You are on page 1of 214

0

u "1 { 5 A hi!escu, Pr. Prof. lsidor Todoran, Pr. Prof. I. Petre uta

TEOLOGIA
DOGMATICA SI

SIMBOLICA
vo I u m u I 1

editura

Renasterea
,

EDITU RA RENASTEREA
Cluj-Napoca 2004

ISBN 973-8148-54-X MANUAL PENTRU FACULTAJILE TEOLOGICE


Teologia
Dogmatica

Sl
'
Simbolica
Manual pentru FacultatileTeologice
Coperta: PR. loAN GANSCA
Culegere: PR. EuGEN MERA, DANA MERA
Tehnoredactare: MoNICA TAMA$AN
Corectura: MARIA-ELENA GANCIU, NICOLETAPALIMARU
Tiparit cu binecuvantarea
IPS BARTOLOMEU
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului
$i Clujului

2004 Editura Rena~terea editia a 11-a


Piata Avram lancu, nr. 18
RO- 400117, Cluj-Napoca
Tel: 0264-599649

ISBN 973-8248-54-x
Cluj-Napoca, 2004
\
I.
TEOLOGIA DOGMATICA
GENERALA SAU PRINCIPIALA
MITROPOUA MOlDOVEI $1 BUCOVINEi
BIBUOTECA ECUMENICA
SI
'
SIMBOLICA
"DUMITRU STANILOAE"
~_corA: fL . 11 , ?>l$' = .
Introducere generala Numirea de ,Teologie Dogmatica ~i Simbolica"

INTRODUCERE
\ GENERA LA

NUMIREA DE ,TEOLOGIE DOGMATICA $I


SIMBOLICA"
l. Definitia Teologiei Dogmatice Ortodoxe $i a Simbolicii.
2. Etimologia $i semnificatia cuvintelor: A. ,Teologie";
B. ,Dogmatica"; c. ,Ortodoxa"; D. ,Simbolica".
eligia cre~tina lmbrati~eaza lntreaga existenta a omului, cu manifestarile ei
launtrice ~i cu cele din afara. Caci Religia descoperita de Mantuitorul
propovaduie~te un cer nou ~i pamfmt nou, omul devenind in aceasta
transformare o personalitate noua, care nazuie~te spre statura lui Iisus Hristos, Domnul ~i
Dumnezeul nostru.
In acest razboi vazut ~i nevazut pentru transformarea cosmosului, ceea ce crede ~i
marturise~te omul, regele creatiei, e de o insemnatate capit~la pentru destinul sau
supranatural. Caci de ceea ce crede depinde in cea mai mare masura ~i ceea ce face;
sentimentul, vointa ~i ratiunea preced in mod natural actiunea. Putem adauga ca nu
totdeauna ceea ce gandim, dorim ~i voim noi se traduce in fapta. Responsabilitatea noastra
ramfme insa intreaga ~i in cazul cand am putut sa trecem la actiune ~i In caz contrar, dupa
cuvantul Domnului (Mt 5, 28).
De aici, nevoia cunoa~terii invataturii cre~tine. Implinirea acestei nevoi insa nu e
ceruta numai de situatia speciala a teologilor sau de considerente de ordin speculativ. Ea
e ceruta de insa~i mantuirea noastra; e conditia mantuirii noastre.
Daca paganii, cei ce n'au o Lege descoperita in chip suprafiresc, vor fi judecati
dupa legea naturala scrisa in cugetele lor (Rm 2, 14, 15), noi, care ne-am invrednicit sa
primim lumina cea adevarata ~i sa aflam credinta cea adevarata, lasata de Hristos lumii,
prin Biserica Sa, nu ne putem mantui dedl.t pastrandu-le ~i experimentandu-le.

7
Numlrea de , Teologic Dogmatlca ~I Slmbolica" Introducere generala Introducere generala Numirea de ,Teologie Dogmatica ~~ Simbolica"

Cand Sfiintul Petru marturise~te credinta in dumnezeirea Mantuitorului, El il acestui cuvant, eo mare departare. De aceea este necesar sa-i precizam intelesul in chip
ferice~te, pentru ca a marturisit adevarata credinta, cea descoperita de Tatal prin Fiul ~i istorico-genetic.
nu nascocita de oameni (Mt 16, 27). a) In antichitatea pagana se vorbe~te despre ,Teologie" intr'un sens foarte larg de
Fericiti sunt dar cei care tin adevarata invatatura descoperita de Fiullui Dumnezeu; ,Mitologie" ~i ,Filozofie". Titlul de ewA.Oyoc; era dat poetilor ,qui etiam theologi
ei arata astfel toata pretuirea cuvenita Celui ce S 'a intrupat pentru a descoperi tot adevarul dicerentur quonam de diis carmina faciebant"l, cantaretilor, marilor inspirati, iubitorilor
mantuitor: , Eu sunt calea, adewlrul $i viata!" (In 14, 6). de intelepciune ca Platon ~i neoplatonicii, sibilele, stoicii ~i pitagoreicii ... (~i aceasta
Aceasta invatatura adevarata ~i singura mantuitoare a fost predicata de Biserica ~i conceptie indreptatea pe unii dintre Sfintii Parinti- ca Sf. Ius tin, de pilda- de a socoti pe
aparata cu pretul vietii lor de mii ~i mii de martiri. un Platon, Aristotel ~i altii drept ,teologi". Bucurandu-se de privilegiul unei quasi-inspiratii
Aceasta invatatura se propovaduie~te cu timp ~i fiira timp, prin predica, prin dumnezeie~ti ~i folosindu-se ~i de imprumuturi din revelatia mozaica, ei au intrevazut-
cateheza, prin scrierile biserice~ti de tot felul, ba chiar ~i prin slujbele sfinte, prin muzica dupa ace$ti cre~tini - unele dintre tainele cre$tinatatii. A~a au putut sa patrunda pana in
~i pictura. tinda Bisericii cre$tine, ajungand uneori ca chipurile lor sa fie zugravite pe sfintele
Biserica, prin slujitorii ei, a formulat aceasta invatatura in scurte dreptare de credinta, laca$uri 2). Stoicii chiar deosebeau trei ramuri principale ale ,teologiei" lor: ,theologia
atat de necesare pentru marturisirea credintei inainte de botez, apoi in a~a numitele mythica" (adica teologia populara), ,theologia physica" (invatatura despre fiinta zeilor:
simboale de credinta din epoca patristica ~i mai ales in dogme. ,qui, ubi et unde sint dii", ~i ,theologia civilis" (invatatura despre cult) 3
Cu timpul, ~tiinta teologica dezvoltandu-se, a luat na~tere in ~colile teologice o Preotii pagani dand oracole (eeA.oyetv) $i ghicind viitorul dupa maruntaiele jertfelor
disciplina care expune in chip ~tiintific, speculativ ~i sistematic invatatura aceasta formulata ~i dupa zborul pasarilor, cum e cazul cu ,teologii" cultului imperial roman, fiiceau
in diferite chipuri de fiecare confesiune cre~tina. Aceasta disciplina e ,Teologia Dog- ,teologie" $i erau numiti ca atare ,teologi".
matica". Atunci cand aceasta expunere s 'a fiicut in chip comparativ, privind paralel Aristotel insa socotea teologia ca o ~tiinta ,prefilozofica" ~i deci ca o treapta
invatatura celor trei mari confesiuni cre~tine, ea s'a numit ,Teologie Simbolica". inferioara filozofiei; aceea$i nuanta de inferioritate i-o atribuiau filozofii naturali$ti ~i
In aceasta prima parte, numita ,Teologia Dogmatica generala sau principiala ~i materiali$ti ai antichitatii (Thales, Anaximandru, Anaximene ~.a.), socotind lumea nu ca
Simbolica", vom arilta factorii care dau na~tere acestei discipline, ~i fazele prin care a o ,t.heogonie", ci ca o dezvoltare a stihiilor materiale; ca atare ,Teologia" era asimilata
trecut Descoperirea dumnezeiasca pana sa ajunga la forma din manualele de Teologie cu ,Mitologia".
Dogmatica, diluata, oarecum, pentru a putea fi inteleasa mai u~or. Dupa aceasta, intr'o a 0 nuanta mai apropiata de conceptia biblica era fiira indoiala aceea dupa care
doua parte, numita ,Teologia Dogmatica speciala ~i Simbolica", vom expune invatatura cantaretii, autorii poeziei religioase, erau, gratie ,inspiratiei" dumnezeie~ti, ei in~i$i
Bisericii cre~tine Ortodoxe. patrun$i de obiectul preocuparilor $i ocupatiei lor, deci ,teologi": ,Cantil, zeito, mania ce
1. Ce este Teologia Dogrnatica ~i Sirnbolica Ortodoxa? E numele disciplinei aprinse pe Ahil Peleianul, patima crunta ce Aheilor mli de amaruri aduse", a$ a incepe
teologice, care expune in mod ~tiintific ~i sistematic invatatura Bisericii Ortodoxe, aratand Homer lliada, aratand ca nu poetul e eel care cantil, ci zeita care-I inspira.
~i deosebirile fata de invatatura celorlalte doua mari confcsiuni cre~tine (romano- b) 0 conceptie asemanatoare aflam in Vechiul Testament unde rugaciunile sunt
catolicismul ~i protestantismul). in forma de imne care se cantil, in general, cu acompaniament de instrumente ~i dupa
Propriu-zis aici avem combinate doua discipline: Teologia Dogmatica Ortodoxa ~i unele melodii cunoscute- podobii. Marii mae~tri ai cantaretilor, care cantau spre lauda
Teologia Simbolica, privita din punctul de vedere ortodox. Cea dintai pune accentul pe lui Dumnezeu $i sub inspiratia Lui, erau socotiti ,teologi" ~i insu$i David le-a inchinat
invatatura Bisericii Ortodoxe ~i ~i-a luat numele de !a ,dogme", care formeaza partea unii psalmi.
centrala a invataturii cre~tine. Cea de-a doua, dimpotriva, pune accentul pe expunerea Putem incheia deci prin constatarea ca antichitatea abuza de termenul ,teolog",
comparativa a invataturii Bisericii noastre ~i a celorlalte doua mari confesiuni cre~tine ~i avand o conceptie foarte larga despre el; din aceasta pricina cre$tinismul manifesta oarecare
~i-a luat numele de Ia ,cartile simbolice", adica marturisirile de credinta in care e formulata rezerve fata de acest termen.
invatatura cre~tina ~i sunt accentuate caracteristicile confesiunilor respective. c) Intr' adevar, in epoca cre~tina, termenul acesta va intra in circulatie curenta abia
Sa lamurim 1nsa amanuntit intelesulcuvintelor care compun titulatura disciplinei din veacul al III-lea, deoarece pe de o parte avea o rezonanta de mitologie pagana (iar
noastre. cre$tinii accentuau cu putere caracterul istoric al Descoperitorului $i al Descoperirii Lui)
A. Despre cuvantul Teologie se mai vorbe~te ~i la alte discipline; totu~i socotim ~i pe de alta parte, pentru ca ,entuziasmul teologilor" pagani arata adesea legatura cu
necesare oarecare precizari in stransa legatura cu disciplina noastra. dernonii paganilor. De aceea, constatam Ia unii dintre primii didascali cre$tini o preferinta
Originile lui se pierd in negura insemnarilor precre~tine, in rastimp de milenii ~i in pentru termenul de ,filozofie" in locul celui de ,teologie".
perindarea atator civilizatii pierdute, sensu! lui a evoluat, schimbiindu-se cu totul. Astfel,
de Ia ,divinatie", ,magie" ori ,filozofie", cum il intelegeau cei vee hi, ~i pan a la ,~tiinta 1 Fericitul Augustin, De civitate Dei, XVIII, 14.
despre Dumnezeu" ~i - prin extensiune ,~tiinta despre intreaga creatie in raport cu 2 Ca Ia biserica ,Sfintilor", din Capitala, Ia Sucevita (Bucovina) etc.
Dumnezeu" (A6yoc; nept "COU ewu Ked nept -r&v 0t(J.)V), ori pana la sensu! mistic al 3 Cf. Fericitul Augustin, Ibidem, VI, 5.

8 9
Numirea de ,Teologie Dogmaticii ~i Simbolica" Introducere generalii Numirea de ,Teo Iogie Dogmatica ~i Simbolicii"

Dar atunci cand lupta impotriva paganismului si-a pierdut din intensitate, in urma despre Treime, cand n'ai smerenie, fara de care nu poti sa placi Treimii? lntr'adevar, nu
triumfului Crestinismului, termenul de ,teologie" a inceput sa ocupe un loc din ce in ce vorbele mari il fac pe sfant si pe drept, ci viata cea mai plina de fapte bune li place lui
mai proeminent, sfiirsind printr'o biminta totala. Dumnezeu. Mai bine voiesc inima lnfranta si smerita decat stiinta a hotari apostoliceste
In veacul al III-lea avem Ia Origen ecoul conceptiei stravechi, potrivit careia ce este Treimea. De ai sti pede rost toata Biblia si zisele tuturor filozofilor, dar ti-ar lipsi
,teologi" sunt cei care vorbesc despre Dumnezeu, plini fiind de'Duhul Sfant, ca Moise si dragostea si dam!, ce te-ar folosi? ,,De:;ertaciunea de:;ertaciunilor, toate sunt de:;ertaciuni"
profetii in general, dar mai ales Iisus Hristos 4 Dupa Eusebiu al Cezar~ei 5 , in veacul al (Ecc 1, 2), afara dea-L iubi pe Dumnezeu si a-1 sluji numai Lui ... " 10
IV-lea, nu numai psalmistii, dar toti crestinii sunt ,teologi", intmcat li cantil imne lui
Dumnezeu. Dar mai ales didascalii Bisericii sunt ,teologi" fiindca invatau. cunoasterea B. Cuvantul Dogmatica dateaza din veacul a! XVII-lea; iar ceea ce numim noi
adevaratului Dumnezeu. astazi ,Teologie Dogmatica" se numea altadata simplu ,Teologie". In prima jumatate a
Aceasta invatatura despre ,teologie" presupunea, de o parte, ca teologia se face ,in veacului al XV III-lea, teologii protestanti Pfaff si Buddeus, introduc notiunea de ,Teologie
Duhul Sfiint"6 , iar pede alta, ca ease refera numai Ia Dumnezeu eel inchinat in trei Fete. Dogmatica", apropiata de a noastra.
Aceasta circumscriere o aflam si Ia teologii de mai tarziu, ca Fotie (in epistola In cadrul disciplinei noastre, cuvantul ,Dogmatica" e un adjectiv (derivat de la
catre papa Nicolae) si e curenta Ia Sfintii Parinti ( ca Sf. Grigore de Nazianz, in prima sa substantivul86yfla); el reprezinta diferenta specifica fata de celelalte ramuri ale teologiei,
Cuvantare teologica). precizand ca e studiul care se ocupa cu expunerea sistematica si stiintifica a dogmelor
Treptat insa termenul de ,teologie" a cuprins nu numai invatatura despre Bisericii crestine.
dumnezeirea lui Hristos si a Sfiintului Duh, dar si intreaga lor ,opera ad extra", si iconomia, Dintr~ incercarile patristice de a da o ,Teologie Dogmatica", prima e faimoasa
adica tot domeniul credintei, laudele lui Dumnezeu si mgaciunile catre EF.lar Sf. Dionisie ,I1Ept apx&v" a lui Origen, iar ultima si cea mai celebra e ,Expunerea precisa a dreptei
Pseudo-Areopagitul il intinde si asupra Vechiului si Noului Testament8 credinte", ,EKOOO"t~"sau ,EKewt~ aKpt~T]~ 't:ll~ opeoo6~ou 1tlO"'t:(J)~" a Sf. loan
Astazi, in intelesul ei obisnuit, Teologia a capatat o nuanta intelectuala de Damaschinul. Aceasta titulatura este si azi valabila pentm orice Dogmatica, caci credinta
cunoa~tere a descoperirilor Revelatiei despre Dumnezeu (etimologic, teologia = e~:o~ Bisericii a fost formulata in ,dogme"; de aceea, aratand ce e dogma, descriem mai ales
+ Myo~) si, prin extensiune, despre lucrarea Lui (inclusiv Soteriologia numita in epoca obiectul cercetarii stiintifice a Teologiei Dogmatice sau, pe scurt, al Dogmaticii Ortodoxe.
patristica OiKovojlia), asa cum au fost ele formulate de Biserica crestina. E vorba deci In sens cultic, ,dogmatica" e dintarea care rezuma Teologia crestina cu privire Ia
despre o speculatie pe temeiul celor doua izvoare ale Descoperirii dumnezeiesti, Sfiinta taina Intmparii din Sfiinta Fecioara, intonata in cinstea Maicii Domnului, (la sfiirsitul
Scriptura si Sfiinta Traditie. Vecerniei, de pilda).
Dar in sens clasic ortodox, ecoA.oyia e aderenta Ia Dumnezeire In forma ei cea mai
inalta, e unirea sufletului cu Dumnezeu In procesul tainicei apropieri de El. Cand se zice C. A treia nota caracteristica disciplinei noastre e aceea de ,Ortodoxa"; ea formeaza
ca ,lngerii teologhisesc", nu lnseamna ca ei ,fac speculatii teologice", ci ca ,vad pe diferenta specifica fata de Teologia Dogmatica a altor confesiuni crestine (eterodoxe ).
Dumnezeu": ,ecoA.oy~:iv 1:ov rt6v, ecoA.oy~:iv 1:0 I1vUfla". E suprema treapta a trairii Facem ,Teologie Dogmatica ortodoxa", deci nu protestanta, nici romano-catolica.
inefabile. ,Teologi" In acest sens tainic au fost numiti de Biserica: Sf. loan Evanghelistul, Din punct de vedere etimologic, acest adjectiv este o combinatie a verbului ooxo
Sf. Grigore de Nazianz si Sf. Simeon Noul Teolog. si a adverbului ope&~; ope&~ ooxciv si inseamna a crede drept, a avea 0 credinta dreapta,
Ca sens derivat, ,a face teo Iogie" lnseamna a trai In Duhullui Dumnezeu, in Duhul o pietate dreapta, a fi pravoslavnic, dreptcredincios. El e opus cuvantului E't:cp68o~o~
Adevamlui. In acest sens, eel mai simplu crestin, care traieste lnsa ce crede, poate fi mai (care are o alta credinta, o credinta straina de cea adevarata).
,teolog" decat eel mai invatat ,teolog", caci ,nimic nu e mai sarac decat cugetarea care Romano-catolicii, In general, ba chiar unii dintre teologii ortodocsi, pentm ratiuni
stand afara de Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu"9 deosebite, socotesc ca acest atribut nu se cuvine nici Bisericii Rasaritene si nici
Astfel de ,teologi" si o astfel de ,teologie" recomanda si Urmarea lui Hristos Teologiei ei.
(lmitatio Christi), cand invata: ,Ce te foloseste pe tine a dogmatiza prin cuvinte lnalte Cei dintai il socotesc uzurpat de Biserica si teologia noastra, iar cei din urma il
socotesc neprecis 11
Noi insa suntem convinsi ca nici o denumire nu este mai precisa si, in acelasi timp,
4 Origen, Contra Celsum, VII, 41. mai potrivita Bisericii Rasaritene si Teologiei ei Dogmatice. Caci ea singura tine neclintita
5 Eusebiu al Cezareei, Istoria bisericeasdi, I, 2, 5: EY UJlYot\; ScoP.oy&Y; V, 28, 5: 'tOY A6J.oy 1:oii E>coii 'tOY adevarata invatatura crestina, rod al eel or dintai veacuri crestine. Nu exista decat o singura
Xnt<noY UJlYOVmY 9coP.oyoiiY'tE\;.
61Col2,3.
7 Ferieitul Teodoret, Asupra Genezei, 1 ~i 9; Fericitul Augustin, De civitatc Dei, VIII etc. 10 Urmarea lui Iisus Hristos, I, 3; Sf. Milnastire Neamtu, ed. a II-a (1927), pp. 17-18.
8 Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhie, IV, V etc. 11 Pr. M. Celzov, in art. ,Despre epitetul ortodox adaptat credintei noastre", Cazan, 1907; apud A.
9 Diadoh al Fotieeei, Cuvfmt despre viata morahl, despre cuno~tinta ~i despre dreapta socoteala Palmieri, Theologia Dogmatica ortodoxa Ecclesiae gracco-russicae, t. I., ,Prolegomena", (Florenta,
dU:hovniceasca, cap. VII, in Filocalia, yol.l, (Sibiu, 1946), p. 341. 1911), p.5, nota 3.

10 11
Numirea de ,Teologie Dogmatica ~i Simbolica" Introducere generala Introducere generala Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i celelalte discipline teologice ...

invatatura cre~tina adevarata, iar aceasta nu poate fi nici cea nascocita de Reforma in Pentru a nu ne repeta lara folos, vom reveni asupra etimologiei Teologiei Simbolice
veacul al XVI-lea, ~i de rationalismul protestant de azi, In care ai ,quot capita, tot sen- cand vom vorbi despre Marturisiri de credinta 13
sus ... ", ~i nici aceea a romano-catolicismului, care este un rod al unirii Evangheliei cu In sfarsit, de pe acum putem spune ca ceea ce formeaza caracteristica generala a
filozofia pagana a lui Aristotel, filozofie cunoscuta in evul mediu prin mjlocirea arabilor. Teologiei Dogmatice ~i Simbolice ortodoxe, spre deosebire de aceea a rorhano-
Adevarul trebuie marturisit in smerenie, dar trebuie marturisit. catolicismului ~i a protestantismului e aceea ca Teologia Dogmatica ~i Simbolica ortodoxa
Romano-catolicii pretind ca titulatura de ,ortodoxa" e uzurpata, deoarece Istoria este eclesiologic-traditionalista, in timp ce cea romano-catolica este scolastica, iar cea
Bisericii ~i a lnvataturii rasaritene arata nesiguranta, oscilare intre doi poli, romano- protestanta subiectivista. Superioritatea Teologiei Dogmatice si Simbolice ortodoxe reiese
catolicism si protestantism, deci eterodoxie. Astfel, invatatura Bisericii noastre ar fi inclinat chiar ~i din acest singur fapt.
in veacul al XVII-lea spre Luteranism, prin ~coala ruseasca, spre Calvinism printr'o
capetenie a ei (Chiril Lucaris), spre Romano-catolicism, prin alt patriarh ecumenic
(Dositei).
Cercetatorii romano-catolici uita sa aminteasca ceva mai grav: intreaga ierarhie
TEOLOGIA DOGMATICA SI' SIMBOLICA SI
,
superioara a Bisericii Ortodoxe a subscris odata unirea cu Roma (la sinodul din Ferrara- CELELALTE DISCIPLINE TEOLOGICE;
Florenta) ~i totusi unirea nu s'a facut; adevarul a triumfat, iar Biserica aceasta a ramas
neintinata. Ea, In intregimea ei, ierarhie ~i simpli credinciosi, formeaza Trupul tainic al
METODA $I FOLOSUL EI.
Domnului; ~i nici un patriarh, nici o Marturisire, nici un catehism, nici un inger din cer,
cu o noua lnvatatura, nu pot forma ,articulus stantis vel cadentis Ecclesiae", nu pot intina l. Raportul Teologiei Dogmatice f;li Simbolice cu celelalte
mantia de aur ~i purpura, de sange ~i lumina inefabila, cu care Iisus Hristos si-a imbracat discipline teologice; 2. Metoda; 3. Impartirea; 4.
propriul Trup pe Golgota ~i pe Tabor. ,
Acel flux ~i reflux al diferitelor curente in ~colile teologice, ca ~i la unii membri ai
Necesitatea; 5. Folosul Teologiei Dogmatice $i Simbolice.
ierarhiei, sunt recunoscute de cercetatorii ortodoc~i. Frumosul studiu al Mitropolitului
Greciei, Hrisostom Papadopulos, cu titlul sugestiv: Influentele din afara asupra Teologiei
aportul Teologiei Dogmatice ~i Simbolice cu celelalte discipline teologice e
ortodoxe, mai ales de Ia luarea Constantinopolului, e stralucit in aceasta privinW 2
E vadit lucru ca intre Ortodoxia greaca si cea ruseasca exista unele deosebiri (dar
nici una nu atinge esentialul: dogmele si morala); e vadit, de asemenea, ca numai o mica
parte dintre punctele de credinta sunt declarate solemn drept dogme, restul rami'mand sub
foma de dogme de fapt. (Dar posibilitatea a! tor sinoade ecumenice nu e inchisa: cele cu
R vazut In c~ip deosebit de teologii ortodoc~i ~i romano-catolici in comparatie cu cei
protestant!.
~ Pt~_sarul.pentJ1l.a<;~~tja_d.U:t-tmna.exegeza.hlb11e-a..individuala.-..norrnativa-pentru
toate disciplin~J~.::: Cuvantulll!( Dumn~:t:eua~lr~sftndl!-S~J2mului .. care-l poate intelege
neputi~ta Ia oameni sunt cu putinta Ia Dumnezeu!). printr'o iliimlnare launtrica a Duhului lui Dumn.~z:.eu 1 -, in Ortodoxie, ca ~i In Romano
In sfar~it, in fata prezumtiosului edificiu al Teologiei apusene, mereu lnnoit in catolicism, Teologia Dogmatica. siSimboiicae~tiinta teologica normativa, coloana ver-
principiu, prin ace! ,Io sono la Tradizzione" al papilor (ca Pius al IX-lea), se ridica modestul tebrata a intregului sistem teologic: ,Dea divinarum scientiarum" .._
templu inaltat adevarului de Sfintii Parinti ai primelor opt veacuri. a) Intr'adevar, punctul de plecare al dogmaticii protestante nu poate fi decat ceea ce
Unii 1-ar dori mai mare, mai cuprinzator, altii- mai stralucitor. Dar Dumnezeu asa insul singur intelege din Sfanta Scriptura. Acest punct de plecare defectuos are rezultate
1-a vrut ~i noi asa l-am primit ~i a~a il vom pastra de-a pururi. atat de neasteptate, !neat adeseori dogmatistii protestanti sunt foarte incurcati atunci cand
trebuie sa pastreze macar o parte din invataturile traditional-cre~tine si in acela~i timp
D. Cursului de ,Teo Iogie Dogmatica Ortodoxa" i s'a adaugat ~i disciplina ,Teologiei sa accepte libertatea individuala in interpretarea Sfintei Scripturi 1Astfel, teologulK. Barth,
Simbolice", sub forma prescurtata, deoarece Teologia Simbolica este strans inrudita cu dupa ce arata superioritatea exegezei biblice asupra Teologiei Dogmatice, numai cu greu
Teologia Dogmatica ortodoxa, fiind expunerea comparata a lnvataturii de credinta a celor poate sa apere acest yunct de vedere in fata rezultatelor ,stiintei istorice moderne", adica
trei mari confesiuni cre~tine ( ortodoxa, romano-catolica ~i protestanta), sau ,~tiinta a exegezei libere. ,Inteleg cu aceasta, scrie el, incercarea care consta in a da afara, in
confesiunilor", elaborata pe temeiul principalelor Marturisiri (carti simbolice) si Simboale masura in care e cu putinta, din istorisirile evenimentelor trecute, tot ceea ce in aceste
de credinta oficiale ale acestor confesiuni (de la care ~i-a luat ~i numele). istorisiri e partea povestitorilor ~i in a degaja ceea ce-i formeaza cuprinsul ,real", adica
ceea ce au facut ~i au experimentat oamenii. Se va incerca sa se faca sa iasa in relief acest

12 Hrisostom Papadopulos, Mitropolitul Greciei, Die ausseren Einfliisse auf die orthodoxe Theologie 13 Pentru aceste paragrafe, expuse In acest capitol, vezi Introducerile diferite1or Dogmatici ortodoxe ~i
besonders seit der Eroberung Konstantinopels, in ,Procesele verbale ale primului Congres de Teologie eterodoxe.
ortodoxa la Atena, 29 nov.- 6 dec. 1936", pp. 193-208, extras. 1 K. Barth, Credo, tradus de Pierre ~i Jean Jundt, (Paris, 1936), p. 223 sq.

12 13
Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i celelalte discipline teologice ... Introducere generala Introducere generala Teologia Dogmatic a ~i Simbolica ~i celelalte discipline teologice ...

cuprins, aplicand textului categoriile relatiei ~i analogiei istorice. Dupa ele se va judeca puncte de trecere de Ia aceasta disciplina Ia Morala -, Mitropolitul Filaret al Moscovei,
fiecare istorisire; ele formeaza criteriul, sau mai curand criteriul de probabilitate dupa care autorul.celebrului catehism care-i poarta numele, a spus intr'o predica: ,Nici una dintre
se vor deosebi ~i se vor aprecia aceste istorisiri. Se vor numi, dupa caz, istorie sau mit, taineJe intelepciunii lui Dumnezeu, nici cea maitainica, nu trelmie sane apara straina sau
poveste sau legenda. Daca is!orisirea nu corespunde criteriului, istoricul va vorbi de mit, cu-totuLtranscendenta, ci, in toata smerenia, trebuie sa adaptam mintea noastra Ia
de poveste, sau de legenda. In ~tiinta istorica modema, ace~tia se dedau Ia un calcul de contemplarea lucrurilor dumnezeie~ti".
probabilitati care se sprijina pe o notiune de adevar cu limite foarte precise. Ideea despre c) 0 legatura Toarte stransa exista intre Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i
Dumnezeu, care lucreaza ~i se manifesta in istorie, nu are loc printre categoriile acestei Liturgica. Slujbele biserice~ti- cu deosebire incununarea lor, savar~irea Sfintei Liturghii
~tiinte ... ". Concluzia acestui paragraf al mare lui teo log protestant contemporan e cu totul sunt er~s;.ipii.l~_qgg[llatic~ i~~-~.0un~_; iar misterulliturgic explicit inseamna expunerea
nea~teptata dupa cele spuse mai sus: ,Totu~i, zice el, nici o ratiune de principiu nu opre~te Dogmaticii cre~tine. De aceea, Ortodoxia s'a recunoscut in aceste slujbe biserice~ti, care
de a se aplica Bibliei metodele ~tiintei modeme. Biblia e ~i ea un document omenesc ... " 2 coboara cerul pe pam ant sau il urea pe om la cer ca pe o ,scara a lui Iacob", ale carei
Punctul de vedere ortodox este altul: Biblia e un document divino-uman incredintat trepte sunt Sfintele Taine.
unei colectivitati, Biserica, ~i nu in~ilor singuratici. Sf. Irineu ~i mai ales Tertulian, in d) Dogmatica ~i Simbolica au acela~i rol de indrumator si de pazitor al dogmelor
tratatul sau De praescriptione haereticorum, au aratat ca Biblia e un bun a! Bisericii, de sfinte ~i fata de Omiletica si Apologetica, care, expunand atitudinea cre~tina in fata
care numai ea poate sa se serveasca cum trebuie. Aceasta Biserica a stabilit principalele problemelor actuale, sau infatisand si aparand invatatura crestina, se sprijina pe izvorul
sale invataturi in dogme, pe temeiul Bibliei ~i al Sfintei Traditii. Tratatele de Teologie lor comun, care e tezaurul dogmatic.
Dogmatica ~i Simbolica au tocmai misiunea de a expune, in chip ~tiintific ~i sistematic, e) Raportul de dependenta al.Cateheticii fata de Teologia Dogmatica si Simbolica e
cuprinsul dogmelor. Interpretarea biblica trebuie sa se incadreze in chip desavar~it in dovedit in chip stralucit de cele dintai opere catehetice crestine, printre care primul Joe 11
invatatura traditionala a Bisericii expusa de Teologia Dogmatica ~i Simbolica. Numai in ocupa celebrele cateheze ale Sf. Chiril a! Ierusalimului, a caror substanta e dogmatica.
acest caz ~i-o insu~e~te Biserica ~i rezultatele exegezei pot fi considerate ca ale unei In aceeasi situatie se gase~te lucrarea misionara, sub forma de Misiologie si Pas-
~tiinte auxiliare a Teologiei Dogmatice ~i Simbolice. Altfel ajungem Ia arbitrariul protes- torala etc., si legiferarea canonica sau administrativa al)n~ptului, cu aplicarea Ia legaturile
tant care- chiar ~i in cazullui K. Barth care este considerat astazi drept un teo log relativ dintre membrii Bisericii. c:-- _ - - -

traditionalist-, admite sa se inlature din Credo na~terea din Fecioara. Hermeneutica, in f) In concluzie Teologia Dogmatica fiind in centrul disciplinelor teologice, unele
special, ne da regulile de interpretare a Bibliei, a~a ca sa nu eadem in gre~elile interpretarilor dintre ele au un rol de stiinte auxiliare fata de ea, asa cum e cazul cu disciplinele exegetice
protestante ~i sectante. si istorice, (Exegeza, Teologia biblica, Istoria Bisericii, a Dogmelor si Patrologia, care
b) Dintre celelal'te discipline teologice se ~tie ca Morala a fost a tat de stnlns legata pun Ia dispozitie materialul pe care-! prelucreaza Teologia Dogmatica si Simbolica), sau
de Teologia Dogmatica pana acum cateva veacuri, !neat ambele au fost tratate impreuna. unul dependent de Teologia Dogmatica, ale carei principii raman normative pentru toate
Cei vechi nu desparteau Dogmatica de Morala, ele fiind expresia acestui fenomen de celelalte ramuri ale teologiei crestine, unele (Liturgica) in virtutea acelei ,Lex orandi,
osmoza a iubirii intre Dumnezeu ~i om (prin Dogmatica) ~i intrc om ~i semenii sai (prin lex credendi", altele fiind practicarea principii!or date de r(,(ologiaDogmatica (disciplinele
Moral~), in acest organism divino-uman, care e Biserica{ practice), i'!!' Alt.ele,Jn.sfarsit,j}ins.Ld.elllGfhS.ttarea_lQL(celelalte di~ ra111_ura.sis.temati.fr):
Invataturile cre~tine, oricat de inalte ar fi, raman seci ~i sterile, principii abstracte 2. Yom arata acum-care trebuie sa fie metoda TeoTog!e!Dogmatice si Simbolice,
~i reci, atata vreme cat nu sunt puse in legatura cu viata de dincoace ~i de dincolo de atat cu privire Ia propria-i organizare a materialului pe care-! expune, cat si cu privire Ia
mormant. Puse in legatura cu viata insa, ele sunt zamislitoare de viata noua, de viata atitudinea pe care o ia fata de invatatura eterodoxa.
imbunatatita. Aceste principii sunt expuse ~i lamurite din punctul de vedere al valorii lor a) Scopul pe care si-1 propune Teologia Dogmatica si Simbolica este expunerea
intrinseci ~i allegaturii logice dintre ele, de Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i - din stiintifica a dogmelor Bisericii noastre. Iar cand spunem ,stiintifica" nu inseamna ca
punctul de vedere al valorii lor pentru viata individuala ~i sociala - al manifestarii lor efortulnostru va tin de cu toata puterea catre justificarea din punctul de vedere a! experientei
prin fa pte, de catre Morala; cea dintai expune principiile dependentei omului de Dumnezeu, comune omenesti si potrivit legilor cunoasterii naturale a temeiurilor dogmelor crestine.
iar cealalta pe cele izvorate din libertatea luminata de Har a omului. Credinta ~i faptele Aceasta ar fi si de prisos, si nefolositor, deoarece domeniul dogmelor depa~este sfera
bune impletesc cununa cre~tinului condus de invataturile celor doua discipline. naturalului sica atare ~i pea rationalului, tredind in acela a! supranaturalului, intocmai
Stransa legatura dintre ele a aratat-o Insu~i Mantuitorul prin cuvintele: ,,Nu eel ca luminile reflectoarelor care, plecand dintr 'un punct minuscul, terestru, patrund in spatiile
ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra fn fmparatia cerurilor, ci eel ce face voia Thiii/ui infinite ale cosmosului, dupa legi care depasesc puterea de vizibilitate normala a omului.
Meu, care M'a trim is" (Mt 7, 21 ); caci adevarata credinta e cea,lucratoareprin iubire" Prin urmare, calificativul de ,stiintific" in domeniul dogmatic e in stransa dependenta de
(Ga 5, 6). in privinta experimentarii personale a tainelor expuse in Dogmati~a cre~tin-.1~ domeniul credintei.
Punctul de plecare a! Dogmaticii ortodoxe in ce priveste metoda pentru organizarea
materialului e deosebit de acela al protestantilor,.ca si de acela al romano-catolicilor. Cei
2 Idem, ibidem, pp. 223-224.
dintai pomesc fie de Ia o interpretare individuala a Sfintei Scripturi in stabilirea dogmelor,
14 15
Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i celelalte disciplioe teologice... Introducere generala Introducere generala Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i celelalte disciplioe teologice ...

fie de la experienta cornunitatii - filtrata prin categoriile vreunui curent filozofic, in b) Teo fan Procopovici a tacut alta clasificare, tot in doua parti: in cea dintai trata
general, cei de-al doilea pomesc adeseori de la invataturi noi, adoptate de papi, decretate despre Dumnezeu in Sine (,De Deo ad intra"), iar in cea de a doua despre lucrarea Lui in
de sinoade, adunate ,ad-hoc", ~i pe care teologii le justifica post-factum. afara (,De Deo ad extra"), punand in aceasta parte tot ce se refera la raportullui Durnnezeu
Nurnai teologii ortodoc~i pomesc de la invatatura traditionala cuprinsa in cele cu creatura. Fiind mai logica, aceasta impartire a fost adoptata de rnai toti dogrnati~tii
doua izvoare ale Descoperirii durnnezeie~ti, pe care o expun in lumina credintei, calauziti ortodoc~i, printre care ii citarn pe Silvestro de Canev, Cornoro~an, Iosif Olariu.
de Marturisirile de credinta. c) Mitropolitul Irineu Mihalcescu a irnpartit studiul Teologiei Dogmatice intr'o
De aceea, expunerea Teologiei Dogrnatice ~i Sirnbolice nu se rnargine~te nici la parte generala ~i intr'o parte speciala. Partea generala sau filozofica e identica cu Teologia
in~irarea a cih rnai rnulte texte scripturistice irnprejurul unei idei- cum au racut adeseori Fundarnentala, vorbind despre religia cre~tina in ansamblul celorlalte religii, despre
teologii protestanti ,bibli~ti" -, nici la dernonstrarea interminabila, dupa rnodelul dialecticii
\ Revelatie, despre izvoarele ei, despre criteriile Revelatiei ~i despre argurnentele rationale
antice, a unei propozitii care cuprinde un adevar dogmatic-, cum au lucrat scolasticii in pentru dovedirea existentei lui Durnnezeu.
special. Ci teologul ortodox cauta sa expuna in chip sistematic ~i sa lamureasca invataturile In cursurile pe care le profesa la Facultate, punea in aceasta parte ~i capitolul
cre~tine, dandu-le fundarnentul traditional necesar. despre Dumnezeu, pe care, lnsa, in manualul sau de Teologie Dogmatica, 1-a trecut in
Expunerea sistematica a dogrnelor insearnna expunerea lor intr 'o legatura organica partea a doua, inaintea capitolului ,Despre Sfanta Treime", incepand cu el ,Dogrnatica
intema, in jurul unei idei centrale care s'o strabata ca un fir ro~u de la inceput pana la speciala".
sfiir~it ~i nu intr 'o forma de rnozaic, in care fiecare particica este independenta de celelalte. De~i e logica, aceasta impartire nu se rnai poate face azi, caci ceea ce cuprindea
Atat expunerea sistematica, cat ~i lamurirea lor, poate irnbraca uneori ,haina unei filozofii". ,Dogrnatica generala" in cursurile Mitropolitului Irineu Mihalcescu formeaza domeniul
Acest lucru e ingaduit in rnasura in care categoriile filozofice sunt de unreal folos pentru Teologiei Fundarnentale sau al Apologeticii.
a face mai acceptabile invataturile cre~tine, care formeaza elementul principal. Asemanatoare cu a lui Critopulos e impartirea teologului Hr. Andrutsos. El
Dovezile care se aduc din izvoarele Descoperirii (Noul Testament, Vechiul Tes- deosebe~te doua parti in Teologia Dogrnatica: ,,Premizele rnantuirii in Hristos" (cuprinzand
tament ~i rnonumentele Sfintei Traditii), trebuie sa fie categorice ~i decisive, iar nu invatatura despre Durnnezeu unul ~i intreit, despre creatie ~i providenta, despre lume ~i
controversate. Se va arata, de asemenea, ca acestea nu contrazic, ci depa~esc ratiunea om) ~i ,Mantuirea in Hristos" (cuprinzand invatatura des pre persoane ~i lucrarea Lui
orneneasca. mantuitoare, conditiile mantuirii ~i Eshatologiei).
In sfar~it, unii dintre dogrnati~ti expun dogmele in chip ,kerigrnatic", adica d) Noi am adoptat alta impartire, tot in doua parti: in prima parte darn notiuni
,predicatorial", insistand asupra aplicatiilor dogmei respective la viata ~i racand anurnite introductive la Studiul Teologiei Dogmatice; ease nume~te Partea generala sau principiala
reflectii in legatura cu ele. Aceasta metoda are unele avantaje fiindca face expunerea vie a Dogmaticii ~i Simbolicii; iar in partea a doua expunem chiar acest studiu. In felul
~i atractiva, dar in acela~i timp aduce o confuzie intre dorneniul Teologiei Dogrnatice ~i acesta, dupa o introducere de orientare generala in ansarnblul celorlalte discipline ~i a
acela al Ornileticii ~i Pastoralei, sau al Moralei, Filozofiei etc. ~ celorlalte confesiuni, aratarn, in noua capitole, obiectul acestui studiu, specificul cunoa~terii
b)A doua problema pe care o ridica metoda acestei discipline e aceea a atitudinii lui, mijloacele de exprirnare ale cuprinsului dogmelor, izvoarele Teologiei Dogrnatice ~i
fata de celelalte confesiuni cre~tine: Trebuie sa fie irenica sau cornbativa, polemica? Sirnbolice, calauzele ei, principiul ei subiectiv (credinta), rostul ei in cugetarea ~i ~tiinta
Aceasta depinde rnai intai de invataturile pe care le expune dogrnatistul, ca ~i de inclinarile teologica, in Biserica, sfiir~ind cu un rezumat. Dupa aceasta parte principiala, generala
sale personal e. In general, insa, nu trebuie sa se exagereze in nici un felin acest dorneniu: sau formala, um1eaza a doua, un curs complet asupra principalelor probleme ale Teologiei
nici scotandu-se in reliefin chip excesiv numai partile slabe ale invataturii eterodoqilor, Dogmatice ~i Simbolice.
nici trecandu-le cu vederea. Critica trebuie racuta cu rnoderatie ~i cu argumente din 4. Nevoia studiului Teologiei Dogrnatice reiese din insu~i cuprinsul ei: expunerea
autoritatea recunoscuta in comun (din Sranta Scriptura la protestanti, la care se adauga ~i sistematica ~i ~tiintifica a invataturii cre~tine, care raspunde intr'o forma circumscrisa de
Sfiinta Traditie, pentru rornano-catolici). Iar superioritatea punctului de vedere ortodox Descoperirea dumnezeiasca incercarilor ornene~ti de a patrunde tainele vietii de dincoace
sa reiasa nu atat din slabiciunea eterodoc~ilor, cat mai ales din taria ~i inaltirnea propriei ~i de dincolo de zarea acestei lumi.
invataturi dogrnatice. Se cunoa~te nazuinta neostoita a omului de a cauta raspuns marilor problerne ale
3. Irnpartirea Teologiei Dogrnatice a variat in Ortodoxie, ea constituind un punct vietii ~i rnortii, ale originii ~i scopului creatiei vazute ~i nevazute: ,mxvt<; oi av8po)1tat
secundar in ansarnblul problernelor pe care le ridica aceasta disciplina. 'tou d0vm 6pyov'tm <pU'ttt" (,Toti oamenii au din natura o dorinta de cunoa~tere'') 3
lata cateva tipuri de impartire: Acest dor nestins nu poate fi potolit de speculatiile filozofiei omene~ti: ,Das wir
a) Cea rnai veche e cea folosita pentru prima data de Mitrofan Critopulos in nichts wissen konnen, das will mir schier der Herz verbrennen" (,Ca nu putern ~ti nimic,
Marturisirea sa de credinta ~i anurne in doua parti: 8coA.oyia a1tA.iJ (Teologia sirnpla) ~i aceasta-rni parjole~te inirna" a zis Goethe in ,Faust"4 ). Dimpotriva, vitalitatea invataturii
ecoA.oyia OtKOVOJ.m::iJ (Teologia mantuirii). In prima parte, Mitrofan Critopulos trata
despre Durnnezeu in Sine ~i in raportul Sau cu creatura; in a doua parte vorbea despre
persoana ~i activitatea Mantuitorului, des pre Har ~i Taine ~ides pre Eshatologie. Macarie 3 Aristotel Metafizica, I, 1.
4 Iacob Biltz, Einfiihrung in die Dogmatik, 1935.
al Moscovei a urmat aceasta irnpartire.

16 17
Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i celelalte discipline teologice ... Introducere generala Introducere generala Teologia Dogmatic a ~i Simbolica ~i celelalte discipline teologice ...

evanghelice a anitat-o Milntuitorul in cuvintele in care pune in paralel pamilntescul cu se realizeaza adevarul. Adevarul ~i viata coincid cu atilt mai strilns, cu cat e vorba de un
aparenta lui de necesitate absoluta ~i cerescul cu aparenta lui de lucru nefolositor ~i chiar adevar mai adilnc ~ideo viata mai reala ... " 13
prisositor: , Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui ,Dogma cuprinde un element teoretic. In duhul insu~i, slova e in potenta. Or, e
Dumnezeu" (Mt 4, 4);, Cuvintele pe care vile-am spus sunt duh $i viata" (In 6, 63). natural ~i folositor ca slova sa fie scoasa in relief ~i dezvoltata" 14
Nevoia Dogmaticii mai reiese ~i din scopul suprafiresc al Descoperirii dumnezeie~ti Evident ca s'au formulat ~i unele obiectii- de ordin teoretic- fata de Dogmatica,
cuprinsa de ea. Dogmele, adevaruri in aparenta teoretice, dobilndesc ~i o aplicare practica mai ales in lagarul protestant. Le vom expune in treacat:
pentru cei care vad in ele normele unei vieti morale, generatoare de sfintenie, devenind S 'ar putea obiecta Teologiei Dogmatice in primul rand ca e un studiu speculativ
astfel normatoare nu numai pentru cugetare ~i credinta, ci ~i pentru fapta morala. prin excelenta, pe cilnd cre~tinii sunt oameni de actiune- sol dati a caror credinta e armura
In acest sens, invataturi eminamente teoretice (Sranta Treime, Intruparea, pacatul
stramo~esc etc.), devin izvoare de viata sranta. lata de ce Insu~i Milntuitorul a spus:
, Viata ve$nica aceasta este: ca saTe cunoasca pe Tine, singurul, adevaratul Dumnezeu,
$i pe lisus Hristos, pe care L-ai trim is" (In 17, 3).
' in razboiul eel vazut ~i nevazut (Ef 6, 10-17), colaboratori ai lui Dumnezeu (1 Cor 3, 9),
care lucreaza din rasputeri pentru zdrobirea lanturilor robiei ~i pentru eliberarea firii de
de~ertaciunea la care a fost supusa (Rm 8, 20), in conformitate, de altfel, cu nazuintele
veacului nostru, de solidaritate ~i de experienta.
Cel ce recunoa~te ca Iisus este calea, adevarul ~i viata (In 14, 6), vede in El omul Mergilnd pe aceasta cale, Tomy Fallot 15 face o deosebire intre cugetare ~i cugetare
ideal, pentru ca este Dumnezeu intrupat ~i-~i conformeaza viata dupa a Lui, nazuind sa sistematica, admitilnd-o pe cea dintili ~i inlaturilnd-o pe cea din urma, sub motiv ca cea
devina o adevarata personalitate cre~tina, cautilnd adevarul in smerenia ~i iubirea cre~tina. dintili impline~te actiunea buna, pe cilnd cea din urma nu face decat sa reiasa din ea ~i nu
Aceasta disciplina i~i are de altfel stravechi izvoare in polemica doctrinara ajuta, prin urmare, la implinirea destinului cre~tinului.
inaugurata chiar in veacul apostolic ~i continuata cu atilta stralucire de Sf. Irineu, Sf. Repetam aici ce spune insa in privinta raportului dintre dogme ~i traire un mare
Hipolit, Sf. Atanasie eel Mare, Fericitul Augustin, in catehezele ~i motivele speculative ierarh al Bisericii Ortodoxe ~i o autoritate in materie, Filaret al Moscovei: ,Nici una
care au inflorit in marile opere ale epocii patristice, ca ~i in expuneri1e de ansamblu ale dintre tainele intelepciunii lui Dumnezeu, nici cea mai tainica, nu trebuie sa ne para
invataturii cre~tine din toate timpurile 5 straina sau cu totul transcendenta, ci in toata smerenia trebuie sa adaptam mintea noastra
Teologia Dogmatica nu face altceva decilt sa continue lucrarea ace lora care au dat la contemplarea lucrurilor dumnezeie~ti" 16
odinioara un ve~milnt accesibil ~i acceptabil adevarurilor ere~ tine in fata contemporanilor Deci Dogmatica ajuta la desavilr~irea cre~tinului, transformilndu-1 dupa modul divin
lor, ,facilndu-se tuturor toate" 6 prin expunerea dogmelor. Nu se poate desparti domeniul cugetarii, reflectiei, deci al
Caci altfel gilndim ~i altfel invatam decilt inainta~ii no~tri, alta fiind mentalitatea teoriei, de credinta vie, care e supunere ~i comuniune ce ia na~tere in realitatea unei
noastra ~i altele problemele pe care cre~tinismul trebuie sa le dezlege astazi: vorbim intillniri a omului cu Dumnezeu 17
limba timpului nostru, iar limba se schimba, fiindca preocuparile se schimba: ,Quid- 0 alta obiectie e ca Dogmatica face arida, subtila, teoretica ~i abstracta expunerea
quid recipitur, modo recipientis reciptur... ". vie, invioratoare, a Cuvilntului lui Dumnezeu, intelectualizilndu-1 in primul rand, printr'o
in aceasta evolutie, Dogmatica devine un ghid necesar ~i nicidecum un instrument ,sistematizare brutala ~i o analiza nemiloasa" ~i ,falsificilnd" astfel spontaneitatea
de apas are a con~tiintelor7 ; ea apara de alunecari de la calea cea dreapta, Himurind punctul Evangheliei 18 Un scriitor pro fan cercetfrnd Summa lui Toma de Aquino a exclamat: ,Ce
de vedere autentic cre~tin, il dovede~te ~i-1 expune in chip sistematic 8 extraordinar de complicata ... ~i cand te gilnde~ti ca toata aceasta a ie~it din Evanghelie,
La aceste consideratii de ordin oarecum practic asupra necesitatii Teologiei care e atilt de simpla!" 19
Dogmatice adaugam inca una de ordin mai mult teoretic. Putem aminti insa ~ide cuvilntul Domnului:, Te laud pe Tine, Parinte, Doamne al
Filozofi ca Boutroux9 , E.le Royl 0 , P. Ortegat 11 etc., au aratat strilnsa legatura intre cerului $i al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei fntelepti $i le-ai descoperit pruncilor"
gilndire ~i actiune: gilndirea e propulsoare de actiune, iar actiunea e generatoare de gilndire. (Mt 6, 25).
,Ceea ce vezi ~i gilnde~ti nu e independent de ceea ce faci" 12 ,,n actiune se determina ~i La aceasta obiectie raspundem ca e gre~it sa se compare ~i sa se puna in opozitie
Biblia cu Dogmatica. Disciplina aceasta nu cauta sub nici o forma sa ia locul Descoperirii

5 Emil Brunner, Die christliche Lehre von Gott- Dogmatik, ZUrich, 1948, p. 104.
6 Idem, ibidem, p. IX, Vorwort; cf. p. 79. 13 E. Boutroux, Morale et Religion, p. 23.
7 Rev. Francis J. Hall, Theological outlines, revizuite de rev. Frank Hudson Hallock, Londra, 1935, p. 16. 14 Emile Boutroux, Science et Religion, p. 286.
8 Dr. Johannes Peter Junglas, Die Lehre der Kirche, Eine Laien Dogmatik, Bonn, 1936, p. 21 sq. 15 Tomy Fallot, Le livre de I'Action bonne. ed. a V-a, Paris, 1924, p. 33.
9 Emile Boutroux, Science et Religion dans Ia Philosophie contemporaine, a 80-a mie, Paris, 1925, p.
16 Cf. VI. Lossky, Essai sur Ia Theologie Mystique de I'Eglise d'Orient, Paris, 1944, p. 6.
286 etc.; Morale et Religion, Paris, 1925, pp. 19-23 etc. 17 Obiectie inlii.turata chiar de E. Brunner, care o formuleaza, Op. cit., p. 9.
10 E. leRoy, Le probleme de Dieu, Paris, 1929, pp. 308-309 etc. 18 Idem, ibidem, pp. 7-8.
11 Paul Ortegat, Philosophie de Ia Religion, Paris, 1938, p. 224 sq. 19 Les souvenirs du peintre Fournier, citat in Questions actuelles, apud L. de Grandmaison, Le dogme
12 E. leRoy, Op. cit., p. 309. chretien, sa nature, ses formules, son developpement; ed. a II-a, Paris, 1828, p. 67.

18 19
Teologia Dogmatica ~i Simbolica ~i celelalte discipline teologice ... Introducere generala Introducere generala Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

dumnezeie~ti, ci dimpotriva, ea i~i gase~te temeiul, mandria ~i ratiunea existentei ei,


chiar in aceasta Descoperire.
Se mai arata ca Dogmatica ar interpune intre credincio~i ~i Cuvantullui Dumnezeu ISTORIA TEOLOGIEI
autoritatea interpretativa sistematizatoare (Biserica) sau, la protestanti, dogmatistul insu~i.
Dar aceasta e normal: subiectul ~i spatiul Dogmaticii e Biserica; ea trebuie sa DOGMATICE $I SIMBOLICE
reflecte adevarul primit ~i pastrat de Biserica, propovaduit ~i aparat de ea.
5. Folosul acestei discipline reiese cu prisosinta din ceea ce ea i~i propune: sa l. Impartirea istoriei Teologiei Dog:matice; 2. Perioada I (de
lamureasca invatatura Bisericii, s 'o fundamenteze cu argumente din Sfanta Scriptura, din \ la Barbatii Apostolici pana la Sf. Ioan Damaschin); 3.
Sfanta Traditie ~i din ratiune, aparand adevarul dumnezeiesc ~i ferindu-1 pe cre~tin de
eroare. Ea il face pe cre~tin contemporan cu izvoarele Dogmaticii ~i le imbraca pe acestea Perioada a II-a (de la Sf. Ioan Damaschin pana la
cu ve~mantul contemporan lui. Ea pune in mana celor care stau in slujba invatatoare a Marturisirea de credinta a lui Petru Movila); 4. Perioada a
Bisericii ~i in a acelora care cugeta, un indrumator, un luminator, a carui lumina e cu atilt III-a (De la Marturisirea de credinta a lui Petru Movila pana
mai vie, cu cat raspunde nevoilor suflete~ti ale epocii, vorbind oamenilor limba lor20
Dogmatica ne da cuno~tinte despre invatatura Bisericii, ca indrumator ~i straja a
in zilele noastre); 5. $colile Teologice in Biserica Ortodoxa.
dreptei credinte, pentru toate celelalte discipline teologice, fiind farul eel mai putemic,
de a carui lumina nu se poate lipsi nici una dintre ele. upa ce am vazut ce este Dogmatica ~i am avut o privire de ansamblu asupra
Ea raspunde din plin acelor credincio~i la care predomina setea de desavar~ire, in rostului ei in.T~o!ogie ~i in.vi~ta .cr~~tin~ in gene:ai, se ridica o seri: de probleme:
care e ~i unitatea de gandire. Si aceasta unitate n'opoate avea decat imbrati~and cu care sunt ongm1le aceste1 dtsctplme, m ce ch1p a evoluat ea pana m vremea
privirea mintii un orizont nemarginit, de pe piscul inalt al gandirii, de unde poate avea o noastra ~i sub influenta caror factori (mediul istoric, intelectual, raporturile cre~tinismului
vedere de ansamblu. cu Statui etc.)?
Aceasta nevoie au simtit-o mai viu decat oricand cre~tinii din epoca prigoanei In schita pe care o vom inrati~a ~i tn care splendoarea unora dintre incomparabilii
pagane, care, prin cuvantul genialului Origen au putut arata superioritatea infinita a corifei ~i mari inainta~i ai dascalilor de Teologie Dogmatica de azi atinge zarile Descoperirii
dumnezeie~ti, trebuie sa notam de la inceput ca dezvoltarea ~tiintei dogmatice are mai
conceptiei cre~tine despre lume fata de cea a cugetarii vechi.
Pe urmele lui au mers nenumaratii straluciti ganditori cre~tini, ca ~i smeritii multe etape. Ele sunt insemnate in chip deosebit atilt dupa feluritele confesiuni cre~tine,
dogmati~ti ai tuturor timpurilor.
cat ~i in sanul aceleia~i confesiuni.
Munca lor nu a avut numai rezultate teoretic-speculative, ci ea a contribuit intr'o La romano-catolici, de pilda, impartirea cea mai obi~nuita a acestei istorii a
mare masura la desavar~irea cre~tinilor- membri ai familiei ~i ai statului-, care au luptat dezvoltarii Teologiei Dogmatice cuprinde trei epoci: patristica, scolastica, modema 1
pentru realizarea marilor comandamente sociale ale fiecarei epoci, in spiritul Religiei La ortodoc~i nu aflam o impartire acceptata de toti teologii. Astfel, grecii 2 impart
desavar~ite aduse de Insu~i Fiullui Dumnezeu, Mantuitorullumii. de obicei istoria Teologiei Dogmatice in doua perioade: a Sfintilor Parinti pana la Sf.
loan D,_amaschin ~i cea de la Sf. loan Damachin pana in zilele noastre.
lnsa de la sfar~itul epocii patristice ~i pana azi s'a intamplat un eveniment de o
insemnatate deosebita, care poate fi considerat ca o piatra de hotar intre doua perioade
dogmatice: aparitia in veacul al XVII-lea a acelor Marturisiri de credinta, aprobate de
intreaga Biserica Ortodoxa ~i care precizeaza invatatura dogmatica a Biserice$ti de Rasarit.
Aceste Marturisiri, - ~i indeosebi aceea a Mitropolitului Petru Movila - insemneaza o
noua etapa in istoria dezvoltarii doctrinare a Bisericii Ortodoxe. Teologii grecii nu tin
insa seama de ea 3

1 Cf. d. p. B. Bartmann, Precis de Theologie Dogmatique, trad. de Marcel Gautier, Mulhouse, 1938, ed. a
II-a, vol. I, p. 87 sq.
2 Vezi d. p. Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Riisaritene, trad. rom., Sibiu, 1930, p.
29-30.
3 Dimitrie Balanos, prof. !a Facultatea de Teologie din Atena, 'H EAAT]vtKT] 'EKKA.T]cria K<Xt at crxcrw; 'tl]<;
npix; 1:U<; at..A.ac; 'EKKA.T]criacr in 'E7ttO"'tl]f10vtKT] E7re1:TJPt<; 1:f1<; E>eA.oytKf1<; LXOA.f1<;, 1939-40, Atena, in extras,
20 Emil Brunner, Op. cit., I, p. 30. p. 8. unde nume~te Marturisirea Ortodoxa: o simpla cateheza (Jli<X K<XnlXllcrt<;).

