You are on page 1of 30

BOLILE ALBINELOR

Boli virotice

Bolile virotice sunt provocate de diverşi
viruşi. Bolile contagioase
Bolile necontagioase
Din categoria bolilor virotice fac parte: Intoxicaţiile albinelor
Dăunătorii albinelo
puietul în sac; r

boala neagră.

Puietul în sac

Este o boală a puietului de albine, mai puţin răspândită, fiind favorizată de acţiunea
factorilor nefavorabili de mediu.

Etiologie

Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil, denumit Morator aetatule, dar compoziţia lui
biochimică încă nu este cunoscută.
Rezistenţa virusului nu este prea mare. Astfel, suspendat în apă piere după 10 minute la
59°C, iar în miere şi glicerina în acelaşi timp la 70-75°C. Razele solare îl distrug în mediu
hidric în 4-6 ore, iar în mediu uscat în 4-7 ore. În fagurii cu miere rezistă aproximativ o
lună, iar procesele de putrefacţie îl inactivează după 2-3 zile.
Contaminarea se face pe cale bucală, odată cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai
ales larvele în perioada de transformare în prenimfă. Răspândirea bolii se face prin
contaminarea albinelor care încearcă să înlăture larvele bolnave. Apariţia bolii este
favorizată de răcirea bruscă a timpului şi de ploile prelungite şi ea poate apare în tot timpul
sezonului activ. Evoluţia bolii depinde de puterea familiei de albine în care a apărut, iar
schimbarea factorilor de mediu, cum ar fi de exemplu un cules bun, poate determina
vindecarea, fără intervenţia apicultorului.

Simptome

Întrucât moartea puietului se produce după căpăcire, celulele au căpăcelele concave,
perforate şi mai închise la culoare. Larvele devin galbene, cenuşii sau brune, cu capul de o
culoare mai închisă decât corpul, sunt întoarse complet cu partea ventrală în sus, iar cu cea
dorsală se sprijină pe pereţii inferiori ai celulei, luând aspectul unor pungi (saci cu lichid).
Acest conţinut nu este vâscos sau filant, nu este mirositor, iar larvele nu aderă de pereţii
celulei, putând fi îndepărtate din stup. Prin uscare, corpul se transformă într-o crustă.

Tratamentul

este similar cu cel aplicat în cazul locilor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu
streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfăcătoare dând şi cloromicetina

Boala neagră
Această boală, cunoscută şi sub denumirea de boala de pădure sau paralizia, apare vara în
perioadele dintre culesuri, fiind condiţionată de o serie de factori nefavorabili ca seceta,
mierea de mană sau lipsa culesului.

Din categoria bolilor bacteriene fac parte:

loca americană;

loca europeană;

septicemia;

paratifoza.

Bolile contagioase
Bolile necontagioase Loca americană
Intoxicaţiile albinelor
Este una din cele mai grave boli care atacă puietul albinelor,
Dăunătorii albinelo
r moartea acestuia producându-se după căpăcire. În mod obişnuit,
boala apare după culesul de salcâm.

Etiologie

Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistenţă (20-40 ani) numit
Bacillus larvae, care se prezintă, fie sub formă de bastonaş cu extremităţile uşor rotunjite,
lung de 2-5 microni şi lat de 0,5-0,8 microni, fie sub formă de filament.
Faţă de temperatură, rezistenţa germenului în stadiul sporulat este mare, oscilând în
funcţie de mediul în care se găseşte înglobat. Astfel, sporii suspendaţi în apă pier după 13
minute la 100°C, cei din miere sunt distruşi la 105-107°C după 20-40 minute, iar cei din
ceară după 30 minute la 120°C. La căldură uscată de 100°C sporii de locă americană mor
abia după 8 ore.
În stare vegetativă (de bastonaş), Bacillus larvae moare după 10 minute în apă încălzită
la 60 °C, iar sub acţiunea sodei caustice 5 % şi a formolului 10 % este distrus în 5 minute.
Sporii de Bacillus larvae rezistă la acţiunea acidului fenic 5 % timp de luni de zile, a
alcoolului 96° timp de 40 de zile, a cloraminei 10 % şi a sublimatului coroziv 0,5-1 %
timp de câteva zile.
Contaminarea se face pe cale bucală, începând din a doua zi a stadiului larvar, când
puietul începe să fie hrănit de către albine. Sursa principală de infecţie o constituie
cadavrele larvelor uscate, moarte de loca americană. Albinele încearcă să elimine din stup
aceste larve şi să cureţe celulele respective, preluând sporii pe piesele bucale, pe picioare
şi pe corp. Albinele lucrătoare răspândesc sporii în tot stupul, pe faguri, în miere şi polen,
precum şi pe pereţi şi în crăpăturile stupilor, unde pot rămâne timp de mai mulţi ani.
Transmiterea bolii dintr-un stup în altul şi dintr-o stupină în alta se poate face prin
intermediul albinelor hoaţe, precum şi prin intermediul mătcilor, familiilor şi roiurilor de
albine cumpărate la întâmplare, a stupilor şi inventarului apicol vechi, ceară şi miere.

Simptome

Mierea infectată se diluează cu o cantitate egală de apă. spre deosebire de cel din familiile sănătoase. iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina. după care soda se îndepărtează prin clătire cu multă apă. Soluţia medicamentoasă pe bază de sulfatiazol se prepară dintr-un gram sulfatiazol la un litru sirop şi se administrează câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine. pentru ca matca să poată depune ouă. care sunt perforate şi concave. greu de separat. câte 250-400 ml pentru o familie de albine. se impune. În urma deshidratării. Întrucât larvele mor în mod frecvent după căpăcire. În tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele şi unele antibiotice. unde li se administrează sirop medicamentos. Fagurii se reformează pentru extragerea cerii. Oxitetraciclina sub formă uscată (pulbere) se amestecă cu zahăr pudră în cantitate de 5 g la 1 kg de zahăr şi se administrează prin presărare în trei doze a câte 100 g fiecare. Masa putrefiată este filantă (aderă şi se întinde sub forma unui fir atunci când este atinsă cu un beţişor) . din 4 în 4 zile. care este aşezat compact. în 7 reprize. apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile. Eritromicina se foloseşte în doză de 0. la interval de 7 zile. boala se recunoaşte clinic în primul rând după aspectul căpăcelelor de la puiet.) se distrug prin ardere. stupii se dezinfectează cu o soluţie caldă de sodă caustică 3-4 %. ca o necesitate. iar boştina se arde. Tratamentul Având în vedere marea rezistenţă a formelor sporulate. pentru a permite consumarea mierii infectate din guşă şi eliminarea sporilor.5 g la un litru de sirop. se lasă la soare timp de 6 ore. Larvele prezintă culoarea galbenă-castanie şi miros asemănător cleiului de oase. stupii vechi şi inventarul de mică valoare (perne. repetat de două ori la interval de 7 zile. Sulfatiazolul comprimate se administrează în amestec cu zahăr pudră. Albinele moarte. Albinele lucrătoare îndepărtează o parte din cadavrele larvelor. . prevăzut cu faguri artificiali. colectarea albinelor într-o ladă goală.3 g la litru de sirop.5 g la 100 g zahăr presărat deasupra cuibului. eritromicina. Negamicinul se utilizează în doză de 0. După acest interval de timp. cadavrul devine complet uscat. albinele sunt transvazate într-un stup dezinfectat. aderent la peretele celulei cu care formează corp comun. acoperită cu plasă de sârmă. pături etc. urmând ca albinele să fie ţinute la rece şi întuneric (pivniţă) timp de două zile. de două ori la interval de 3 zile. câte 250 ml pentru o familie de albine. Inventarul apicol se dezinfectează prin flambare. fapt ce o deosebeşte de loca europeană. de 2 ori la interval de 3 zile. Oxitetraciclina se poate utiliza în doze de 0. se usucă şi se revopsesc. împrăştiat. apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile. după care se sterilizează prin fierbere până revine la volumul iniţial şi se foloseşte exclusiv în hrana oamenilor. în doză de două comprimate a 0.4 g la litrul de sirop. Din grupa sulfamidelor se remarcă sulfatiazolul. După o prealabilă curăţire. ca urmare a faptului că larvele aderă de acestea. cât şi de fundul celulei. ceea ce duce la apariţia unui puiet depus neuniform. iar echipamentul de pânză prin fierbere timp de 30 minute. negamicinul. administrarea făcându-se în trei doze a câte un litru la interval de 7 zile.

