You are on page 1of 6

JUDEȚUL VÂLCEA

-resurse și economie-

Autor: Tălăban Mioara
Mihaela

Instituție: C.N. “Al. I.
Cuza”

Specialitate: Geografie

Situat la sud de axa longitudinală a Carpaţilor Meridionali, judeţul Vâlcea dispune de un
relief divers, dar care poate fi încadrat în trei mari unităţi (domenii) dispuse în trepte sau etaje,
cu altitudini descrescătoare de la nord spre sud: domeniul munţilor, care ocupă circa două
cincimi din suprafaţa judeţului; domeniul dealurilor subcarpatice, cuprinzând o cincime din
judeţ; domeniul colinelor piemontane, ce se întinde pe două cincimi în sudul judeţului. La
acestea se adaugă depresiunile, îndeosebi depresiunea Loviştea – Lotru, care se insinuează
între principalele culmi montane, precum şi depresiunile situate la sud de munţi. Un element
major şi important îl constituie Valea Oltului, care traversează judeţul de la nord la sud şi
direcţionează axial celelalte elemente hidrografice, astfel că în partea central-sudică a
judeţului se evidenţiază culmi (interfluvii) paralele ce coboară treptat pe direcţia nord-sud.
Ecartul altitudinal al reliefului se situează între Vf. Ciortea (2.426 m) şi lunca Olteţului la
Laloşu (Olteţani) în extremitatea sudică a judeţului (157 m) şi reflectă marea varietate a
formelor de relief în condiţiile unei puternice fragmentări.

Înfăţişarea actuală a formelor de relief reprezintă interacţiunea complexă şi de lungă
durată dintre alcătuirea litologică a fundamentului geologic, cu factorii tectonico-climatici şi -
în ultima vreme - şi cu cei antropici, care îşi fac simţită prezenţa prin lucrări impresionante cu
efecte geomorfologice (exploatări miniere, petroliere, forestiere, construcţii hidrotehnice etc.).

1. Treapta munţilor

Formează în nordul judeţului un adevărat patrulater de culmi, separate de adânca vale a
Oltului (L. Badea şi Constanţa Rusenescu, 1971). Partea nordică o constituie extremitatea

Piscu Mare . Roşiile. se regăsesc şi componente aparţinând Piemontului Cotmenei. Balindru (2. cu direcţia nord-sud. desprinsă din Vf. Stoileşti. unde .893 m) şi Pravăţu (1. Dealul lui Vlad (1.142 m).se află şi hotarul cu Munţii Şurean. lungi de zeci de kilometri.371 m). În fundament. Cotu Ursului (1. între care se evidenţiază Dealurile Cernei şi Podişul Beicăi. care constituie unitatea cea mai întinsă a Piemontului Getic. Din acest vârf spre apus se întind imensele suprafeţe orizontale de altitudine (platforma Borăscu) marcate de vârfurile Piatra Albă (2.000 m prin vârfurile Pârcalabu (2.355 m) şi Coasta Câinenilor (1.178 m). Pesceana.757 m) . Floarea.916 m). se îndreaptă spre nord străjuită de vârfurile Găuri (2. pietrişuri şi nisipuri argiloase.800 m).212 m). Suru (2.715 m) până în Poiana Muierii 2. Elementele ce caracterizează această unitate de relief sunt culmile paralele.871 m).615 m). apoi se continuă prin vârfurile Capra (1.944 m).306 m) şi Chica Fedeleşului (1. Tâmpa (1. se regăsesc nisipuri. în continuare.835 m). Sterpu (2. Groapele. marcată de vârfurile Ciortea (2. unde se atinge altidudinea maximă. spre est. Coasta lui Rus (2. care favorizează pe alocuri procese erozionale cu organisme torenţiale puternice (în localităţile Roeşti. Dincolo de Olt.244 m) şi Cibanu (1. Treapta piemontană Cuprinde cea mai mare parte din Piemontul Olteţului. La vest de Olt se întâlneşte una din digitaţiile culmii Munţilor Lotrului (Ştefleşti) reprezentată de vârfurile Plăieşul. Clăbucetu (2. Lădeşti. a căror frumuseţe a fost remarcată şi descrisă de Ion Conea încă din 1928.035 m).426 m). Latura vestică a patrulaterului muntos este constituită dintr-o culme a Munţilor Parâng care.209 m) şi Ştefleşti (2.283 m). Budislavu (2. a căror altitudine descreşte treptat spre Olt.060 m). după care coboară în Curmătura Tărtărău (1660 m). Acest ansamblu de culmi se racordează la catena principală a Munţilor Lotrului care.dinspre Olt a culmii Munţilor Făgăraş.076 m).301 m). Olanu. Larga (1. Negovanu (2. Scara (2.la Poiana Muierii (1. se înalţă la peste 2. pe unde trece şoseaua (DN 7A) de legătură dintre Valea Oltului şi Valea Jiului.856 m). coboară în Curmătura Cibanului (1. Sineşti. spre vest. Drăgoeşti. spre a se racorda la partea nordică a Munţilor Parâng.