20 21
Istoria Teologiei Dogmatice 'ii Simbolice Introducere generala Introducere generala Istoria Teologiei Dogmatice 'ii Simbolice
4
Importanta acestei Marturisiri ii indreptate~te pe teologii ru~i ~i pe teologii romani 5
impotriva lui Eunomiu ~i Despre Duhul Sfant catre Amfilochie, Sf. Grigorie de Nyssa
sa imparta Istoria Dogmaticii Ortodoxe in trei perioade: prima pana la s!ar~itul epocii (t dupa 394), A6yoc; Ka'tT)X'ttKoc; 6 11yac;, (in care se ocupa de S!anta Treime ~i despre
patristice (pana la Sf. loan Damaschin); a doua pana la Marturisirea lui Petru Movila; a crearea lumii, de hristologie ~ide soteriologie. Din opera Sf. Grigorie de Nazianz Teologul
treia pana in zilele noastre. nu vom aminti decat cele cinci Cuvantari teologice (XXVIII-XXXI) asupra problemelor
2. Perioada I (de Ia BarbatiiApostolici pana Ia Sf. loan Damaschin). In aceasta niceene.Sf. Chiril al Ierusalimului (t 386) ne-a lasat celebrele sale cateheze 23 la numar
perioada nu poate fi vorba de o sistematizare a obiectului Teologiei Dogmatice sau de o (18 catre cei care se pregateau pentru primirea S!antului Botez, llpOc; <pro-n~o11vouc; ~i 5
deosebire a lui de celelalte obiective ale cercetarilor didascalilor cre~tini din acea vreme. catre cei botezati de curand, Mucr'tayroytKat 1tpOc; VO<p'ttcr'touc; in care expune principalele
Totu~i, gandirea cre~tina incepe sa se cristalizeze; prilejul e dat atat de prigoane,
\ invataturi cre~tine. Sf. Chiril alAlexandriei, (t 444) a expus problemele hristologice in 5
de atacurile din partea iudeilor, cat mai ales din partea paganilor, iar dupa triumful cre~tinis carti, Ka'ta Ncr'topiou, are 17 impotriva antropomorfi~tilor, sub titlul llcpt 'tfjc; ev llvu!la'tt
mului, de nevoia de catehizare ~i mai ales de ereziile ivite. Kat aA.T)8cta 1tpoaKuvijcrroc; (Despre inchinarea in Duh ~i adevar). Influenta
Barbatii Apostolici pregatesc sintezele veacurilor urmatoare, accentuand cuvintele neoplatonismului s'a manifestat putemic in scrierile lui Sinesiu, episcop de Ptolemais (t
Scripturii ~i aplicandu-le la viata. Apologetii talcuiesc doctrina filozofica a Logosului, 410) ~i mai ales in operele epocale pastrate sub numele Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul,
iar controversi~tii (Sf. Irineu, Tertulian, Sf. Hipolit), au luptat mai ales impotriva falsei
dar care dateaza de prin veacul al VI-lea (circa 530), dintre care amintim: Despre numele
intelepciuni profane.
divine, Despre ierarhia cereasca ~i despre ierarhia pamanteasca, Despre Teologia
Primele incercari de sistematizare a gandirii ere~ tine le datoram ~colii din Alexan-
mistica, etc.; de asemenea, s'a manifestat ~i in opera neoplatonicului Nemesiu de Emesa
dria. Clement Alexandrinul (t 220) este primul care aduce din paganism o formatie
(in Fenicia, traitor la inceputul veac11lui al V-lea), in lucrarile sale: Asupra naturii omului
filozofica (mai ales stoica), cu care imbrati~eaza marile probleme ale cre~tinismului intr 'o
~i Despre suflet.
trilogie celebra: A6yoc; llpo'tp1t'tlK6c; (cohortatio ad gentes, o Apologie ), llmoayroy6c;
Aristotelismul s'a introdus in Teologia cre~tina mai ales cu scrierile lui Leontiu de
Logosul ca dascal al Moralei) ~i :L'tpcO!la'ta (covoare, ames tee, diversitate colorata, treptele
gnosticului cre~tin). Dar capodopera incercarilor de sistematizare din aceasta epoca ~i Bizant (t 542), care a avut o mare influenta asupra Hristologiei; dar dintre lucrarif~ sale
una dintre cele mai insemnate ale cre,~tinismului, o datoram marelui Origen (t 254) cu nu putem aminti decat cele Trei carti impotriva Nestorienilor ~i Eutihienilor.
scrierea llcpt apx&v (De Principiis- Invataturile de temelie ale Cre~tinismului), in care Prescurtari ale dogmelor cre~tine ne-au lasat: Fericitul Teodoret al Cirului (t 430)
elementul filozofic are intaietate. in cartea a V-a, dintr'o opera mare, Impotriva ereziilor, ~i intitulata Expunere
Aceasta opera geniala este precoce dintr 'un punct de vedere: marile probleme prescurtata a dumnezeie~tilor dogme, in 23 de capitole; amintim ~i pe Atanasie Sinaitul,
inca nu fusesera framantate ~i Biserica nu se rostise inca prin sinoadele ecumenice. De patriarhul Antiohiei (561) cu a sa Expunere prescurtata a credintei ortodoxe, in 20
aceea, o parte dintre invataturile sale nu au fost primite, ci au fost osandite de Biserica (la intrebari ~i raspunsuri.
Sinodul al V-lea ecumenic). In Apus, vrednici de amintit sunt, din punctul de vedere al istoriei dezvoltarii
Acest tratat, opera geniala in unele privinte ~i defectuoasa in altele, e o adevarata dogmatice, urmatorii Parinti ~i scriitori biserice~ti: Sf. Irineu (t pe la 202), care a scris
,summa" in toata puterea cuvantului 6 El cuprinde 4 carti: Cartea I trateaza despre "EA.cnoc; Kat ava'tp01t1l 'tfjc; <pUOffiVU!lOU yvcl:lcrcroc; (Argumentare ~i respingere a gnozei
persoanele Sfintei Treimi, despre Angelologie, despre astrele insufletite. Cartea a 11-a mincinoase ), in care formuleaza argumentul celebru al prescriptiei ereticilor, care va fi
expune Cosmologia ~i Eshatologia lui Origen. Cartea a III-a e inchinata Filozofiei sale reluat de Tertulian $i chiar de un Bossuet, peste 1500 de ani, precum ~i teoria recapitulatiei,
morale, iar Cartea a IV-a vorbe~te despre Revelatie, Inspiratie, Ermeneutica. Lucrarea ,avaKE<paA.mrocrtc; 't&v mxv'trov". Tertulian (t 220-230), eel mai mare polemist din primele
incepe cu un Pro log ~i se s!ar~e~te cu o recapitulare generala. Tot lui Origen i se datoreaza veacuri ale cre~tinismului, ne-a lasat cateva dintre cele mai interesante tratate din punct
marea opera apologetica Ka'ta KA.crou (Impotriva lui Cels). de vedere dogmatic, in forma polemica, ca de pilda De prescriptione haereticorum De
Dintre Parintii ~i Scriitorii biserice~ti greci din epoca patristica ii mai amintim pe anima, De resurrectione carnis, De carne Christi, Adversus Valentinianum, Ad~er
urmatorii: sus Marcionem, etc. Sf. Ciprian (t 258), mare organizator ~i mare conducator, accentueaza
Sf. Atanasie eel Mare (t 373) ii datoram celebrele Cuvantari impotriva arienilor unitatea Bisericii (in De unitate ecclesiae) etc. Spirit speculativ, Sf. Ilarie de Poitiers,
~i tratatul llcpt 'tfjc; vav8p1ttcrroc; 'tOU A6yoc; (De incamatione), in care pune temelie supranumit ,Atanasie al Apusului" (t 366), compune un tratat de 12 carti, Adversus
tare hristologiei secolelor viitoare. Sf. Vasile eel Mare (t 379) ne-a lasat tratatele sale Arianos de Trinitate sau De fide. FericituluiAugustin (t 430) ii datoreaza cre$tinatatea
cateva dintre operele dogmatice care au influentat in chip incomparabil intreaga Teologie
apuseana a evului mediu. Cele mai insemnate din acest punct de vedere sunt cateva
4 Macaire, Theologie Dogmatique orthodoxe, tract. de un rus in frantuze~te, t. I, Paris, 1860, pp. 43-81. dint~e scrie:ile. sale antipelagiene (De natura et gratia, De spiritu et litera), impotriva
5 Dr. losif Olariu, Manual de Teologie Dogmatica, cit. pp.30-41 ~i Curs de Teologie Dogmatica pentru semtpelagtemlor (De gratia et libero arbitrio, De corruptione et gratia, De
anu1 IV, de Prof. loan Mihi\lccscu, Bucure~ti 1936, dactilografiat, alcatuit de studentu1 teo1og Gh. T. Tilca praedestinatione Sanctorum), apoi un fel de catehism, Enchiridion ad Laurentium
(dupa pre1egerile profesoru1ui pp.53-60)
6 Cf. F. Cayre, Precis de Patrologie... , t. I, (Paris, 1927), p. 190.
sive de fide, spe et caritate, precum ~i un alt manual, De doctrina christiana, unul
dintre cele mai mari tratate Despre Sfanta Treime (De Trinitate libri XV), ~i, in s!ar~it,
22 23
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Introducere generala Introducere generala lstoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

un mare tratat de filozofie a istoriei avandu-1 in centrul ei pe Iisus Hristos, De civitate sau sistematic, ci din acela al cuprinsului. Intr'adevar, in afara de faptul ca in aceasta
Dei, in 22 de carti (Amintim in treacat ca ideea va fi reluata de Bossuet; o regasim Ia perioada s'a fixat traditia apostolica ~i s'a format limba teologica in lucrarile amintite,
cronicarii no~tri ~i Ia nenumarati cronografi straini, ba chiar Ia unii ganditori contemporani, s' au cercetat in amanuntime dogmele centrale ale cre~tinismului. De aceea, aceasta perioada
ca Nicolae Berdiaev, in Der Sinn der Geschichte, de pilda). Vincentiu de Lerini (t c. a sinoadelor ecumenice ~i a Patristicii, nu este numai perioada cea mai stralucita, ci ~i
450) ne-a dat cele mai patrunzatoare formule despre dezvoltarea adevarului cre~tin in perioada a carei bogatie de creatie $i a carei adancime nu vor putea fi de-a pururi epuizate:
celebrul sau Commonitorium pro catholicae fidei antiquitate et universitate adv. e perioada care intra in Traditia dumnezeiasca a cre$tinatatii de pretutindeni, dar folosita
profanas omnium haereticorum novitates, unde gasim ~i renumita definitie a Traditiei cu predilectie mai ales in Dogmatica cre~tina ortodoxa din toate timpurile.
cre~tine: ,quod semper, quod ubique, quod ab omnibus creditum est". 3. Perioada a 11-a (de Ia Sf. loan Damaschin pana Ia Marturisirea de credinta
Acum incep sa apara acei compilatores sau sententiarii, care vor predomina in a lui Petru Movila).
invatamantul evului mediu: Ghenadie Masilianul (t 495), cu tratatul De fide seu Aceasta perioada e dominata din punct de vedere dogmatic de doua evenimente.
dogmatibus ecclesiasticis; Ia inceputul secolului VI, Fulgentiu din Ruspe scrie De fide Astfel, cu sfar~itul epocii patristice, coincide pregatirea sfa~ierii unitatii Bisericii
ad Petrum seu de regula verae fidei, iar dupa el, Isidor de Sevila (t 636) compune ecumenice, incepand din veacul al IX-lea, cand se proclama ,Filioque" in chip formal.
Sententiarum sive de summo bono libri III, luate mai ales din scrierile Fericitului Biserica Ortodoxa e obligata apoi sa faca fata tuturor incercarilor de unire, la care o
Augustin ~i ale Sf. Grigorie eel Mare, care vor ramane Ia temelia marilor tomuri de constrangea Biserica apuseana sub amenintarea refuzului oricarui ajutor impotriva turcilor
sentinte ale evului mediu. cotropitori ~i, in acela~i timp, sa apere adevarul Bisericii ecumenice. Scrierile de Teologie
Cel din urma dintre Sfintii Parinti care s'a ocupat de problemele dogmatice e ~i eel Dogmatica, care au urmat in aceasta perioada, reflecta aceasta grija de aparare a
care a sintetizat ~i sistematizat gandirea lor intraripata: Sf. loan Damaschin, care a patrimoniului sfant ~i de autoaparare.
binemeritat supranumele de ,Parintele Dogmaticii cre~tine" (t pe la 754). Eutimie Zigabenul scrie la inceputul veacului al XII-lea llavo1tA.ia ooyjl<X'ttKYt
Dogmatica sa e numai a treia ~i ultima parte din marea sa lucrare intitulata Fantana -rf)c; 6peooo~ou 1ttcr-rmc;, publicata in original o singura data in Tara Romaneasca, la 1701.
cuno~tintei, ll'llYYt yvcbcrcmc;, compusa din: 1. Ta <ptA.ocroqm:a, 2. llcpt aipcrmv, ~i 3. E1 combate toate ereziile ivite pana in vremea sa cu citate din Scripturi ~i mai ales din
Dogmatica, intitulata de autor "EKoocrtc; aKptoi}c; -rflc; 6p9o06~ou 1tt<r'tcmc; (Expunerea Sfintii Parinti, fiira sa reu~easca a da legatura organica launtrica $i precizia Dogmaticii
exacta a credintei ortodoxe, tradusa in latina prescurtat prin De fide orthodoxa). Sf. loan Damaschin, pe care o depa~e$te ca intindere.
Cuprinzand ~i Capitole (capete) filozofice, care formeaza dialectica Aristotelica Niceta Choniatul sau Acominatul (t 1206), in scrierea sa 811craupoc; .,Opeooo~iac;
~i apoi un tratat asupra ereziilor, Fantana cuno~tintei e o adevarata ,summa" a cugetarii combate acela$i gen de gre~eli, adaugand argumente din ratiurte. (Din 27 de carti, numai
patristice rasaritene ~i cea dintai care apare in cre~tinism, imitata fiind apoi de-a lungul cele di?tiii 5 au fost publicate in ,Bibliotheca Patrum", t. XXV, p. 54 sq.).
intregului ev mediu. In prima jumatate a veacului al XIV-lea se intampla a! doilea mare eveniment,
In formule clare ~i imbinand elementele filozofiei Aristotelice (predominante in epocal din punct de vedere dogmatic: disputa isihasmului. Ea va provoca mai multe
hristologia Sfintilor Parinti, pe care o dezvolta in chip deosebit), cu cele platonice, sinoade de la Constantinopol sa ia pozitie in aceasta disputa, care a despartit odata mai
consacrate de epoca patristica, Sf. loan Damaschin reu~e~te sa dea o sinteza exclusiv mult cele doua parti ale lumii cre~tine, rasariteana ~i apuseana. Sf. Grigore PaJama este
cre~tina, in care metoda ~i terminologia filozofica se profileaza foarte discret (spre crainicul incomparabil al necreabilitatii luminii Taborului, al energiilor divine celor
deosebire de scolasticii apuseni, robiti filozofiei). necreate $i a! dumnezeiescului Har: punct de vedere care explica putinta de indumnezeire
lata in cateva cuvinte cuprinsul acestei opere care a dominat toata Teologia cre~tina a omului, pe care apusenii nu 1-au inteles ~i 1-au combatut prin Varlaam Apostatul,
a veacurilor urmatoare ~i e actuala $i azi in buna parte: are 4 parti. In partea I trateaza Achindin, Gregora ~i altii.
despre Dumnezeu in Sine ~i in raport cu lumea; partea a II-a expune Creatia, Angelologia, Dintre scrierile dogmatice ale Sf. Grigore PaJama amintim: ,Expunerea credintei
Antropologia, Providenta; in partea a III-a dezvolta Hristologia ~i Soteriologia; iar in a ortodoxe", ,Capitolele filozofice, Teologice ... , etc.": cele trei triade de tratate impotriva
IV-a chestiuni foarte variate, teologice ~i cosmologice. Lipsesc capitolele despre Biserica, lui Varlaam: ,Tomul aghtioritic", ,Dialogul Teofanis", ,Despre lucrarile dumnezeie~ti ~i
despre har ~i despre Taine (afara de Botez ~i Euharistie). In afara de Parintii greci, a caror imparta$irile de ele", cele patru ,Tratate impotriva lui Gregora", etc.
cugetare o expune magistral pe temeiullogicii (nu metafizicii) lui Aristotel $i pe temeiul Tot in acest veac scrie una dintre cele mai frumoase carti ale acestei epoci Nicolae
catorva idei mari platoniciene, else mai folose~te de un singur Parinte apusean (Sf. Leon Cabasila, Viata in Iisus Hristos. La inceputul veacului urmator Sf. Simeon al
eel Mare). In Apus a patrons prin traducerea lui Burgundiu de Pisa, in Rasarit a fost Tesalonicului compune Explicarea simboalelor sfinte ale credintei cre~tine ortodoxe
tratatul principal de Teologie Dogmatica, care a stat Ia temelia cugetarii $i vietii religioase ~i Dialogurile biserice~ti asupra unicei religii adevarate a lui Iisus Hristos. La
ere$ tine, incepand chiar din veacul compunerii lui (cam Ia 50 de ani dupa moartea Sf. cererea lui Mahomed a! II-lea, Ghenadie Scolarul scrie Marturisirea credintei ortodoxe
loan Damaschin, fiind tradus in limba slavona pentru slavii din Miazazi). ~i pure a lui Iius Hristos. Meletie Pigas ne-a lasat un Catehism, iar Ieremia alII-lea al
Dogmatistul Macarie socote$te pe drept cuvant aceasta perioada ca fiind cea mai Constantinopolului scrie cele trei epistole dogmatice catre teologii protestanti din
insemnata din istoria Dogmaticii cre~tine, nu in toate cazurile din punctul de vedere ~tiintific Wittenberg (intre 1571 ~i 1581).

24 25
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Introducere generala Introducere generala Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

Amintim in treacat uncle scrieri speciale scrise in Rasarit pentru respingerea lua atitudine hotarata impotriva Marturisirii de credinta calvinizante, aparuta sub numele
credintei papista~e ~i protestante: a) Impotriva invataturii Filioque au scris: Fotie al lui, Ia Geneva, in 1629- precum se ~tie-, ca ~i tulburar~a din Biserica Ortodoxa, cu
Constantinopolului (veacul al IX-lea), Eustratie al Niceei (sec. XII), Grigore PaJama ~i masurile luate Ia sinoadele de la Constantinopol din 1639, 1640, de Ia Ia~i din 1642 ~ide
Nil Monahul (veac. al XIV-lea). b) Impotriva primatului papal avem scrierile lui Nil ~i Ia Ierusalim din 1672, lor li se datoresc.
ale lui Varlaam Calabritul (care apoi a apostaziat), in veacul al XIV-lea. Prinsa intre doua focuri, Biserica Ortodoxa s'a aparat cu indarjire, pastrandu-~i
c) Impotriva erorilor latinilor In general au scris mai ales: Nichita Pectoratul (sec. nestricate invataturile ~i cultul ei. In acest scop, ii trebuiau ~coli ~i tiparituri, pentru ca ea
XI), Gheorghe, Mitropolitul Corfului, (in veacul al XII-lea), Grigore al Ciprului (veac. al sa poata !nnoda firul ~u .vechile ~coli teologice, ~i sa men tina cugetarea ortodoxa aproape
XIII-lea) ~i Macarie al Amirei (veac. al XV-lea). de culmtle trecutulm ~1, pe de alta parte, pentru ca Biserica Ortodoxa sa-~i precizeze
d) Impotriva protestantilor avem scrierile lui Gabriel, Mitropolitul Filadelfiei (sec. atitudinea dogmatica fata de romano-catolicism ~i protestantism.
al XVI-lea) ~i Zenovie, monah din Novgorod (sec. XVI). . ~m amintit de corespondenta lui Jeremia al II-lea cu teologii din Wittenberg.
Romano-catolicismul ~i protestantismul au produs insa o tulburare a~a de cumplita Ammtlm de asemenea Marturisirea atat de interesanta din unele puncte de vedere a lui
in Biserica Rasariteana, incat a fost nevoie de interventia ei energica spre a stavili atacul ~itrofan Critopulos (publicata in 1625, in Helmstadt). Dar eel care avea sa implineasca
celor doua confesiuni cre~tine pentru ca~tigarea sufletelor ortodoc~ilor. mtegral programul de autoaparare a Bisericii Ortodoxe, avea sa fie fiul de voeivod roman,
Evul mediu nu eo epoca de intuneric complet pentru Biserica Rasariteana. Dar pe P~tru .Movi~a, ~itropo.litul Kievului. El a redeschis ~i reorganizat Academia Teologica
cand Biserica Apusului atingea culmea maririi ei, Rasaritul ortodox agoniza viteje~te, dm Ktev, a mfimtat o ttpografie in ora~ul sau de re~edinta, a reorganizat Biserica, avand
silit sa cedeze pas cu pas navalei turcilor. Si pana in cele din urma, toate tarile ortodoxe grija de Biserica Ortodoxa de pretutindeni, ~i a alcatuit vestita Marturisire ortodoxa
au fost cucerite cu sabia, afara de pravoslavnica Rusie. Leaganul cre~tinismului a fost primit~ apoi de intreaga Biserica drept credincioasa. '
devastat ~i intreg Orientul cre~tin trecut prin foe ~i sabie, depopulat ~i descre~tinat. E o Intrucat intarirea Bisericii ~i precizarea atitudinii ei dogmatice fata de celelalte
minune dumnezeiasca supravietuirea acestei Biserici a~a de crunt Jovita in insa~i inima confesiuni cre~tine a insemnat un moment de rena~tere a Bisericii noastre ~i a cugetiirii ei
ei. Si e vrednica de aducere aminte damicia Tarilor Romane fata de tot Rasaritul cre~tin, teologice, Marturisirea Mitropolitului Petru Movila e socotita drept piatra de hotar a
ca ~i faptul ca tipamitele lor au dat carti tiparite in limba tuturor neamurilor ortodoxe, celei de a Ill-a perioade dogmatice.
pana ~i pentru arabi ~i georgieni. In sprijinul Rasaritului ortodox a venit apoi marea . 4. Perioada ~III-a (de Ia Marturisirea de credinta a lui Petru MoviHi pana in
aparatoare a Ortodoxiei, Rusia pravoslavnica, ale carei danii masive au mangaiat Bisericile zdele noastre). Penoada a III-a a Istoriei Dogmaticii cre~tine incepe cu Marturisirea de
Rasaritului, pana departe, ajutandu-le sa se redreseze. credinta a lui Petru Movila ~i se continua pana in zilele noastre.
Atat Biserica Protestanta cat ~i cea Romano-catolica mai ales, au cautat sa profite Nu dam nici un fel de lamuriri des pre cele doua Marturisiri principale ale Bisericii
de slabiciunea Bisericii Ortodoxe, ai carei fii formasera zidul de aparare al Apusului, Ia noas~re, ~a lu~ Petru Mov~la.~i a lui Dositei, deoarece ne vom ocupa de ele intr'un capitol
adapostul caruia acest A pus a putut sa propa~easca in lini$te ~i bel~ug sub toate aspectele special, mchmat lor. AmmtJm numai caprin Marturisirea lui Dositei Biserica rasariteana
vietii, lasand posteritatii opere ~i monumente care fac obiectul de admiratie allumii intregi. ia c~no~tinta deplina a departirii categorice de confesiunea protesta~ta; darnumai de ea,
Imprejurul Patriarhiei ecumenice de Ia Constantinopol s'au format doua tabere nu ~~ de cea romano-catolica; pe cand Marturisirea Ortodoxa (a lui Petru Movila) este
care i~i disputau prada: de o parte partida romano-catolica, in frunte cu ambasadorul oglinda ve~nic credincioasa ~i actuala a unei trairi cere$ti pe pamant, integrand Dogmatica
Frantei, iar pede alta cea protestanta, condusa de reprezentantul Olandei. Actiunea lor de i~ e~perienta dumnezeiasca ~i omeneasca, in acela~i timp, prin incadrarea desavar~ita a
convertire cuprindea toate tarile ortodoxe.Infiintarea ordinului iezuitilor (1450), care au vtetn ortodoxului in cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea ~i iubirea! Daca in
impanzit Biserica Ortodoxa cu o retea de ~coli, raspandind nenumarate tiparituri de Marturisirea lui Dositei avem inscrisa o pagina de slava a Bisericii Rasaritului care fiind
propaganda, institute de propaganda7 ~i colegii8 pentru atragerea orientalilor ~i o actiune omul durerii, lovit ~i dispretuit de toti, a reactionat, totu~i, ca un organism viu, ~tunci
condusa cu statomicie timp de veacuri a adus, cu incetul, in mrejele romano-catolice o cand cangrena ereziei protestante a amenintat-o, ~i care se reactualizeaza numai in
parte dintre ortodoc~i. Se ~tie, de pi ida, ca multi dintre fiii Bisericilor Ortodoxe din Orientul momente asemanatoare, in Marturisirea Ortodoxa avem con~tiinta ortodoxa de ieri, de
apropiat, apoi rutenii (in sinoadele tinute la Brest in anii 1593, 1595, 1596 ~i 1599) ca ~i azi ~i de totdeauna, ve~nic actuala, ve~nic vie, oglindita sub specia etemitatii ~i in care e
o parte dintre romanii transilvaneni (la 1700), au primit unirea cu Roma. aratata pozitia ei fata de oricare confesiune (ori cult) eterodoxa, dincolo e limitele de
Din partea lor, protestantii nu s'au lasat mai prejos. Tragica istorie a vietii timp ~ide spatiu"9
Patriarhului Chiril Lucaris care, pentru a putea sa lupte mai cu succes impotriva romano- Lucrarile de Teologie Dogmatica aparute in Biserica Ortodoxa dupa Marturisirea
catolicismului, s'a aliat cu protestantismul ~i !ipsa lui de curaj, in imprejurarile date, de a de credinta a lui Petru Movila, unitare prin credinta pe care o marturisesc, le impartim,

9 N. Chitescu, prof. agregat Ia Facultatea de Teologie din Bucure~ti, 0 disputa dogmatica din secolul al
7 De pilda faimoasa ,Congregatio de propaganda fide", lnfiintata de Grigorie a! XV -lea In 1622. XVIII-Ie.a, Ia care. au_Iuat parte Dositei a Ierusalimului, Constatin Brancoveanu ~i Antim Ivireanul,
8 De pilda ,Collegium Graecorum", infiintat in 1577. (extras dm rev. ,B1senca Ortodoxa Romana", an. LXIII, 1945, nr. 7-8, iulie-august, pp. 21-22)

26 27
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Introducere general:'! Introducere general:'! lstoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

mai jos, dupa tarile in care au fast scrise. Astfel avem: a) Lucrari de Telogie Dogmatica In acela$i spirit, adica in spiritul rationalist $i scolastic, moderat, de$i cu fond cu
sau Simbolica, ruse$ti, (care in buna parte au fost compuse in latine$te, a$a dupa cum va desavar$ire ortodox, au scris tratate de Teologie Dogmatica Petru Temovski (Teologia
arata titlullor, invatamantul teo logic fiind predat in Academiile Teologice ruse$ti exclusiv Dogmatidi, 1838), Antonie Amfiteatrov (Teologia Dogmatidi a Bisericii ort. catolice
in latine$te, inainte de Teofan Procopovici $i catava vreme dupa el) 10 rasaritene, Kiev 1848) etc.), publicata de mai multe ori $i tradusa $i in bulgare$te ~i
lata tratatele de Teologie Dogmatica mai principale care au vazut lumina tiparului: grece$te 13 , Macarie Bulgakov (Teologia Dogmatica ortodoxa, 2 vol., 1848 1853, Pe-
Teofan Procopovici este, fara indoiala, personalitatea cea mai proeminenta din perioada tersburg etc., tradusa in romane$te, frantuze$te etc., socotit ca manual clasic al Ortodoxiei
veche a Teologiei ruse$ti, atat prin rolul sau in reformele biserice$ti ale lui Petru eel Mare rasaritene ); Filaret Gumilevski, Mitropolitul Cemigovului (Teologia Dogmatica ortodoxa,
$i pentru noua directie pe care a dat-o studiilor teologice in Academia de la Kiev Cemigov, 1848 $i 1865; alII-lea tratat, cu aceea$i reputatie ca a lui Macarie, care e tradus
(dezrobindu-le de sub inraurirea scolasticii, care era tot atat de curenta ca $i in $COlile in mai multe limbi); Silvestro Malevanski (Teologia Dogmatica ortodoxa, cu expunerea
apusene ), cat $i prin schimbiirile pe care le-a in trod us in studiul Teologiei Dogmatice istorica a dogmelor, in 5 vol., aparuta intre 1878-1898; tradusa $i in romane$te $i mult
propriu zise: a despartit aceasta disciplina de Teologia Morala, a fixat un nou plan Teologiei apreciata de romano-catolicul Palmieri) 14 etc.
Dogmatice, dandu-i o impartire valabila pana in zilele noastre (in doua parti: in partea I-a Ni se pare potrivit sa amintim aici $i cateva tratate dogmatice $i polemice, impotriva
tratand despre Dumnezeu in Sine Insu$i, iar in partea a II-a despre Dumnezeu in raport unora dintre invataturile deosebitoare ale romano-catolicilor si ale protestantilor 15 in acelasi
cu lumea, adica De Deo ad intra ~iDe Deo ad extra) $i, in sfir$it, in locul mozaicului de spirit ca si tratatele de Teologie Dogmatica insirate mai sus: Impotriva invataturii despre
probleme tratate, a introdus metoda tratarii sistematice, in care chestiunile au o legatura Filioque, cele ale lui Ioanichie Galiatovski (t 1868), ale lui Adam Zemicaviu (t 1692) $i
launtrica, organica. Teofan Procopovici.
Romano-catolicii nu-i iarta faptul de a fi pus capat domniei scolasticii seci in $COlile Impotriva primatului papal a scris Ioanichie Galiatovski; impotriva teoriei anselmiene
teologice ruse$ti; de aceea il acuza de protestantism, mai ales pentru motivul cain vasta a Rascumpararii au scris: Mitropolitul Filatret, A. Homiacov si Mitropolitul Antoni e.
lui biblioteca donata Seminarului din Novgorod se gaseau in majoritate carti pr<_?testante ... 11 De momentul prefacerii Sfintei Euharistii s'au ocupat doi greci, Ioanichie (t 1717)
In Rusia este socotit drept ,Parintele Teologiei Sistematice" ruse$ti 12 In cei 16 ani si Sofronie Lihudis (t 1730), (,Acos, sau vindecarea de muscarea sarpelui"), Sf. Dimitrie
de profesorat la Academia Teologica de la Kiev (1711-1726) el a lasat un mare tratat de al Rostovului (t 1790) si renumitul profesor Stefan Iavorski (t 1722). Impotriva
Teologie Dogmatica, terminat de Mitropolitul Samuil Mislavski al Kievului $i publicat protestantismului au scris tratate: Teofan Procopovici, Teofilact Lopatinski s.a.
lao jumatate de veac dupa moartea lui (in 1782), la Leipzig. In sfir$it, o magistrala expunere a dogmelor Bisericii noastre, in opozitie cu ale
Intre Teofan Procopovici $i Filaret Drozdov, care inseamna o alta etapa in istoria celorlalte confesiuni, ne-a dat protoiereul prof. Petre Svetlov, in tratatul sau, invatatura
Teologiei Dogmatice ruse, avem de notat: tratatullui Iacint Carpinski, publicat in latine$te cre~tina in expunere apologetica, tradus si in romane$te. Autorul, traitor in prima jumatate
(Compendium orthodoxae doctrinae .. , Lipsia 1786); allui Silvestro Lebedinsky (publicat a veacului 'nostru, a mai scris ,Crucea lui Hristos", in care combate teo ria anselmiana a
in 1799 $i in 1805, cu titlul: Compendium Theologiae classicum didactico polemicum Rascumpararii, care concorda cu o monografie asupra subiectului, de Istoria Dogmelor,
doctrinae orthodoxae christianae ... ); al lui Irineu Falkovski (Christianae, orthodoxae, aPr. I. Orfanitki si cu o expun ere sistematica a Mitropolitului Antonie Krapovitki, ambii
dogmatico polemicae Theologiae, olim a clariss. viro Theoph. Procopovicz ejusque contemporani cu el.
continuatoribus adomatae, compendium ... , Moscova, 1902); al lui Teofilact Gorski, Am amintit mai sus ca Mitropolitul Filaret Drozdov pune inceputul unei noi directii
(Orthodoxae orientalis Ecclesiae dogmata, seu doctrina Christiana de credendis ... , Petrog., a Teologiei rusesti. Aceasta directie fusese prevestita de un Teofan Procopovici, de un
1818); precum $i urmatoarele lucrari publicate in ruse$te: Prescurtare a Teologiei cre$tine Platon Levhin si de alti cativa ilustri lucratori in ogorul Bisericii. Acestia, refuzand sa
de Platon al Moscovei, (predata mo$tenitorului tronului rusesc $i publicata de mai multe mai primeasca ,tale quale", exterior, acei ,loci communes" ai dogmelor si nevoindu-se
ori), in 3 parti, dintre care a II -a are cuprins dogmatic; $i Teologia ere$ tina a ieromonahului sa traiasca ad~varurile cuprinse in ele, le-au expus potrivit nu cu ratiunea omeneasca,
Juvenal Medveski (publicata la Moscova, in 1806), in care numai prima dintre cele 5 mai ales, ci cu' experienta eel or traitori in Duh, adica cu a Sfintilor Parinti.
parti e dogmatica. Filaret Drozdov este teologul rus care a ajutat eel mai mult $i in chipul eel mai
direct adancirea sensului dogmelor noastre prin trairea lor, din veacul a! XIX-lea, atat
10 0 scurta bibliografie: pentru epoca mai veche se poate consulta Macaire, Theologie Dogmatique orthodoxe, prin scrierile sale cat si prin viata sa, fiind considerat drept eel mai invatat teolog din
pp. 65-81; A. Palmieri, Op. cit., I, pp. 138-180; Martin Jugie, Theologia Dogmatica Christianorum epoca sa si un adevarat Srant 16
Orientalium, t. I. Paris, 1926, pp. 546-630; Prof. Pr. P. Svetlov, Ce sa citim in Teologie? (Indicator sistematic),
trad. de Prof. Icon. Serghie Bejan ~i Const. Tomescu, 116 p., publicat Ia sfar~itul traducerii operei aceluia~i.
invatatura cre~tina in expunerea apologetica, vol. I. Pentru epoca moderna, vezi Von Radloff, Russische
Philosophic, col. ,Jedennanns Biicherei", Bressan, 1925. ,Ostliches Christentum", Dokumente, 2 vol., col. 13 A. Palmieri, Op. cit., I, p. 174.
,Unam sanctam", Paris, 1939; etc., etc. 14 Idem, ibidem, pp. 176, 177.
11 D.T.C., Art. cit., p. 351. 15 Dupa I. Olariu, Op. cit., p. 40.
12 Macarie, Op. cit., I, p. 72. 16 A. Palmieri, Op. cit., p. 181.

28 29
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Introducere generala Introducere generala

Expunerea diferentelor intre Biserica Orientala ~i cea Occidentala, scrisa in 1813 in 1874); Leon Karsavin 24 (1882); Patriarhul Serghie 25 (1867-1944); Protoiereul Sergiu
Bulgakov26 (1871-1944), in sfiir~it Vladimir Lossky
27
n-a putut fi tiparita din pricina cenzurii tariste, in Rusia, ci in Anglia, in 1830; iar in . .

ruse~te, de abia in 1870. In ea Filaret combatea mai ales juridismul romano-catolic in ce Toti ace~ti teologi, la care adaugam ~i mari literati (ca Dos~mevsk1, Tolstm~ .Roza~ov,
prive~te Rascumpararea. Dar inrfmrirea lui a fost extraordinara prin Catehismul sau, (tiparit C. Leontiev ~.a.), au framantat probleme ale existentei. ?men~~tl, dar:d~-le solutn cre~tme:
in peste 100 de editii in 100 de ani ~i tradus in nemte~te, grece~te, frantuze~te, polona, sau discutand aceste solutii, spre a face sa reiasa ma1 m reh~f subhm1t~tea lor-, ce~ mat
georgiana, araba, tatara etc.), ~i mai ales prin predicile ~i prin personalitatea sa adanc multi dintre ei slujindu-se de categoriile filozofice, .dar mat ~u deose?tre de e~p~n~nt.~
religioasa. duhovniceasca a marilor traitori tainici ai adevarunlor cre~tme, mam mae~tn at vietn
Mireanul Alexei Homiacov, pe care unii il socotesc drept ,Parintele eclesiologiei duhovnicesti. De aceea mersullor se men tine pe culmile ametitoare ale celor mai inalte
ruse~ti" ~i care a influentat eclesiologia cre~tina a veacurilor XIX ~i XX prin scrierile lui: speculatii ~au se coboa~a pana in abisuril~ nebanuite ale acestei ,fiintani de nelini~te",
,Biserica una" 17 ~i ,L'Eglise latine et le Protestantisme du point de vue de l'Eglise de cum a numit N:guy pe om. , , . , .
l'Orient" 18 , a provocat o adevarata revolutie in intelesul dogmei Bisericii la toate La aceste nume trebuie sa adaugam pe ale catorva, care s au tlustrat m domemul
confesiunile cre~tine 19 , prin ideea centrala ca ,Biserica e unitatea in iubire ~i libertate ... ". Simbolicii 28 in fruntea lor stau Adam Zemicaviu, cu tratatul sau despre purceder~a
Duhului Sfiint Inochentie al Novgorodului (in ruse~te) 29 , Ivantsov Platon , Nicolab"
30
Cre~tin cu preocupari multilaterale, vrand sa cuprinda toate manifestarile vietii omene~ti
' 34 M 1 . 3s
in trairea sa (~ef al mi~carii slavofile etc.), Homiacov a datorat mult mai mult formatia sa Bielaev3 l, Alexandru Lebedev32 , Corzavin3 3, A. A. Golubtov , A. Petrovic! a tev40 ,
39
Vladimir KerenskP 6 , N. Uspenski 37 , L. Epifanovtci
38 ' '1 e B o1o t ov , AI Gusev ,
' , 'vast
Sfintilor Parinti ~i trairii personale, decat idealismul lui Scheling, Victor Cousin etc.,
1
cum afirma unii romano-catolici 20 . Terentiev4 etc.
Cel mai stralucit ucenic al sau e Vladimir Soloviev ( t 1900), care s'a ilustrat in
istoria gandirii religioase prin problemele inalte tratate, dar care a combatut ideea 24 Catolicismul, 1918; Despre rau ~i bine, 1922; Filozofla lstoriei, 1923; Metaflzica Cre~tinismului etc.
magistrului sau de libertate in iubire, ca apanaj al Bisericii Ortodoxe, pentru aceea de (toate in ruse~te).
autoritate, devenind un propagandist al papismului printre ... romano-catolici (deoarece 25 Patriarhul Serghie, aparatorul dreptei credinte, a publicat, printre altele, ,Qu' est ce qu' on n~us separ~.des
anciens catholiques?" (Revue internationale de Theoiogie, Berna, 1904,_pp. 159-2~3); ~r~ ~nstos loctutor
cenzura tarista nu i-a ingaduit nici lui propagarea ideilor in Rusia), mai ales prin pamfletul in Biserica?, (trad. rom., Sibiu, 1945) ~i mai ales ,Invii\iitura ortodoxa despre mantmre (m ruse~te!-
sau impotriva Bisericii Ortodoxe, ,La Russie et l'Eglise universelle". 26 Din multimea studiilor Protoiereului S. Bulgakov, amintim cateva dintre cele mai lnsemnate, me~twna?d
Sub influenta mi~carii religioase create, o seama de mireni ~i de clerici ilu~tri, ca a rezolvat, pe culmile speculatiilor teologice- ~i mai intotdeauna in sens just. ortodox -, eel~ ma1 subt1le
mistuiti de focul acelei ayan11 cre~tine, au adus in centrul preocuparilor intelectuale ~i probleme ale Dogmaticii cre~tine, fiind eel mai mare ~i. in acela~i timp, cel.mai d1scu:at dogn:atJst ortodox ?1
sociale de azi ideile cre~tine i'n haina teologica, mistica, filozofica, sociala. Ele au atras epocii noastre: Religia Omului-Dumnezeu Ia L. Fenenbach ( 1905); Lumma cea nemserata, contemplatie
~i speculatie (19171 Cercetari asupra fllozoflei numelui, schite de fllozofle treimica ... , Schite de
atentia teologilor apuseni ~i formeaza obiectul de capetenie al preocuparilo~ cercurilor
invatatura Bisericil;' 1. Petru ~i loan, cei doi apostoli m~i ~atrani. 2.~ D?gma ~ati.ca.na ~i-pr~b!ema
unioniste ale Bisericii romano-catolice, care accentueaza duhul lor deosebit nu numai de reunirii Bisericilor. 3. Problema Mariologiei: Dogma catohca despre nemtmata zam1shre 111 mvatatura
al teologiei eterodoxe, ci chiar ~ide acela al celei grece~ti. lata citiva dintre exponentii ei ortodoxa (rugul eel nestins); 4. Despre ,fllozofla moa~telor"; Dogma euharistica (trad. in romane~te),
cei mai ale~i: NicolaeArseniev 21 , Pavel Florenski22 (nascut in 1881); N. Berdiaev23 (nascut toate in ruse~te. L'Orthodoxie (Paris, 1932, trad. in romiine~t~); ,Mielu~ lui J?u.mnezeu" ~trad. in f:antuze~te,
Paris, 1946); ,Paradetul" (trad. in frantuze~te, Paris, !946); Pnetenul m1relm ~~ Scara lm Jacob, (m ruse~te).
27 Lossky ne-a dat eel mai bine pus Ia punct tratat de Teologie Dogmatica, sub titlul Essai sur Ia Theologie
Mystique de l'Eglise d'Orient. Paris, 1944 ~i alte studii interesante. . .
17 Publicata In culegerea amintita ,bstliches Christentum", cit. supra, vol. II, pp. 1-27; text rusesc, in 28 Vezi Pr. Prof. I. Mihalcescu. La Theologie Symbolique du point de vue orthodoxe, (Pans, Bucure~t1,
,Socienniia Alexia Stepanovicia Homiacova" (Petrograd, f.d.), pp. 32-50. 1932) pp. 297-298.
18 Publicata dupa moartea autorului Ia Lausanne, In 1872. 29 Theologia Polemica, 4 vol., Cazan, 1853, in ruse~te.
19 Vezi Prof. N. Chitescu. Taina Bisericii in gandirea lui Alexei Homiacov, (1804-1860), in revista 30 Despre Romano-catolicism 1~i despre raporturile lui cu Biserica Ortodoxa. Moscova, 1869, In ruse~te;
,Biserica Ortodoxa Romana", anul LXVI, 1948, nr. 5-8, mai-august. Despre confesiunile apusene, ed. a IV -a, Moscova, 1906, in ruse~te.
20 Vezi de pilda Gordillo, Art. cit., Russie, Les Academies ecclesiastiques, in D. T. C., vol. XIV, I, col. 31 Principiul pelagian in catolicismul roman, Cazan, 1871.
361. 32 1. Despre neintinata zamislire a Sflntei Fecioare Maria, Var~ovia, 1881, in ruse~te; 2. Despre cultul
21 Nicolae Arseniev a publicat, printre altele, Ostkirche und Mystik (Miinchen, 1943); Die Kirche des latin al inimii lui Iisus, St. Petersburg, 1866, in ruse~te etc.
Morgenlandes- Weltanschauung und Fromigkeitsleben, col. ,Goschen", nr. 918, Berlin, Leipzig, 1926). 33 invatatura despre justiflcare dupa cartile simbolice luterane, comparata cu invatatura ortodoxa,
22 Stalpul ~i temelia adevarului, scrisori asupra Bisericii; o parte din Filozofla discontinuitatii, in ruse~te; (Moscova, 1887), in ruse~te.
Stramo~ii Filozoflei. 34 Despre protestantism, comparat cu Ortodoxia, Riga, 1889, in ruse~te.
23 Der Sinn der Geschichte; ,L'esprit de Dostoievski", trad. din ruse~te deL. Julien Cain, Paris, 1932; 35 Dogmatische Erorterung zur Einfiihrung in das Verstandniss der orthodox-katolischen Auffassung
Cinque meditations sur l'existence, Paris, 1936; Esprit et liberte, Paris, 1936; De Ia destination de in ihrem Verhattniss zur romischen u. protestantischen, Berlin, 1893, trad. dupa ruseste. . .
I'homme, essai d'ethique paradoxale, Paris, 1934; Essai de Meta physique eschatologiques, Paris, 1945 36 Vechi-catolicismul istoria lui si evolutia lui Jauntrica mai ales, privitor Ia expunerea credmtei,
etc. Toate discuta Ia un nivel filozofic inalt, din punct de vedere cre~tin, problemele ridicate de Dogmatica, Cazan, 1894, In rusest;; Chestiune~ vechi-catolicilor, raspuns lui A. Kireev, St. Petersburg, 1904, Ce a
Filozofie ~i de Filozofia Religiei. despartit ~i desparte pana a cum Bisericile ortodoxa-orientala ~i vechi-catolica, Harcov, 191 0.

