You are on page 1of 6

Bolile Prestomacelor

Gastroenterologie veterinară

Stomacul la rumegătoare este reprezentat de o dilataţie uniloculară a tubului digestiv. Termenul
de poligastrice, dat uneori rumegătoarelor este injust, rumegătoarele la fel ca toate animalele
prezentând un singur stomac. În schimb, înaintea stomacului tubul digestiv mai prezintă câteva
dilataţii care apar ca nişte diverticule esofagiene, respectiv diverticule preventriculare
(pregastrice).
Diverticulele tubului digestiv la rumegătoare sunt patru: rumenul, reţeaua, foiosul (ca diverticule
pregastrice) şi cheagul (ca stomac propriu-zis)(figura 10).

Figura 10.
Stomacul la rumegătoare – faţa dreaptă
(după Gheţie V.,1958)
1. Rumenul; 2. Reţeaua (Reticulul); 3. Foiosul (Omasum); 4. Cheagul (Abomasum)

F.a. esofagul.. duoden. percuţia şi ascultaţia. aorta descendentă. L. G. E. pancreas. b. omasum. rinichi. bursa omentalis (după Gheţie V. conul dorsal ruminal. duodenul. vena cavă caudală.a. abomasum. J. I. conul ruminal caudal. Sacul dorsal (stâng) al rumenului. D. M. rumen. sacul ventral (drept) ruminal. ventral. ileon. Dintre examenele complementare enumerăm: probele de exacerbare a durerii.1958) . C. B. ecografia ş. e. examenul lichidului ruminal.vena portă. c. palpaţia superficială şi profundă. examenul transrectal. Schema secțiunii transversale în treimea anterioară a cavității abdominale la bou A. H. radiografierea. sondajul bucoesofagian. ruminocenteza. d. ficat. f. proba cu atropină (în diagnosticul sindromului vagal). Explorarea prestomacelor se realizează prin inspecţie – pe partea stângă şi apoi din spatele animalului.

vitamina K). G. bursa supraomentalis (după Gheţie V. Procese de ordin biochimic. C. care prin pH . P. peritoneu.ul alcalin reglează pH - ul ruminal. bursa omentalis. vena cavă caudală. B. F. I. aminoacizi esenţiali. Un rol important pentru dezvoltarea şi activitatea micropopulaţiei îl are salivaţia. duoden.Schema secțiunii transversale în treimea posterioară a cavității abdominale la bou A. rinichi. Procese motorii. La acest nivel are loc şi sinteza unor vitamine (grupul B. Digestia la acest nivel are loc datorită intervenţiei micropopulaţiei ruminoreticulare – microflora şi microfauna bacteriană. acizi graşi volatili. lamina profunda. O. jejun. protidic şi mineral. ş. abomasum. N. aorta descendentă.. colon descendent. L. colon ascendent. Prin mişcările prestomacelor. cu rol în metabolismul glucidic (specifică fiind digestia celulozei). M. J.a. pancreas. Activitatea motorie asigură atât . lamina superficialis.1958) Digestia la nivelul prestomacelor este condiţionată de procese fiziologice încadrate în două grupe: 1. conţinutul alimentar se frământă continuu. D. H. rumen. E. 2. permiţând astfel activitatea micropoluţiei ruminoreticulare.