ele fiind considerate contaminate. Etiologia nu este elucidată până în prezent. Mirosul larvelor în acest stadiu poate fi de putrefacţie. apoi cafeniu. de mare intensitate. fapt pentru care albinele le îndepărtează cu uşurinţă. precum şi de lipsa culesului de nectar şi polen. precum şi prin schimb de faguri infectaţi sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat. acru. Bacterium euridice. când procesul infecţios a fost determinat de Bacterium euridice. După puţin timp. Bacillus alvei. iar sporii speciilor sporogene au o rezistenţă mai scăzută faţă de acţiunea agenţilor fizici sau chimici. deoarece majoritatea bacteriilor care contribuie la apariţia ei nu sporulează. corpul ei se înmoaie şi îşi schimbă poziţia normală. Căldura din timpul verii şi apariţia unui cules bun. prin consumul de hrană infectată. Contaminarea se face pe cale bucală. Simptome În faza incipientă. citiţi şi articolul "Loca americană". care apa primăvara timpuriu şi se menţine până toamna când încetează creşterea puiet. sau aromat. distingându-se uşor traheile şi tubul digestiv. la Articole. răsucite. prin albinele hoaţe. de obicei. din Agenda sanitar-veterinară. Loca europeană Este o boală a puietului de albine.La apariţia bolii se tratează toate familiile de albine din stupină. răspândită pe tot globul. Boala apare. În locul larvelor apare iniţial un lichid opalescent. trântori (care au acces liber în orice familie). fac ca boala să regreseze sau chiar să se vindece spontan. când domină Streptococcus apis. răsturnate. necorespunzător îngrijite. care cu timpul devine vâscos. iar suprafeţele de puiet devin heterogene. dacă agentul patogen determinant este Bacillus alvei. Bacillus orpheus şi Streptococcus apis. de timpul rece şi ploios. Când evoluţia bolii este înaintată şi albinele nu pot . Loca europeană este mai puţin gravă decât loca americană. Pentru mai multe informaţii referitoare la Loca americană. necăpăcite şi numai rareori pe cele căpăcite. devine gălbui şi treptat se bifurcă. boala este greu de depistat. în intestinul larvelor bolnave sau moarte găsindu-se mai multe specii bacteriene: Bacillus pluton. După 3-4 zile. larvele mor şi începe procesul de descompunere treptată. luând forme diferite. în luna mai şi este favorizată de existenţa unor familii slab dezvoltate. iar răspândirea bolii. Boala afectează în special larvele tinere. În prima fază a îmbolnăvirii. larva devine mai transparentă. Larvele nu aderă de suportul celulelor.

Prin încălzire la 73-74°C este distrus după 30 minute. transvazarea familiilor bolnave în stupi dezinfectaţi. Când se îmbolnăveşte puietul căpăcit. care se întâlneşte frecvent în interiorul stupilor şi devine virulent numai în cazul în care rezistenţa organică a albinelor scade. Prenimfele au culoarea maronie şi emană un miros de putrefacţie. Pentru o mai bună dispersie a antibioticului în sirop.5-0. . s-a dovedit că cea mai eficientă acţiune o are streptomicina. la interval de 4-5 zile. Septicemia Este o boală infecţioasă a albinelor adulte şi apare în toate sezoanele active ale anului. Spre deosebire de loca americană. 1 g la un litru de sirop. fiind favorizată de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere şi. dezinfecţia stupilor. uşor detaşabili de pereţii celulelor. căpăcelele celulelor se adâncesc şi devin mai închise la culoare. în special. cu capetele rotunjite polimorf. Obţinerea unei vindecări definitive presupune luarea unor măsuri auxiliare privind distrugerea fagurilor cu mult puiet bolnav.îndepărta cantitatea mare de larve care pier. administrându-se câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine. Se fac pudrări printre rame. conţinutul acestuia se dizolvă iniţial cu puţină apă fiartă şi răcită.75 g la un litru de sirop şi se administrează câte 250-500 ml în funcţie de puterea familiei de albine şi gravitatea bolii. iar la 100°C după 3 minute. acestea se usucă sub formă de solzişori. câte 250 ml. conţinutul larvelor bolnave nu este filant. Oxitetraciclina se dizolvă în doză de 0. de locurile umbrite şi răcoroase. cu câte 80-100 g de 4 ori la interval de 3 zile şi de încă 2 ori la interval de 5-7 zile. preparat cu antibiotice. Tratamentul constă în administrarea de sirop medicamentos. 4-5 administrări la interval de 4-5 zile.5 g la 1000 g zahăr pudră. El se prezintă din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonaşe mici. sulfamidele având un efect redus. Concomitent cu primele 3 tratamente se pot face şi 3 administrări de sirop preparat din 1 kg locamicin la 1 litru de apă. înlocuirea cât mai frecventă a fagurilor. menţinerea unor familii de albine puternice şi active. Etiologie Agentul patogen este Bacillus apisepticus. în patru repetiţii. amestecând 2. Cele două antibiotice se pot administra şi sub formă de praf. peste albine. Dintre antibiotice. a inventarului şi utilajului apicol.

Evoluţia bolii este uşoară. detaşându-se în părţile componente la cea mai mică atingere. apoi penetrează în hemolimfă. lung de 1-2 microni şi lat de 0. Acţiunea agentului patogen se manifestă sub influenţa unor factori. Bacilul este nesporulat. . se târăsc în faţa urdinişului. se prezintă ca un bastonaş cu extremităţile rotunjite.3-0. în principal.000 U. se recomandă administrarea de oxitetraciclină sau eritromicină (250. Simptome Albinele bolnave au hemolimfă cu aspect lăptos. Pe cale digestivă. Germenul se multiplică intens în intestinul albinei. Etiologie Agentul patogen este Bacillus parathyphi alvei. prezintă mobilitate redusă. se înmulţeşte şi produce moartea prin septiemie. contaminarea nu este posibilă în mod obişnuit. printre care amintim ploile reci şi prelungite. prin intermediul apei infectate. care. vaporii de formol şi alţi factori fizici şi chimici îl inactivează uşor. Paratifoza Este o boală sporadică a albinelor adulte. înregistrându-se adesea vindecări spontane atunci când cauzele care au favorizat apariţia dispar sau se ameliorează.5 microni. înlocuirea mătcilor necorespunzătoare etc. boala se transmite prin albinele hoaţe. Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul pătrunde în hemolimfă. familii slabe.I.). contracţii abdominale înainte de moarte. cu cili dispuşi în jurul celulei./litru sirop) în doză de 50 ml la un interval ocupat de albine. Tratamentul În primul rând se recomandă măsuri de prevenţie care urmăresc îndepărtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă. În interiorul stupinei. trântori etc. mor în număr mare. din punct de vedere morfologic. provocând moartea prin septicemie. În acest sens. iar cadavrele se descompun foarte repede. deoarece condiţiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicării microbului. S-a constatat totuşi că antibioticele previn apariţia unor eventuale complicaţii. de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere.Razele solare. favorizată. Contaminarea se face pe cale bucală. devin fragile. timp de 10 zile.

Clinic. prezintă diaree. se târăsc în faţa urdinişului. boala se confundă cu nosemoza şi acarioza. după care mor. Tratamentul medicamentos este acelaşi ca şi în cazul locii europene şi se mai recomandă dezinfectarea materialului care a venit în contact cu albinele bolnave. diagnosticul stabilindu-se prin examen microscopic.Simptome În forma acută. înlăturarea din cuib a ramelor murdărite cu diaree. boala provoacă moartea albinelor şi depopularea familiilor. . au abdomenul balonat. schimbarea mătcii şi unificarea familiilor slabe. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor.