31
30 j_
~~~-----------~ ----
-
<t
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

E de observat di in afara de lucrarile lui Bolotov, Ia care adaugam punctele de


Introducere generala
u
.tu
! Lodu<<<'<<n k>ri Ts>DogmHeo"'mboHce

tradusa $i in romane$te, sistematizeaza problemele imprejurul ideii de Biserica $i le imparte


M-
vedere originate ale operelor amintite mai sus ale lui Homiacov $i ganditorilor 'l- ;in doua mari parti (I -a des pre premizele mantuirii in Hristos, a II -a des pre mantuirea in
'ai
contemporani, aceste ultime lucrari citate reprezinta punctul de vedere perfect ortodox, 0 _ ;Hristos, cu trei sectiuni: Hristologia, inSU$irea mantuirii $i desavar$irea mantuirii). Alaturi
~ ~ 1: 'de el, <;:. Diovuniotis a dat cateva monografii pretioase 51

l
sustinut de o eruditie remarcabila; ele inseamna totdeauna un progres fata de stadiul
unora dintre problemele centrale cre$tine, disputate in evul mediu eel putin din punctul ' .~ In grece$te au aparut, $i cateva tratate de Simbolica: allui Diomed Chiriacos52 , al
de vedere al formei. ~ ). lui Hristu Andrutsos 53 , amintit, allui H. Mesolora54 , N. Ambroze 55 etc., precum $i cateva
Asupra aspectului innoit de cei trei corifei citati, vom avea prilejul sa mai revenim. "' CQ i
batehisme. Amintim pe allui Constantin Economos 56, pe allui Nectarie Kefala $i pe allui
b) Manualele de TeoIogie Dogmatica~i Simbolica scrise in grece$te vin imediat _ _ "_J)iomed Chiriacos.
dupa cele ruse$ti ca numar. Ele sunt in general cu totul deosebite de cele ruse$ti, din Simbolica lui Mesolora aduce mult material doumentar. Dar a lui Andrutsos e
pricina tendintei conservatoare, care predomina in Teologia greaca pana in epoca noastra42 incomparabil superioara celorlalte, prin adancimea expunerii sistematice a doctrinei celor
Aceasta Teologie are meritul de a fi obar$ia intregii Teologii Ortodoxe, de a fi fost buna trei confesiuni asupra principalelor lor invataturi.
calauza $i, oarecum, o frana pentru tendintele liberale reprezentate de alte Teologii. c) Principalele lucrari dogmatice romane~ti - daca facem abstractie de
Aceasta tendinta este afirmata exclusiv, mai ales in vechile opere dogmatice, care dogmati$tii inca in viata- se datoresc lui Melchisedec al Romanului 57, Mitropolitului
dau aproape numai rezumate ale dogmelor $i o in$irare necontenita de citatii biblice sau Silvestro Andrievici al Bucovinei 58 , lui Alexin Comoro$an 59 , lui Iosif0lariu60 $i mai ales
patristice. A$a sunt: Dogmatica lui Nicolae Cursula (1653)43 , a lui Vincentiu Damodas 4 4, Mitropolitului Irineu Mihillcescu, care s'a deosebit prin multimea studiilor dogmatice ~i
a lui Antonie Moscopulos (1713-1788) 4 5, a lui Eugeniu Bulgarul (1716-1806) 46 $i a lui simbolice, prin claritatea $i sistematizarea lor, in care exceleaza61 , la care se cade sa
Atanasie din Paros (1813) 47 adaugam ca a publicat studii aproape in toate disciplinele teologice.
In a douajumatate a veacului trecut, influentand insa $i veacul nostru au scris: N. d) Teologia vecinilor ortodoc~i de Ia Miazazi e tot atat de redusa, ca si a noastra
Damalas48 , Zicu Rosis 49 Dintre aceste manuale, un caracter mai deosebit il are acela al (din pricina acelora$i vicisitudini ale Istoriei, fiind sub robia turceasca pan ala 1878).
lui Zicu Rosis, care i$i propune sa dezvolte invatatura sa in a$a fel incat explicatia $i Autorii principali bulgari sunt 62 : Raini Popovici 63 , Stefanovici 64, P. Cerniaev65 ,
demonstratia sa sa scoata in relief armonia deplina intre un principiu central conducator Stefan Butevnicov66 , Cr. Pavlov 67 , Antim Chivacev68 , Diulgherov69 , si St. Tancov 70
in orice dogma $i in Dogmatica. El s'a oprit insa la demonstrarea notiunii de dogma,
creatie $i providenta, scotand in relief ideea palamita a energiei dumnezeie$ti. Cel mai
mare dogmatist grec al epocii modeme e fara indoiala HristuAndrutsos. Dogmatica sa50 , 51 'Avnrcarcmx, Atena, IR98; idem, 8eoA.oytK<XtOta1:p$at, Atena, 1898; Ta Moo'ti]pta, Atena, 1912 etc.
52 Luf!fX>A.tKT] e~ arcO<pe~ 6pe0061;ou, Atena, 1901.
53 Luf!fX>A.tKT], Atena, 1907, (trad. cit., de Prof~stin Moisescu).
37 Teologia Polemica, ed. a II-a, St. Petersburg, 1894, (in ruse~te). 54 I. E. Mesoloras, Luf!fX>A.tKT] 1:i'j~ 'OpeoOOI;ou 'Ava1:oA.iKi'j~ 'EKKA.TJal~; Ta cruf!fX>A.tKa ~t~A.ia, Atena, 2
38 Prelegeri de teologie polemica, Novocercasc, 1897 (in ruse$te). vol., 1901, 1904.
39 Vasile Bolotov, Thesen tiber Filioque von einem russischen Theologen, (,Revue internationale de 55 'H op868o/;~ 'EKKA.ycria EV crxecret rcp(x; 1:~ &.A.A.~ XPtn<XvtK~ 'EKKA.Tj~ fl;e1:aSOf!EVTJ, Atena, 1908.
Theologie", 1898), pp. 664-712. 56 C. Economos, K<X1:TJXTJcrt~ 1)6p868oS~ 8t8acrKaA.ia, Atena, 1814.
40 Raspuns profesorului vechi-catolic Michaud, despre chestiunea lui Filioque ~i transsubstantiere, 57 Prot. Melchisedec, Teologia Dogmatica a Bisericii Ortodoxe, Cat. etc., Roman, 1855.
Harcov, 1899. Raspunsul vechi-catolic Ia tezele noastre despre Filioque ~i transsubstantiere. Disertatie 58 Samuil Andrievici, lnvatatura ortodoxa din religiunea cr~tineasca, Viena, 1862.
polemica apologetica, Cazan, 1903. Ultimul nostru cuvant despre vechi-catolicism ~i despre apologetii 59 Prelegeri Academice din Dogmatica Ortodoxa, partea speciala revazuta ~i redactata de Prof. E. Voiutchi,
lui ru~i, Cazan, 1904, in ruse~te. Cernauti. 1899.
41 Doctrina sistematica a credintei luterane dupa cartile simbolice luterane, Cazan, 1910, in ruse~te. 60 Manual de Teologie Dogmatica ortodoxa, Caransebe~. 1907; acest manual de peste 800 de pagini mari
42 Bibliografie sumara: La grande Bibliographie helenique du XVII-e siecle, mai ales vol. V, Paris, a fost redus Ia o treime in ed. a II-a din 1917.
1903; A. Palmieri, Op. cit., I, pp. 144-151; Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene, 61 Dintre operele sale ciram: 8Tjcraupo~ 1:i'j~ 'Op8ooo~ia~ - Die Bekenntnisse und die wichtigsten
cit., pp. 32-33; M. Jugie, Op. cit., vol. I, pp. 526-546; Pr. I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique, Paris- Glaubenszeugnisse der griechisch-orientalischen Kirche, Lipsca, 1904. La Theologie Symbolique du point
Bucure$ti, 1932 etc. Hr. Andrutsos, Simbolica, trad. de Prof. I. Moisescu, 1955. de vue orthodoxe... Paris, Bucure$ti, 1932, trad. dupa romane~te cu textul revazut ~i adaugit din 1902.
43 N. Cursulas, L(\Jvcxpt~ Til~ ip&; ewA.oyia~ <ptA.OTCOV118etOU. etr; OxpA.et<XV 1:00V bpeo061;rov <ptA.Of!<Xe&v, Manual de Teologie Dogmatica, ed. I, 1916, Dogma soteriologica, Bucure~ti, 1926; Catehetismul
edit. de Sergiu Raftaris, vol. I, II, Zacint, 1862. cre~tinului ortodox, Bucure~ti, 1930 etc., etc.
44 Vincentiu Damodas, 8Eia K<Xl itp<X Ot&xcnmA.ia, ft1:0t ~~~ OOYf!<X1:tKTJ ewA.oyia, p. 1730. 62 Vezi M. Jugie, Op. cit., I, pp. 632-635.
45 Antonie Moscopulos, ~Em1:0f!T] Til~ L'lOYf!<X1:tKft~ K<Xl ~E8tKft~ eeoA.oyia~, publicata de G. Solomos 63 Doctrina cre~tina ~i Morala, Pesta, 1837.
(Chefalonia, 1851). 64 Catehismul cre~tin ortodox, Filipopoli, 1872.
46 8eoA.oytK6v, publicat de Arhim. Agatanghel Lontopulos, Venetia, 1872. 65 Compendiu de invatatura a credintei, Tarnava, 1907.
47 Atanasie din Paros, 'Em1:of!T] ehe cruA.A.oyi] 1:&v 8Eirov Tft~ rcio1:e~ t..oyf!awv f!e1:a rcacr11~ emf!eA.eta~; 66 Teologia ortodoxa dogmatico-polemica, Sofia, 1909.
edit. de Macarie Notara (Leipzig, 1806). 67 Temeliile Ortodoxiei, 1910.
48 N. Damalas, Tiept apx&v, (Leipzig, 1865), p. 319. 68 Adevarurile Bisericii orientale, Sofia, 1917.
49 Zicos Rosis, L(\lcr1:11f!<X t..oyf!<X1:tKft~ Til~ ~OpeoOOI;ou Ka8oA.tKft~ ~EKKA.TJci~, Atena, 1903. 69 Manual de Dogmatica.
50 Hr. Andrutsos, t..oyf!anKT] 1:ft11 'Opeo&X;ou 'Ava1:oA.iKi'j~ 'EKKA.TJci~, Atena, 1907. 70 Das Orthodoxe Christentum des Ostens, Berlin, 1928.

32 33
Istoria Teologiei Dogmatice ~I Simbolice Introducere generala Introducere generala Istoria Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice

Indeosebi eel din urma autor, specialist in Dreptul canonic, a rem~it sa dea una dintre Nu intra in preocuparile noastre istoricul aces tor scoli; dar pentru explicarea Istoriei
sintezele cele mai atragatoare ale invataturii Bisericii noastre, pe temeiul unora dintre Teologiei Dogmatice ni se par necesare cateva cuvinte despre vatra si izvorul acestor
principalele scrieri rusesti, manifestand o tendinta de adancire teologica. lumini intelectuale.
Din Teologia Dogmatica sarbeasca mentionam aici opera dogmatica a Primele scoli, cunoscute indeosebi, sunt vestitele scoli din Alexandria si din
Arhimandritului Firmilian 71 , :;;i a prof. C. Teodorovici 72 cum :;;i mai multe traduceri din Antiohia; ele sunt datorate zelului unor initiative particular~, nu oficiale: Un Pant~n, un
lucrarile ruse:;;ti. La acestea se cuvine sa adaugam lucrarile preotului romano-catolic Rene Clement al Alexandriei, un Origen, au fost didascali mireni (potrivit traditiei apostolice
Guettee (botezat ortodox cu numele de Vladimir), din oraselul Blois (Franta), care, 5
de altfel.7 Ele au slujit Biserica mai presus de orice lauda; dar n'au fost :;;coli de formare
convertindu-se Ia Ortodoxie, a lucrat Ia raspandirea adevarului cre:;;tin mtodox cu o a clerului. (Se pare ca ,:;;coala" dinAntiohia n 'a fost o ,:;;coala" organizata, cu continuitate,
competenta egalata numai de zelul sau apostolic 73 ci numai un curent si cu anumiti profesori izolati, uniti prin unitatea de directie stiintifica
5. Scolile teologice in Biserica Ortodoxa. Cum a fost cu putinta o asemenea a doctrinei profesate, In care se demonstra sublimitatea invataturii cre:;;tine, in scop apolo-
opera uriasa intr'o Biserica stramtorata, prigonita, pe alocuri distrusa cu sabia si apoi getic si propagandistic, in paralel si pentru subminarea vestitelor Academii pagane 76
ramasa,- in mare parte-, aproape cinci veacuri sub dominatie pagana? La cursurile unor astfel de scoli, care-si propuneau numai promovarea cugetarii
Aceasta a fost cu putinta multumita credintei ei puternice; precum bradul infrunta teologice, se lntelege ca participau si viitorii clerici; dar scoli speciale pentru formarea
vijeliile pe crestele muntilor asa a infruntat ea vitregiile vremurilor. Iar aceasta credinta lor se pare a fi pomenite mai intai in Biserica siriano-persana, atilt de infloritoare in
in unicitatea adevarului absolut al Bisericii cre:;;tine Ortodoxe, s'a cultivat si a imbracat primele veacuri ( episcopale sau manastiresti, ca ace lea din Nisibi, Seleucia, Ktesifon,
haina aleasa, a Teologiei, in :;;colile din Biserica noastra. Arbela si Dorchena), alaturi de vestita ,Academic persana" din Edesa n.
Nu exista o singura opera dogmatica independenta de scolile teologice, de Ia primele Principalele scoli ale antichitatii crestine sunt vestitele scoli catehetice din Alex-
lor inceputuri pana azi. Inchiderea acestora a insemnat stagnarea Teologiei; redeschiderea andria si din Antiohia.
lor a insemnat un nou avant pentru Teo Iogie. Si este firesc sa se fi lntamplat asa. Scolile Alexandria era unul dintre marire centre stiintifice si filozofice din vechime, avand
teologice sunt creierul Bisericii, sunt modestele ei laboratoare, unde se dezbate, se ~i cea mai mare biblioteca a lumii vechi. Acolo au incercat iudeii din diaspora sa
decanteaza, se distileaza, oarecum, adevarul, prinzandu-1 in formulele, care apoi se pun mterpreteze Vechiul Testament cu ajutorul filozofiei neoplatonice, acolo a fost leaganul
in circulatie, etichetandu-le ca bune, dupa cum se categoriseste eroarea ca primejdioasa gnosticismului.
pentru viata duhovniceasca a cre:;;tinului. De aceea, nu e de mirare ca si crestinismul primar a implantat Crucea in chiar
Ele au pregatit solutia problemelor, lnvestite apoi cu autoritatea sinodala. centrul gandirii pagane, rascrucea tuturor marilor curente de cugetare ale lumii vechi.
In vremurile moderne, :;;colile de Teologie, intemeiate mai intai in Rusia si apoi Scoala catehetica din Alexandria a fost cea mai renumita scoala a antichitatii
mai tarziu in alte tari ortodoxe, au fot centrul culturii :;;i dezvoltarii :;;tiin\ei teologice. ,De crestine. Pentru a atrage pe pagani, conducatorii ei au talcuit invataturile lor cu categoriile
obicei, autoritatile bisericesti supuneau colegiilor profesorilor teologi studierea chestiunilor filozofiei Ia moda atunci, cea platonica; iar inaltele lor speculatii au folosit metoda
teologice :;;i biserice:;;ti In general. Aceasta se mai face si azi", scrie un mare savant si in alegorica. Cei mai de seama reprezentanti ai ei Ia inceput au fost: Panten, Clement
acelasi timp capetenie a unei Biserici Ortodoxe 74 ~lexand~inul, Origen, mireni, precum si ucenicii lui Origen: Dionisie, episcopullocului
Ele au facut adevarurile traite comprehensibile constiintei crestine si sufletele $1 Sf. Gngore Taumaturgul, al Neo-Cczarcei din Pont etc.
crestine constiente de superioritatea absoluta a acestor adevaruri descoperite. Ele le-au Scoala antiohiana, dimpotriva, da o interpretare logica, strict literala si istorico-
facut iubite, racandu-le cunoscute in toata splendoarea lor. Membri ai ierarhiei bisericesti gr~maticala Scripturii, ferindu-se de orice filozofie. Cei mai de seama reprezentanti ai ei,
superioare, ca si simplii mireni, s 'au nevoit impreuna In aceste scoli, timp de aproape Ia mcep~t, au fost Teofil, ep!s~opul Atiohiei. preotii Dorotei si Lucian, morti Ia inceputul
doua milenii, pentru descoperirca frumusetilor dumnezeiesti ale adevarului revelat. veacul~1 a! IV-lea ca martm $1 care sunt socotiti intemeietorii ei.
In afara de scolile amintite, mai avem o scoala ,africana, una ,asiatica" etc .... Ele
~rat~ ar.~oarea cre:;;tinismului primar pentru raspandirea luminii crestine. In primele veacuri,
mshtutule acestea crestine slujeau deci numai Ia dezvoltarea stiintei crestinilor deja formati
71 Teologia Dogmatica, Carlovit, 1900.
72 Dogmatica Bisericii Ortodoxe, Belgrad, 1923; cf. M. Jugie, Op. cit., I, pp. 635-637.
73 Vezi regretullui Palmieri, Op. cit., p. 183. Operele sale principale, foarte pretuite in Ortodoxie, traduse
in romane~te de fostul Mitropolit primat Iosif, sub numele de Vladimir Guettce: Exposotiom de Ia doctrine !
75 Fapte 8, 4; l 18-21; potrivit principiului diviziunii muncii (vezi 1 Co 14, 1 sq); cf. 1 Co 12,4 sq; 28 sq;
de l'Eglise catholique orthodoxe .... Paris, 1868; ,La papautc schismatique ou Rome dans ses rapports aves Rm 12, 6 sq; Ef 4, 11 sq.
I'Eglise orientale", (Paris, 1865); La papaute heretique; Expose de heresies erreurs et inovations de 76 Vezi Dr. Robert Nelz, Die theologischen Schulen der morgenllindischen Kirchen wlihrend der
l'Eglise catholique au XIX-e siecle ... , Paris, 1834. sieben ersten christlichen Jahrhunderte in ihren Bedeutung fiir die Ausbildung der' Klerus Bonn
7 4 Vezi referatul Mitropolitu1ui Greciei, Prof. Hrisostom Papadopulos, Despre ~colile teologice, din Proces- 1916,pp.37,55. , '
a
Verbaux du premier congres de Theologie Orthodoxe Athenes; Atena, 1939, p. 89 sq. 77 Idem, ibidem, p. 76, 81-83.

35
Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice lntroducere generala Introducere generala Istoria Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

corespunzand astfel universiUitilor de azi. Lor se datoreste in mare parte formarea astrilor lnainte de primul razboi mondial, Biserica Ortodoxa din Bulgaria avea o Facultate
care lumineaza cerul stiintei teologice a epocii patristice. de Teologie si un Seminar la Sofia, cea sarba o Facultate de Teologie la Belgrad si mai
Dupa decaderea scolii antiohiene, dupa inchiderea celebrei scoli din Edesa- sub multe Seminarii etc.
motiv de cadere in nestorianism -in 489, cum si dupa inchiderea vestitei scoli pagane Romano-catolicii au adus invinuire unora dintre scolile teologice ortodoxe de a fi
din Atena (un fel de universitate la care predasera vestiti sofisti, gramatici, filozofi, filologi, fost mediul de propagare a unor idei ,in marginea" Ortodoxiei.
ordonata de Justinianf 8 1n 529, unchiul imparatului Mihail al III-lea, Barda, organizeaza Astfel se spune, de pilda, despre scoala din Kiev, dinainte de Teofan Procopovici,
o scoala superioara la Constantinopol. ca a fost supusa inrauririi romano-catolice si ca Teofan Procopovici a avut tendinte
Biserica lsi va forma, mai departe, slujitorii ei in chip modest pe langa vechi slujitori, protestante.
sau prin scoli manastiresti, mai ales; iar la inaltele focare de cultura se va impartasi de Libertatea de gandire In Teologia ortodoxa e mult mai mare decat in cea romano-
lumina toata lumea, dupa posibilitati, si deci si oamenii Bisericii. Aceasta explica faptul catolica. Ortodoxia admite un progres al dogmelor, in sensul unei aprofundari a lor, potrivit
ca si mai tarziu a aparut o intreaga pleiada de teologi mari, care fac mandria Ortodoxiei vremii respective.
in evul mediu. Astfel, se stie ca in evul mediu Sau format doua tabere de teologi ortodoqi dintre
Odata cu intrarea arabilor si a turcilor in arena istoriei Asiei Mici, orizontul care una prefera, pentru explicarea dogmelor, filozofia platonica, iar cealalta pe cea
Bisericii noastre se intuneca. Nimic n'a putut opri catastrofa finala. Aristotelica81
Dupa cucerirea tarilor ortodoxe si mai ales dupa caderea Constantinopolului, In veacurile urmatoare, au fost curente de apropiere de una au de alta dintre cele
refugiatii din tarile ocupate, grecii in speta au adus cu ei luminile care au ingaduit doua confesiuni apusene, carora, e drept, le-a cazut victima Chiril Lucaris, (dar nu Mitro fan
deschiderea unei ere noi a umanismului -in A pus; iar in Rasarit au usurat deschiderea Critopulos, Meletie Piga sau Dositei). Iar in vremea noastra, unii teologi rusi au propus o
scolilor teologice, incepand cu cele din pravoslavnica Rusie. schimbare de atitudine fata de eterodocsi in privinta lui ,Filioque", sau au difuzat invataturi
Astfel, in 1559 se deschide la Kiev scoala ,Fratiei Epifaniei", care va fi organizata noi, cu privire la Sofiologie, (Sergiu Bulgakov, de pilda).
pe temelii noi de Mitropolitul Petru Movila (1631). Dupa unirea cu Kievul, marea Rusie Din acest punct de vedere avem de spus urmatoarele: In scoli se pot emite anumite
deschide seminarii bisericesti in mai toate marile orase, cu cursuri de teologie mai pareri personate si aceasta e o conditie a progresului dogmatic, din pricina dicutiilor la
dezvoltate, in principalele dintre ele, ca de pilda cele din Cazan, Novgorod, Marcov si in care dau nastere, dar numai in invataturi in care autoritatea suprema nu si-a spus cuvantul
lavra Alexandru Nevski 79 Ea a avut patru mari Academii Teologice in orasele Kiev, si cu clauza ca orice parere individuala sa cedeze locul invataturii formulate de autoritatea
Moscova, St. Petersburg si Cazan si nenumarate seminarii, cu peste un milion de elevi, Bisericii. Pana la pronuntarea Bisericii, libertatea Bisericii Ortodoxe admite si teologumena
inaintea primului razboi mondial 80 si pareri personale ( despre care vom vorbi). Ele formeaza un spatiu destul de larg, !neat
In tara noastra n'au existat scoli teologice speciale pana in veacul trecut, cand teologii ortodoqi pot sa dea impresia uneori case apropie de puncte de vedere eterodoxe,
scoala de la Trei Ierarhi se trans forma in Seminarul din Iasi ( 1804). Dupa ce Regulamentul desi raman credinciosi, de regula, invataturii traditionale.
Organic dispune (1853) infiintarea Seminariilor pe langa Mitropolii si Episcopii, se
intemeiaza Seminariile din Bucuresti, Buzau si Arges ( 1836), eel din Ramnic ( 183 7), eel
din Husi ( 1852), eel din Roman ( 1858), eel din Ismail ( 1865), mutat in 1888 la Galati. In
1872, se adauga trei clase la cele patru dinainte si se infiinteaza Seminarul ,Nifon". Tot
in veacul trecut au luat nastere Academiile Teologice in Ardeal. In 1882, se intemeiaza
Facultatea de Teologie pe langa Universitatea din Bucuresti.
Astazi, invatamantul teologic ortodox din Romania dispune de doua Institute
Teologice de grad Universitar (la Bucuresti si la Sibiu), cu doua centre de indrumare
misionara si sociala a preotilor ortodocsi (Bucuresti si Sibiu), cu scoli de cantareti si
seminarii eparhiale.
Grecii au avut inca din 1837 o Facultate de Teologie, iar in Patriarhatul de la
Constantinopol a luat fiinta in 1844 o scoala teologica la Halchi. Scolile celorlalte
Patriarhate sunt si mai noi.

78 A. A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, trad. din ruse$te de A. Bourguina, cu o prefata de Ch.
Diehl, Paris, 1932, pp. 125-128, 198.
79 Russie, Les Academies ecclesiastiques, art. in D.T.C., vol. XIV, I, col. 334-75, de Gordillo. 81 Vezi Aussere Einfltissen tiber.. , de Hrisostom Papadopulos, citat supra; extras din Anuarul ~tiintific
80 Idem, ibidem, col. 335. al Facultatii de Teologie de Ia Universitatea din Atena, 1936-1937, p. 2.

36 37
Teologia Dogmatica ~I Simbolica in romano-catolicism Introducere generala Introducere generala Teologia Dogmatica ~~ Simbolica in romano-catolicism

2. Dupa acel ,saeculum obscurum" (al X-lea) $i ca urmare a cruciadelor $i a a$a


numitei ,Rena$teri carolingiene", in care Teologia incununa toate $tiintele timpului, metoda
de predare a Teologiei se schimba cu totul. Din practic, pentru implinirea nevoilor Bisericii,
TEOLOGIA DOGMATICA f?I SIMBOLICA IN invatarpantul deveni $tiintific $i sistematic. Aceasta mi$care $tiintifica si sistematica, pe
ROMANO-CATOLICISM. care o lua invatamintul in evul mediu, s'a numit ,Scolastica", dupa ,$colile" (scholae)
pe care le-au format ,$efii scolilor" $i uceniciii lor, (scholastici). lata caracteristicile ei:
1. ,Philosophia, ancilla Theologiae", a$ a caracterizau scolasticii raportul dintre Filozofie
l. Introducere: Specificul Teologiei Dogmatice romano- \ $i Teologie. Realitatea este ca Teologia devenise mai mult un pretext pentru dialectica
catolice. 2. Scolastica ~i notele ei caracteristice. 3. Inceputul Aristotelica $i pentru plasarea categoriilor filozofice. Deci, prima caracteristica este
Scolasticii. 4. Epoca de inflorire a Scolasticii. 5. Decaderea aplicarea Filozofiei Ia Teologie. 2. A doua caracteristica e metoda logica, constand in 3
Scolasticii: a) Nominalismul; b) Misticismul german. 6. etape: ridicarea de obiectii (, videtur quod non"), opunerea unor argumente aces tor obiectii
(,sed contra") si rezolvarea problemei in sensu! propus prin definitia finala (,responsum").
Prereformatorii. 7. Contra-reforma. 8. Neo-Scolastica. 9. 3. A treia caracteristica este intaietatea creditei: ,fides praecedit intellectum" 3
Veacul enciclopedi~tilor. 10. Veacurile XIX ~i XX. Punctul de plecare al disputelor $COlatice 1-a constituit un text din Isagoga lui
Porfir, o introducere Ia categoriile lui Aristotel, in care se puneau anumite intrebari, care
ocotim ca este cazul sa inglobam in Teologia Dogmatica romano-catolica, toate lsi vor cauta dezlegarea in nesfiir$itele dispute de-a lungul intregului ev mediu, privind
scrierile apusene care apar indata dupa epoca patristica. Si aceasta pentru motivul existenta si raportul intre lucruri $i speciile sau notiunile lor generale. Dupa reali$ti,
ca, odata cu veacul al IX-lea, incep sa se defineasca deosebirile de invatatura intre notiunile generale sunt esentialul si au o existenta reala inaintea existentei lucrurilor
Biserica rasariteana si cea apuseana. (,universalia ante rem" Plato). Dupa nominali$ti, numai individualul are existenta real a,
0 privire de ansamblu asupra Teologiei Dogmatice apusene ne arata ca ea a evoluat pe cand genurile si speciile, sau notiunile generale, sunt simple abstractii ale mintii
potrivit unei cerinte launtrice a Bisericii romano-catolice $i anume: a) Ca Biserica (,universalia post rem"). lar dupa Realismul moderat, generalul e real numai in particu-
autoritara, ea si-a format in dogme principalele puncte de credinta in cele 19 sinoade lar (,universalia in re" Aristotel). 0 multime de nuante ale acestor directii s'au produs
socotite- impreuna cu cele 7 ale intregii Biserici drept ecumenice 1, a impus categoriile in timpul disputelor. Iar aplicarea lor Ia dogmele crestine a dus Ia erezii mari. Astfel
filozofiei Aristotelice drept haina cea mai potrivita cugetarii cre$tine $i a dat ca normativ Roscelin ( 1092), aplicand nominalismulla dogma Sfintei Tremi, a cazut in trite ism, osandit
pentru orice incercare de sistematizare opera lui Toma de Aquino din evul mediu, ev fiind de sinodul de la Soisson ( 1092); Gilbert de Ia Porree ( 1150) a ajuns la tetrateism
care, ipso facto, devine varsta de aura lstoriei Dogmaticei, superioara celei patristice ... aplicand realismul absolut la persoane $i la substanta dumnezeiasca.
b) Dogmatica romano-catolica, intocmai ca $i Dreptul canonic $i ca Moral a, a De la inceputul scolasticii $i pana in veacul al XIII-lea, a domnit realismul pla-
evoluat in sensu! afirmarii primatului $i infailibiltatii papale, dand astfel ca$tig de cauza tonic, absolut; a poi prin Toma de Aquino, Realismul moderat allui Aristotel dobande$te
arbitrariului omenesc in formularile dogmatice, manifestate in intarirea care depa$e$te intaietatea, pentru caprin Duns Scot sa se faca trecerea Ia nominalism 4
orice masura, a autoritatii exterioare, juridice, a Bisericii $i in sfidarea Teologiei 3. Inceputul scolasticii (sec. XI-XII) a fost stralucit, datorita aparitiei unice a
,disidentilor rasariteni" $i a ,ereticilor protestanti". ,Parintelui Scolasticii", Anselm de Canterbury (1109), a carui autoritate in problema
c) Inceputurile evului mediu sunt insemnate prin acelea$i culegeri de sentinte rascumpararii n'a fost inca egalata pana in prezent, in Apus. El a pus principiul care a
patristice- florilegii -, care caracterizeaza $i in Rasarit sfar$itul epocii patristice. Ele biruit in Teologia oficiala a evului mediu, ,fides quaerit intellectum". Principalul sau
arata, pe de o parte admiratia pentru trecut $i respectul fata de autoritatea lui, iar pe de tratat este un dialog intre autor si ucenicul sau Bozon din manastirea Bee, intitulat Cur
alta parte, !ipsa de orice sfortare pentru a mai crea ceva pe temeiul acestui trecut. Alquin, Deus homo?, Ia care intrebare el raspunde prin celebra teorie a satisfactiei, oficiala in
Raban Maur, Agobard, Pashaz Radbert etc. (veacurile VIII-IX), nu se deosebesc prea romano-catolicism. ,Monologion" sau ,Soliloquivm" trateaza des pre fiinta lui Dumnezeu,
mult in operele lor de ace$ti ,sententiari". deducand vestitul argument ontologie din ideea absolutului existentei lui.
Singurul nume vrednic de pomenit, fiindca a insemnat ceva in istoria gandirii Bernard de Clairvaux (t 1155), socotit de romano-catolici drept ultimul Parinte
religioase apusene a veacului al IX-lea, e loan Scot Erigena2 , care in una dintre lucrarile al Bisericii, e insemnat mai mult pentru actiunile lui intreprinse cu succes spre a restabili
sale, ,De divisione naturae", arata mijloacele prin care omul, ,natura creata", se intoarce
la Dumnezeu, ,natura increata et creans", folosindu-se de filozofia neo-platonica.
3 Bernard Bartmann, Precis de Theologie Dogmatique, traducere de Abatele Marcel Gautier, ed. a III-a,
1 I. Mihiilcescu, La Theologie Symbolique du point de vue orthodoxe, Paris, Bucarest, 1932, p. 118. vol. I, Mulhouse, 1938, pp. 89-90; dupa F. Cayre, Precis de Patrologie, II, Paris, 1930, pp. 466-7, metoda
2 Vezi Dom. Maieu1 Cappuyns, O.S.B., Jean Scot Erigene; col. ,Universitas Catholica Lovaniensis", Lou vain consta in lectio ~i disputatio, care se imparte in obiectii (opponens) ~i raspuns (respondens).
~i Paris, 1933. 4 Chr. Ernst Luthard, Kompendium der Dogmatik, ed. aX-a, Leipzig, 1900.

38 39
Teologia Dogmatica ~i Simbolica in romano-catolicism Introducere generala Introducere generala Teologia Dogmatica ~i Simbolica in romano-catolicism

credinta dogmatica adevarata, dedit pentru aportul sau propriu, (care e exceptional numai atat prin i'ntins~ lui opera filozofico-teologica 15, cat ~i prinaceea ca a fast magistrul celui
in domeniul Misticii 5 : combaterea realismului extrema! lui Gilbert de Ia Pore ~i a teoriei mai mare scolastic, Toma de Aquino.
morale a Rascumpararii, a lui Abelard, pe care a izbutit sa-i condamne. (E adevarat cain Toma de Aquino ( 1225-1274), e ,printul scolasticilor" ~i eel mai sistematic dintre
ce prive~te osandirea acestuia din urma, ea e regretata de teologii romano-catolici moderni. teologi. Teologia lui e normativa in Biserica romano-catolica; Ia sinodul de la Trident,
Renumitul scolastic sus tinea teoria zisa ,morala", dupa care jertfa Mantuitorului constituie Summa Theologica a fast pusa pe altar, alaturi de Biblie. Ea e impartita in trei parti
un simplu exemplu, pe cand Bernard sustinea teoria ,Rascumpararii de Ia diavolul"; principale: Pars I: Despre Dumnezeu ~i creatie; Pars II: Etica ~i Antropologia, compunand
Abelard pacatuia prin !ipsa, iar Bernard insu~i era gre~it total 6 doua parti: Prima secundae, Secunda secundae; ~i Pars III: Despre Hristologie, Soteriologie
Abelard (t 1142), invingand in disputa filozofica publica pe magistrul sau, ~i Misteriologie 16
Guillaume de Champeaux, intemeietorul Universitatii din Paris, sustinu cu o verva ~i cu Summa contra Gentes o completeaza, expunand invatatura din punct de vedere
un succes rar, realismul moderat alluiAristotel, inversand factorii in procesul dogmatico- apologetico-rational. Ambele sunt implinite de ,Questiones disputatae" ~i ,Quod libeta".
filozofic, adica tacand sa atarne credinta de cunoa~tere: ,intelligo ut credam", dand o Duns Scot (t 1308) e mandria ordinului Franciscanilor, dupa cum Toma de Aquino
formula treimica noua cu ajutorul realismului sau (potentia, sapientia, benignitas )1, ~i este a Tomi~tilor. Scrierile sale principale sunt un comentariu al sentintelor, Comentariul
supunind unei dialectici dizolvante dogmele Bisericii 8 de la Paris ~i Chestiuni ,quodlibeticae" 17 Pe ell-au interesat mai ales punctele slabe ale
Aceleia~i epoci apartin vestitii Hugo de St. Victor (1141 )9 ~i Richard de St. Victor invataturii tomiste, pe care le-a atacat, sustinand teza contrarie.
(1173)1. Dar eel mai insemnat magistru a! acestei epoci e renumitul ,magister senten- Astfel, in Dumnezeu el accentueaza nu substanta absoluta, ci vointa (voluntas),
tiarum" care a dat manualul clasic a! scolasticii 11 , Petru Lombardul (1164). El a dominat ~i-L concepe ca subiect liber; in Mariologie demonstreaza ,immaculata conceptio", pe
Scolastica pana in veacul a! XVI-lea, cand a fast inlocuit de Summa lui Toma de Aquino. care o combatuse Toma; in ,Rascumparare", buna placere a lui Dumnezeu, impotriva
Este cea mai insemnata Summa a epocii sale, in care trateaza toate problemele insemnate teoriei satisfactiei, pe care o sustinea marele dominican etc. In ce prive~te raportul dintre
ale Teologiei, expunand parerile patristice ,pro" ~i ,contra" ~i lasand pe cititor sa traga Religie ~i Filozofie, el formuleaza principiul unui adevar indoit: ceva poate fi adevarat
concluzia. Manualul sau are patru carti: 1. Despre Dumnezeu; 2. Despre om; 3. Despre pentru filozof ~i fals pentru teo log. Interpretul adevarului fiind Biserica, trebuie sa-i dam
Hristos, ~i 4. Despre Taine. ascultare 18 Cu else prevad deja nori deasupra scolasticii.
4. Epoca de inflorire a Scolasticii, (veacul al XIII-lea), se deschide cu cea mai Roger Bacon (t 1924), franciscan invatat ~i spirit orginal, ucenic al vestitului
mare Summa a evului mediu, de~i neterminata, aceea a franciscanului Alexandru de episcop Robert Grosseteste, se ridica fmpotriva scolasticii. In Opus Minus el face o critica
Hailes, (1245), care a intrerupt-o in mijlocul tratatului despre penitenW 2 (Se ~tie ca, prin apriga scolasticilor, care au invatat pe altii, fiira sa ~tie ei: ,impossibile est res hujus
filozofii arabi, cugetarea rasariteana a dechis noi orizonturi filozofiei apusene care a dus mundi sciri, nisi sciatur mathematica". Nu conteaza decat ,scientia experimentalis". In
lao intrecere intre cele doua ~coli: franciscana ~i dominicana). Opus Majus el demonstreaza primatul experientei in ~tiinta: ,Nullus sermo in his potest
Tot franciscan e Bonaventura (1274), care parase~te peAristotel pentruAugustin certificare; tatum enim dependet ab experientia". Si asigura ca ,si haberem potestatem
~i e socotit, drept eel mai mare mistic speculativ al evului mediu 13 Din punctul de vedere super libros Aristotelis ego facererii omnes cremari ... " 19
dogmatic e de asemenea insemnat 14 5. Dediderea Scolasticii (sec. XIV) se caracterizeaza prin exagerarea deosebirilor
Albert eel Mare (1280), spiritul eel mai enciclopedic al evului mediu, e celebru intre ~coli ~i mai ales a subtilitatilor puse in discutie sub felurite forme, apoi prin speculatiile
tara temeiul Revelatiei, prin influente straine de Teologia cre~tina, (averoismul)20, prin
oboseala spiritelor ~i intoarcerea catre empiric 21 , sau catre o pietate interiorizata, departe
de orice joe a! dialecticii omene~ti, daca nu catre nominalism.
5 Vezi E. Gilson, La Theologie Mystique de Saint Bernard, col. ,Etudes de Philosophie medievale",
Paris, 1934.
6 Vezi Scrisoarea lui Bernard catre papa lnocentiu ~i mai ales scrisorile lui Abelard catre Heloise, (Migne, 15 Summa de creaturis si Summa Theologiae, care de altfel nu constituie partea cea mai insemnata a
P.L. CLXXXII, 1053-1072). lucrarilor acestui spirit universal.
7 Vezi Introductio ad Theologiam, Migne, P.L. CLXXVIII, 879-1117; apoi De unitate et Trinitate etc. 16 Vezi E. Gilson, Le Thomisme, ed. a IV-a, Paris, 1942; col. ,Etudes de Philosophie Medievale".
8 Sic et non, Migne, P.L. CLXXVIII, 1339-1610; aici grupeaza o serie de marturii patristice care spuneau 17 Questiones in libros IV sententiarum; Reportata Parisiensia ~i Questiones quadlibeticae, XXI.
~i da $i nu asupra ace1eia$i probleme. 18 Luthard, Kompendium der Dogmatik, ed. aX-a, Leipzig, 1910, pp. 41-42.
9 De sacramentis christianae fidei, P.L. CLXXVI, 173-618. 19 Etienne Gilson, La Philosophic au Moyen Age, Paris, 1930, pp. 204-220.
10 De Trinitate, in 6 carti, P.L. CXCVI, 887-992. 20 E cazu1lui Siger de Brabant (1235-1281 sau 1284), care interpretiind pe Aristotel prin prisma filozofului
11 Sententiarum Libri, IV. arab Averoes, constata existenta a doua adevaruri: a! Revelatiei si a! Fi1ozofiei. Dumnezeu, dupa el, nu e
12 Summa universalis Theologiae, in 4 carti, cea din urma tratand despre virtuti. cauza eficienta a lucrurilor, ci cauza finala etc.; vezi E. Gilson, La Philosophic au Moyen Age, col. ,Payot",
13 E. Gilson, La Philosophic de Saint Bonaventura, ed. aIl-a, Paris, 1943. Paris, 1930, pp. 194-203.
14 Vezi Itinerarium mentis ad Deum; Breviloqium (o Summa mai mica); $i un Comentar!u Ia cele 21 Astfel se formase un curent mare de filozofie naturala, avandu-~i izvorulla Universitatea din Oxford, cu doi
patru carti ale sentintelor lui Petru Lombardul. corifei: Episcopul Lincolnului, Robert Grosseteste, care a atribuit luminii un rol capital in producerea $i constituirea
universului, si Roger Bacon, discipolullui. Vezi E. Gilson, La Philosophic en Moyen Age, pp. 204-220.

40 41
Teologia Dogmatica ~i Simbolica in romano-catolicism Introducere generala Introducere generala
Teologia Dogmatica ~i Simbolica in romano-catolicism

a) Wilhelm de Ockham (t 1473 ), cei mai de seama reprezentant al nominalismului, 7. Contra-Reforma 34 se manifesta prin luarea unor masuri de imbunatatire a
a formulat cele mai putemice critici la adresa Scolasticei, ajutat de o dialectica indarjita_ moravurilor in Biserica35 ~i de a stabili precis pozitia Bisericii romano-catolice in fata
Ucenic al Scolii din Oxford, el pleaca de la acelea~i principii: ,Perfeta cognitio intuitiva atacurilor protestante, (la sinodul din Trident), ca ~i de a se pune in mana tuturor preotilor o
est ilia de qua dicendum est quod est cognitio experimentalis ... ". Notiuinile noastre Marturisire de credinta foarte dezvoltata, de proportiile unui tratat de Teologie Dogmatica36 .
generate sunt doar fictiuni ~i n'au nici un sprijin in realitate, in afara de autoritate: cazul Este epoca Teologiei Dogmatice de controversa impotriva protestantilor. Citam
cu existenta lui Dumnezeu, care n-are alt temei decat autoritatea Bisericii 22 . Cu aceasta, numai cateva nume: Petru Canis ius ( 1521-1597), socotit sfant Ia romano-catolici, celebru
arbitrariul imaginatiei nu mai avea nici o piedica. Si totu~i, atat de mare a fost oboseala prin catehismele sale 37 , Cajetan ( 1468-1534), cunoscut prin comentariile sale Ia: Summa;
de scolasticism, incat noul nominalism se generalizeaza: la Paris (sustinut de Pierre d' Ailly Melchior Cario ( 1509-1560), autoritate in romano-catolicism. In ce prive~te argumentele
~i Jean Gerson), la Leipzig, Tiibingen etc. 23 in Teologie, apoi Robert Belarmin ( 1542-1621 ), care a imbrati~at toate punctele de credinta,
b) Exagerarea formalismului exterior a adus o interiorizare putemica a pietatii, la atacandu-le pe ale protestantilor39 , Bossuet4 ~i jansenistul Amauld 41 .
sfarsitul scolasticii. Ordinul dominican, care fusese in fruntea scolasticii, este eel dintai 8. Neo-scolastica veacului al XVII-lea a reinnoit disputele dintre dominicani ~i
care se refugiaza la adapostul misticii contemplativo-speculative. franciscani, Ia care au luat parte ~i iezuitii, incercand o impacare intre cele doua pozitii,
Magistrul Eckhart ( 1255-1327)24dezvolta ideea ace lei ,deificatio" ~i autoizbaviri mai ales privind raportul dintre Har ~i libertatea omeneasca.
a omului, din pricina unitatii moniste a sufletului cu Dumnezeu, conditie pentru ca in Din ordinul iezuitilor face parte Francisc Suarez ( t 161 7), care a comentat ~i Summa
strafundullui sa se nasca Divinitatea 25 . Theologica a lui Toma42 .
Din ~coala lui fac parte: Tauler ( t 1361 ), care predica cu putere izbavirea sufletului Dominic Banez ( 1528-1604) a reprezentat punctul de vedere al dominicanilor in
de tot ce e creatural, spre a deveni ,deiform"26 , H. Suso (1363) 27, Joh. Ruysbroock28 ~i Haritologie43 , impotriva iezuitului Ludovic Molina (1536-1600) 44 .
autorul vestitei ,Theologia Deutsch", pe care a pretuit-o atat de mult Luther, tiparind-o. Teologilor din Salamanca din ~coala strict tomista, li se datore~te o Summa in 12
6. Prereformatorii au luptat in sanul Bisericii Romano-catolice, nu numai pentru sau 20 volume 45 , (dupa editia in care a aparut).
reforma Bisericii ,in capite et membris" pentru schimbarea raporturilor dintre Stat ~i Sub inraurirea umanisrnului, dogmele au inceput sa fie tratate in chip istoric,
Biserica, dar ~i pentru introducerea unor invataturi dogmatice mai apropiate- dupa ei de completandu-se astfel metoda exclusiv scolastica. Acest curent are doi reprezentanti
invatatura Bisericii primare. Astfel, Wiclif (t 1384) are invataturi aproape de ale celebri: iezuitul Dionisie Petaviu (t 1652) 46 ~i oratorianul Ludovic Thomassin (t 1695)47 .
protestantilor in ce prive~te unicitatea autoritatii Scripturii, excluderea mijlocirii Sfintil?r 9. Veacul enciclopedi~tilor, deismului ~i naturalismului, are cateva nume ilustre:
~i a faptelor bune 29 . Acelea~i idei le aflam la loan Huss (1415) ~i la Ieronim de Praga 30 . In Billuart (t 1797), Toumely (1729) ~i cardinalul Gotti (t 1742)48 Dar spiritul vremii a
special Ht;ISS afirma cu tarie predestinatia31 . favorizat curente care au adus o decadere a Teologiei Dogmatice din care nu s'a mai
In Tarile de Jos, Joh. van Goch (t 1475) manifesta acelea~i idei pe baza Scripturii ridicat timp de un veac.
~i a Fericitului Augustin32 . Despre Job. v. Wessel (t 1489) Luther a spus ca daca 1-ar fi 10. Din veacul al XIX-lea pana astazi, Teologia Dogmatica romano-catolica
citit mai inainte, ar fi crezut ca a luat ideile de la el. Johann v. Wessel (t 1481) a luptat vade~te o intoarcere la izvoarele patristice ~i la scolastica. Datorita acestor izvoare, J. A.
impotriva exceselor Bisericii Romano-catolice prin scrieri accentuat dogmatico-
polemice33.
34 Pentru partea aceasta ~i cele care urmeaza a se vedea diferitele rezumate ale Istoriei Dogmelor sau
Istoriei Dogmaticii romano-catolice. de pilda din Bartmannm, Op. cit., pp. 95-98 din vol. I, ~i F. CaynS,
Op. cit., vol. II, pp. 707-862, dupa care ne-am condus ~i noi.
22 Cartile lui principale sunt: Questiones super. Libr. IV, Sentent ~i Centiloquium Theologicum. 35 Vezi, de pilda, Scrisoarea papei Adrian VI catre nuntiul papal Chieregati, din 1522, publicata de M.
23 Luthard, Op. cit., p. 42. J. Congar, in Chretienes desunis, col. ,,Unam Sanctam", Paris, 1937, pp. 355-356.
24 Bergmann Geschichte der Deutschen Philosophie; I. Deutsche Mystik, cap. ,Meister Ekhart und sein 36 ,Catechismus ex decreto concilii Tridentini ad parochos", 1566.
System", Breslau, 1926, pp. 24-41. 37 Are trei catehisme: Summa, Parvus catechismus catholicorum $i Minimus.
25 Vezi Maitre Eckhart, Traites et Sermons, trad. din germana, cu o introducere de M. de Gandiliac; col. 39 in Disputationes de controversus christianae fidei adversus hujus temporis haereticos.
,Philosophic de !'esprit", Paris, 1942; cf. Bula luiioan al XX-Iea, ,In agro Domini", din 27 martie 1339, 40 Histoire des variations de I'Eglise protestante; Exposition de Ia foi catholique etc.
ibidem, pp. 263-267. 41 La perpetuite de Ia foi de I'Eglise catholique touchant I'Eucharistie.
26 Vezi Johannes Tauler, Predigten, publicate de Walter Lehman, 2 vol., Jena, 1913. 42 A scris ~i marele tratat: De gratia divina.
27 Vezi Le Bienhereux Henri Suse, opere, tract. de Jeanne Ancelet-Hustache, Paris, 1943. 43 Cu al sau ,Responsi ad 5 quaestiones de efficacia gratiae divinae", impotriva Molinismului.
28 Vezi Wautier d' Aygallier, Ruysbroock I' Admirable, Paris, 1924. 44 ,Concordia liberi arbitrii cum gratiae donis, divina praescientia, providentia, praedestinatione et
29 Vezi Trialogus. reprobatione" e principalul sau tratat.
30 Hrist et monumenta J. Huss atque Hieronymi Pragensis, 1715. 45 ,Cursus Theologicus Collegii Salmanticensis".
31 in scrierea sa De Ecclesia. 46 Opus theologicorum dogmaticum, in 5 tratate, care expune problemele pana Ia capitolul intrupare, inclusiv.
32 in De libertate christ ~i Dialog de IV erroribus. 47 De Deo uno, De Incarnatione.
33 Adv. Indulgentias; De potestate ecclesiastica etc. Pentru partea aceasta vezi Luthard, Op. cit., pp. 44-45. 48 Fiecare are cate o opera imensa.

42
43
Introducere generalii Introducere generala Curente, ~oli ~i 1ucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism
Teologia Dogmatica ~i Simbolicii In romano-catolicism

Moehler (183 8) a Uisat o Simbolidi49 $i J. M. Scheeben, o Dogmatica, r:eir:tre~ute pfma


azi in romano-catolicism. Lieberman din Maienta (1844) a avut o mare mraunre asupra
contemporanilor prin lucrarea sa principala
50
. . . ~ .
CURENTE,$COLI$ILUCRARI
Pentru a se face fata diferitelor curente care mmau Teolog1a romano-catohca, ap01 DOGMATICE $! SIMBOLICE
asa numitului Kultur-K~mpf' si Vechilor catolici, dupa idealismul german, care atrasese
p~ Gunther $i Hermes, Piu al IX~ lea a intocmit un ,Sillabus errorum", iar Leon a~ XII~-lea REPREZENTATIVE IN PROTESTANTISM.
a dat Tomismul ca normativ (prin encilica ,,Aetemi Paris" din 4 august 1874), 1ar Pm al I.
X-lea a reinnoit aceasta porunca prin enciclica ,Pascendi" din 8 septem_brie 1907 ..
Acest spirit intolerant $i stramt a avut ca urmare o adevarata revolutte: Modem1smul
care s'a ridicat impotriva tiraniei Bisericii. .
Trei dogme noi au fos} proclamate de papi: II?ac~lata conc_eptie. (1854 ), 1. Puncte de plecare ale Teologiei Dogmatice protestante. 2.
Infailibilitatea papala (1870), $i Ina1tarea cu Trupul a Sfinte1 Fecware (1 n01embne 1950). Factorii dete'rminanti in istoria Dogmaticii protestante. 3.
Evenimentele acestea au ad us un adevarat potop de lucrari pentru fundamentarea dogmelor Dogmatica veacului reformei. 4. Dogmatica protestanta
respective; iar noua Eclesiologie a Teologiei ruse$ti, din veacul trecut, a adus o innoire a
,ortodoxa" a veacului al XVII-lea. Lucrari mai de seama
Teologiei despre Biserica la roman_o-catol~~i. . . . , . . ,
S' au publicat mai multe enciClopedn: _,D1ctwnnmr~ de Th~olo9,1e cathoh~ue. , ~e aparute: a) In luteranism; b) La reformati. 5. Pietismul f;!i
Vacant-Mangenot $i ,Dictionnaire Apologetique de la F01 Cathohque , de A. D Ales, m directiile: biblica, istorica f;!i filozofica. 6. Specificul veacului
care se afla pretioase studii dogmatice. , ~ al XVIII-lea, rationalismul f;!i suprarationalismul de la
Cele mai cunoscute Istorii ale Dogmelor sunt cele de J. Schwanne, m germana
(trad. $i In franceza), $ide J. Tixeront. . . ~
inceputul veacului al XIX-lea.
Cele mai cunoscute manuale de Teolog1e Dogmatica sunt cele de Perrone, Ch.
Pesch, Simar, Lercher, Tanquerey, Stol~-Kell~r, Pohle, ~ch_eeb~n (pr~ferat azi ~tur_or),
Verhoelst (primele in latine$te, penultimul m germana ~1 ultimul m franceza) $1 B.
Bartmann, in germana, trad. in franceza (foarte mult pretmt de asemenea).
0 directie mai noua s' a desemnat printre gruparile 'insarcinate cu propaganda pnntre
. l deea centrala, de la care pleaca Luther $i pe care apoi a imbrati$at-o Luteranismul e
ac~ea a mant~irii $~a sigurantei mantuirii prin credint~, pe cand Calvin va pleca de la
vomta aboluta a lm Dumnezeu, decretul Siiu eel ve$mc.
Interpretarea individualii a Sfintelor Scripturi a fiicut ca in$i$i marii reformatori -
Luther, Calvin $i Zwingli -, sa nu se inteleaga intre ei.
rasariteni imprejurul revistelor ,Irenikon", ,Echos d'Orient", ,La vie spirituelle" etc.,
care au inceput vaste studii analitice asupra Patristicii $i spir~tualitatii r~saritene. . Chiar veacul al XVI-lea dii miirturie despre diversitatea conceptiilor dogmatice
Aceste izvoare patristice vor putea aduce, dupa expres1a preotulm romano-catohc ale ,evangheli$tilor"- cum erau, numiti la inceput Luteranii $i ale ,reformatilor", cum
J. Cougar, o reintinerire a Teologiei Dogmatice, apusen:. , . . . , . au fost numiti calvini$tii $i zwinglienii. Cu timpul, acea ,magna confusio" de conceptii
Tratatele romano-catolice 51 mai scot in relief atat ,mflonrea tom1sulm cat $1 a din sanul Dogmaticii protestante, s'a accentuat in a$a miisurii, incat cu drept cuvant $i se
scotismului, ca urmare a intoarcerii la invatatura Sfintilor Parinti (initiata de Moshier) ca poate da caracterizarea: Quot capita, tot sensus!
si la filozofia antica si la scolastica (initiata de Kleutgen, t 1883). De aici marea greutate de a da o sintezii istorico-dogmatica a unei opere uria$e,
, Inflorirea tomismului se vade$te in faptul ca el e dominant $i normativ in Teologia care se construie$te de aproape o jumiitate de mileniu $i cat;e este ,una" numai fiindcii-$i
romano-catolica. Toate operele de invatatura oficiala, ca $i toate studiile dogmatice, sau zice ,cre$tinii", dar care e atat de deosebita in partile ei componente, incat fiecare lucrare
filozofice se straduiesc sa dovedeasca acest ,conformism" pentru a obtine aprobarea dogmaticii pare un gen $i fiecare autor un creator al unui sistem crestin.
superioril~r. La randullui, scotismul a putut sa afirme (pri~ ~inges, in ;,Studii_fr~nciscan~ S 'a afirmat cu mandrie de protestantii in$i$i $i nu fiira dreptate: cii ,intreaga vibrare
germane", 1914, p. 13 7-165) ca ,nici o singura propoz1tmne a scotlsmulm n a sufent a lumii $i $tiintei modeme s 'a desciircat asupra sistemelor de credinta protestantii" 1 Aceastii
niciodata vreo cenzura". tensiune, specifica dogmaticii protestante, se datore$te nevoii ca, in lipsa unei sigurante
legale $i a unei organiziiri ierarhice corespunziitoare, care s 'o apere fatii de atacurile din
afarii, gandirea proprie, totdeauna in pas cu vremea, sa fereascii aceastii confesiune de
lovituri mortale din partea du$manilor ei.
49 Trad. de F. Lachat, in 2 vol., sub titlul La Symbolique ou exposition des contrarit~tes dogmatiques... ,
2 vol., Bruxe!les, 1838. 1 Gass, Geschichte der prot. Dogm., in ihrem Zusammenh. mit der Theol. iiberh., Veri. I, 1854. Die
50 Institutiones Dogmaticae. Grundleg. u. der Dogmatism; apud Chr. Ernst. Luthard, Kompendium der Dogmatik, Leipzig, 1900, p. 50.
51 Vezi, pentru partea aceasta, B. Bartmann, Op. cit., vol. I, pp. 97-98.

44 45
Introducere generala Introducere generala Curente, ~coli ~~ lucrari dogmatice ~~ simbolice reprezentative in protestantism
Curente, ~coli ~~ Iucrari dogmatice ~~ simbolice reprezentative in protestantism
.I.
Ea a luat na~tere ~i s' a mentinut prin neincetate lupte cnlncene, impotriva autoritatii determiiusmului, pe care pana Ia urma 1-a primit, asupra exclusivitatii lucrarii Harului ~i
biserice~ti ca ~i impotriva autoritatii statale. asupra Euharistiei, apropiindu-se din ce in ce de punctul de vedere calvin. Se ~tie de
2. In accasta lupta, protestantismul a cautat aliati in gfmdirea timpului: in filozofi~ altfel ca aceasta tendinta a lui Melanchton de a schimba invatatura unei carti de Ia o
si in stiinta istorica. El a cautat sa le foloseasca, ca ~i Teologia medievala; dar, ca ~~ editie Ia alta s 'a constat~t chiar in privinta Marturisirii Augustan.e, pentru care Luther 1-a
~tunci, nu ~rareori rolul s 'a schimbat, Teologia devenind ,ancilla" ~i pretext ~entru curente mustrat, zicandu-i: ,Filipe, Filipe, nu faci bine ca schimbi a~a de des confesiunea Au-
filozofice sau scientiste ~i nu rareori ea s'a scapat cu mare greutate de aJutorul dat de gustana, pentru ca nu e cartea ta, ci e a Bisericii"4 (Multi teologi protestanti au procedat,
filozofia si de stiinta istorica a vremii. de altfel, Ia fel; faptul acesta arata cat de ~ubreda este temelia credintei lor).
Ac~stia ~unt: de altfel, polii intre care a oscilat cugetarea protestanta, in cele aproape Loci lui Melanchton au tacut scoala in veacul al XVI-lea ei au fost comentati de
cinci veac~ri lasata in voia soartei de subiectivismul interpretarii Scripturii. mai multi dogmati~ti ai acestui veac, ~a Victorin Strigel ( 1569), de ChristofPezel (15.82),
3. Luther a atins aproape toate problemele principalelor ramuri de Teologie ~i a care e eel mai strict adept allui Melanchton; de fiullui, Tobias Pezel, de Sohnius (1588)
pus temeliile noii Dogmatici mai ales in ce prive~t~ man.tuire~ ,~ola fide", cu inlaturarea ~ide Selnecker (in 1573) 5
oricaror speculatii in cele 95 de teze, in cele tre1 man Sc:Ier! r~forma~oare (,Des?r~ Cel mai stralucit ucenic al lui Melanchton si unul dintre cei mai cu autoritate
captivitatea babilonica a Bisericii", ,,Despre libertatea cre~tma', ,Impotnva execrab11e1 dogmati$ti luterani din toate timpurile e insa Martin Chemnitz, superintendent in
bule a lui Antichrist"), in cele doua ,Catehisme" ale sale, in unele predici ale. sal,~, ca Braunschweig. Lui ii datore~te Teologia protestanta ace! ,Examen concilii Tridentini" (in
aceea des pre ,,naltarea Mariei" (din 1516), sau in unele tratate ca ,De servo ~rb1tro ~etc. 4 vol., 1565-73), colaborarea Ia ,Formula de Concordie", dar mai ales scrierea epocala
Dar acestea, oricat de putemice ar fi, sunt opere de cir~umstanta, a caror ;nsemna~ate pentru aceasta teologie, De duabus naturis in Christo ( 1571) ~i un comen tar asupra
pale~te fata de aceea a revolutiei religioase, pe care a reahzat=o el. ?e
aceea .. unpreuna ~~ acelor ,Locii" ai lui Melanchton (publicat dupa moartea sa, in 1591 ). El are marele merit
protestantii mai noi, ca Maurice Goguel, pute~ afirma ca ~ n~ 1? domemul. Teol.o~1e1 de a fi dat acestei scrieri o interpretare in spirit strict luteran side a fi stabilit, mai ales prin
trebuie cautata originalitatea lui Luther. ,Revolut1a pe care a sa~1.r~1t-? e ?e. ord1~ r~hgw~. Formula de Concordie, punctele de vedere dogmatice primite de toti luteranii. Mai amintim
El a mutat centrul de gravitate al pietatii, punand-o in con~tnnta mdlVldulm ~1 nu m un Compendiu Teologic al lui Heerbrand, ~i mai ales Loci Theologici ai lui Mathias
participarea la organismul bisericesc" 2 .
Hafenreffer (1600), care a ramas cea mai raspandita carte de invatatura luterana atat in
Veacul reformatorilor este, din punct de vedere dogmatic, llustrat de Melanch~?n Germania cat ~i in tarile nordice, pretuita mai ales prin precizia logica ~i simbolica a unei
si Chemnitz in tabara lui Luther ~ide Calvin ~i Zwingli in afara. Acest veac a pus temelnle formulari limpezi, incununare a unui veac de innoitoare framantari doctrinare.
pentru viitorul Dogmaticii confesionale a celor trei ramuri protestante. . . . ~ b) Ulrich Zwingli se deosebe~te ca metoda si ca scop in expunerea invataturilor
a) Melanchton e marele dogmatist luteran al acestm veac. Opera lm prmc1pala o sale dogmatice. Astfel, principala sa lucrare, Commentarius de vera et falsa religione
formeaza acei Loci communes rerum theologicarum seu hypotyposes theologicae, al ( 1525) i~i propune sa expuna sistematic invatatura crestina, incepand cu cea mai putin
caror nucleu 1-a dat in prelegerile tinute de el in 1520 asupra ,~~!stolei catre. Ro~ani:', accentuata de teologia luterana contemporana, despre fiinta lui Dumnezeu, scotand in
cu un succes putin obi~nuit. Au fost tiparite in aproape 80 de cd1tn ger~an~ ~1 .latme dm relief atributul ei de absoluta, de pilda.
chiar timpul vietii autorului, fiind proclamate de insu~i Luther drept ,hber mv1ctus, non Parerile cele mai libere sunt exprimate aici cu o certitudine dogmatica. Zwingli
solum imortalitate sed et canone dignus ... " 3 aduce cu o egala autoritatc marturii ale lui Platon ~i Seneca, alaturi de ale lui Moise ori
Melachton zabove~te aproape exclusiv asupra invataturilor dogmatice care privesc ale Sf. Pavel; in cer, alaturi de dreptii Vechiului Testament stau ~i dreptii, inteleptii, sau
mantuirea: asupra pacatului, Harului, Legii ~i Evangheliei; de abia por.nene~te de cele eroii lumii pagane: Hercule, Tezeu, Socrate, Aristide, Antigona, Numa, Camilius, Catonii
despre Dumnezeu, creatie, despre modul Intruparii, socotind orice ~p~cul~t1e asu~ra aces tor ~i Scipionii. Aceste afirmatii 1-au racut pe Luther sa exclame: ,Hoc si verum est, totum
subiecte drept ,stultae disputationes". Mai trateaza despre cele tre1 ~~~t1 teolog1ce, despre Evangelium falsum est".
justificare, despre Vechiul si Noul Testament, despre o~ul. vech1 ~~ c~l nou, despr~ c~le E eel mai opus dintre refom1atori podoabelor cultice, dupa cum e eel mai indepartat
trei Taine primite Ia inceput de protestanti (Botez, Euhanstle, Pocamta) etc. Chestmn~le de intelegerea adevarata a Sfintelor Taine. Inspirat e tot ce e adevarat ~i Stant pe lume6
de Dogmatica sunt tratate impreuna cu cele de Morala, ~i astfel vor ramane pana la Cahxt Printre ucenicii credinciosi ai lui Zwingli se numara Petru Martyr Vermilius cu ale sale
(1656). . . . .. . ~ Locii communes theologici (1580) si Bullinger cu a! sau Compendium Religionis
0 caracteristica a Dogmaticii melanchtoniene e hpsa e1 de stab1htate doctnnara; Christianae (1556).
de Ia o editie la alta, el ~i-a schimbat anumite pozitii ale invataturii sale, de pilda: asupra
4 Citat dupa Pretre I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique au point de vue de I'Eglise orthodoxe,
2 Maurice Goguel, Luther, Introduction, traduction et notes, col. ,Les cent chefs d: oeuvre.s .etrangers", Bucarest et Paris, 1932, p. 214.
Paris, 1925. pp. 32-33; cf. In acela~i sens Karsten Klaehn, Martin Luther, sa consepbon pohtJque, Pans, 5 Pentru informatii amanuntite asupra scrierilor dogmatice ale acestui secol, a se vedea, printre altii, Luthard,
Op. cit., p. 47 sq.
1941; In lntroducere, p. 7.
3 Chr. Ernst Luthardt, Kompendium der Dogmatik, cit. supra, p. 45. 6 Luthard, Op. cit., p. 48.

46 47
Curente, ~coli ~i lucroiri dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism Introducere generalii Introducere generalii Curente, ~coli ~i lucriiri dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism

c) loan Calvin e eel mai mare dogmatist protestant al epocii sale. Principala sa In sfin~it, din folosirea excesiva a filozofiei, ortodoxia protestanta a cazut, dupa
lucrare e Institutio Religionis Christianae (1536); redactata de el in latine~te ~i modemii ei critici coreligionari, intr 'o lip sa de simt is tori c.
frantuze~te, a fost tradusa in majoritatea limbilor europene. Primele trei carti trateaza Ortodoxia protestanta s'a dezvoltat in trei directii, dupa cele trei universitati care o
despre articolele simbolului apostolic, iar a IV-a, despre Biserica. Compusa intr 'o forma reprezentau (Wittenberg, Jena ~i Helmstiidt): biblica, istorica, filozofica.
literara clasica, opera aceasta e socotita drept o capodopera a genului, atat prin fiumusetea a) Iataprincipalele lucrari dogmatice aparute In sanulluteranismului In acest veac:
~i caldura expunerii, cat ~i prin adancimea, conciziunea ~i simetria ei. Decretul ve~nic al Leonhard Hutterus, sprijinindu-se pe ,Formula de Concordie", a scris mai multe carti,
Predestinatiei ~i acea soli Deo gloria, sunt cele doua coloane ale acestui edificiu dog- printre care ~i ,Libri Christ. cone. explicatio plena et perspicua" (1608). Dar cartea sa principala
matic. Aproape toti teologii reformati au fost calvini~ti in acest veac; dintre ei amintim pe de Dogmatica, scrisa din porunca printului Anton de Saxa este Compendium locorum Theol.,
Ursinus ~i Olevianus, autorii vestitului Catehism tlin Heidelberg, pe Zanchi din Strassbourg ex Script. S. et Libro cone. ( 161 0), editat de nenumarate ori ~i care a luat locul acelor Loci ai lui
( 1590), a carui scriere, De religione christiana fides a fost socotita ca o mostra de ,teologie Me1anchton.
sistematica ortodoxa calvina" 7 Se deosebe~te prin sc1.1rtimea, claritatea ~i prin aceea ca e scris in forma de intrebari si
4.Dupa ,destelenirea" de teren a innoitorilor veacului al XVI-lea, a urmat raspunsuri- acestea fiind fragmente din Formula de Concordie, din scrierile lui Chemnitz ~i ale
,consolidarea" lui in veacul urmator. Veacul a XVII-lea e veacul marilor sinteze doctrinale, altor teologi luterani, cu autoritate. Amplificata cu comentarii aceasta lucrare a fost publicata
veacul clasic al operelor dogmatice protestante. dupa moartea autorului, de Universitatea din Wittenberg (1619). In introducere, dupa ce elogiaza
Teologii acestui veac credeau in inspiratia Sfintei Scripturi- unii admiteau inspiratia marea personalitate a lui Melanchton, exprima parerea de rau ca acesta s'a abatut de Ia invatatura
literelor textului sflint - ~i a~ezau puncte de reper fixe in privinta tuturor capitolelor formulata de Luther ~i crede ca totu~i,.prin penitenta de Ia sfarsitul vietii sale, va fi fost iertat de
dogmatice. Chiar ,Marturisirile de credinta" erau pretuite ca lucrari normative, date cu Mantuitorul 10
asistenta Sfantului Duh. Ucenicul sau Joh. Gerhard din Jena (t 1637, Ia 55 de ani), pe care contemporanii !-au
Unii dintre protestantii de azi, gasesc grave lipsuri ~i gre~eli ,ortodoxiei protestante" venerat pentru cele mai alese calitati, iar posteritatea luterana 1-a avut ca model inimitabil in
din veacul al XVII-lea. Astfel, ea e socotita ca aflandu-se tot pe linia romano-catolica, aproape toate ramurile Teologiei, a lasat urmatoarele lucrari dogmatice: Confessio catholica in
deoarece supunea con~tiinta cre~tinului unei autoritati mediatoare intre Dumnezeu ~i qua doctrina catholica et evangelica quam ccclesiae Augustanae confessionis addictae
om, Biserica obligandu-1 sa creada in infailibilitatea acelor Marturisiri, stabilite in unele profitentur... (1634 ).
sinoade protestante. Aici Gerhard aduce toate marturisirile veacului sau in sprijinul credintei luterane. Si mai
lata principalele critici formulate de unii teologi contemporani noua8 : 1. Dogmatica insemnata si mai vasta decat aceasta lucrare este lucrarea: Loci communes Theol. tum pro
ortodoxa protestanta a veacului al XVII-lea pacatuie~te printr'un exces de polemica adstruenda veritate, tum pro destruenda quorumvis contradicentium falsitate solide et
impotriva du~manilor din afara (romano-catolicii) ~i a celor dinlauntru (sinerg~tii, cripto- copiose explicati..., in 9 vol. (I 6 I 0-1621 ), Ia care a mai adaugat pe al 1O-lea in I 629 sub titlul de
calvini~tii, sincreti~tii, arminienii, socinienii, secte mistice ); 2. Ea mai gre~e~te socotind Exegesis .... Aici trateaza despre Dumnezeu-Unul, despre Iisus Hristos si da principii foarte
