerare urbană şi rurală.  Suport pentru companii şi antreprenori.este acţiunea financiară complementară destinată politicii comunitare din domeniul pescuitului. Pentru politica de coeziune Comisia propunere o abordare pe două nivele: . politica de coeziune va susţine autorităţile regionale să anticipeze şi să promoveze schimbările economice din zonele industriale şi rurale prin întărirea atractivităţii şi competitivităţii lor. inclusiv cea de sănătate şi educaţie. se vor susţine oamenii. prin intermediul programelor finanţate din FEDR.  Investiţii în infrastructura socială. pentru a anticipa şi a se adapta la schimbările economice.  Promovarea dezvoltării parteneriatului.Fondul are ca obiective renovarea şi dezvoltarea rurală.  Acces la locuri de muncă stabile.  Informatizarea societăţii.  Transport. şi anume:  Cercetare şi dezvoltare tehnologică.  Cultură. am putea stabili o lista de 14 linii de finanţare. .  Energie. susţinerea pieţei produselor agricole şi promovarea restructurării agriculturii comunitare.

este de notat încă de la început faptul că cele două concepte nu pot fi separate şi ca atare. în caz contrar banii vor fi pierduţi sau realocaţi altui program (exemplu.......... ... în 2007......... trebuie cheltuiţi până la sfârşitul anului n+2/n+3..... Conform regulii n+2/n+3.... banii alocaţi de Comisie pentru un program în anul n..... putem vedea cum acestea au fost puternic influenţate de extinderile progresive ale Uniunii către noi State Membre. Acordând importanţa cuvenită relaţiei de dependenţă existentă între politica de coeziune economică şi socială europeană şi instrumentele structurale.......... Dacă privim înapoi în detaliu la principalii păşi către politicile europene regionale şi structurale de azi..................... Pentru România se aplică regula n+3 în primii 4 ani. urmând ca................................... 2009 si 2010.................... ci reprezintă un angajament contractual................................................. ale cărui prevederi si termene de realizare trebuie respectate cu stricteţe.. 2012 si 2013 să se aplice regula n+2 (exemplu: sumele alocate de UE pentru un program............................. în 2007..................... am pierde cu siguranţă din consistenţa şi eficienţa demersului.............................. respectiv alocările anilor 2007......... trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2010). trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2009)........ 126 .......... pentru a nu se ajunge la dezangajarea automată (regula n+2/n+3) de către Comisie a sumelor alocate............... Dacă am discuta cele două concepte separat în încercarea de a realiza un scurt istoric... evoluţia lor trebuie tratată împreună......... accesarea Fondurilor Structurale (FS) nu înseamnă alocarea unei sume de bani fără a implica anumite obligaţii si din partea beneficiarului.......... politica de coeziune economică şi socială neputând să-şi găsească împlinirea în realitate fără existenţa instrumentelor financiare de sprijin..... Care sunt cele 3 obiective strategice promovate de politica de Coeziune Economică şi Socială? . pentru anii 2011........ 2008.... .. aplicând regula n+2: sumele alocate de UE pentru un program................... Ca orice finanţare din fonduri publice..

La cererea Italiei. În anul 1958 se constituie doua Fonduri sectoriale: 3. Irlandei şi Marii Britanii. ţările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între diversele regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”. Coeziunea economică şi socială este unul din principalele obiective ale Uniunii Europene. Tratatul a constatat că există disparităţi considerabile între nivelurile de prosperitate ale diferitelor regiuni (Articolul 130). datorită primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie. zonele rurale aveau probleme de rămânere în urmă ca dezvoltare faţă de zonele similare din alte State Membre. conform exegezei de specialitate. Astfel. Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). în 1973. tratatul fondator de la Roma (1957) nu oferă un mandat explicit pentru adoptarea unei politici de coeziune. Aşa cum este definită de articolul 158 al Tratatului Comunităţilor Europene. Atât în Danemarca cât şi în Irlanda. A fost nevoie de 18 ani pentru ca politica de coeziune economică şi socială să avanseze pe agenda Comisiei Europene. care să permită Statelor Membre să favorizeze zonele montane. o politică regională larg europeană a devenit vizibilă abia după negocierile de aderare ale Danemarcei. Cu excepţia unei referinţe generale ce viza necesitatea consolidării unităţii economice dintre statele membre. O 127 . În anul 1957. zonele depopulate sau alte zone defavorizate. ce ar putea fi considerată un instrument al politicii regionale. fiind unul dintre motivele pentru înfiinţarea Băncii Europene de Investiţii. coeziunea este necesară pentru promovarea dezvoltării armonioase generale a Comunităţii şi cere o reducere a disparităţilor între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a lipsei de progres a regiunilor defavorizate. 4. Danemarca şi Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică şi socială. inclusiv pentru zonele rurale. Fondul Social European (FSE). cuplate cu o încetinire a dezvoltării economice datorate crizei petroliere din anii '70. cele doua ţări reuşind să obţină o Directivă a Zonelor Defavorizate la nivel european.

S-a înţeles repede că acel concept minimalist avea deficienţe serioase. din sudul Belgiei şi din regiunea Ruhr. ca cele din Marea Britanie. iar politica regională a fost inclusă ca o competenţă oficială a Uniunii Europene. Promovarea inovaţiei şi a dezvoltării infrastructurilor au fost principalele obiective ale FEDR la acel moment. Acest tip de probleme nu erau mult diferite de cele din regiunile carbonifere puternic industrializate din Lorena. Extinderea către Grecia (1981). de interes pentru Marea Britanie. după mai multe încercări. state aflate considerabil în urmă faţă de media PIB-ului CE de atunci. Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distribuţie s-a cristalizat după extinderea sudică a Uniunii. rezultate din preponderenţa agriculturii.asemenea atenţie asupra zonelor rurale nu era. Marea Britanie a devenit a doua beneficiară a FEDR. Germania. Evident. după Italia. erau între principalele regiuni ţintă. Mărimea Fondului European de Dezvoltare Regională a trebuit să crească considerabil. Toate aceste situaţii au făcut ca. care începuse să se confrunte cu probleme de reconversie industrială în regiunile cu mine de cărbuni şi oţelării din centru şi nord. zonele miniere puternic industrializate. FEDR avea ca scop corectarea principalelor decalaje din Comunitate. La început. Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice specifice Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice şi concurenţiale datorate aderării Spaniei şi Portugaliei. în 1975. să se înfiinţeze Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) care să contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele naţionale. prin Actul Unic European. însă. prin includerea Greciei (1981). Portugalia şi Spania (1986) a sporit substanţial disparităţile regionale din Uniune. Imediat după aderarea sa. 128 . politica de coeziune economică şi socială avea un explicit caracter redistributiv. Franţa. a Spaniei şi a Portugaliei (1986). din schimbările industriale sau şomajul structural. dar la mare distanţă de Franţa şi Germania. ambele cu o orientare economică similară a sectoarelor primare şi secundare ale economiei lor. Numeroase proiecte erau cofinanţate de FEDR în baza unui sistem de cote naţionale fără priorităţi explicite de dezvoltare pe termen lung şi fără efect de multiplicare.