.Boli micotice Din categoria bolilor micotice fac parte: Bolile contagioase ascosferoza (puietul văros). Bolile necontagioase Intoxicaţiile albinelor aspergiloza (puietul pietrificat) Dăunătorii albinelo r melanoza.

pielea se aspreşte şi se acoperă pe tot corpul cu un miceliu alb. În funcţie de mărimea familiei de albine şi intensitatea infecţiei. Contaminarea se face pe cale bucală. apoi se extinde asupra puietului de lucrătoare şi chiar pe cel din botci. deoarece acesta se află la periferia fagurilor. rezistă la acţiunea vaporilor de formol şi a fumului de sulf. Culoarea ei este albă-gălbuie. Codratinul se poate administra fie amestecat cu zahăr pudră în proporţie de 25 g la un kg zahăr. iar în urma evaporării apei. unde umiditatea este mai crescută şi căldura mai redusă. Larva moare. Dacă infecţia este gravă se poate administra şi sub formă de sirop (1 kg Micocidin la un litru de apă). de unde şi denumirea populară de "puiet văros". Tratamentul se repetă de 3-5 ori. atunci când a fost parazitată cu un miceliu de un singur sex. putând fi scos de albine. rămânând liber numai capul larvei. de 3 ori. fie verde murdar. devine dură asemănătoare unor pietricele de var. prin împrăştiere cu mâna peste rame. nişte formaţiuni capsulare care conţin spori şi a căror viabilitate este foarte mare. se usucă. În funcţie de mărimea populaţiei de albine şi de intensitatea infecţiei se administrează câte 100-150 g Micocidin. concomitent cu primele trei administrări de Micocidin pulbere. boala fiind astfel foarte repede recunoscută de apicultor. care apare ca un buton uscat. îşi reduce volumul. primele două tratamente făcându-se la interval de 3-4 zile. de regulă în lunile aprilie-mai. sporii având o mare putere de conservare (10-15 ani). Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este cel de trântor. . Larvele îndepărtate din celule sunt răspândite în faţa urdinişului sau pe scândura de zbor. Dezvoltarea micozei este favorizată de temperatura şi umiditatea care se întâlnesc în familiile de albine slabe. Etiologie Agentul patogen este o ciupercă numită Ascosphaera apis care are micelii de ambele sexe. câte 250 ml. Ascosferoza (puietul văros) Ascosferoză este o micoză ce atacă puietul căpăcit şi necăpăcit şi apare în familiile insuficient îngrijite. fie dizolvat în soluţie de zahăr (30 g zahăr la un litru apă). iar ultimele la 7 zile. Tratamentul se face cu rezultate mulţumitoare cu Micocidin şi Codratin. atunci când miceliile s-au contopit şi au dat naştere la corpi fructiferi. prin intermediul albinelor care îndepărtează puietul bolnav şi transmit astfel boala altor larve sănătoase. îşi pierd segmentaţia. Ciuperca se dezvoltă foarte bine la temperatura de 20-30°C. Simptome Larvele se înnegresc. Puietul mumifiat este răspândit neregulat pe suprafaţa unui fagure şi nu aderă de pereţii celulei. creşte ca intensitate în iunie şi regenerează în iulie-august. în proporţie de 25 g preparat la un litru soluţie. Când cele două tipuri de micelii se întâlnesc rezultă ascele.

organisme care trăiesc temporar sau permanent pe corpul sau organismul altor vieţuitoare. care evoluează cel mai adesea sub formă ascunsă (cronică). după moartea albinelor sau când este eliminat în mediul exterior. iar din cel umed după 37-51 de ore. dar şi eruptivă. lungi de 5-6 microni şi laţi de 2. de culesul de nectar şi polen. senotainioza şi triunghiulinoza. Ea apare mai frecvent la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. putând provoca depopularea familiilor de albine când acestea sunt rău întreţinute şi iernate necorespunzător. germinând din nou în momentul în care ajunge în organismul albinei. Endoparazitozele cuprind mai multe boli: nosemoza. Razele solare distrug sporii din mediul uscat după 15-32 de ore. iar la frigider (4°C) numai 3 săptămâni. de timpul nefavorabil etc. Sporii de Nosema apis au forma unor corpusculi ovali strălucitori. iar în faguri între 3 luni şi 2 ani. în excrementele uscate până la 2 ani. Suspendaţi în apă sau miere sunt distruşi şi la temperatura de 50°C după 15 minute. Bolile contagioase Bolile necontagioase Nosemoza Intoxicaţiile albinelor Dăunătorii albinelo Nosemoza este o boală de invazie a albinelor adulte. Sub această formă. Acţiunea parazitului este favorizată de existenţa familiilor slabe.Bolile parazitare sunt provocate de unele specii de paraziţi. la temperatura camerei (22-24°C) rezistă 2 luni. sporii se conservă până la 1 an. unde prin acţiunea mecanică iritantă şi toxică produce boala şi o formă sporulată cu un metabolism redus. în miere circa 258 de zile.5-3 microni. distingem endoparazitoze şi ectoparazitoze. amibioza şi acarioza. Agentul patogen are două forme: una vegetativă în care parazitul se multiplică în interiorul celulelor epiteliului intestinal al albinei. Etiologie Agentul patogen este protozoarul unicelular Nosema apis. întâlnită. care se localizează şi se înmulţeşte în peretele intestinal. După localizarea agentului parazitar. hrănindu-se cu sângele sau cu hemolimfa acestora. varrooza. mai laţi la polul posterior. de umezeală. de obicei. el rezistă foarte mult în mediul exterior. împiedicând astfel digestia şi asimilarea hranei. Contaminarea . foarte r răspândită. cu manifestări puternice. În cadavrele uscate. iar ectoparazitozele cuprind brauloza.

prezintă mici pete de diaree pe rame şi stupi şi înregistrează o mortalitate sporită faţă de normal. se târăsc în faţa urdinişului. din contră sunt cu atât mai constipate cu cât gradul de infestare este mai mare. Podişorul. imposibilitatea efectuării zborului de curăţire. Albinele bolnave prezintă diaree de culoare brună-deschisă. faguri contaminaţi. Nosema mai poate fi transmisă şi prin intermediul diferiţilor paraziţi ce trăiesc în stup. mai ales în partea a doua a anului etc. intestinul mijlociu este mai gros. intervenţii frecvente şi nejustificate în cuibul familiei de albine. lipsa mătcii în timpul iernii sau prezenţa în această perioadă a unei mătci neîmperecheate. este greu de delimitat cele două boli. Spre deosebire de albinele adulte infestate. Deoarece aceste simptome sunt caracteristice şi altor boli. prin roirea familiilor bolnave de nosemoză sau prin practicarea stupăritului pastoral. îşi pierd capacitatea de zbor. înmulţirea exagerată a acestora. încetează depunerea ouălor. Boala se transmite prin miere. Albinele moarte de nosemoză au picioarele adunate sub torace şi aripile întinse. trântori şi inventar. prin furt. primăveri răcoroase. are culoarea mată-albicioasă. ierni lungi şi umede. deranjarea familiilor de albine în perioada de iernare. fagurii şi obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree. Apariţia bolii în stupină este favorizată de mai mulţi factori. permite să se observe la albinele infestate unele modificări macroscopice. cad de pe faguri.Familiile cu această formă se dezvoltă greu. prin consumul de apă sau hrană infestată. Când nosemoza este asociată cu diaree. mătcile bolnave de nosemoză nu prezintă forme de diaree. paralizează. după care mor în masă. iar striaţiunile transversale nu se mai observă. Manifestările în forma acută de boală sunt mai pregnante. Transmiterea bolii se face şi prin contact direct între matca infestată şi albinele care o îngrijesc. polen. familiile de albine bolnave de nosemoză au o activitate redusă primăvara sau după perioadele reci şi ploioase din timpul verii şi se depopulează cu toate că puietul este sănătos. fiind molia cerii. cel mai important. Astfel. nu se hrănesc şi după un timp mor. Simptome În forma latentă de boală. lipsa culesului. Izbucnirea nosemozei primăvara este legată şi de contaminarea în masă a albinelor în timpul curăţirii fagurilor de rezervă infectaţi . Astfel. tremură. apoi devin apatice şi cu o mobilitate redusă. pereţii stupului. diagnosticul precis nu este . au abdomenul umflat. din acest punct de vedere. se face pe cale bucală. Mătcile infestate sunt la început mai agitate. manifestările sunt şterse şi de aceea se diferenţiază greu de albinele sănătoase. Examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mâna după îndepărtarea capului. dintre care amintim: iernarea pe miere de mană sau pe miere necăpăcită şi acrită.