drept inspirate Marurisirile de credinta; 3. Luptand impotriva erorilor timpului, aratate amanuntite de talcuirea Scripturii. E una dintre cele mai adanci si temeinice opere dogmatice
mai sus ~i care se sprijineau tot pe Scriptura, ortodoxia protestanta a apelat la autoritatea Luterane din toate timpurile; ea a avut o inraurire deosebita asupra celor care au urmat.
ratiunii. De aici a urmat caracterul formalist ~i lipsa de simt istoric care o caracterizeaza. De acum urmeaza, inlocul ace lor Loci, lucrari sistematice, Systemata. Fiul dogmatistului
Caracterul formalists' a vadit in folosirea generala a categoriilor filozofice Aristotelice- Aegidius Frimus, (de Ia sfarsitul veacului a! XVI-lea), Nicolaca Hunius (t 1643), a scris despre
mai ales a Logicii -, incepand de la Melanchton chiar, cu toata opozitia initiala, de proportii deosebirile dintre Iuterani si calvini in LnacrK\jlt~ theologica ... (1626) si a lasat un Epitome
vandalice, facuta de un Luther oricarui amestec al filozofii: credendorum (I 625) tradus in mai multe limbi.
,Aristotel e meterezul impiu al papi~tilor. El e pentru Teologie ceea ce e intunericul G. Calixt (t I 656) introduce o reforma In studiul Dogmaticii, despartind-o de Morala si
pentru lumina. Morala lui e eel mai rau du~man al Harului..., e o filozofie ranceda un indulceste ~i slabeste Dogmatica luterana in monografiile sale dogmatice despre Treime (I 645),
~trengar pe care sa-l pui in porcarie sau in grajdul de magari, un calomniator neru~inat, despre pacat (I 659), despre persoana lui Hristos (1663) etc., ca ~i in a! sau Epitome Theol. ( 1619).
un comedian, eel mai viclean striditor d(( minti. Daca n'ar fi existat in realitate in came ~i Johann Musaus (t 1681) de o formatie enciclopedica, a scris in toate domeniile Teologiei,
oase, ar putea fi socotit, fara nici un scrupul, drept draculin persoana!". Acesta e tabloul combatand ~i curentele filozofice opuse confesiunii sale, ca spinozismul, deismul etc. In Dog-
pe care-1 face Luther, in mai multe imprejurari, lui Aristotel, temelia sistemului romano- matica a lasat mai mult monografii (asupra Predestinatiei, Cinei etc.) ~i aceie Praelectiones in
catolic9. Epitome Formulae Concordiae. Insemnatatea sa sta mai ales in atitudinea mai moderata pe
care a avut-o fata de tendintele absolutiste ale veacului sau.
Ginerele sau, Baier (-! 1695) a lasat un Compendium Theologiae (1686), care poate fi
7 Idem, ibidem, p. 49. citit si azi cu folos pentru cunoa~terea Dogmaticii timpului.
8 Luthard, Op. cit., p. 50 sq. De Ia el imprumutam ~i informa(iile principale ale acestui capitol.
9 Citat dupa Jacques Maritain, Trois reformateurs, (Paris, 1925), p. 43.
I0 Luthard, Op. cit., p. 52.

48 49
Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative 'in protestantism Introducere generala Introducere generala Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative ill protestantism

Incepand din a doua jumatate a veacului al XVII-Iea, scolasticismul protestant se iconomii ale mantuirii, dupa cele trei Persoane ale Sfintei Treimi (Oeconomia trium Person-
accentueaza din ce in ce mai mult. 0 exceptie de Ia aceasta directie o formeaza teologul-poet arum, in negotii salutis humanae, 1682), ca $i de van Til din Leyda (cu ..Compendium TeoI...,
Dannhauer (t 1666), in sa Hodosophia Christ. ( 1649), in care expune dogmele in cadrul simbolic 1703), care- de altfel e mat smcretist.
al unei calatorii Ia cer. Scoala franceza aAmirald-i$tilor din Samur a cvoluat impotriva predestinatianismului absolut:
Hiilsemann din Wittenberg (1661), a lasat un Breviarium Theologiae dezvoltat apoi in Moyse Amyrault (t 1664) slabi doctrina calvinista pana Ia a o face anninista $i pelagiana
Extensio Breviarii, iar Konig (t 1664), Theologia positiva acroamatica (1661); incercari mai in trata:tul De Ia Predestination ( 1634 ).
prescurtate au lasat Scherzer (t 1686) si Kromayer (t 1670). Sinoadele franceze se aratara mai moderate in definitiile lor dogmatice, deciit canoanele
Abr. Calov (t 1686) din Wittenberg a dat in a! sau Systema locorum Theol. (12 vol., de Ia Dordrecht. lmpotriva acestei moderatii se ridica in Elvetia Heidegger (Zi.irich t 1698), prin
1655-77) o vasta expunere in forma polemica a luteranismu1ui ortodox strict, impotriva tuturor a! sau Corpus Theol. Christ. (1700), si mai ales prin Formula conaensus Helvcticarum (t
curentelor opuse ale timpului sau (arminieni, socinieni, Bi:ihme etc.) $i cuprinziind cunostintele 1714), in care afirma inspiratia punctuatiei masoretice, printre altele. Dar discipolui sau Pajon (t
tuturor domeniilor teologice. 1685) ca si ucenicul acestuia Papin (1709), se departara progresiv de acest determinism
In sfiirsit, Quenstiidt (1688), a dat o expunere obiectiva a Dogmaticii ortodoxe a veacului predestinatianist.
a! XVII-lea in a sa Theologia didactico-polemica (1685). Hollaz (t 1713) e socotit drept ultimul 5. Obosita de incordarea grozava Ia care o supusese o lupta intensa in domeniul circumscris
dogmatist luteran ortodox, cu al sau Exam en theologicum ... (1707); dar el vesteste deja Pietismul, al ortodoxiei prin metoda sco1astica, aplicata si impotriva dusmanilor din launtru ca si impotriva
care va domni In curiind In teologia protestanta. celor din afara, teologia protestanta abandoneaza caile ratiunii si 1e insu$este pe cele ale
b) Veacul al XVII-lea e dominat In Dogmatica refomatii de problema predestinatiei, sentimentului. Lacob Spener (t 1705) e eel care incununeaza o serie de sfortari !acute pcntru a
se pune accentul nu pe invatatura ci pe trairea personala a adevarurilor crestine. El a scris
specifica ei.
Allgemeine Gottesgelahrth. 1660) si Evangel. Glaunbenslehre in einem Jahrgang von
Specialistii constata 11 ca, pe cand luteranismul s'a dezvoltat in aceasta perioada aproape
Predigten, 1658. Un partizan ilustru a! acestei inclinari a fost Breithaupt care a scris Institut.
exclusiv In granitele Germaniei, reformatii au avut drept centre principale ale ;;colilor dogmatice
Theol.libb. duo ... (1695), in care milita pentru o pietate practica. Urmara Theses credendorum
Elvetia (Basel, Bema, Zi.irich si mai ales Geneva), Germania (Heidelberg), Tarile de Jos (Frencker,
et agendorum fundamentales ( 1718), care stau Ia temelia ace lui Collegium antitheticum
Utrecht, Groningen $i mai ales Leyda), $i Franta (Saumur, Montauban si Sedan). E de observat ca
universale ( 1718-1719), publicat in 1732, a! lui Anton.
in aceasta ramura protestanta, libertatea a fost ceva mai mare (ca o reactie lmpotriva theocratismului
Urmarita de masa mare cu simpatie, mi$carea pietista a fost atacata cu inversunare de o
calvin din veacul precedent).
seama de teologi protestanti: Bened. Carpzov, din Leipzg, cu scrierile sale Ad sacra pentecostcs
Asa se explica de ce un Keckermann din Heidelberg a putut sa expuna nesuparat
(1691). Imago Pietisimi (1691) etc., Deutschmann, cu Christluth. Vorstellung in deutl.
modalismul treimic (in Syntagma theol, 1670).
aufrichtigen Lehrzatzen (Expunere crestin-luterana in forma sincera, clara ... ) etc.; Schclwig,
Wendclin (t 1651) a scos un Comp. Christ. Theol. (1637), in care combate ,absurdele
cu a! sau Itinerarium antipietisticum (1699); dar mai ales Val. Loscher cu al sau Thimoteus
opinii luterane". Verinus (2 vol. 1718).
Elvetianul Wolleb din Basel, a dat un Compend. Theol. ( 1625), mai putin predestinatianist
Pietismul isi urma calea sa mai departe. Antipietistii numiti erau ultimii reprczentanti ai
deciit Pictet din Geneva, cu a sa Theol. Christ. (1696). vcchii ortodoxii protestante. Ei au disparut, dar nu aveau sa supravietuiasca mult nici rcprezcntantii
In Tiirile de Jos s'au manifestat ce!e doua directii opuse, in ce prive$te lnvatatura despre pietismului. Erau reprezentantii unui curent care nu putea inlocui vechea ortodoxie, ci pregatea
predestinatie: ,Arminianismul", reprezentat de Episcopius cu ale sale Instit. Theol (1643), de numai calca altor scoli. Caci o directie practica, de traire duhovniceasca, nu e de ajuns in viata
Grotius (Opp. theol., In patru volume, siDe veritate relig. Christ., 1639), si mai ales de Limborch unci Biserici. Ea trebuie sa gaseasca si suportul intelectual, care sa faca fata problemelor pe care
(Theol. Christ., 1686). le ridica cugetarea vremii, in cadrul Dcscoperirii dumnezeiesti si al etosului vremii.
Predestinatianismul (supralapsar) e reprezentat de Gomar din Gri:iningen (t 1641) cu Asa se explica faptul ca nici lucrarile lui Freylinghausen ca Grundlegung der Theologic
ale sale Loci Theol. (1644) de Maresius (Foederatum Belgium orthodoxum ... exegesis, 1652) (Temelia Teologiei, 1704) p. nici ale lui Rambach (t 1735), cu Dogmatica lui s.a., sau ale lui
si mai ales de Boetius din Utrecht (Selectarum disputationum, 5 vol, 1648-1649). Lange (t 1744), Oeconomia salutis evangelica (1728) etc., in care pietismul a facut maximum
Cartezianismul a fost lmbrati$at, printre altii, de Wittich ( 1671 ), care a afirmat ca clarita tea de efort pentru a mentine, n 'a oprit inlocuirea repede a lui prin trei noi directii: cea biblica, cea
e scara de masurat adevarul. istorica, cea filozofica. In timpul sau, Dogmatica a castigat in caldura religioasa, dar a pagubit in
Coccejus (Koch) din Bremen (t 1659), care a profesat Ia Frencker $i Leyda, a tins Ia adiincime, in exactitatea si plinatatea ei adeseori cazand In predica sau meditatie 12
regenerarea metodei Dogmaticii, devenita scolastica, prin Scriptura, lntemeind astfel directia a) Direcpa biblicii s' a dezvoltat in Universitatea de Ia Wittenberg; principalul ei reprezentant
biblicii (in Summa doctrinae de foedere et testamento Dei, 1648). Aceasta directie fu urmata e Bengel, care, desi dorea un cre$tinism practic, totu$i nu era multumit nici cu realizarile ,teoretice"
in Utrecht de Burmann (in a sa Synopsis Theologiae ... , 1671, de Leydecker, care invata trei ale pietismului, nici cu cele ,practice" ale ,Comunitatii fratesti" a lui Zinzendorf.

11 Idem, Op.cit., p. 56 sq. 12 Idem, ib., p. 59 sq.

50 51
Curente, ~coli ~i lucri!ri dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism Introducere generala Introducere generala Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism

El n'a scris opere de Dogmatica, dar a influentat profund aceastii disciplinii prin ideea de Scriptura de prisos (Die neuersten Offenbarungen in Briefen u.Erziihlungen, 1772); dupa care
impiiriitie a lui Dumnezeu, pe care a scos-o in relief prin lucrarile sale exegetice. Ideile sale au facu din Morala temelia oricarei religii. Reimarus, in ale sale Betrachtungen Uber die vornehmsten
fost folosite de Crusius in Hypomnemata ad Theologiam propheticam (1764), de Fried. Roos Wahrheiten der natural. Relig., 1766, combatu ~i ateismul ca si existenta lui Dumnezeu si atributele
(1803), in Doctrinae Christ., pars theoretica e sacris litteris repetita (1793) ~i in Christl. Sale apoi ~i Deismul..., in a~a numitele Wolfenbiittler Fragmenten (1774-1778).
Glaubenslehre nach der heil. Schrift verfertigt, publicatii din nou in 1845 $i de multi altii. Biserica oficiala protestanta s'a aparat ,rationaliziind" conceptia ei, fapt care dezgusta pe
b) Directia is to rica e o contrabalansare a subiectivizarii excesive a pietatii ~i cugetarii un Lessing.
cre$tine; ea tinde sa valorifice aspectele obiective ale credintei cre~tine 13 Aceastii tendinta de concesii e vizibila in Theologia Dogm. polemica a lui Seiler, (1774),
Principalul ei reprezentant a fost Buddeus din Jena (1729), cu ale sale Instit. Theol. in Institutio theolog christiani nostris temporibus accommodata de Doderlein, (1780), In
Dogm. (1723) p.; dintre ceilalti dogmatisi ai vremii, G. Walch (t 1775) a accentuat indeosebi Epitome Theol. Christ. ( 1789), a lui Morus ~i mai ales in Lehrbuch des christ. Glaubens
aceastii nuanta in a! siiu Comp. Instit. Theol. brevioribus obsrvat. illustratum (1748). Tot (1764) si In Relig. der Volkommener (1792) ale lui Teller.
acestei directii apartin exegetii Ernesti (t 1781 ), care a scris De officio Christi triplici (1769) ~i Kant a dat un sprijin puternic protestantismului, aratiind cii, daca ratiunea pura nu poate
Michaelis din Gottingen, care a scris Comp. Theol. Dogm. (1760) s.a., in care se expune una derponstra existenta lui Dumnezeu (Kritik der rein en Vernuft, 1781 ), aceasta e postulata de
dintre cele mai liberale Dogmatici protestante (acelasi liberalism se observii de altfel $i i:n alte ratiunea practica.
scrieri ale sale). Urmarea acestui valmasag de idei a fost crearea unui rationalism vulgar, cea mai decazuta
c) Dar acest ,istoricism" excesiv a obosit Ia riindul siiu repede teologia protestantii. Wolff, treapta a istorici dogmaticii protestante. El urmarea unirca Religiei rationale deiste cu
. 15 , ' '
profesor Ia Halle din 1706, a pus Ia contributie mai ales filozofia pentru demonstrarea !impede si Protestant1smul . E reprezentat de Tieftrunk cu a sa Censur des protest. Lehrbegriffs (3 voi.,
usoara a adeviirurilor Teologiei, !neat sa nu se mai poata ridica vreodatii obiectie impotriva ei. 1791-1795), de Henke, in ale sale Lineamenta institutionum fidei christianae historico-criticarum
Aceastii directie initiata de el e rodul filozofiei carteziene, crescut Ia scoala spinozistii si (1793-1795). El blameaza trei superstitii in Dogmatica traditionala: Hristolatria, Bibliolatria si
incalzit Ia aceea a lui Leibnitz. Wolff nu do rea confuzia Telogiei cu filozofia, dar faptul ca Teologia onomatolatria ... Aceea~i linie o pastreaza Stiiudlin, Eckermann, I. E. Chr. Schmidt din Gessen,Rohr
nu se rezumii numai Ia ceea ce a adus Descoperirea, justifica recurgerea Ia ajutorul filozofiei; cu s.a. Dar dogmatistul rationalist prin excelenta e Wegscheider, care, in ale sale Instit. Theol. Christ.
timpul se intelege cii Descoperirea a devenit un pretext pentru filozofie, care a expropriat Teologia. Dogm. (1815), a rationalizat toate punctele de credinta ale Dogmaticii crestine.
Wolff a expus invatatura sa in Verniinft. Gedanken von Gott, der Welt und der Seele des ' Hase (1834), a judecat asupru acest rationalism vulgar, imparta~it in diferite grade ~i de
Menschen (1720) si in Theologia naturalis, methodo scientifico pertracta (2 vol., 1739). alti teologi protestanti.
Dintre numerosii urma~i ai lui Wolff amintim pe Siegm. Jak. Baumgarten din Halle A urmat a~a numitul suprarationalism, care, In fata dilemei: Descoperire ori ratiune, pune
(1753) cu a sa Evang. Glaubenslehre, in 3 vol., (publicata de Semler in 1759) ~i pe Tollner ~~ teme~ia credintei .nu ratiunea, ci Descoperirea, (dar interpretata ... tot de ratiune ). Acestui inceput
(1774), care demonstriind cii cineva se poate miintui ~i prin Descoperirea naturala, a dizolvat 11 apartm: F. V. Remhard ( cu Marturisirile si Predicile sale, pe Ia 181 0), Knapp ( t 1825), ( cu

invatatura despre Rascumparare- desi in acelasi timp a mentinut ,oboedientia activa" a lui Iisus Vorles. fiber die christi. Glaubensl. nach dem Lehrbegr. der evan g. Kirche, 1827 -1828), si
Hristos si a tacut din inspiratie numai o asistenta dumnezeiascii generalii in ale sale Das Storr (t 1805), (cu Doctrina christ. pars theoreticae ss.litt. repetita, din 1793).
System der dogm. Theol., 1775 si Die gottliche Eingebung der Schrift (1771) etc. 14 Ca ~ reactie impotriva amestccului filozofiei in ale credintei, avem lucrarile lui Steudel (t
Ei reflectau de altfel unele tendinte ale epocii luminilor, ale asa numitei ,Aufkliirung". .18~7), (mat a~e~ Lehrbegr. der ev. protest. Kirche, 1834) si ale lui Beck (1878), care reprezintii
6. In veacul a! XVIII-Iea domne~te, din punct de vedere religios, Deismul in tarile in care I~e!le ortodoxtet wiirtemburgheze in operele sale: Einleitung in das Syst. der Christl. Lehre, (1838),
se raspiindise Protestantismul. Deismul sustine existenta lui Dumnezeu, nemurirea sufletului $i ~~ Vorlesungen iiber Christl. Glaubenslehre, 2 vol., ( 1886), publicate dupa moartea autorului.
practica virtutii ca ~i inlocuirea religiei supranaturale prin marea afirmare a existentei unei Fiinte Asa s'a lncheiat perioada vechii Dogmatici protestante.
supreme, care a dat legile guvernarii lumii etc. Momentele ei de decadere se datoresc faptului cii a pus centrul echilibrului ei nu in
Aceasta este conceptia des pre religie a lordului Herbert de Cherbury ( t 1648) expusii in Descoperirea dumnezeiascii, ci in ratiunea omeneasca ~i cii a urmarit umbrele giindirii ~i stiintei
De veritate (1624) etc. In afarii de Tindal, ,marele apostol a! Deismului" au urmat aceea~i directie omene~ti cape niste realitati dumnezeiesti. Si ciind a dat intiiietate Revelatie $i i-a supus ratiunea
Lessing, care vede in religia naturala termenul final al dezvoltarii omenirii (Die gottliche omeneasca, a stabilit o incompatibilitate intre ele, de$i autorul ambelor e Dumnezeu.
Erziehung des Menschengeschlechtes, 1700), Rousseau in a sa Profession de foi du Vicaire Aceasta evolutie atilt de tragica nu s'a oprit insa aici. Ea i~i deapana necontenit firul.
de Savoy, Diderot, d' Alembert, Helvetius, Voltaire, Friedrich al II-lea, etc. Mai departe o vom urmari, In liniile ei generale, piina In zilele noastre 16
Bahrdt (1792) incearca in nenumiirate scrieri sa faca ,biblica" Dogmatica cre~tina (Bibl.
System der Dogm., 1768), rediind invatatura bisericeasca de nerecunoscut; apoi incearca sa facii

15 lb., p. 66 sq.
13 Idem, ib., p. 61 sq. 16 Dupa cum s'a vazut, in cuprinsul acestui capitol am apelat de mai multe ori Ia substantialul rezumat a! lui
14 Pentru toata aceasta parte a se vedea Chr. Ernst Luthard, Kompendium der Dogmatik, pp. 59, 64. Chr. Ernst. Luthard, Op. cit., pp. 45-68.

52 53
Curente, ~coli ~~ lucrari dogmatice ~~ simbolice reprezentative in protestantism Introducere generalil Introducere generala Curente, ~coli ~~ lucrarl dogmatice ~~ simbolice reprezentative in protestantism

Pe cand filozofia se exprima prin concepte, religia ne vorbe~te in limbajul


CURENTE, $COLI $I LUCRARI DOGMATICE $I simboalelor, pe care le scoate din toate capitolele Dogmaticii traditionale.
Aceasta directie noua este expusa in toata claritatea ei de Fr. Schleiermacher (t
SIMBOLICE REPREZENTATIVE 1834), care a tras ~i toate consecintele din premisele ei. Mai intai in ale sale Reden tiber
IN PROTESTANTISM. die Religion ( 1799) ~i apoi in Dogmatica sa (Der Christliche Glaube, 1821 ), el arata ca
re1igia nu e nici un act de cunoa~tere, nici unul de vointa, ci stain con~tiinta nemijlocita
II. ~i in sentimentul de dependenta fata de infinit.
Dogmatica gase~te, prin urmare, temeiul ~i norma ei in con~tiinta. Ea descrie aceasta
De la jurnatatea veacului trecut pana la noi: l. Teologia dependenta pe care o afla in con~tiinta ~i se vade~te astfel ca o ~tiinta descriptiva ~i nu
normativa. Deci cuprinsul ei nu e dogma traditionala, ci ceea ce experimenteaza con~tiinta
. sentimentului. 2. Teologia speculativa: Hegel, adeptii f?i ere~ tina. De aceea Schleiermacher procedeaza prin metoda inductiva, plecand de la citatele
adversarii lui. 3. Teologia meditatiei. 4. Tendinte confesionale. analizei acestei con~tiinte, ca sa ajunga la Dumnezeu ~i la voia Lui fata de om, concretizata
5. Rationalismul
, modern: Scoala
, lui Ritschl. 6. Cauzele, in persoana lui Iisus Hristos care e in centrul Dogmaticii sale.
obiectivul f?i corifeii teologiei dialectice sau a ,crizei". 7. Cele Cu multa dreptate sau intrebat unii protestanti: Care poate fi valoarea obiectiva a
unei asemenea experiente subiective? Si atunci, la ce mai serve~te Descoperirea
mai Insemnate tratate de dogmatica protestanta. dumnezeiasca? 2 Principiul experientei subiective a fost foarte rodnic in protestantism.
A
Totu~i, ca urma~i ai ,Dogmaticii sentimentului", nu sunt socotiti decat Nitsch (Sys-

I
nrati~area acelui veritabillabirint al Dogmaticii protestante pana la inceputul veacului tem der Christliche Lehre, Bonn, 1829) ~i Twesten (Vorles. iiber die Dogmatik, 1826).
al XIX-lea am sfar~it-o cu ideea centrala a unei lupte, con~tiente sau nu, pentru 2. Contemporan ~i coleg de profesorat la aceea~i Universitate, (Berlin), cu
intaietate, a factorului dumnezeiesc (Descoperirea) cu factorul omenesc (simpla ratiune, Schleiermacher, Hegel i~i dezvolta aco1o sistemul sau filozofic dupa care istoria lumii ~i
ori filozofia, metafizica, ori cercetarile critico-istorice ale Bibliei, care-~i impun concluziile a omului sta in evolutia ideii pure care tinde sa treaca din incon~tienta la con~tiinta
lor doctrinei ... ), lupta care a culminat in doua sisteme: eel rationalist ~i eel suprarationalist. desavar~ita. Astfel, fiinta absoluta ajunge la con~tiinta de sine in con~tiinta omului ~i, pe
Influenta lui Kant, care demonstrase ca religia nu tine de domeniul speculativ masura ce acesta se ridica la con~tiinta infinitului, ea ca~tiga cuno~tinta de sine ca spirit
intelectual al filozofiei, ci de eel practic-moral al trairii, s' a resimtit din ce in ce mai mult, infinit. La aceasta omul ajunge prin arta, religie revelata ~i, in supremul grad, prin ~tiinta.
indepartand o parte dintre teologii protestanti de la deismul filozofic, dar ~i de la ,Stiinta" e realizata prin ratiune, iar metafizica e incoronarea ei.
rationalismul teologic. Ca de obicei, teologii protestanti s'au entuziasmat de aceasta filozofie, dupa care
Ca urmare, unii dintre ganditorii protestanti au parasit axa ratiune-Descoperire ,ceea ce e rational, e real ~i invers ... ".
~i au :facut sa intervina nu ratiunea practica ,ci credinta ~i intuitia care ne dau cunoa~terea Karl Daub (1765-1836), in Catehetica sa (1801) se aratase kantian convins, pentru
nemijlocita a realitatii lor suprarationale". A~a a :facut Fries urmat, in vremea noastra ca apoi sa fie tot atat de convins disci pol allui Fichte, apoi sa se alipeasca de filozofia lui
de Rudolf Otto (prin Kantisch-Friesische Religionsphilosophie u. ihreAnwendung Schelling cu ~i mai mare entuziasm (cu ale sale Theologumena, 1806, ~i Einleitung in
auf die Theologie, Tiibingen, 1909; Das Heilige ... , Gotha, 1917) etc., apoi de F. Bousset die christliche Dogmatik, 1809), apoi sa se marturiseasca partizan allui Bohme (cu al
~i de altii 1 sau Judas Iscarioth, 1816), pentru ca intru'n tarziu sa sfar~easca, ca hegelian (cu ale
Dar un mare rasunet a avut in veacul trecut Teologia lui de Wette ~i a lui sale Prolegomena, 1831, ~i cu al sau System der christlichen Dogmatik, publicat dupa
Schleiermacher, care au adoptat acest punct de plecare. moartea lui, in 1841).
l. Teologia sentimentului a mai avut precursori pe Lessing ~i pe Jacobi; dar a fost Aceea~i peregrinare filozofica o practica ~i Philipp Manheineke ( 1780-1846),
formulata si dezvoltata sistematic deW. de Wette si mai ales de Schleiermacher. care, in editia 1-a a Dogmaticii sale, Die Grundlehren der christlichen Dogmatik als
Wilhelm de Wette (1780-1849), a dezvolt~t in scrierile sale (mai ales in Ueber Wissenschaft ( 1819) exprima punctu1 de vedere al filozofiei lui Schelling, pentru ca in
Religion und Theologie, 1815, ~i Lehrbuch der christliche Dogmatik, 1813) ideea ca editia a II -a (din 1827), sa imbrati~eze teo ria lui Hegel.
religia e trairea insufletita de sentimentul prezentei lui Dumnezeu ~i al responsabilitatii Toate notiunile Dogmaticii protestante ortodoxe sa regasesc imbracate in sistemul
noastre fata de El ~i de semenii no~tri. hegelian: Tata1 (Fiinta absoluta), Fiul (aceasta fiinta coborata in finit), Duhul Sfant (spiritul
finit, care se ridica la con~tiinta Spiritului infinit...) etc.

1 Vezi R. Otto, Le sacre (L'Element non-rationnel dans !'idee du divin et sa relation avec le rationne1), trad.
franceza de Andre Jundt, Prof. Ia Facultatea de Teologie Protestanta din Paris, Paris, 1929; in prefata 2 Vezi Andre Jundt, Le role de Ia Metaphysique et de I'Histoire dans Ia Dogmatique protestante moderne;
traducatoru1ui, pp. 7-15. essai sur les principes de !'ecole de Ritschl (Montbeliard, 1920), pp. 15-18.

54 55
Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism Introducere generala Introducere generala Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism

D. F. Strauss demonstra cu mare verva absurditatea pretentiei de a se fi descoperit, in doua categorii lucrarile dogmatice cu un accent confesional particular mai pronuntat:
in fine, in filozfia hegeliana, formula cre$tinismului, formula $tiintifica, careia nu-i ramane unele sunt o expunere istorica a Dogmaticii confesiunii respective, dupa modelul celor
decat sa se dizolve in filozolfie $i anume, in filozofia panteista. (Der alte und der neue clasice, iar altele au un caracter mai independent, mentinand totu$i punctele deosebitoare
Glaube. Ein Bekenntnis, 1872). de invatatura mai ales calvine sau luterane. in prima categorie se numara: Hase (Hutterus
Un punct de vedere asemanator imbrati$eaza $i Bruno Bauer, L. Feuerbach, redivivus, Leipzig 1828), H. Schmidt (Dogmatik der evang. luth. Kirche, Frankfurt,
Bidermann, (Christliche Dogmatik, in 1855) $i altii. 1883), Heppe (Dogmatik des deutschen Protestantism us im 16 Jaththundert, Gottingen,
Impresia lasata de aceasta nereu$ita de a sprijini Teologia pe filozofie a fost de 1857, 3 vol.; Dogmatik der evang. reformierten Kirche aus den Quellen, Elberfuhrt,
astadata mult mai durabila. Teologii $i-au revizuit pozitiile $is-au departat de speculatiile 1861 ), Schneckenburger (autor al unei Simbolici interprotestante ), in articolele publicate
filozofice, adancind problemele practice, de o insemnatate sociala, mai ales. de Gi.ider in Stuttgart, 1855, $i in Zur Kirchl. Christologie, Pforzheim, 1848) etc.
Primejdia ca Teologia cre$tina sa se prabu$easca odata cu intreaga ei speculatie Din a doua categorie de lucrari independente, fac parte: Dogmatica lui Martensen
doctrinala a impus ,o luare de distanta" necesara fata de filozofie $i a readus pe primul ( 1850, Leipzig), scrisa in spiritul apologetico-spiritualist $i Die heilige Liebe ( 1840) a
plan, cu o mai mare indarjire decat oricand, problema raportului invataturii cre$tine cu a
lui Sartorius, deosebita prin caldura inimii, in care invaluit problemele dogmatice.
speculatiile filozofice $i cu studiile istorice, ca $i aceea a cchilibrului diferitilor factori Dar a doua parte a veacului trecut a fost ilustrata de citeva nume de dogmati$ti de o
constitutivi ai operelor dogmatice in gandirea protestanta. valoare exceptionala in protestantism, din acela$i curent. Dintre ace~tia Thomasius s 'a
3. Prima forma a acestei rezolvari a dat-o a$a numita ,Teologie a mediapei", care distins prin eruditia sa in ... Christliche Erlosung, in 3 parti (1852 sq.). El accentueaza
a cautat sa reduca elementul filozofic, in a$a fel, incat sa se produca un echilibru intre punctul de vedere luteran $i dezvolta pentru prima oara teoria kenozei care va avea un
acest element $i eel descoperit, iarpe de alta parte, alaturi de elementul rational sa-$i aiba viitor stralucit in Dogmatica cre$tina. in acela$i spirit mai ortodox infati$eaza Dogmatica
partea lui de cinste $i eel sentimental. Unul dintre primii reprezentanti mai moderati ai sa Philippi, impartita in 6 volume sub titlul general de Kirchliche Glaubenslehre (1.
acestui curent e Hase, care a imbinat in a sa Evangelische Dogmatik (1826, ed. a VI-a, Proleg.; 2. Urspriigliche Gottesgamsch. 3. Storrung. 4. Wiederherst. 5. Zueignung. 6.
1870) $i in a sa Gnosis, (3 vol., 1829, ed. a III-a, 1893), speculatia idealista mai slaba, cu Vollendung; Gi.ittersloch, 1854 sq.). Hofmann a luat ca punct de plecare gandirea lui
Revelatia (accentuata in Rede iiber die Entwicklung des Protest., 1855). Mai aproape Schleiem1acher, in care a incadrat toate rezultatele progresului $tiintei Scripturilor, accen-
de Schleiermacher se situeaza Schenkel (cu a sa Christliche Dogmatik vom Standpunkt tuate potrivt tendintelor $Colii wi.irtemburgheze $i devenind unul dintre cele mai rodnice
des Gewissens aus dargestellt, 2 vol., 1858) $i ucenicul sau Schweizer (Christliche sisteme ale epocii sale (cu Schriftbew. 3 parti, Nordl., 1852-1855 $i Schutzschriften,
Glaubenslehre nach protest. Grundsatzen dargestellt, 2 vol., 1863). Weise a incercat 1856-59). Tot in spirit luteran, de$i liberal scrisa, e Lutherische Dogmatik, histor.-genet.
un eclectism din diferitele curente ale veacului in Philosophische Dogmatik (3 vol., dargestellt (Leipzig, 1861 ), Der Kirchglaube in s. geschtl. Entwicklung, (1868) $i Das
1855-1862), iar Rothe a cautat sa combine elementele schleiermachiene cu cele hegeliene, System ... , ( 1874), ale lui Kahnis. Si Vilmar a accentuat in Dogmatica sa notele
in ale sale Teologische Ethik (3 vol., 1845) $i Zur Dogmatik (1862). caracteristice ortodoxiei luterane. 0 putere deosebita, speculativa, vade$te ucenicul lui
I.P. Lange a dat o forma apologetic-spiritualista operei sale (Philosophische Hofmann, Fr. H. R. Franck (din Erlangen) in trilogia System der christlichen Gewissheit,
Dogmatik, 1849, Positiv. Dogmatik, 1851 $i Angewendete Dogmatik, 1852). 0 (2 vol., Erlangen, 1870), System der Christl. Wahrheit (2 vol., 1878-80) $i System der
Hristologie mai aproape de cea a Ortodoxiei protestante a dat Liebner in Christologie Sittlichkeit (2 vol., Erlangen, 1884), care formeaza una dintre expunerile apologetic-specu-
oder die christologische Einheit des dogm. System, ( 1849), pe cand J. A. Dorner a dat lative cele mai insemnate din intreaga Istorie a Dogmaticii protestante. Deosebit, printr'o
o sinteza mult pretuita a tuturor curentelor de pana Ia el in System der Christlichen putere mare de concizie $i cuprinzand toate elementele speculative $i istorice ale unei
Glaubenslehre (2 vol., 1879). Para speculatie filozofica se prezinta Christliche Dogmatik Dogmatici protestante, cu tendinte ortodoxe e acel Kompendium der Dogmatik al lui
(2 vol., 1851) a lui Ebrard. De $Coala biblica din Wiirtemberg tin: Reiff, (Die christliche Luthardt (Leipzig, 1865), care - refacut de mai multe ori - e mult folosit $i azi 4
Glaubenslehre als Grundlage der christlichen Weltanschauung, 2 vol., 1873), Kiibel, 0 tendinta strict confesionala neo-calvinista s'a manifestat in Olanda prin pastorul
(Das christliche Lehrsystem nach d.h. Schrift dargestellt, 1874 ), $i Laichinger (Sys- Krop $.a. $i in Franta prin gruparea imprejurul revistei ,Foi et vie" condusa de pastorul
tem der christlichen Glaubens und Sittenlehre, 1876). Doumergue $i mai ales prin acela al profesorului Auguste Lecerf, care a fost marele
Scolii mistico-teosofice apartine Schoberlein (Die Grundlehren des Heils, 1848; teoretician apologist al ei, prin cele doua scrieri principale ale sale de: introducere la
Die Geheimnisse des Glaubens, Heidelberg, 1872; Die Prinzip. und Syst. d. Dogm. Dogmatica reformata (De Ia natuire de Ia connaissance religieuse, 1931, $i Du fondement
Einleitung in die christliche Glaubenslehre, Heidelberg 1851 3 et de Ia spcification de Ia connaissance religieuse, Paris, 1933). Tendinte similare,
4. Paralel cu aceste incercari de mediatie, s'au dezvoltat unele tendinte confesionale speculativ conservatoare, dar deschise spre orice spiritualitate regeneratoare de traire launtrica
expuse de numero$i dogmati$ti de frunte din diferitele tari protestante. Speciali~tii impart a reprezentat piosul profesor luteran Andre Jundt, in mai multe din scrierile sale.

3 Pentru aceasta parte, vezi Chr. E. Luthard, Kompendium der Dogmatik, cit. supra, pp. 73-74. 4 Lui ii datoram, in general, $i informatiile asupra acestui capitol.

56 57
Curente, ~coli ~~ lucrari dogmatice ~~ simbolice reprezentative in protestantism Introducere generala Introducere generala Cureate, ~coli ~~ lucrari dogmatice ~~ simbolice reprezcntative in protestantism

0 tendinta asemanatoare a insemnat pentru Teologia reformata Prof. Henri Cel dintai, Wilhelm Herrmann, a aratat (in Die Metaphisik in der Theologie,
Monnier (La mision historique de Jesus, ed. a II-a, Paris, 1914, La notion de Halle, 1870; Die Religion im Verhaeltnise zum Welterkennen und zur Sittlichkeit,
I' Apostolat, Paris, 1903 ~i Essai sur Ia Redemption, Paris, 1929). Gaston Frommel, Halle, 1879) 5, ca religia e necesara vietii morale ~i ca Apologetica se intemeiaza pe Mora1a,
profesor, e dogmatistul elvetian de o autoritate deosebita, prin adancimea cu care a tratat ca intre cunoa~terea ~tiintifica ~i cea religioasa nu e nici o legatura - fapt absolut
problemele Dogmaticii sub un aspect nou. Ea trebuie sa descrie experienta comunitatii nesatisfiicator pentru om-, pentru care a fost aspru criticat de cugetatori ca Boutroux 6 ~i
cre~tine. L'experience chretienne, un cours de Dogmatique, 3 vol., Neuchil.tel, 1916; de alti protestanti, ca Maurice GogueF.
La Psychologie du Pardon et Ia Croix, Sainte Croix, 1905). Iuliu Kaftan in Das Wesen der christlichen Religion, Basel, 1881; Die Wahrheit
5. 0 a treia metoda de a cauta ie~ire din prabu~irea care ameninta teologia protes- der Christlichen Religion, Basel, 1888 ~i Dogmatik... , 1897), a manifestat tendinte mai
tanta in veacul trecut a fost aceea a rationalismului modern, polarizat de ~coala lui Albrecht ortodoxe in sanul acestei ~coli, criticand dualismul cunoa~terii religioase ~i a! celei
Ritschl. El contesta Dogmaticii cre~tine caracterul de ~tiinta speculativa, neadmitand ca ~tiintifice; arata apoi nevoia dogmei ~i a Dogmaticii pentru Biserica, tagaduita de Ritschl,
ea sa se serveasca de un sistem oarecare spre a-~i formula propriile invataturi. Cu aceasta Harnack ~i altii ...
el se opune ~colii hegeliene. Dar, in acela~i timp, el se opune ~i tendintei sistemului lui Acelea~i tendinte le are teologia lui H. H. Wendt (in Der Erfahrungsbeweis fiir
Schleiermacher de a pune la temelia Dogmaticei experienta religioasa personala, intima, die Wahrheit des Christentums, Gottingen, 1897 ~i in System der christlichen Lehre,
a teologului; aceasta ar avea o valoare redusa, strict personala. in aceasta gre~eala a cazut 2 vol., Gottingen, 1906-1907), cu toate ca nu din acela~i punct de vedere.
~i Richard Rothe ~i multi altii. Richard Adalbert Lipsius ( 1830-1892), imparta~ind Astfel el critica argumentarea speculativa ~i da o noua interpretare ideii de Revelatie.
acelea~i idei, daduse urmatoarea solutie impasului: dogmatistul trebuie sa ia ca punct de A. v. Harnack (mai ales in Das Wesen des Christentums, Leipzig 1900), Lehrbuch de
plecare con~tiinta cre~tina colectiva (Glaube und Lehre, teologische Streitschriften, Dogmengeschichte (3 vol., Tiibingen, 1909) ~i Dogmengeschichte, Grundgriss der
Kiel, 1871; Lehrbuch der evang. protest. Dogm., Braunschweig, 1876 etc.). Dar tot Teoloegischen Wissenschaften ... , (Freiburg im B., 1893), deosebe~te in toate fenom~nele,
con~tiinta personala a teologului ramane arbitrul in alegerea elementelor componente ale ~i in cele religioase, ceea ce e esential ~i permanent de ceea ce e trecator: ,Dumnezeu
acestei experiente; deci metoda se reduce Ia aceea a lui Hofmann ~i a atator altora. Parintele, Providenta, fericirea, valoarea infinita a sufletului omenesc, aci e Evanghelia
Albrecht Ritschl va dao alta solutie: Dogmatica cre~tina trebuie sa se plaseze pe intreaga"8 El arata ca ideea de ,dogma" e straina cre~tinismului primar ~i ease datore~te
taramul obiectiv a! istoriei ~i sa formuleze invataturi universal valabile, scotand principiile interventiei spiritului grec, deci Dogmatica n'are ce cauta intr'o Biserica Evanghelica;
ei din cre~tinism ca religie pozitiva ~i istorica ~i anume din manifestarile lui colective, Ia ea trebuie inlocuita cu o altii disciplina care sa arate continutul Evangheliei ~i in acela~i
care iau parte toate functiunile suflete~ti, nu numai sentimentul. Comunitatea reflecteaza timp s'o puna in legatura cu gandirea contemporana. P. Lobstein (Essai d'une Intro-
persoana ~i activitatea Intemeietorului ei, Iisus Hristos. duction a Ia Dogmatique Protestante, Paris, 1896; La notion de Ia preexistence du
Dogmatica are un rol normativ: pe temeiul principiului formal a! vechii ortodoxii Fils de Dieu, Paris, 1883), arata ca ,credinta" (la foi), implica ~i o cunoa~tere; filozofia
protestante, Scriptura Sfiinta, nazuie~te sa arate nu ceea ce Dumnezeu e in Sine Insu~i, ci u~ureaza imparta~irea cu putere ~i lumina a adevarurilor luate din Evanghelie. El arata
in raport cu comunitatea celor credincio~i, mai ales cu aceea a primilor cre~tini, ale caror cum se impaca pozitia lui Ritschl ~i a lui Kaftan, de o parte, a lui Herrmann ~i a lui
experiente sunt normative (iubirea). Preexistenta ~i dumnezeirea ve~nica a lui Iisus Hristos Harnach de alta, in privinta ,dogmei": Prin ,dogma" nu trebuie sa se inteleaga o fonnula
sunt excluse de experienta comunitatii ca ~i invatatura despre Sfiinta Treime. Ritschl se data de autoritatea bisericeasca (Hermann ~i Harnack), ci ,traducerea autentica a
opune in acela~i timp intemeierii Dogmaticii pe metafizica ~i pe datele ~tiintei istorice. experientei religioase a lui Iisus, care-~i trage substanta din Evanghelia traita ~i proclamata
Trebuie sa se faca o reforma a Dogmaticii, atribuindu-se doctrinei cre~tine caracterul de comunitatea cre~tina, corespunzand nevoilor epocii actuale" 9 Theodor Haering, Ia
specific de cunoa~tere religioasa ,sui generis". Principalele sale scrieri in care a expus randul sau a aratat ca temeiul obiectiv a! credintei e Descoperirea. E o deosebire intre
aceste idei program pentru ~coala sa sunt: Die christliche Lehre der Rechtfertigung aceasta credinta ~i dogmatica; ~tiinta aceasta teologica are un caracter simbolic (Der
und Versoehnung, 3 vol. (Bonn, 1870-1874); Die Christliche Vollkommenheit, christliche Glaube- Dogmatik, Stuttgart, 1906; Die Lebensfrage der systematischen
(Gottingen, 1874); Theologie und Metaphysik, (Bonn, 1881). Theologie, Die Lebensfrage des chrislichen Glaubens, Tiibingen, 1895). lata cateva
Cu problemele ridicate de Albrecht Ritschl, ~coala careia i-a dat na~tere el se cuvinte despre problemele ,~colii lui Ritschl".
plaseaza in centrul Dogmaticii protestante moderne. Intr'adevar, aceasta Teologie a fost
imbrati~ata, cu un entuziasm exceptional, de protestantii din toate tarile. Astfel, Aguilera
o anunta protestantismului francez ca ,La Thologie de 1'avenir", (Paris, 1885); iar Harnack 5 Vezi Maurice Goguel, Wilhelm Herrmann et le probleme religieux actuel (Paris, 1905), si Emile
Boutroux, Science et Religion dans Ia Philosophic contemporaine, editia a 80-a (Paris, 1925), pp. 209-227.
il prezenta pe Ritschl drept ,ultimul Parinte" al Bisericii luterane. 6 Emile Boutroux, Op. cit., p. 224 etc.
In acela~i timp se ridica impotriva ei o pleiada de teologi de mana intai. Dar ~coala ,.. 7 Maurice Gogue1, Op. cit., p. 224 etc.
formata de ritschlianism a cuprins tot ce a avut mai ales protestantismul de pretutindeni. 8 A. v. Harnack, Das Wesen des Christentums, Leipzig, 1900, p. 44.
Yom aminti numele celor mai reprezentativi din ace~ti ,ucenici" in ,felurite grade" 9 Andre Jundt, Le rOle de Ia Metaphysique et de l'Histoire dans Ia Dogmatique protestante moderne... ,
p. 111.
ai acestei ~coli:

58 59

l
Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism Introducere geherala Introducere generala Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism

Amintim ca aceasta ~coala numara printre adepti o seama de apologeti (Schultze) de ,Teologia Dialectica" (numita astfel dupa metoda folosita in demonstrarea tematicii
nou ~i vechi-testamentari~ti etc. Impotriva ei s' a ridicat o alta ~coala, dupa care cunoa~terea ei), ,a cuvantului lui Dumnezeu", ,a crizei" (provocata de con~tiinta pacato~eniei sau ,a
cre~tinismului nu e cu putinta dedit in lumina legilor generale ale studiului comparativ al judecatii"), e eel mai putemic curent religios contemporan, care a impresionat nu numai
Religiilor, (Die religionsgeschichtliche Schule, sub influenta unui Usener, Mommsen, protestantismul de pretutindeni, ci ~i romano-catolicismul (printr-un iezuit ca Przwara),
Schwartz, Norden, Reizenstein, Wellhausen ... , care sunt departe de preocuparile propriu ba inca, precum am amintit, ~i ganditori ortodo~i (ca Nicolae Berdiaev, P. Bratiotis ~.a.).
zis cre~tine ); initiatorii acestei ~coli sunt: Wilhelm Bousset, 1865-1920; Hermann Gunkel Acest curent a reu~it sa zdruncine pozitiile protestantismului dizolvant de azi in care
~i Ernst Troeltsch, (toti profesori de Teologie ). Contra atacurilor ei, pe langa multi altii, au predomina liberalismul ~i criticismul rationalist (ca metoda biblica ~i doctrinara),
replicat: Friderich Traub (Theologie und Philosophie, Tiibingen, 1919), Georg Vobbermin psihologismul ~i rationalismul (materie ~i forma a invataturii- rezultate ale experientei
( Geschichte u. Historie in der Religionswisseinschaft, Tlibingen, 1911) etc. strict individuate).
In Franta, aceasta ~coala a avut multi adepti insemnati: amintim pe Auguste Corifeii acestei mi~cari, care a cuprins lumea protestanta de pretutindeni ~i care ne
Sabatier (Exquisse d'une Philosophie de Ia Religion d'apres Ia psychologie et intereseaza ~i pe noi, ortodoc~ii, prin aceea ca reprezinta o nazuinta de apropiere in puncte
l'histoire, Paris, 1897; La doctrine de !'expiation et son evolution historique, Paris, de doctrina ~i de spirit inrudite cu cele patristice, sunt Karl Barth, Fr. Gogarten, Emil
1903; Les Religion d'autorite et Ia Religion de l'esprit, Paris, 1903), ~i caruia i se Brunner ~i Ed. Thurneysen - toti de aceea~i varsta. Karl Barth (nascut in 1886 in
datore~te in special distinctia intre ,foi" ~i ,croyance" a protestantismului francez. Basel), a fost discipol al lui Herrmann la Marburg; a evoluat prin principalele ~coli ~i
Fernand Menegoz (Le christianisme: vie nouvelle, Paris, 1943 ), impreuna cu curente ale Protestantismului german, luandu-~i apoi alt punct de plecare in marea criza
Sabatier magistrul sau, ~i cu alti mari corifei ai mi~carii liberale protestante din ultima care a urmat dupa primul razboi mondial, manifestata prin sentimentul unui adevarat
vreme, au pastrat numai vocabularul traditional; gandirea lore cu totul straina de ceea ce faliment al principiilor conducatoare ale colectivitatilor ~i indivizilor, ale istoriei insa~i
exprima cuvinte ca: Treime, Mantuitor, Fiul lui Dumnezeu, Duh Sfiint, mantuire, arena pacatului ~i osandei. Toate ideile curente ale protestantismului contemporan, varsau
rascumparare etc. in subiectivism ~i relativism. Din labirintullor, Karl Barth se intoarce la unitatea Cuvantului
6. Marile framantari sociale, mondiale, de tot fe1ul la care a dat na~tere primul lui Dumnezeu, la unica actiune obiectiva- abandonand astfel pozitia seculara a Dogmaticii
razboi a pus problema religioasa in fata con~tiintei cre~tine, intr-o forma mult mai acuta protestante, care pomea de Ia experienta individual a, de Ia subiectivismul antropocentric.
decat oricand in perioada contemporana. Teocentrismul acesta se a firma cu putere in Der Romerbrief (ed. I-a, Munchen, 1918)
Bisericile protestante ~i-au strans randurile pentru a face front comun in rezolvarea iar in anul urmator, la Congresul de la Tambach-Turingia, Barth anunta protestantismului
marilor probleme sociale ridicate de vremuri; ba au racut apel ~i la celelalte confesiuni german noul sau mesaj, care are sa punctul de plecare al unei mi~cari asemanatoare, ~i
cre~tine, cea ortodoxa ~i cea romano-catolica pentru a se uni eel putin in chestiunile mai durabila decat, a lui Schleiermacher sau a lui A. Ritschl, din veacul trecut. Profesor
sociale (Stockholm, 1925); daca nu ~i in cele de credinta (Lausanne, 1927, Amsterdam, pe rand ~i doctor ,honoris causa" la mai multe universitati, invitat in toate partile lumii,
1947 etc.). Sfii~ierea lor launtrica era una din piedicile la aceasta unire. Se ~tie rezultatul: spre a lamuri propriul sistem, schitat prin predicile sale (Vom christlichen Leben,
apropierea ~i unirea lor. Munchen, 1928), prin diferite comentarii biblice (Vorlesung tiber 1 Kor. 15 - Die
Dar o alta urmare a marilor framantari mondiale de dupa primul mare razboi, care Auferstehung der Toten", Munchen, 1926, ed. a II-a; Erklarung der Philipperbrief,
sunt departe de a se fi potolit in vremea noastra, a pus Germaniei protestante, atilt de Munchen, 1928), prin felurite tratate (Das Wort Gottes und die Theologie, 1929; ibi-
incercata in acesti ultimi 35 de ani, dilema hamletiana: ,a fi sau a nu fi"! Rezolvarea a dat- dem, a III-a ed.), dar ~i mai ales de Dogmatica (de pilda Prolegomena zu einer
o, radical, pe cu.totul alte baze decat cele traditionale, ,Teologia dialectica" sau ,a crizei". christlichen Dogmatik, ibdem, 1927, Credo, editie franceza, trad. de Pierre ~i Jean
Mi~carea ce va fi schitata aici a fost comparata de un profesor protestant, A. Muller, Jundt, Paris, 1936; Gotteserkenntnis und Gottesdienst nach reformatoirischen Lehre
cu mustul care fierbe ~i din care va ie~i vinul cellimpede ~i intaritor. (Zollikon-Zurich, 1938) ~i mai ales marele sau tratat de Dogmatica, in curs de apartie,
Pozitia ortodoxa fata de aceasta mi~care a fost definita de profesorul Bratiotis de Barth apare ca personalitatea cea mai de vaza a protestantismului de azi.
la Atena, in chipul urmator: ,Ea e vrednica de multa atentie ~i e nevoie sa tie urmarita cu Friderich Gogarten, paroh, ca ~i Barth, la inceput, apoi profesor la lena, se releveaza
atentie incordata ... nu numai fiindca (ortodoqii) avem ceva de invatat de la ea ci fiindca ca un mare pioner al noii mi~cari parale1 ~i independent la inceput - prin operele sale de
avem temeinica nadejde cum ca dezvoltarea ei mai departe ar aduce-o mai aproape de capetenie, (Die religiOse Entscheidung, lena, 1921, Von Glauben u. Offenbarung, lena
Ortodoxie" 10 1923; Ich glaube an den dreieinigen Gott, ib., 1926; Glaube und Wirklichleit, ib. 1928).
Emil Brunner, profesor la Zurich, (despartit de Barth prin studiul sau Natur und
Gnade, la care acesta a raspuns scurt prin: ,Nein! Antwort an E. Brunner"), are ca
10 Vezi Prof. N. Chitescu, Ortodoxiqi Protestantism, studiu publicat In ,Ortodoxia", rev. Patriarhiei Romane, principale opere: Erlebnis, Erkenntnis und Glaube, (Tubingen, 1923); Die Grenzin
anul II, nr. 3, iulie-septembrie 1950, nota de Ia pp. 433-437, nota In care se rezuma mai ales studiul citat allui
Bratiotis ~i reprodusa aici. Se poate afirma cu Barth ca opozitia lui impotriva celorlalte confesiuni, incepand cu
der Humanitat, (ib., 1922); Religonsphilosophie evang. Theologie (ib., 1927); Der
romano-catolicismul. se rezuma Ia refuzul primirii ideii de ,analogia entis" care apropie pe Dumnezeu de om Mittler, (ib., 1929); The Theology of Crisis (ib.); Das Grundprobem der Ethik, (ib.,
~i-i acorda participarea Ia sfintenia divina prin har (cf. Dogmatik, vol. I, p. VIII, Mlinchen, 1932). 1931) ~i, de asemenea marele sau Tratat de Dogmatidi, in mai multe volume etc.

60 61
Curente, ~coli ~i Iucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism Introducere generala Introducere generala
Curente, ~coli ~i lucrari dogmatice ~i simbolice reprezentative in protestantism
Ed. Thurneysen, paroh in Basel ~i marele prieten allui Barth ~i colaborator la mai
multe dintre operele acestuia are cateva scrieri dintre care amintim: Das Wort Gottes u. supraistoriei, a nestricaciunii, a lui Dumnezeu, incununata de viata ve~nica. (Din punct
die Kirche (Munchen, 1927), Die Aufgabe der Theolo~ie (ib. ). . _ . A _ .. de ved.ere ~rto?ox, o?~erva~ c;_a lumea aceasta ~~ istoria au fast sfintite ~i transfigurate in
supra tstone ~~ ve~mcte, pnn Intruparea Fiului lui Dumnezeu care a racut trasatura de
Inconjurati de simpatia unei. im~nse parti .a t~ologi~ory~?t~stanti de ~staz1, mtant:
prin atitudinea antihitlerista ~i antmaz1sta a confeilor m1~~a~u ~~ s~cu_?dati de.~ pletora unire intre temporal~~ ve~ni.c, istorie ~i supraistorie, dand un se~s divin-umanului insu~i).
de discipoli ~i admiratori, dialecticienii au dat na~tere unm s1stem mea nestab1ht asupra . b) A~a cur~ retes~ dm unele studii al teologilor dialecticieni, ca Offenbarung,
Kir~he; T~eolog1e allm Barth (Miinchen, 1934), ei iau ca punct de plecare realitatea
unor puncte. . . . . . . . . .
Dam aici un rezumat extrem de sumar al pnnc1palelor tdei ale Teolog1e1 Dmlectlce, ,~btecttv.a , ~~re e ,Descoperirea dumnezeiasca", cuprinsa in ,Sfanta Scriptura" ~i in
amintind ca unele critici ce s-au formulat asupra lor in Ortodoxie ~i de care noi ne-am ,hsus Hnstos . Ea ,e istoria" neistorica, supraistorica (,unhistorisch", ,iiberhistorisch"),
slujit pe alocuri in prezenta nota- se gasesc in studiile Die .Krisis d.es Pr~testant~smus care d~s~opera nu ideile oamenilor despre Dumnezeu, ci pe ale lui Dumnezeu despre
oamem ~~ catre oameni.
u. die russische Orthodoxie, de Nicolae Berdiaev, in cmetul 1 dm revtsta ,Or~ent u.
Occident" ~i "H LltaA.EK'ttKil ecoA.oyi.a Karl Barth Kat 'tCOV 1tpt mnov - extras dm vo~. c~ In. ce prive~te Pers?anele Sfinte Treimi, Teologia Dialectica, spre deosebire de
omagialinchinatArhiepiscopuluiAtenei, Hrisostom (Atena, 1931), p. 187-219, de Pana1t cea a_lm ~1tschl, sau Schletermacher, pieaca de la necunoscut la cunoscut, spre a reda
Bratiotis. . ad~varata 1dee de~pre Dumnezeu: de la Treime, la Persoanele Treimice ~i apoi la om, ~i
nu mv~rs (Der Mittler, de Brunner).
Metoda dialectica, care a dat numele principal acestei mi~cari reli~1oase, s~
caracterizeaza prin aceea ca orice afirmatie religioasa e considerata ca antlteza alte1 In jertfa de pe Golgota, dialecticienii nu vad ~i triumful iubirii lui Dumnezeu ci
afirmatii, prin faptul ca adevarata Teologie face deosebire neta intre c~ea ce afirma omu! numai judecata groaznica a Judecatorului nemitarnic ~i neindurat... Iar Invierea ;ste
evenimentul ,supraistoric", care explica intreaga viata istorica a Domnului.
despre sine, despre Dumnezeu ~i despre raportul sau cu Dumnezeu ~~ ceea ce reveleaza
Insusi Dumnezeu omului in aceasta privinta. . d) Credinta nu mai e o stare evanghelica de siguranta ~i pace a increderii fiului in
Aceasta dualitate de conceptii - mod antinomic al Revelatiei ~i al reflectarii e1 in fagaduielile parinte~ti, o aruncare in bratele parinte~ti, ci o stare de framantare si de
inima omului ~i rezultat al confruntarii realitatilor din doua domenii, despartite pri.ntr'o zbuciup1, In care se e:cperimenteaza cuvintele: ,Cred, Doamne, ajuta necredintei m~le!".
prapastie de netrecut: eel cosmic ~i uman, eel transcendent ~i di:in- se tope~te in umtatea A Intreaga credmta se preface in nadejdea eshatologica a definitivei biruinte a
firii divino-umane, necuprinsa de mintea omeneasca. (Ex.: Hnstos: 0~? Dumnezeu?- Imparatiei lui Dumnezeu la sfar~it - acest ,sfar~it" fiind hotarul dintre timp si ve~nicie
(v. art. ,Ortodoxie ~i Protestantism", citat de noi mai sus, in nota.
Dumnezeu-Om!- Intruparea: Monofizitism? Nestorianism?- Theantropte! Ha~l? Omul?
- Colaborarea! Pacatul? Harul? Ambele! ... ). Iar antinomiile dialecticii cr~~tme sunt cu 7. lata cele mai i'nsemnate tratate de Teo Iogie Dogmatica ale protestatismului 11 : Fr. H.
atat mai adevarate, cu cat par mai paradoxale mintii omene~ti (ex.: Tre1 Persoane, o R. Frank, System der christlichen Wahrheit, 1878 etc.; M. Kahler, Die Wissenschaft der
christlichen Lehre, 1883 etc.; Fr. Nitzch, Lehrbuch der evang. Dogmatik, pre1ucrat de H.
Fiinta!), ele nefiind paralogice ~i nerationale, ci ~upralogice ~~ ~up.rarati.onal~.
Cat despre obiectul noului sistem de gandtre al Teolog1~1 dtale~tlc~, s a observat Stephan, ed. a III-a, 1912; J. Kaftan, Dogmatik, 1897 etc.; Th. Haering, Der chrilstliche
ca el a lu.at na~tere din intentia autorilor sai de a corecta, numm, vechile s1steme. Glaube, 1906 etc.; H. H. Wendt, System der christi. Lehre, 1906-1907; A. Schlatter Das
a) Cel dintai punct de invatatura caracteristica 11 constituie ideea despre Dumnezeu christliche Dogma, 1911 etc.; G. Wobberin, Systematische Theologie nach reli~ions
psychologischer Methode, 1913-1926; L. Lemme, Christl. Glaubenslehre, 1928; H. Stephan,
~i despre raportullui cu lumea. . . . .,
Dumnezeu ramane cu totul de nepatruns pentru om: ,fimtum non capax mfimh . Glaubenslehre, 1921 etc.; H. Ludemann, Christl. Dogmatik, 1924-25; R. Seeberg, Christliche
(formula calvina, opusa celei luterane: ,finitum capax Infiniti"). Daca ~u s'ar desc~pen Dogmatik, 1924 sq.; E. Troeltsch, Glaubenslehre (prelegere), 1925; C. Stange, Dogmatik, I,
pe Sine prin Cuvantul Sau, ar ramane pentr~ o~,cu totul ascuns. Dar chtar descopent, El 1927; K. Barth, Die Christl. Dogmatik, I, 1927 etc.; Die Kirchliche Dogmatik, I, I 931; K.
ramane mai departe tot acel ,Deus abscondttus . . Heim, Der evanghelische Glaube u. das Denken der Gegenwart, I. Glaube u. Denken, 1934
etc.; Schaeder, Theozentrische Theologie, 1928; Fr. Gogarten, Glaube und Wirchlichkeit,
Singura atitudine in fata abisului care desparte pe om d~ ~umn_ezeu este smerema
lena, 1928; E. Brunner, Dogmatik, (Zurich, 1934), mai multe volume; Erkenntnis und Glaube
nimicnicei omene~ti ... (Din punct de vedere o~todox, ammt~m ca am?~le. for~ule,
(ed. II-a), Tiibingen, 1923, W. Koepp, Einfiihrung in die Evang. Dogmatik.
completandu-se, sul}t adevarate lu~te Aseparat: ,fimtu~ nu e, c~pabil de !nfim~ ~~ ,fimtul e
capabil de Infinit". Intr'adevar, pnn Intrupare, Infimt,~l s a mcadrat m_ fimt: _D~~nezeu Rezumate: Chr. E. Luthard, Kompendium, ed. XIII, 1933. A!1a numitele Grundrisse:
s'a facut om; ,eel ce a vazut pe Fiul a vazut pe Tatal (In 14, 9). Daca, dupa ~unta Sa: H. Sc~ultz, 1892; 0. Pfleiderer, 1898; M. Reischle, 1902; 0. Kim, 1921; Th. Bachmann, 1908;
R. He1m, 1923; K. Dunkmann.n, M. Schultze, 1918; R. Girgensohn, 1928; W. Hermann 1925; R.
Dumnezeu ramane transcendenta absoluta, energile Sale cele necreate sunt fata 1manenta Seeberg, 1932.
a lui Dumnezeu, aplecata catre lume ~i in contact cu ea, sensibila ei). . ..
Cat despre lume ~i istorie, dialecticienii deoseb.esc do~~ veac~r:, sau ~urr:1: una,
prezenta, a timpului, a istoriei, a caderii, a catastrofe1, a staru ~~ pacato~eme, .n~ c.are
11 Mai ales dupa Paul Althaus, profesor Ia Erlangen, Grundriss der Dogmatik partea I ed. a II -a Erlangen
domne~te coruptia ~i totul se termina cu moarte; alta, cea vutoare, a ve~mctel, a 1936,p.ll0. ' , ' .

62
63
Obiectul Teologiei Dogmatice ~i Simbolice. Dogma ~i Teologumen:'i Introducere general:'! Introducere general:'! Obiectul Teologiei Dogmatice ~i Simbolice. Dogma ~i Teologumena

Pentru vechea Teologie luterana: H. Schmidt, Dogmatik der ev. Iuter. Kirche, 1893; omeneasca, al Revelatiei primordiale 1 Tainele vietii intradivine inse~i consemnate in
K. A. Hase, Hutterus redivivus-Dogmatik der ev.-luther. Kirche, 1883; R. H. Grutzmacher, Revelatia dumnezeiasca, cu cele doua izvoare ale ei, i~i afla aici expresia autentificata de
Textbuch zur System, Theologie u. ihrer Geschichte, 1923. infailibilitatea Bisericii. E ca ~i cum Biserica ar primi valul Revelatiei, care-i inunda aria
Pentru vechea Teologie calvina: Calvin, Institutions de Ia religion chretienne, ed. cunoa~terii ~i 1-ar indigui parte cu parte, stabilindu-i albia, pentru ca sufletele cercetatoare
Pannier, (Paris, 1939). de adevar sa ancoreze drept la limanul adevarului, nemaiplutind la intampare. E ca ~i
Textele Marturisirilor de credinta se gasesc, in limba originala pentru cele luterane, Ia J. cum Biserica ar primi piatra nestemata a adevarului ~i ar cizela-o, ar polei-o, pentru a-i
T. Muller, Die symbolischen Bucher der evangelisch-lutherischen Kirche, cu o introducere scoate in relief stralucirea unica.
de Th. Kolde, ed. XI, Gi.itersloh, 1912; ~i mai ales Die Bekenntnisschriften der evangelisch- Biserica nu parase~te taramul Revelatiei dumnezeie~ti formuland dogma, ci ca ~i
luterische Kirche, ed. a II-a, (Gottingen, 1955) in 2 vol. cum ar primi ni~te energii luminoase supracosmice, le proiecteaza din ingustul spatiu al
Pentru cele reformate, E. F. Karl Muller, Die Bekenntnisschriften der reformierten temporal-spatialului in imensitatea ve~niciei.
Kirche, cu textele in limba originara, insotite de introducere istorica !)i un registru (Leipzig, De aceea, Sfintii Parinti au asemanat dogmele cu ni~te turnuri de aparare a
1903). adevarului, iar pe cei ce le propovaduiesc i-au asemanat cu candelele care proiecteaza
Simbolice: H. Mulert, W. Gass, F. Kattenbusch etc. lumina lor asupra icoanelor, in fata rugatorilor prosternati.
Enciclopedii: Realencyclopadie fiir protestantische Theologie und Kirche (ed. a 3-a, Sf. Maxim Marturisitorul vorbind despre poarta Bisericii care duce !a mantuire,
Leipzig, 1892). spune ca ,aceasta poarta este inconjurata de turnuri, adica de intariturile dogmelor
In limba franceza avem ca introducere Ia Dogmatica Prot.: P. Lobstein, Essai d'une In- dumnezeie~ti ... , aratand ca cei ce vor sa creada drept, trebuie sa intre inlauntrul unghiului,
troduction Ia Dogmatique Protestante, Paris, 1896); apoi G. Frommel, L' exprience chretienne, adica in Biserica, prin intariturile acestea ~i sa fie aparati de ele.
un cours de Dogmatique, (Neuchtel, 1916,3 vol.), H. Monnier, La mission historique de Jesus, Caci eel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumnezeie~ti ca de ni~te intarituri ale
Paris, 1914, M. Vaucher, Introd. a Ia Dogmatique lutherienne, (Paris, 1921). adevarului, nu se teme de gandurile ~ide dracii, care-! ameninta cu pierzarea"2
Pentru Teologia neocalvinista: August Lecerf, Introduction une Dogmatique reforme Tot el arata de asemenea ca ,candelele care ard toata viata in Biserica, raspandind
(2 vol., Paris, 1932, 1938). lumina mantuirii, sunt ~i treptele care sustin buna ei randuiala. De pilda, invatatorul
Enciclopedii: L'encyclopedie des sciences religieusees" a lui Lichtenberg (Paris, 1878, intelept al dumnezeie~tilor ~i inaltelor dogme ~i taine eo candela care descopera invataturi
etc.), Le Dictionnaire de Ia Bible, a! lui A. Westphall, 3 vol. (Paris, 1932, etc.). necunoscute inaintea multimii. Deci aceasta lumina preface ~i pe eel ceo prime~te intr'o
candela" 3 De aceea, mare este osanda celui ce ,dogmatizeaza", adica vorbe~te despre
Dumnezeu ~i cele in legatura cu El, fiira pregatirea morala ~i religioasa necesara, precum
am vazut, din cele graite de Sf. Diadoh a! Foticeei despre cei care ,filozofeaza despre
OBIECTUL TELOGIEI DOGMATICE $I Dumnezeu stand In afara de Dumnezeu".
lar fata de cei ce nu recunosc dogmele, Sf. Antonie eel Mare recomanda mila: ,Nu
SIMBOLICE trebuie sa uram pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna ~i placuta lui Dumnezeu ~i care nu
DOGMA $I TEOLOGUMENA recunosc dogmele drepte ~i iubite de Dumnezeu, ci mai vartos sa ne fie mila de ei, fiind
slabi in puterea de a deosebi lucrurile" 4
1. Doua sunt caracteristicile esentiale ale dogmei: Ea este mai intai un adevar
Lauda dogmei: l. Definitia $i istoricul ei. 2. Delimitarea descoperit ~i apoi formulat de Biserica. Ambele acte care caracterizeaza o dogma,
notiunii ~?i a numarului dogmelor. 3. Categoria descoperirea ~i definirea, s' au savar~it prin i'mpreuna-lucrarea Duhului Srant, care a inspirat
teologumenelor. 4. Opiniile particulare ale teologilor. 6. pe profeti ~i a asistat sfintele sinoade in formularea ei. Astfel, nu se poate ~tirbi nici unul
Impartirea dogmelor: la ortodOC$i, la romano-catolici $i la dintre aceste privilegii ale dogmei de care tin de altfel toate notele ei caracterisice, caci
nu poate fi investita cu caracterul de dogma o invatatura care nu e descoperita in Sranta
protestanti.

1 Cf. F. Schelling, Introduction a Ia Philosophic de Ia Mythologie, Paris, 1945, 2 vol., tract., introducere
eologia Dogmatica se poat~ defini pe s~urt: ,expun~re.a s.ist~matica a ?ogmelor";

T de aici nevoia de a descne pe larg obiectul.acestei diSCiplme teolog1ce. Dogma


define~te ~i incheie Descoperirea, fiind ca un ,terminus ad quem" al ei.
La obar~ia ei sta de-a pururi nesecatul izvor vital al cunoa~terii eel or dumnezeie~ti,
stau stravechile experiente inefabile ale unui proces teogonic ~i cosmogenic in con~tiinta
~i note deS. Jankelevisch.
2 Sf. Maxim Mil.rturisitoru1, Raspunsuri catre Talasie, lntrebarea XL VIII, Filocalia, vol. II Sibiu. 1943, p.
169.
3 Idem, ril.spuns Ia lntrebarea LXIII; ibidem, p. 369.
4 Sf. Antonie eel Mare, invataturi despre viata morala a oamenilor ~i despre purtare, In 170 de capete,
In Filocalia, vol. I, Sibiu, 1946, p. 19.

64 65