anuale. au evidenţiat clar că regiunile şi grupurile mai slabe reprezintă un risc. urmând exemplele inovative din Marea Britanie şi. Fondul Social European (FSE) şi Secţiunea de Orientare din Fondul European de Orientare şi Garantare pentru agricultură (FEOGA) să fie coordonate şi integrate. în special din Sud. Pregătirile pentru o Piaţă Unică Europeană care să promoveze libera mişcare a bunurilor. Mai mult. serviciilor. Cu toate acestea. mai bine cunoscut ca 129 . În 1986 Actul Unic European creează bazele unei politici reale de coeziune menite să compenseze constrângerile pieţei unice pe care le resimţeau ţările meridionale şi alte regiuni mai puţin favorizate. Reglementările. 2 şi 5b au fost explicit regionale în natura lor şi adresate regiunilor rămase în urmă. constau într-o perioadă de operare de cinci ani (1989-1993) pentru care au fost stabilite cinci obiective generale. Această situaţie a încurajat pregătirea de programe. Obiectivele 1. Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada 1986-1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordări inovatoare privind atât conţinutul politicilor. capitalului şi forţei de muncă. cât şi metodele şi cerinţele ataşate punerii lor în aplicare. astfel încât Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). ca bază pentru programele Uniunii Europene din întreaga Europă. nu erau satisfăcute de aceste eforturi sporite de redistribuire a fondurilor. Statele Membre mai sărace de la periferia Europei. Comisia Europeană a propus o reglementare cadru pentru reforma acestor Fonduri.Volumul crescut al Fondurilor Structurale a făcut imediat ca managementul numeroaselor proiecte individuale să devină problematic. zonelor în reconversie industrială şi zonelor rurale. din Scoţia. aprobate în 1988. pregătirile pentru Tratatul asupra Uniunii Europene. Ca răspuns la aceste ameninţări s-a trecut la coordonarea variatelor Fonduri Structurale. folosirea fondurilor de bază pentru strategii specifice de dezvoltare economică regională şi a planurilor multi . s-a trecut la realizarea de strategii şi planuri de dezvoltare regională. În timpul anilor ‘80. Cele trei Fonduri au fost combinate prin Cadrul de Susţinere Comunitară (CSC) şi Programele Operaţionale (PO). în special.

capitalului şi serviciilor au fost însoţite de preocupări privind capacitatea regiunilor defavorizate de a face faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei. împreună cu uniunea economică şi monetară şi piaţa unică. Ca rezultat. şi la fel şi listele de regiuni eligibile. permiţând tuturor Statelor Membre să ajungă în faza finală a Uniunii Economice şi Monetare. a deschis calea către o uniune monetară care să reprezinte faza următoare a procesului de integrare. în care se declară: Comunitatea va avea ca obiectiv reducerea disparităţilor între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a lipsei de progres a regiunilor defavorizate. Ţările mai bogate şi localizate mai central au fost considerate ca fiind într-o poziţie mai bună pentru a beneficia de Uniunea Monetară decât ţările mai sărace şi mai periferice. care a intrat în vigoare în 1993.Tratatul de la Maastricht. În acelaşi timp. inclusiv a zonelor regionale. unul dintre principalele obiective ale Uniunii. De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune. pentru perioada de programare 1994-1999. pentru sprijinirea proiectelor în domeniul mediului şi transporturilor în statele membre cel mai puţin prospere. Adoptarea Programului Pieţei Unice Europene în 1986 şi semnarea Actului Unic European în 1986 au semnificat într-adevăr o nouă eră pentru politica de coeziune economică şi socială din CE. Tratatul de la Maastricht. a fost înfiinţat un Fond de Coeziune care să furnizeze fonduri pentru dezvoltarea economică prin proiecte de îmbunătăţire a transportului şi mediului. Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieşte modul de funcţionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale) şi le aloca 68 miliarde de ECU (la preturile din 1997). prin Articolul 130d. în Articolul 130a. Cu scopul de a echilibra rezultatul spaţial al Uniunii Monetare. desemnează coeziunea ca fiind. Tratatul asupra Uniunii Europene include un angajament special în acest sens. Eliminarea barierelor în calea comerţului şi libera circulaţie a persoanelor. Reglementările pentru Fondurile Structurale au fost revizuite încă o dată. aceste State Membre periferice au negociat mai mulţi paşi către aşa numita coeziune economică şi socială. 130 .

care are că elemente distincte populaţia dispersată. Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanţa coeziunii şi de asemenea include un Titlu privind Ocuparea Forţei de Muncă care subliniază necesitatea colaborării în vederea reducerii şomajului. având în vedere extinderea. La începutul anilor ‘90. era posibil să se creeze. Fondurile structurale şi Fondul de Coeziune au primit peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000 - 2006. ţările Nordice au înţeles de asemenea că nu va fi posibil să schimbe sistemul în mod direct. Cu toate acestea. Pe lângă Fondurile Structurale se creează un nou Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP). aşezarea periferică şi ruralitatea. special pentru Finlanda şi Suedia. Finlanda. Norvegia a decis să nu adere la Uniune. Ţările nordice şi-au dat seama însă că problemele regionale şi structurale ar fi continuat în interiorul naţiunilor proprii. în final. adică 213 miliarde de Euro în decurs de şapte ani. o noua măsură pentru problemele specifice nordice şi anume Obiectivul 6. Norvegia şi Austria au început pregătirile pentru aderarea la UE. pentru politica de coeziune. Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotărăşte alocarea a aproximativ 177 miliarde de ECU (la preţurile din 1999). în special în ceea ce priveşte regiunile mai periferice şi nordice. 131 . ea a influenţat procesul de negociere. Spre deosebire de extinderile precedente. Tot în cadrul acestui eveniment şefii de guverne ale Statelor Membre au încheiat acordul politic denumit “Agenda 2000”. Agenda 2000 este un program de acţiune ale cărui principale obiective sunt întărirea politicilor comunitare şi crearea unui nou cadru financiar pentru Uniunea Europeană pentru perioada 2000-2006. Suedia. Consiliul European de la Berlin (martie 1999) iniţiază reforma Fondurilor Structurale şi ajustează funcţionarea Fondului de Coeziune. Cum negocierile au început în mijlocul unei perioade de programare. adică o treime din bugetul comunitar. La acel moment se conturau serios 3 provocări majore:  cum să consolideze şi reformeze politicile UE luând în considerare extinderea. Chiar dacă. această rundă de extindere nu urma să mărească diferenţele regionale în UE.