Mătcile vor fi înlocuite tot la doi ani. se impune dezinfectarea foarte atentă a inventarului. bine dezvoltate. la noi în ţară. Nu se vor deranja inutil familiile de albine. cu instinct slab de roire. Boală considerată în mod oficial contagioasă. tratamentul se face cu Protofil. Acest medicament se prezintă în flacoane de 25 g substanţă totală. Acest produs se poate administra în funcţie de anotimp. fagurii de rezervă se vor dezinfecta cu vapori de acid acetic glacial. când întoarcerea timpului rece ar putea avea urmări destul de grave şi nu se vor diviza familiile de albine mai târziu de mijlocul verii. care se localizează în epiteliul tubilor Malpighi şi în intestinul mijlociu al albinelor. În prezent. în organele de erecţie. mai ales la începutul primăverii. Cu rol preventiv. cunoscut în comerţ sub numele de Fumidil B.5 g substanţă activă. Astfel. 3 ml la kilogram. iar chistul are aceeaşi semnificaţie ca şi . Ambioza Este o endoparazitoză a albinelor adulte ce apare la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. fie în pastă sau şerbet de zahăr. vom păstra numai familii puternice. fumagilina. Etiologie Agentul patogen este un parazit unicelular numit Malphigamoeba mellifica. din conţinutul unui flacon putându-se trata 5 familii de albine. Când nosemoza este diagnosticată cu certitudine. iar cei necorespunzători să fie reformaţi. iar toamna mierea de mană va fi extrasă în totalitate şi înlocuită cu miere florală sau cu sirop de zahăr 2:1. pe cât posibil. formol sau anhidră sulfuroasă. un produs care prin substanţele conţinute împiedică realizarea ciclului evolutiv al lui Nosema apis. în fiecare primăvară. apa din adăpătorile din stupină trebuie schimbată zilnic. se bazează pe acţiunea medicamentelor asociată cu măsuri de ordin igienic şi biologic. din care 0. la un interval de albine în 10 doze la interval de două zile. Cadavrele albinelor din faţa urdinişului şi de pe fundul stupului se vor aduna şi arde. Forma vegetativă se înmulţeşte la începutul bolii. nosemoza poate fi combătută în mod eficient cu un antibiotic. provocată de un protozoar parazit. care constă în evidenţierea sporilor de nosemoză într-un preparat examinat la microscop. fie în sirop. Tratamentul ca şi la celelalte boli. iar în stupină. Cantitatea de Protofil ce se administrează într-un anotimp unei familii variază între 50 şi 80 ml. inhibă flora patogenă intestinală şi stimulează secreţia enzimelor digestive ale albinelor şi larvelor. iar anual 1/3 din fagurii din cuib să fie înlocuiţi cu faguri artificiali. Acest parazit se întâlneşte în corpul albinelor infestate.posibil decât prin examen de laborator. Se administrează în sirop 17 ml la litru şi în pastă. în funcţie de mărimea şi starea acestora. administrându-se 50 ml sirop medicamentos rezultat din 1 g Fumidil B la 1 litru sirop. sub formă de chişti.

apoi o parte pătrund în epiteliul intestinal. Simptomele bolii nu sunt tipice. în principal. diaree sub formă de jet. care se manifestă mai ales în a doua jumătate a iernii. Contaminarea se face pe cale bucală prin consumul hranei infestate şi a apei potabile din adăpător sau belţi (ape stătătoare) infestate prin dejecţiile albinelor bolnave. dar familiile de albine afectate în momentul deschiderii lor. tremurături ale aripilor şi alte tulburări nervoase. calitatea necorespunzătoare a hranei. cu dimensiuni de 6-7 microni şi sunt înconjuraţi de o membrană densă cu contur dublu. Tratamentul nu este încă bine precizat. la măsurile de profilaxie care sunt identice cu cele descrise la nosemoză Acarioza este tot o endoparazitoză a albinelor adulte. Diagnosticarea bolii se face pe baza semnelor clinice completate de examenul de laborator. Tuburile Malpighi sunt mai îngroşate decât cele normale şi se observă în structura acestora celule distruse complet sau cu leziuni de diferite grade. Chiştii pătrunşi în tubul digestiv germinează. el reducându-se. temperatura scăzută a mediului extern şi umiditatea excesivă. dar boala poate apare ca o parazitoză independentă. unde-şi desfăşoară ciclul evolutiv şi acţiunea patogenă. emană un miros neplăcut. Condiţiile nefavorabile de iernare.sporii lui Nosema apis. sunt factori favorizanţi atât ai amibiozei cât şi ai nosemozei. Amibioza este cel mai adesea întâlnită la albinele care sunt infestate cu Nosema apis. iar o altă parte înaintează spre tuburile Malpighi. Chiştii au formă ovală sau rotundă. Etiologie . Albinele bolnave prezintă abdomenul mărit.

acarienii mai pot fi întâlniţi şi în sacii aerieni din interiorul capului sau în cei din partea posterioară a corpului. cad în faţa urdinişului unde se târăsc. trântori. Acarienii înţeapă pereţii traheali şi provoacă scurgerea hemolimfei. apoi în nimfă şi adult. masculul fiind cu 50 de microni mai mic decât femela (100. culoarea neagră a traheilor este suficientă pentru punerea diagnosticului. iar aşezarea lor în ghemul de iernare permite parazitului să treacă cu uşurinţă de pe o albină pe alta. Corpul parazitului este împărţit printr-o dungă marcantă în două părţi: cefalotorace şi abdomen. cretacee. stării de semihibernare. După împerechere. Această evoluţie a bolii este influenţată de vârsta albinelor şi de sezon. deoarece în mediul exterior. iar corpul prezintă tremurături. femelele părăsesc albina bolnavă şi se fixează pe perişorii de pe toracele albinei. abdomenul este dilatat. Simptome Albinele îşi pierd capacitatea de zbor. segmentat. Când numărul paraziţilor a crescut prea mult şi hrana nu este suficientă. astfel că primăvara marea majoritate a albinelor mor. fără hrană. Aripile sunt depărtate şi mişcate dezordonat. Contaminarea se face prin albine hoaţe. iar la infestaţie masivă acestea din albe-sidefii devin mate. Acarienii ajunşi în număr mare în traheile albinelor obstrucţionează căile respiratorii şi elimină unele toxine în organismul albinei. Tratamentul se face cu ajutorul unor substanţe chimice volatile sau fumigene impregnate în benzi de hârtie de filtru. prevăzut cu opt picioare şi cu un dimorfism sexual accentuat. pe măsură ce acestea eclozionează. La începutul îmbolnăvirii. care poate evolua sub formă latentă sau sub formă acută. La albinele tinere. acarianul pătrunde mai uşor în trahei decât la cele bătrâne. 150 microni). traheile îşi păstrează structura şi elasticitatea aproape normale. determinând boala. corpul oval. datori. cu condiţia ca aceste substanţe să omoare paraziţii fără a vătăma însă . cu care se hrănesc. Uneori. În timpul iernii.Agentul patogen este acarianul Acarapis woodi. femela pătrunde în prima pereche de trahei toracice şi depune 10-20 de ouă. apoi se agaţă de o nouă albină şi vor intra repede în traheile acesteia. mătci şi roiuri infestate. în general. un parazit cu dimensiuni microscopice. iar parazitul infestează puternic albinele tinere. galbene castanii şi apoi negre. de culoare gălbuie. aceştia nu rezistă mai mult de 48 de ore. respectiv. la acestea din urmă lumenul stigmelor este mai mic şi mai bine protejat de perişori. albinele au o rezistenţă scăzută faţă de parazit. Oul se transformă în larvă.