Obiectul Teologiei Dogmatice ~i Simbolice. Dogma ~i Teologumena Introducere generala Introducere generala Obiectul Teologiei Dogmatice ~i Simbolice. Dogma (li Teologumena

Scriptura ~i in Traditia dumnezeiasca. Dar, in acela~i timp, nu e dogma, stricto-sensu, o caci ce folose~te a ~ti dogmele despre Dumnezeu ~i a vietui innecuratie, fara de ru~ine?" 8
invatatura care se gase~te in izvoarele Descoperirii cre~tine, fara sa fi fost definita ca Sf. Grigore de Nyssa imparte intreaga invatatura cre~tina in ,invatatura dogmatica ~i
~tare de Biserica, ci e numai o invatatura descoperita. Si aceasta pentru doua motive: morala" 9, iar Sf. Grigore de Nazianz nume~te ,dogme" adevarurile centrale de credinta,
Intai pentru ca o invatatura descoperita in Revelatia dumnezeiasca, dar nedefinita de pe care cre~tinii, cape o temelie, sa zideasca viata lor virtuoasa 10 Din veacul al V-lea,
Biserica, poate fi inteleasa in mai multe feluri; in al doilea rind, pentru ca daca identificam sensu! de ,adevar de credinta" se generalizeaza pentru ,dogme", regulile practice de
'invatatura descoperita cu dogma, atunci excludem putinta oricarei precizari ~i talcuiri viata, numindu-se ,canoane"; sinoadele ecumenice au contribuit 'intr'o mare masura Ia
din partea Bisericii, aceste lucrari fiind lasate pe seama insului singuratic. aceasta generalizare.
S 'a observat ca, pe cand rolul Sfantului Duh in inspiratia profetica e mult mai Teologi ortodoqi moderni dau diferite definitii dogmei: ,definitia de credinta" 11 ,
intim, mai launtric ~i, in acela~i timp creator, asistenta Duhului Sfant imbrati~eaza definirea ,adevaruri descoperite, pazite, definite si explicate de sinoadele ecumenice" 12 adevaruri
~i proclamarea unei dogme, investind-o astfel cu un caracter extern ~i juridic 5 propuse omului de Insu~i Dumnezeu, prin mijlocirea Bisericii" 13 , ,proiect;r~~ logica a
Se ~tie ca dogma a mo~tenit acest caracter din antichitatea pagana, pastrandu-1 ~i unui principiu supralogic 1\ ,invataturi teoretice de credinta, care se gasesc in Scriptura
in cre~tinism. Originea etimologica are o nuanta mai putin tran~anta: dogma vine de Ia ~i Traditie ~i se definesc ~i se dezvolta de Biserica ~i in special se expun in sfintele ei
ooKco care inseamna ,a parea", deci ar avea primul sens de ,opinie", ,parere personala"; sinoade" 15 etc. 16
aceasta nuanta a pastrat-o 06~a. Dar 06yJla a capatat chiar la vechii elini pe aceea de Noi socotim ca o definitie mai cuprinzatoare este aceea care da notele caracteristice
parere bine intemeiata care se pronunta, pentru ca sa evolueze repede spre sensu! de sau partile constitutive ale dogmei ~i anume: un adevar teoretic, revelat de Dumnezeu,
,hotarare formala", ,porunca", ,decret" sau ,lege. formulat de Bierica, neschimbabil ~i predicat cre~tinilor in vederea mantuirii.
Putem deosebi doua sensuri principale ale cuvantului 06yJla la greci ~i Ia romani: 2. Una dintre problemele cele mai grele privitoare Ia dogma este aceea_a unui fel
a) un inteles politic, de porunca, decret, lege, emanata de la autoritatea competenta6 ; b) de inventar al dogmelor. Unde le gasim? In Dogmatica? Dar Dogmatica nu se limiteaza
unul filozofic ca adevar fundamental filozofic, principiu logic, teorie, sistem, filozofie, numai la expunerea ~tiintifica ~i sistematica a dogmelor, ci expune ~i invataturi cuprinse
sentinta etc. 7 in Revelatia dumnezeiasca, care n'au fost proclamate ca dogme; acela~i lucru putem
In Vechiul Testament gasim numai sensu! de porunca, decret, emanat de la spune ~i despre invataturile cuprinse in Marturisirile de credinta aprobate de intreaga
autoritatea politica (Daniil 2, 13), sau porunci ale lui Dumnezeu (lez 20, 25) ori, in Biserica Ortodoxa, adica despre Marturisirea lui Petru Movila ~i aceea a lui Dositei. Caci
sfar~it, decret cu cuprins religios (2 Mac 15, 36). ele nu sunt un bun al intregii Biserici, din epoca ecumenicitatii ei, ci s' au dovedit necesare
In Noul Testament, aflam pe langa sensu1 politic ~i pe eel religios, care este eel de tocmai din pricina despartirii Bisericii apusene de cea rasariteana.
azi al Bisericii Ortodoxe a Rasaritului. Avem cinci locuri in care gasim cuvantul: In Luca Unii dintre teologi socotesc ca tocmai recunoa~terea tacita a unor invataturi,
2, 1 sens politic: ,,porunca de Ia Cezaru!August"; in Fapte 17,7 (acela~i sens); in Coloseni ~ntemeiate pe ambele izvoare ale Revelatiei, de catre Biserica, ar fi criteriul dogmelor.
2, 14 (sens religios ); in Efeseni 2, 15 (sens religios ). In acest fel, acest crlteriu se acopera cu semnele deosebitoare ale insa~i Traditiei
In al cincilea loc, ~i anume in Fapte 14, 4 gasim sensul clasic, insu~it de Teologia dumnezeie~ti, stabilite de Vincentiu de Lerini, in al sau Commonitorium, adica
cre~tina ortodoxa, de adevar revelat, formulat in sinod: ,Si cand treceau prin ora~, le vechimea, universalitatea ~i consensul unanim (ld teneamus quod semper, quod ubique,
dadeau in grija sa pazeasca dogmele hotarate de Apostolii ~i de batranii din Ierusalim". quod ab omnibus creditum est).
Este vorba despre cele hotarate la Sinodul Apostolic, cu privire Ia conditiile ce trebuiau Dar se aminte~te ca nici o dogma, nici chiar cele centrale ale cre~tinismului nu
indeplinite de paganii care treceau la cre~tinism. Aceste hotarari s'au luat pe temeiul indeplinesc toate aceste conditii cerute de acel Commonitorium. Istoria sinoadelor
revelatiei vechitestamentare; cele care desavar~esc aceste descoperiri sunt hotarate pe ecumenice ne da o dovada zdrobitoare despre acest adevar.
temeiul unei descoperiri speciale, facuta Sf.-lui Ap. Petru (Fapte 10, 10 sq.).
In Sfanta Traditie se precizeaza din ce in ce mai mult insemnatatea acestui adevar
8 Sf. Chiril a! Ierusalimului, Cat. IV, nr. 2; P.G. XXXIII, col. 456.
descoperit ~i formulat de Biserica, mai ales in veacul al IV-lea, la cativa dintre reprezentantii 9 Sf. Grigorie de Nyssa, Epistola V, VI, XXIV etc.; Migne, P.G. XLIV, col. 1089 etc.
lui cei mai de seama. Sf. Chiril al Ierusalimului scrie: ,Fiinta religiei consta din aceste 10 Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvantul XL asupra Botezului, nr. 45.
doua lucruri: din dogme pioase ~i din fapte bune; nici dogmele fara de fapte bune nu sunt 11 Zicos Rosis, Sistem de dogmatica al Bisericii sobornice~ti ortodoxe, Atena, 1903, p. 92.
placute lui Dumnezeu, nici faptele nu se primesc de Dumnezeu, fara de dogme pioase; 12M. Malinovski, Expunerea Dogmaticii Ortodoxe, Serg. Posad, 1910, t. II. ed. a II-a, p. 74; citat dupa
Th. Spacil S.J., Doctrina Theologiae Orientis separati, de Revelatione, fide, dogmate .. , In rev. ,Orientalia
Christiana", vol. XXXI, 2, nr. 88, sept. 1933, Roma, p. 333.
13 Prot. P. Svetlov, apud Th. Spacil, ibid.
5 B. Bartmann, Precis de Theologie Dogmatique, cit. supra, vol. I, p. 22. 14 Prot. Sergiu Bulgakov, apud Spacil, ibid., p. 334.
6 Platon, Despre Legi, I; Xenofon, Anabasis, III, 3, 5; cf. Polibiu, lstoria generala, III, 27, 7. 15 Vezi Andrutsos, Dogmatica, apud Th. Spaci1, Op. cit., p. 335.
7 Marcu Aureliu, Tiept eu.m6v, II, 3; III, 6; cf. Seneca, Epist. XCV; Cicero, Quaestiones academicae, IV, 16 A se vedea definitiile principa1elor tratate de Dogmatica ale teologilor ortodocsi In studiul citata! iezuitului
9; cf. III, 10. Th. Spacil, pp. 332-337.

66 67
Obiectul Teologiei Dogtuatice ~i Simbolice. Dogma ~i Teologumenil Introducere generalil Introducere generala Obiectul Teologiei Dogtuatice ~i Simbolice. Dogma ~i Teologumenil

Pede alta parte noi ~tim ca, dimpotriva, caracteristica dogmelore proclamarea lor dumnezeiasca, modul prefacerii Sfintei Euharistii ... , iata cateva exemple de astfel de
solemna de catre Biserica, ,stiUpul ~i temelia adevarului (1 Tim 3, 15) prin glasul ei ~i probleme dogmatice pe care Biserica Ortodoxa le-a dezlegat fara sinoade ecumenice. (Si
prin suprema autoritate din ea, sinoadele ecumenice" 17 ele se ridica neincetat pe masura ce trece vremea). Ele au fost rezolvate datorita acelui
Acestea sunt dogmele Bisericii noastre, stricto-sensu. Un compendiu allor il aflam consens al Bisericii de pretutindeni; vehiculele acestor raspunsuri date de Biserica au
in simbolul niceoconstantinopolitan care a devenit de altfel temelia tuturor catehismelor fost cartile liturgice, catehismele ~i marturisirile, iar laboratoarele in cares' au experimentat
Bisericii noastre. ~i s' au formulat au fost: trairea ere~ tina, ~colile teologice ~i sinoadele locale.
Dar, dupa sinodul apostolic, istoria Bisericii inregistreaza numai la 275 de ani Ce valoare au aceste invataturi stabilite astfel? Sunt ele, toate, dogme?
primul sinod ecumenic; iar in total, inainte de marea schisma, epoca patristica straluce~te La aceste intrebari trebuie sa se raspunda separat: Le numim adevaruri de credinta,
prin cele 7 sinoade ecumenice. Lucrarea lor dogmatica e de o insemnatate vitala pentru revelate; ele au valoarea unor dogme, deoarece Biserica noastra a~a le pretuie~te, de fapt;
Biserica ecumenica. de drept, ele insa nu sunt dogme, deoarece nu s'a indeplinit forma proclamarii lor ca
Atunci s'au precizat indeosebi dogmele centrale ale cre~tinismului, despre Sffmta atare de un sinod ecumenic.
Treime ~i despre Hristologie. In practica nimeni nu face vreo deosebire ca tarie de nezdruncinat, intre o dogma
Iar cercetarile mai noi au aratat ca insu~i simbolul niceoconstantinopolitan are la proclamata de un sinod ecumenic, privind Hristologia de pilda ~i intre capitole, uneori
temelie alte simboale mai vechi. Mai mult, la unele sinoade ecumenice s'au recunoscut centrale-, ale invataturii Bisericii noastre, privind Eshatologia, ori numarul Tainelor, ori
in mod oficial unele formule de credinta ale sinoadelor locale (ca de pilda in canonul al mantuirea, dintre care unele n'au fost proclamate ca dogme de un sinod ecumenic,
II-lea al Sinodului trulan), ba ~i unele simboale ale unor personalitaiti proeminente din ramanand adevaruri de credinta, revelate.
istoria gandirii, cre~tine 18 Are consensul Bisericii impra~tiate aceea~i putere ca un sinod ecumenic? Da,
Acest fapt este un lumini~ in intunericul in care ne las a is to ria dogmelor in privinta deoarece nu-i lipse~te decat definirea ei formala, caci precum am spus, invataturile
celor aproape trei veacuri cre~tine primare, care au precedat veacul de aural cre~tinatatii, nedefinite de sfintele sinoade ecumenice nu sunt dogme, din pricina acestei !ipse.
ca ~i celor douasprezece veacuri care ne despart de epoca patristica, in care nu s'au 3. Ce sunt ,teologumenele"? Unele invataturi cre~tine, care-~i afla temelie in
proclamat dogme in chip public, in sinoadele ecumenice. Revelatia dumnezeiasca, dar care nu au consensul unanim al Bisericii, de~i pot fi cu o
In ce chip a facut fata Biserica cre~tina nevoilor noi create atat de ereziile ivite, cat ~i larga circulatie, au fost numite teologumene (de la ecoA.oyoU!lvov, ceea ce poate fi obiect
de dezvoltarea vietii cre~tine, sub toate aspectele ei: religios, moral, de cugetare ~ide traire? a! Teologiei, ceea ce poate forma o baza a invataturii teologice), de pilda timpul crearii
Duhul Sfiint a calauzit spre tot adevarul ~i a insufletit Trupul eel tainic al Domnului, ingerilor, crearea sufletului din al parintilor lor etc. Teologumenele sunt curente in Teologia
asistandu-1 in a~a fel inciit a pastrat fata Bisericii fara pata ~i fara zbiircituri, potrivit ruseasca mai noua.
fagaduintelor Mantuitorului insu~i (Mt 16, In 14, 9). S'a stabilit 19 ca teologumena e parerea teologica cu temei in Revelatie, in special
In primele veacuri gasim unele marturisiri de credinta extrem de scurte, numite cu temei in scrierile acelor ,otoacrKaA.ot il~ oiKOU!lEV11~" 20 Cu cat el realizeaza mai
dreptare de credinta (Kavffiv il~ 1ttO"tco~; regula fidei), pe care trebuiau sale rosteasca desavar~it consensul Bisericii impra~tiate, cu atat se apropie mai mult de ,dogma", din
neofitii; ele i~i afla temeiul in inse~i formulele scripturistice (Rm I 0, 9 sq.); cuvintele ~i punct de vedere formal.
actele liturgice aceasta Dogmatica in actiune -, propagau de asemenea formulele Se intelege de asemenea ca este indiscutabila autoritatea invataturilor care i~i au
Dogmaticii traite, impreuna cu predicile ~i catehezele. un temei evident in ambele izvoare ale Revelatiei dumnezeie~ti.
Dar dupa sfii~ierea mantiei celei fara cusatura a Domnului, Sfantul Duh a asistat 4. Altfel, o justificare insuficienta pe temeiul Revelatiei, e ~i !ipsa oricarei astfel de
Biserica in lucrarea de formulare a credintei, prin a~a numitul ,consensus Ecclesiae justficari, face ca parerea expusa sa ramana o simpla parere particulara.
dispersae". Acest consens ave a totdeauna Ia temelia lui consensul, absolut sau relativ, al ,Parerile particulare" sunt admise in Teologia Dogmatica numai in masura in care
Sfintilor Parinti intre ei ~i cu Sffinta Scriptura, adica taria eelor doua izvoare ale Descoperirii ele nu contrazic dogmele ~i se apropie de ,teologumene".
dumnezeie~ti.
Grave ~i mari probleme s'au pus atunci Bisericii Ortodoxe lipsita de posibilitatea
tinerii unui sinod ecumenic. Atacurile romano-catolicismului, Ia care s-au adaugat ~i ale 19 Marele istoric al Bisericii, rusul Vasile Bolotov, a stabilit cu prilejul disputelor iscate de conferintele
protestantismului, probleme neprecizate indeajuns de Descoperire, ca: numarul Sfintelor unioniste cu vechii catolici, In ale sale Thesen tiparite mai intai in nemte$te in ,Revue Internationale de
Taine, raportul lor cu ierurgiile, natura dumnezeiescului Har ~i raportul lui cu Fiinta Theologie" (Caiet 24. 682 sq.) $i mai tarziu cu mari adaugiri in ruse$te, in Lecturi cre~tine (1913, anu1 V,
p. 525 sq.), deosebirea intre ,dogma" ~i ,teologumenon" pe care o reproducem dupa Stefan Zancov, Das
Orthodoxe Christentum des Ostens, Berlin, 1928, p. 38-39, nota 6, de~i nu sunt primite inca de toti
dogmati~tii ortodoqi.
17 Cf. Protoiereul P. Svetlov, profesor Ia Universitatea imperiala Sf. Vladimir din Kiev, inviW'itura cre~tina 20 Se socotesc patru mari dascali ai Bisericii latine (Sf. Ambrozie, Fer. Ieronim, Fer. Augustin, Sf. Grigorie
in expunere apologetica, tract. de Pr. Serghie Bejan ~i Constatin N. Tomescu, vol. I, pp. 272-273. eel Mare) ~i patru ai Bisericii rasaritene (Sf. Atanasie - pe care cartile liturgice rasaritene 11 omit -, Sf.
18 Idem, ibidem, p. 273, cu unele exemplificari. Vasile, Sf. Grigorie de Nazianz ~i Sf. loan Gura de Aur.

68 69
Obiectul Teologiei Dogmatice ~i Simbolice. Dogma ~i Teologumen Introducere generala Introducere generala Notele caracteristice ale dogmei

Dogmele ~i teologumenele sunt ,necesaria"; parerile particulare, ,dubla": ,In Cele dintai se mai numesc ~i ,de credinta definita", iar cele de a! doilea ,de credinta
necesariis, unitas, in dubiis, libertas, in omnibus, caritas" 21 , iata ce a cerut Traditia dumnezeiasca" 27 .
venerabila a Bisericii ecumenice autoritatii biserice~ti ~i teologilor. b) 0 a doua categorie de invataturi de o autoritate mai mica e aceea a ,adevarurilor
La randullor, teologii ortodoc~i nu trebuie sa se lase condu~i de spiritulluciferic, catolice" sau ,invataturilor biserice~ti" 28 , ~i anume: 1. ,Concluziile teologice" (adevaruri
incercand sa infiiti~eze simple opinii personate drept teologumene, datorita darului deduse din 2 premise, dintre care una revelata: ,virtual revelata"); 2. ,adevaruri filozofice"
speculativ, ci sa fie stapaniti de smerenia Sfintilor Parinti care au subliniat unele pareri ca (ca unele privitoare la existenta ~i atributele lui Dumnezeu); 3. faptele dogmatice (ca
fiind ale lor proprii ~i nu ale intregii Biserici. ,A~a Sf. Vasile eel Mare ~i Sf. loan Gura de episcopatul lui Petru Ia Roma, validitatea proclamatiilor ,ex cathedra", originalitatea
Aur deosebesc cele spuse OOYf-l<X'ttK&~, de cele ayrovt<J'ttKW~ iar Fericitul Ieronim i~i textului Vulgatei etc.). De~i nu sunt considerate ca revelate, totu~i au autoritatea dogmelor
ex prima ideea cain operele Sfintilor Parinti totdeauna trebuie deosebit ceea ce dan~ii au in romano-catolicism.
scris 8taAK'ttK&~, de ceea ce au expus ca adevar" 22 Protestantii vechi deosebeau:
5. Dogmele au fost impartite in mai multe feluri in tratatele de Teologie Dog- a) dogme esentiale (necesare pentru mantuire ), ~i neesentiale (care nu sunt necesare
matica ortodoxa23 Cele mai obi~nuite sunt urmatoarele impartiri: pentru mantuire ). Dar din punctul de vedere al adevarului religios, toate dogmele sunt
a) Dupa obiectullor, dogmele erau impartite altiidata In dogme de credinta ~i in esentiale; de aceea sinodul a! VII-lea ecumenic a anatematizat pe cei care nu dau cinstea
dogme de moravuri; ~i unele ~i altele sunt revelate, dar numele de ,dogme" s-a rezervat cuvenita sfintelor icoane ~i moaste.
pana la sfarsit numai adevarurilor de ordin speculativ, teoretic. Incheiere. Dupa cum s'a.vazut din cele spuse, notiunea de ,dogma" arata rolul
b) Dupa raportul lor cu min tea noastra, dogmele au fost impartite in dogme decisiv al Bisericii in opera de ,traducere" a adevarurilor revelate in adevaruri acomodate
pure sau ,misterii", care nu pot fi intelese cumintea (de pilda dogma Sfintei Treimi) ~i mintii noastre, ea inlatura arbitrariul individual in intelegerea Revelatiei, dar ea asigura
dogme mixte, care se cunosc ~i din Revelatie, dar ~i din ratiune (dogma des pre existenta ~i libertatea spirituala a omului in ecua~ia inefabila a adevarurilor revelate cu ratiunea
~i fiinta lui Dumnezeu, despre existenta sufletului, etc.). omeneasca.
c) Dupa legatura dintre ele, dogmele sunt generate (a~a cum sunt expuse de Din momentul dogmatizarii de catre Biserica a unui adevar de credinta din mo-
unele Marturisiri din epoca patristica ~ide simbolul niceo-constantinopolitan), ~i speciale ment ce capata lamurirea bisericeasca ~i devine dogma, cu el se produce o esentiala
(de pilda cele doua firi ale Mantuitorului etc.). modificare: adevarul Revelatiei dumnezeiesti din obiect de credinta revelata se trans-
d) Dupa raporturile interconfesionale, avern dogme comune tuturor confesiunilor forma in dogma, prin actul cugetarii sobomi~e~ti, al Bisericii, prin explicarea lui logica 29
(a Sfintei Treimi), ~i deosebitoare (despre purcederea Sfantului Duh, despre modul
prezentei in Sfanta Euharistie etc.).
e) Unii dintre teologi admit ~i impartirea in dogme explicite (cele definite de
Biserica) ~i implicite (cele nedefinite sau nedezvoltate ), pre cum se precizeaza des pre
ciiderea demonilor etc ... 24 Eo influenta de nomenclatura romano-catolica, care prive~te
NOTELE CARACTERISTICE ALE DOGMEI
domeniul teologumenelor ~i al parerilor particulare. Ea nu e primita de unii teologi
ortodoqi 25 ~i nu trebuie primita decat cu conditia ca dogmele respective sa nu fie numai Introducerea generala asupra problemei. 1. Dogma, adevar
aparent ,implicite", ci sa aibii ~i temeiuri in Revelatie. revelat; 2. Formulat de Biserica; 3. Teoretic;
Romano-catolicii au urmatoarele impartiri principale: 4. Neschimbabil; 5. Dat in vederea mantuirii.
a) In raport cu proclamarea lor de catre Biserica, ei admit dogme formate (dog-
mata formalia quoad nos, revelata et proposita) si dogme materiale (dogmata materialia,
efinitia dogmei include ~i notele ei caracteristice; de aceea, vom cauta acum sa
in se revelata, sed non propositaf 6
dezvoltam ~i sa precizam ~i mai bine aceste note caracteristce ale ei.
a) Am afirmat anume ca dogma e un adevar descoperit de Dumnezeu oamenilor;
21 Stefan Zancov, Op. cit., p. 19, scrie: Dogme1e sunt ,necesaria", teologumenele sunt ,dubia". acest atribut al dogmelor cre~tine le deosebe~te atat de invataturile religiilor pagane, cat
22 P. Svetlov, Invati}tura cre~tina in expunere apologetica, trad. de prof. icon. Serghie Bejan $i Constantin si de invataturile filozofice, fiindca acestea nu sunt descoperite.
Tomescu, 1935, pp. 291-292.
23 Vezi Macaire, Theologie Dogmatique orthodoxe, traduite par un russe, t. I, Paris, pp. 21-28, $i aproape
toate manua1ele de Teologie Dogmatica.
24 Macaire, ib., pp. 21-22. 27 Vezi Leonce de Grandmaison, Le dogme chretien, ed. II-a (Paris, 1928), p. 278.
25 Cehanovsky, de pilda, vezi Spacil, Op. cit., p. 347. 28 Bernard Bartmann, Op. cit., I, p. 25.
26 Bernard Bartmann, Precis de Theologie Dogmatique, trad. de Marcel Gauthier, t. I, ed. III-a, (Mulhouse, 29 Pentru capitolul acesta vezi Prof. N. Chitescu, Fiinta dogmei, In rev. ,Studii Teologice", seria noua, anul
1938), p. 25. V, 1953, nr. 3-4, pp. 188-209.

70 71
Notele caracteristice ale dogmei Introducere generala Introducere generala Notele caracteristice ale dogmei

b) Al do ilea atribut al dogmei e constituit de faptul ca adevarul ei revelat e formulat, Aceste fapte fac pe unii teologi ortodoqi, care privesc dogmele ca invataturi care
predicat ~i impus de Biserica. Aceasta nota o deosebe~te de conceptia protestantismului modeleaza viata noastra dupa modul divin, ca fermentul ~i dreptarul neasemanat al ei, sa
~i a altor culte cre~tine despre invatatura revelata, deoarece ea nu e lasata Ia arbitrariul vorbeasca despre Revelatie ca despre ,un fapt viu", sa constate ca dogmele ,nu se cunosc
individual, ci e formulata ~i aparata de intreaga Biserica. Aceste doua note caracteristice prin intelect intr'atat cat se primesc cu inima care crede" (Malinovschi), sa socotesca
ale dogmei sunt esentiale; ele fixeaza locul ei in ansamblul invataturilor religiilor lumii dogma drept ,un fapt al Revelatiei, exprimat i'ntr'o forma teologica" (Svetlov), ~i, in
~i in fata protestantismului. sfiir~it, sa spuna ca ,dogma presupune o exerienta religioasa" (Florovski) 5
c) In general, tratatele de Teologie Dogmatica ortodoxa mai amintesc caracterul Asemenea expresii sunt intelese de unii teologi ortodoqi ca ~i cum ar tagadui
teoretic, care deosebe~te dogma de invataturile morale, ~i obiectivitatea absoluta a domelor.
d) eel imutabil, care e un corolar al notiunii de Revelatie Dumnezeiasca. Pe Hinga Dar aceasta obiectivitate e garantata in Teologia Dogmatica ortodoxa de conceptia
acestea, trebuie insa sa precizam ~i faptul ca dogma nu satisface o curiozitate de~arta, ci ei despre dogma ca adevar revelat. Experientele care au precedat ~i care urmeaza de-a
e data: pururi dogmelor dumnezeie~ti, nu ~tirbesc nicidecum, ci amplifica insemnatatea acestui
e) in vederea mantuirii. atribut, adevarul revelat ve~nic reflectandu-se in forme infinite, in sufletele trecatorilor
In cele ce urmeaza, vom dezvolta aceste cinci note caracteristice ale dogmei pentru pe acest pamant, dar adevarul ramanand acela~i.
a preciza mai bine rostul ei in cugetarea ~i viata ere~ tina. 2. Dogma este un adevar formulat, aparat ~i impus de Biserica; aceasta e nota
1. Prima nota caracteristica a dogmei e de a fi un adevar revelat, cu alte cuvinte de cea mai specifica a conceptului de dogma. Caci ea deosebe~te dogmele de interpretarile
a fi un adevar mai mult sau mai putin lamurit expus in cele doua izvoare ale Revelatiei arbitrare ale protestantilor ~i ale neoprotestantilor, date textelor scripturistice. Mai mult,
cre~tine. Aceasta afirmatie nu trebuie inteleasa in sensu! ca invataturile cuprinse in Sfiinta ea deschide orizonturi largi mintii omene~ti limitate, care astfel intrevede ,lumini~uri" in
Scriptura sunt ipso facto ,dogme", ci numai in sensu! ca toate dogmele trebuie sa-~i afle domeniul transcendentului ~i metanoeticului ~i umple inima credinciosului celui mai
un temei oarecare in ea. Daca am zice ca toate invataturile Sfintei Scripturi sunt ipso simplu de o lumina inefabila.
facto dogme, am cadea in protestantism, caci numai Biserica poate proclama o invatatura In sfir~it, aceasta nota arata ca Biserica are in ea puterea creatoare de viata
revelata ca doma- oricat de lamurita s'ar parea ea in Biblie credinciosului siguratic 1 duhovniceasca religiosa, prin faptul ca Duhul Sfiint o asista ~i o insuflete~te.
Acestui caracter revelat datoresc dogmele supranumele lor de dogme ,ale lui Iisus Biserica este coloana si temelia adevarului (1 Timotei, 3, 15); ea pastreaza ca si
Histos" (amintit Ia Efeseni 2, 15 ~i Coloseni 2, 14), ,dogme dumnezeie~ti", ,dogme Maica Domnului dupa Buna Vestire, adevarul in inima ei, apoi, Ia nevoie il veste~te, 11
cre~tine", ,dogme ale Domnului", ,dogme evanghelice", ,dogme apostolice", date de talcuieste sub asistenta Sfiintului Duh. Ea nu poate gre~i ~i nici nu poate in~ela pe nimeni.
Sfintii Parinti de-a lungul epocii patristice 2 Nu e de mirare, de asemenea, ca acolo intreaga Dreptul de a formula dogme nu are decat Biserica lui Hristos. A formula dogmele indi-
invatatura ere~ tina este socotita, in chip hiperbolic, dogma, ba chiar ca in~i~i Evangheli~tii vidual insemneaza sa talcuie~ti arbitrar Sfiinta Scriptura si eventual chiar Sfiinta Traditie.
~i Apostolii sunt ,invatatorii dogmei" 3 Aceste exagerari de vorbire se datoresc in unele Toate gre~elile protestantismului se datoresc increderii excesive in puterile individuale
cazuri ~i faptului ca inca nu se precizase indeajuns notiunea de ,dogma", mai ales Ia de a intelege Revelatia; dar numai Biserica in totalitatea ei este infailibila, caTrup tainic
inceputul epocii patristice. al Domnului, asistata ~i insufletita de Duhul Sfant, care se manifesta viu in experientele,
lata de ce de asemenea, suntem intru totul opu~i conceptiilor modemiste ori in con~tiinta si in viata ei duhovniceasca6
protestante, rationaliste, ori sentimentaliste (datorite ~coli lor lui Schleiermacher; Ritschl Marturisitoarele ~i interpretii acestei constiinte ~i experiente, trambitele adevarului
~i Sabatier), dupa care dogmele n'ar fi decat ni~te formulari exterioare, dar de origine cu revelat, sunt sinoadele ecumenice.
totul subiectiva ale sentimentului religios, ori ale experientelor intime, religioase. Ele Adeseori acest nume a fost uzurpat de sinoade care nu erau glasul Bisericii ~i nu
n'ar fi, in acela~i timp, decat acomodarea Evangheliei cu vremurile pe care le strabate erau buciumele adevarului ve~nic (sinodul talharesc de Ia Efes sau eel de Ia Ferrara-
Biserica4 Florenta); Biserica nu le-a recunoscut ca ale sale ~i sinoadele sau vadit infailibile numai
Dimpotriva, dogma eo invatatura cu cuprins obiectiv, revelat omului. in masura in care au exprimat adevarul pastrat in chip tainic in constiinta vie a Bisericii,
Proclamarea dogmelor de catre Biserica a fost precedata de anumite experiente de la moartea ultimului Apostol, cand s'a incheiat Revelatia.
adanci, de anumite lupte chiar, care au stabilit adevarul ca intr'un fel de decantare ~i dupa Romano-catolicii au cazut intr 'un individualism excesiv, care a favorizat na~terea
aceea dogmele au devenit izvoare nesecate de intensa traire a misterelor cre~tine. protestantismului pe meleagurile sale. El a investit pe papa cu puteri quasidivine, rapind
intregii Biserici, prin sinodul ecumenic, dreptu 1 de a formula dogmele ~i limitand asistenta
Duhului Sfiint la persoana papei, cand acesta defint~te dogmele ,ex cathedra".
1 Cf. Petru Svetlov, Op. cit., I, p. 267.
2 Vezi Macaire, Op. cit., I, p. 2.
3 Idem, ibidem. 5 Idem, ibidem, pp. 339, 340.
4 Cf. Theophillus Spacil, Op. cit., p. 339. 6Th. Spacil, Op. cit., p. 245.

72 73
Notele caracteristice ale dogmei Introducere generala Introducere generala Notele caracteristice ale dogmei

Biserica noastra a pastrat adevarata practica a formularii dogmelor in sinoade, de ne apara strain sau cu totul transcendent, ci in toata umilinta trebuie sa adaptam mintea
la Sfintii Apostoli1. Din pricina acestei a doua note caracteristice, Sfintii Parinti au numit noastra la contemplatia lucrurilor dumnezeie~ti". Cu alte cuvinte, dogma exprii?~nd,un
dogmele ,cuvintele biserice~ti", ,Dogmele Bisericii" etc 8 .
adevar descoperit, care ne apare ca un mister de nepatruns, ,trebuie trait de no1 mtr un
3. Dogma e un adevar teoretic. E nevoie sa accentuam acest lucru ~i sa-l ~xphcam, proces in cursu! caruia, in Joe de a asimila misterul la modul nostru de intelegere; v~
pentru a deosebi dogmele de invataturile morale cre~tine, de canoane etc. Indeosebi trebui, dimpotriva, sa veghem la o schimbare adanca, la o prefacere launtrica a mmtn
invataturile morale au stat pana in evul mediu alaturi de dogme dogmata fidei ~i dog- noastre, pentru a ne face apti pentru experienta ... ".
mata morum deoarece ~i unele ~i altele sunt descoperite de Dumnezeu ~i deoarece sunt Deci, dogma, adevar teoretic, trebuie sa fie zamislitoare de traire intensa; altfel
doua aspecte ale uneia ~i aceleia~i trairi cre~tine. Morala insa~i era propusa in ~colile ar ramane asemenea florilor artificiale, lipsite de viata, de miros ~i mai ales de rod. _
teologice in continuarea Teologiei Dogmatice, pana in evul mediu. Odata cu progre~u~ ~i 4. Dogma e un adevar neschimbabil, dat odata pentru totdeauna. 0 dogma, odata
cu dezvoltarea studiilor teologice, ele s'au separat ~i dogma ~i-a pastrat nota caractenstlca formulata de sinodul ecumenic nu se poate schimba in veacul veacului; nici nu se po.a:e
de adevar teoretic 9 . adapta mediului secular. Antinomiile credintei formulate in dogme, se rezolva nun:a1 1 ~
Dogmele nu difera din punctul de vedere al structurii logice, de afirmatiile logicii contemplatie, care e adevarata ,teologhisire". (Se ~tie ca chiar Luther a interz1s lut
omene~ti. Dimpotriva, oricat de adanc ar patrunde in tainele dumnezeirii cazul a~a Melanchton sa tot modifice confesiunea Augustana, fiindca odata formulata, zicea el, nu
numitelor ,dogme pure"-, ele raman, dupa o expresie amintita de noi, ,proiectii logice, mai e a unui particular, ci a Bisericii). .
ale unor principii supralogice", e adevarat, dar tot logice. Neschimbabilitatea dogmei impune mentinerea tale-quale a fondului ~i a formule 1;
Biserica isi insuseste astfel adevarul revelat, trecandu-1 prin filiera con~tiintei ~i deoarece dupa cuvintele lui Vincentiu de Lerini dogma nu e o inventie a mintii omene~tl
mai ales a ratiuni.i omene~ti, ~i da astfel o explicatie care devine obiect al ~tiintei, cugetarii (,philosophicum inventus"), ci un depozit dumnezeiesc (,divinum depositum'') 11 nu .se
~i experientei cre~tinilor ~i o noua treapta a cunoa~terii cre~tine. Caci dincolo de formulele pot primi nici formulari de dogme care ar rectifica pe cele vechi, printr' o noua Rev~ I~ tie.
dogmatice pulseaza viata divina perceptibila nu prin cuvant, ci prin traire. Dar ea ne este Dar nu e vorba totu~i de o stagnare fiindca, daca dogmele au 0 neschimbab1htate
revelata pe caile accesibile spiritului omenesc ~i cunoa~terea prin dogma e unul din absoluta, in acela~i timp ele au o perfectibilitate in intelegerea pe care o putem ave~
mijloacele cele mai experimentate in cre~tinismul rasaritean; in acest sens vorbim de despre cele dumnezeie~ti, potrivit ideii exprimate de acela~i Vincentiu de Lerini, dupa
caracterul teoretic al dogmei. care dezvoltarea unei dogme se face ,in eodem scilicet dogmate, eodem sensu, eademque
,Teoretizarea" oricarei trairi e un fapt care nu poate fi neglijat. Insa~i simtirea sententia" 12
religioasa trebuie polarizata ~i dirijata de ratiune. Se vorbe~te despre o istorie sau despre o dezvoltare a dogmelor, dare mai drept sa
In felul acesta dogma., adevar prin excelenta teoretic, devine generator de traire se vorbeasca despre o istorie a Dogmaticii. Caci in ce prive~te continutul dogmelor n~ se
cre~tina, iar aceasta devine la randul ei aplicarea ~i ridicarea la o intensitate maxima a poate vorbi de o istorie, el fiind revelat, ci se poate vorbi de o preistorie a dogmei, a
principiilor teoretice oferite de Dogmatica. formularii ei; din clipa in care a fost formulata, nu mai poate fi vorba decat d~spre 0
,Traditia rasariteana, scrie Vladimir Lossky' 0, n'a facut niciodata deosebire neta istorie a insu~rii ei subiective: ,progressus fidelium in fide". Nu numai un cuvant, .~a~
intre ... experienta personala a misterelor dumnezee~ti ~i dogma afirmata de Biserica." chiar o prepozitie a putut forma ,articulus stantis vel cadentis Ecclesiae" (cazul prepo:Itiei
Cuvintele spuse, e un veac de atunci, de un mare teolog ortodox, mitropolitul oux Ia Sinodul de la Ferrara-Florenta). Marea schisma a fost pricinuita mai ales de cuvantul
Filaret al Moscovei, exprima in chip desavar~it aceasta atitudine, exemplificata de Lossky: ,Filioque". Unii protestanti, vrand sa aduca schimbari de dogme, le-au saracit de formule
,Nici unul dintre misterele intelepciunii lui Dumnezeu nici eel mai secret nu trebuie sa ~i de cuprins in anarhia doctrinala: Quot capita, tot sensus ..
5. Dogma e un adevar ce duce la mantuire. Dogmele nu sunt date pentru satisfacerea
curiozitatii omene~ti. (Luther, dupa Fericitul Augustin, a raspuns unuia care-I intreb~se:
7 La inceputul expunerii hotararilor Sinodului apostolic din lerusalim s 'a dat formula colectiva de sinoadele ,Ce facea Dumnezeu inainte de crearea lumii?"- ,Pregatea pedepse pentru cei ce pierd
ecumenice: oo~v yap 'tq'l IlVUf!a'tt 'tq'l Ayiw Kat iJf!tV (FA 15, 28). Vechile traduceri in folsinti'. pana azi timpul cu intrebari de~arte!").
talmacesc aceste cuvinte astfel: ,Parutu-s-a Duhului Sfiint si noua!". Fata de sensu! de azi al cuvantului ,a Dogmele sunt date cu un anumit scop: acela de a mantui pe oameni. Si nu se p~ate
se parea", aceasta traducere nu mai corespunde talcului dintai. Caci s'ar putea socoti chiar o blasfemie ideea ajunge la mantuire fara credinta; obiectul acestei credinte sunt dogmele. Pentru ca sa fie
ca Sfiintului Duh ,i se pare". De aceea se impune alta talmacire: ,Duhul Sfiint si noi am hot<'lrat...", sau ,am
dreapta, credinta trebuie sa aiba ca obiect dogmele adevarate. _
hotarat sub adumbrirea Duhului Sfiint...", formule care ar reda ideea formularii doctrinale sub egida Duhului
Sfiint. Adaugam cain Sfiinta Scriptura hotararile acestui Sinod se si numesc: 'ta ooyf!a'ta 'tCx KKjJtf!EVa. ono
Dogmele stau la temelia intregii trairi a cre~tinului, la temelia relatiilor lui cu Tatal
't&v anoo't6A.wv Kal. npecr[)mepwv (FA 15, 4).
sau ceresc ~i cu fratii sai, semenii sai.
8 Macaire, Op. cit., I, p.l si note!e.
9 Vezi Prof. Pr. I. Mihalcescu, Curs de Teo Iogie Dogmatica, predat studentilor de anul IV, in 1931-1932.
11 Vincen(iu de Lerini, Commonitorium, I, nr. 21; Migne, P.L., L, col. 666.
10 VI. Lossky, Essai sur Ia Theologie Mystique de I'Eglise d'Orient, (Paris, 1944), pp. 6-7.
12 Idem, ib., II, 28; P.L., L, col. 668; apud H. Pinard, art. Dogme, in D.T.C., col. ll23.

74 75
Introducere generala Introducere generala Dogma ~i ratiune, dogma ~i viata
Notele caracteristice ale dogmei

Ele exprima principiul vietii duhovnice~ti ~i dau specifi~i~atea lor.. De ~ceea, ~el.~
au 0 insemnatate covar~itoare pentru trairea noastra cre~tma: doctnna I~t:~pam
determina conceptia noastra despre putinta activismului omului, depre perfectlb1htatea
noastra pana la treapta indumnezeirii noastre. A . . ~ . A . ..
DOGMA $I RA'fiUNE, DOGMA $I VIA'fA.
Nu ne e indiferenta existenta lui Dumnezeu sau Inv1erea Domnulm, cheza~Ia mv:ern
noastre si a altor evenimente suprapamante~ti, dar care zguduie pamantul ~ide care depmde l. Dogma e acomodarea adevarului revelat la puterea de
destinul. nostru aici ~i dincolo de zarea acestei lumi, in ve~nicie ... Intelegere a omului. 2. Datul revelat nu trebuie nici
Din acest punct de vedere intelegem cat de indreptatita e parerea celor care. cr~d confundat cu dogma, dar nici separat de ea. 3. Dogma da
ca criteriul adevarului dogmelor nu e identitatea cugetarii cu ea !nsa~i (~~e~ c:It~nu
formal imanent), ci ,vitalitatea lor, adica tocmai ceea ce e temeha defimt1e1 e1 ~~ ~a raspuns nazuintelor sufletului ~?i cerintelor ratiunii. 4. Ea e
numai o proiecteaza 'in cuvinte ~i judecati. De a~ee~:,~ and e ~or~a de d?gm~ ... t~eb~1e marturia evidenta a credintei 1n iubire. 5. insul;lirea
3
sa cautam ... reflectarea ei vitala, care e temeha e1 , pe langa tememl e1 obiectlv, dogmelor nu da decat o patrundere relativa a misterelor
descoperit. . . _ . . ..
Exista 0 deviere cumplita: ruperea de la v1ata umca a B.1sencn, ruperea de .la
cuprinse 1n ele. 6. Acei ,majores", dascali propul;li pentru a
comuniunea credintei ~i iubirii a Trupului tainic, departarea de Du~ul Sfant, este ~rezia. Invata pe altii, le Inteleg $i le expun mai explicit, dar
Este erezia, con~tienta ~i voita,.,ne.g~re~ sau perv~rtire~ d~gmei, ad1ca a ~d~~arulm sau a adancirea lor e rezervata trairii lor de cei cu inima curata.
invataturii clar formulata de B1senca ~~ cunoscuta fiecaru1 membru al e1... . 7. Exemplificare. 8. Nici extrinsecism, nici imanentism
De aceea Biserica, potrivit cuvantului Mantuitorului (Mt 5, 30: ,,Daca man~ ta
cea dreapta te sminte$te... ") a proclamat ca decazuti din ,pr~otia ob~teasc~" p~ ce1 ce moral, ci colaborare teandrica. 9. Viata crel;ltina ajuta la
s' au departat de la ea, pe eretici, anatematizandu-i: ,Daca. em eva .nu va tme ~~ nu :a Intelegerea dogmei $i e transfigurata de aplicarea ei la
imbrati~a dogmele numite mai sus, porunce~te canonul I al smo~ulAm al :VI -lea ecumemc, propriile-i situatii exceptionale. 10. Exemplificare.
ci se va apuca sa unelteasca impotriva lor, anatema sa fie dupa randmala .cea .de acum
asezata de catre Sfintii Parinti aratati mai sus ~i sa se scoata ca un stram dm cartea m vazut ca dogma este adevarul revelat de Dumnezeu ~i formulat de Biserica. Sa
c~estineasca ~i sa cada ... " 15
0 invatatura adanca a Patericului ne arata ca erezia e un pacat mat mare ~~ ma1

primejdios d~cat toate celelalte, fiind contagio~: '.'Zi.s-a Avv.a.Theodo: ia:a.~i: ?e ~i u~


priete~ug cu cineva ~i se va intampla sa cada elm Isp:ta c~rv1~1, de p~oti, da-1 !m
~ma ~~
.
9 vedem acum, mai departe, ce rol are ratiunea in formularea dogmei ~i in intelegerea
ej? Ce legatura are dogma cu viata?
I. In procesul formularii dogmei, ratiunea, calauzita de credinta ~i incalzita de iubire,
a dat adevarului revelat o formula logica, mai precisa, pentru intelegerea omeneasca. In
trage-lin sus. Iar de va cade~ in e:es ~i nu ~eva p_leca tie, ~a se m:oarca d~~Jaba, tme-1 pre felul acesta, adevarul revelat a trecut, 'in prezenta Sfantului Duh prin con~tiinta colectiva,
el de !a tine, ca nu cumva zabovmdu-te sa caz1 1mpreuna cu elm groapa . . . vie, a Bisericii, reflectata in a~eea a sinodului ecumenic ~i s'a produs un fel de decantare
incheiere. Din expunerea noastra s'a putut vedea ca specifice dogme1 s.unt mat a unicului adevar de toate ,impuritatile" simplei cugetari omene~ti, atat de diversa in
ales primele doua atribute ale ei: acela de a fi adevar revelat de D.u~nezeu ~~ de a fi manifestarile ~i roadele ei.
formulat de Biserica. Celelalte trei sunt corolare ale acestor caractenstlce. In felul acesta, adevarul revelat, care, dupa caderea in pacat, poate fi inteles in mai
Din caracterul de adevar ,revelat" decurge acela de ,neschimbabil" ~i de ,necesar multe feluri de ratiunea omeneasca individuala, capata noi contururi ~i delimitari, potrivite
pentru mantuire", pe cand caracteristica ,~eoretica': d~.curge din ~ceea de ,formu.lat de mintii omene~ti; este, ca sa zicem a~a, tumat in tiparele mai acomodate umanului.
Biserica". De aceea nu se gasesc la toti dogmatl~tu ortodoq1 expuse. Totu~I sunt Prin aceasta operatie, necesara in starea de dupa cadere, a omului, adevarul revelat
indreptatite toate ~i se intregesc in chip fericit 17 nu a pierdut nimic din valoarea lui intrinseca, ci numai a ca~tigat o precizie mai mare in
patrunderea din sfera dumnezeiescului in aceea a omenescului. Caci, dupa cum am amintit,
el ramane tot o proiectie logica a unor adevaruri care depa~esc logicul. Dar, 'in acela~i
timp, el devine obiect de ~tiinta, de cugetare omeneasca, ca ~i obiect de noi experiente, de
13 Sergiu l3ulgakov, apud Spacil, Op. cit., p. 340. traire duhovniceasca.
14 P. Svetlov, Op. cit., p. 269. 2. Acest fapt ne arata gre~eala celor are identifica datul revelat cu dogma, sau care
15 Dr. los if Olariu, Manual de Dogmatica, (Caransebe~. 1907), p. 6. le separa. Ele nu pot fi identificate a~ a cum vor chiar unii dogmati~ti ortodoc~i 1, deoarece
16 Patericul, (ed. Ramnicul Valcea, 1932), p. 88, nr. 4. .. . , .
17 Pentru capitolul acesta, vezi Prof. N. Chitescu, Fiinta dogmei, in rev. ,Studn TeologiCe , sena noua,
I De pilda Macarie, Op, cit., I, p. 10.
anul V, 1953, nr. 3-4, pp. 188-209.

77
76
Dogma ~i ratiune, dogma ~i viata Introducere generala Introducere generala
Dogma ~i ratiune, dogma ~i viata

a intervenit un element nou, care s'a adaugat datului revelat: elementul rational, logic. Privita din acest punct de vedere, dogma poate ridica probleme cu aspecte mai
Ele nu pot fi insa nici separate, a~a cum vor rationali~tii protestanti, sau modemi~tii, apropiate de cei ce imparta~esc ~i se imparta~esc din bunurile acestei ,Alma Mater",
deoarece fondul revelat e acela~i. Duhul Sfiint, care a insuflat pe profeti in Revelatie, e Teologia.
acela~i care a prezidat Ia destinele dogmei, asistand Biserica in formularea ei. Ele sunt Si anume, e un adevar comun ca dogma este cunoscuta in chip mai explicit in
numai deosebite, sfera dogmei fiind mai intinsa in formularea ei, decat aceea a datului Biserica de ai sai ,majores", dascali care injuga zilele cu noptile pe tomuri bracuite; dar
revelat. e patrunsa mai adanc de cei cu inima curata 4
3. Daca interventia Bisericii pentru formularea dogmelor a fost pricinuita de cele Avem de o parte o cuno~tinta mai explicita, iar de alta o patrundere mai adanca.
mai multe ori de erezii, totu~i, dogma da ~i un raspuns multumitor nazuintelor sufletului Sunt doua lucruri total deosebite, dar in cea mai stransa legatura una cu alta. In cazul
omenesc dupa adevarul absolut, raspunzand insa in chip satistacator ~i ratiunii omene~ti. dintai avem o cunoa~tere intelcctuala, insa extrinseca, tara aderenta intima evidenta, pur
Aceasta ratiune omeneasca n 'a fost niciodata nici dispretuita nici lasata in paras ire intelectuala; in cazul al doilea e vorba de o cunoa~tere dobandita prin traire, prin experienta
in cre~tinism, ci totdeauna ajutata ~i indrumata de credinta. personala, e vorba de ,gnoza", in care subiectul se identifica cu obiectul cunoasterii.
Si daca cre~tinismul ortodox n'a mers pana la idolatrizarea ratiunii omene~ti, ca Si totu~i, aceste doua feluri de cunoa~tere, precum am spus, sunt intr;o inter-
protestantismul rationalist, sau ca romano-catolicismul, in care s'a pus altemativa acelor dependenta desavar~ita: formularea dogmei e indelung pregatita de trairea ei; cunoa~terea
formule: ,fides quaerens intellectum" ~i ,intellectus quaerens fidem" (cu toata acea ex~licita a dogmei e cunoa~terea ei intelectuala; iar prefacerea ei in gnoza e in functie de
,Philosophia, ancilla Theologiae"), totu~i teologia ortodoxa n'a neglijat acest dar chtar aceasta cunoa~tere intelectuala (,nihid volitum, nisi praecognitum").
dumnezeiesc care face podoaba tara de pret a sufletului omenesc. 7. Cre~tinismul poate fi definit ca o viata in Hristos. Aceasta viata in viata Trupului
4. Acest ajutor nepretuit 11 da dogma sufletului doritor dupa adevarul absolut prin tainic al Domnului i~i are inceputulin credinta; iar obiectul credintei, dar supranatural, e
insa~i acomodarea acestuia la puterea receptiva a sufletului ~i prin dislocarea lui dintr'un u~urat in intelegerea lui de cunoa~terea doctrinei dogmatice. Se poate ca aceasta cunoa~tere
ansamblu de interpretari posibile. sa evolueze in chip fericit spre ,o vedere mai presus de vedere", pentru eel ceo are, sau
Faptul ca acest adevar vine ca impus din afara, nu-i scade intru nimic valoarea lui pentru eel ce o prime~te de Ia altul. in acest caz, Duhul Sfilnt da adeziunii noastre un
absoluta. Infailibilitatea Bisericii e o garantie a acestei valori; drepturile ratiunii au fost caracter supranatural, adaptand mintea noastra Ia intelegerea dogmelor.
respectate in procesul acestei proclamari a adevarului. lar libertatea con~tiintei nu e Traditia Bisericii ere~ tine de totdeauna a dat un loc de cinste invataturii punct de
diminuata de faptul ca ease acordeaza cu o evidenta cemuta printr'o marturie colectiva plecare al oricarei experiente cre~tine: ,0 Timotee, indeamna Sf. Apostol Pavel, lucrul
a credintei in iubire, evidenta conditionata de gradul de integrare a credinciosului in ce l-am incredintat tie pazeste-1, departandu-te de glasurile desarte, cele spurcate ,'>ide
aceasta colectivitate (Biserica), prin insa~i aceasta credinta, in iubire. vo_rb~l:_. cele potrivn~ce ale stiintei cu nume mincinos '' ( 1 Tim 6, 20; cf. Rm 10, 9 sq.). Iar
5. Cu aceasta n'am inteles ca formularea dogmelor cu ajutorul ratiunii face adevarul lm Ttt 11 spune ca eptscopul trebuie sa aiba anumite calitati, printre care nu cea mai mica
dumnezeesc descoperit cu totul inteligibil; acest dar nu e dat omului. Caci intelegerea e aceea de a tine ,cuvantul eel credincios al fnvataturii, ca puternic sa fie a indemna cu
omeneasca ramane aici de-a pururi acoperita de un val- pe acest taram vedem ,ca prin fnvatatura cea sanatoasa... " (Tit 1, 9).
ghicitura", ca o arvuna, in o vedere anticipata. Fericitul Augustin descrie doctrina ca izvor al vietii religioase: ,Huic scientiae
De aceea dogmati~tiF accentueaza cu dreptate indeosebi faptul ca adevarurile attribuitur illud quo fides saluberrima gignitur, nutritur, defenditur et roboratur" 5
dogmatice i~i primesc sprijinul lor exclusiv de la autoritatea dumnezeiasca, ratiunea Marii.mae~tri ai vietii duhovnice~ti deosebeau intelepciunea speculativa (Teologia)
ramanand organul formularii, insu~irii ~i justificarii lor. de cea expenmen tala (darul intelepciunii). lar Dionisie Pseudo-Areopagitul scrie ca Ierotei
Cat prive~te patrunderea lor, ea poate fi deosebita, dupa felul sfortarilor care e desavar~it in cele dumnezee~ti nu numai invatand, ci ~i patimind cele dumnezeesti".
se fac pentru adancirea adevarului descoperit prin ele. Dogma nu epuizeaza niciodata A_~ad~r, 0r~ sa se tagaduiasca valoarea obiectiva a adevarului revelat in dogma,
subiectul sau, fiind ajutata ~i completata de o Liturghie, de practicile pioase, de conc~pya. Btsencu n~astre despre acest adevar socote~te ca formularea lui in dogma e
intelegerea comuna a credincio~ilor: acea ,Lex orandi", ajuta la determinarea acelei datonta ~~ unor expenente tacute prin lucrarea Duhului Sfiint; iar patrunderea lui, dupa
,Lex credendi" 3 ~x~unere.a l~i expli~ita de cei pregatiti intru aceasta, nazuie~te Ia na~terea unor experiente
Cu aceasta am ajuns la a doua parte a expunerii noastre. mtime, stmtlare, pnn lucrarea aceluia~i Sfant Duh, care a insuflat pe prooroci ~i a ferit
6. Dogma poate avea o insemnatate reala in viata cre~tina, in masura in care ea
preface aceasta viata dupa modul divin. Altfel ea poate ramane o simpla cuno~tinta, ca
multe altele, tara nici o legatura cu nazuintele ~i cu sfortarile noastre. 4 Leonce de Garrigou-Lagrange, Le sens commun, Ia Philosopie de I'Etre et les formules dogmatiques;
a cincea mie, (Paris, 1936), pp. 388, 394.
5 Fer. Augustin, de Trinitate, XIV, L
2 Vezi Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Riisiiritene, (Sibiu, 1930), p. 12 sq. 6 Sf. Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, II, 4, apud Reg. Garrigou-Lagrange, Op. cit., supra,
3 Leonce de Grandmaison, Op. cit., p. 323. p. 392.

78 79
Dogma ~i ratiune, dogma ~i viata Introducere generala Introducere generala Dogma ~i ratiune, dogma ~i viata

Biserica de gre~eala la formularea dogmei: ,Min tea incepfmd sa filozofeze de la credinta Trairea totala duhovniceasca, aplicarea invataturii dogmei in viata de toate zilele,
cea apropiata, sfar~e~te cu Teologia (cuno~tinta de Dumnezeu) de din colo de orice minte, de clipa cu clipa, nu numai in ascensiunile vertiginoase pe piscurile ei insorite sau zguduite
care e credinta ce nu se uita si vederea celor nevazute" 7 de furtuni, ci ~i in trepadul anonim, ori in marasmul vailor ei, face intelegerea ei mai
Explic~tia lor se cere imbinata cu insa~i trairea lor de una ~i aceea~i persoana. u~oara ~i patrunderea ei mai adanca.
8. In Dogmatica ortodoxa nus' a pus problema extrinsecismului ~i a intrinsecismului, 10. Dar in ce chip, o dogma, rezultatul colaborarii teandrice, poate fi aplicata la
sau imanentismului, sau dogmatismului moral 8 Caci dogma n-a fost privita ca o suma de prozaica viata omeneasca?- Tot printr'o colaborare teandrica.
precepte exterioare, care se valorifica prin trairea lor (pozitia lui Ed. Le Roy) 9 , nici o Dogma inspira ~i conduce pe cre~tin in viata; intre dogma ~i trairea cre~tina se
Revelatie pur exterioara, care se valorifica numai prin gandire (pozitia romano- petrece un neincetat proces de osmoza, in care invatatura are intaietatea.
catolicismului), caci in acest caz dogma ar ramane pur exterioara, extrinseca, dar nici nu Cu aceasta nu sustinem un utilitarism sau un pragmatism sub vreo forma oarecare.
trebuie privita numai ca raspunsulla un proces launtric (imanentismullui Laberthonniere) 10 Fiindca din acest punct de vedere ar urma o pretuire mai mica a unora dintre misterele
- caci atunci dogma ar ramane un proces subiectiv; ci este inteleasa ca un produs teandric, centrale ale dogmelor cre~tine (,Purcederea" d. p.) ~i, ipso facto, s 'ar introduce, o judecata
al cooperarii omului cu Dumnezeu, izvor de noua cooperare a omului cu Dumnezeu spre omeneasca a valorii adancilor taine ale dogmelor cre~tine, facandu-ne judecatori ai eel or
apropierea creaturii de Creator, cunoscand ~i iubind, iubind ~i cunoscand prin libertatea mai pre sus de noi. Ori nu judecatile omene~ti caduce pot fi sentinte in cele dumnezeie~ti
omeneasca ~i durnnezeiescul Har. Intelegerea dogmei ~i a traditiei implica o viata religioasa pentru om cand invinge pe alt om zice Fericitul Augustin 13 ,dare un bine pentru el cand
care are vatra ei in sufletul credincio~ilor ~i principiul in prezenta vie a lui Dumnezeu in il invinge adevarul cu adeziunea lui ~i e rau pentru un om, cand i1 invinge adevarul tara
el. De aici, rezulta stagnarea dogmei in perioadele in care credinta e putin vie ~i dizolvarea sa-l convinga. Caci e necesar ca el (adevarul) sa i'nvinga".
Bisericilor cand credinta moare. Cu aceste rezerve !acute, trebuie precizat ca dogma este un adevar descoperit ca sa
Darurile Sfantului Dub si virtutile ... care sunt inflorirea harului sfintilor, fac sufletul fie trait ~i ca in tainele ei se patrunde din ce in ce mai adanc prin experimentarea ei:
in stare sa stapaneasca obiectul sau du~nezeiesc prin intelegere ~i iubire. Ridicat la ordinea ,Gustati ~i vedeti ca bun este Domnul", ne invata cantarea liturgica.
supranaturala el devine din ce in ce mai dependent de prezenta activa a lui Dumnezeu in Aceasta traire a dogmei aduce o indoita transformare: aceea a cre~tinului ~i aceea
ea, prezenta nu numai creatoare ~i cauzala, ci obiectiva ~i personala, prin care, cum spun a societatii, prin cre~tinul indumnezeit prin Har. Se poate urmari aceast inraurire pana ~i
teologii: ,Domnul se comunica El Insu~i ~i desavar~e~te realitatea in sine a creaturii, in specificul cre~tinismului rasaritean ~i al celui apusean.
facand-o in stare de a poseda in chip actual Infinitul". Doua exemple ne vor fi deajuns, pentru a intelege influenta dogmelor asupra
Aceste daruri ale Persoanelor dumnezeie~ti introduc de asemenea pe credincios confesiunilor cre~tine.
intr'un regim de prietenie cu Ele ~i in comuniunea pe care o aduce prietenia: Invatatura Bisericii noastre despre dumnezeiescul Har, d. p. ca energii necreate,
, ... Adevarata intelegere a dogmei cheama unitatea eului intr'o viata profunda. nedespartite, dar deosebite de fiinta dumnezeieasca, imanente creaturii, arata specificul
Prietenia lui cu Dumnezeu, aceasta comunitate de bar ~i intelepciune, e unicul mijloc al pietatii ortodoxe, ca ~i atitudinea acestei Biserici fata de Stat.
asimilarii spirituale integrale a dogmei ... " 11 Astfel, in aceasta conceptie Harul eel necreat nu se separa de creatura, ci ii este
9. Aceasta conceptie lamure~te chipul in care stau dogmele la temelia intregii vieti imanent in lucrarea lui. Aceasta conceptie se reflecteaza in pietatea rasariteana, ale carei
cre~tine pe care o insufletesc prin credinta ~i morala. expe~iente profunde nu lasa invizibile energiie cele necreate, precum vizibila a fost lumina
Intr'adevar, aceasta viata insa~i ne ajuta la aprofundarea principiilor calauzitoare de la Invierea Domnului ~ide la Schimbarea !a Fata. Ease reflecta in Misteriologia ortodoxa,
ale ei; chiar daca nu sunt intelese pe deplin, ele pot fi traite pe deplin: ,A pastra cuvantul in care formulele lucratoare ale mijlocirii preote~ti reliefeaza lucrarea durnnezeiasca prin
lui Dumnezeu, inseamna sa-l practici mai intai. intermediul preotului: ,Boteaza-se robul...", ,Doamne, cela ce ... ", ,Cununa-se ... " etc. Jar
Lucrarea credincioasa e aceea a aliantei in care sala~luiesc confidentele lui in ce prive~te raportul Bisericii cu Statu!, ease concretizeaza in exemplul plastic evanghelic
Dumnezeu, tabemacolul in care se perpetueaza prezenta ~i invataturile Sale" 12 al alua!tJlui care dospe~te framantatura ~i in acela patristic, a! altoiului.
In A pus, conceptia despre Har ca lucrare creata, accidentala etc., separa divinul de
uman, reliefiind exclusiv transcendenta lui Dumnezeu. Aceasta conceptie se reflecta in
7 Thalasie Libianul, Capete despre dragoste, infranare ~i petrecerea dupa minte, IV, 78; in Filocalia, IV, pietatea romano-catolica, mulata de ,exercitiile spirituale" ~i in care omul se gase~te
(Sibiu 1944), p. 33. singur in fata glacialitatii imensitatii spatiilor cosmice, Dumnezeu ramanand ,Deus
8 Vezi dogmatismul moral a! lui Laberthonniere, in multiplele lui publicatii. absconditus ... ".
9 Edouard Le Roy, Dogme et critique, (Paris), 1907. Formulele Tainelor scot inainte lucrarea preotului, nu pea lui Dumnezcu (,Ego te
10 Vezi Pages Choises du P. Laberthonniere; introducere ~i note de Thereze Friedel, (Paris, 1931 ).
baptizo ... ", ,Signo te signo crucis ... " etc.), ba chiar pea mirenilor, la savar~irea nuntii.
11 E. J. Chevalier, Essai d'une critique de Ia connaisance theologique, in ,Cahiers de Philosophic", nr. 1
(L'homme, metaphisique et transcendence), (Neuchatel, 1943, pp. 116, 117, 118).
12M. Blonde!, Histoire et dogme, p. 57; apud Leonce de Grandmaison, Op. cit., pp. 154-155. 13 Fericitul Augustin, Epistola 238, Migne, P.L. t. XXXIll, col. 1049.

80 81
Formarea dogmei Introducere generala
Introducere generala
Formarea dogmei
In ce prive~te relatiile Bisericii cu Stat~l, ea nu se integreaza ca a~luatu~ i~
randuielilor simbolice liturgice; iar din punct de vedere negativ ereziile au avut o
framantatura, ci ramane separata, ca imparatie a lui Dumnezeu, nu in cele pamante~h, c1 insemnatate deosebita.
deasupra lor. . .. .. _ Yom arata foarte pe scurt cum au actionat ace~ti factori ~i elemente, insistand mai
Dar chiar dogmele cele mai specifice dumne~em1 au.? refle~tare P?Z_Ihva asupr~ mult asupra celui principal, care este Sfil.ntul Duh.
cre~tinului ~i asupra cre~tinismului. Ast~el, dogma Intrupar~l~ a en~pos_:as1e1 celor d?ua
Inainte de aceasta se impune o ,curatire de teren", caci unii protestanti ~i unii
firi, arata ca religia cre~tina ce~e, ~n~ des~n~tarea omen~sculm m l~g~tu~: cu dumnezelfea rationali~ti au socotit ca dogmele n'ar fi decat rezultatulintalnirii Evangheliei cu filozofia
ci, dimpotriva, dezvoltarea lm pana Ia hm1ta de sus.a mdum~ez_e1_:n .... greaca sau rezultatul influentelor mitologiilor pagane prin noii convertiti.
Aceasta ne arata ca dogmele nu sunt invatatun sterpe, c1 datatoare de roade bogate, Yom reveni pe larg asupra acestui aspect a! problemei.
care se valorifica in ~i prin trairea lor 15
Deocamdata amintim ca dogmele ere~ tine au primit de Ia Filozofia greaca nu fondul
acestei Filozofii, ci terminologia, acolo unde Biserica nu ~i-a creat una proprie
(awtap9voc; etc.); pede alta parte, e evident ca Filozofia greaca n'a influentat dogmele
FORMAREA DOGMEP ci mai ales ereziile, deoarece acestea au comun cu elenismullogica desavar~ita, omeneasca
(Monofizitismul, Nestorianismul), pe cand cre~tinismul a fost de cele mai multe ori
I Factorii si elementele care colaboreazi la formarea supralogica dumnezeiasca (o persoana in doua firi, trei ipostase ~i o fiinta etc ... ).
dogmelor. i . Mica introducere generala: Dogmele cre~?tine Cat despre influentele Mitologiei pagane, care s'ar fi exercitat dupa unii orientali~ti
(ca Reitzenstein ~.a.) in special in Mariologie (cultul zeitei Astarte, a! Dianei din Efes,
n'au luat naf?tere datorita mitologiei ori cugetarii cref?tine. etc.), daca ar fi fost o realitate n 'ar fi lasat acest capitol printre cele nedezvoltate pana in
2. Nevoia fireasca a Intelegerii revelate. 3. Morala ~?i zilele noastre in Biserica ecumenica.
Factorii reali ai formarii dogmelor sunt cei aratati mai sus.
Liturgica. 4. Ereziile. 5. Sfantul D~. Cum au actionat ei?
II. Etapele formirii dogmelor. l. Intaia etapa: primirea 2. Cel dintai factor ~i eel mai insemnat din domeniul naturalului este nevoia fireasca
paf?nica a adevarului; caracterizare: bogatie, . de o patrundere cat mai adanca a adevarului revelat.
nedeterminare. 2. A doua etapa: controversa, fermentat1a Psalmistul ferice~te pe ace! care cugeta ziua ~i noaptea Ia Legea Domnului,
descoperita oamenilor (Ps I, 2).
datului revelat; cei ce gref?esc nu sunt vinovati Inainte de a Dar incepand chiar cu generatia Apostolilor (Sf. Pavel in Areopag d. p. ), (FA 17),
se pronunta Biserica. 3. A treia etapa: Definitia Bisericii. misionarii cre~tini, pentru a face fata nevoilor apologetice ~i mai apoi catehetice, au
trebuit sa mediteze ~i sa adanceasca Scripturile, dandu-le o haina noua, uneori filozofica,
I. Factorii ~i elementele, care colaboreazi la formarea potrivita timpului. Yestita ~coala catehetica din Alexandria, d. p., ~i-a propus demonstrarea
superioritatii gandirii cre~tine asupra celei filozofice, pagane. Si astazi, ~colile teologice
dogmei. . _ au ramas laboratoarele in care se claboreaza cugetarea cre~tina.
expunerile anterioare a reie~it limp.ede ca Ia ~orma~ea ~~e1 dogme colabore~za
Intelegerea Iumii prin prisma Descoperirii, precum ~i inve~mantarea acesteia in
mai multi factori permanenti, alatun de unele lmpreJuran, care pot fi deoseb1te,
haina aleasa a cugetarii timpului, ca ~i punerea de acord a acestei cugetari cu adevarurile
de Ia caz Ia caz.
dumnezeie~ti, seamana in aria Bisericii atatea conceptii ~i idei noi, !neat pana Ia urma
Astfel, factorii principali sunt Biserica ~i Srantul Duh sau :nai bine ~is, Sfant~l
Biserica se vede silitii sa ia pozitie In amalgamul produs de ele, insu~indu-~i pe cele
Duh care lucreaza in Biserica, spre a o conduce spre tot adevarul, fennd-o de once gre~ala. adevarate, inlaturand ~i oranduind pe cele false.
Dar de obicei, in aparenta, Biserica a fost determinata }a fo~nm}are~a d~gme~or ~~ alt~
3. Morala ~i Liturgica ere~ tina constituie a! do ilea factor puternic de ordin pozitiv,
elemente unele de ordin pozitiv, ca nevoia de a patrunde cat mat adanc m tamele mvatatun~ care a dat un impuls crearii dogmelor.
mantuitoare, sau ca nevoia de a da o explicatie teoretica practicii preceptelor morale ~l
Yiata primilor cre~tini ca ~i cultul lor erau pline de seva incomparabila a Descoperirii
dumnezeie~ti. Aceasta seva ~i-o insu~eau progresand neincetat de Ia implinirea acelor
14 Cf. printre alte exemple,art. Pr. Prof. D. Belu, Ortodoxia ,~i activismul omului, in ,Studii Teologice", anul porunci- ,mandata"- prin iubire, Ia gnoza cea mai lnalta. Ajun~i Ia aceste culmi In care
II, nr. 1-2, ian-febr., 1950, pp. 65-79. .. . , ,cre~tinii sunt pe pamant dar traiesc In cer", dupa expresia Epistolei catre Diognet, ei
15 Pentru prelegerea aceasta, vezi Prof. N. Chitescu, Dogma :)i viata cre:)tina, in rev. ,Studn Teolog1ce ,
gusta armonia naturii lor, indumnezeite prin har, cu aceea a lui Dumnezeu, precum ~i
seria a II-a, anul VI, nr. 1-2, pp. 39-64. , . .
armonia poruncilor Sale avand izvorullor in Dumnezeu, adica In iubirea intratrinitara cu
1 Pentru cadrul partii acesteia a se vedea, In afara de dogmaticile ortodoxe, art ,Dogme , allm H. Pmard,
in Dictionnaire Apologetique de Ia foi catholique, t. I, (Paris, 1925). col. 1165-1169.
iubirea fata de creatura. In inalta tensiune a acestei iubiri gustate, experimentale, toate
