You are on page 1of 2

Introducere

Teoria moderna a evolutiei comportamentelor animalelor a fost construita la mijlocul


anilor 1960 pe baza eseului lui Bill Hamilton si a cartii lui George Williams, intitulata
Adaptarea si selectia naturala. In urmatorii ani s-a pornit o avalansa de idei
importante privind conflictele animale, evolutia raportului intre sexe, reciprocitate.
La mijlocul anilor 1970, mai multi oameni de stiinta au inceput sa aplice aceste idei
pentru a intelege comportamentul uman. Mai mult, noua teorie a comportamentului
animalelor, ce se refera la teoria cautarii optime a hranei si selectia rudelor, se
pliaza foarte bine pe societatile umane.

In schimb, aceste teorii (ale comportamentului animalelor) sunt negate de stiintele


sociale, acestea studiind comportamentul uman din punctul de vedere al naturii si
al culturii. De exemplu, problemele de sanatate pot fi mostenite prin gene-natura,
iar limba vorbita de fiecare natie in parte, este un lucru determinat de cultura.
Stiintele sociale asociaza cultura cu un factor care poate influenta in mare masura
comportamentul uman.

Acest lucru este contrazis, din nou, trasaturile variind in functie de cat de sensibile
sunt la diferentele de mediu, si este dificil sa ne dam seama daca diferentele intre
trasaturi/caracteristici, sunt determinate in principal de diferentele genetice sau de
diferentele de mediu.

Fiecare aspect al fenotipului fiecarui organism este rezultatul interactiunii dintre


informatia genetica stocata in organismul in dezvoltare si proprietatile mediului
inconjurator al acestuia. Daca vrem sa cunoastem cauza pentru care organismele se
dezvolta diferit in mediile inconjuratoare, trebuie sa studiem modul in care selectia
naturala si procesele evolutive au conturat procesul de dezvoltare al organismelor.

In consecinta, comunitatea evolutiva a stiintelor sociale a respins ideea pentru care


cultura face diferente fundamentale in modul in care se comporta oamenii, si
accepta ideea pentru care comportamentul uman este influentat strict de gene.

In continuare, vor fi prezentate argumente pentru a demonstra faptul ca ambele


parti componente ale acestei dezbateri, s-au inselat in privinta cauzelor influentarii
comportamentului uman.

Capitolul 4-primele 2 pagini-Adaptarea culturala cumulativa presupune un


compromis

Majoritatea oamenilor de stiinta tind sa creada ca toate formele de invatare sunt


procese prin care organismul exploateaza regularitati statistice in mediul
inconjurator, astfel incat sa dezvolte un fenotip care este bine integrat in mediul
inconjurator existent.
Invatarea intr-un mediu social (Social learning) este un alt mecanism de invatare
care exploateaza indicatiile disponibile in mediul social. Cu alte cuvinte, conform
lui Albert Bandura, Teoria invatarii intr-un mediu social (Social learning
theory ) afirma faptul ca omul invata unul de la celalalt, prin observatii,
imitare si modelare. (conform site-ului http://www.learning-
theories.com/social-learning-theory-bandura.html).

Spre deosebire de Tobby si Cosmides care definesc adaptarea ca fiind un mod fiabil
a unei structuri in dezvoltare in organism, care, pentru ca se imbina cu structura
recurenta a lumii, determina solutia unei probleme de adaptare, Popescu si
Plesa (1998) definesc adaptarea ca reprezentand <<ansamblul reactiilor
prin care entitatea de adaptat isi ajusteaza (acomodeaza) structura si
comportamentul pentru a putea raspunde armonios (adecvat, satisfacator,
homeostatic) conditiilor realitatii fata de care se produce adaptarea>>.
(Petrut Ilut, Dragoste, familie si fericire: spre o sociologie a seninatatii,
Iasi, editura Polirom, 2015).

Adaptarea rezulta din capacitatile de procesare a informatiei, cladite in creierul


uman de selectia naturala, care actioneaza asupra genelor. Aceste mecanisme pot
da nastere unor comportamente neadaptive in zilele noastre.

Robert Boyd si Peter J. Richerson sunt de parere ca selectia nu poate crea o


psihologie care sa permita numai adaptarea indivizilor in societate si sa respinga
comportamentele neadaptive.

Pentru a obtine binele, trebuie sa riscam sa adoptam raul, pentru ca mecanismul


evaluativ pe care creierul il lanseaza pentru a manifesta diferitele prejudecati, este
limitat.

Selectia naturala a creat creierul si sistemele senzoriale care rezolva cu usurinta


probleme care ii incurca pana si pe cei mai priceputi ingineri. Oamenii sunt capabili
sa rezolve multe probleme uluitor de dificile, intrucat acestia trec prin viata de zi cu
zi, selectia naturala creand numeroase module adaptive de procesare a informatiei
in creierul uman. Aceste adaptari psihologice ofera solutii la probleme cu care
fiecare om, daca nu chiar fiecare vertebrata avansata din punct de vedere social, se
confrunta-alegerea perechii/colegului, invatarea limbilor straine.