132 . Extinderea joacă un rol mult mai important în Agenda 2000 decât în oricare din marile pachete financiare din trecut. Comisia se străduieşte să întărească principiul parteneriatului şi încearcă să se asigure ca principiul descentralizării nu devine “re-naţionalizare” mascată. care îşi propunea să transforme Europa până în anul 2010. Conform Agendei 2000. ”in cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe cunoaştere”. Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) şi Programul Special de Aderare pentru agricultură şi Dezvoltare rurală(SAPARD) completează programul PHARE în vederea promovării dezvoltării economice şi sociale a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării durabile.  cum să negocieze extinderea şi în acelaşi timp să pregătească toate ţările candidate pentru aderare. Explicaţia este clară: numărul de ţări candidate şi diferenţele între ele sunt mai mari decât oricând înainte.  cum să finanţeze extinderea. Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie văzută ca parte integrantă a Strategiei de la Lisabona (2000). odată ce întărirea coeziunii economice şi sociale în condiţiile curente a făcut politica regională Europeană mai eficientă şi transparentă. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001. şi ele toate vor primi fonduri din bugetul comun. pregătirile de avansare şi dezvoltarea politicilor interne UE. eficienţa şi simplificarea. Solidaritatea europeană va fi mai importantă decât oricând în atingerea obiectivului major de reducere a disparităţilor în nivelurile de dezvoltare vizate explicit de Articolul 130a. principiile comune ale reformei Fondurilor Structurale sunt concentrarea. Comisia Europeană şi-a exprimat părerea că Fondurile Structurale ar trebui să rămână un instrument vital pentru întărirea economiilor din regiunile sub-dezvoltate şi promovarea coeziunii economice şi sociale în UE. în cadrul Consiliului European de la Gotheburg cu noi obiective.

......... oferind o mai mare coerenţă sprijinului comunitar: 133 ...... începând cu anul 2007...... în 2 februarie 2005........ să simplifice procedurile şi să descentralizeze procesul de programare... . Fondurile Structurale sunt subordonate unui număr de 5 principii majore care asigură clarificarea şi raţionalizarea misiunii lor.........................................................2013: 4.. implementare şi de luare a deciziei. se stabileau 3 priorităţi pentru UE pentru perioadă 2007-2013.. să răspundă strategiei de creştere şi ocupare şi să devină un vector-cheie pentru realizarea lor prin intermediul programelor naţionale şi regionale de dezvoltare......... 6..................... marcat de extinderea Uniunii Europene şi de provocările de la nivel global....................... Ce reprezinta obiectivul de coeziune economica? ....... a avut loc o nouă reformă a politicii de coeziune... priorităţi cuprinse în Orientările Strategice Comunitare 2007..................................... De asemenea... în care se afirmă că UE trebuie să creeze o economie bazată pe creştere durabilă şi pe ocupare....... ............ politica de coeziune trebuia să încorporeze obiectivele de la Lisabona şi Gotheburg........... Cu alte cuvinte........... Astfel........................ Europa ...................... Comisia Europeană a prezentat Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare.............................un loc mai atractiv pentru investiţii şi muncă............. Locuri de muncă mai multe şi mai bune. Reforma urmăreşte să implementeze un nou cadru de programare a politicii de coeziune.. Având în vedere noul context european............... În conformitate cu Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare.......2013 şi s-au stabilit noi obiective de intervenţie pentru principalele instrumente financiare care susţin politica de coeziune... s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007..... Îmbunătăţirea cunoaşterii şi inovării pentru creştere......... 5.......

Între Statul Membru şi Comisia Europeană are loc un proces de negociere pe baza documentelor de programare. regionale sau locale. într-o primă etapă.principiu fundamental al procesului de programare conform regulamentelor UE – statul roman a avut în vedere elaborarea Planului Naţional de Dezvoltare. Agenţii de Dezvoltare Regională. universităţi şi instituţii de învăţământ. aceştia contribuind semnificativ la stabilirea obiectivelor strategice şi a priorităţilor de dezvoltare din aceste documente. De asemenea. Autorităţile de Management au organizat consultări cu următorii parteneri: autorităţi publice centrale. regionale şi locale. care se realizează pe baza deciziilor luate în parteneriat cu Statul Membru. Principiul programării este unul din elementele esenţiale ale operaţionalizării Fondurilor Structurale şi se referă la pregătirea planurilor multianuale de dezvoltare. statele membre vor înainta Comisiei Europene doua documente programatice: unul strategic - Cadrul Strategic National de Referinta şi unul operaţional – Programele operaţionale. în special prin implicarea acestora în toate etapele Fondurilor Structurale. Astfel. Cadrului Strategic Naţional de Referinţă şi Programelor Operaţionale pe baza consultării cu partenerii relevanţi. proces care se finalizează cu alocarea orientativă a fondurilor structurale pentru fiecare stat în parte. iar statele membre sunt obligate 134 . În vederea respectării parteneriatului . tot ca o edificare a principiului programării. 94-99. Ajutorul structural reprezintă efectiv o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile. implementarea fondurilor structurale s-a realizat în cadrul unei abordări multianuale : 88-93. ONG-uri. parteneri economici şi sociali şi alte organisme competente ale Statului Membru. în scopul dezvoltării regiunilor şi pieţei muncii. alte instituţii guvernamentale. autorităţi publice locale. trebuie să fie adiţional şi să nu înlocuiască resursele angajate de autorităţile naţionale. 2007 – 2013.  Principiul parteneriatului presupune o strânsă colaborare între Comisia Europeană şi autorităţile naţionale. 2000-2006.  Principiul adiţionalităţii are în vedere faptul că ajutorul structural al Uniunii Europene.

anterior implementării măsurilor unui program şi este în responsabilitatea autorităţilor competente ale Statului Membru. principiu stabilit prin Tratatul de la Maastricht. aceasta este de trei tipuri: ex-ante. Statele Membre au atribuţii administrative şi au obligaţia de a desemna: . În termeni generali. în colaborare cu autoritatea naţională aferentă din Statul Membru. iar evaluarea ex-post are loc după încheierea perioadei de funcţionare a unui program şi este realizată de Comisia Europeană.  Principiul monitorizării. evaluarea intermediară are loc la mijlocul perioadei de desfăşurare a unui program şi este efectuată de Comisia Europeană. Referitor la procedura de evaluare. pe lângă autoritatea naţională de gestionare corespunzătoare fiecărui program. Controale ad-hoc şi audituri financiare sunt efectuate regulat de Comisia Europeană. în colaborare cu statele membre şi autorităţile naţionale aferente. acest lucru înseamnă că o autoritate superioară nu va putea să acţioneze dacă un obiectiv este atins în mod satisfăcător la un nivel inferior. şi o autoritate de certificare / plăţi („paying authority”). să-şi menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.comitete de monitorizare. evaluării şi controlului. Evaluarea ex-ante presupune evaluarea sau aproximarea efectului socio-economic. O consecinţă a acestui lucru este că rămâne la latitudinea autorităţilor de management desemnate de către statele membre să selecţioneze proiectele ce vor primi finanţare şi să supravegheze implementarea lor. ceea ce înseamnă că fiecare Stat Membru are obligaţia de a desemna. 135 . Tot sub incidenţa acestui principiu intră şi modalităţile de plată şi control financiar.o autoritate naţională corespunzătoare fiecărui program . în mod aleatoriu şi în limita a 5% din bugetul fiecărui program. intermediară şi ex-post.  Subsidiaritatea.