invataturile scripturistice capata noi aspecte care se cer exprimate in vorbire omeneasca,

83
Formarea Introducere generala
Formarea dogmei

lamurite, definite. Astfel de probleme morale au adus mari progrese in formulari dogmatice Cum a savar~it Sfantul Duh aceasta lucrare? Multe $i nenumarate sunt caile
privitoare la Ponirologie, Antropologie etc. Providentei dumnezee$ti, prin care Sfantul Duh aprinde inima aparatorilor dreptei credinte
Acela~i circuit se observa in privinta invataturilor liturgice. Ele pureed din invatatura prin Harul ~i virtutile supranaturale, incat sa retraiasca experientele unice ale Apostolilor:
revelata ~i o cuprind in chip simbolic sau implicit in practicile pioase $i in sentimentul ,Cele ce ochiul n 'a vazut, nici urechea n 'a auzit, nici !a inima omului nu s 'au suit,
comun care le insuflete$te. Ele sunt trairi intense ale acestei invataturi, momente de aces tea a gatit Dumnezeu eelor ce if iubesc pe Dansul. Jar noua ne-a descoperit Dumnezeu
aprofundare tainica a lor, care se cer explicite in lumina Descoperirii dumnezeie$ti: ,Lex prin Duhul Sau; ca Duhul toate le cearca si adancurile lui Dumnezeu ca sa stim cele ce
orandi" duce Ia acea ,Lex credendi". sunt de la Dumnezeu darzdte noua. Care si graim, nu in cuvinte fnvatate ale intelepciunii
4. Din punct de vedere negativ, ereziile au constituit unul dintre imboldurile cele omenesti, ci in cele fnvatate ale Duhului Sfant... " 4
mai putemice ale formarii dogmelor. Intr'adevar, nevoia de aparare a credintei a zguduit Ca ~i trupul omenesc care persevereaza in aceea$i viata, Trupul tainic al Domnului
totdeauna sufletele credincio$ilor, fapt stabilit de Sfintii Parinti2 ~i atestat de insu$i Sf. continua aceea~i viata, Duhul Sfant sufletul ei, mentinandu-1 in unitatea de credinta si
Ap. Pavel ( 1 Co 11, 19). iubire ~i amintindu-i neincetat invataturile lasate de Domnul, consemnate in Scriptu'ri ~i
Si atunci au fost cercetate invataturi1e in toata adancimea lor, s'au adus toate in Predania Sfanta; pede alta parte El sta impotriva celor mandri, care se opun adevarului,
argum~ntele pentru consolidarea ~i ~pararea lor ~i s'au primit $i unele din partea sau il dilueaza $i-l strica cu me$te$ugite speculatii omene$ti.
adversarilor sau chiar create ad-hoc de aparatori. Pana intru sfiir$it s'au precizat indeosebi Duhul lucreaza prin cei ale$i ai sai, care nu sunt totdeauna $i cei mai invatati, ci
invataturile atacate, formandu-se totu$i un curent eretic destul de putemic, incat Biserica totdeauna cei mai curati: ,Cuno~tinta exacta a cuvintelor Duhului, scrie Sf. Maxim
sa se vada nevoita sa consacre adevarul, proclamandu-1 in mod solemn. MarturisitoruJS, se descopera numai celor vrednici de Duhul, adica numai acelora care,
Insu$i Sf. Ap. Pavel da anumite povete, catre sfiir$itul vietii sale, despre felul cum printr'o indelungata cultivare a virtutilor, curatindu-~i mintea de funinginea patimilor,
trebuie sa lucreze paznicii dreptei credinte. Astfel, el invata pe Timotei: , ... Te-am rugat primesc cuno~tinta celor dumnezeie~ti care se intipare~te $i se a~eaza in ei de Ia prima
sa nimai in Efes, cand mergem in Macedonia, ca sa poruncesti unora sa nu invete intr 'alt atingere asemenea unei fete intr'o oglinda curata $i stravezie".
chip... Acestea toate dele vei spune fratilor. bun slujitor veifi lui /isus Hristos, hranindu-te II. Etapele principale ale formarii dogmei.
cu cuvintele credintei si ale bunei fnvataturi, careia ai urmat... 0, Timotee, lucrul eel
Speciali$tii sunt de acord in a afirma ca existi:i trei etape principale ale formarii
fncredintat tie pazeste-1, departandu-te de glasurile cele spurcate .'ii de vorbele cele dogmei:
potrivnice ale stiintei celei cu nume mincinos" 3
1. Posesiunea pa~nica a adevarului descoperit mai mult sau mai putin lamurit;
5. Dar lucrarea Sfiintului Duh in Biserica pentru formarea dogmelor, are un rol 2. Discutia acestui adevar (fermentarea lui);
incomparabil in aceasta directie. 3. Definitia 6
Descoperirea dumnezeiasca a fost primita de Sfintii Apostoli de-a dreptul de Ia
1. In prima etapa adevarul revelat e primit de-a dreptul din Revelatia scrisa, sau
Descoperitorul, care este dupa Sfintii Parinti Descoperirea insa$i. $i toti puteau spune ca prin mijlocrea altui adevar revelat.
Apostolul iubirii: ,Ceea ce era dintru fnceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri,
Ceea ee-l caracterizeaza e pede o parte bogatia lui, iar pede alta parte starea lui
ce am privit si mainile noastre au pipait, despre Cuvantul vietii; ceea ce am vazut si am receptiva de talcuiri felurite 7 A$a avem in Sfanta Scriptura dogma euharistica (In 6 etc.)
auzit spunem voua, ca si voi lmpartasire sa aveti cu noi si fmpartasirea voastra este cu invatatura kenotica (Flp 2, 5 sq.), cea despre Biserica (Ef 5 etc.) ~.a.m.d.
Tata! si cu Fiul Lui, lisus Hristos" (1 In 1, 1, 3).
E invatatura martorilor oculari ai Intruparii Cuvantului care, cople$iti parca de
Dar a venit clipa despartirii lui lisus de ucenicii Lui. Ce avea sa se intample cu ei?
imensitatea prezentei Sale, nu gasesc cuvinte spre a exprima unicitatea experientei ~i
Ce urma sa se intample cu Biserica Lui? Ei nu aveau sa ramana orfani, iar Biserica nu
spre a vesti bucuria cea mare a contactului duhovnicesc ~i fizic cu izvorul vietii: ,Ceea
avea sa ramana nemangaiata, parasita. Caci dupa inaltarea la cera Mantuitorului avea sa
coboare asupra ei potrivit profetiei Vechiului Testament, (Ioil 3, 1 sq.), Sfantul Duh,
invatand-o $i pazind-o de orice gre$eala. 4 Co2, 9-10, 12-13; cf. 1 In 2, 20, 27.
Sf. loan ne-a pastrat toate cele privitoare Ia lucrarea Sfantului Duh in formarea
5 Sf. Maxim Marturisitoru1, Rlispunsuri clitre Talasie, Ia intreb. 65, in Filocalia rom. vol. HI, trad. cit., p. 240.
dogmelor. El avea sa vina in locul Mantuitorului (In 14, 16), talcuindu-le ceea ce i-a 6 Introducem acest paragraf, preciziind ca e valabil pentru istoria dogmelor in trecut ~i cu incredintarea ca nu
invatat Domnul (In 14, 26), ~i conducandu-i astfel spre tot adevarul (In 14, 13). va fi dezmintit nici in vii tor, ciind Dumnezeu va ingadui Bisericii din nou formularea lor. Vezi,din alt punct
de vedere, invatatura teologilor greci modemi, Ia capitolul despre ,dogma". E. J. Chevalier, Op. cit., p. 75,
are etapele: Fermentarea, fructificarea, exploatarea datului revelat; canonicul F. Verhoelst, Op. cit., pp.
2 Sf. loan Gura de Aur, Omilia XVII, nr. 4, asupra lui loan; Migne, P.S.E., LIX, col. 112; Fericitu1 119-120: posesiunca pa~nica sau cxplicita, controversa propozitiunea explicita, cf. H. Pinard, ,Dogme" din
Augustin, De Genes; contra Manich, cartea I, nr. 2, Migne, P.L., t. XXXIV, col. 173, 174 etc.; apud H. ,Dictionaire apologctique de Ia foi catholique", p. 1770, cain text; A. Gardeil, Ledonne revele, cit. supra,
Pinard, Op. cit., col 1166. pp. 162-184 etc.
3 1 Tim 1, 3; IV, 6 sq.; VII, 20; cf. 2 Tim 1, 13-14; III, 14, IV, 3, sq.; Tit 1, 9, 14 sq.; II, 1 etc. 7 A. Gardeil, Ledonne revele, pp, 166-167.

84 85
Introducere generala Introducere generala Formarea dogmei
Formarea dogmei

ce era dintru fnceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii no$tri, ce am privit $i mainile In acest stadiu, de framantare teologica, avem rareori un consens absolut al
noastre au pipait, despre Cuvantul vietii ($i viata s 'a aratat $i a am vazut $i marturisim $i reprezentantilor Traditiei dumnezee$ti.
vestim voua viata cea ve$nica, care era !a Tatal $is 'a aratat voua); ce am vazut $i am Situatia aceasta este explicabila prin faptul ca Biserica nu se pronuntase inca asupra
auzit spunem voua, ca $i voi fmparta$ire sa aveti cu noi, $i fmparta$irea voastra este cu punctelor respective de credinta. De aceea nu e de mirare ca Sf. Iustin sau Sf. Irineu, cu
Tatal $i cu Fiul Lui, lisus Hristos. Si acestea scriem voua ca bucuria voastra sa fie alti sfinti $i scriitori biserice$ti, au adoptat hiliasmul, dupa cum nu e de mirare ca un Sf.
deplina. Si aceasta este vestirea care am auzit de !a Dansul $i vestim voua ca Dumnezeu Grigore de Nyssa imbrati$eaza, dupa Origen $i altii, teoria apocatastazei $i ca, sub o
este lumina $i nici un fntuneric fntru Dansul nu este... " (1 In 1, 1-5). forma practica sau retorica, teoria ,Rascumpararii de Ia diavolul" a fost expusa de Sfintii
Dar in Stanta Scriptura aflam $i unele marturisiri de credinta extrem de scurte, Parinti. Biserica nu se pronuntase. In perioada efervescentei dogmatice, in care fiecare
declaratii de primirea cuprinsului acelei Kl]puyjla apostolice: ,,Acesta este cuvantul aduce obolul sau Ia lamurirea unui adevar de credinta, pana Ia definirea lui de Sinodul
credintei, pe care-! predicam, zice Sf. Ap. Pavel: Daca marturise$ti cu gura ta ca lisus ecumenic, discutiile nu sunt numai ingaduite, ci chiar de dorit, pentru a se da putinta de
este Dam nul $i crezi fn inima ta ca Dumnezeu L-a fnviat pe El din morti, vei ji mantuit" a se face lumina.
(Rm 10, 8-9). De aceea, daca gre$elile doctrinale, premergatoare definitiilor sinoadelor, sunt
Aceste formule s 'au prefil.cut apoi in dreptar de credinta Kavffiv -tfis; ntcr-teox; (regula ingaduite de Biserica, din clipa in care se proclama adevarul, de$i in contrast cu el, cei
8
fidei) $i in sffir$it in Simboalele de credinta, ce se marturisesc Ia Botez de neofiti. Numele ce s'au supus autoritatii sinodului, n'au fost osanditi. Rareori au fost condamnati cei ce
de ,Simbol apostolic" ne arata ca au existat asemenea formule chiar din vremeaApostolilor. au gre$it inainte de pronuntarea Bisericii ecumenice $i dupa moartea lor. Cazullui, Origen
Aceste simboale au slujit ca temelie a intregii dezvoltari ulterioare a invataturii cre$tine, se explica, poate, prin uria$a lui personalitate $i prin inraurirea lui prelungita peste veacuri,
dezvoltare necesara mai ales din pricina ereziilor $i a contactului cu gandirea filozofica spre paguba Bisericii din unele puncte de vedere. Dar marele alexandrin era deschizator
contemporana. de drum uri, cu con$tiinta ca lucreaza spre folosul Bisericii $i potrivit invataturii .ei, in
Multe sunt problemele pe care le ridica adevarul descoperit, raspunsurile pe care aria ei. Fericitul Ieronim a accentuat !ipsa de precizie a invataturilor traditionale, chiar,
le da sunt noi, invatatura lui e bogata $i depa$e$te puterile omului. Omul singur in fata scriind: ,Scrutand vechile istorisiri, nu pot gasi pe nimeni care sa fi sfa$iat Biserica $i sa
Descoperirii are vartejul marilor altitudini. Adeseori, incercand sa inainteze, simte ca fi ratacit popoarele departe de casa Domnului, in afara de chiar cei pe care Dumnezeu i-a
pierde poteca adevarata $i se poate pravali in haul fil.ra fund, a$a cum au fil.cut $i altii. ridicat preoti $i profeti ai Sai" 10
Nesffir$ite pot fi potecile, dar calea cea adevarata este una. Toate puterile omului, liber Masa larga a poporului dreptcredincios a luat, uneori, in epoca sinoadelor ecumenice
s'o ia spre stanga sau spre dreapta, sunt puse in mi$care in cautarea adevarului. $i ea parte activa Ia aceste controverse, de$i ele sunt apanajul celor invatati, al profesorilor,
2. A doua etapa a formarii dogmelor e aceea a fermentarii adevarului revel at, in al dascalilor de teologie, de regula.
sufletul credincio$ilor, a controversei, a discutiilor, provocate de felul deosebit in care Caci $i poporul, prin evlavia sa, mai ales, manifesta adeseori dreapta credinta.
omul, fiinta autonoma, reactioneaza in fata unicului adevar, care pana Ia sfar$it biruie. Dar uneori pietatea lui poate sa devieze, datorita indrumarii gre$ite a conducatorilor
In aceste dispute simte nevoia ca unele notiuni sa fie mult mai precizate; ele sunt sai: poporul iudeu $i-a facut idoli $i li s'a inchinat in !ipsa lui Moise, urcat pe munte,
vechiculele adevarului revelat: persoana, ipostas, np6cro:mov, enipostasie etc ... ; uneori o condus fiind gre$it de Aaron. Duhul Sfant are grija atunci sa ridice conducatori care sa
simpla prepozitie sau un singur cuvant, adaugate, Ia simbol, fac sa cada lumi $i imparatii readuca pe linia de plutire salvatoare o pietate deviata. Se $tie ca, corifeii Protestantismului
(Filioque, ota av-tt). De aceea Sf. Grigorie Teologul a scris despre disputele hristologice au ridicat masele de credincio$i impotriva practicilor din Biserica romano-catolica, fil.ra
din timpu1 sau, ca ,putin a lipsit ca, despartind silabele, sa nu se rupa lumea in doua" 9 temei in Sranta Scriptura, ca indulgentele, cinstirea a tot felul de relieve etc. Multe dintre
Inse$i formulele dogmatice au o soarta foarte schimbatoare. Astfel, Sinodul din ele i$i au obar$ia intr'o evlavie populara, deviata.
Antiohia (din 269) osande$te formula ojlootxnos;, pentru ca Sinodul I ecumenic s' o primeasca 3. A treia etapa e aceea a proclamarii noii dogme de catre Biserica. Pregatirea
drept formula care salveaza Ortodoxia. np6crronov, din pricina reminiscentei sale scenice acestei proclamari s 'a fil.cut in etapa precedenta; fructul e copt, el trebuie cules $i valorificat.
fu inlaturat de Capadocieni pentru ca parea ca favorizeaza Sabelianismul, dar fu primit Desigur, discutiile nu inceteaza, mai ales daca ereticii se impietresc in gre$eala
pana Ia urma. 0 confuzie indelungata a invaluit intelesul cuvfmtului oucria primit cand ca lor; sinoadele ecumenice ne dau triste marturii despre astfel de situatii.
fiinta, cand ca persoana; ba Inca Sf. Dionisie al Alexandriei a $i fost invinuit de erezie, Dar cu vremea, Duhul Sfant amute$te glasurile celor ce barfesc; lumina adevarului
fiindca-1 folosea in sensu! adevarat, care a prevalat (fiinta, esenta, substanta). straluce$te din ce in ce mai vie, mai putemica: Lux inter umbras et tenebras!
Deosebirea de sens provenea, fil.ra indoiala, $i din pricina categorilor filozofice El devine atunci capitol al Dogmaticii, punct de plecare al dezvoltarilor teologice
deosebit folosite adeseori. $i temei de noi experiente duhovnice$ti.

8 Vezi De praescriptione haereticorum, de Tertulian.


9 Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvantarea XXI, 35; Migne, P.O. XXXV, col. 1126. 10 Fericitul Ieronim, In Oseam, IX, 8-9; Migne, P.L., t. XV, col. 895.

86 87
Dogma ~i dogmatica Introducere generala Introducere generala
Dogma ~i dogmatica

, d ogme " - pars pro toto-, celelalte invataturi tinzand sa devinii dogme, sau capatandu-si
DOGMA f?I DOGMATICA. adevarat.a !or insemnare ~i insemnatate numai Ia lumina ~i in apropierea lor de dogme.'
. _Aici vom ~auta sa precizam mai mult raportul intre ,dogme" ~i Teologia Dog-
matlca, pentru a mtelege care e lumina in care e pusa ,dogma" ci.ind devine obiect de
1. Dogmatica, ~tiinta a dogmelor. 2. Intre dogme ~i invatatura intr'un tratat de Teologie Dogmatica.
Dogmatica exista o legatura ca de la cauza la efect. 3. Parra 2. Din punct de vedere logic, e evident ca Teologia Dogmatica eo notiune mai
la pronuntarea Bisericii poate exista o confuzie intre larga decat aceea de ,dogma", aceasta cuprinzandu-se in cea dintai, alaturi ~i ~ai presus
,dogme" ~i invataturile teologice. 4. Dogma ~i reflectia d~ celelalt~ in~at.a~ri expuse in ea. Dar intre ele exista un raport de intrepatrundere, de
aJutorare ~~ de Imtiere, daca nu de generare.
teologica se caracterizeaza prin: a) ceea ce dau ele: . Orice dogma are un temei general mai indepartat ~i unul mai apropiat. Sa luam de
deoparte ,datul revelat", de alta explicitarea prin deductie p1l?a dogm~. Ra~cumpararii. Simbolul niceo-constantinopolitan proclama: ,Care pentru
a celor cuprinse in dogma; b) caracterul cuprinsului lor: n~I oam~n:1'.. ~~ pe~tru a noastr.a mantuire ... ". Temeiul mai indepartat al dogmei
Rascumparam e mb1rea dumneze1asca; temeiul mai apropiat al ei e intruparea.
absolut ~i definitiv in dogme, relativ ~i provizoriu in Avem apoi faptul istoric al dogmei ~i, in sfar~it, formularea lui.
Teologia Dogmatica; c) caracterul universal al dogmelor ~i . . Ce cunoa~tem prin formula dogmatica a Simbolului amintit, din taina Rascumpararii
eel particular al ~tiintei dogmatice; d) asistenta Sfantului !u~n de 1~ incepu~l p~na Ia sflir~itul ei, prin intruparea, viata, invatatura, patimile, moartea,
Duh intr'o parte, lipsa lui in cealalta; e) multi autori mv~erea ~~ proslavtta maltare Ia cer a Domnului nostru Iisus Hristos?
- Numai faptul simplu, redus Ia cea mai simpla expresie. Dogma nu se intinde
colaboreaza la dogma, dar numai dascalii de Teologie la asupra expunerii premiselor logice sau teologice sau divine ale Rascumpararii nu vorbeste
operele dogmatice; f) lipsa spiritului de sinteza in dogma ~i despre ,sfatul voii Lui" etc .. , adica despre temeiul indepartat al dogmei. Ea' ramine i~sa
abundenta lui in Teologie. 5. Cele doua tendinte al Romano- Ia orizontul acestei scurte, extrem de scurte, reduse Ia esential, expuneri a motivului
Rascumpararii ~i apoi enunta tot a~a de lapidar motivul ei apropiat, pentru a trece imediat
catolicilor ~i Protestantilor, privitoare la raportul dintre Ia inregistrarea faptului istoric. Atilt.
elementul revelat ~i aportul omului in Teologie. ,6. Conditiile . . Ce g~sim in tratatele de Teologic Dogmatica asupra acestei dogme, care in textul
unei bune Teologii Dogmatice. 7. Dogmatistul adevarat. ongmal al stmbolului nu cuprinde mai mult de 40 de cuvinte? -Volume intregi discuta:
Daca ~la~ul Ras~~mpararii a fost stabilit inainte sau dupa cunoa~terea faptului caderii
m amintit ca Teologia Dogmatica i~i trage numele de Ia ,dogme" ~i ca de aceea omulm, dm ve~mcte; de ce era mai convenabil ca Fiullui Dumnezeu si nu alta Persoana
mai poate fi numita chiar ~i ,expunerea ~tiintifica ~i sistematica a dogmelor". treimica sa se intrupeze; daca Rascumpararea dovede~te iubirea sau i~birea ~i dreptatea
Zicem ca este o ,expunere ~tiintifica", deoarece in lamurirea pe care o da fiecarei (An.se~m),. ori intelepciunea (mai multi Sfinti Parinti), ori adevarul (Sf. Atanasie) etc.;
dogme, ea ii face analiza, tinand seama de toti factorii ~i de toate elementele care iau apm dtfentele aspecte ale Rascumpararii etc.
parte Ia formarea ei; zicem de asemenea ca eo expunere ,sistematica" a dogmelor, deoarece Din cateva fraze, au ie~it volume intregi.
toate invataturile dogmatice sunt expuse avand ca puncte de reper cateva idei centrale ca: Si invers: Formulele dogmelor, adica, precum am spus, cateva fraze au ie~it din
Descoperirea, Biserica, iubirea dumnezeiasca etc. biblioteci intregi, in care, timp de veacuri, Sfintii Parinti au discutat cuprins~l viitoarelor
Nu inseamna insa ca noi vom expune aici numai dogmele ,stricto-sensu", adica dogme.
cele care au fost formulate in sinoadele ecumenice sau sunt cuprinse in Simbolul niceo- lata raportul ~intre ,dogma" ~i Dogmatica" in linii mari; in dogma aflam esentialul,
constantinopolitan, ori primite prin consensul Bisericii de pretutindeni; ar insemna sa formularea faptulm, dar toate celelalte dezvoltari ale Dogmaticii sunt in stransa Iegatura
reducem aria Dogmaticii Ia aceea a dogmelor. Ori noi am vazut cain Teologia Ortodoxa, cu ea, avand la temelie ansamblul Revelatiei
in afara de dogme, mai avem ~i teologumene ~i pareri teologice; Dogmatica nu le inlatura . 3. oarecare stare neprecisa a rap~rt~lui dintre Teologia Dogmatica ~i ,dogme"
?
pe acestea din urma din campul ei vizual. este 1mphc~ta in faptul ca o parte dintre invataturile acestei discipline au valoare de
Ar insemna, de pilda, sa nu dea raspuns marii majoritati a problemelor eshatologice, dogme, de~1 nu sunt proclamate oficial ca atare, precum ~i in faptul ca nu s'au inventariat
daca excludem cu totul aceste doua din urma categorii. toate dogmele, toate teologumenele ~i toate simplele pareri particulare in Teologia
ortodoxa, din pricina ca ,,dogmele generale" sunt socotite ca fiind cuprinzatoare a mai
Daca insa, aria Teologiei Dogmatice e mult mai in tin sa deci.it aceea a dogmelor, de
toata esenta Dogmaticii cre~tine. De pilda, a fost posibila o oarecare confuzie intre Taine"
ce atunci una dintre definitile Dogmaticii poate fi ,expunerea ~tiintifl.ca ~i sistematica a
dogmelor"? Ea poate fi definita astfel din pricina ca partea principala a ei e formata din
~i simplele ,slujbe biserice~ti", ,ierurgii", pana ce s'a stabilit defintiv deosebire~ dintre
ele. (Daca numarul de ,~apte Taine" s 'a stabilit tarziu, temeiurile lor sunt scripturistice ~i
88
89
Dogma ~i dogmatica Introducere generala Introducere generala
Dogma ~i dogmatica

domne~ti, a~a incat nu a fost greu Bisericii sa ia o atitudine precisa in aceasta privinta la b) De aici reiese deosebirea caracterului cuprinsului .lor: absolut ~i definitiv in
ivirea Protestantismului). dogme, relativ ~i provizoriu In Teologia Dogmatica, fie ca e vorba de pareri ale unora
In schimb, unii teologi cred cu valoare de ,dogma" ideea inspiratiei Septuagintei, dintre Sfintii Parinti, fie ale unor Bisericii locale, fie ca e vorba de acelea ale simplilor
~i deci ~i a cartilor cuprinse in ea (inclusiv cele din categoria celor ,bune de citit", dascali de Teologie3
,avaytvocrKOf.Lcva" de~i unele hotarari ale Bisericii (Sinodul din Laodiceea, de la 365), E drept ca posibilitatea tinerii unor noi sinoade ecumenice nu exclude ~i posibilitatea
ca ~i unii dintre Sfintii Parinti dintre cei mai cu vaza (Sf. Atanasie, Sf. loan Damaschin), unor noi formule dogmatice pentru adevarurile descoperite ~i inca neformulate de Biserica
iau atitudine hotarata in aceasta problema. De aceea, Biserica va trebui sa purceada pana sau pentru cele formulate prea general, chiar.
intru sfilr~it lao discriminare a lor, intrucat se citeaza ,cartile bune de citit", ca ~i cum ar Dar ,datul revelat ramane identic cu elinsusi si in felul acesta neschimbabilitatea
avea aceea~i au tori tate ca ~i cele canon ice, iar cele ,apocrife" sunt tiparite acolo fara nici Revelatiei garanteaza pe aceea a Revelatiei form~l~te de Biserica, ,stalpul ~i temelia
o indicatie deosebitoare. adevarului".
D~ci, pana la pronuntarea Bisericii, unele puncte de credinta sau chiar de p:actica, Modemi~tii ca preotul englez Tyrell, (autorul cartii ,Through Scyla and Carybda),
raman inca neclare din punctul de vedere al autoritatii lor, contrariu aparentelor. In acest dupa Gunther (t 1863), au vrut sa demonstreze schimbabilitatea formulelor dogmatice,
caz, tratatele de Teologie Dogmatica le pot prezenta ca dogme cuprinse in dogmele potrivit progresului filozofiei ~i ~tiintei omene~ti ~i a intelegerii noi a dogmelor. Loisy
generale, sau le pot prezenta ca opinii teologice sau ca abuzuri, datorita unei situatii (in ,Autour d'un petit livre" ~i in ,L'Evangile et 1'Eglise), a aratat ca religia fiind un
neclarificate de Biserica, dupa temeiurile lor in cele doua izvoare ale Descoperirii. fenomen de ordin subiectiv, credintele se schimba dupa oscilatiile sentimentului religios
4. lata de ce vom aminti, pe scurt, ceea ce caracterizeaza ,reflectia teologica", ~i in functie de adaugire de forme noi ~i de influente exterioare.
adica simpla invatatura a Teologiei Dogmatice, fata de dogme: Aceasta conceptie gre~ita a lor provenea din faptul ca ei socoteau Revelatia insa~i
a) Dogma e un adevar revelat; invataturile Teologiei Dogmatice, precum am spus, drept o creatie subiectiva, omeneasca.
cuprind dogme, teologumene ~i opinii particulare. Cum le cuprinde, adica cum le expune In realitate exista un progres al dogmelor, dar de alta natura, el privind explicitarea
cand e vorba despre dogme ~i teologumene? Ea le ilustreaza, le dilueaza, oarecum; e ca formulelor dogmatice ca sens ~i in unele cazuri ca forma.
~i cum esenta invataturii dogmelor, grea de inteles ~i mai grea de patruns, ar avea nevoie c) Din cele expuse mai rezulta ~i faptul ca, pe cand dogma are un caracter general
de un catalizator in prezenta caruia sa se poata petrece asimilarea. sau universal, in unicitatea formulei ei, fiind recunoscuta de Biseria ecumenica reflectia
Din exemplul cu Rascumpararea, in dogma ~i In Teologia Dogmatica s'a putut teologica nu este in chip obligatoriu aceea~i in toata Biserica: forma, adancirea dogmel~r,
,intui" mai mult acest proces. Sa incercam a-1 analiza 1 : Teologia Dogmatica expune ~i informatia depinzand de autorii respectivi.
adevarurile cuprinse In dogme ~i teologumene (ajungand rareori Ia ,pareri personale", d) Reflectia teologica se mai deosebe~te de dogma ~i prin aceea ca, pe cand aceasta
acolo unde Revelatia tace ). Pe calea deductiilor rationale ca ~i pe calea meditatiilor, a e formularea adevarului revelat, prin asistenta Sfilntului Duh, Teologia Dogmatica
adevarului Descoperirii, dogmatistul cauta sa scoata toate invataturile cuprinse acolo In dimpotriva construie~te edificiile doctrinare dezvoltand prelungirile probabile sau sigure
stare virtuala, toate consecintele, toate raporturile, pe care le au adevarurile aflate acolo. ale datului revelat fara aceasta asistenta speciala.
Acest proces poate avea un caracter mai mult logic, sau poate avea un caracter mai mult e) Factorii care lucreaza Ia pregatirea ~i formularea dogmelor sunt mai multi-
meditativ, se poate reduce adesea la repetarea unor adevaruri prestabilite, pe temeiuri nelipsind Sfilntul Duh in sinoadele ecumenicc; pe cand autorii de Teologie Dogmatica
mai mult sau mai putin dezvoltate, sau poate lua contururi de speculatii lnalte, din care sunt dascalii de Teologie care, in general, n'au lipsit nici de la lucrarea de pregatire a
nu lipsesc nici cadre ~i nici categorii filozofice. dogmelor.
Care e criteriul care stabile~te omogenitatea acestor concluzii scoase de teo log din f) In unele cazuri fericite, expunerile dogmatice reprezinta adevarate sisteme de
adevarurile revelate, in chiar aceste adevaruri? Este acceptarea lor de catre Biserica; ea cugetare cre~tina.
ramane judecatorul ,reflcctiei teologice", precum a fost ~i acela al ,datului revelat", 5. Ca o concluzie generala asupra felului cum trebuie sa fie dozate cele doua
cand 1-a formulat in dogme. Ea ~i le insu~e~te din momentulin care ele corespund in chip clemente, dumnezeiesc (obiectiv) ~i omenesc (subiectiv), in Teologia Dogmatica, amintim
real dogmelor pe care se intemeiaza 2 ca ele trebuie sa fie intr'o armonie desavar~ita; nu trebuie prefacut totulin dogma, dupa
Dogmele cuprind adevarul obiectiv, revelat, luat in sine; concluziile teelogice sunt cum nu trbuie sa reducem totulla treapta unei pareri teologice.
adevarul insu~it, devenit subiectiv ~i trebuie sa reprezinte tot adevarul dumnezeiesc Cea dintai tendinta e a romano-catolicismului; cea de a doua a protestantismului.
reflectat in con~tiinta cre~tina, ca raza de lumina ce trece prin prisma. E de dorit ca aceste doua clemente (adevarul revelat ~i participarea teologului Ia
expuncrea lui) sa se armonizeze pe deplin in a~a felincat sa se indeplineasca dezideratul
Fericitului Augustin, dupa care ,Teologia este ~tiinta prin care se na~te, se hrane~te, se
1 V. A Gardeil, Ledonne revele, p. 190 sq.
2 Idem, ibidem, p. 196 sq. 3 Cf. P. Svetlov, Op. cit., I, p. 289.

90 I
l.
'
'i"'
,;,

''>,,,
91
Dogma ~i dogmatic::\ Introducere general::\ ~ Introducere general::\
Dogmatizare ~i adogmatism

apara ~i se intare~te credinta miintuitoare, care ?uc~ la adevarata fer! eire:' (~heologi~ est dogmei, ei trebuie sa treaca la patrunderea ei mai adiinca, de la credinta simpla la gnoza,
scientia, qua fides saluberrima, quae ad beatttudmem veram ductt, gtgmtur, nutntur, cum vorbeau cei vechi.
defenditur, roboratur") 4 AJunci vor putea spune cu Invatatorul din Pedagogullui Clement Alexandrinul:
6. Care sunt conditiile unei bune Teologii Dogmatice? - La aceasta intrebare se ,Pentru mi~e a venit clipa sa sfiir~esc aceasta pedagogie, pentru voi a venit aceea sa
pot da mai multe nispunsuri: ascultati pe Invatatorul. ,El va va primi, va va hrani cu o invatatura frumoasa, va va face
a) Trebuie sa avem o temelie ~tiintifica adecvata, adica: critica, istori~a etc ... , atiit sa auziti cuvintele Lui. Biserica e ~coala Lui; unicul Magistro e sotul, vointa sfiinta a
a datului descoperit, primar, cat ~i a celui derivat. (Este necesar, dar trebme accentu~t unui Par te, sfiint, intelepciune adevarata, sfintenie a cuno~tintei ... 8
impotriva protestantilor, ca nu este deajuns, deoarece atunci n'am mai face Teologte
Dogmatica, ci critica, istorie, exegeza etc.).
Teologia Dogmatica e ,Dea scientiarum theologicarum", e coloana vertebrata a )
Teologiei. De aceea dupa ease centreaza celelalte discipline teologice ~i nu ea dup.a ele,
aviind in centrul preocuparilor ei insa~i esenta Teoogiei cre~tine, dogmele. (Se ~tie, de DOGMATIZARE SI
'
ADOGMATISM
pilda, ca Teologia protestanta are in centrul ei Teol.~gia bib~i~a). . . .
De aceea ajutorul pe care-! ia de la celelate ~tnnte auxthare- ~~de Ia ratmne -,nu-t Introducere: Trei categorii de detractori ai dogm.elor:
mai poate pagubi ciind pleaca de Ia datu! revelat ~i foJ?llulat 5
1. Protestantismulliberal; 2. Modernismul; 3. Razvratitii
b) Sa exprime cu fidelitate invatatura descopenta, potnvtt tradttiel dogmat1ce de
totdeauna a Bisericii.
din Biserica ruseasca:
c) Dar conditia primordiala pentru a da un adevarat tratat de Teologie Dogmatica 1. a) Albrecht Ritschl porne~?te de la neputinta de a
este intentia de a exprima cu adevarat invatatura de totdeauna, teologul nelasiindu- cunoa~?te lucrurile in sine; combaterea adogm.atismului sau.
se sedus d~ propriile speculatii, nevoind sa puna in locul adevarului Bisericii ecumenice
propriile pareri; mergiind pe aceasta cale, credinta tare, intarita de rugaciune ~i lumina~a
b) Ad. Harnack afirma ca dogm.ele au luat na~?tere din
de informatiile necesare din toate domeniile Teologiei, ii va fi farul care va impra~tJa altoirea Evangheliei cu elenismul. c) Sabatier arata ca
intunericul .ce invaluie adevarul miintuitor. dogm.ele apar tirziu, nefiind nici principiul, nici temelia
Scriptura insa~i ne aminte~te acest adevar: ,,De nu veti crede, zice profetul Isaia, religiei.
nu veti fntelege!". Iar Sfintii Parinti au depliins pe cei care vorbesc despreA Dumnezeu,
filra de Dumnezeu fiind: ,nimic nu e mai sarac deciit cugetarea care, stand afara de 2. Moderni~?tii (Loisy, Tyrell$. a.) socotesc dogm.ele
Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu!", zice Diadoh al Foticeii 6 . simboluri, cu o valoare relativa ~?i subiectiva.
7. Dogmatistul grec Hristu Andrutsos scrie in Dogmatica sa ca cercetarea teol_ogulm 3. Razvratitii ru~?i (Merejkovsky, Rozanov ~?i Tolstoi):
nu poate sa duca la descoperirea adevarurilor mai inalte, nici sa prefaca credmta in invatatura ~?i critica invataturii lor.
cuno~tinta, total sau in parte 7 In legatura cu aceasta noi vom adauga numai urmatoarea
lamurire:
Teologii expun dogmele ~i cele cuprinse virtual in ele prin deductii; iar aceste
ogma nu e numai un adevar de credinta, ci e ~i un fenomen social, neputiind fi
expuneri pot forma punctul de plecare al unor experient~ analoage aceio:a c~r~ a': du.s 1~
formularea dogmelor ce stau Ia temelia lor. Aceste expenente nu le fac ce1 mm mvatatt, ct conceputa tara interventia Bisericii, care, daca e Trupul tainic al Domnului, in
acela~i timp e ~i o institutie sociala, divino-umana. Intruciit nu exista Biserica,
cei cu inima curata, dupa insa~i invatatura Miintuitorului. Dar cei mai invatati nu sunt
stricto-sensu, deciit in cre~tinism, tot numai aici avem ~i dogme 1
exclusi de Ia ele. Ci, dimpotriva, trairea cre~tina este o conditie pentru ca ei sa poata scrie
Dogmele, dupa cum am anltat pe larg, au la temelia lor adevarul revelat. Acest
cu de~aviir~it folos despre adevarul revelat. De aceea de Ia intelegerea mai explicita a
adevar a fost formulat mult mai tiirziu, dar a fost dat lumii de insu~i Intemeietorul Biericii.
S'a tacut o confuzie voita de du~manii Biscricii intre data formularii dogmelor ~i
4 Fericitul Augustin, De Trinitate, cartea XIV, cap. I; apud. P. Svetlov, Op.cit., I, p. 296; cf. pentru tot acest data aparitiei adevarului lor ~i s'a zis: Dogmele sunt o aparitie tiirzie pe ogorul Bisericii,
aliniat, ibid., p. 292 sq. sunt o excrescenta a ei, deci trebuie parasite.
5 Vezi A. Gardeil, Ledonne revele, p. 198 sq.; a se observa exageriirile in sensu! paragrafului 5, in concluzie:
.. ~tiinta eo inviitiiturii supranaturalii", ,doctrina sacra" (p. 249 sq.).
6 Didoh al Foticeii, Cuvant ascetic, cap. VII, cit. supra; in Filocalia, I, p. 341. 8 Clement a! Alexandriei, Pedagogul, III, 12, 99.
7 Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe rasaritene, pp. 13-14, traducerea romfmeascii citata. I Pr. Prof. I. Mihiilcescu, Decanul Facultiitii de Teologie din Bucure~ti, Curs complet de Teologie Dog-
matica speciala, alciituit, dupii note, de studentul teolog Gh. I. Tilea, (1936), p. 8.

92
93
Dogmatizare ~i adogmatism Introducere generala Introducere generala Dogmatizare ~i adogmatism

Mai mult, ele formuleaza elementul caracteristic al religiilor autoritatii; dar cre~tini, ci cea eshatologica (Problema cunoa~terii religioase a fost reluata de toti corifeii
caracteristic cre~tinismului e de a fi o religie a duhului2, deci dogmele n'ar avea drept de protestantismului german din a II-a jumatate a veacului al XIX-lea ~i mai ales de W.
cetate in religia cre~tina, a libertatii spirituale. Herrmann, discipolullui Ritschl).
Cei care au atacat dogmele din felurite puncte de vedere ~i sub pretexte diferite pot Noi respingem adogmatismullui Ritschl, atat pe temeiul Bibliei -,a carei autoritate
fi impartiti in trei categorii mari, dintre care doua s'au ivit in Biserica apuseana, iar una o primea ~i el, ca ,reflectand experienta primei generatii de cre~tini" -, cat ~i in numele
in Biserica ortodoxa ~i anume: 1. Protestantii rationali~ti; 2. Moderni~tii ~i 3. Unii razvratiti Traditiei dogmatie: ,Cel ce M'a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal Meu", a zis Mantuitorul
din Biserica ruseasca. (In 12, 45). ,,Aceasta este viata ve~nica, saTe cunoasca pe Tine, singurul, adevaratul
Yom arata foarte pe scurt punctele lor de vedere ~i indreptatirile lor, intr' o expunere Dumnezeu ~i pe lisus Hristos, pe care L-ai trimis", spune tot El (In 17, 3). Cuvintele
critca. Domm;lui forrneaza marturia primei generatii de cre~tini: iata, dar, fondul dogmei cre~tine.
1. Protestantismulliberal nu prime~te dogmele, ele reprezentand, dupa el, o etapa In ce prive~te demonstratia in sine, ea nu poate fi primita.
inferioara in evolutia spirituala a omenirii, depa~ita de mult 3 Prin aceasta atitudine a lor, Caci daca in conceptia noastra religioasa ne-am opri numai !a latura pragmatica ~i
ei nu lovesc numai in romano-catolcism, ci ~i in propriile temelii ale protestantismului, fenomen~la a faptului religios ~i l-am trata cape toate celelalte fenomene ale vietii sensibile,
dand in acela~i timp ca~tig de cauza unor necredincio~i de tali a lui Charles Guignebert de an;_ nega Inaltarea Domnului, pentru ca nu mai ~tim ce e din colo de norul care L-a invaluit
la Sorbona4 Unul dintre ei definea astfel atitudinea protestantismului liberal, vorbind la Inaltare ... Ar insemna sa ne dezicem in fata propriei noastre~hemari de cre~tini, care
despre cele doua ,principii ale religiilor", principul autoritatii ~i eel allibertatii: ,Dintre vor sa ~tie mai mult decat experimenteaza, pentru ca sa iubeasca cunqs~<}nd ~i sa cunoasca
cele doua principii, eel liberal trebuie sa predomine putin cate putin, pentru ca e adevaratul iubind, nazuind sain11lte c~t p::u:iinmJtpg)p_~ia lor experienta, p-~nU~njvclulC:ei.e.inQrma:-
principiu protestant. Ortodoxul e din ce in ce mai infrant; el ar voi credinte absolute ~i tive, biblice ~LE_':l!Eistice,fofiT1ulat("!jn dogme. , __
iata, ele sunt prin esenta mobile. El cere autoritatea religioasa, doctrina stabilita, nemi~cata, b) Unul dintre principalii discipoli ai lui Ritschl ~i care i-a ~i decernat acestuia titlul
impusa ~i iata, nu poate gasi aceasta decat in catolicism pentru cain protestantism dreptul de ,ultimul Parinte al Bisericii luterane", e Adolf Harnack, marele istoric al dogmelor,
de examen e imprescriptibil; din clipa in care protestantul incearca nevoia de a examina din Biserica protestanta, in epoca moderna 7 El a demonstrat cain cre~tinismul primitiv nu
inainte de a crede ~i cere libertatea cercetarilor, nu mai exista credinte ~i dogme imutabile; exista dogme, caci Evangheliile nu cuprind dogme, ci o invatatura vie: ~tos a cerut
nu mai exista decat modificari constante ale credintei din prima zi. Ori aceste modificari uceni~ilor Sai sa se b~teze ~i sa-~i schimb.e ~iata, pazind ,p~e". El n'a invatat vreo
se fac mereu in acela~i sens. Principiul autoritatii cedeaza pasul principiului libertatii ... " 5 ~me, de pllda. Cre~tlmsmul pnmar n"U e o invatatura teoretica, ci o
Albrecht Ritschl e eel care a pus problema dogmatismului in chip sistematic. dispozitie sufleteasca, o traire dupa voia lui Dumnezeu, cu con~tiiinta ca El e Tatal nostru.
Data fiind inraurirea pe care a avut asupra Protestantismului de pretutindeni, prin Cre~tinismul, sub aspectullui teoretic, reprezinta o etapa ulterioara de dezvoltare,
~coala al carei incepator a fost, vom expune pe scurt parerile lui, ca ~i parerile a doi dintre ca urmare a inrauririi spiritului greco-roman, in nazuinta lui de a-~i insu~i invatatura
cei mai influenti adepti ai lui, ~i anume: Adolf Harnack ~i Auguste Sabatier. evanghelica:
1. a) Albrecht Ritschl ( 1822-1889) a luat ca punct de plecare 6 ts!za kantiana a ,Dogmatizarea cre~tinismului este opera spiritului elenis; aplicat Evangheliilor".
neputinte de a ste ,lucruli " n sich" ~ " manifestai1Je. La aceasta se adauga influe~ta teologlei iudaiCe, cu til!cuirile mesianice: Apostolu Pavel
~i loan, exponentii ace!Otuispirit judaic, sunt primii dogmatisti. -
sale, in fenomene), pelltru.~trage c~luz;ia ca nici despre Dumnezea-in~m
cunoa~te nimic, deci nu putem afirrna nimte~~tl-atat-mai-pYtffiJogmatiza. Despre Iisus ---rlltrucat prive~te raportul Teologiei cu dogmele, Harnack observa ca dogmele sunt
produsul Teologiei ~i nu invers; aceasta reiese din istoria critica a dogmelor. Caci intai
Hristos, de pilda, n~LI1_e. iE!.ei-e-sS<ahwiaca.llJQ-L.&...~adevarat ~i Dumnezeu adevarat"";-ci
binefacerile primite de la El; nu problema hristologica a preocupat prima generatie de vin Apologetii ~i Origen, ~i apoi vin sinoadele, intai scolastica ~i apoi sinodul tridentin.
Ne vom margini sa raspundem la cele doua teme mari (ca dogmele sunt produsul
spiritului elenic pe teren cre~tin ~i ca Teologia a precedat dogmatizarea), ale lui Harnack,
2 Vezi Auguste Sabatier, prof. a! UniversiUitii din Paris, Deean a! Facultatii de Teo Iogie Protestanta, Les foarte pe scurt, amintind mai intai ca adevaratii logicieni nu erau, ortodocsii" ci ereticii"
religions d'autorite et Ia Religion de !'Esprit, ed. IV-a, (Paris, f.d.). lucru care se intampla ~i azi. De aceea nu ~lenismul a descop~rit subs.tanta d~gmelor:
3 Vezi Auguste Sabatier, Op. cit., pp. 255-406 eic. Vezi de asemenea forma pozitiva a acestei atitudini, Ia caci ea nu i~tra decat cu greutate in cadrul logicii sale; ci dogmele au luat na~tere din
protestantismul ultraliberal, de azi, in cartea lui Etienne Giran, En marge des dogmes (Paris, 1931 ). Revelatie. Intr'adevar, zice un ganditor cre~tin, ,dogmele privitoare la Treimea
4 Charles Guignebert, profesor Ia Sorbona, L'Evolution des dogmes (Paris, 1924) etc. dumnezeiasca, la cele doua firi ale lui Hristos, la Rascumpararea prin Taina Crucii", au
5 E. Stapfer, in rev. ,Revue chretienne", 1908, citat dupa H. Pinard de Ia Boulaye, SJ., Jesus lumiere du fost ~i vor ramane o nebunie pentru ratiunea elinilor. Nu e nimic rational, accesibil
monde, conferinte tinute Ia Notre-Dame din Paris, ( 1934), Paris, 1934, pp. 116-117. intelegerii, in ele. Dimpotriva, ereziile corespund cu mult mai bine intelegerii inteligentei.
6 In scrierile sale Die Entstehung der altkatolischen Kirche, (1850), ~i mai ales in Theologie und
Metaphysik ( 1881) etc. (Lucrarea lui principala e Die christliche Lehre von der Rechtfertigung und
Versohnung, (1870-1874), in care arata, din punctul de vedere care ne intereseaza aici, ca Hristos a devenit 7 Adolf von Harnack, Das Wesen des Christen turns, aparut in 1900 Ia Leipzig, trecuta de a 100-a editie; Lehrbuch
cu timpul Dumnezeu, pentru Biserica cre~tina...; vol. III, p. 445 sq. der Dogmengeschichte, (Tiibingen, 1909), ed. IV-a; Grundriss der theologischen Wissenschaft etc.

94 95
Introducere generala Introducere genera1ii Dogmatizare ~i adogmatism
Dogmatizare ~i adogmatism

Cu deosebire arianismul, continua acela~i autor, era perfect rational, de aceea a ~i simboluri-vehicule ale adevarului revelat -, care de~teapta in mintea credinciosului
avut adepti pe toti cei care erau stapaniti de ratiune ~i de filozo~~ .el~nica. ,E .n:.ai u~~r amintirea experientelor tipice ale religiei- in speta adevarata intelegere a dogmelor 12
sa afirmi numai o natura ~i o vointa in Hristos, cum fac monofiz1tn ~1 monotehtn, decat Credem ca e folositor sa amintim principiile pe care incearca sa le rastoarne
sa afirmi, cu dogma, unirea antinomica a celor doua n~turi ~i a ~~lor doua vointe. adogmati~tii citati:
Crestinismul invata nebunia Crucii, incompatibila cu ratmnea lumn naturale. Pentru Nu aflam dogme in Sfanta Scriptura, dar cuprinsul lor se afla acolo ~i in Sfanta
ace~sta este el o r~velatie a altei lumi, un adevar, care nu e de aici, de jos ..."s. . Traditie. A~a e cazul cu dogmele despre Dumnezeu in Sine, despre Sranta Treime, creatie,
In privinta celui de al doilea punct, analiz~ pe car~ o face ~arnack ra~ortulm ingeri, antropologie, taine etc. Acest fond n'a fost schimbat cand s'au formulat dogmele,
dintre dogme ~i Teologie, nu e completa. Se ~tie ca once dogma aredoua et~pe, nici atunci cand pentru aceasta s'au folosit unele categorii filozofice de catre Sfintii Parinti,
premergatoare definirii ei: aceea a luarii de contact .cu adevan:I descop_ent, urn:~ta de in sinoadele ecumenice. Cu atat mai putin s'au putut schimba de catre Sfintii Apostoli,
aceea a controverselor. Se stie, de asemenea, ca defimrea dogme1 e urmata de studn, care care au primit invatatura direct de la Domnul; deci izvorul dogmelor se afla in Descoperire;
0
expliciteaza, ca ~i de trai~ea ei, care o adance~te. Dar originea dogmei .e mai depa~rtata, el e de ordin obiectiv; temeiul dogmelor este obiectiv in adevaratul sens al cuvantului.
e in Descoperire. Studiile care premerg ~i pregatesc calea spre dogma~1zare, pregatesc, 3. In Biserica rusa s'a produs de asemenea un curent opus dogmelor. El s'a
impreuna cu alti factori, formula; fondul ~i, insa, se gase~t~ in Revelat1e. ~ . . manifestat sub felurite forme; de aceea noi vom cerceta aceste forme de atac impotriva
Suprimarea studiilor care urmeaza ~1 anularea faptulm revelat de la obar~Ia dogmei dogmelor dupa principalii lor exponenti.
se face de Harnack, fiira nici o justificare. . a) D. Merejkovski, literat, pretindea ca dogmele ar fi opuse ratiunii ~i vointei (?),
c) Auguste Sabatier, care a popularizat ideile ~c.olii l~i.A:. Ritschl in Franta , ~ v?It
9
inchizand intelectul nostru ca intr'o inchisoare.
sa demonstreze ca dogma nu e nici principiul, nici temeha rehg1e1, ~e?a.rece e.a ~pare tarz~u. De aceea, zicea el, e absoluta nevoie ca sa se faca toate sfortarile, pentru ca omul
Omenirea a can tat inainte de a rationa, ~i profetii au precedat pe r~b.mi, 1ar reh?1a, .Teolo~Ia. sa-~i recapete libertatea pierduta.
La acestea s'a raspuns 10 ca profetii sunt instrumentele Revelat1e1 dumneze1e~t1, pe cand Nici una dintre formele istorice ale crestinismului nu satisface nazuinta omului
rabinii sunt numai talcuitorii ei. Nu se poate afirma ca dogma n'ar avea legatura cu spre libertate. Numai religia viitorului, religia i~anica a iubirii, va inchide defi~itiv calea
Revelatia se stie doar ca ea nu este decat formularea Revelatiei caci chiar daca apare la dogmelor abstracte ~i va deschide pe a celor sociale, morale ~i estetice 13
. ' . ' b) Rozanov a prezentat, intr' o forma mai inflacarata, teoriile lui Merejkovski. El
mare rastimp dupa ea, o cuprinde. ~ .
Dogmele sunt posterioare Revelatiei numai intru~at formularea _se f~c.e m tlll_lP~ numea dogmele distrugerea religiei cre~tine 14 Ele au contaminat simplitatea de aur, pe
pricinuita de anumite imprejurari. Dar nu se pot separa ~~ nu s~ poate ca rehg1a cre~tma care au inlocuit-o cu argumente ~i sofisme. 1

poate exista fiira dogme, caci in chipul acesta se gre~e~te, separandu-se c?n_:~l.et do~mele Dogmele sunt,. du~a el., pricina pentru care ereziile au distrus unitatea Bisericii ~i J
de datul revelat care e numai formulat ~i nu inventat de procesul dogmatizam, dupa cum ?entru care ~v~ngheha ~1-a p1~rdut c~.nd~a:e~ ~i lasand~ sa se infinga o s~geata inveninatal
nu is to ria creea~a desfii~urarea evenimentelor in sanul omenirii, nu biologia creeaza viata, m Trupul taimc al Domnulm. Sfintn Pannti m Joe sa foloseasca cuvmtele Domnului
nu matematica inventeaza numerele ~i nu muzica inventeaza sunetele. pentru culti~area e:Iaviei, .~e-au disecat, facand astfel ca mireasma lor sa se evapore; tot)
2. Modernismul, mi~carea din sanul Bisericii romano-catolice, care ~i-a ~ro~us astfel au actwnat ~~ teologn de dupa Kant.
sa puna de acord Teologia cu evolutia tuturor ~tiintelor? a mentinut v~loarea P?r s:1~1ect1va In acest chip, Teologia s' a prefacut intr 'un fel de ,femeie somnoroasa", iar teologii
~i simbolica a dogmelor. Astfel, dupa Loisy, Revelati.a este cuno~tmta do_t>and1ta de om in ni~te ,disputatori somnoro~i". (
despre raportul in care se gase~te el cu Dumnezeu, 1ar dogmel~ sunt o mterpretare de c) Teologii ru~i au raspuns atacurilor eel or doi scriitori amintiti, (care de altfel au
fapte religioase ~i dobandite de om printr'o indelungata expenenta. Ele au o valoare revenit in sanul Bisericii pana Ia urma, devenind cei mai aprigi aparatori ai ei), aratand ca
relativa ~i subiectiva 11 slabiciunile Teologiei ortodoxe se datoresc in special metodei scolastice folosite, precum
La fel, Tyrrel propune sa se paraseasca valoarea propne a terme~Ilor dogmat1~1 ~i nepasarii privitoare Ia studiile teologice.
pentru valoarea lor colectiva, adica simbolica, deoarece formulele dogmatlce n'ar fi decat Cugetatorul cre~tin A. Kircev a luat indeosebi apararea dogmelor. El a aratat c~ n
exista nici o religie care sa fie lipsita de ele ~i nici un sistem filozofic care sa nu ai ~
dogmele sale. Fie in ~tiinta, fie in religie, dogmele sunt pietrele de Ia temelia zidirii, car
8 Nicolae Berdiaev, Esprit et Liberte, essai de Philosophie chretienne, col. ,Escrivains religieux etrangers",
sus tin intreg edificiul ~i care, daca s 'ar scoate, ea s '.ar ruina.
(Paris, 1933), pp. 98-99. . . . . , . . .
9 A. Sabatier Je-a popularizat prin Op. cit., supra, ~~ mm ales pnn Esqmsse d une ~h!lo~o~h.Ie .de Ia reli-
gion d'aprcs Ia psychologie et l'historie, (Paris, 1897), (In afara de monografia mm spec1ala mtJtulata: La
12 G. Tyrrel, Through Scylla and Cariba.
doctrine de !'expiation et son evolution historique, Paris (1903).
13 Aureliu Palmieri, Tbeologia Dogmatica ortbodoxa (Ecclesiae graeco-russicae), ad lumen catholicae
10 Vezi Pr. Prof. I. Mihalcescu, cursu! citat, pp. 8-11.
11 Vezi J. Riviere, Le modernisme dans l'Eglise, (Paris, 1929) ~i Alfred Loisy, In Autour d'un petite livre doctrinae examinata et discussa, t. I (Prolegomena), (Fiorentiae, 1911 ), pp. 90-91.
14 Rozanov, Imprejurul zidurilor Bisericii, (In ruse~te), apud Palmieri Op. cit., p. 92. sq.
ed. II, (Paris, 1903) ~i L'Evangile et l'Eglise, ed. III (Paris, 1903).

96 97
Dogmatlzare ~i adogmatism Introducere generala Introducere generala Cuno~terea dogmatica

Episcopul Silvestro de Canev a spus ca Biserica afla In dogme fantanile nesecate


ale trairii sale launtrice. Cel care propune sa fie lnlaturate In numele progresului, da
dovada ca ignora legile ~i conditiile progresului. Pe de alta parte, fara ni~te principii care
sa fie crezute pe baza autoritatii lui Dumnezeu, nu se poate mentine credinta. In sfar~it,
CUNOA$TEREA DOGMATICA.
toti teologii ru~i au vazut necesitatea ca un nou duh sa insufleteasca formulele dogmatice 15
d) Mai cu suprafata ~i cu o perseverenta care nu s'a istovit pana la moarte, L. Introducere. l. Dogma,. cunoa9tere antinomica, supralogica,
Tolstoi a combatut drepturile ierarhiei la fomularea dogmelor. suprarationala; rolul ei providential. 2. Dogma ne da o
Trebuie sa ne mentinem la lnvataturile cre~tinismului primar, caci Evanghelia e cunoa9tere obiectiva. 3. Ea are o valoare intelectuala de
,starea natural a a omului" (cf. Tertulian, ,anima naturaliter christiana"), a spus Tolstoi.
El ataca lntreaga osatura dogmatica a Bisericii cre~tine. In ce prive~te dogma propriu netagaduit. 4. Intelegerea ei adevarata nu se poate ridica
zisa, arata ca fara ierarhia din Biserica n'ar fi cu putinta proclamarea dogmelor; iar daca pana la gnoza, decat prin credinta $i prin analogia
intreaga Biserica ar fide acord, dogmele n 'ar mai fi necesare. Formularea dogmelor de experientelor noastre in Biserica, pastratoarea adevarului.
catre ierarhie e un abuz combatut de lnsa~i lnvatatura Biscricii; dar el s'a comis din chiar
vremurile primare ale cre~tinismului, cand s 'a facut deosebire lntre turma care asculta, ~i
5. Prima obiectie impotriva acestei conceptii: ereticii $i
ierarhia care fixeaza dogma ce trebuie primita de turma. Pentru ca, totu~i, dogmele sa fie necredinciO$ii raman teologi $i dupa ce au parasit Biserica;
valabile, ierarhia ~i-a lnsu~it ~i atributul infailibilitatii, care se cuvenea numai Bisericii ... combaterea ei 6. A doua obiectie prive9te intelectualitatea
Ideile lui Tolstoi au fost indelung comentate $i combatute. Ele arata ca izvorullor dogmei: a) Intelegerea ei e privilegiul celor invatati.
e In rationalismul protestant. Sf. Sinod rus lnsu~i a osandit aceasta invatatura gre$ita 16
Intrucat toate ideile lui Tolstoi sunt gre$ite, combaterea lor se va face progresiv, la Combaterea acestei obiectii din punct de vedere romano-
capitolul despre Biserica. Ele nu prezinta aspecte deosebite asupra dogmelor insele. catolic $i ortodox. b) Alt aspect al obiectiei:Intelectualitatea
Amintim numai in treacat ca oricat de mare ar fi faima unor oameni, nimeni nu a ar lasa in umbra iubirea, in intelegerea dogmei. c) A treia
putut nicicand.ceva impotriva adevarului (1 Co 2, 4, 14). De alta parte: cum se poate
tagadui sinodului ecumenic dreptul ~i datoria de a defini invatatura dumnezeiasca,
obiectie prive9te unele abuzuri ale scolasticii, continuate $i
dscoperita, cand ele au fost practica Bisericii cre$tine a toata lumea, pusa in aplicare la azi in Teologia apuseana. 7. Modernismul refuza adeziunea
putina vreme dupa dictul de la Milan (313 ), care a randuit-o printre ,re1igiones lictae" in la unele dogme al caror sens nu se poate repeta prin
imperiul roman? Oare aceasta Biserica a fost in eroare chiar de la inceputul ei ~i a vietuit experiente; combaterea acestei pareri. 8. Premodernismul
astfel pana astazi?- repetam, lnsa, ca problema ierarhiei va fi expusa pe larg la capitolul
respectiv, cand se va dovedi ca ea nu rape~te Bisericii, intreg atributul infailibilitatii, ci-1
lui Laberthonniere. Valoarea dogmei.
face real ~i eficace.
upa ce am vazut care este conceptia Teologiei ortodoxe despre dogme ~i
teologumene, care formeaza, in principiu, obiectul Teologiei Dogmatice ~i
Simbolice, vom raspunde la intrebarea: ce fel de cunoa~tere dau ele, care e
intinderea, adancimea $i valoarea acestei cunoa~teri?
Prin obar~ia ei, cunoa~terea - pe care ne-o dau dogmele - este dumnezeiasca,
tainica, ascunsa; datul revelat nu are un sens precizat pentru toti, participa la necuprinderea
originei sale, care este Dumnezeu. De aici neputinta de a fi inteles de toti la fel, ~i- ipso
facto -, necesitatea de a se formula acest dat revelat potrivit mintii omene~ti, careia ii
este destinat spre cunoa~tere.
Prin credinta, insa, se poate ajunge la inte1egerea lui (Is 6, 10), iar de la intelegere
se poate trece la experimentarea lui, la patrunderea lui prin traire, in gnoza (1 Co 13, 12),
care-~i are inceputul pe pamant ~i desavar~irea in cer (Ef 4, 13; Flp 3, 12-15), cand vom
vedea totul fata catre fata (1 Co 13, 12; 2 Co 5, 7).
1. Dogma a o cunoa~tere, dar e o cunoa~tere antinomica, o supracunoa~tere. Ea
15 Vezi A. Palmieri, ibidem, pp. 92-105 etc. formuleaza adevarul revelat cu ajutorul ratiunii, dar adevarurile sale sunt suprarationale
16 Vezi in ce consta credinta mea, de L. Tolstoi, trad. de Dr. Duscian, (Bucure~ti, 1924). $i supralogice. (0 Persoana in doua firi, o Fiinta in trei ipostase etc.).

98 99
CunoW>terea dogmatica Introducere generala Introducere generala
CunoW>terea dogmatica
In aparenta ea poate fi inteleasa numai cu ratiunea; in realitate ea nu poate fi inteleasa
schii?b~ pe altul, ci-1 poate numai completa (mai ales privitor la dogmele ,generale",
dedit de ratiunea luminata prin credinta ~i incalzita de iubire: acesta e specificul cunoa~terii cupnnzatoare de alte date rev elate este adevarata aceasta afirmatie ).
dogmatice. Prin unele aspecte ale ei ea pare identica cu cunoa~terea omeneasca; prin
altele ea se deosebeste esential de aceasta cunoastere. _ ~ 3. ~:_ecu~ ~m afi~at, ?ogma are o valoare intelectuala proprie ~i pozitiva, caci ne
'Teologii ortodoc~i au precizat aceasta anti~omie a cunoa~terii dogmatice, aratand
da o. mvatatura cat mat precrsa asupra realitatilor descoperite pe care le talmaceste in
vorbrre omenea.sca, .~i ~e care le evoca- mai ales- in mintea no astra, prin formulel~ sale
ca cuprinsul dogmelor este dumnezeiesc, iar formularea lor este racuta ~i prin mijloace
extrem. de conc_rs.e -~~ phne, ca s.a zice~ a~~' de seva divina, - plato~a lor de aparare ~i de
omene~ti; de aici ~i adecvarea putintei de cunoa~tere rationala cu obiectul ei, de aici ~i
p~otectte, acces~?Ila m general ~1, putern de mtelegere comune credincio~ilor, a~a numitului
adecvarea putintei de cunoa~tere rationala cu forma ei. ,mteles comun 4
Andrutsos a de fin it consecintele acestei stari antinomice a dogmelor in felul urmator:
. A_m v~z~t mai sus ca evidenta lor nu e constrangatoare, pentru ratiunea omeneasca,
a) ratiunea nu poate dovedi ca dogmele sunt logic necesare, nici nu poate constriin?e pe
cr numar posrbda; aceasta ratiune poate numai inlatura obiectiile impotriva lors. Si totu~i,
toti sale primeasca, dar poate dovedi ca nu sunt imposibile in sine, ci in acord cu ratmnea ~u rareon e~e au f~~t date ca exemple de constructii imaginare ale mintii omene~ti tocmai
~i folositoare; b) necredinta nu poate dovedi ca dogmele sunt in sine imposibile, nici nu m numele ~~ cu mtJloacele ratiunii 6
poate inlocui invataturile de credinta cu invataturi omene~ti, care sa fie nu numai probabile, . _De un~e ~rovine deosbi.re~ atilt de flagranta intre credinta ~i ratiune?- Scriptura ~i
ci ~i logic necesare 1
Tradttia c:e~trna ne d~u acela~1 raspuns: ,De nu veti crede, nu veti fntelege"! spunea Isaia
Providenta a ales acest mod de cunoa~tere al dogmei, pentru ca sa fie un mstru- C?, 9)._Iata cla~za uner.ade.vara~e intelegeri a sensului revelat al dogmei: credinta. Numai
ment al mentinerii unitatii de credinta, datorita aceluia~i fond de credinta formulat ~i aJ~tat~. de Iumma credmtet, ratmnea poate discerne adevarul unic din multele ipoteze ale
inteles in acela~i fel ~i, i~ acela~i timp, pentru a promova acelea~i experiente religioase, :atmm~: ,~unoa~~erea ~st~ dovedirea tare ~i sigura a eel or primite prin credinta, dovedire
ca si ace lea care au dat na~tere aces tor formule, patrunderea lor mai adanca depinzand nu mtemetata pe ~tnnta dm mvatatura domneasca, racand adevarul de nestricat si inteles"
atilt de intelegerea lor rationala, cat mai ales de aceasta traire a lor. spunea ~~~ment J\lexa~drinuF. Credinta e patrunderea in Iumea supranaturala, d~torit~
2. Dogma ne da o cunoa~tere obictva; obiectivitatea cunoa~terii ei ne este garantata conlucr.aru har~Im cu hbertatca omului. Ea da putinta mintii omene~ti sa treaca dincolo
de ordinea ei, Descoperirea dumnezeiasca. ?e g~amtele ratw~amentu~ui ~i ale l~gicii omene~ti, de cadrele ratiunii fire~ti, sa patrunda
Fara sa fie falsa, aceasta cunoa~tetre ramane specifica, nu numai prin faptul ca e rr:n:_tezul fo~uler.dogmahcc. E ~~~~cum s'arprivi intr'un corp la lumina unei radioscbpii,
antiomica, supralogica, precum am amintit, cat mai ales din pricina limitei fire~ti a vazand ~ele.launtnce al.c omulm. In felul acesta ne da putinta credinta sa vedem adevarul
inteligentei noastre, din pricina folosirii analogiilor din domeniul creaturalului pentru a formulet, mrezul Iucrunlor ~i nu numai suprafata lor, adica nu numai formula din punctul
defini cele necreate ~i, in sfiir~it, din neputinta formulelor omene~ti de a exprima realitatile de vedere allegilor logice. '
dumnezeiesti 2 ~xi~ta, du~a S~anta Script~ra, o marturie a oamenilor, sau a ratiunii omen~~ti, in
Speciali~tii vorbesc ~i despre o ,elasticitate" a formulelor dogmatice, (exemplificata, contra~tctr:_ cu m:rtuna dumne~eras~a despr~ ade~ar ~i pe care ne-o insu~im prin credinta.
de pilda, cu formula ,Extra Ecclesiam nulla salus") 3 etc. In masura m ~are ne-.an:_msu~rt-~, am .rdenttficat intelesul adevarat, cu acela primit
Cu aceasta nu intelegem sa negam puterea intelectuala a dogmei; aceasta putere ii de la Dumnezeu prm credmta, am umt, adtca, cele doua capete ale cercetarii noastre:
da mijlocul de a-~i indeplini misiunea ei printre oameni, care consta in transmiterea pu~ctul. de P.lecare cu eel de sosire, cain orice deductie: ,De primim marturia oamenilor,
adevarului descoperit. Nu intelegem nici sa tagaduim putinta inteligentei noastre de a m~rtur~a.lw Dumn~zeu mai mare este; ca aceasta este marturia lui Dumnezeu, care a
afla ~i a exprima adevarul; ar insemna sa eadem in nominali&m sau in agnosticism. Ci am m_ar;;mszt pentru Fzul Sau. far eel ce crede fntru Fiullui Dumnezeu, are marturia fntru
socotit necesar sa stabilim oarecare limite fire~ti ale dogmei in redarea adevarului sme (I In 5, 9-10).
descoperit prin formulele sale, care sunt mai mult sau mai putin accentuate de starea . Num~i. astfel. cuno~tinta noastra capata taria unicitatii ei, pe care i-o imparta~e~te
noastra de receptivitate. credr~ta. Ca.c~ credmta, dup~ S~.. Max!~ Marturisitorul, s'a numit ,piatra" pentru taria,
Caci dogmele sunt dumnezei~ti PrillJl<i.varul ~ ~are-1 cuprinQ.._dar sunt ~i n~schtmbabthtatea, statorntcta ~Itmobrhtatea total a a adevarului ei, ca ~i pentru rezistenta
dJ.UD.Ile:zeie5ti ~i omene5ti prin form~care redau a_<;_esu e~~i, cine poate er in fata asalturilor minciunii 8 '

de6sebi in chiar formulele rostite de sinoade, sub asistenta Sflintului Duh, partea omeneasca
de cea dumnezeiasca? Veacurile si chiar mileniile i~i iau sarcina de a arata ce mai trebuie
4 In privinta simtului comun a! credincio~ilor, vezi volumul citat supra a! lui Reg. Garrigou-Lagrange Le
amplificat, completat- dar niciodata schimbat -, caci un dat revel at ~i formulat nu poate sens cummun, a 5-a mie, (Paris, 1936). '
5 Hristu Andrutsos, Op. cit., p. 19.
1 Hristu Andrutsos, Dogmatica, cit., supra, p. 20. 6 Vezi un exem.plar tipic In unele carti, care dec lara dogma Sfintei Treimi ,fictiune", aplicandu-i arbitrar ~i
absurd concluziile ,fictionalismului" lui Valhinger.
2 Dub1anchy, art. Dogme, In D.T.C., supra, col. 1579-1580.
7 Clement Alexandrinul, Stromate, VII, 10, II, 4, C, 1 etc.
3 Leonce de Grandmaison, Le dogme .., p. 29.
8 Sf Maxim Marturisitorul, Riispunsuri ciitre Talasie, In Filocalia, trad. cit., p. 253.

100
101
Cuno~terea dogmatica Introducere generala Introducere genera1a
Cuno~terea dogmatica

Tot Sf. Maxim Marturisitorul ne vorbe~te despre ,ochii credintei", care se capata a)Daca intelegerea dogmei depinde de inteligenta ~ide pregatirea intelectuala a
prin inaintarea noastra pe ca.lea virtutil~r, sfa~ui?du~ne c~ ,~u ~u_mva.' ne~lij_a~du-le puti? credinciosului, atunci cei simpli sunt cu totul dezavantajati.
cate putin, sane facem credmta noastra oarba ~1 tara och1, hps1ta de Ilumu~anle Duhulm~ La aceasta, teologii romano-catolici au raspuns ca cei simpli n'au nevoie decat de
care ni se imparta~esc prin mijlocirea virtutilor" 9 Ce talc au acest~ cuvmte? -: Numa1 o credinta ,implicita", adica globala ~i intemeiata pe credinta in infailibilitatea Bisericii,