Guşoeni etc). comparându-le cu forme asemănătoare din alte ţări (N. Din podişul Beică îşi trag izvoarele Beica şi Mamul. Astfel de forme de relief din categoriile chipuri de piatră şi portaluri extrem de interesante adăpostesc Munţii Coziei. Parâng (Căldarea Câlcescu. prin forma lui deosebită. Băiatul cu Fata. Negovanu etc.cu afluenţii Pesceana. Măldărescu. În cristalinul Munţilor Coziei se întâlnesc şi portaluri de piatră sau arcade. Un astfel de element se află pe Valea Muereasca. unii cercetători au atribuit origine antropică acestor formaţiuni. Omorâcea. Dacul. Apele care brăzdează acest teren sunt: Olteţul . a fost descoperită şi o formaţiune de tip “babe”. Poarta Ursului. Găuri).etc. între care se evidenţiază Poarta Banului. amintim: Moşneagul. au atras atenţia oamenilor din vremuri vechi. 3. Poarta Stănişoarei. Pila lui Goliat şi Pila Boldanului din Valea Bacea. Părăginosu. Poarta Omului. 1991). iar pe Valea Bacea un ansamblu de pinteni conglomeratici poartă chiar . Bufniţa cu Pui.şi zoomorfe se mai întâlnesc şi în Muntele Narăţu. Şuşani. în timp ce specialiştii consideră că apariţia lor se datoreşte interacţiunii dintre rocă şi factorii tectonoclimatici (Gh. Sterpu. R. Chipuri antropo. se remarcă martorii de eroziune cunoscuţi sub numele de creste de cocoş. Vf.). Vidra. Banu (1973). aproape de Mănăstirea Frăsinei. netede. Tot pe substrat cristalin. pe munţii: Fratoşteanu. Relieful ruiniform Sub această denumire se reunesc o serie de formaţiuni de relief sau microrelief care. Astfel de forme se întâlnesc la nivelul Platformei Borăscu. Cerna cu afluenţii Cernişoara. P. Poarta Danului. Densuşianu. neobişnuită în contextul general al munţilor. Bărbosul. în Buila-Vânturariţa. 1913). Impresionaţi de aspectul antropomorf sau zoomorf al unor stânci. în M. Popescu şi I. Berbece (1973). o stâncă izolată modelată prin eroziune. Recent. Printre cele mai semnificative. care se îndreaptă spre sud. Poarta Mioarelor etc. acoperite de păduri sau culturi agricole (Mădulari. Geamăna. Înţeleptul.. Cristeşti.Vânătorul şi Câinele etc. Pesceana cu afluenţii Verdea şi Nevrăpiţa. Ele au fost descrise de V. Pe unele sectoare apar poduri întinse. care privită din anumit unghi prezintă chiar un profil antropomorf („Turcul”). Budele şi Şasa. părăsind teritoriul judeţului Vâlcea. Poarta Turcului. Niculescu. Petrimanu. Tot în această categorie se înscrie stânca „Dorobanţul” din Valea Pârâului Olăneşti.