Care sunt cele cinci principii ale fondurilor structurale? …………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………… ……………………………………………. Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene pentru perioada 2007- 2013 se structurează pe 3 obiective fundamentale susţinute financiar de instrumentele structurale: B. CONVERGENTA Este un obiectiv finanţat cu 81. Politica de coeziune a Uniunii Europene prevede aproximativ o treime din bugetul Comunităţii Europene pentru creşterea coeziunii economice şi sociale în întreaga Uniune.2013. contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg. care vizează regiunile din statele membre ale Uniunii Europene care au un PIB/locuitor 136 . atât direct cât şi printr-un efect de pârghie. precum şi la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare importanţă pentru a obţine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a concurenţei. Principalul obiectiv pentru perioada următoare de finanţare va consta în promovarea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă în conformitate cu Strategia Lisabona şi conform definiţiei din Ghidul Strategic al Comunităţii 2007.9% din bugetul destinat Fondurilor Structurale şi de Coeziune (24. Fondurile Structurale reprezintă un important complement al politicilor naţionale şi.5% sunt destinate Fondului de Coeziune).. Sa ne reamintim… Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene destinate promovării coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii.

Fondurile alocate la nivel UE: 48. Fondul de Coeziune îşi va întări contribuţia la dezvoltarea durabilă. reţelele de transport tras-europene. Acest obiectiv al Politicii de Coeziune vizează accelerarea convergenţei celor mai puţin dezvoltate state membre şi regiuni prin îmbunătăţirea condiţiilor de dezvoltare şi ocupare a forţei de muncă.37 miliarde Euro. Fondului Social European şi Fondului de Coeziune. cooperarea transfrontalieră şi cea interregională. în concordanţă cu principiile enunţate de Tratat. Fondurile alocate la nivel UE pentru acest obiectiv însumează o valoare de 252. COOPERAREA TERITORIALĂ EUROPEANĂ Este obiectivul finanţat cu 2.mai mic decât 75% din media comunitară. Fondul de Coeziune se aplică Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară. 137 . COMPETITIVITATEA REGIONALĂ şi OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ Este al doilea obiectiv. În această direcţie. România este eligibilă în cadrul obiectivului de Convergenţă. finanţat cu 15. Comisia a propus crearea unui nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea Cooperării între diferitele sale componente. care vizează regiunile ce nu sunt eligibile în cadrul obiectivului de convergenţă. D. Programele sunt susţinute de resursele financiare ale Fondului European de Dezvoltare Regională. proiectele de interes european şi infrastructură de mediu sunt considerate priorităţile centrale. În perioada 2007-2013. Construit pe experienţa iniţiativei comunitare Interreg.35 miliarde Euro. B.7% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune. dat fiind faptul că Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media Comunităţii. În concordanţă cu priorităţile enunţate de noua perspectivă financiară.4% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune şi se referă la cooperarea transnaţională.

.......... României i-au fost alocate 404 milioane Euro pentru Obiectivul de Cooperare Europeană Teritorială................Coeziunea economica si sociala este unul dintre principalele obiective ale 138 . Ce reprezinta obiectivul convergenta? ............................... care vizează creşterea cooperării dintre regiuni pe cele trei niveluri menţionate........................ cooperarea transfrontalieră şi cea interregională..................... .......... REZUMAT Fondurile Structurale sunt instrumente financiare administrate de comisia europeana si al caror scop este sa acorde sprijin la nivel structural in toate statele membre.................... Acţiunile în cadrul acestui obiectiv sunt finanţate din FEDR şi se axează pe programe integrate administrate de o singură autoritate............. .............. Toate regiunile de-a lungul graniţelor interne.................. cât şi a graniţelor externe sunt eligibile pentru cooperarea teritorială........................................... România este eligibilă în cadrul Obiectivului de Cooperare Europeană Teritorială............4% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune şi se referă la cooperarea transnaţională............... Comisia a propus crearea unui nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea Cooperării între diferitele sale componente...... Fondurile alocate la nivel UE: 7................. Construit pe experienţa iniţiativei comunitare Interreg....................... Sa ne reamintim… Cooperarea teritoriala europeana este obiectivul finanţat cu 2.......................39 miliarde Euro. Scopul acestor acţiuni va fi promovarea soluţiilor comune pentru probleme comune între autorităţile vecine....................................................

3. f) colaborează cu ACIS pentru realizarea activităţilor de informare privind instrumentele structurale. f) sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Autoritatea de certificare şi plata are următoarele atribuţii principale: d) asigura transmiterea la Comisia Europeană. Ce reprezintă ghidul solicitantului ? d) documentul elaborat de autoritatea de management prin care sunt stabilite detalii de implementare a programului operaţional.Ce sunt Fondurile Structurale? 2. 5. 139 . e) nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. până la data de 30 aprilie a fiecărui an.Definiti principiul parteneriatului.Uniunii Europene. e) documentul de referinţă pentru programarea instrumentelor structurale f) un îndrumar pentru completarea corectă a unei cereri de finanţare de către solicitanţii de finanţare nerambursabila în cadrul programelor operaţionale. pentru evaluarea cunoştinţelor la disciplină Managementul proiectelor europene 1.Definiti principiul subsidiaritatii.fiind necesara pentru promovarea dezvoltarii armonioase necesare a Comunitatii si cere o reducere a disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni si a lipsei de progres a regiunilor defavorizate. precum şi pentru anul următor. 2.Care sunt obiectivele politicii de coeziune economica si sociala? 3.Ce se poate cofinanta prin intermediul Fondului de Coeziune? TEMA DE CONTROL . Regiunile de dezvoltare: d) sunt unităţi administrativ-teritoriale şi au personalitate juridică.inclusiv pentru zonele rurale. a previziunilor cererilor de plată care vor fi transmise pentru acel an. e) colaborează cu ACIS în vederea asigurării unui cadru procedural eficient şi armonios pentru implementarea instrumentelor structurale. Test de evaluare a cunostintelor 1. 4.

în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale. e) se desfăşoară pe suprafaţa a doua sau mai multor judeţe din cadrul aceleiaşi regiuni. 9. Pentru a fi eligibilă. în vederea câştigării sprijinului pentru promovarea instrumentelor structurale şi implicit pentru implementarea acestora. Cine avizează propunerile de obiective prioritare naţionale de dezvoltare formulate de instituţiile responsabile. Planul Naţional de Dezvoltare este : d) documentul de planificare multianuală a activităţilor de evaluare de natura strategică şi/sau operaţională ce urmează a fi realizate pe parcursul implementării instrumentelor structural. o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: e) să fie efectiv plătită de către beneficiar. f) se desfăşoară pe suprafaţa a doua sau mai multor regiuni. corectă şi oportună a publicului cu privire la mecanismul şi instituţiile responsabile de gestionarea FSC. în vederea includerii acestora în PND ? d) Comitetul interinstituţional pentru elaborarea PND. 5. e) Consiliul pentru dezvoltare regională. pentru aprobarea operaţiuni. procedurilor prin care pot fi solicitate finanţări din fondurile europene. 6. Cine iniţiază proiecte de acte normative în domeniul finaciar şi urmăreşte armonizarea acestora cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu ? c) Autoritatea de Management d) Ministerul Finanţelor Publice Guvernul României. sau de alte documente contabile cu valoare probatorie. f) Ministerul finanţelor publice. care are ca scop orientarea şi stimularea dezvoltării economice şi sociale a ţării pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice şi sociale. 7. e) sprijinirea unei mai bune înţelegeri a FSC la nivel instituţional şi a cunoaşterii la nivel individual. Competenţa de emitere sau de respingere a avizului Natura 2000 revine Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului în cazul în care proiectul: d) se desfăşoară pe suprafaţa unui judeţ. g) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar. 8. 140 . Obiectivele specifice care vor sprijini implementarea eficientă a strategiilor de comunicare externă sunt: d) comunicarea. pentru şi în numele acesteia. h) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare. folosind o terminologie accesibilă tuturor. f) să fie însoţită de facturi. e) documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuala al României.4. f) informarea completă.