punand in practica invataturile dmnnezeie~ti putem experimenta anu~1te adevarun reve~ate care predica credinta revelata. Se adauga ca ceea ce intelege oricine, e suficient pentru
de dogma ~i le putem nu numai intelege, ci ~i p,atrun,de ad.anc, prm aceasta analog~e ~ mantuire, mai ales ca, strans unit de Biserica, e ajutat de darurile S:tantului Duh (indeosebi
experientelor noastre. Altfel cum vom patrunde m adancunle tamelo~ do~m~l~r fiira sa de acela al intelegerii, al intelepciunii ~i al sfatului).
~tim despre ce vorbe~te dogma? ,Gustati ~i vedeti ca bun este Domnul! ne mv1ta cantarea Acest raspuns nu este insa multumitor tocmai pentru ca, in fond, se mentin
Bisericii. privilegiile mantuirii- in spiritul Teologiei scolastice- pentru intelectuali 13 Adevarul e
lata de ce Sfintii Parinti ne vorbesc de intelegerea prin credinta sau de credinta ca ,intelegerea" rationala a dogmei nu e decat un punct de plecare; prin traire, precum
intelegatoare a tainelor dumnezeie~ti. lata de ce aceasta cale a credintei ~i e~perimentarii s'a afirmat cu insistenta, aceasta intelegere trebuie depa~ita. lntelegerea mai explicita e
adevarurilor ei analo~ice poate sa ne ridice pana la ad~varata ~noza cr~~tma, pe ~~re o privilegiul invatatilor, dascalilor de Teologie, dar ,cei curati cu inima" au alt privilegiu
lauda Sfintii Parinti. In felul acesta putem aJunge ca pnn anum1te expenente de mc1, de mai insemnat pentru mantuire: ei pot ajunge la o patrundere mai adanca a dogmei prin
jos, sa patrundem taine cere~ti, prin ~1ijlocirea celor n~de~a.va:~ite. Sf. Apostol Toma ,a trairea ei, pot ajunge la gnoza.
vazut omul ~i a crezut in Dumnezeu , cum spun Sfintn Pannti. . , . Aceasta conceptie e minunat rezumata de troparul ,Bine e~ti cuvantat Hristoase
In sfar~it, Biserica, prin Traditia ei vie, e pastratoarea acestm adevar; ea ~ stal~ul ~~ Dumnezeul nostru, Cela ce prea intelepti pe pescari ai aratat, trimitandu-le lor Duhul
temelia lui. Caci ,unde e Biserica, acolo e ~i Duhul Sfant, iar Duhul e adevarul , sene Sf. Sfant ~i printr'in~ii lumea ai vanat...". Mantuitorul Insu~i a accentuat acest lucru cand a
Irineu 10 aratat ca unele taine ,,s 'au ascuns celor fntelepti si pricepufi, dar s 'au descoperit pruncilor"
5. Acestei conceptii despre cunoa~terea dogmatica is' au opus mai multe argumente.
(Mt II, 25), pentru ca ,sa vada cei ce nu vrld, iar cei ce vad sa fie orbi'' (In 9, 39). Iar
Le VOID expune pe rand. . . . Sfintii Apostoli au aratat ca intelepciunea lumeasca n 'a cunoscut pe Dumnezeu (I Co I,
Primul este faptul ca multi teologi ~i-au pastrat aceasta cahtate ~1 dup~ ce au deve~It
2I ), ~i ca Dumnezeu a ales pe cele simple ale lumii, ca sa ru~ineze pe cei intelepti ~i pe
necredincio~i sau eretici (Arie in vechime, multi altii, ca de pilda Tolst01, in vremunle
cele slabe, ca sa ru~ineze pe cei tari, a~a !neat nimeni sa nu se mandreasca in fata lui
noastre). . . . . . . _ Dumnezeu (1 Co I, 27-29).
Este adevarat; dar teologia lor sufera de doua hpsun. Pnma e pnnc1p1ala, e de
b) S 'a obiectat de asemenea ca intelectualitatea dogmei lasa cu totul in umbra
valoare: ei nu mai traiesc in adevar, fiindca s'au despartit de Biserica, ,stalpul ~i temelia
intlietatea iubirii cre~tine. La aceasta raspundem ca intr 'adevar in cele religioase, iubirea
adevarului". A doua lipsa e secundara, de calitate: ei nu se mai pot inalta ca vulturii, pana
are intaietate. Ea ne deschide calea spre intelegerea tainelor celor mai presus de fire, dar
la gnoza. Inchi~i intr'un fel de cu~ca a ra~i.onalis.~~-11~! (To~sto~),.. a individualismului
aceasta o face ajutand, dand atmosfera necesara, in primul rand, lao cunoa~tere desavar~ita;
biblicist etc. ei nu mai au ajutorului intregn Tradttn vn a Btsencn pentru cunoa~terea
iar dupa aceea la unirea sau insu~irea a ceea ce a fost cunoscut. ,Nu poti iubi decat ceea
adevarului; s'' au lipsit, deci, de aceasta adevarata ,stea polara, ,stella rectrix" a calatorului
ce ai cunoscut ~i, nu poti cunoa~te cu adevarat decat ceea ce iube~ti. .. ". Din aceasta
pe aceste taramuri. De aceea, talcuirile lor a~ ceva !oarte re!ativ, in ele: ,
pricina obiectia cade ca fiind tara temei, din punctul de vedere ortodox.
6. AI doilea argument adus impotnva pnve~te ,mtelectuahtatea formelor
dogmatice. El prive~te unele exagerari ale unora dintre teoreticienii romano-catolici. ai c) A treia obiectie consta in afirmatia ca Scolastica, intelectualizand prea mult
dogmei, care pe temeiul lui Toma de Aquino au red~s dogma :a o cunoa~tere stnct dogma, a neglijat rolul ei practic. S'a raspuns confirmandu-se ca dogma are in primul
rationala 11 Conceptia ortodoxa despre dogma este mm complexa. Ea nu ,se opre~te 1~ rand un caracter speculativ, dar ea e folosita ~i pentru slujiri practice, ajutand vointa in
cunoasterea ei, la elementul strict rational, intelectual al dogmei, pentru ca mtelegerea e1 lucrarea ei ca ~i iubirea. S'a raspuns, de asemenea, aratandu-se ca alaturi de dogmele cu.
intele~tuala trebuie depa~ita, prefacuta in gnoza ~i pentru ca aceasta gnoza nu se poate caracter spcculativ, romano-catolicii au pe cele cu caracter practic (cele morale). Precum
ajunge decat prin trairea experientei !acute de cei care au formulat-o, incadrandu-se in se vede, romano-catolicismul nu poate sa replice cu succes acestei obiectii, despre care
curentul traditiei vii de totdeauna a Bisericii. noi am vorbit, raspunzand celei precedente, din punct de vedere ortodox.
lata cat.eva dintre formele acestui argument ,antiintelectualist" 12 : 7. Modernismul din Biserica romano-catolica ~i-a insu~it conceptia anti-
intelectualista ~i a primit un caracter pur negativ ~i practic al dogmei, prin faptul ca, dupa
el, dogma e formulata pentru osandirea unei gre~eli ~i pentru ada temelie tare unei atitudini
9 Idem, ibid., p. 246.
10 Sf. Irineu, Adv. Haeres., cit. supra.
11 Vezi, de pi1da. Dublanchy, art. Dogme, cit. supra, In Dictionnaire de Theologie Catholique. 13 Impotriva unei asemenea conceptii a reactionat un P. Rousse lot, printre altii, cu cartea sa L'intelectualisme
12 Idem, ibid., col 1591 sq. de Saint Thomas (Paris).

102 103
Cunoru:>terea dogmatica Introducere generala Introducere generala Rolul iubirli in cunoru:>terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~i asistenta Sf. Duh

~i unei purtari: dogma e viata inainte de orice 14 Si s'a insistat mai ales asupra neputintei
unor dogme romano-catolice de a ca~tiga adeziunea cugetarii filozofice modeme, ele
fiind sprijinite exclusiv pe autoritatea exterioara ~i neputandu-se dovedi experimental
ROLUL IUBIRII IN CUNOASTEREA
posibilitatea enunturilor lor.
Am aratat ca noi putem avea o cuno~tinta despre cele dumnezeie~ti, printr'o SUPRANATURALA. REVELA+IE, INSPIRA+IE
experienta analogica; adaugam ca, din punct de vedere ortodox, putem avea o experienta
a divinului, sub aspectul sau imanent, adica allucrarilor celor necreate ale lui Dumnezeu, SI ASISTENTA
, SFANTULUI DUH.
cu care putem veni in contact direct. Marii mae~trii ai vietii duhovnice~ti rasariteni au
insistat asupra acestui adevar indeosebi; iar unii, ca Sf. Grigorie Palama, au justificat Primirea Bibliei, data prin inspira~ie, e deosebita de cea a
acest fapt, el fiind sistematizat de mai multe sinoade de la mijlocul veacului al XIV-lea. dogmelor, savar~ita prin asisten~a Sfantului Duh.
Astfel, noi primim punctul de vedere oficial al Bisericii romano-catolice 15 - pe
care, insa, in practica nu-l aplica deloc- dupa care dogma se poate experimenta partial,
l. Procesul inspira~iei. 2. Asisten~a Sfantului Duh. 3. Duhul
~i, mai mult, accentuam aceasta invatatura prin faptul ca nu ne referim numai lao primire Sfant e iubire. 4. Cunoa~terea prin iubire: a) Cunoa~terea
a sensului dogmei pe cale analogica, deoarece experienta corifeilor duhovnice~ti ai Bisericii individuala prin iubire; b) Cunoa~terea in sobornicitate,
ne demonstreaza posibilitatea unei reale ~i directe experimentari a divinului. prin iubire.
Obiectia modemista prinde in unghiul ei vizual aspectul pur teoretic al unei dogme
care n'ar fi traita sub nici o forma. 0 asemenea conceptie rupe dogma de viata, o tat Descoperirea dumnezeiasca scrisa, temelia dogmei, cat ~i formularea dogmei
cadaverizeaza, o face ceva magic, ceva superstitios, un fel de cutie de pietre nestemate,
care nici macar nu se deschide din cand incand spre a fi con temp lata, ci se pastreaza tale-
quale, nepunandu-se in circulatie ~i neputandu-se cerecta macar ce cuprinde ea, ce valoare
reala are pentru viata. Nu aceasta e fata dogmei pe care o descrie Teologia ortodoxa.
9 insa~i su?t l~cr~r~ tea~dric~. Om~l dAevi~~ receptacolul activ al Descoperirii
dumnezete~tl atat m pnma et forma, cat ~~ m cea de a doua, mai adecvata lui.
Revelatia dumnezeiasca e naturala ~i supranaturala.
Revelatia supranaturala e procesul supranatural, prin care Dumnezeu face cunoscute
8. Laberthonniere, socotit de romano-catolici ca premodemist ~i osandit ca atare, omului cele de trebuinta spre mantuire, privitoare la fiinta ~i lucrarea Sa ~i la voia Sa fata
a insistat asupra nevoii interiorizarii conceptiei cre~tine despre Revelatie ~i despre dogma:
de intreaga creatie ~i de om, incununarea acestei creatii. Prin Revelatie, Dumnezeu iese
ele nu sunt ceva strain de noi, zice el, ci adevaruri care sunt primite ca atare printr'o
oarecum din lumina cea neapropiata (Tim 6, 16) ~i se descopera omului.
lumina receptiva pusa de Dumnezeu in noi de la creatie. lata de ce nu putem vorbi despre
Comunicarea aceasta este tainica ~i infrico~atoare; unii dintre profetii Vechiului
ni~te adevaruri care nu se pot experimenta, de adevaruri ,extrinseci" care iau na~tere in
Testament ne-au :facut cunoscut procesul chemarii lor la profetie, in care ne-au descris
afara de noi ~i ne sunt imp use pe cale de autoritate din afara, ci trebuie sa le consideram
aceasta lucrare dumnezeiasca ~i suprapamanteasca (Amos, Isaia, Iezechiel etc.). A~a se
cape adevaruri, pe care le intelegem dorindu-le, traindu-le 16
inrati~eaza Revelatia sau Descoperirea pe calea supranaturala.
Expunerea a scandalizat pe apuseni, deoarece Laberthonniere a luat o atitudine
Dar ea se mai poate da omului ~i pe cale naturala, adica poate fi :facuta omului in
rati~ opusa filozofiei tomiste, acceptand premisele celei augustiniene ~i pascaliene, ale
natura; pe aceasta o poate cunoa~te el cu ajutorul mintii. Astfel, din contemplarea firii
unui cre~tinism launtric, liber de orice constrangere exterioara.
inconjuratoare, a mersului istoriei omene~ti etc., omul se poate ridica pana la Ziditorul
Pozitia ortodoxa in fata acestui sistem e cunoscuta. Noi accentuam antecedenta
tuturor eel?~ vazute ~i nevazute, stabilind astfel unele concluzii cu privire la fiinta Sa ~i la
Revelatiei fata de orice experienta. In acela~i timp socotim ca dogma e precedata de o
atotputenucta Sa, precum ~i la intelepciunea ~i la iubirea Sa de oameni. ,Cerurile spun
traire, experimentare a datului revelat ~i e izvor de-a pururi nescat de asemenea experienta.
slava lui Dumnezeu $i fa_cerea mdinilor Lui o vesfe$fe tiiria", proclama Psalmistul (Ps 18,
Valoarea ei in sine e in dirccta legatura cu datul revelat pe care-1 formuleaza;
1). Iar Apostolul neamunlor constata ca ,fnsu$irile Lui nevazute, puterea Lui cea vesnica si
valoarea ei practica consta in trairea ~i adancirea ei in decursul veacurilor ~i mileniilor.
a Lui Dumnezeif:e se vad prin cugetare de la fnceputullumii, fnjapturile Lui" (Rm.l, 20).
A ~ ?~scopenrea natural~ e u~or de inteles ~ide explicat. Mult mai greu de patruns e
msa tmmcul proces al celet supranaturale. Caci daca primirea unui adevar omenesc e
lucru greu uneori, cu cat mai mult trebuie sa fie graiul dumnezeiesc al Fiintei atotsfinte si
14 E. Le Roy, Dogme et critique, (Paris, 1907), pp. 19, 25 etc.
atotintelepte pentru firava ~i neputincioasa minte ~i simtire omeneasca. Si daca pentr'u
15 Vezi Enciclica Pascendi a lui Pius a! X-1ea din 8 septembrie 1907, ~i Decretul Sf. Oficiu, Lamentabili primirea unor invataturi omene~ti ne trebuie o pregatire, cu atat mai mult e nevoie de o
sane exitu din 3 iulie 1907; vezi Dublanchy, Op. cit., col. 1585. astfel de pregatire pentru primirea celor dumnezeiesti.
16 Vezi Pages choises du P. Laberthonniere, Op. cit., supra, p. 20 sq., 58. lndeosebi extrasele din cartile De aceea, Dumnezeu Se reveleaza pe Sine ~i voia Sa, inspirand pe credinciosul
sale, Realisme chretien et idCalisme grec , (Paris, 1904 ~i Le dogmatisme morale, (Paris, 1903). ales de El.

104 105
Rolul iubirii in cuno~terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~i asistenta Sf. Duh Introducere generala Introducere general:\ Rolul iubirii in cuno~terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~i asistenta Sf. Duh

Inspiratia este actul dumneziesc care face pe om destoinic de a primi ~i transmite A~a se prezinta profetul in inspiratie. Rolullui personal e foarte insemnat. El vine
Revelatia dumnezeiasca semenilor sai. Para inspiratie, omul n' ar putea primi ~in' ar putea cu personalitatea lui, cu formatia lui intelectuala, cu informatiile sale din mediul sau, cu
transmite colectivitatii Revelatia dumnezieasca; ea conditioneaza deci primirea acestei preferintele $i gusturile sale. Adeseori ele sunt stravezii In diversitatea de stil, de forma,
Revelatii. E un proces tainic, neinteles indeajuns, analogic procesului insipiratiei artistice de capacitate literara. Fericitul Ieronim lauda pe Isaia pentru ,urbanitatea elocintei sale",
in general ~i celei poetice in special. iar despre Amos scrie ca are un stil mai rustic. 3
Spre deosebire de Descoperirea biblica, dogmele se formuleaza nu prin inspiratie, Dar cuvintele din Sfanta Scriptura ale cui sunt? ele sunt deopotriva ale Sfantului
ci prin simpla asistenta a Sfantului Duh. E un mod nou al lucrarii dumnezeie~ti, de o Duh ~i ale profetului, a~a !neat nu putem face deosebire intre partea omului ~i partea lui
intesitate mai mica. Caci nu mai este nevoie de acela~i mod de lucrare ca Ia Descoperire, Dumnezeu, unuia revenindu-i forma, iar altuia cuprinsul Descoperirii in intregime.
deoarece temeiul dogmei, Descoperirea, s'a dat o data, prin inspiratie. Cuvintele inse~i ale Sfintei Scripturi sunt rezultatul colaborarii Sfantului Duh cu profetul.
Care e specificul transmiterii Revelatiei ~i care e acela al definirii dogmei? Cum se Cat prive~te diversitatea Sfintei Scripturi, ea este unificata, top ita, in armonia unica produsa
concepe inspiratia Sfantului Duh ~i cum se concepe asistenta Lui? de unitatea adevarului descoperit. E ca intr-o simfonie in care fiecare parte pare deosebita,
1. Inspiratia sau insuflarea adevarurilor revelate (de Ia in-spirare eocr ~i 1tvro) e dar toate se armonizeaza spre a da ideea muzicala urmarita de autor.
ferm atestata de Insu~i Cuvantul lui Dumnezeu 1 ~i de Sfanta Traditie, prin frumoase Se intelege de Ia sine ca inspiratia de Ia Duhul Sfant inlatura orice posibilitate de
figuri poetice: Inspiratii sunt harfe sau flaute ale Duhului Sfant, chitare sau lire ale Lui 2 eroare.
Care este rolul Sfantului Duh in acest act divino-uman? b) S 'a cautat sa se precizeze mai mult in ce consta procesul inspiratiei, pan a unde
a) Care este rostul colaborarii acesteia intre Dumnezeu ~i om ~i pana unde merge se intinde etc., ~i s'au dat multe explicatii ale acestui proces. Cu deosebire disputa cu
ea? S'au dat mai multe explicatii; princpalele sunt urmatoarele: moderni~tii a dus Ia o lamurire a acestui punct. Yom cauta sa patrundem acest proces al
i. Unii au mers pana la tagaduirea inspiratiei ~i astfel s'a vorbit despre o ,inspiratio inspiratiei in linii mari, ~tiind ca ea este o dogma.
subsequens", care urmeaza dupa compunerea cartii. Nu cuprinsul ei, nici faptul insu~i al - Primul concept, primit altadata ~i de unii Sfinti Parinti\ ca ~ide romano-catolici
inspiratiei conteaza, ci recunoa~terea ulterioara din partea Bisericii, ca atare. 0 asemenea ~ide protestantii ortodoc~i din veacul al XVII-lea, reducea cu totul rolul omului, in actul
conceptie e de natura sa mic~oreze autoritatea Scripturii, caci chiar daca recunoa$terea inspiatiei: Dumnezeu dicteaza, omul scrie. E o conceptie antropomorfica, pe care o
din partea Bisericii ca inspirata e factorul decisiv, totu~i noi trebuie sa avem ~i marturia ei aflam ~i in formele inferioare ale Descoperirii. Stela lui Hamurabi ne da o idee despre
~i a autorului ei, adica acele criterii launtrice, despre care se vorbe~te in Apologetica. acest concept: Zeul Samah vorbe~te, regele asculta, iar textul revelat astfel se desfasoara
ii. Dupa unii protestanti, inspiratia ar fi acela~i lucru cu asistenta Sfantului Duh deasupra chipului sau. Acela~i caracter il au ~i convorbirile regelui Numa Pompiliu cu
(,asistentia negativa"), adica ,profetul" ar scrie din indernn propriu, asistenta lui Durnnezeu nimfa Egeria, care ii dezvaluie secretele riturilor care inlantuiesc vointa zeilor. 5
ferindu-1 de a gre~i. Protestantii Jahn, Holden ~i Christmann o primesc, numind-o Nici ortodoc~ii, nici romano-catolicii, nici protestantii (afara de unele culte
,inspiratio concomitans". Parerea aceasta e gre~ita insa, caci inspiratia, dupa cum vom neoprotestante, care au aceasta parere), nu-~i insu~esc acest punct de vedere.
vedea, e cu mult mai profunda. Aceasta conceptie explica infailibilitatea Bibliei, dar nu mentine libertatea $i
iii. Intr'adevar, rolullui Dumnezeu a fost inteles ca participand direct Ia revelarea colaborarea omeneasca in procesul inspiratiei; rolul omului e cu totul anihilat. Modernistii
adevarului prin stimularea facultatilor ,profetului", pentru a-1 face sa inteleaga adevarul au invinuit Teologia de a-~i insu~i acest fel de a vedea: ,Teologia savanta, scrie unul dintre
6
ce i se descopera ~i sa-l poata exprima. Ea este intr'o oarecare masura antecedenta ei , retine (din Descoperire) o idee extrem de antropomorfica, cu totul nepotrivita pentru
pentru ca Dumnezeu trebuie sa-~i pregateasca, oarecum, instrumentul de care se serve$te ~tiinta ~i filozofia contemporana. Deoarece, in general, nu s'a incetat de a se intelege
~i apoi simultana, concomitenta, afirmativa ~i activa, fiindca nu parase~te pe eel inspirat literal cele dintai capitole ale Genezei, nu se gase~te nici cea mai mica greutate in ideea ca
in tot timpul scrierii sale. insu~i Dumnezeu ar fi explicat primului om ~i celei dintai femei toate dogmele fundamentale
Cat prive~te omul, ca autor secundar al inspiratiei sufera ~i el unele prefaceri ale cre~tinismului, in raiul pamantesc, in convorbirile intime care au precedat prima gre~ala".
adecvate. Harul dumneziesc ii preface natura, inaltand-o Ia capacitatea ei maxima de Conceptia ortodoxa e cu totul alta.
dezvoltare. Dar Harul desavar~e~te firea nu stricand-o, deformand-o, ci aducand Ia conturul Pe temeiul scrierilor Sfintilor Parinti, subordonarea instrumentului inspiratiei, adica
ei ideal, de mai inainte de a fi deformat de pacat. a profetului, fata de Dumnezeu, este vadita, dar e vorba despre o subordonare in care
In felul, acesta natura omeneasca revine, din acest punct de vedere, Ia perfectiunea acesta colaboreaza activ cu Dumnezeu. El e ,plin de Duhul Stant" 7 Duhul Sfant ,a grait
de Ia inceput, dina in tea pacatului, daca nu chiar mai pres us de a lui Adam eel dintai, dupa
cum nc invata Sfintii Parinti (,Iar Adam vorbea cu Dumnezeu in rai").
3 Fericitul Ieronim, In Isaiam; Praef.; P.L. 28, col. 771; In Amos, Praef.; P.L. 25, col. 990.
4 Sf. Grigorie eel Mare folose~te cuvantul ,dictare"; Moralia, P.L. 77, col. 706.
I Isaia, 8, 1; Ieremia, 29, I sq; Avacum 2, 2 ~i mai ales 2 Tim 3, 16; ,Toatii Scriptura este insuflatii de 5 Vezi Ch. Guignebert, L'evolution des dogmes, Paris, 1929, a 8-a mie, p. 44.
Dumnezeu". 6 A. Loisy, Autour d'un petit livre, Paris, 1907, p. 193.
2 Atenagora, Legatio, VII-IX, Pseudo-Justin, Cohort., VIII. 7 Sf. Teofil a! Antiohiei, Ciitre Auto lie, II, 22, 9.

106 107
Rolul iubirii in cuno~terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~i asistenta Sf. Dub Introducere generala Introducere generala Rolul iubirii in cuno~terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~i asistenta Sf. Dub

prin prooroci"; a grait oamenilor, prin oameni. Ace~tia au trebuit adesea sa lupte cu esentiala intre ele, ci o departare de treapta, de intensitate in acest urcu~: ,alaturi de
necredinta unora dintre contemporanii lor (Isaia, Amos, Ieremia, lezechiel etc.), sa justifice aceasta cale, mai putin batatorita ~i rezervata personalitatiior cu o exceptionala traire ~i
afirmatiile lor, deci nu numai sa le inteleaga, dar sa patrunda ~i tiUcullor adiinc pentru experienta duhovniceasca ~i mai ales marilor pustnici, viata spirituala a Ortodoxiei mai
conte~porani ~i pentru urma~i. Mai mult: inriiurirea ~or personal a e prea evid~nt~; pent~u cunoa~te ~i o a doua cale, mult mai u~oara ~i la indemiina marii multimi, realizata nu
ca Sfintii Parintii sa n' o accentueze: ,Deus per hommem more humano loqmtur a scns numai in izolarea ~i in lini~tea pustiei, ci ~i in mijlocullumii, in nemijlocita apropiere de
Fericit~l Augu;tin. 8 Jar in alta parte, spune: ,Poate, de asemenea, ca loan n'a spus lucrul oamenii no~tri ~i in striinsa comuniune cu ei: este calea misticii liturgice, cultuale sau
asa cum este ci numai cum a putut el sa-l exprime, caci era un om care vorbea despre sacamentale, care urmare~te unirea cu Dumnezeu prin mijlocirea forme lor sensibile ale
Dumnezeu ~n om inspirat de Dumnezeu, :fara indoiala, dar om. Pentru ca era inspirat, a cultului sau slujbelor divine". 14
vorbit. Da;a n'ar fi fost inspirat, n'ar fi spus nimic, dar deoarece era un om luminat, n'a Romano-catolicii au fost pu~i in situatie de opozitie fata de inspiratia pe cale tainica,
"9
spus tot ce este, CI a spus ce putea spune un om .
0

de faptul ca modemi~tii au imparta~it aceasta parere ~i, de asemenea, pentru ca Toma de


- A doua conceptie asupra insuflarii dumnezeie~ti e aceea a inspiratiei tainice. Aquino n'a admis-o. In sprijinul atitudinii lor, ei aduc mai multe argumente: Mai intiii
Despre aceasta conceptie avem uncle indicatii chiar in Noul Testament. 10 Sfintii faptul ca indicatiile in acest sens in Sfiinta Scriptura ar fi destul de rare (ceea ce nu e de
Parinti au fost discreti ca si Sf. Pavel si Sf. loan, in descrierea acestui proces, prea intim, mirare, data fiind lipsa de interes ce prezinta, ca fiind ceva prea teoretic pentru cre~tini);
in ca~e se descoperi 'om~lui cele negraite de limba omeneasca. Totu~i, avem ciiteva apoi faptul ca uncle texte par a combate insa~i aceasta idee (1 Co 14, 19): ,Jn Biserica
informatii pretioase in ciiteva locuri; astfel, Sf. Grigore eel Mare descrie procesul inspiratiei vreau mai bine sa rostesc cinci cuvinte cu fnteles, ca sa fnvat $i pe altii, decdt zece mii de
profetice ca petreciindu-se intr'o stare neobi~nuita, in care inspiratul depa~e~te limitele vorbe fn limba insujlata".
sale obi~nuite: ,Quia repleti Siritu Sancto, super se trahuntur, quasi extra_semetipsos_fi~nt".
11
Sf. Apostol Pavel vorbe~te insa, in pericopa respectiva, despre ,glosolalii" ~i
Iar Omiliile duhovnice~ti ale Sf. Macarie Egipteanul, dupa ce stabllesc supenontatea ,profetii" in adunarile publice, unde !ipsa de disciplina putea sa fie piatra de scandal
cunoa~terii religioase primita pe calea viziunii in iluminare, arata ca Revelatia se deosebe~te pentru straini. (,Daca s 'ar aduna Biserica toata lao/alta, scrie el in v. 23, si ar patrunde
~i prin modul ei de cunoa~tere, ca ~i prin obiectul cunoa~terii ei. Astfel, la obiectia adusa fnlauntru din nestiutori, ori din necredinciosi, nu vor zice oare ca v-ati iesit din minti?").
de unii cunoa~terii tainice preferiind-o pe cea pe care o avem pe calea simturilor, el raspunde: Si totu~i Apostolul Neamurilor, departe de a osiindi manifestarile harismatice, le aproba
,exista o simtire, exista o viziune ~i exista o iluminare: Cel ce are iluminarea e superior ~i indeamna la promovarea ~i la intiiietatea lor. (,Daca, fnsa, unul care sade are o
celui cu simtirea caci mintea lui s'a luminat; a primit o parte mai insemnata deciit eel cu descoperire, eel dintdi sa taca... Astfel, dar, fratii mei, rdvniti sa vorbiti fn proorocii si
simtirea, a c~pat~t in sine o siguranta a viziunilor sale. Revelatia insa, adauga el, este cu graiul fn limbi sa nu-l opriti. Dar toate sa se faca cu buna cuviinta $i dupa rdnduiala").
totul altceva: in ease descopera sufletului lucruri sublime ~i taine ale lui Dumnezeu".
12
Argumentele nu sunt, deci concludente. Un argument cu mai mare greutate este
Concluzia fireasca este ca eel putin o parte dintre descoperirile scripturistice sunt insa constatarea generala ca e greu sa se comunice experientele religioase !acute la inalta
date pe calea inspiratiei tainice. Unele ,chemari" ale profetilor des~rise de ei in~i~i, ca_ ~i tensiune: ,Omul e atiit de plin de ea, inciit nu mai e in stare apoi de a reda in chip adecvat
uncle vizuini, implica neaparat acest proces in primirea lor (vezi chemarea lm Isma, experientele sale prin cuvinte corespunziind cunoa~terii obi~nuite". E ceea ce face pe R.
viziunile lui Amos, ale lui Daniel, ale Sf. loan in Apocalipsa etc.). Garrigou-Lagrange sa defineasca contemplatia: ,simplex intuitus veritatis", o simpla
Teologia romano-catolica n'a primit acest punct de vedere piina azi; dar calea e vedere intelectuala a adevarului, superioara rationamentului ~i insotita de admiratie"Y
pregatita prin dezvoltarea pe care au luat-o studiil~ d~ Teol~gie taini~a in t:niv~~sit_atile E foarte adevarat mai ales pentru revelatiile particulare. Cat despre Revelatia
romano-catolice. Se ~tie ca ~i in privinta raportulm dmtre viata cre~tma obi~nmta ~~ cea dumnezeiasca, este greu de admis ca marile viziuni profetice ale Vechiului Testament
traita pe culmi, Teologia romano-catolica n'are o vedere unitara. Dupa unii, ca Poul~in, (d. p. lsaia, Ieremia, Amos, Daniil, Apocalipsa, chiar daca uncle clemente ale acestei carti
intre ele e o deosebire esentiala; dupa altii, in frunte cu R. Garrigou-Lagrange, viata din urma se gasesc in cele din Vechiul Testament) au fost primite astfel deciit prin inspiratia
tainica e oarecum o incununare normala a starii harice daruita tuturor cre~tinilor. 13 Socotim tainica. Ele insele o afirma in chip explicit.
ca aceasta din urma parere corespunde realitatii. In aceasta, magi~tri ai vietii duhovnice~ti In acela~i timp insa, e greu de admis ca uncle carti, cele sapientiale, de pilda, care
ca Sf. Simeon ~i Nicolae Cabasila sunt de acord. Astfel, eel dintiii socotea ca nu e cre~tin prezinta o asemanare izbitoare cu uncle opere similare straine 16, sau cele istorice, sau
adevarat eel ce nu simte in ellucrarea harica. Cel de al doilea sustinea ca nu e diferenta cele care declara ele insele ca au folosit lucrari anterioare (Cartea Dreptului, Cartea

8 Fericitul Augustin, De civitate Dei, XVII, 6, 2. 14 N icolae Cabasila, Talcuirea dumnezeie~tii Liturghili, trad. cu un studiu introductiv de Prof. Ene Brani~te,
9 Idem, Comentariul asupra Evangheliei Sf. loan, I, 1. 1946, pp. 11-12.
10 1 Corinteni 14; Luca 10, 17-18; Apocalipsa 1, 10 sq. 15 Anselm Stolz, op. cit., p. 7. Citatul dupa R. Garrigou-Lagrange e din Perfection chretienne et contem-
11 Sf. Grigorie eel Mare, In Tob., Prefatio, Migne, P.L. t. LXXV, col. 515. plation selon saint Thomas d' Aquin et Saint Jean de Ia Croix, Paris, I 923, pp. 32, 34.
12 Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnice~ti, trad. din grece~te de Pr. Cicerone Iordanescu, 1931, p. 49. I 6 Vezi, de pilda, Cartea Proverbelor 22, 17-23, 11 ~i Papirusullui Amenemope in teza de licenta ,Le
13 Anselm Stolz, Theologie de Ia Mystique, Chevetogne, 1939, p. 7. Papyms d'Amen-emope elle livre des Proverbes", Paris, 1930, poligrafiata deN. Chitescu.

108 109
Rolul iubirii in cuno~terea supranaturala. Revelatie, inspirape ~i asistenta Sf. Dub Introducere generala Introducere generala Rolul iubirii in cuno~terea supranaturala. Revelape, inspiratie ~i asistenta Sf. Dub

n1zboaielor lui Jahve), sau in general cartile in genu! epistolei Sf. Jacob ori a Sf. Juda, ar Pentru a intelege $i mai bine acest proces a! inspiratiei $i al asistentei Sfiintului
fi fast compuse datorita acestui fel de inspiratie. Duh, este nevoie sa cautam specificul lor. Caci acest specific ne va da $i cheia cu care
Jnspiratia tainica nu implica neaparat neputinta de a reda cele primite pe acesta cal e. putem sa descuiem U$a tainei, a talcului lor.
Profetii ne atesta acest lucru. Duhul Sfant ridica toate facultatile suflete$ti Ia maximum-ul 3. Care este specificul procesului cunoa$terii supranaturale a Descoperirii biblice
potentialitatilor lor. Dar Duhul sufla unde vrea; diile Domnului sunt tainice. De aceea, vom $i a dogmelor, daruite noua prin inspiratia $i prin asistenta Duhului Sfiint? Acest specific
analiza al treilea mod de inspiratie, primit lndeob~te azi, de toate confesiunile cre~tine. e dat mai intai de autorul principal al inspiratiei $i al asistentei, a III-a Persoana a Sfintei
-A treia cale, denumita psihologico-iluminista de apuseni 17 consta in dobandirea Treimi. Sfantul Duh este Persoana care sta Ia capatul dinspre lume, pentru a intra in
Revelatiei pe calea obi$nuita a mintii omene~ti, care judeca ceea ce prime~te ~i e inzestrata contact cu ea; e cheia cu care ,eel ce sta Ia U$a $i bate" deschide U$a inimii noastre,
Ia maximum cu o capacitate dilatata de primire a adevarului dumnezeiesc, ~i cu noi precum ne invata Sf. Simeon Noul Teo log. El e ,eel ce a grait prin prooroci". El a ridicat
resorturi suflete$ti. In acela~i timp, Dumnezeu ii daruie$te anumite idei $i imagini analogice in mijlocul poporului ales pe profeti; el a ridicat pe Evangheli$ti, pe Apostoli $i pe ucenicii
$i un impuls pentru a adera Ia ele, ca $i o lumina harica speciala, care mare$te puterea de lor, care ne-au lasat scrierile Noului Testament. Si tot el formeaza in trupul tainic a!
receptie proprie. Libertatea omeneasca nu e siluita prin nici o forma, ci e numai imbiata Domnului pe pastorii $i pe dascalii ei: ,El sufla unde vrea - scrie dupa Sf. Evanghelist
sa adere cu toata puterea ei. Toate facultatile profetului sunt puse in slujba adevarului: Joan, Sf. Grigorie de Nazianz- Izvor de lumina, El face din mine un templu, El rna
mintea, clara Ia maximum, con$tienta, activa, preocupata de a patrunde ~i a reda adevarul; indumnezeieste, rna desavar$e$te. El merge inaintea Botezului $i e cautat dupa Botez.
vointa incordata in acela~i scop; iar inima aprinsa de iubire te invaluie in dogoarea acestei Tot ce face Dumnezeu, el face. El se inmulte$te in limbile de foe $i inmulte$te darurile. El
iubiri pentru adevar $i pentru Revelatorullui. Jnspiratia e incununata cu aceasta iubire. creeaza pe predicatori, Apostoli, profeti, pastori $i dascali ... " 19
Ea depa$e$te puterile omului, care adesea i-ar rezista: Jeremia se plange lui Dumnezeu ca Care e caracteristica Persoanei Duhului Sfiint? Este iubirea: ,Dumnezeu este iubire".
i-a dat o misiune atat de grea de a se pune in conflict cu societatea din timpul sau. Profetii, Biserica Ortdoxa 1-a identificat ca fiind iubirea insa$i. A$a se explica faptul ca El ne cauta,
in general, implora pe Iahve, sa crute natia pacatoasa; dar sunt cu totul departe de ideea ne dore$te, vrea sa se uneasca cu noi si Ia cei duhovnice$ti, Ia cei sensibilizati Ia chemarile
putintei de a rezista adevarului ... Lui, el de$teapta o rezonanta atat de puternica, incat inima li se pustie$te cand li se pare ca
2. Adevarul dat pe calea Revelatiei dumnezeie$ti e apoi formulat in dogme. Adevarul iubirea Lui s'a departat de Ia ei: ,Tu mi-ai ranit sufletul o, iubire,- asa i se adreseaza unul
e incredintat intregii Biserici. Biserica, in totalitatea ei, clerici $i popor, e pazitoarea dintre ace$tia 20 , $i inima mea nu poate suferi flacarile tale. Merg inainte cautandu-te". Jar
adevarului. Aceasta a afirmat-o in chipul eel mai !impede cu putinta enciclica Patriarhilor altul: ,0, iubire sfanta, eel ce nu te cunoa$te n'a putut gusta dulceata binefacerilor tale, pe
rasariteni Ia 1846, adresata papei. 18 care numai trairea ni le descopera. Dar eel ce te-a cunoscut n' ar mai avea nici o indoiala.
Sinoadele ecumenice, autoritatea suprema in Biserica, sunt infailibile conditionat: Caci tu esti implinirea Legii, tu care rna impline$ti, ma incalze$ti, care rna inflacarezi, care
in masura in care formuleaza $i apara Descoperirea ei de totdeauna. Altfel $i ele cad sub aprinzi inima mea de o iubire nesfar$ita. Tu esti invatatorul Profetilor, care ai coborat
osanda, a$a cum s'a intamplat cu sinodul talharesc, apoi cu eel de Ia Ferrara-Florenta peste Apostoli, puterea Martirilor, inspiratia Parintilor $i a dascalilor, desavar$irea tuturor
etc., care sunt pseudo-sinoade ecumenice. sfintilor. Situ rna pregate$ti $i pe mine, spre adevarata slujire a lui Dumnezeu". 21
Dogma este formulata de sinoadele ecumenice. Asistenta Duhului Sfant le paze$te ,Mangaietorul" a vorbit prin prooroci; Eli-a inflacarat de o iubire inefabila fata de
de gre$eli dogmatice: ,Parutu-s'a Duhului Sfant $i noua ... ". Adevarul revelat a fast dat Adevar $i pe Cel ee-l da.
odata; ramane ca el sa fie formulat. Sfantul Duh nu mai lucreaza ca in inspiratie, prin 4. Dar aici se ridica o problema: Ce legatura are iubirea cu cunoa$terea supranaturala,
instrumentul lui, care e insul singuratic $i care adeseori trebuie sa dovedeasca adevarul cand $tim ca orice cunoa$tere e de ordin intelectual?- Da, pentru orice cunoastere, afara de
eelor spuse prin adeverirea lui ori chiar prin minuni. Ci aici lucreaza prin sinodul ecumenic, cea religioasa. Caci in Rasaritul ortodox, functiunile sufletesti nu sunt separate; si e in firea
glasul Bisericii ecumenice si autoritatea ei. Lucrarea Sfantului Duh in dogmatizare se lucrurilor ca sufletul care e o entitate unica sa tinda spre aceasta unitate atunci cand aceste
savar$e$te in sensu! unei aistentc pozitive $i negative, (care fere$te Biserica de orice eroare). facultati sunt intr'o tensiune unica: aceea de a cuprinde unicul adevar si adevarul intreg.
Uneori adevarul poate fi sustinut de o mica parte dintre sinodali. Sf. Atanasie a Mintea vegheaza asupra inimii, dar inima (Kap5i.a) e centrul $i radacina voii si a
experimentat acest caz. El ne invata ca aceasta mica parte impreuna cu Biserica din toate intelectului. Adevarul supranatural patrunde in chip supranatural in partea cea mai profunda
veacurile de Ia inceputul ei, care a trait in acest adevar, formeaza majoritatea absoluta. a sufletului, a ace lui voucr sau nvcuj..ta misterios. El trebuie sa atinga inima; acolo e pazit
Dumnezeu, care nu lasa Biserica sa cada in gre$eala, ridica aparatori ai adevarului vrednici de ace! voucr acest adevar. Dar inima inflacareaza voia, intelectul si spiritul sau duhul,
de misiunea lor si este restabilit. Jubirea troneaza din nou in Trupul tainic al Bisericii $i e vatra lucrarii harice in om. Jar cand ardoarea lor se mic$oreaza, tot inima le striga: ,Suflete
manifestata in Sinoade, trambitele si autoritatea lui suprema.
19 Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvantarea a XXXI-a (a V-a teologica), nr. 29, Migne, P.G., t. XXXVI, col.
169 B.C.
17 Vezi A. Gardeil, op. cit., pp. 71-74.
18 Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de Ia 1848, traducere, Bucure~ti, 1935, p. 132. 20 Sf. loan Scararul, Scara raiului, treapta XXX; Migne, P.G., t.LXXXVIII, col.l156 A.
21 Sf. Simeon Nou1 Teolog, Omilia LIII, 2; apud VI. Lossky, op. cit., pp. 209-210.

110 111
Introducere generala
Rolul iubirii in cunoal!terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~~ asistenta Sf. Duh Introducere generala Rolul iubirii in cunoal!terea supranaturala. Revelatie, inspiratie ~I asistenta Sf. Duh

al meu, scoaHi, pentru ce dormi?". E vadit ca pornirile aprinse ale inimii lara conducerea cuvantul Fericitului Augustin: ,verum facere se ipsum" 26 Pentru ca sa cunoastem ceva
mai calculata a acelui voucr ar fi oarbe; dar acel voucr lara Kapoia ar ramane apatic, tre?uie sa de_venim ceea ce este acel ceva, sa traim in bipolaritatea unui subi~ct si unui
imobil. Calea cunoa~terii lui Dumnezeu e calea inimii: ,,Fericiti cei curati cu inima ... ". ob1ect, d~t pnntr '? subst~tui~~ a.eu.l_ui unuia in celalalt. E insu~i procesul iubirii supraflre~ti,
,Cel necuprins de orice minte patrunde in inima noastra ~i locuie~te in ea; Cel ce ramfme pe ca~e m-1 d~sc~m magt~~rn v1et11 duhovnice~ti. Deschizandu-se adevarului, profetul se
ascuns ~i ingerilor i~i face loca~ in inima noastra. Pamantul nu poate purta pa~ii Lui, dar desch1d: a?o1 pnn st?erema: c~re ~aracterizeaza numai pe cei care experimenteaza Marea
o inima curata il poarta in ea", spune Sf. Efrem Sirul. 22 Prezenta ~~ celorlalt1 semem a1 sat.
Rasaritul ortodox care a fost intr 'un chip deosebit preocupat de chestiuni dogmatico- . ,D~,?~7ll~i Dum.n~ze_u i s-a in-~ti~at ca o flacara c.ar~ in acela~t timp incalze~te ~i
speculative, e departe de a tagadui in principiu cunoa~terea logica in formularea l~mmeaza . S atunc1 mb1rea care-1 ardea sufletulll tnm1te catre semenii sai cu orice
adevarurilor religioase. Dar aceasta e mai mult formal ~i e prea exterior. Adevarata cale nsc: ,Atunci Amatia, preotul din Betel a trimis sa spuna lui Jeroboam, fmparatullui
spre cunoa~terea religioasa, dupa conceptia ortodoxa, trece prin inima. Numai atunci se Israel; tara nu poate sa sufere toate cuvintele lui. Caci iata ce zice Amos: ,Jeroboam va
ridica insa la aceasta inaltime ametitoare a cunoa~terii supranaturale, cand insul iube~te fi ucis de sabie :>i Israel va ji dus fn robie, departe de tara sa!". Si Amatia a zis lui Amos:
,in adancime, dumnezeie~te, cand nu e decat iubire ~i se confunda in iubire, in iubirea ,Pleaca va~atorule :>_i fugi fn tara lui !udal Mananca-ti painea acoo :>i acolo prooroce:>te.
absoluta. Pe aceasta cale nu se prive~te Dumnezeu, ci se traie~te. E~ti cu El, in El, El e in l}ar '}II_ "!~,z,prooroczl~ Betel, c~ci est~ un loca:> sfant al fmparatului :>i este un templu al
noi ... " 23 : cunoa~tere, iubire, traire. Caci nu cunoa~te sanatatea eel care ~tie ceva despre zm!arat~ez .AAmos a raspuns lm Amatm: ,Eu nu sunt prooroc nici jiu de prooroc; ci sunt
ea, ci acela care traie~te in ea, ne spune Sf. Grigore de Nyssa. Iar Sf. Simeon Noul Teo log pastor $1 strangator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi si Domnul mi-
ne descopera intr'un chip antinomic cunoa~terea aceasta supranaturala, experimentala: a.z~s: , Du-te :>i prooroce:>te poporului Meu Israel!". Asculta cuvantul Do~nului, tu care
,Cand ajungem la desavar~ire, zice el, Dumnezeu nu mai vine la noi, ca inainte, lara chip ZlCl: ,,N~ prooroci fmpotriva lui Israel, nu vorbi fmpotriva casei lui Isaac!". Din p;icina
~i lara aratare ... Cel ce e Dumnezeu dupa fire se intretine cu cei pe care El i-a lacut aceasta, 1ata ce zice Domnul..." (Am 7, 10-17).
dumnezei dupa Har, precum un prieten se intretine cu prietenii sai, fata catre fata. El - Iubirea imparta~ita ca~tiga o intensitate mereu crescanda. Iubirea se daruieste si
iube~te pe fiii sai ca un parinte; El e iubit de ei mai presus de orice masura; El se preface darul eel mai mare al ei e adevarul.
in ei intr'o cunoa~tere minunata, un auz de temut. Ei nu pot vorbi despre El cum ar A~ev~rul descoperit s'a dat profetului prin puterea supranaturala a iubirii
trebui, dar nu pot nici sa pastreze tacerea. 24 A~adar, prin iubire, ,a cunoa~te" se preface in d~m~e.~ete~~L A~ev~rul d~~coper~~ se f~rmuleaza in dogme tot prin puterea supranaturala
,a fi"; cuno~ti ceva in masura in care te prefaci in Dumnezeu dupa Har. Lui Iisus ii place a mb1m: ,Sane mb1m unn pe alt11, ca mtr'un gand sa marturisiml. .. ".
sa stea in inima prelacuta in altarul iubirii fata de Dumnezeu ~i fata de oameni. . ~and adevan:l s' a revelat unei persoane, adevarul a ramas intreg, nediscutat,
In cunoa~terea intelectuala Il coboram pe Dumnezeu in tiparele mintii noastre; in n_e~tlrb;t, nespart. Cand adevarul a fost imparta~it tuturor, cei ce au ramas in iubire, au
cunoa~terea prin iubire ne urcam noi la El, cautand sa depa~im marginirea noastra, ~i ramas ~~ adevar; cei care s'au rupt din acel ,vinculum caritatis", au cazut din adevar i-au
trecand in nemarginit. Aceasta a accentuat-o indeosebi invatatura atonita. spart ~h1pullui in suflet ~i s' au lepadat de el. Atunci se aduna intaistatatorii Bisericii si-1
Dar precum am vazut, Revelatia se da prin inspiratie personala, al carei rod devine restab1lesc.
public, iar formularea dogmelor se face in comuniunea dragostei. Care e secretul acestor ~~ mipocul dezbinarii, rasuna glasul iubirii, al sinodului, cu autoritatea ce-i vine
doua feluri de cunoa~tere din aceste doua puncte de vedere, individual ~i colectiv? de su~ ~~ ce1 ce st~ica _armon~a iubirii, a~o~ia adevarului, amutesc sau se departeaza;
- S 'a spus ca ,adevarul lara iubire nu e decat o abstractie ireala ... ; iubirea lara ,Cel ce nu e cu no1, e Impotnva noastra ~~ ce1 ce nu aduna cu noi, risipesc".
adevar nu e decat o vibrare superficiala a sensibilitatii, distrugatoare chiar a persoanelor . A:deva~ul a fost incredintat Bisericii infailibile. Formularea o face adunarea
pe care pretinde ca le iube~te ... " 25 ep1sco~llor e1, cu puterea de drept divin; dar aceasta formulare trebuie sa se faca in
Conditia fundamentala a transmiterii adevarului prin iubire, este implinita cu com.u~mnea ~e credint.a ~~ ~~bire cu toti cei care au marturisit adevarul, au trait ~i au
prisosinta in cre~tinism. Iubirea intre Persoanele treimice se imparta~e~te ~i altor persoane. m~nt 1~ adeva,~. Glasulmbm1 dumnezcie~ti vorbe~te in formula lor: ,,Parutu-s 'a Duhului
Adevarul ~i iubirea se identifica in una ~i aceea~i Persoana. Dumnezeu, care e iubire ~i de Sfant $1 noua! .
la care vine iubirea (lin 4, 12, 16, 17), a putut spune: ,,Eu sunt calea, adewJrul :>i viata". Homiacov, apostolul comunitarismului Bisericii a accentuat acest rol al iubirii in
In acest fel, adevarul nu mai este o abstractie, ci o Persoana, care a creat alte persoane, cu cunoa~terea adcvarului.
care intra in comuniunea iubirii. De aici posibilitatea de a deveni insuti un adevar, dupa . .P~in iubirea ~eciproca, se valorifica in comunitate adevarul ~i capata un caracter de
?h~c.tmt~te. Credmta imparta~ita de unul singur e o credinta neverificata, e 0 credinta
mdtvtduahsta, subiectiva.
22 Sf. Efrem Sirul, Cuvantul142.
23 St. Zankow, Das orthodoxe Christentum des Ostens, Berlin, 1928, p. 40; cf. 39.
24 Sf. Simeon Noul Teo log, Omilia XC; cit. dupa Vladimir Lossky, op. cit., pp. 229-230. 26 Jean Lacroix, op. cit., p. 113.
25 Jean Lacroix, Personne et amor, a 4-a mie, Paris, f.d., p. 103. 27 Idem, ibid., p. 125.

112 113
Cuno"'iterea dogmatica. Conditiile progresului in aceasta cuno"'itere Introducere generala Introducere generala CunO"'iterea dogmatica. Conditiile progresului in aceasta cuno"'itere

Prin iubire, credinta devine intrinseca, launtrica; prin ea poate fi valorificata, con~tiintei vii a Bisericii. A~a, sinodul de Ia Calcedon a dezvoltat dogma hristologica
fructificata, traita ~i redata vie. despre raportul celor doua firi, exprimata foarte pe scurt in simbolul niceo-constan-
Prin ea poate fi inteleasa cu adevarat, pentru ca ea e traita: ,Iubirea cre~tina, dar al tinopolitan, prin simplele cuvinte: ,~i s'a intrupat de la Duhul Sfiint ~i din Fecioara Maria
Harului, este ochiul care in fiecare cre~tin vede lucrurile dumnezeie~ti ~i acest ochi nu s'a ~i s'a racut om"; iar sinodul al VI-lea ecumenic a amplificat formula calcedonica, adaugand
inchis niciodata in Biserica din ziua in care limbile de foe s'au pogorat peste capetele dogma celor doua vointe.
Apostolilor ~i nu se mai lnchide pana in ziua in care Dreptul Judecator va cere socoteala Exista deci un progres pe care 11 marturise~te con~tiinta cre~tina ~i il atesta istoria.
omenirii de adevarul incredintat ei". 28 Dar el nu trebuie confundat cu o schimbare a cuprinsului dogmelor. In acest sens nu se
Prin iubire patrundem in sfiir~it taina Bisericii, ca Trup tainic al Domnu!ui dar viu poate vorbi despre un ,progres" sau despre o ,evolutie" a dogmelor; caci dogmele nu
tacut de sufletul ei, Duhul Sfiint, ~i in aceasta patrundere intelegem tainele Imparatiei progreseaza in sensu! unei schimbari a intelesului lor, ci in sensu! unei amplificari a
Cerurilor! dogmei ~i in sensu! inmultirii formulelor care definesc adevarul revelat.
Aceasta in ce prive~te stadiul dinaintea formularii dogmelor. Dupa formularea lor,
exista un progres care nu va inceta pana la sfiir~itullumii in intelegerea ~i aprofundarea
CUNOASTEREA DOGMATICA. CONDITIILE dogmelor.
, ,
Soloviev a spus: , ... Daca cuiva nu-i place invatatura despre dezvoltarea dog-
PROGRESULUI IN ACEASTA CUNOA$TERE matica, atunci lasam sa se vorbeasca despre dezvoltarea multilaterala a adevarurilor
cre~tine prin hotararile dogmatice ale Bisericii universale; daca nu's placuti termenii
straini ,dogma explicitum" ~i ,dogma implicitum", apoi sa lasam ace~ti termeni teologilor
1. in ce consta progresul in cunoa$terea dogrnatica. 2. Iatini... Din cauza noilor expresii discutabile, nu vom nega un fapt vechi indiscutabil". 1
A~adar, exista un progres real ca numar; este prima noastra constatare in legatura
Factorii acestui progres: launtrici $i exteriori. 3. Progresul cu subiectul nostru. Exista de asemenea un progres de explicitare a cuprinsului: este a
realizat pana la formularea dogrnei consta in dezvoltarea doua constare pe care am racut-o. In sfiir~it, acest progres al cunoa~terii dogmatice se
intelegerii ei, exprimata in noua forma. 4. Explicatiile lui savar~e~te atat inainte, cat ~i dupa formularea dogmei. E a treia constatare pe care o
facem.
Vincentiu de Lerini $i ale cardinalului Newman. 5. Explicatii
2. Vom cerceta acum conditiile in care se impline~te acestprogres.
gre$ite ale progresului in cunoa$terea dogrnatica. 6. Dupa a) Apsotolii au avut o cunoa~tere, pe care am putea-o numi to tala, a lui Iisus Hristos:
formularea dogmei ea devine ferment al Traditiei dinamice. ,Ce era de Ia fnceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii no:>tri :>i mdinile noastre au
pipait despre Cuvdntul vietii, aceea vii vestim", scrie unul dintre cei doisprezece (I In I,
I). In cele patru Evanghelii se descrie aceasta plinatate a vietii in cuvinte ce parca ta~nesc

S e poate vorbi despre un progres al dogmelor? Se poate vorbi despre o dezvoltare a


lor? In ce conditii se poate vorbi despre ele? lata ce ne propunem sa lamurim. Am
evitat totu~i o anumita terminologie; nu vorbim despre un ,progres al dogmei",
nici de ,o evolutie" a ei, pentru ca sa nu punem in discutie caracterul ei fundamental,
neschimbator.
sub o prea mare presiune launtrica, a Duhului. Primii martori ai activitatii publice a
Domnului au avut putinta sa cunoasca viata dumnezeiasca, ca pe o realitate concreta,
vazuta in toate laturile ei. Dar ei n'au subsumat aceste experiente personale, ca de la om
la om, legilor savante ale cunoa~terii, nu le-au randuit ~i clasat in raport cu cunoa~terea
omeneasca. 2 Experientele pe care le-au tacut ei le-au descris simplu, sub impresia inefabila,
Exista, mai intai, un progres al dogmelor, ca numar. a unor evenimente uluitoare, desta~urate intr'un ritm care a luat mintii omene~ti ragazul
Azi Biserica nu este in aceea~i situatie cain veacul I, din acest punct de vedere; o ~i puterea de a-~i da seama exact ce se intampla; invatatura, minunile, patimile, moartea,
multime de dogme au fost formulate ~i primite. invierea, aparitiile, inaltarea ... , toate au fost redate simplu, aproape tara comentarii
Dar exista ~i un progres calitativ, pe langa eel cantitativ, amintit. El consta in personale, de ni~te martori care adevereau cu viata lor marturiile pe care le dadeau.
proclamarea de dogme care nu numai ca inmultesc numarul dogmelor, dar pot uneori Apostolul neamurilor a fost singurul care, in perspectiva departarii de evenimente,
amplifica adevarul revelat deja formulat. Astfel, in simbolul niceo-constantinopolitan a dat un i'nceput de expunere sistematizta a planului mantuirii lumii, care are in centru
avem formulate principalele dogme cre~tine; dar fiecare dintre ele e susceptibila de o Crucea lui Hristos (mai ales in epistolele catre Romani ~i catre Galateni).
dezvoltare in alte dogme mai cuprinzatoare ale adevarului revelat, potrivit dezvoltarii

1 VI. Soloviev, Opere, IV, 256; apud P. Svetlov, op, cit., I, pp. 283-284.
28 A. Khomiakov, L'Eglise Iatine et le Protestantisme du point de vue orthodoxe, Lausanne ~i Vevey, 2 Dr. Johannes Peter Junglas, Die Lehre der Kirche, eine Laien-dogmatik, Bonn, 1936, p. 9 ~i Leonce de
1872, p. 228. Grandmaison, Le Dogme, p, 389 etc.

114 115
Cunoat~terea dogmatica. Conditille progresului in aceasta cunoat~tere Introducere generala Introducere general:I
Cunoat~terea dogmatic:l. Condipile progresului in aceasta cunoat~tere

b) Dar a trebuit ~i a doua generatie, a ucenicilor Domnului, pentru ca ratiunea, in ca o dogma ar modifica insa~i substanta datului revelat; ea ramiine aceeasi. Dar nu se
contact cu filozofiile ~i cu realitatile timpului, sa se smulga de sub impresia cople~itoare poate s~stine nici statica intelegerii Revelatiei de catre Biserica cre~tina;. dimpotriva,
a prezentei Miintuitorului in lume, pentru ca, de la simple marturii, sa purceada Ia vaste cre~te Sl se dezvolta aceasta intelegere a ~i. Se poate afirma, atunci, ca dogma este numai
expuneri sistematice pentru a dovedi unicitatea invataturii miintuitoare, prin dumnezeirea datul revel~t, plus. o forma noua?- Da. In aceasta consta progresul pe care-1 prezinta o
ei, incomparabila cu oricare alta pe lume. A fost opera controversi~tilor, apologetilor, a dogma mat lamunta fata de alta mai simpla sau fata de adevarul revelat: intr'o forma
polemi~tilor ~i a i'ncercarilor marilor sistematizari individuate, a celei mai eroice etape care dovedeste o intelegere mai dezvoltata a aceluia~i adevar, o claritate care nu mai
din viata Bisericii, ciind se scria cu siinge propriu. In fruntea lor stau Sf. Justin, Sf Irineu, ingaduie alte interpretari ale lui. Neadaugiind nimic la plinatatea Revelatiei dumnezeiesti
Tertulian ~i eel mai mare dintre toti, Origen. dogmele de~valuiesc, pentru con~tiinta noastra, un simtitor adaus, care pr~cizeaza adeva~l
Nevoia apararii Cre~tinismului de eretici ~ide prigoane ~i imboldul propriu de a-~i revelat, de~t el nu consta deciit intr'o formulare noua.
lamuri marile mistere ale credintei in lumina filozofiei timpului, de a o compara cu ea, . J?ogmele apar nu numai ca o noua expresie verbala mai completa a adevarurilor
evidentiind superioritatea ei, nu au fost unicele conditii pentru sistematizarea datului vech~ st cuno~cute tuturor, ci ~i ca formule logice, ca notiuni noi. 3 Iar daca prin aceasta
revelat cu ajutorul ratiunii. amphficare Sl redare noua a formulelor dogmatice se realizeaza o lamurire a datului
Se poate vedea ca ele constituie mai mult cauze secundare, externe, imbolduri din :evelat sau a do.gmelor vechi, se poate vorbi ~i in acest sens de un progres dogmatic 4 in
afara pentru formularea datului revelat in dogme. Am enumerat numai ciiteva dintre ele; mtelegerea unu1 adevar dat, dar nedeplin lamurit.
se mai pot adauga multe, printre care unele nu mai putin insemnate ca, de pilda, conceptia Odata cu formularea lui, datul revelat intra in Traditia statornica sau permanenta
individuala despre Revelatie, neintelegeri asupra acceptiei termenilor tehnici folositi de pentru a doua oara; dogma topeste in sine toate nedumeririle, toate contrazicerile, toate
teologi etc. luptel.e c~r~ .au pre~edat. Biruitor, adevarul exprimat in ea este precis, clar, dar general;
Dar pentru a intelege mai bine conditiile propice dezvoltarii dogmelor, trebuie sa Btsenca lSI Ia sarcma sa-l dezvolte mai departe. Germenele devenit fruct rodeste acum
le consideram mai launtric. Pentru aceasta, sa ne amintim de starea Traditiei la moartea d~nd ~a~tere la noi germeni, care vor deveni fructe noi: e riindul Traditiei ~u aspec~
ultimului Apostol. Avem mai intiii principii invatatore~ti ale Domnului, care polarizau dmamtc sa se pronunte.
invataturile apostolice in jurul lor. Aflam, dupa aceea, ob~nuintele cultice, impliciind 4. S'au dat mai multe explicatii acestei dezvoltari dogmatice. Celebre intre toate
principiile de invatatura. Si, in sfiir~it, acestea se brodau pe amintirile despre Persoana ~i sunt a<;_eea a lui Vincentiu de Lerini ~i a aceea a cardinalului Newman.
lucrarea Miintuitorului. . . In al sau Com~onitorium 5 , Vincentiu de Lerini a descris dezvoltarea dogmatica
Trimi~i sa propovaduiasca Evanghelia la toata raptura, Sfintii Apostoli vor organiza pn? tcoana dezvoltaru organismului: a ghindei in stejar, a copilului in om. Asa dupa cum
evanghelizarea omenirii prin riinduirea treptelor ierarhice, a cultului, iti sarbatori noi, a ghmda se dezvolta :fara sa se schimbe esential, caci schimbare esentiala ar fi ciind prin
invataturii, prin predica Celui inviat din morti. dezvo~tare s'~r preface in alt copac si asa dupa cum organsimul copilului se dezvolta
In marile adevaruri formulate de ei ~i in marile riinduieli practice lasate de ei, devemnd cu mcetul om, tot astfel invatatura crestina se dezvolta neincetat in eodem
avem ,in nuce" toata invatatura ~i practica Bisericii de mai tiirziu. Silita de nevoile apararii sensu et in eadem sententia". ~
de primejdiile ereziilor, ale atacurilor din afara, de nevoia lamuririi proprii in doctrina ~i _ Aceasta explicatie e cea m.ai buna care s'a dat piina acum dezvoltarii dogmatice.
a expunerii superioritatii ei, in fata filozofiei ~i culturii profane, Biserica folose~te lucrarea Ea l_a:nure~t~ dezvoltarea datulu1 revelat sub influenta dumnezeiasca; in acelasi timp
factorilor activi in ea ~i cu sprijinul ei, care sub impulsiunile Duhul Sfiint (In 14, 13) au arata m ce chtp noutatea omeneasca se topeste in identitatea cu sine insusi a organismului
adus o inflorire care i~i va afla apogeul in veacul al IV-lea, ciind incepe formularea adevarului dumnezeiesc.
dogmelor: ~colile teologice (cu unele studii mai aprofundate ), pi etatea, cu trairea adiinca ~om~no-catol~cii, socotind ca aceasta explicatie nu e deciit o comparatie care nu
a tainelor cre~tine ~i sinoadele ecumenice. po.ate I~n:un pe deplm orga~ismul adevarului revelat, care lucreaza prin asimilare ~i nu
3. In ce consta progresul realizat la formularea adevarului revelat in dogma? El a prm ehmmare, ca 1~ cre~~enle organice ?aturale ~i care, de asemenea n'ar da pe deplin
fost precedat de o traire intensa, de o experimentare a lui, care au :facut con~tiinta Bisericii rdeea de lucrarea Sfantulm Duh asupra lm, arata o preferinta deosebita teoriei cardinalului
6
mai vie, mai patrunzatoare a tainelor lui: el a fost precedat de studii ~i lucrari pregatitoare, Newman. Acesta invata ca dezvoltarea dogmatica are analogia ei in legile spiritului
care au aratat in ce masura mintea omeneasca poate fi cuprinzatoare a tainelor datului
revelat. Dogma a inve~miintat adevarul descoperit in formule potrivite mintii omene~ti, a
precizat sensu! adevarat al Revelatiei dumnezeie~ti ~i i-a dat conturile divino-umane 3 P. Svetlov, op. cit., I, p. 284.
accesibile intelegerii omului, pentru ca din minte sa treaca la inima. 4 Cre~terea In cunoa~tere a Bisericii e afirmata !impede de Col 2, 19; Ef 4, I 3, I 6, I I, 2 I; 2 Tes I, 13; 2 Co
Este oare aici ~i un progres susbstantial, sau numai unul de forma, fata de 10, 15; Col 1, IO etc.
Descoperirea dumnezeiasca? 5 Vinc~ntiu de Lerini, Commonitorium, Migne, P.L., L, col. 637 sq, mai ales col. 33, 28-30.
Vechii teologi au stabilit o deosebire intre ,forma" ~i ,cuprinsul" dogmelor, 6 Cardmalul H. Newman, Oxford University Sermon, I5; In Essay on the developement of Christian
doctrine.
intelegiind prin ,forma", formularea ~i prin ,cuprins", datul revelat. Nu se poate admite

116 117
Cuno"''terea dogmatica. Conditiile progresului in aceasta cuno"''tere Introducere generala Introducere generala Anexa. Puterea evocatoare a dogmei

omenesc, in dezvoltarea doctrine lor in min tea omneasca. La inceput avem o vedere gene-
ral a a obiectului cunoa$terii noastre; urmeaza o cercetare amanuntita a fiecarei parti, apoi
o sinteza a lor, confruntata cu prima vedere de ansamblu. Acest proces se repeta $i cu
ANExA
formarea dogmelor. De la expuneri intuitive, bogate in imagini $i pline de simtire, se PUTEREA EVOCATOARE A DOGMEI
trece Ia o luminare treptata a cuprinsului $i apoi Ia o sinteza care trebuie sa se acopere cu
forma primara; datele nedezvoltate, apostolice, ale erei apostolice sunt cercetate $i l. Puterea evocatoare a dogmei e cu totul redusa daca o
confruntate in chip amanuntit, pentru ca sa devina obiectul formularii. 7 limitam la unica ei formula rationala Ccum crede L. de
Dupa cum s'a putut vedea, aceasta teorie a lui Newman a inglobat intr'o lege
generala a mintii omen$ti aparentele procesului dogmatizarii, pe cand Vincentiu de Lerini Grandmaison); trebuie sa introducem ,ratiunea inimii".
a surprins acest proces in ce are el mai intim, mai antinomic, mai specific: pastrarea 2. Aceasta putere e facuta cu putinta de autoritatea
unitatii in diversitate, permanenta tipului primar in desfa$urarile urmatoare etc .... Ambele dumnezeiasca $ide intrupare. 3. Dogma evoca pe profetii,
se completeaza $i sunt de ajutor Ia intelegerea dezvoltarii dogmelor.
5. Atat protestantii vechi cat si cei modernise opun ideii de dezvoltare dogmatica.
pe luptatorii impotriva ereziilor, pe cei desavar$iti care
Cei dintai cred ca toate dogmele se expun intr'un chip cu desavarsire clar si precis in experimenteaza traind adevarurile dogmatice $i pe smeritii
Sfilnta Scriptura; cat despre cele care nu au acest caracter, sunt inventii papistase. Cel de cercetatori dogmati$ti.
al doilea, intemeindu-se pe istoria dogmelor, arata ca romano-catolicii au adaugat la
dogmele vechi altele noi. 8 A. Gunther socotea ca progresul dogmelor e in functie de
progresul stiintei. 1. Un teolog romano-catolic din vremea noastra a scris, intr'o colecti.e de studii
Moderni~tii au sustinut ca e vorba de un progres substantial al dogmelor, deoarece des pre dogma 1: ,Realitatile supranaturale asupra carora trebuie sa ne pronun'tam sunt si
totul evolueaza. Iar dogmele evolueaza prin patrunderea treptata a sentimentului religios raman misterioase: din enuntarile dogmatice nu tasne$te aceasta lumina de evidenta di-
in constiinta, nu prin elemente din afara; ele sunt deci rodul unei lucrari subiective, deciziile recta, intrinseca care, ea singura, poate fixa mintea in chip irezistibil, fortand adeziunea
autoritatii sanctionand miscarea gandirii $i a pietatii comune. ei. E ca o scrisoare inchisa; ea poarta, e adevarat, pecetea dumnezeiasca; dar nu vom citi
6. Odata cu proclamarea dogmei, adevarul revelat a devenit, ca formula dogmatica, niciodata, in viata aceasta, cuprinsul ei; trebuie sa credem pe autoritatea Celui care ne
parte integranta din Traditia statornica, dumnezeiasca si deci punct de plecare al Traditiei comunica esentialul ei, prin trimisii Lui acreditati cum se cuvine. Se va spune poate:
dinamice. Uneori, unele aspecte ale dogmei sunt reluate si expuse in formule mai ample. evidenta atestarii divine nu poate forta asentimentul meu, ca evidenta marturiilor care-mi
Dar, in general, evlavia si $tiinta crestina se hranesc din ele. Viata Bisericii se asimileaza afirma, de pilda, existenta orasului Berlin, pe care nu l-am vazut?
cu aceea a Duhului prin mijlocirea lor. Aceasta greutate, dupa ceea ce s'a spus mai sus despre interpretarea semnelor
Incepe o noua etapa, de aprofundare side traire a dogmei: etapa Traditiei dinamice credibilitatii va apare mai curand teoretica. Daca se acorda posibilitatea practica a ipotezei,
de care ne vom ocupa mai departe. intr'un caz exceptional, se va raspunde ca asentimentul astfel impus n'ar fi un act de
credinta propriu zis si ca n' ar face cu neputinta, chiar in acest caz, un alt asentiment liber
si meritoriu, dat pe simpla autoritate a Descoperitorului.