lipsa furajelor etc. 2. Etiopatogeneza indigestiilor ruminoreticulare este complexă. O accentuare sau o prelungire a acidozei/alcalozei va avea urmări şi asupra circulaţiei locale cu apariţia edemului.. 3. diminuarea apetitului. Dezechilibrele acido-bazice grave afectează toate organele cu insuficienţa organică respectivă. Ruminotoxiemia constituie sursa autointoxicaţilor din indigestiile prestomacale. Spre exemplu. modificarea unora determinând automat şi afectarea celorlalte procese. Astfel. Bârză H. tulburări de reproducţie ş. . astenie. simptomatologia este de tip nervos: comă. va fi urmată de alcaloză. 1981 (tabelul 2) enumerând în acest sens următoarele grupe patogenetice: 1. alterarea furajelor. mai rar convulsii.tranzitul conţinutului prestomacal retrograd. Inervaţia prestomacelor este realizată de vag (aferenţe şi eferenţe). cronic şi uneori atipic (scăderea grăsimii din lapte. Între procesele biochimice şi motorii există o strânsă corelaţie. apoi lezională. pentru rumegare. Alcaloza (urmarea absorbţiei amoniacului prin pereţii ruminali şi imposibilitatea neutralizării la nivel hepatic). modificarea conţinutului ruminal (acidoza) va afecta şi procesele mecanice ale prestomacelor. parezii. exacerbarea bacteriilor din grupa Coli – Proteus. La rândul său.14 zile. parezia prestomacelor va avea drept scop o agravare a dismicrobismului rumireticular cu accentuarea dezechilibrului acido- bazic („cerc vicios”). apare acidoza sau alcaloza organismului. şi invers. inflamaţiei – modificări structurale ale prestomacelor. a rumegării. O altă cauză a dismicrobismului îl constituie şi administrarea orală de antibiotice sau sulfamide. Clinic. Acidoza ruminală poate evolua cu acidoză supraacută. Modificarea micropopulaţiei rumireticulare va determina o viciere a digestiei la acest nivel. Dismicrobismul este determinat în principal de modificările bruşte ale raţiei: schimbarea tipului furajării. subacută şi chiar o „acidoză metabolică latentă”. acută. Dezechilibrele acido-bazice influenţează nu numai conţinutul ruminoreticular ci şi motilitatea compartimentelor gastrice – instalarea pareziei. În momentul când compuşii acizi sau alcalini. la început funcţională.). Dismicorbismul ruminoreticular. poate evolua acut. şi col. dezvoltarea florei gram pozitive va determina apariţia acidozei ruminale.a. În acest sens. o schimbare bruscă a raţiei va determina o reprofilare a micropopulaţiei în decurs de 12 . congestiei. absorbiţi în exces nu mai pot fi neutralizaţi de către organism. cât şi transportul materialului ruminoreticular către cheag.

a infarctizărilor sau distrofiilor difuze în diverse organe. 4. congestii şi chiar hemoragii. CID poate evolua până la şoc. cu moartea animalului. Tulburări de nutriţie depind în mare măsură de deficitul digestiei şi al sintezelor microbiene normale (apar produşi anormali.. 1981 - Intervenţia singulară dar cel mai adesea combinată a celor patru grupe patogenetice determină: . Manifestări clinice supraacute: coagulare intravasculară diseminată (CID) cu apariţia sindromului hemoragic. Tabelul 2 Prezentarea schematică a etiopatogenezei indigestiilor biochimice ruminoreticulare . şi col. toxici).după Bârză H. .Ruminotoxicoza acută determină visceropatii de tip toxic: distrofii difuze.

miocardite.acidoza metabolică latentă alimentară. 3. micoze viscerale. ruminită. pică ş. . 2. paracheratoza ruminală. paracheratoză). enterite.a. Prezentarea sumară a etiopatogenezei indigestiilor prestomacale demonstrează importanţa deosebită a acestora în patologia rumegătoarelor. 4. abomazite. colibacilozei. distrofii hepatorenale. Indigestii care evoluează cu manifestări nutriţionale: indigestia ruminală simplă. tulburări de reproducţie. disvitaminoze. urolitiază. Indigestii ce evoluează cu deformări abdominale: meteorismul ruminal acut şi recidivant. indigestii mecanice. obstrucţia foiosului. mortalitate neonatală ş. Indigestii motorii: parezia prestomacelor.. Patologia complexă cu repercusiunile asupra organismului în totalitate face ca afecţiunile prestomacelor să fie „piatra de încercare” a practicienilor din domeniul animalelor de rentă. 5. . Indigestii cu manifestări dureroase: reticulitele şi reticuloperitonitele traumatice şi netraumatice. Boli de nutriţie primare sau condiţionate: hipoglicemie.a. parezie. Indigestii cu manifestări toxiconutriţionale: indigestia acidă şi acidoza ruminală . pododermatite. Clasificarea clinică a indigestiilor (45) : 1. anemie. alcalină şi putridă. rahitism. . Visceropatii: afecţiuni prestomacale (meteorism. Boli infecţioase condiţionate de tipul listeriozei. indigestia vagală. endocrinopatii. abcese hepatice. osteomalacie.