f) documentul strategic prin care se fundamentează planurile de comunicare pentru programele operaţionale. f) nu. 141 . Contribuţia în natură poate fi considerată cheltuială eligibilă? d) numai în anumite condiţii specifice. 10. e) da.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. Obiectivele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unitati.angajarea in relatii de parteneriat cu alte institutii/persoane. o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. studentul va fi capabil să se cultive intr-un mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice. organe ierarhic superioare. organizaţii ale cetăţenilor etc. Documentarea în vederea formulării deciziei 142 .1. Specificitatea procesului decizional în administraţia publică INTRODUCERE Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative. care să declanşeze acţiunea în cauză. Iniţierea deciziei 2.implicarea in dezvoltarea institutionala. Specificitatea procesului decizional în administraţia publică Adoptarea unei decizii presupune parcurgerea unor etape. de la iniţiere până la evaluare şi formularea concluziilor.promovarea unui sistem de valori culturale. Definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare a acestuia 3.morale si civice.1. Astfel. 10. Aceste etape sunt: 1. De asemenea. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare. iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor. în mod individual. UNITATEA DE INVATARE X Managementul economic şi financiar al proiectelor de dezvoltare a serviciilor publice locale Cuprins 10.valorificarea optima si creativa a propriului potential.

L. etapă care de fapt înseamnă determinarea obiectului deciziei ce urmează a fi luată.„o confruntare de idei în cadrul căreia sunt scoase în evidenţă avantajele şi dezavantajele uneia sau alteia din soluţiile posibile". 4.  verificarea realităţii. Urmărirea aplicării şi respectării deciziei 8. K. g) dacă sunt posibilităţi de tratare distinctă. de rutină sau de excepţie). Cu acest prilej. Analiza datelor şi faptelor (informaţiilor). Adoptarea deciziei 7. mai urmează: 143 . h) care sunt circumstanţele problemei. j) dacă avem elemente restrictive (disponibilităţi fixe. Pentru a se ajunge la un rezultat util.  gruparea problemelor asupra cărora este utilă intervenţia. i) în ce ordine de urgenţă trebuie acţionat. Selectarea şi analiza informaţiilor culese 5. Cu acest prilej se stabileşte: f) ce probleme se reliefează. În această etapă se elaborează variante. a caracterului şi oportunităţii problemei respective (dacă este o problemă curentă. Deliberarea . Formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei În cazul deciziei administrative. şi anume: H. se studiază toate influenţele posibile asupra deciziei. Ambele etape (A şi B) le putem considera faze premergătoare ale elaborării deciziei. Adunarea datelor (trebuie avut în vedere dacă datele vizează situaţia trecută. Înainte de a aborda etapele deliberării propriu-zise ale procesului adoptării deciziei administrative. Conturarea şi analiza alternativelor decizionale 6.). spre a avea astfel posibilitatea de a se pronunţa atunci când vor fi supuse discuţiei materialele respective. prezentă sau viitoare). vor fi transmise în timp util membrilor organului de decizie. Selecţionarea (filtrarea) şi ordonarea (sistematizarea) datelor. Ulterioare actului decizional. Adoptarea / luarea deciziei – este momentul manifestării voinţei decidentului. acte normative în vigoare etc. acest proces presupune elemente specifice ce derivă din rolul şi funcţiile administraţiei publice. aceasta trebuie judicios organizată. I. După această etapă prealabilă deliberării propriu-zise. Astfel. împreună cu propunerile prezentate. materialul pregătit pentru elaborarea deciziei. urmează etapele propriu-zile. pentru ca aceştia să le poată analiza. 00:20 J. trebuie să arătăm că decizia administrativă presupune:  stabilirea gradului de prioritate pe care îl prezintă problema şi măsura în care se impune sau nu o intervenţie.

decât numai în cazul în care iniţiativa adoptării aparţine unor organe faţă de care este subordonat organul ce va emite decizia. initiativa nu reprezintă decât o simplă propunere. M. Adoptarea deciziei 7. Aplicarea (executarea) deciziei administrative. pentru a cărei satisfacere este necesară o decizie administrativă. Adoptarea unei decizii presupune parcurgerea unor etape. În alte situaţii. de la iniţiere până la evaluare şi formularea concluziilor. 144 . organizaţii ale cetăţenilor etc.. Organul emitent nu este însă obligat să adopte decizia. Aceste etape sunt: 1. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare. urmează pregătirea proiectului de decizie care implică o serie de operaţiuni. Documentarea în vederea formulării deciziei 4. Urmărirea aplicării şi respectării deciziei 8. acesta având deplina libertate de a adopta sau nu decizia respectivă. în mod individual. Să ne reamintim. Iniţiativa adoptării deciziei administrative intervine în cazul în care se constată existenţa unei nevoi sociale. Intrarea în vigoare N. o sugestie care nu obligă organul emitent. organe ierarhic superioare. o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. Selectarea şi analiza informaţiilor culese 5. Formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative. De asemenea. Iniţierea deciziei 2. iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor.. Astfel. Definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare a acestuia 3. care să declanşeze acţiunea în cauză. Odată manifestată iniţiativa. Conturarea şi analiza alternativelor decizionale 6.

este necesar să se stabilească în mod precis nevoia socială ce trebuie satisfăcută.. determinarea obiectivului de înfăptuit prin decizia care urmează să se adopte. În etapa de documentare. cum sunt. Cu cât sunt mai complete şi mai exacte acestea. informaţii certe. astfel că. inexacte. Un rol important în etapa de documentare îl joacă subsistemul informaţiilor al organizaţiilor publice şi existenţa şi utilizarea noilor tehnologii. dacă această cunoaştere oferă date incomplete sau. rapoarte. adică urgenţa satisfacerii unei anumite nevoi sociale. se va avea în vedere gradul de prioritate.. prin analiza deciziilor adoptate în situaţii apropiate. de natură diferită. cu atât decizia va fi mai realistă şi mai eficientă. Documentarea se realizează prin cercetarea unor lucrări ştiinţifice. trebuie culese o multitudine de date. dacă în acest timp se iveşte o cerinţă socială prioritară. care nu va duce la rezolvarea adecvată a problemei în cauză. Operaţiile menţionate sunt necesare deoarece nu toate informaţiile obţinute prezintă aceeaşi însemnătate 145 . indiferent de stadiul la care s-a ajuns în procesul elaborării unei decizii administrative. anchete etc. Teoretic. precum şi ce anume se impune să se facă pentru satisfacerea acesteia. procese-verbale. Orice deciziei administrativă intervine în vederea satisfacerii direct sau indirect a unei necesităţi sociale. de pildă. adică în curs de elaborare şi se acordă prioritate deciziei legată de cerinţa urgentă ce a intervenit şi care trebuie deci. satisfăcută înaintea altor cerinţe. astfeş că este necesară o amplă şi aprofundată documentare. rezultatul va fi adoptarea unei decizii eronate. într-o astfel de situaţie se suspendă temporar elaborarea deciziei aflate în lucru. Ce presupune decizia administrativa? …………………………………………………………………………………………. Adoptarea unei decizii administrative trebuie să se sprijine pe o serie de date. dări de seamă. Pe tot parcursul acestui proces. mai întâi. precum şi mijloacele de realizare. etapa de documentare trebuie să ofere un volum amplu de informaţii. Aşa după cum am mai arătat. mai grav. realiste. astfel că este necesară selectarea şi interpretarea acestora. informaţiile care se referă la cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii. cu alte cuvinte. 00:50 O atenţie de cea mai mare însemnătate în cadrul documentării se va acorda cunoaşterii exacte a realităţilor sociale. Ţinând seama de aceasta. ce trebuie avute în vedere pentru alegerea celor mai eficiente mijloace de realizare a obiectivului stabilit. statistici.