Brauloza Brauloza este o parazitoză a albinelor adulte şi. fie într-un spaţiu liber de 10-15 cm între peretele stupului şi primul fagure din cuib. iar odată cu răcirea timpului numărul paraziţilor scade. dar. prin roire. unde larvele se hrănesc cu ceară şi polen. distrugerea familiilor bolnave în momentul apariţiei bolii şi aplicarea tratamentului la restul familiilor sunt măsuri utile şi eficace. în care scop le excită la baza trompei pentru a provoca reflexul de regurgitare. mierea sau păstura. deoarece acestea nu au o eficacitate la fel de bună ca şi în cazul altor boli. iar tratamentul se repetă de 8 ori la interval de 7 zile. Femela depune primăvara ouăle pe faţa internă a căpăcelelor. a albinelor hoaţe. Stupul se ţine închis o oră după care se deschide urdinişul. iar în interiorul stupului. iritate. au o activitate redusă şi puterea familiei scade treptat. femelele încep depunerea ouălor.K. Parazitul iernează în stup în stadiul de adult. Paraziţii se văd cu ochiul liber atât pe corpul albinelor cât şi pe cel al mătcilor. infestarea cea mai masivă înregistrându-se în lunile august-septembrie. după ce. Etiologie Agentul patogen este o insectă apteră. parazitează albinele doici şi în număr mare mătcile (5-40 de indivizi). în prealabil. urdinişul s-a închis ermetic. a mutării fagurilor cu puiet şi miere dintr- un stup în altul. vizibili cu ochiul liber. Adulţii. iar primăvara. sau preiau hrana de pe trompa albinelor în momentul în care acestea hrănesc matca. unde se hrănesc cu lăptişor. a mătcilor. fie între două rame distanţate din mijlocul cuibului. Simptome Albinele sunt neliniştite. . Tratamentul medicamentos trebuie asociat şi cu măsuri preventive. Cele mai eficace produse acaricide netoxice pentru albine sunt preparatul Folbex şi preparatul P. au culoare brună-roşcată. puietul. în special. parazitul trece uşor de pe o albină pe alta. prin unificarea familiilor. Fâşia impregnată prinsă cu o sârmă subţire se introduce printr-un orificiu făcut în podişor. Contaminarea se face cu ajutorul trântorilor.albinele. Braula coeca sau popular păduchele albinei.

constă în ungerea mătcii cu miere şi pulverizarea. camfor sau tutun aplicate pe cartoane care seara se introduc sub rame. Deoarece ouăle sunt depuse pe faţa internă a căpăcelelor. iar cel cu fenotiazina se repetă de două o la interval de 10 zile. apoi din 10 în 10 zile până la dispariţia completă a parazitului. Paraziţii se pot îndepărta de pe matcă şi cu ajutorul fumului de ţigară. Pentru mai multe informaţii referitoare la Brauloză. pe un ziar. cu o seară mai înainte O altă modalitate de combatere a păduchilor. de sirop de miere cu apă. se aşează pe fundul stupului. se astupă urdinişul.Tratamentul se bazează pe distrugerea parazitului şi se aplică de obicei în lunile septembrie- octombrie. Albinele. în special a celui de trântor. acesta se deschide. Tratamentul se poate face cu naftalină. timp suficient pentru căderea paraziţilor pe fundul paharului. de către E. deoarece paraziţii au fost numai ameţiţi. Pentru a împiedica urcarea lor din nou pe albine. citiţi şi articolul "Brauloza". Boala a fost descoperită în anul 1904 în insula Java. pe toată suprafaţa ramelor ocupate de albine. Tratamentul se repetă la 15 zile. descăpăcitul să nu se facă cu furculiţa apicolă ci numai cu ajutorul cuţitului. distanţarea ramelor şi acoperirea crăpăturilor. din Agenda sanitar-veterinară. Când matca este invadată masiv este necesar ca înaintea aplicării tratamentului general. când familiile au puiet puţin sau deloc şi când paraziţii îşi încetează înmulţirea. Pregătirea familiei de albine pentru tratament constă în micşorarea urdinişului la 1 cm. Varrooza Această boală este o ectoparazitoză atât a albinelor adulte cât şi a puietului. al cărei miros puternic va ameţi păduchii Pentru combaterea parazitului se poate utiliza şi fenotiazina sub formă de fumigaţii. Jacobson . Bune rezultate dau şi fumigaţiile cu foi de tutun administrat pe deasupra. lingându-se. Se izolează matca într-un pahar de apă. se dau peste ea 1-2 fumuri de ţigară şi se ţine palma pe gura paharului câteva secunde. cu o pensulă înmuiată în alcool sau miere sau o scobitoare. se dă din nou aceeaşi doză de fum. să se procedeze la îndepărtarea mecanică a paraziţilor de pe corpul ei. se indică ca la extracţia mierii. din nou se închide urdinişul. Tratamentul cu fum de tutun se repetă 3 zile la rând. acestea împreună cu braulele căzute se îndepărtează. după 10 minute. se introduc pe la urdiniş mai multe valuri de fum. la Articole. apoi. Lemnul indicat pentru aceste fumigaţii este lemnul de tei. dau jos păduchii care cad pe fundul stupului. un strat subţire de naftalină. iar dimineaţa. se revine după 2-3 minute. combinat cu camforul sau terebentina aşezate pe fundul stupului. Cu ajutorul unui afumător în care s-a pus pacheţelul de fenotiazina sau frunzele de tutun. printre rame şi prin urdiniş.

lung de 1. fapt ce determină debilizarea şi moartea lor prematură. transversal oval. de unde s-a extins practic în toată lumea. din celule ieşind numai femele împerecheate. Varrooza este o boală ascunsă. La începutul infestării. de formă rotundă. de unde sunt scoase afară de către albinele sănătoase. Tratamentul . Ea se fixează atât pe torace cât şi pe abdomen şi membre. Parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trântori. precum şi pe puietul acestora în urma descăpăcirii celulelor. cu capul şi picioarele diforme. din care după 2 zile ies larvele. iar după 7 zile se transformă în adulţi. După 2-3 ani de la infestare. Ele cad pe fundul stupului. în Europa fiind semnalată pentru prima dată în anul 1967. umplerea prematură intestinului cu dejecţii şi apariţia diareii. a roilor şi a fagurilor cu puiet. datorită numărului redus de paraziţi şi a poziţiei acestuia între inelele abdominale. Simptome În perioada de iernare. albinele eclozionate vor fi neviabile cu aripile nedezvoltate. care se hrănesc cu hemolimfă larvelor şi nimfelor de albină. Masculul este mai mic. iar când 20-30 % din albine sunt parazitate. a trântorilor.6 mm. Etiologie Agentul patogen este acarianul Varrooa jacobsoni. precum şi prin practicarea stupăritului pastoral. determinând un consum mai mare de miere.1 mm şi lat de 1. pe albinele lucrătoare şi matcă. iar în perioadele de înmulţire depune în medie 7-8 ouă în celulele cu puiet. Femela prezintă corpul aplatizat. acarianul nu poate fi observat cu ochiul liber. de culoare maro-roşiatic. Primăvara. familia slăbeşte şi moare. prevăzut cu patru perechi de picioare. se înmulţesc cu repeziciune. paraziţii neliniştesc familia de albine. când în celule cu puiet există un mare număr de paraziţi. unde se hrănesc cu hemolimfa acestora. Femelele împerecheate trec apoi pe albinele lucrătoare. trântori şi matcă. având culoarea albă- cenuşie şi moare după împerechere. până în ziua în care infestarea masivă duce la moartea rapidă a familiei. numărul acarienilor este foarte mare. parazitul acesteia poate exista în stup timp de mai mulţi ani fără să se constate o mortalitate anormală. Contaminarea se face cu ajutorul albinelor hoaţe. ce se împerechează înainte de eclozionarea albinelor. de unde nu i se poate vedea decât marginea posterioară a corpului.