Astfel în masivul Buila-Vânturariţa se află arcadele Poarta Domnului şi Casa de Piatră. Vf. Găuri (“La Poliţe”). Sfinxul Cernei(Amza) şi Piatra Încălecată. Valea Cheii (Claia Strâmbă). Pietrele Găuriciu. Fisuri şi diaclaze sunt frecvente în toate masivele calcaroase. Buila-Vânturariţa. Mogoşu. cât şi pe marginea unor platouri sau masive calcaroase: Piatra Târnovului. grohotişuri. în masivul Buila-Vânturariţa fiind reduse ca suprafaţă şi dezvoltate prin retezarea erozională a capetelor de strat (I. Pietrile. Se întâlnesc pe Muntele Găuri. Mânzu. chei şi blocuri izolate. Platouri calcaroase acoperite de lapiezuri se mai întâlnesc pe munţii Zăvidanu. 4. Piatra Balţurilor şi Piatra Fetii. Costeşti. la sud de vf. 1969). Abrupturi calcaroase mai întâlnim în Defileul Latoriţei (Pereţii de la Peştera Fagului. stâncile „Căpăţâna Dracului” şi „Limba zmeului” iar în Valea Cernei reţin atenţia Piatra Crucii. abrupturi. fisuri şi diaclaze. cât şi la baza unor versanţi ce mărginesc cheile Bistriţei. Piatra Târnovului (versant vestic şi sud-estic). Buila-Vânturariţa (versant nord-vestic. etc. Relieful calcaros Acest tip de relief cuprinde: platouri. . de numele căreia se leagă o frumoasă legendă). Abrupturile sunt larg răspândite pe versanţii cheilor. Valea Cernei. Pe rocile calcaroase întâlnim de asemenea unele microforme de relief interesante. martori de eroziune. Ştevioara şi Cacova.denumirea de Creasta Cocoşului. Platouri calcaroase se întâlnesc pe Munţii Albu. Piatra. favorizând pătrunderea apelor din precipitaţii şi dezvoltarea reliefului carstic. Ilie. Piatra Căşăriei iar pe Pietrele Stroeştilor din Munţii Căpăţânii întâlnim lapiezuri precum şi şanţuri şi canale verticale de eroziune. pintenii Boarneşului) şi Piatra Târnovului. rupturi de pantă. Muntele Oale). Ţucla. Martori de eroziune apar în Munţii Latoriţei (Vf. poduri naturale. Grohotişurile apar la baza unor abrupturi în urma acţiunii factorilor fizici. Tot pe roci conglomertice se situează formele erozionale din bazinul Văii Doabra (Carapacele sau „Ouăle” Zimbrului) precum şi Umerii Glodului aflaţi pe Valea Glodului la nord de Brezoi.

respectiv în Ştevioara. nu este pe deplin lămurită.1. pe Valea Latoriţei de vest.în Muntele Albu. Cheia Mânzului . aproape de Mănăstirea Pătrunsa (Casa de Piatră şi Poarta Domnului) (Gh.000 m.600 m. în albia pârâului (Piatra Găurită). Se întâlneşte un astfel de bloc calcaros cu diametrul de 4 m. . Cheia pârâului Costeşti . Poduri naturale apar în urma prăbuşirii unor peşteri sau accentuării eroziunii în anumite condiţii tectonice.1.1. aproape de Coasta Bengăi. Ele fragmentează bara de calcare Buila-Vânturariţa (Cheia Bistriţei .500 m. iar astăzi. iar celelalte . Cheia Luncavăţului – 400m). 2005). Cheile constituie din vremuri străvechi elemente de mare atacţie prin pitorescul lor. Originea acestui bloc. Rupturi de pantă sunt frecvente în toate masivele calcaroase. Cele mai spectaculoase se observă pe versantul nord-vestic al culmii Buila-Vânturariţa şi versantul vestic al Pietrii Târnovului. Ploaie. Cele două formaţiuni de acest tip ce se întâlnesc în Munţii Vâlcii sunt mai degrabă nişte arcade. Cheia pârâului Cheia . dar constituie elemente de atracţie. Unul dintre acestea se află în Munţii Latoriţei. la obârşia pârâului Turcinu Mare şi poartă denumirea de Bisericuţa sau Poarta Soarelui.200 m. ce poartă urme de eroziune mecanică. obiective puse sub ocrotire în vederea protejării. Întâlnim în judeţul Vâlcea mai multe chei străbătute de pâraie ce coboară din Munţii Căpăţânii.800 m) sau o altă bară situată la vest de aceasta (Cheia Cernei . Blocuri izolate. neavând funcţie de pod în sensul obişnuit al cuvântului.

istorielocala.ro/index.php? option=com_k2&view=item&id=230:vâlcea-cadrul-natural-şi-fizico-geografic&Itemid=203 .Bibliografie: http://www.