O metodă folosită constă în critica organizată a alternativelor care are în vedere formularea motivelor care justifică decizia de către un colectiv şi elaborarea argumentelor împotriva acestuia de către alt colectiv.pentru decizia ce va fi adoptată. se trece la adoptarea propriu-zisă a deciziei. sesiune) care reprezintă o reuniune de două sau mai multe persoane ce alcătuiesc împreună un organ şi a căror reunire are un anumit scop. Etapa adoptării este guvernată de importante formalităţi procedurale concomitente adoptării deciziei şi ulterioare adoptării acesteia. după acest reper se precizează posturile funcţionarilor şi competenţele lor. oferă posibilitatea observării evoluţiei faptului administrativ. se cercetează întreg echipamentul folosit. Dezbaterile. După unii autori etapa adoptării se poate diviza. alegere dintre variantele decizionale formulate în etapa anterioară a opţiunii considerate ca fiind optimă pentru atingerea obiectivului decizional.  posturi de lucru. Astfel. .  mijloace materiale folosite. este necesară precizarea pentru fiecare variantă decizionale a costurilor.  circuitul administrativ. necesare asigurării valabilităţii ei sau punerii în executare. În cazul în care se propun pentru rezolvarea aceleiaşi probleme. acele date care să asigure o eficienţă sporită. De asemenea. Forma organizatorică a dezbaterii în cadrul organelor colegiale este şedinţa (adunare generală. cu ajutorul acestui reper se stabileşte conturul teoretic al fenomenului cercetat.activitate de evaluare a propunerilor cuprinse într-un proiect de act în baza unei confruntări de idei în cadrul căreia se evidenţiază avantajele şi dezavantajele soluţiilor preconizate. în condiţiile satisfacerii depline şi optime a cerinţei sociale care a generat decizia ce urmează a se adopta. în timpul deliberării se apreciază argumentele pro şi contra. selectate şi interpretate. procedându-se la analiza critică a proiectului de decizie. Informaţiile obţinute. obţinerea de rezultate maxime cu cheltuieli minime. documentarea este nesatisfăcătoare s-au au intervenit elemente extralogice 146 . resurselor necesare punerii în practică precum şi o evaluare a efectelor aplicării fiecăreia. înţelegere. Vor fi reţinute. Adoptarea deciziei reprezintă un proces raţional de gândire. în cazul organelor colegiale.Dezbaterea . Informaţiile culese. deoarece evaluează şi studiază variantele decizionale revin decidentului. cu precădere. variante decizionale pentru atingerea obiectivului propus. Cunoscute fiind scopul şi obiectivul ce trebuie înfăptuite. deliberarea şi votarea. acest reper presupune analiza documentelor utilizate în procesul de adoptare a deciziei. selectate şi analizate trebuie să conducă la formularea unor soluţii. înseamnă că obiectivul decizional nu a fost clar definit. în cel puţin 3 faze: dezbaterea.  documente şi poziţii. precum şi informaţiile culese. pot fi ordonate dupa anumite repere:  obiect-structură. soluţii total diferite.

interese personale. 147 .reprezintă operaţiunea prin care se manifestă cu efecte juridice voinţa organului colegial prin adoptarea actului juridic.). Alegerea unei variante din mai multe. Metoda deliberării urmăreşte sistematizarea dezbaterii pentru a se ajunge la o concluzie. stabilirea procedurii legale de deliberare sau precizarea acesteia de comun acord. Elementele comune oricărei deliberări sunt: 5. Libertatea exprimării opiniei poate fi realizată prin metode ştiinţifice precum metoda Delphi. asaltul de idei ce urmăreşte obţinerea cât mai multor păreri. utilizarea unei tehnologii adecvate deliberării. dacă nu este prevăzută în acte normative 7. Procedura de deliberare a fiecărui participant diferă în ceea ce priveşte structura demonstraţiei sale. denumită şi ancheta iterativă şi metoda brainstorming. modul şi momentul de prezentare. 6. membrii organului de decizie îşi vor exprima părerea în legătură cu propunerile prezentate privind proiectul viitoarei decizii. asupra unui proiect sau variante şi asupra unor amendamente. delimitarea întinderii analizei şi identificarea normelor ştiinţifice sau tehnice ce urmează a fi respectate şi aplicate în materia ce face obiectul proiectului de decizie. materialul pregătit pentru elaborarea deciziei.Votarea . prin aprecierea unor efecte posibile ca apariţie etc. vor fi transmise în timp util membrilor organului de decizie. (sentimente. Ca orice activitate umană deliberarea trebuie organizată. . Normele ce asigură eficienţa deliberărilor sunt:  precizarea exactă a ordanii de zi  selecţionarea judicioasă a participanţilor  formularea clară şi sintetică a problemei analizate  stimularea emiterii de păreri  consemnarea exactă a părerilor consemnate . Astfel. Voinţa pe care o cuprinde decizia se manifestă în realizarea puterii de stat şi se află numai la nivelul persoanelor care au un drept de vot deliberativ şi nu un drept de vor consultativ sau care sunt lipsite de acest drept. slaba participare şi pregătire a membrilor organismului colegial etc. În cadrul deliberării.În cazul organelor colegiale fiecare participant la dezbatere optează din considerente specifice. dar cu respectarea cadrului legal care delimitează posibilităţile de opţiune. indicatori de eficienţă. determinarea metodelor folosite pentru culegerea cunoştinţelor ştiinţifice 01:15 necesare. are loc în baza unei aprecieri comparative a variantelor propuse sub aspectul diferiţilor factori.. 8. spre a avea astfel posibilitatea de a se pronunţa atunci când vor fi supuse discuţiei materialele respective. împreună cu propunerile prezentate. pentru ca aceştia să le poată analiza. Deliberarea . alegerea şi ordonarea argumentelor.