vara şi toamna anului următor. cianpiretrinoidul de sinteză şi fluvalinatul (mavrikul). acidul lactic. când albinele au început activitatea normală. netoxice şi nepoluante pentru produsele stupului. prin stropirea albinelor sau în hrana lor. Pe plan mondial. iar în prezent se utilizează Varachetul (pe bază de amitraz). pe albine. brompropilatul. acidul formic. Pentru fiecare familie se utilizează o bandă de carton cu 2-4 picături în funcţie de tipul de stup. uleiul de eucalipt. Apistanul este un cianpiretrinoid de sinteză. reproducându-se primăvara odată cu prima generaţie de albine. La roi şi familiile slabe. lăptişorul şi propolisul. S-a constatat că după tratamente corect efectuate toamna. când familiile de albine nu mai au puiet. impregnat în benzi de material plastic. Apistanul (pe bază de fluvalinat) şi BeeVital-ul (pe bază de uleiuri eterice). Perioada optimă de introducere a benzilor este prima jumătate a lunii august şi ele se menţin în stup timp de 40 de zile. intervalul dintre acestea fiind de 7 zile. prin stropirea acestora cu substanţa activă. Nu se face tratarea în timpul culesurilor principale. La noi în ţară. amitrazul. iar după 7 zile se introduc vertical între ramele 3-4 şi 7-8. clorbenzilatul. Benzile se aşează deasupra ramelor. al doilea tratament se efectuează după extragerea mierii de salcâm. cumafosul. Conform prospectului se folosesc două benzi. altfel o parte din substanţa activă volatilizată se pierde prin fisuri sau spaţii create prin închiderea necorespunzătoare a acestuia. timolul. Varachetul se administrează sub formă de fumigaţii prin urdiniş sau pe deasupra ramelor. A fost aprobată folosirea lui şi la noi în ţară. Mavrirolul. apoi se scot din stup. au fost utilizate în ultimii ani zeci de substanţe antiparazitare. banda se aşează lângă un fagure lateral cu puiet. deoarece acesta păstrează paraziţii şi odată cu ecloziunea albinelor rămân în stup peste iarnă.Datorită adaptării parazitului la biologia şi viaţa albinelor. Mavrirolul. la fel ca şi Varachetul. varrooza a fost combătută cu medicamentele Sineacar şi Arahnol. pătrunde în organismul paraziţilor şi le blochează funcţiile enzimatice şi nervoase. deoarece poluează grav atât organismul albinelor cât şi ceara. mierea. BeeVital-ul se administrează între rame. iar alte trei tratamente se fac toamna în lunile septembrie şi octombrie. Medicamentul este îmbibat în benzi de material textil. polenul. În prezent. fizice şi tehnice de combatere a acestuia. cimiazolul. Este necesar ca tratamentul să fie completat cu două fumigaţii cu Varachet toamna. numai în sezonul activ. camforul. dar rezultatele nu sunt nici în prezent satisfăcătoare. Primul tratament se face primăvara. transversal. numeroase metode biologice. aceleaşi familii pot fi intens parazitate. cele mai folosite substanţe în combaterea varroozei sunt amitrazul şi fluvalinatul şi se fac cercetări intense pentru combaterea acesteia pe cale biologică sau prin utilizarea de extracte naturale. timp de 40-60 de zile. . cele mai utilizate substanţe în combaterea varroozei au fost: fenotiazina. produs de firma Sandoz. Doza recomandată are un efect bun atunci când se etanşează bine stupul. Nu se admite folosirea la noi în ţară pesticidelor sub formă de soluţii sau emulsii. Ultimul tratament cu Varachet trebuie să se execute în absenţa puietului căpăcit.

Contaminarea este mai puternică pe timp cald şi însorit. Această muscă este mai mică decât musca comună (6-8 mm). Pe timp favorabil. abadonează cadavrul gazdei şi intră sub pământ.7-0. Când larva s-a dezvoltat suficient (15 mm lungime şi 3 mm diametru) părăseşte cadavrul albinei (6-11 zile) şi intră în pământ la o adâncime de 3-4 cm. 1956). iar iernarea acestora se face în stadiul nimfal. larvele lungi de 0. Giordani. Senotainioza Este o ectoparazitoză a albinelor adulte. Femela este vivipară şi poate produce între 700 şi 800 de larve (Simintzis. care-şi depune cu această ocazie larvele pe corpul acestora. Larva este de culoare alb cu negru. 1959). 1949. 1956. are părţile bucale sub formă de coasă şi are 1. Devorează muşchii toracici şi alte părţi moi ale toracelui şi capului. Larvele.8 mm şi cu un diametru de 0. dispărând din stupină atunci când temperatura atmosferică depăşeşte 30°C. depunând din zbor larvele pe corpul acestora. în număr de una sau mai multe. de dimineaţa şi până seara. unde după 1-2 zile se transformă în nimfă. După ce penetrează muşchii toracici. de unde pot migra în cavitatea cefalică şi abdominală.17 mm pătrund în organismul insectei la nivelul părţii dorsale a articulaţiei cefalotoracice şi se hrănesc cu hemolimfă şi ţesuturi vii. destul de răspândită printre acestea. larva trece în următoarea etapă de dezvoltare larvară. de culoare cenuşie-deschis. Când albina-gazdă moare (de obicei la 2-4 zile după parazitare). al muştei parazite. în care se hrăneşte cu hemolimfa gazdei atâta timp cât aceasta trăieşte.5 mm lungime şi 0. în timpul zborului. . cu o dungă albă pe cap.Când ajunge la 8 până la 9 mm în dimensiune. denumită Senotainia tricuspis.5 mm lăţime. Imediat după ce au fost depuse pe albină. în număr foarte mare în iulie-august. Femelele împerecheate îşi petrec cea mai mare parte a timpului în stupină şi urmăresc albinele sau trântorii. pentru a completa ciclul evolutiv. în 7-12 zile (Boiko. larva se hrăneşte cu ţesut solid şi trece în următoarea etapă de dezvoltare. se fixează în cavitatea toracică. 1958) sau 16 zile (Giordani. în timp ce pe timp rece şi ploios. Femelele acestei muşte se întâlnesc în stupină din mai până în octombrie. iar după 7-12 zile în muscă. contactul albinelor cu musca parazită este redus. Într-un sezon apicol pot să apară două generaţii de muşte. Aici devine individ matur. în 1-2 zile depune toate larvele pe corpul albinelor. Etiologie Agentul patogen este o dipteră vivipară. Boiko. Contaminarea albinelor lucrătoare şi a trântorilor se face prin atacul direct.

fâneţe. după care mor. acestea fiind puternic atrase de culoarea albă a vasului. Etiologie Agentul patogen este reprezentat de larvele a două specii de insecte: Meloe verigatus şi Meloe proscarabeus. Simptome Albinele parazitate sunt neliniştite şi prezintă mişcări.Simptome Albinele culegătoare se debilitează. Larva de Meloe verigatus are formă triunghiulară. iar cu ajutorul aparatului bucal adaptat pentru tăiat şi supt perforează membrana intersegmentară a albinelor şi pătrunde cu jumătate din corpul său în cavitatea abdominală a albinei. se târăsc în faţa urdinişului şi încearcă să îndepărteze parazitul. la albinele moarte se pot observa trepidaţii ale abdomenului. Tratamentul . Diagnosticul se bazează pe semnele clinice şi pe examenul de laborator. îşi pierd capacitatea de zbor şi familiile se depopulează rapid. unde se hrăneşte cu hemolimfă şi cauzează moartea acesteia. care se aşează tot pe capacele stupilor şi în care se vor îneca un număr mare de muşte. Se pot folosi şi vase de culoare albă cu apă. Uneori. spasmodice. datorate mişcărilor pe care le fac larvele parazite din organismul lor în căutarea hranei. livezi. Triunghiulinoza Triunghiulinoza este o boală de invazie a albinelor culegătoare produsă de larvele unei insecte. cu ajutorul cărora urcă pe florile melifere în aşteptarea albinelor. unde îşi depun şi ouăle în pământ la rădăcina plantelor. pe care se aplică o soluţie de amidon în care se înglobează insecticide în proporţie de 1-2 %. Larvele de Meloe proscarabeus trăiesc pe suprafaţa corpului albinelor ca şi Braula coeca. Tratamentul constă în aşezarea pe capacele stupilor (locul unde poposesc senotainiile) a unor cartoane albe. Contaminarea Formele adulte ale acestor insecte se întâlnesc frecvent prin păduri. Larvele care rezultă din aceste ouă au 3 perechi de picioare.

diareea albinelor. Bolile necontagioase Bolile contagioase În categoria bolilor necontagioase intră Bolile necontagioase următoarele boli: Intoxicaţiile albinelor Dăunătorii albinelo . .este similar cu cel aplicat în cazul braulozei. .puietul răcit.anomaliile mătcilor. r . .boala de mai.

primăvara. care au cuiburile nerestrânse şi neîmpachetate. după o perioadă rece. iar excrementele sunt galbene până la cafeniu deschis şi au forma unor cârnăciori cu consistenţă tare. Ea apare de obicei primăvara. Au abdomenul umflat. Albinele doici produc. Dacă se apasă pe abdomen. motiv pentru care ele consumă mult polen. fenomen ce duce la un fel de constipaţie a albinelor tinere. dar cad la pământ şi mor. deoarece lipsa apei le afectează în egală măsură. în această perioadă. Boala de mai este o boală a albinelor tinere. în zilele reci când nu pot zbura. iese o pastă tare. ca urmare a unei boli. apare lipsa de apă. numărul albinelor s-a redus foarte mult şi puietul a rămas neacoperit. Prevenirea răcirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzătoare de creştere a albinelor (ţinerea cuibului strâns. foarte mult lăptişor pentru hrana puietului. prin menţinerea unor familii puternice. care reduc numărul albinelor din colonii. rece. sau intensitatea zborului este redusă. până când timpul permite introducerea fagurilor noi în cuib). în familiile slabe. Acesta nu poate însă să fie prelucrat fără o cantitate suficientă de apă. Simptome La ieşirea din stup. cu destule albine acoperitoare şi prin combaterea bolilor albinelor adulte. Aceste simptome apar mai ales primăvara. mai ales a albinelor care se ocupă de creşterea puietului. albinele tinere se târăsc în faţa urdinişului. . încearcă să zboare. Puietul răcit Puietul răcit apare de obicei primăvara. Contaminarea De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupină. Poate apare şi atunci când apicultorul lărgeşte prea mult cuibul familiei de albine sau menţine prea mult stupii deschişi pe timp nefavorabil. îşi păstrează forma şi consistenţa. Simptome Larvele bolnave nu emană nici un miros caracteristic. dar îşi pierd luciul şi culoarea lor devine cenuşie. când familiile de albine se dezvoltă puternic şi este crescută o cantitate mare de puiet. precum şi atunci când în familia de albine. galbenă.

. miere de mană. Dăunătorii albinelo r nectar. intoxicaţiile se pot produce cu: Bolile necontagioase Intoxicaţiile albinelor polen. pesticide folosite la combaterea dăunătorilor de culturile agricole. Intoxicaţii Bolile contagioase La albine.

a unui număr mare de albine moarte. mierea care rezultă din el devine periculoasă şi pentru consumul uman. în faţa urdinişului şi pe fundul stupului. laptele cucului. boala este de scurtă durată. De obicei. boala se instalează odată cu apariţia timpului nefavorabil secreţiei de nectar şi afectează mai mult albinele culegătoare. călduţ (37°C). pe care aceste plante le conţin. în mod obişnuit. producând moartea prin intoxicare a unui număr mare de albine. Intoxicaţia cu polen se poate recunoaşte prin prezenţa pe scândura de zbor. sub influenţa unor factori de mediu şi unele plante polinifere cunoscute ca nevătămătoare pot produce polen toxic pentru albine. Printre plantele polinifere care intră în această categorie amintim: omagul. Uneori. de culoare galbenă-verzuie. dar un timp nefavorabil şi lipsa unui cules de polen neotrăvitor. S-a constatat că nectarul toxic conţine pe lângă alcaloizi şi glucozizi şi manoză. până la dispariţia simptomelor clinice. Albinele au abdomenul mărit şi la o uşoară atingere a lui cu mâna. elimină excremente de consistenţă păstoasă. Simptome pe care le prezintă albinele bolnave sunt în funcţie de conţinutul în substanţe toxice ale polenului consumat. Intoxicaţia cu nectar Această boală este determinată de consumul de nectar toxic secretat de aceleaşi plante care produc şi polenul otrăvitor. Atunci când nectarul dăunător este recoltat în cantitate mare. din 2 în 2 zile. măselariţa. . teiul argintiu şi multe altele. Intoxicaţia cu polen Această intoxicaţie este cauzată de polenul toxic recoltat de albine de la diferite plante otrăvitoare situate în raza de zbor a albinelor. în doză de 500 ml pentru o familie. nemţişorul. un zahăr cu proprietăţi toxice deosebite pentru albine. prelungeşte şi agravează boala. Boala apare în diferite perioade ale sezonului activ şi afectează în special albinele tinere şi puietul neavând un caracter contagios. Intoxicaţiile albinelor în anumiţi ani se produc din cauza alcaloizilor. Aceleaşi materii fecale se găsesc din abundenţă şi pe capacele stupilor. Tratamentul este nespecific şi constă în administrarea siropului de zahăr (1:2). ceapa. tutunul. glucozizilor şi uleiurilor eterice volatile. Uneori albinele prezintă şi paralizii ale membrelor posterioare şi ale aripilor.

ciocănitorile. prigoriile. La temperaturi mai scăzute. fie ca urmare a vătămării lui. care depun ouăle pe firmiturile de ceară de la urdiniş sau de pe fundul stupului. Atacul găselniţei asupra fagurilor începe de la cei laterali şi se termină cu cei cu puiet din cuib. larva îşi încetează hrănirea şi îşi construieşte o gogoaşă de culoare albă. ce reprezintă de altfel principala sursă de proteine. adăpostite în stupi vechi. Femela găselniţei mari depune în medie 700 de ouă. Aceste specii fac parte din grupa fluturilor de noapte. sub protecţia albinelor până la instalarea timpului rece şi apoi depozitarea în magazii neîncălzite. Pe măsură ce larvele consumă. sau chiar pe rame şi faguri. în special pe cei păstraţi în depozite. lupul albinelor. Găselniţa Găselniţa sau molia cerii este reprezentată de două genuri: Galleria mellonela (găselniţa mare) şi Achroea grisella (găselniţa mică). În condiţii favorabile de temperatură (30-34°C). astfel la 0°C. nimfa şi insecta mor în timp de 12 ore. putându-se repeta de 3-4 ori pe an. Menţinerea fagurilor de rezervă toamna târziu în stupii populaţi. . ce le protejează împotriva înţepăturilor albinelor. iar la -15°C. viespile. reprezintă modalităţi de prevenire a apariţiei moliei. din care după 10 zile ies larve. deterioraţi cu multe crăpături. moartea se produce după 45 de minute. iar cea a găselniţei mici. larva. ele construiesc galerii pe care le tapetează cu o ţesătură din fire mătăsoase. fie ca urmare a intoxicării acestuia cu excrementele parazitului. determinând moartea acestuia. frigul fiind cel mai mare duşman al moliei. După circa 30 de zile. Aceştia sunt: Intoxicaţiile albinelor găselniţa. Dăunătorii albinelo r fluturele "Cap de mort". şoarecii. Sunt atacate mai ales familiile slabe. ciclul se prelungeşte. Găselniţa îşi construieşte galerii pe sub puietul căpăcit. 200-300 de ouă. mierea) pot fi atacate de o Bolile necontagioase serie de dăunători. furnicile. din care după alte 14 zile vor ieşi fluturi. Dăunătorii albinelor Bolile contagioase Albinele şi produsele lor (ceara. ciclul complet de dezvoltare este de circa 44 de zile.

reformarea anuală a fagurilor vechi care sunt purtători de germeni patogeni şi de ouă de găselniţă. În zbor produce un zumzet specific. când sunt în număr mai mic. permiţând astfel albinelor să efectueze mai bine operaţiunile de îndepărtare a larvelor şi de refacere a celulelor deteriorate. iar la cei mai puţin atacaţi se va depista şi se vor deschide galeriile cu ajutorul unui vârf de cuţit sau cu un cui. . consumă miere şi prin mişcarea aripilor agită albinele. Fluturele "Cap de mort" Fluturele cap de mort (Acherontia atropos) este un fluture mare. din Agenda sanitar-veterinară. în şoproane. la Articole. Pentru mai multe informaţii referitoare la Găselniţă. curăţirea periodică a stupilor de resturile de ceară şi depozitarea fagurilor cu acid acetic glacial. Combaterea viespilor constă în depistarea şi distrugerea cuiburilor cu insecticide. perceptibil de la distanţă. se recomandă micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia de albine şi instalarea gratiilor pe timpul toamnei. oprind astfel apariţia generaţiilor tinere. Vespa crabro sau gărgăunul este cea mai dăunătoare dintre speciile de viespi. ce poate distruge într-un timp scurt întregul echipament de faguri din depozitele de păstrare. Atacul lor se produce dimineaţa. Vespa silvestris. Se cunosc multe specii de viespi dăunătoare: Vespa crabro. în special toamna când albinele nu zboară. Denumirea îi vine de la un desen asemănător craniului unui om ce îl are pe partea dorsală a aripilor. Ca măsuri de profilaxie se recomandă menţinerea familiilor puternice. Vespa media etc. pe urdiniş. Vespa gallica. mai ales primăvara. căci pândeşte albinele la urdiniş. când timpul este mai răcoros şi albinele sunt mai puţin vioaie şi se apără mai greu sau chiar deloc. Pentru a împiedica accesul lui în stupi. Găselniţa este un dăunător foarte periculos. le atacă din zbor şi le mănâncă. Viespile trăiesc în colonii adăpostite în scorburile copacilor. El pătrunde în stup seara. putându-se distruge femelele care supravieţuiesc solitare. care se aplică pe foile de hârtie intercalate între rândurile de rame. pentru a le consuma mierea. Vespa germanica. Viespile Viespile atacă albinele din familiile slabe. streşini sau în pământ. citiţi şi articolul "Găselniţa". În cazul unui atac masiv se recomandă îndepărtarea fagurilor puternic atacaţi. de mărimea palmei unui om atunci când are aripile desfăcute. poduri. acestea fiind mai rezistente la frig.