deciziile administrative trebuie să respecte şi să execute dispoziţiile conţinute în toate actele date în baza legii. în cazul autorităţilor colegiale. adică să emită actul în sensul avizului dat. Nerespectarea acestor condiţii duce la neluarea în considerare a acelor decizii.facultative. ea fiind emisă tocmai pe baza şi în vederea executării legii. De asemenea. Uneori se foloseşte tehnica arborelui de luare a deciziei. pentru validitatea actului administrativ este necesar votul afirmativ a jumătate plus unu din numărul membrilor autorităţii. funcţionarul care pregăteşte decizia. în absenţa căruia nu poate emite actul administrativ. Prin lege. ca de exemplu. să ţină seama de avizul solicitat la emiterea actului pentru care a fost dat. în anumite cazuri. se mai poate stabili pentru anumite acte administrative o formă scrisă precis determinată. să fie emisă de către autoritatea administrativă competentă. adică de către autoritatea căreia legea îi conferă dreptul şi. Pentru ca decizia administrativă să fie legală. dar nu este obligată să urmeze avizul acordat. Avizele sunt opinii pe care o autoritate a administraţiei publice le solicită altor organe ale administraţiei publice într-o problemă sau în mai multe probleme pentru a se informa şi a decide în cunoştinţă de cauză. în primul rând. acel act nu este considerat valabil. Avizele se clasifică în trei categorii: . obligaţia de a adopta acea decizie administrativă. în acest context. totodată. în 148 . -conforme. Valabilitatea actelor administrative este condiţionată şi de modul propriu-zis de adoptare a acestora. Problema competenţei priveşte nu numai autoritatea de la care emană decizia. ea trebuie. actul nu poate fi adoptat. decizia administrativă trebuie să fie în conformitate cu legea. spre exemplu. Termenul de lege. la adoptarea deciziilor administrative trebuie respectate condiţiile de formă şi de procedură prescrise de lege pentru emiterea lor. totodată. În ceea ce priveşte procedura emiterii. În afară de legea adoptată de către Parlament. dacă un act administrativ nu poartă semnătura persoanei competente sau ştampila organului emitent. -consultative. situaţie în care autoritatea emitentă are libertatea să solicite sau să nu solicite acel aviz. putând să adopte altă soluţie decât cea conţinută în aviz. Dacă nu se întruneşte acest număr. obligatoriu. legea poate stabili şi cerinţa anumitor avize pentru emiterea unui act administrativ. situaţie în care autoritatea emitentă este obligată să solicite avizul. Totodată. ci şi persoana din cadrul acelei autorităţi. trebuie privit în sensul său larg. având un conţinut formal prestabilit. În unele cazuri. al cărui nume se datorează reprezentării sale grafice sub forma unui arbore stilizat. de pildă. date de către alte organe decât organul emitent. Aşa de exemplu. Evaluarea şi alegerea variantei decizionale presupun definirea unor criterii concrete. Prin lege se pot stabili şi alte proporţii pentru adoptarea de acte administrative. când autoritatea emitentă este obligată să solicite avizul şi.

dacă ea nu este executată sau este defectuos executată. privind mobilizarea şi utilizarea mijloacelor materiale. Ca să se poată realiza în condiţii optime scopul urmărit prin decizia administrativă. dar aceasta poate fi executată şi de către o organizaţie nestatală sau chiar de către cetăţeni. nu trebuie să lipsească nici din procesul de executare a deciziei administrative.situaţia privind cărţile de identitate.. Mai este posibilă situaţia ca. se cere aprobarea actului administrativ de către organul superior celui emitent. Este necesar ca toate acţiunile privind executarea deciziilor administrative să fie integrate într-un sistem organizat. de natură să aibă ca rezultat chiar imposibilitatea executării. De reţinut faptul că. paşapoartele. după adoptare.În vederea executării. diplomele. organele administraţiei publice adoptă o serie de măsuri organizatorice. în anumite situaţii. financiare şi umane necesare executării. pot fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege celor care se fac vinovaţi de neexecutare. Aşa cum arătam mai înainte. Astfel încât. decizia administrativă devine obligatorie. aceasta trebuie executată la momentul oportun. Principiul organizării ştiintifice. fără de care acel act nu este valabil. fiecare acţiune având un rol bine determinat în procesul executării. Un element deosebit de important al executării este oportunitatea acesteia. certificatele medicale etc. Astfel. în mod individual. înţelegere. dar nici prea devreme. cu atât se înfăptuieşte mai deplin scopul deciziei respective. trebuie pusă în aplicare. Cu cât mai bine este organizată executarea. alegere dintre variantele decizionale formulate în etapa anterioară a opţiunii considerate ca fiind optimă pentru atingerea obiectivului decizional După ce a fost adoptată. ori se poate cere traducerea lor într-o limbă străină. care se aplică în întreaga activitate a organelor administraţiei publice. un act administrativ să necesite îndeplinirea unor formalităţi procedurale. Să ne reamintim. în caz de neexecutare. Oricât de bună ar fi o decizie. 149 .. decizia administrativă trebuie executată. după adoptarea ei de către organul emitent. o întârziere în executare poate avea uneori consecinţe deosebit de grave. întreaga muncă depusă anterior pentru elaborarea deciziei se iroseşte. Decizia administrativă poate fi executată direct de către organul administraţiei publice.. când încă nu sunt întrunite toate condiţiile pentru cea mai bună executare. adeverinţele. adică nici prea târziu. când decizia devine inutilă. Adoptarea deciziei reprezintă un proces raţional de gândire.

. decizia administrativă devine obligatorie. fapt care ar putea avea efecte negative în ceea ce priveşte executarea deciziei. în caz de neexecutare. privind mobilizarea şi utilizarea mijloacelor materiale. în vederea stabilirii de noi valori politice.În vederea executării. trebuie să se ţină seama cu stricteţe de competenţa fiecărui organ în parte. mai ieftine şi mai eficiente. fapte de natură să 150 . 01:40 Să ne reamintim. mijloacele alese sau felul cum s-a efectuat executarea au prezentat deficienţe. Astfel încât. În procesul executării deciziilor administrative. după adoptarea deciziei de către organul emitent. În procesul executării. dacă nu s-au făcut cheltuieli prea mari cu operaţiile de documentare. spre a se putea interveni la timp cu corectările de rigoare. dacă timpul şi personalul au fost utilizaţi în mod raţional şi eficient etc. întârzieri.. fie că modul de realizare a scopului şi obiectivului. De reţinut faptul că. Aceasta cu atât mai mult cu cât în faza de executare a deciziilor administrative pot să fie puse în luinină o serie de elemente. organul administraţiei publice o poate modifica sau chiar anula printr-o altă decizie. într-un timp mai scurt etc. Totodată.. atunci când acestea vor adopta alte decizii. spre a se evita eventualele abateri. se poate invedera faptul că obiectivul în cauză ar fi putut fi realizat cu alte mijloace. De asemenea. nu corespundeau unei cerinţe sociale reale. concluzii importante se pot desprinde în legătură cu faptul dacă procedura folosită a fost cea mai bine aleasă. care vor trebui avute în vedere de către organele legislative. Controlul ese necesar şi pentru a se verifica în ce măsură decizia corespunde situaţiei de fapt. acesta poate invedera fie că scopul şi obiectivul nu au fost bine stabilite. care vor antrena alte decizii administrative. pot fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege celor care se fac vinovaţi de neexecutare. Toate acestea vor constitui o utilă experienţă pentru organele administraţiei publice. Într-o asemenea situaţie. chiar incorectitudini. care să corespundă acelei împrej urări. financiare şi umane necesare executării. în aşa fel încât să se evite suprapunerile şi paralelismele. organele administraţiei publice adoptă o serie de măsuri organizatorice. Astfel. Executarea unei decizii administrative poate scoate la iveală aspecte noi ale realităţilor sociale. dacă nu a fost cumva prea complicată sau prea lentă. este posibil să se constate că o decizie nu reuşeşte să ofere cea mai bună rezolvare problemelor care au generat-o. se impune să se exercite un control riguros şi permanent asupra modului cum este executată decizia administrativă. În procesul de executare. ceea ce a avut urmări negative în ceea ce priveşte nevoile sociale ce trebuiau satisfăcute.