desfacerea muşuroaielor şi administrarea insecticidului apoi astuparea acestuia. dar este mult mai mare. este o pasăre mică. În apropierea pădurilor. aşezarea sub picioarele stupilor a unor cutii cu petrol. le fixează bine între picioare. exact acolo unde se găsesc în copaci. unde îşi construieşte cuiburi sub formă de galerii adânci de 1-2 m sau în scorburile copacilor. Datorită auzului lor fin. în zbor şi pe flori. având un zbor lent. prigoriile se adună în stoluri mari. De aceea sunt pe . fiind periculoase pentru albine. adult) şi le distrug. Atacurile sunt mai numeroase în luna iunie. pot fi distruse familii întregi de albine sau redusă foarte mult capacitatea de producţie. acestea având un zbor mai greoi şi mai lin. atacând albinele din stupină sau pe cele ce se întorc de la cules. pe unele le mănâncă. unde se găsesc populaţii numeroase de furnici. O prigorie poate consuma într-o zi 60-80 de albine. Atacă albinele la urdiniş. sau prin omorârea ei cu o paletă în timp ce zboară prin stupină. când îşi cresc puii şi în luna august când se pregătesc de plecare spre ţările calde. iar în cazul atacului masiv. Furnicile Aceste insecte aparţin mai multor genuri. prin modul lor de viaţă. se mută stupina. El îşi face cuibul în pământ şi sapă multe galerii pe unde circulă. Combaterea acestei insecte se face în mod asemănător cu a viespilor. Combaterea prigoriilor atunci când numărul lor este foarte mare se poate face prin distrugerea cuiburilor cu diferite substanţe de tip respirator. Lupul albinelor Lupul albinelor (Philanthus triangulum) se aseamănă cu viespile. aduc o contribuţie importantă la combaterea dăunătorilor din păduri şi livezi cu pomi fructiferi. pe la urdiniş sau podişor. presărarea de cordoane de sare. fură peste 1 kg de miere pe zi şi neliniştesc albinele. ele reuşesc să depisteze dăunătorii de scoarţă şi dăunătorii xilofagi. iar cu altele îşi hrăneşte larvele din cuib. Prigoriile Prigoria (Merops apiaster) cunoscută şi sub denumirea de albinărel. Ele pătrund în stup prin crăpături. cu un colorit al penajului foarte frumos. când nu găsesc hrană. indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larvă. Combaterea constă în amplasarea stupinelor în zone fără furnici sau unde acestea sunt puţine. Trăieşte în regiuni cu terenuri puternic erodate (râpe). pupă. Ciocănitorile Ciocănitorile. Pe timp rece şi înnorat. ungerea suporturilor stupilor cu păcură.

. evitându-se astfel aşezarea ciocănitorilor. neliniştirea familiei de albine urmată de consum mare de hrană şi apoi diaree. .Dendrocopos medius (L. şi la o distanţă oarecare de stupi deoarece aşa cum deranjează păsările. dincolo de pagubele provocate apicultorilor. ţânţarii.Dryocopus martius (L. ciocănitorile pot produce şi daune. L. în această perioadă. O soluţie ar fi îmbrăcarea stupilor într-o plasă de sârmă cu ochiuri mici. la distanţă de stupină pot determina ciocănitorile să nu mai atace stupii.. aparatele cu ultrasunete. ciocănitoarea sudică . Nu aş recomanda această metodă deoarece aceste păsări ar putea fi rănite şi.).Jynx torquila L. să caute hrană în afara stupinei. în culori vii. cu obiecte ascuţite. Speciile şi subspeciile de ciocănitori ce populează teritoriul ţării noastre sunt: capântortura . Pentru a pune la adăpost stupii de atacul ciocănitorilor. apicultorul are la îndemână mai multe soluţii practice. L. de la soluţii simple cum ar fi clasicele sperietori de păsări până la uzul echipamentelor furnizate de tehnica modernă. Brehm). ducând astfel la pierderea totală a familiilor atacate. muştele. et Ehrenb.Dendrorocopos minor buturlini Hart. Pentru apicultori ciocănitorile reprezentă o problemă în perioada de iarnă. mare. Apicultorul mai poate pune pe lângă stupină.Dendocopos leucotos leucootos (Bechst.). strălucitor care.). şi ciocănitoarea de munte . sunt păsări folositoare în ecosistem. deranjează şi albinele. Fâşiile vor flutura în vânt.). ciocănitoarea mare -- Dendrocopos major (L.). sau din ghem. ciocănitoarea neagră . ghionoaia verde . În ornitofauna ţării noastre sunt cunoscute 14 specii de ciocănitori.). fiindcă sunt din plastic şi au suprafeţele netede. alunecoase. Deoarece sursele de insecte. Pe lângă rolul lor ecologic. nu vor permite ciocănitorilor să se aşeze pe ele şi să înceapă "munca" de găurire a lemnului. prin zgomotele făcute. O altă soluţie este tăierea unor saci din material plastic în fâşii şi punerea acestora pe stupi.Dendrocopos major pinetorum (C. ciocănitoarea spate-alb . în bătaia vântului şi în razele soarelui. drept numite "doctorii pădurilor". în mănunchiuri. Brehm). sunt la cel mai scăzut nivel de peste an. ciocănitoarea de stejar . în bătaia vântului. Crearea unor adăposturi. ciocănitoarea dobrogeană . vor speria ciocănitorile şi. O soluţie modernă şi eficace pentru prevenirea atacului ciocănitorilor este folosirea aparatelor cu ultrasunete. se mişcă în toate direcţiile. cauzând astfel. pe lângă că sunt folositoare. benzi de material reflectorizant.Dendrocopos syriacus (Hempr. În stupină pot fi folosite doar pe timpul iernii. Acestea emit ultrasunete pe direcţia în care sunt îndreptate creând un zid sonic ce deranjează şi ţin la distanţă păsările şi alte insecte. Brehm.Picoides tridactylus alpinus C. atunci când albinele nu zboară.Dendrocopos minor hortorum (C. sub formă de cap cu ochi care. produc sunete şi lumini care sperie ciocănitorile.) ciocănitoarea mică . cuiburi artificiale pentru ciocănitori. Astfel ciocănitorile nu au acces fizic la lemnul stupului deci nu îl pot găuri.Picus canus Gmel. Pe stupi şi pe scândurile de zbor se mai pot aplica benzi cu cuie. de pe fundul stupului.Dendrocopos major candidus (Stres. bondarii etc. ghionoaia sură ...Picus viridis L. ciocănitoarea de grădină . L.Dendrocopos leucotos lifordi (Sharpe et Dress. ciocănitorile atacă stupii şi se hrănesc cu plăcere cu albinele moarte. ciocănitoarea de pădure . O variantă a acestor sperietori de păsări sunt ochii mişcători: o formă rotundă. ciocănitoarea estică .

păstură. Primăvara. a căror deschidere verticală să nu depăşească 8 mm. în ciuda pagubelor pe care ciocănitorile le pot aduce stupilor. dintre acestea. consumă miere. fagurii atacaţi de şoareci se topesc. pomii sunt sănătoşi şi astfel înfloresc dând din abundenţă nectarul cel dulce albinelor. Combaterea şoarecilor şi şobolanilor se poate face pe cale mecanică. distrug fagurii şi deranjează albinele. Închei acest articol cu îndemnul adresat apicultorilor să încerce să folosească metode de prevenire a atacului acestor păsări în stupină cât mai blânde şi să le protejeze în această perioadă critică a anului deoarece. cea mai eficace este cea chimică şi se bazează pe momeli cu diferite rodenticide. la urdiniş se instalează gratii sau reducătoare de urdiniş. iar stupii se spală pentru a îndepărta mirosul. Pentru a împiedica pătrunderea lor în stup. chimică sau biologică. pe la urdiniş sau prin alte crăpături. Şoarecii Şoarecii pătrund şi se instalează în stupi toamna. primăvara ele curăţă livezile de pomi fructiferi de omizi şi viermi. .