iniţiativa şi răspunderea pentru activitatea pe care o desfăşoară. Pe de altă parte. organe ierarhic superioare. iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor. Planificarea organizaţională înseamnă? a. Scopuri etice 151 . se desprind concluzii privind faptul dacă cel care a decis era cel mai indicat să facă aceasta. REZUMAT 02:00 Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative. Test de autoevaluare a cunoştinţelor (timp necesar: 40 min. Totodată. Managementul superior c. Imaginea organizaţiei b. îndemne organele administraţiei publice la o mai profundă reflecţie şi la adoptarea măsurilor necesare pentru ridicarea eficienţei activităţii administrative. Toate tipurile de management 2. organizaţii ale cetăţenilor etc. este necesar să se analizeze dacă cel care a decis era cel mai aproape de problema care a făcut obiectul deciziei. De asemenea. în mod individual. sporindu-le interesul. Planificarea organizaţională înseamnă? a. Trebuie să se urmărească ca acordarea dreptului de decizie să constituie un stimulent pentru persoanele din administraţie. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare. care să declanşeze acţiunea în cauză. Finalităţi ale scopurilor d. Scopuri etice c. Managementul inferior b. Scopuri organizaţionale b. completă şi aprofundată a realităţilor sociale. apropiere care să-i permită o cunoaştere deplină. Astfel. o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. Managementul de mijloc d. de natură să asigure adoptarea celei mai adecvate soluţii. Obiectivele tactice ale organizaţiei se referă la: a.) 1. Premise ale organizaţiei 3.

Denominatoare şi operativă c. A . Funcţiile de bază ale organizaţiei sunt: a. Termenul de autoritate înseamnă: a. C. A . Prestigiul personal d. operative c.6. Delegată. Tehnică. Planificarea organizaţională înseamnă? a.7. denominatoare. Scopuri etice c. Persuasiunea generală 6. Influenţa b. tehnică. Rezultatele organizaţiei 5. A . Persuasiunea generală 7. Denominatoare. delegată b. Activitatea birocratică b.8. instrumentale 9. Puterea de a elimina c. Denominatoare şi instrumentale 10. Clasificatoare. C . Puterea de a elimina c. Persuasiunea generală 8. Activitatea politică c. Prestigiul recunoscut d. Mijloace de realizarea a comunicării d. 4. Imaginea organizaţiei b. Mijloace de realizarea a scopurilor d. B . Termenul de autoritate înseamnă: a. D . Puterea de a elimina c. Organizarea instrumentală Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă: 2.3. denominatoare.2. operaţionale d. Structura procesului birocratic înseamnă? a. Puterea de a da dispoziţii b. Funcţionarii privaţi d.c. Clasificatoare. Funcţiile de bază ale organizaţiei sunt: a. Comunicarea organizaţională 4. tehnică. Puterea de a retribui angajaţii b. Prestigiul personal d. tehnică. Tehnică şi denominatoare d.5. A 152 . Termenul de autoritate înseamnă: a. delegată b.

Editura Polirom. Iorga. Center for Civic Education. Armenia. Dragoş. • Ghinea. Gheorghe. Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice. Bucureşti. A. Larry. M. 1995. Institutul European. Collins E. 2004. Basic Methods of Policy Analysis and Planning (2nd ed. 1993.  Bonciu.  Benţe. Carl. Teorii. S. • Ghinea. Iaşi.  Bertrand. Polirom. Ramesh. Anca şi Negoiţă. Larry.  Androniceanu.Iaşi. Claudiu.document elaborat în cadrul Programului Young Professional Scheme. Politica comparată astăzi. • Crăciun.mie. • Howlett. 2004.ro/_documente/politici_publice/informatii_utile/identificare_variante. 2008. Ed. Iaşi. Variante de soluţionare. • Gerston.Paul. 2005.pdf . Managementul serviciilor publice – suport de curs. 1999. Studying Public Policy. Ed. BIBLIOGRAFIE GENERALA  Almond Gabriel. Iordan. Introducere în analiza politicilor publice. Noutăţi în managementul public.. Harold. Bondar.. 2007.„Vasile Goldiş” University Press. Unitatea de Politici Publice. Transformări şi perspective. Politici publice şi administraţie publică. M. Cristian. 2009. Editura Paideia. Bucureşti: Ed. 153 . D. 1999. Handbook of Public Policy Analysis. (second edition). Elena. Note de curs – Elaborarea politicilor publice. Ed. Florin (coordonator). Prentice Hall. Arad. N. 2008. Managementul politicilor publice. Procesul decizional în Uniunea Europeană. Public policy making: process and principles. 2001. N. M. • Gerston. Public policymaking in a democratic society. Deontologia mijloacelor de comunicare. • Secretariatul General al Guvernului. Bucureşti. 2007. 2005. Economică. Sawicki. 2009. • Patton.). Editura Polirom.Polirom. C-J.  Bărbulescu. NJ. Institutul European. Cerkez. Policy Cycles and Policy Subsystems. • Sabatier. 2002. Adrian. Managementul schimbărilor. Iaşi. V. A Guide to Civic Engagement. Bucureşti. A. CRC Press. Evaluarea programelor şi politicilor publice. Paul. metode şi practice. • Lasswell. http://www. David. Universitară. Oxford University Press.. Theory. Anca. Cătălina. Managementul resurselor umane. • Miroiu. Universitatea dinBucureşti – Editura Credis. Theories of the policy process. Ed. Bibliografie Androniceanu. CO.2009. 2009. Boulder. Politics and Methods.

2004. Relaţiile publice şi mass-media. Roata. 2002. 2002. Iaşi. Gewalt Production.  Dodu Marius. Profesia de relaţionist. Coman.Bucureşti. 2002. Managementul resurselor umane în administraţia publică. Ed.  Iorgovan Antonie. Polirom. Ciprian Tripon. Polirom. 2000.  Dagenais. Cristina. Gabriela: Organizaţii interstatale contemporane. Managementul serviciilor publice locale. All Beck.2004.  Iordan Nicola. Polirom. Cluj Napoca. 2003. 154 . Noua lege a contenciosului administrativ. Ed. Argonaut. Ed.Iaşi. Cristina.  Chivu. Bernard. Relaţiile publice-principii şi strategii. Ed. Bucureşti. Iaşi. Geneză şiexplicaţii.  Coman.Cluj-Napoca. ediia a II-a.