Orice ar fi, se vede destul de !impede cum se afirma intaietatea in actul de credinta,
alliberei, al bunei vointei. Asa se explica, incheie teologul amintit, carcaterul meritoriu
al adeziunii noastre, nobletea ei morala, ca si adeziunea si nelini$tea psihologica deja
observata $i lamurita de Fericitul Augustin".
La aceste constatari trebuie sa mai adaugam ceva.
,Simbolul credintei", rezumatul tuturor dogmelor Bisericii crestine, face parte nu
numai din slujba Sfintei Liturghii, dar a intrat in rugaciunile cre$tinului ortodox de toate
zilele, pe care elle rosteste cu cea mai puternica vibrare sufleteasca in zorii zilei, ca $i in
7 Anselm Stolz ~i Herman Keller, Manuale Theologiae Dogmaticae, fasc. I, Introductio in Sacram crepusculul serii, in fata sfintelor icoane. Ca $i oasele inviate din profetia lui Iezechiel,
Theologiam, Friburgi im Br., 1941, p. 75. peste care trece Duhul si le inviaza, tot astfel, cuvintele, formulele acestea seci si lapidare,
8 A. Loisy, L'Evangelie et l'Eglise, Paris, 1902, p. 138, sq, 162, sq., 125; Autour d'un petit livre, Paris, calculate $i lipsite de elan, de poezie, cu termeni tehnici teologici sunt transformate,
1903, p. 191, 204; E. LeRoy, Dogme et critique, Paris, 1907 etc. Amintim aici lucrarea eruditu1ui ateu G.
Guignebert, L'evolution des dogmes, ed. a IX-a, Paris, 1929, In care dezvolta teoria ca dogmele se nasc,
cresc, evolueaza ~i apoi lmbatriinesc ~i mor ca orice e viu pe pamiint, ciind lntiilnesc un mediu neprielnic. 1 Leonce de Grandmaison, Le dog me chretien, ed. II -a, Paris, 1928, p. 309.

118 119
Anexa. Puterea evocatoare a dogmei Introducere generala Introducere generala
Anexa. Puterea evocatoare a dogmei
inviate oarecum, de un suflu nou, rascolitor, inexplicabil dar evident in ~opotirea lor, in
numai cu putinta, ci eo realitate vie ~i, in acela~i timp, ca dogma nu face decat sa vesteasca
care se revarsa toata caldura inimii credinciosului, toata vibratia fiintei lui.
,ce era de Ia fnceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii TW$trii, ce am primit $i mainile
Cum se explica faptul ca astfel de formule de credinta rasco}esc str~fundurile noastre au pipait despre Cuvantul vietii" (1 In 1, 1).
sufletesti ale credinciosului tacandu-i perceptibila Marea Prezenta?- In rugacmnea par-
3. Cre~tinul simte instictiv ca formulele dogmelor evoca unitatea de lupta a
ticular~ si in cultul public, intaietatea n'o mai are elementul rational al cunoa~terii, ci trecutului, prezentului ~i viitorului Bisericii, unitatea de suferinte ~i bucurii, de infrangeri
caldura i~birii duhovnice~ti, care, adaptand pe cre~tin la obiectul adoratiei sale, 11 poate aparente ~i de biruinte reale, de parute ~ovaieli ~i de progres adevarat.
trans porta in inse~i pragurile Divinitatii. Chiar cand credinciosul pierde ,caldura ~redintei",
a) Dogma evoca transmiterea adevarului revelat ~i pastrat neatins de Biserica.
tot ii ramane mai mult decat necredinciosului, care n'a avut strafulgerarea une1 Prezente Evoca pe profetii prigoniti ~i uci~i din pricina proclamarii adevarului. Evoca pe martirii
obiective, in fata propriei existente, ci numai o judecata, un si~plu proces logic. Si ~stfel, cilitani care, in saracele lor traisti, duceau pana in fata scaunului de judecata ~i de osanda
activitatea intelectuala a credinciosului e mai mult o nazumta, o aderare la Ob1ectul
Ia moarte, rulourile cu scrierile ,dreptului Pavel" ~i ale Bunei-Vestiri. Evoca pe miile ~i
credintei sale in ,intunericul transluminos". ,Credinta atinge astfel, dar tara s'o vada
miile de marturisitori ~i martiri, care au luptat lupta cea buna, au pazit credinta ~i apoi
inca valoare absoluta, a carei cunoa~tere omogena se taramiteaza ~i se aduna in ni~te
d s'au intors in casa cea de Jut, dandu-i trupul dupa ce au tacut sa straluceasca in el duhul.
acte 'intelectuale, in aparenta separate, dar unite prin identitatea principiului lor imanent
b) Dogma evoca luptele Bisericii pentru apararea dreptei credinte in fata ,lupilor
si al termenului lor transcendent. Ea face sa se cugete de-a dreptulla Dumnezeu, dar nu
rapitori imbracati in piei de oaie", evoca jertfele ~i au pazit credinta ~i apoi s'au intors in
face sa fie cunoscut tara mijlocitori. Prin lumina slavei, dimpotriva, in stralucirea orbitoare casa cea de lut, dandu-~i trupul de marturisitori.
a vedeniei in care Cuvantul se arata tara de chip ~i fata catre fata, inteligenta se une~te cu
c) Dogma evoca viata i'ndumnezeita a eel or care, prin trairea lor adanca, ne-au
obiectul idimii, cunoa~terea cu iubirea coincid, sufletulintreg e ca indumnezeit printr'un talcuit in cuvinte omene~ti ~i ingere~ti cele experimentate de ei in contemplareaAdevarului
act nemuritor". 2 . revelat ~i transpus in dogme.
Treb~ie deci sa intervina 7,ratiunea inim~i" ~ent:U ~ ne explica marea put~; e
evocatoare a dogmei. Ea preface m~te formule sec1, ande, mtr un ,Te-Deum laudamus , 3 Pe de alta parte capodopera lucrarii dogmei ramane, tara indoiala, stantul, adica
cre~tinul care nazuie~te necontenit sa se ridice pana Ia statura barbatului desavarsit care
ea preface pustia in livada duhovniceasca, in rai inverzit pent~ sufletele noastre ..
este Hristos Domnul. El este eel care a ajuns Ia starea desavar~ita in care Sf. A~ostol
Crestinul simte cu toata puterea fiintei lui ca adevarunle pe care le martunse~te
spun_e: ,Nu _mai sunt eu eel ce traie$te, ci Hristos traie,~te in mine" (Ga 2, 20). Prin sfinti se
sunt mai ~ult decat logice, sunt ontologice, ca ele nu exprima ni~te idei exterioare fiintei
mamfesta hsus Hristos In lume; prin ei iradiaza lumina invataturii celei dumnezeiesti. De
lui, ci ni~te adevaruri launtrice ~i de care depinde nu numai efemera existenta pe acest aceea Mantuitorul arata ca puterea de patrundere a luminii Evangheliei in afara e direct
pamant, ci insa~i ve~nicia lui intreaga. ., . . _ proportionala cu puterea ei de iradiere prin cre~tini: ,,A$a sa lumineze lumina voastra
2. Ce face cu putinta aceasta putere evocatoare a dogme1 m Cre~tlmsm?- Este, tara
fnaintea oamenilor, incat vazand ei fapetele voastre cele bune, sa preamareasca pe Tatal
indoiala mai intai autoritatea dumnezeiasca, care se impune credintei noastre. Ea ne
vosfru, care este fn ceruri'' (Mt 5, 16). Sfintii'sunt, deci, cei care dupa Hristos, intrupeaza
inconjurfi, ne cople~e~te, ne stapane~te, avandu-~i izvorulin Descoperire ~i sediul in Biserica. nazuintele cre~tine - niciodata implinite, niciodata pierdute! Sfintele lor nevointe sunt
Dar mai putemica decat insa~i aceasta autoritate suprema, este puterea ev?catoa_re evocari neostoite ale adancului de taina al dogmelor. Ei se vadesc, astfel, crainicii ade~arului
pe care i-o transmite dogmei Persoana lui Iisus Hristos. Ea o umpl~ d~ o reahta:e v1~, dogmelor. Viata lore mai graitoare dccat cele mai inalte speculatii asupra dogmelor.
prezenta, imensa. Iisus Hristos este n:arele, ~nicul ~evel~tor al reahtatllor cere~tL Pnn
d) Dogma ne evoca in fine pe smeritii ostenitori in ale ~tiintei despre Dumnezeu
glasul profetilor, vorbea Dumnezeu, llsus Hnstos e Insu.~l D,umn~zeu, _em~~' ne vorbe~te. d?g~ati~tii, care injugfmd zilele ~i noptile, cu multa truda culeg ca albinele invataturil~
Ne vorbe~te prin fapte, prin ,taina cea din :reac ~scunsa ~1 de 1~gen ne~tmta , ne vorbe~te dm hvada cea duhovniceasca a Bisericii, avand in centrullor pe Acela, al carui nume e
prin invatatura Lui, ne vorbe~te prin patlma ~l moartea_ Lm: tot at~t~a. momente. car_e ,mai dulce decat mierea ~i decat fagurul de miere".
descopar inaltimea ~i adancimea iubirii, intelepciunii ~l atotputemtc1e1 d_umnezete~tl:
. . Puterea _evocatoare a dogmei e cu atat mai mare, cu cat studiul se une~te in chip mai
,Dumnezeu s'a aratat in Trup!". De aceea, Apostolul se arata nevredmc de a vestl
mtlm cu rugacmnea- ,ora et labora!" ~i cu cat in cercetarea ei Dumnezeu e mai prezent.
,neprimitoarea de cercetare bogatie a lui Hristos" (E~ 3, 8). . . .
lata de ce Sfintii Parinti nu L-au numit numa1 Descopentorul, c1 Descopenrea
insa~i. El acrediteaza intreaga Descoperire dumnezeiasca, dovedind oamenilor ca ea nu e

2 E. J. Chevalier, Essai d'une critique de Ia connaisance theologique, In L'homme, metaphysique et


transcendance, colectia ,Etre et penser", nr. 1 mai 1943
3 Cf. Valentin M. Breton, La Trinite, histoire, doctrine, piete, col. ,Bibliotheque catholique des sciences
religieuses", Paris, 1931, pp. 163-164.

120
121
Introducere generahi Introducere generala Analogia
Analogi a
arbore, in cantecele pasarilor, in suieratul vantului, in mugetul marii si in talazuirea valurilor
ei, ca si in firmamentul instelat, ei au proslavit maiestria si atotputernicia Ziditorului. Ba
au revarsat prisosul iubirii lor si asupra fiarelor campului si ale padurilor, facandu-le
ANALOGIA slujitori inofesivi si folositori.
In aceasta pretuire a firii si incununare a ei cu un nimh suprafiresc nu s'a amestecat
niciodata..nimic panteist in crestinismul autentic. Caci ea era socotita drept expresia
1. Prima treapta a analogiei cu Dumnezeu: ,urmele" Lui pe atotputern, atotintelepciunii, imensitatii ... (etc.) dumnezeiesti; era socotita drept cartea
imensa a lui Dumnezeu in care toate creatiile Domnului sunt literele ei. Ele, cu toatele,
pamant. 2. A doua treapta: ,Chipullui Dumnezeu" (sufletul vestesc pe Creatorullor; si daca, dupa cum scrie Fericitul Augustin, le ispitesti daca sunt
omenesc) 9i duhurile bune. 3. A treia treapta: asemanarea ele Dumnezeu, ele raspund intr'o simfonie suprapamanteasca: Excelsior! Cauta mai sus!
lui Dumnezeu, obtinuta prin Har. 4. Analogia e modul Mai sus!
Aceasta e deosebirea intre crestinism si paganism, de altminteri: paganismul a
exprimarii realitatilor dumnezeie9ti; istoricul ei. 5. Nuante 9i confundat zidirea cu Ziditorul, firea cu Facatorul, a insufletit elementele naturii si li s'a
deosebiri la cele trei confesiuni cre9tine fata de analogie. inchinat ca lui Dumnezeu; zoolatria a fost forma ceamai persistenta si mai degradanta a
Impartirea ei. 6. Metoda univocitatii 9i antropomorfismul; acestor rataciri omenesti.
metoda echivocitatii 9i agnosticismul. 7. Metoda analogtei. In crestinism s'~ !acut intotdeauna o separatie raspicata intre Creator si creatura,
intre abs~lutul dumnezeiesc si relativul omenesc, intre transcendent si contingent.
upa ce am vazut ce e Teologia Dogmatica si Simbolica si d~pa ce am i~t~le: ca Ce1 care au intruchipat in conceptia lor toata metafizica inalta a conceptiei crestine
obiectul ei principal de cercetat il formeaza dogmele, o mtrebare legttnna se despre prezenta lui Dumnezeu in lume, sunt sfintii Bisericii crestine. lata un mic exemplu
intr~.multe altele: ,Sf. Grigorie de Nazianz (t 389), se duse o data sa se plimbe pe malul
pune: Aceste dogme au acelasi mijloc de exprimare? Aces~e mijl~ace de exprimare
nu sunt ele curat omenesti? Sunt ele atunci adecvate ca atare ob1ectulm lor, Dumnezeu? marnAsi va~u multe scoici, pe care valurile le aruncau pe mal pentru a le lua apoi iarasi. Tot
Dar El insusi ne-a dat ni~te mijloace mai potrivite cu obiectullor chiar in Sfilnta Scriptura. mergand, aJunse intr'un loc unde se vedeau multe stanci, injurul carora spumegau zadarnic
Aceste mijloace de exprimare si, intr'o masura oarecare, de cunoastere, a lui Dumnezeu valurile ~~rii. A~unci episcopul incepu a se gandi: ,Ca si scoicile acestea, pe care valurile
le aduc Sl 1ar le 1au, asa sunt oamenii care au vointa slaba si cad indata Ia orice ispita. In
sunt printre altele analogia ~i simbolul. . . schimb, stancile acestea neclintite in!atiseaza pe oamenii cu vointa tare, care nu se lasa
1. Analogia isi are punctul de plecare in ideea ca unive~sul este creatJa. lu~
d~si 1~ r.acat d.e nici o ispita oricat de puternica ... ". Tot ca acest sfant episcop si alti sfinti
Dumnezeu. Asa dupa cum fiecare lucrare omeneasca ne aduce ammte de autor~l e1; SI
asa dupa cum, in orice lucrare, omul pune ceva din personalitatea lui, tot astfel umversul, ~~-~u n?Ic~t .mmtea la ~~m~ezeu, plecand de Ia privirea lucrurilor vazute ... ". 1 Eu au aplicat
~~ totalitatea lui si parte cu parte, ne aduce aminte de Ziditorullui si arata unele insusiri msa pr!nc1pml analog1e1 Ia mtreaga creatie incepand cu omul, cununa ei.
In veacul al XVIII-lea, eel mai vestit teolog anglican, Joseph Butler (1692-1752),
ale Sale. care a avut o inraurire deosebita asupra cardinalului J.H. Newman, a scris o carte celebra
Sfanta Scriptura ne spune ca omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui
impotriva deistilor, pornind de la punctullor de vedere: daca ei admit pe Creatorul, trebuie
Dumnezeu; a pierdut asemanarea si si-a st:icat si.chipul. Stin:; ~e de alta par~e, ca nu ~e
sa admita si pe Revelatorul, fiindca Universul este un adevarat indrumator catre Revelatie
poate stabili cu usurinta in ce consta ,ch1pul lm Dumnezeu m om. Totust, afirmatia
ramane: omul este !acut dupa chipullui Dumnezeu. lata dar un punct de plecare fo~rte
putan?~-se stabili o asemanare perfecta intre datele religiei si ale naturii (The Anal~g;
ofrehg10n and Revealed, to the constitution and course of Nature, 1736). 2
sigur, deoarece este afirmat de insasi Sfanta Scriptura. ,Chipu~" s~ re~era. indeoseb1 1~
Credinta face din crestin un cititor al tainelor lui Dumnezeu in aceasta imensa
functiile sufletului omenesc; pe temeiullui s'a putut da o exphcatte tame1 Prea Sfinte1
carte care e Universul; necredinta 11 face, dupa expresia unui autor medieval, ca pe un
Trei~i.ln univers aflam manifestarea puterii lui Dumnezeu.ln maretia universului vedem
,analfabet care ar avea in fata lui o carte ebraica sau greceasca". 3
proiectarea infinitatii lui Dumnezeu. Din minunata randuire a universului deducem
atributele lui Dumnezeu.
Universul poarta urmele lui Dumnezeu. Urmele oamenilor si ale :i~tuit~arel~r I Arhim .. I, Scriban, Curs de Teo Iogie Mora Ia ...., pentru uzul clasei a VII-a seminariala teologica, ed. II-a
pamantului pe unde au trecut ele, ne evoca prezenta lor pe o treapta m~1 ma~ta. deca: B~cure~ti, 1921, p. 404. Pentru aceasta prima parte vezi ~i La Philosphie de Saint Bonaventura de E.
Gilson, ed. II-a, col. ,Etudes de Philosophie Medievale", Paris, 1943, p. 165 sq., ~i A. Stolz, Theologie de
umbrele. Sfintii Parinti au deosebit si alte atribute ale Persoanelor Sfinte1 Trenm dupa
Ia Mystique, Chevetogne, 1939, p. 241 sq.
vestigiile lor i~ lume. Ele au fost atribuite unora sau altora dintre Persoanele Sfintei Tr~~mi. 2M. T., L. Penido, Le rOle de l'analogie en Theologie Dogmatique, Paris, 1931, col. ,Bibliotheque thomiste",
Descoperirea dumnezeiasca confirma din abundenta ceea ce s'a putut stab!l1 pe XV,p. 22.
calea ratiunii. Multi dintre Parintii pustiei au dus pana la ultimele ei consecinte ideea 3 E vorba despre Bonaventura; cf. E. Gilson, op. cit., supra, p. 172.
creatiei ~a analoaga cu Creatorul ei. In fiecare !aptura, in fiecare colt de iarba, in fiecare
123
122
Analogia Introducere generalil Introducere generalil
Analogia
2. Credinta cre$tina despre creatia universului a luat in decursul veacurilor felurite pot~ivit cu felul ?me~esc de ~ se exprima $i de a intelege lucrurile, decat ni$te analogii
forme; conceptia despre ratiunile seminale ale lumiii e una dintre aplicatiile acestei matmult sau mat putm apropt~te de suprarealitatea dumnezeiasca pe care 0 exprima?
reflectari a desavar$irii lui Dumnezeu in ea. Totu~i, analogiile ce se pot stabili in univers , De aceea, c_unoa$te~ea lm Dumnezeu se nume$te ,analogica"- formulele dogmelor
cu Creatorul sau, au contururi prea vaste, prea mari $i, in consecinta prea generale $i prea m~ele au o .forma analogtca. Daca luam simbolul niceo-constantinopolitan vedem ca
vagi. Ele sunt ca ni$te tablouri sau statui ale intelepciunii dumnezeie$ti; avem in fata lor pnn el expnmam credinta ,intr'unul Dumnezeu", dar acest ,unul" e analogi~ pentru ca
fiorul sublimului, a! imensiUltii, dar, ale descifra, dupa metodele scolastice, aplicandu-le nu co~espunde exact cu modul realitatilor dumnezeie$ti: e vorba de o esenta unica dar si
regulile exegezei biblice, e o exagerare. de tre1 Persoane.
Trebuie sa existe, pentru om, $i alte analogii mai precise, mai reduse, $i care sa _ Il,~arturisim ca ,Tata", dar nu in sens obi$nuit, ci in sens analogic; llmarturisim
reflecteze intr'un chip mai potrivit cele ale lui Dumnezeu, deoarece aflam, pe Hinga ,facator m sensu! de eel care a adus ceva din nefiinta Ia fiinta $i nu cu intelesul de
Univers, in totalitatea lui, uncle fiinte mai desavar$ite decat altele $i care reflecteaza totdeauna etc.
intr'un chip mai ales perfectiunile Creatorului: ele evidentiaza mai desavar$it oarecare Te?l?gia dogm~tica n'ar fi cu putinta fara forma analogiei.
corespondenta intre creat $i necreat. Aceste fiinte sunt ingerii $i oamenii. . ~hnn. au ~olos.tt .a,nalogia i~ mod curent in relatiile cu proportii matematice,
Ingerii $i oamenii sunt fiintele cele mai perfecte, analoage cu Fiinta superioara. cantltatlve $1 mat ap01 $1 m cele cahtative. 5
Ele reflecteaza spiritualitatea ei, Ia ingeri in chip mai desavar$it, Ia oameni in chip mai ~~.}~,analogi~': s'~ trecut Ia un ,procedeu" analogic $i mai apoi Ia o ,metoda a
putin desavar$it, fiindca partea spirituala a omului e innamolita in materie. Dar mai mult: analog~e1. m. Teologte . S a vazut, pe drept cuvant in ea, ,cheia de bolta", 0 notiune
sufletul omenesc este analogia Sfintei Treimi prin unitatea de esenta $i intreita lui functie. ce~trala $1 umversala, fara de care e neputinta sa intelegem ceva din metafizica si c~ atat
Fericitul Augustin a dat o demonstratie constrangatoare acestui adevar. mat mult ~in Teologia .speculativa 7; de asemenea, ca e ,procedeullegitim $i efi~ace" de
Cu aceasta am aratat a doua treapta a analogiilor celor dumnezeie$ti: Chipul lui care se sluJesc enuntanle dogmatice ,pentru a se egala cu divinul".
Dumnezeu, imprimat in om $i peste care, dupa Diadoh al Foticeei, trebuie sa se picteze Folosirea ei e veche cat Revelatia; dar sistematizarea ei n'o aflamla Sfintii Parinti
asemanarea lui\ pierduta prin pacat. Chipul se face totdeauna dupa un model; modelul ci de-abia in evulmediu, Ia apuseni. , '
chipului omului e Insu$i Dumnezeu. Atitudinea protestantilor fata de analogie e deosebita de a romano-catolicilor side
La lucrarea unui tablou avem, oarecum, doi autori: modelul, $i eel care-llucreaza; a noa~tr~, d~oarec~ tendinta lor este de an' o primi; categoric s 'a exprimat in acest ~ens
aici Dumnezeu este $i chipul $i infaptuitorul; fiindca Elinsu$i creeaza pe om, cu sufletul negatlv, msa n~m~~ Karl Ba.~th, tagaduind realitatea unei ,analogia entis".
sau. Chipul se reda printr'o corespondenta intre partile constitutive ale sale cu acelea ale 5. Cel.e dmta1 cat~goru (doua) s.unt ni$te categorii de raporturi: a$a dupa cum omul
modelului; daca e $ters, el nu reda asemanarea acestui model, ci numai aminte$te faptul are umbra $1 urmele lm, tot astfel umversul reprezinta umbra $i urmele Domnului asa
reprezentarii. Pentru a reda asemanarea, el trebuie sa reproduca, in chip mai viu, trasaturile dupa cum omul are chipullui, tot astfel el e chipullui Dumnezeu. '
modelului. Pe taramul creat, un chip e o imagine nascuta pe cale de imitatie; ea nu da . Pana aici cele trei con!esiuni ere$ tin~ ~r putea fi de acord in ale primi. In privinta
ceva din insasi esenta celui imitat, ci ramane, din punct de vedere esential, cu totul celet de a Ill-a categoru aflam oarecare mtci nuante deosebitoare fara insemnatate din
separat. Totu$i, suflehtl omen esc este analogia creata cea mai desavar$ita a lui Dumnezeu, pu~ctul de vedere strict care intereseaza aici, intre noi $i romano-catolici; dar ea ne separa
impreuna cu ingerii, deoarece datorita substantei lor spirituale, desavar$ite, ele infati$eaza radrcal de protestanti.
in modul celmai desavar$it pe Dumnezeu in univers. Mai mult, ele sunt con$tiente de _ lata nuanta care ne deosebe$te de romano-catolici: ei socotesc ,asemanarea" calitate
analogia cu modelul lor, se doresc cat mai aproape de El $i nazuiesc spre o asemanare pura,. ca:e e~~l~de cantitatea $i spatialitatea, prespune posedarea in comun a ~neia $i
cat mai perfecta cu El. a~eleta$! cahtatt- Ha~l-~; (dupa c~vantull_ui. Bonaventura: ,Similitudo dicitur rerum
3. Dar Dumnezeu a pregatit pentru cei ale$i o analogie mai desavar$ita cu El, dt.fere~t;um e~dem cahta~ _), care e m acela$1 tlmp ,supranatural $i participabil de om",
facandu-i ,partasi dumnezeiestiifiri" (2 Ptr 1, 4). fimdca md.ephne$~C con~,Itia de ,simulta.n creat $i transcendent fata de restul naturii". 8
Acest al treilea grad $i celmai desavar$it a! analogiei e reprezentat de unii Sfinti D~c: ,a~emana~e.a e rodul Harulm creat- al participarii creatului Ia necreat. Dupa
Parinti prin ,asemanarea" savar$ita peste chipul $ters de pacat. Acest fel de ,analogie" ortodoqt, .msa; ,parti:t~area Ia d~mnezeiasc~ fire" nu se poate obtine decat prin ceva
depa$e$te notiunea insa$i, ,asemanarea" constand in imparta$irea din chiar emanatiile ~manat ~h!ar dm ea; cact nu poate mdumnezet ceva creat. Aceasta e nuanta de deosebire
Fiintei Divine, energiile cele necreate, distincte dar nedespartite de ea. mtre not $1 romano-catolici: participarea creatului Ia Necreat. ,
4. Nenumarate, ca $i manifestarile inse$i ale universului $i ale microcosmosului,
sunt analogiile cu Dumnezeu. Sfanta Scriptura insii$i vorbe$te in chip analogic: Ce e
,rascumpararea", ce e ,iubirea" sau ,na$terea" dumnezeiasca, ce e in star$ it tot modul 5 Fanu- AI. Dutulescu, Dictionar Filozofic, Craiova, 1945, pp. 13-16.
6 M.T.- L._ Penido, Le rOle de l'analogie en Thcologie dogmatique, cit. supra, p.8
7 A. Garde!l, Ledonne revcle, cit. supra, p. 119.
4 Diadoh al Foticcci, Cuvant ascetic, cap. 78, in Filocalia, trad. cit, vaL I, pp. 374-375. 8 E. Gilson, op. cit., pp. 182, 183.

124
125
Analogia Introducere generala
Introducere generala
Ana1ogia
P t t tii i'nsa nu primesc ideea indum~ezeirii prin Har, a unei teandrii, care e
roes an. ' ' .. d . d -A 1-t d Jtf, I deschis spre infinitul dumnezeiesc. Nu ca ateul gande~te teologul, ci cu totul dimpotriva,
u It1ma treap ta- s. 1 cea mai desavarsita
' 9a TeologJei,
. . . upa - cum tm sa m a ure, " d e -a e , cand zice ca ~i el: ,Dumnezeu nu exista" sau ,Dumnezeu e neant". 11
Iogie a creatului cu NecreatuL (Mm ammtlm ca acest fel de ,analog1e epa~e~te
once ana . 'fi ') Agnosticii, precum am spus, folosesc metoda echivocitatii absolute care
cadrele notiunii filozofice insa~i prin intens1tatea ~~ sp~c1 1c1ta~ea e1 . , _. .
accentueaza exclusiv ceea ce separa pe om de Dumnezeu. '
6. Dar analogia a dat na~tere, cu timpul, metode1 analog1ce, pe care s.fintn Pann~t
au practicat-o curent, fiind sistematizata, insa, in timpuri mai apr?ptate de not: 7. Agnosticismul Ji antropomorfismul au silit oarecum Teologia cre~tina sa faca
Antropomorfi~tii de totdeauna au inteles sa vorbeasca despre Dumnezeu ~~ des~re o~!?~m din analogie o metoda. In ce consta aceasta metoda? In a ne feri sa eadem in cele doua
in acela~i fel, inchipuindu-~i-L in acela~i fel: este calea, care se nume~te ,un~voca , tar extreme amintite. Cand atribuim lui Dumnezeu intelepciunea, de pilda, ne ferim de
metoda aceasta se nume~te a ,univocitatii"; este aceea a antropomorfismulu.t groso~an. echivocitate, afirmand ca el se bucura in chip pozitiv de cea mai desavar~ita ~tiinta, dar
Se cunoaste, din istoria spiritualitatii cre~tine, cazul zguduitor a! batranulu~ Ser~~wn, ne ferim ~i de univocitate, gandind ca aceasta perfectiune apartine insa~i fiintei
dumnezeie~ti, intr'un chip negrait. 12
istorisit d~ Sf. Casian: monah cu o viata imbunatatita, ajunsese in necurmata-1 rug~ct~ne
sa vada pe Dumnezeu sub chipul unui om, cu care convorbea in elevatiile sale zilmce. Este u~or de inteles motivul pentru care Biserica mentine cu orice pret conceptele
,Chipullui Dumnezeu" in om 11 indreptatea Ia aceasta. . _ _ creaturale, cu care exprima cele dumnezeie~ti: Ea nu are alta posibilitate de exprimare.
Diaconu! Fotin II convinge de gre~eala sa, pe care smentul calugar ~ recunoa~te, Dar, in acela~i timp Traditia autentic patristica elimina increderea absoluta in puterea de
spre marea bucurie a staret~Iui ~i a. in:re.gi~ c?inovii.:. r:ar pierzand crAedt?ta .aceasta, cunoa~tere, adecvata, a celor dumnezeie~ti, prin cuvantul omenesc: se cade ca smerenia
antropomorfica, a pierdut once credmta ~1 cazand Ia pamant .a gemut, plangand.' omeneasca sa intampine, pe acest taram, chenoza dumnezeiasca. Formulele de credinta
- Vai nenorocitul de mine! Mi-au luat pe Dumnezeu ~1 pe Cel pe care-L tm acum, sunt in chip absolut determinate prin ceea ce neaga ~i mereu determinabile in ceea ~e
nu-L am iar pe Cel pe care-L ador sau II rog, nu- L cunosc.I" . 10
' A
_ afirma - fapt care implica ~i progresul dogmatic. Fiind atribuite lui Dumnezeu prin
P;oblema pe care o ridica aceasta istorisire adevara~a e fo~rte co~plexa. analogie, ele il arata mai putin cunoscut decat ,de cunoscut''. ,La drept vorbind, pe
Din punctul de vedere strict care ne intereseaza, cre?mta Iu; Serapton e un exemplu taram dogmatic, a descoperi inseamna, nu atat a ridica un val cat mai ales a da cate
tipic de univocitate. Pietatea lui adanca 11 fil<~use sa se. s~mta ~tat d~ ~pr?ape de !=el P~ putin inapoi acest val care-L acopera. A crede altfel ar insemna sane prosternam in fata
care F ericitul Augustin II socotea interior me tpso- matlauntnc decat 1m1 su~t ~u msum1 propriei noastre gandiri, in Joe sa deschidem ochii in fata gandirii creatoare". 13
- !neat nu mai tine socoteala de faptul ca modul uman de gandire nu e eel dtvm. Calea analogiei ne recomanda acea ,media aurea", invatandu-ne ca avand sa
' Opus an~ropomorfismului, care cade in gre~eala univocitatii absolute este intelegem forma discursiva a unui continut transcendent, trebuie sa-l dezbracam cat mai
agnosticismul, care cade in gre~eala echivocitatii absolute. . . . . mult cu putinta de zgura sensibului ~i sa-i redam proportii adevarate.
Agnosticismul socote~te ca nici o formula nu opate expnma cev.a dm ~el: pnvttoare Dumnezeu a vorbit oamenilor omene~te, adica mai putin adecvat cu subiectul ~i
Ia Dumnezeu. Revelatia insa~i a cautat mai mult sa se acomodeze cu not, decat sa descopere cu obiectul Revelatiei decat cu primitorul ei. Dogmele au fost, de asemenea, formulate in
ceva din inefabilul dumnezeiesc, zic adeptii lui. . .. a~a fel, in cat sa se 1nteleaga mai bine adevarurile dumnezeie~ti de catre oameni. Si intr 'un
Sfintii Parinti capadocieni s'au ocupat mult de Eunomie; in. evul med1~ ag~ost.t.CI caz ~i in celalalt, e vorba de un pogoramant, de care dogmatistul trebuie sa tina seama in
eel mai inalt grad.
celebri au fost Siger de Brabapt, Jean de Jan dum (care .socoteau cre~mta co~trane ratt~nn),
ca si filozoful Maimonide. In epoca noastra, Schle1ermacher, Rttschl ~~ ~coala lm, au Sa ne silim sa vorbim cat mai aproape de sensu! adanc al tainelor credintei
tagclduit dogmei orice valoare intelectuala, me?t.inan~~-i:? p~ cea practi~a. . .. amplificand caracterul de universalitate al conceptelor analogice, pana Ia insemnarea '1o;
supraanalogica, pentru a deschide intrarea catre mister.
Yom spune cateva cuvinte des pre ,agnost1~1sm~l trmtonl?r pe culmtle d~hovmctet:
Ei nu sunt antiintelectuali~ti, dar pe scara valonlor, mtelectuahtatea valorea~a pentru ~~ In felul acesta putem ajunge Ia o exprimare dogmatica, analogica, adica Ia o
aHit cat este generatoare de viata duhovniceasca. Ei. nu tac pentru ca .nu au mmtc valabil cunoa~tere reala ca substanta ~tiintifica din punctul de vedere al formei, de~i partiala ~i
de spus, ci pentru ca au prea mult. Si pentru a reda ~deea de super!attv, de abs~lut, c~lea inadecvata, a lui Dumnezeu ~i a voii Lui, pregatitoare a cunoa~terii traite: ,cunostinta
negatiei lise pare unica potrivita cu puterea de exp~tmare a notmmlor omene~tt. E umcul relativa, cuprinsa in rationamente ~i intelesuri, spune Sf. Maxim Marturisitorul 14, ~is~a
dorinta spre cuno~tinta traita prin participare".
mijloc de a sra~ia valul conceptelor tes~te de cred.t~t~;, . -". A
,Ne~tiinta celor traitori pe culmtle duhovmc1e1 nee deloc ,tgnorant~ , e _va~ful
unghiului indreptat impotriva oricarei conceptii antropomorfice, dar unghtul ramane
11 E. J. Chevalier, art. Essai d 'une critique de Ia connaisance theologique, in vol. L'homme metaphysique
et transcendence, col. ,Etre et pensee", nr. 1, Neuchatel, 1943, p. 99.
9 Vezi Declaratia explicita a lui Jean Louis Leuba din studiul ,Signe et symbole en theologie", din vol. 12 Idem, ibidem, p. 99.
Signe et Symbole, col. ,Etre et Pcnser", nr. 13, Neuchate.l, 1946, P: 175. 13 Idem, ibidem, pp. 101, 102.
10 Sf. loan Cas ian, Colationes, X, 3, apud M. T. -L. Pemdo, op. c1t., pp. 72-73.
14 Filocalia, trad.cit., vol. III, Sf. Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie, intreb. 60, p. 329.

126
127
Introducere generala Simbolismul
Introducere generala
Simbolismul
Experienta o repetam toti in nenumarate forme: un singur cuvant, o foaie de finic
de la Sfantul Mormant, un semn de carte de la o persoana, o bucata de muzica etc ....
poate rechema o prezenta din trecut, ne poate umple viata cateva clipe, sau ne poate
SIMBOLISMUL readuce la stari cu totul deosebite; in Teologie simbolul are o realitate obiectiva.
Pentru omul obi~nuit, simbolul nu a ridicat probleme ca pentru cugetatorii care au
vrut sa patrunda mai adanc misterul simbolului. Oricare ~tie ca simboalele folosite pe
toate taramurile vietii ~i sunt semne de recunoa~tere, indicii, figuri, oarecare obiecte
Introducere asupra insemnatatii simbolului. l. Sensul fizice, avand o insemnatate convetionala: ancora (simbolul nadejdii), O.H., (elementele
obisnuit al simbolului. 2. Cunoa~?terea simbolica $i din fizica ~i chimie), steagul (simbolul patriei) etc.
problemele pe care le ridica ea in cugetarea filoz_ofica $i ~ Pentru ganditorii profani, simbolul pune probleme aproape nedezlegate; in Teologia
cre~tina se recunoa~te, insa, caracterul obiectiv al simbolului.
teologica. 3. Simbolul in Teologie in general. 4. 81mbolul1n 2. Doua sunt probleme pe care le pune simbolul ~i care ar in teresa mai de-a dreptul
Teologia Dogmatica, in special. 5. Simbolo-fideismul. Teologia:
a) Limitele cunoa~terii simbolice, ~i
b) Raportul intre simbol ~i lucrul simbolizat.
rob lema simbolului depa~e~te cu mult granitele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice, Vom expune pe scurt stadiul actual al acestor probleme, amintind ~i repercursiunile
fiind in centrul preocuparilor filozofilori, ale sociologilorZ, ale oamenilor de arta lor asupra Teologiei Dogmatice indeosebi:
4
si stiinta3 si ale tuturor ramurilor teologice etc. a) Filozoful Schelling s'a ocupat in epoca moderna cu problema simbolurilor. 5 El
N~ vo~ ~cupa exclusiv de simbol din punct de ve?er~ teol~g~c, in~ist~nd asupra reia ideea straveche, valorificata de Timeu allui Pal ton, ca miturile sunt realitati ce depa~esc
insemnatatii lui in Teologia Dogmatica. (E de altfel nevo1e sa pre.cizam, ca dm punc~ d~ sfera discursivului. Religia cuprinde asemenea realitati pur spirituale. 6 Dupa danezul
vedere al Teologiei Simbolice, stricto sensu, se insista as_upra. s.Imboalel.or de~ credma Hoffding7 ~i dupa multi altii, Nicolae Berdiaev a reluat aceasta teorie straveche, intr'un
care sunt Marturisiri de credinta; dar nu de acestea ne ocupam mc1. Vom atmge, m treacat studiu in care a pus ca motto insa~i definitia lui Soloviev data simbolului: ,Tot ce vedem
numai, problema ridicata in teologia apuseana. ~~ Simbolo-fideism). nu e decat reflectarea, nu e decat umbra a ceea ce e invizibil pentru ochii no~tri". 8
1. Simboalele pot avea mai multe defimtn. . . _ . . . _ Berdiaev se ridica impotriva analogiei, folosita exclusiv in A pus, pentru ca ar reda
Din punctul de vedere care ne intereseaza in Teolog1~ Dogmati~a .~' S1mbohca, se o cunoa~tere catafatica, discursiva, ~i in acest fel s'ar idolatriza mintea omeneasca.
poate primi insa o definitie generala ca punct de plecar~ .~' a':._um~ ca sim~ol~l e.ste ~n Cunoa~terea simbolica patrunde experimental in tainele vietii dumnezeie~ti, caci
semn material care invaluie ~i dezvaluie o prezenta spmtuala. Z1cem ,? mva~~~~ ~~ ? simbolismul presupune abisul, acel ,Ungrund" al vietii dumnezeie~ti, infinitul ascuns
dezvaluie", pentru ca semnificatia adanca a si1~~olului se cuprin~e numm_de _cet ~mtJatt; din colo de tot ce e finit, viata esoterica a lui Dumnezeu, care nu e supusa puterii inteligentei
ceilalti vad numai ceea ce e vizibil pentru oncme. Aceasta nu mseamna ca ce1 care-! ~i nu poate fi formulata in chip logic ~i juridic. 9
inteleg deosebesc totdeauna doua parti in oric~ sim~o~, .una vizi~il,a ~i ~Ita i~viz.ibila: Ca exemple, Berdiaev citeaza ~i acea ,Gottheit" a magistrului Eckhart, situata mai
ceea ce e simbolizat. Ci inseamna ca de un obJect vtztbil e legata m ch1p mtstenos ~~ in adancime decat Insu~i Dumnezeu, acel ,Ungrund" allui Boehme, Treimea Persoanelor
felurit 0 prezenta, pe care el o evoca. Cand p~imi! ~re~tini vedeau ~tatuile im~eriale s~u dumnezeie~ti, natura teandrica a lui Hristos etc. 10
statuile zeilor in general, ei puteau avea doua at1tudm1 cu totul de~~eb1te. A~e~sta deose~tr.~ Acea ,docta ignorantia" a lui Nicolae Cusanul e modelul cunoa~terii simbolice.
nu era impusa de obiect, caci el era acela~i pentru ambele categoru de c:e~tim. Dar cre~tmn Calea catafatica ne dezvaluie o cunoa~tere limitata ~i relativa, indreptata spre lume ~i
vedeau doua lucruri deosebite, dupa prezenta pe care o evocau statmle. spre omul natural; e necesara o cunoa~tere supraconceptuala, care incepe acolo unde
inceteaza cea rationala ~i logica 11 , pe calea simbolismului.

1 Jacques Maritain, Les degres du savoir ou distinguer pour unir, Paris, 1_935, a 6-a mie, cap. !.II si ane~? 5 F. V. Schelling, Introduction a Ia Philosophic de Ia Mythologie, 2 vol., Paris, 1946, col. ,Bibliotheque
J Quatre essais sur !'esprit dans sa condition charnelle, col. ,Bibhothcque fran((aise de Philosophic , philosophique", Aubier; trad. de S. Jankelevitsch.
Paris, 1939, pp. 63-127; H. Bergson, Les deux sources de Ia Morale et de Ia Religion, Paris, 1933, p. 107 6 Idem, ibidem, vol. I. Prefata traducatorului, p. VIII, IX.
sq. 7 Harald Hoffding, Philosophic de Ia Religion, ed. a II-a, trad. din daneza de I. Schlegel, Paris, 1909, pp.
2 L. Levy-Bruhl, La Mythologie primitive, Paris, 1922; Emile Caillet, Symbolisme et ames primitives, 72, 19 I sq. etc.
Paris, Boivin, 1936. . , 8 Nicolae Berdiaev, Esprit et Iiberti.\ Paris, 1933, pp. 72-106.
3 Vezi H. Poincare, Science et Hypothese; sau: Pierre Godet, Sujet et Symbole dans les arts plast1ques, m 9 Idem. ibidem, pp. 4-88.
vol. Signe et Symbole. cit. supra, p. 105 sq. etc. . I 0 Idem, ibidem, pp. 93-94.
4 Paul Valery, Phylosophie de Ia danse, citat dupa Pierre Thevenaz, Avant-Propos Ia vol. S1gne et Symbole, II Idem, ibidem, pp. 84-86.

1
..~. .
cit. supra, p. 7.
129
128 i
Simbollsmul Introducere general:'\ Introducere general:l Simbollsmul

Berdiaev ne da amanunte mai multe; dar din cele spunse se vede ca el identifica Ziditorului tuturor: regnul mineral prin simpla sa existenta; regnul vegetal prin existenta
metoda cunoa$terii simbolice cu cea apofatica. Vom insista asupra acestei metode, atunci ~i viata sa; la eel animal se adauga miscarea, iar la eel uman sufletul rational etc.
cand vom vorbi despre cunoa$terea lui Dumnezeu $i despre atributele Sale. Omul e un simbol, pentru ca intruchipeaza in sine divinul si umanul; Sfintii au
Mai insemnat pentru problema noastra este faptul ca Berdiaev socote$te simbolul vazut in cosmosul intreg un simbol imens, iar Bonaventura numea lumea ,speculum
punctul de intretaiere a divinului cu umanul, punctul de trecere dintre cele doua lumi, Dei", o ,oglinda a lui Dumnezeu".
divina $i umana 12; iar cu aceasta se apropie de caracterul obiectiv al simbolului. 3. Care este rolul simbolului in Teologia crestina? Un filozof protestant elvetian,
In privinta aceasta avem de facut mai intai o distinctie intre puterea ratiunii $i a Leuba, a aratat ca simbolul, mezinul ,semnului" in Teologie, trebuie deosebit de acesta
tuturor functiilor spirituale ale omului; rolul ratiunii nu e acela de a primi direct Revelatiile prin faptul ca ,sernnul", e marturie despre Durnnezeu in epoca Revelatiei scrise, a Vechiului
dumnezeie$ti, ele fiind primite de partile cele mai fine ale sufletului omenesc, vatra $i Testament, in timp ce ,simbolul" este ,semnul semnului", adica atesta existenta semnului
focarul vietii harice, ace! voucr $i Kap8ta. Rolul ratiunii e acela de a constata antinomiile biblic $i se sprijina peel, in epoca de dupa coborarea Sfantului Duh, bisericeasca. El ar
divine $ide a incerca rezolvarea sau incadrarea lor. atesta aceea$i prezenta ca si semnul, dar prin puterea lui in epoca de dupa Inaltarea la cer
Mai mult, cunoa~terea simbolica nu e calea unica, prin care se descopera tainele aDomnuluiY
dumnezeie~ti. Noi am facut loc $i cunoa~terii analogice ~i precizam aici ca simbolulne Aceasta teorie cade, datorita faptului ca simbolul e atestat formal, cu numele lui in
arata mai mult prezenta divinului in uman, prezenta obiectiva a supranaturalului in natura, Cartile canonice odata (Osea 4, 18), in cele necanonice de doua ori 14 si umple Scriptura
deciit ne arata modul coexistentei lor. Aceasta ne-o releva mai bine metoda analogiei. cu cuprinsul sauY
In aceasta socotim casta, de altfel, deosebirea intre cele doua metode de cunoastere S 'a scris o carte intreaga despre ~imboalele Vechiului Testament. 16
~i aceasta este si limita cunoa~terii simbolice: ea da marturie despre divin, dar ne da putine Ele sunt acolo semne, acte sau viziuni care au ca scop preinchipuirea unui fapt din
amanunte despre el. Trebuiesc folosite ~i alte cai pentru a se obtine precizii mai mari. viitor. 17 Din multimea lor amintim scena cartii (a sulului), pe care Iahve i-o da lui Iezechiel
b) In ce prive$te raportul dintre simbol $i lucrul simbolizat, el formeaza partea cea s'o manance (lezechiel 2, 8; 3, 11), sulul simbolzand profetia descoperita de Dumnezeu
mai grea $i care imparte in doua tabere pe cercetatori. Se identifica oare simbolul cu omu~ui si prin ellS, precum si simbolul ,Fiul omului" sial Imparatiei sale din Daniil (7, 13-
lucrul simbolizat? Simbolistii reali~ti extremi o afirma; nominali~tii o tagaduiesc. 14). In Noul Testament simboalele sunt mai perfecte ~i ca forma. Astfel trimiterea tempo-
Aparentele sunt pentru cei din urma. Sa cercetam in chip fugitiv indreptatirile unora ~i rala a Sfantului Duh in lume se face: la Botez in forma de porumbel; e suflat asupra
ale altora. Apostolilor ~i e revarsat asupra lor in forma de limbi de foe. Talcul este ca porumbelul e
Nominali~tii spun: e un adevar evident ca elementele aduse lao Taina oarecare- simbolul iubirii ~i al fecunditatii, rena~terii duhovnice~ti prin Botez; suflarea arata
sa zicem, Sfanta Euharistie -, nu difera prin nimic inainte ~i dupa prefacerea lor; dovada spiritualitatea puterii preotiei, iar limbile de foe, puterea curatitoare ~i mantuitoare a Harului.
e ca daca nu te previne cineva, le iei drept elemente obisnuite; multe simboale indreptatesc Intreaga Teologie cre~tina insa s'a slujit de simbol ca de un mijloc de cunoa~tere a
aceasta atitudine, mai ales in domeniul celor omene~ti ~i pamante$ti. divinului. Iar in trei domenii, simbolismul a fost piatra de temelie a disciplinelor teologice:
Reali~tii raspund: chiar daca nu le consideram noi ca ~Hare, ele sunt simboale, ele in Liturgica, in Mistica ~i in Teologia Dogmatica ~i Simbolica. Vom aminti pe rand aportul
sunt revelatoare ale divinului; mai ales simboalele realitatilor spirituale ii indreptatesc. lui in aceste domenii.
Din pozitia eel or doua tabere se poate deduce ca o atitudine de realism moderat se Din punctul de vedere al Liturgicii, amintim ca intreaga Liturghie este o simbolizare
impune. Pe noi ne intereseaza indeosebi prezenta divinului; ea eo realitate obiectiva, dar a vietii ~i lucrarii mantuitoare a Domnului ~i a lucrarii harice in lume. Erminia Sfintei
de ordin spiritual. Pentru ca din ea sa izbucneasca, sa ta$neasca oarecum o evidenta care Liturghii a lui Nicolae Cabasila este indeajuns de graitoare in aceasta privinta. (Amintim
altfel nu e constrangatoare, trebuie sa intervina un factor care sa proiecteze o lumina ca nenumarate sunt simboalele liturgice expuse de sfinti in scrierile lor: Sf. Grigore Palama,
speciala asupra simbolului. Acest factor, de ordin obiectiv $i subiectiv in acela~i timp - de pilda, arata ca cortul ~i preotia instituite de Moise sunt simbolul celor cere~ti vazute de
pentru ca e in acela$i timp omenesc $i dumnezeiesc -, e credinta. Moise in viziunea-i de pe munte etc.).
De aceea incheiem: in Religia cre$tina, realismul simbolic e realitate obiectiva, a
carei evidenta e conditionata de factorul obiectiv $i subiectiv care e credinta, dar o realitate
obiectiva, totusi, independenta de sine, a carei cunoa$tere e conditionata. 13 J. Louis Leuba, op. cit., supra, pp. 137-178.
Teologia Dogmatica, avand ca principiu subiectiv credinta, accepta $i lucreaza in 14 Intelepciunea lui Solomon 2, 9; 16, 6.
mod curent cu cunoasterea simbolica. Fiecare creatura da marturie despre prezenta lui 15 Vezi Geneza, 1, 14; 9, 16-17; 4, 15; Exod 7, 3; 10, 1, 2 etc.; Psalm 135, 9; Numeri 14, 11, 12; Ieremia 32,
Dumnezeu prin insa$i existenta sa. In panbisericismullui Dionisie Pseudo-Areopagitul, 20, 21; Deuteronom 4, 34; Daniel3, 99-100; loan 2, 11; 20, 30; vezi ~i altele in studiullui J. Louis Leuba,
de pilda, intreaga creatie participa intr'un chip oarecare la Divinitate si inalta un ,Aleluia" cit. supra., pp. 161-162. Cel mai desavar~it ca formula e insa locul din 1 Corinteni 10, 11.
16 D. Buzy, Les Symboles de I' Ancien Testament, Paris, 1923.
17 D. Buzy, op. cit., p. 3.
12 Idem, ibidem, pp. 72-74. 18 Vezi Fer. Teodoret in Tratatul asupra lui lezechiel, III, 3; Migne, P.G., LXXX, col. 844.

130 131
Simbolismul Introducere Introducere generala Simbolismul

Cat despre simbolismul traitorilor pe culmile duhovniciei, el a fost formulat In acela~i timp, magismul, care lucreaza cu simboalele, in care semnul e perfect
indeosebi de Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul ~i de Sf. Maxim Marturisitorul. identificat cu semnificatul, in care semnul are o cauzalitate eficienta prin el insu~i, in
Cel dintai arata ca cunoa~terea celor dumnezeie~ti e data prin simboale: de la care se trece peste distinctie Ia identitate21 , e cu totul deosebit de simbolismul Sfintelor
contemplatia multiplicitatii acestor simboale trebuie sa te ridici mai sus, la unirea cu Taine, in care semnul nu se acopera cu semnificatul, ci trecand de la cauza Ia efect,
Dumnezeu in lumina cea neapropiata a energiilor celor necreate: ,Acum insa, scrie eil 9, presupune interventia Savar~itorului ceresc, care produce marea prefacere. Amintim aici,
noi ne servim, pe cat ne este de ingaduit, de simboluri potrivite lucrurilor divine ~i de la de asemenea, capitolul ,Simbolismul icoanelor".
acestea pa~im mai departe dupa puterile noastre, sa privim adevarul ca simplu ~i unitar, 5. In legatura cu Simbolismul s'a stabilit denumirea unora dintre moderni~ti,
perceput prin mijlocirea contemplarilor spirituale, dupa ce toata conceptia noastra despre ,simbolo-fidei~ti". Ei ~i-au luat acest nume de la conceptia pe care o au despre dogma, ca
cele divine a ramas mult in urma. Facand sa inceteze puterile noastre intelectuale, noi simbol imperfect al realitatilor pe care le marturisesc. Ele inve~manteaza ni~te experiente
ajungem, pe cat ne este ingaduit, Ia raza cea mai presus de fiinta, unde-~i au limitele subiective de ordin religios, pe care aceste formule dogmatice nu le pot reda, ele fiind
intr'un chip ce nu poate fi grait, toate felurile de cuno~tinte, lucru ce nu este cu putinta inefabile.
nici a-1 concepe, nici a-1 grai, nici a-1 contempla cumva in intregime". Teoreticianul eel mai cunoscut al sibolo-fideismului e protestantul Auguste
De aici se poate vedea ca simboalele sunt resorturile care dau Sf. Dionisie avantul Sabatier22 , care se pare ca a influentat pe moderni~tii: Herbert 23 , Loisy 24, Le Roy. 25
inaltarii spre faza unificarii.
Traitorii Ia inalta tensiune duhovniceasca au dezvaluit ~i ceva din procesul acestei
iluminari simbolice. ,Omul lui Dumenzeu, il vede pretutindeni, ii simte pretutindeni
prezenta".
Intreaga creatie este o marturie data despre El, il aclama. Ea a capatat oarecum o
transparenta pentru ochiii celui induhovnicit, care prin ea vede pe Dumnezeu. Aceasta
putere de a intrevedea prezenta lui Dumnezeu in creatia i'nsufletita ~i neinsufletita e numita
,discernamant" de mistologi, iar de vechii monahi, traducatori ai lui otaKptcrtcr, dreapta
socoteala. Ease face ,v Ovt:ulla'tt" in Duh, ~i poate afla ,ratiunile divine ale lucrurilor".
Ea este o lucrare intuitiva. 20
4. Teologia Dogmatica se folose~te in chip curent de simbol, adica de o realitate
creata care marturise~te ,Marea Prezenta". Ea nu trebuie sa-l evite, de indata ce impline~te
clauza credintei, care da grai simbolului de a traduce invizibilul in prezenta ~i in vizibil,
de a transfigura materia ~i de a transforma cosmicul in supracosmic. Este de la sine
inteles ca credinta nu slabe~te ci intare~te obiectivitatea simboalelor cre~tine.
In felul acesta, marele capitol al Misteriologiei cre~tine devine capitolul prin
excelenta simbolic al Teologiei Dogmatice.
Avem un fel de ,Taine", sau prefigurari ale lor, ~i in Vechiul Testament (ungerea
lui Aaron, mielul pascal, circumciderea). Si ele sunt semne pamante~ti ale unor realitati
cere~ti. Dar sunt mai aproape de ierurgii, deoarece efectullor vine de Ia subiectul ,lucrarii"
(,ex opere operantis"). Tainele cre~tine reprezinta o etapa de ultima desavar~ire, deoarece
semnul insu~i devine factor cooperator cu Dumnezeu, cauza principala a prezentei Harului.
Deci chiar ~i in Taina cea mai desavar~ita din punct de vedere simbolic, fondul nu se
acopera cu forma. De aceea se spune ca pentru a topi necredinta, Dumnezeu a facut sa
gaseasca slujitorii in potir forma trupului ~i sangelui omenesc, pe care Liturghierul ne
invata a nu le manca ~i a nu le bea.
21 Jacques Maritain, Quatre essais sur !'esprit, cit. supra., pp. 119-120.
22 Auguste Sabatier, Esquisse d'une philosophic de Ia Religion d'apres Ia Psyhologie et I'Histoire,
Paris, 1897.
19 Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitu1, Despre numele divine, I, 4; trad. de Pr. Prof. Cicerone Iordachescu, 23 Marcel Herbert, Profession de foi du vicaire savoyard en 1894, Paris, 1894 etc.
pp. 6-7. 24 A. Loisy, L'Evangile et L'Eglise, Paris, 1904 etc.
20 Max Scheller, Yom Ewigen in Menschen, Berlin, 1933, p. 383. 25 E. le Roy, Dogme et critique, Paris, 1907.

132 133
xzvoarele Teologiei Dogmatlce ~I Simbolice Intaiul prlncipiu al Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice: Sianta Scriptum

IZVOARELE TEOLOGIEI
DOGMATICE SI
, SIMBOLICE

I:NTAIUL PRINCIPIU AL TEOLOGIEI


DOGMATICE $I SIMBOLICE;
SFA:NTA SCRIPTURA

Introducere 1. Recapitulare asupra revelatiei dumnezeie9ti


2. Lauda Scripturii 3. Curpinsul ei 4. Biblia 9i Biserica 5.
TaJcuirea Sfintei Scripturi 6. Citirea Scripturilor

nvatatura cre~tina formulata de Biserica ~i expusa in mod ~tiintific ~i sistematic de


Teologia Dogmatica ~i Simbolica se cuprinde in Revelatia dumnezeiasca. Aceasta
Revelatie formeaza principiul obiectiv al ei.
In cele ce urmeaza vom vorbi despre izvoarele Revelatiei dumnezeie~ti, adica
despre Sfanta Scriptura ~i Sfiinta Traditie.
Despre Revelatie, in sine, se vorbe~te pe larg in Teologia Fundamentala. De aceea,
in cele ce urmeaza, vom aminti numai in treacat despre ea.
1. Revelatia (anm:aA uqnc;, revelatio ), e descoperirea unui lucru secret, ascuns.
Revelatia dumnezeiasca e descoperirea de sine, a lui Dumnezeu, a fiintei ~i planurilor
voii Sale. Ea se da fiintelor rationale; este ie~irea Iibera din ,lumina cea neapropiata" in
care locuie~te El, spre a se face cunoscut oamenilor (1 Timotei 6, 16).
Cuviintul ,revelatie" se poate folosi ~i ca verb ~i atunci subiectullui e Dumnezeu,
dupa cum se folose~te de obicei ca substantiv, reprezentiind totalitatea adevarurilor
descoperite, cu nuanta referitoare Ia obiect.

135
Intiiiul principiu a1 Teologiei Dogmatice ~i Simbolice: Sffinta Scriptura Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Intruul principiu al Teologiei Dogmatice ~i Simbolice: Sffinta Scriptura
Revelatia e cu putinta si in ce priveste Descoperitorul 1 ~i in ce priveste pril_lli~~rul;
Unul vrea sa descopere, celalalt e creat sa primeasca Revelatta. E~ ~_'a dat pe tret ~at: pe amintim pe Sf. Atanasie eel Mare, care in epistola sa festiva 5 precizeaza ca despre cele
calea Descoperirii naturale, pe calea credintei si pe calea Descopenru slavet Sale $1 poate apocrife sa nu se faca nicidecum amintire; celalte sunt impartite de el in doua categorii:
fi publica si particulara. . .. . . ~ ~ . . ce]e inspirate (rpmpij 8e01tVeUCI"'tO~) Si avaytVffiCl"l<:oJ.teV<X, bune de citit (recomandate mai
Exista o dezvoltare continua a Descopenrn dumneze1estt pana 1~ ~oartea u~ti:U~l~t ales catehumenilor, ca pregatitoare pentru cele canonice); amintim, de asemenea pe Sf.
Apostol, dind ea s'a incheieat, urmilnd a se face form~lar~a ~n ~radttta apo~stohca $1 ~n loan Damaschin care recomnda pe cele canonice, exclusiv. Despre unele ,bune de citit"
cea bisericeasca. Revelatorul, a doua Persoana a Sfinte1 Tre1m1, s a pre!acut m Revelatta ca fntelepciunea lui Solomon si Siracidul, el spune ca nu se numarau in canon si nu
stateau in chivot... 6
insasi, dupa Sfintii Parinti. 2 . ~ ~ ..
0 noua revelatie nu mai e cu putmta (1mpotnva parern lm Ioachtm de Fl?ra, Cu toate acestea, Biserica apuseana, intemeindu-se pe autoritatea Fericitului
Merejkovski, Berdia~v s.a.). (Criteriile adevaratei.rev~lat~i ~e cunosc de Ia alte st~dn). Augustin, care a determinat o hotarilre favorabila cartilor necanonice, Ia sinoadele de Ia
Revelatia s' a dat prin misteriosul proces al msp1rat1e1, despre care am .vo:~1t. . Hipona (393) si Cartagina (397 si 419) le-a primit si pe acestea. 7
2. Biblia, cartea cartilor, cartea vesnica, este docume~t~l umc, c~r: ex~n.ma mbuea In traducerile oficiale ortodoxe lnsesi, nu se face totdeauna diferenta categorica
lui Dumnezeu fata de oameni, carora le arata calea spre fe;teuea ve~n~c~. N1c1 o c~art~ pe intre cartile canonice si cele necanonice; se pune uneori Ps. 151, povestea lui Bel si
Iume nu suporta comparatie cu ea; nici una nu e tot atat de potnv1ta Ia p~l cat $1 Ia balaurul $i Istoria Susanei alaturi de Sfintele carti canonice, tara nici o mentiune. Problema
aceasta tine insa de alte discipline.
ecuator, Ia negri, ca $i Ia albi, Ia feluritele tipuri religioase. De$1 e ~a un ~ozmc de 6~ de
carti canonice, scrise de aproape 40 de autori deosebiti ca stare soctala $1 mtel~ctuala, d: Din punctul de vedere dogmatic e bine s' o mentionam numai si sa trag em oarecare
Ia ~iobani, pilna Ia imparati, ea past:eaza .acea unitate min~nat~, care .r,~ce dm aceasta invataminte: daca situatia cartilor canonice si a apocrifelor e !impede, nu tot astfel sta
,carte a istoriei, a viziunilor,a omulm, a lm Dumnezeu, a Mantmtorulu~I u~ monum~?,t cazul cu cele ,bune de citit". Ele au o stare intermediara intre celelalte doua categorii,
al unitatii dumnezeie$ti, pe care i-a imprimat-o Duhul Sfil~t ,carele a gra~t pnn proo~oct . adica nu sunt nici cu totullipsite de autoritate, dar nici n'o detin in plinatatea ei. 8
Influenta ei asupra vietii omenirii, sub toate aspect~!~ et: cultu.ral, s~ctal, dar mat ~les Marea majoritate a dogmatistilor si a exegetilor ortodocsi exprima punctul de vedere
religiose, de asemenea, unica pe lume. De acee~, Fenc1!ullero~m1 sene: ,Des!ateaza-s~ de mai sus asupra cartilor din Sfilnta Scriptura.
oamenii acestui veac, acopere-se de pietre pretwase, ras!ateaza-se cu r~afin~mentele lm 4. Intre noi si romano-catolici de o parte si protestantii de alta parte, este In discutie
Apicias! Noi, ceilalti, ce banchet, ce alimente ... m.ai fond~nte decat mterea~ (sunt) chestiunea raportului dintre Biblie si Biserica. Si anume: protestantii, pomind de Ia ideea
comparabile cu bucuria de a face cunostinta cu .int~.lepcmnea lm Dum~ezeu, de a patrunde infailibilitatii Bibliei si de la principiul suficientei Bibliei (,Scriptura scripturae interpres"),
in tainele Sale, de a privi .?ana in .stra~u?dultden S~le ~reatoare,. $.1 de ~~ Savura aceste ridica problema superioritatii ei asupra Bisericii; astfel, zic ei, s'ar ajunge Ia afirmatia
cuvinte dispretuite de fal$11 savantt, phm cu totul d~ mga~fare s~mt,ual~ .4 . inferioritatii Cuvilntului lui Dumnezeu fata de Biserica, adica a lui Dumnezeu Insusi in
fata oamenilor.
3. Sfiinta Scriptura se compune din 66 de cartt canomce, 3_9 m.Vechml Testa_?1e~t $1
27 in Noul Testament. Atilt pe lilnga cartile canonice a~e Vecht_ul~,t Testamen~ cat ~~ pe La aceasta raspundem, in general, ca acolo unde s'a pastrat adevarata Biserica, cu
lilnga cele ale Noului Testament au luat n.astere unele cart1 ,ayocnfe '. ca:e trebmesc t:m:te adevarata invatatura potrivit adevaratei Traditii apostolice, nu poate exista vreo contradictie
ascunse. Totu$i, 0 parte dintre cele vecht-testamentare au pa~runs ~htar m c~nonul_bt?hc, intre Biserica si Scriptura, deoarece Duhul ,care a grait prin prooroci" insufleteste
unde sunt mentinute pilna astazi. Alaturi de ele s'a pastr?t.$t o alta categone.~e,cartt ale necontenit Biserica cea adevarata, ferind-o de orice greseala. Deci nu se poate vorbi de o
Vechiului Testament, pe care Sfintii Parinti le-au categonstt drept ,bun~ de~ cttlt . Scriptura in afara de Biserica, ci de o Scriptura In Biserica si prin Biserica, atilt din
In aceasta privinta e bine sa ne amintim ca exist~ o d.eosebtre t.nt~~ canonul punctul de vedere al criteriilor canonicitatii, cat si din acela al adevarului cuprins in ea.
,palestinian" $i eel ,alexandrin". Cel dintili cu~~in~~ n~mat carttle ?'~~,n~mce ; .eel deal Biserica este autoritatea care, prin sinoadele ei, a triat, din multimea de carti sfinte
doilea cuprinde $i pe celelalte, numite de S~ntn P.ann~1 ,bun~ de c1t1t apocnfe.~ $:
. care circulau in epoca Noului Testament. Ele au fost primite pe temeiul marturiei
nedezmintite, despre inspiratia lor, afirmata nu numai in chip explicit, direct, (2 Tim 3,
Biserica crestina rasariteana $i-a prec1zat atttudmea fata de aceasta problema p~m
sinodul din Laodic~ea (canoanele 59 $i60) in care se opre$te citirea cartilor ~ec~no~tee 16) ci si in chip practic, prin referire Ia ele ca Ia o autoritate, de Biserica, prin Sfintii
$i se da lista canonului ,palestinian". Dintre Sfintii Parinti, care au luat aceea$1 at1tudme, Apostoli side Insusi Milntuitorul. Criteriul acestei alegeri a fost acela al inspiratiei lor, ca
si pentru ale Vechiului Testament.

1 1 Samuil2, 3; Rm 11, 33; Evr 1,!. .


2 Fericitul Augustin, In Ioannis Evangelium tractatus, XXIV, 1; Mign.e, P.L. XXV, col: 1592. 5 Sf. Atansie eel Mare, Epistola festivii, Migne, P.G., XXVI, col. 1176 si 1436 sq.
3 La Biblie, conferintele tinute Ia Oratorie du Louvre de Prof. Ph. de Phehce, Ad. Lods, W1lfred Monad etc., 6 Sf. loan Damaschin, Dogmatica, IV, cap. XVII; trad. D. Fecioru, pp. 276-287.
Paris, 193 7. 7 Pentru amanunte, vezi M. Jugie. Histoire du canon de I' Ancien Testament, dans I'Eglise grecque et
l'Eglise russe, Paris, 1909.
4 Fericitul Ieronim, Epistulae, XXX.
8 Cf. ProfS. Bulgakov, L'Orthodoxie, Paris, 1932, p. 16.

136
137
Intil.iul principiu al Teologiei Dogmatice ~i Simbolice: Sflinta Scriptura Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Intiiiul principiu a1 Teologiei Dogmatice ~i Simbolice: Sflinta Scriptura

Protestantii au parasit criteriul autoritatii Bisericii in care vorbe~te Duhul Sfant, . E ade~ar~t ~.a acest ,biblicism" protestant e consecinta ,anti-biblicismului", me-
deoarece nu-i avantaja in lupta lor impotriva Bisericii romano-catolice. ,,n scriptura d~eval .a! Bt~,er~c.u_ .ro~ano-catolice care, de Ia neglijarea citirii ei, a evoluat spre
reformatoare lnsa$i, scrie profesorul neocalvinist Auguste Lecerf, cautara du~manii lor de ,mterztcerea cttlru et de popor - ceea ce e de-a dreptul o blasfemie amintita si de
arme ... Ace lei sola fide a lui Luther i se opune epistola lui Iacob, Zwingli combatea mijlocirea Marturisirea lui Dositei, intr'o oarecare masura. '
ingerilor ~i i se arata In Apocalipsa ingerul care facea sa se urce catre cer rugaciunile . ~uvant~l lui Dumnezeu e indreptat catre toata lumea, fara nici o deosebire; el
credincio~ilor in fumul de tamaie". 9 Urmarea a fost acomodarea canonului la nevoile tr~bm~ mteles ~n con~ens~l Sfintei Traditii. Pentru aceasta trebuie studiata ~i traita, pentru
controversei In loc de indreptarea invataturii dupa Cuvantul lui Dumnezeu: ,Criteriul lui a 1 se mtegra cmeva m chtp cat mai desavar~it; sau, trebuiesc luati drept conducatori cei
Zwingli era slava lui Dumnezeu. AI lui Luther, planul mantuirii". 10 Acest principiu al ce au facut aceasta.
examenului individual al valorii Bibliei a ruinat autoritatea Scripturii ~i aceasta consecinta Romano-catolicismul a pus, in chip oficial, un stavilar citirii Bibliei: ea nu trebuie
a fost amarnic regretata de protestanti: ,Dinspre partea noastra, scrie tot prof. Lecerf, nu p~blic~t~ decat in Iin:ba latina, sau In limbi ,vulgare" cu note ~i explicatii. Aceasta
putem decat sa deplangem aceasta eroare grea a celor dintai pionieri ai Reformei". 11 d_t~pozt.tte ~re Ia temehe parerea ca o traducere poate inlocui originalul- parere acreditata
Aceasta nu lmpiedica, pe cei mai conservatori dintre protestanti, chiar, sa reduca ~~ :n B1~~nca Ortodoxa cu privire Ia Septuaginta -, ~i urmare~te universalitatea limbii
la minimum rolul Bisericii in fixarea canonului Sfintei Scripturi ~i anume Ia acela deane latme ~~ I.nterpretarea st~ict confesionala. Singurullucru just e ajutorul pe care-! poate
face sa luam cuno~tinta de existenta unei Scripturi Sfinte, a unui Nou Testament... 12 Dar avea oncme de Ia anum1te note ~i explicatii, cu conditia ca ele sa nu fie fortate.
autoritatea ramane tot Duhul Sfant, care creeaza in cei ale~i credinta in autoritatea Scripturii . _ 5. Ta.lcuirea. Sfint~i Scripturi trebuie facuta de cei acreditati printr'o p~egatire spe-
~i atunci, zice Calvin, ,noi decidem (nous arretons) in chip neindoielnic ca ea nee data c:al~. Vech1mea $1 multtm~a autorilor precum ~i diversitatea de loc, timp $i subiect a
din propria gura a lui Dumnezeu, prin rostul oamenilor: ca ~i cum am contempla cu ?:
cart!lo~ sale, ~e o parte, tar pe de ~~.t~ p~rte unicitatea ~uprinsului ei descoperit in chip
ochiul esenta lui Dumnezeu in ea". 13 supr~ftres~ r~dtca problema pregatmt mtelectuale ~~ duhovnicc$ti, a talcuitorului
De aici se vede, totu~i, ca ,Biserica, pazitoare a Scripturilor, areca functie deane ~uvantulm lm Dumne~eu. El trebuie sa injuge zilele cu noptile pentru a raspunde chcmarii
arata unde e acest Nou Testament; deane face sa cunoa$tem substanta lui $ide a ne face ~~ a~a c~~ face ysalmtstul in eel mai lung dintre psalmi, cerand adevarata intelegere a
sa vedem in el semnele dumnezeirii", dupa chiar marturia prof. Lecerf. 14 Scnpt~rn, tre~me s~ ~ea.ra n~contenit ajutor de Ia Parintele luminilor in acest scop. ,Toata
A~adar, Biserica are o intaietate in timp $i o intaietate de functie. A trebuit sa :eolog.Ia Sfint!lor PanntJ eo mterpretare a Scripturii. Adancimea launtrica a adevarului si
preexiste comunitatea israelita, ca sa i se dea Tabele Legii; apoi intreg Vechiul Testament I~raunrea exte~i~~~a a lui Fi!on (ca ~i a lui Platon privind indoita lume, aceea a aparent~i
ia na~tere in mijlocul ei. ~~ aceea a reahtatn d~h.ovmce~ti), au determinat devreme pe Parinti (Barnaba, Justin,
A trebuit sa preexiste Biserica cre~tina ~i de-abia dupa 10-15 ani iau na~tere cele Clement al Alexandne1), sa afirme, alaturi de sensu! istoric ori literar sensu! tipic
dintai scrieri, sub forma lor de azi, In sanul ei. duhovnicesc sau mistic". 16 ' '

A trebuit, in sfar~it, sa-~i exercite autoritatea ei pentru ca sa impuna trierea cartilor . Din ace~sta mu!tiplic.ita.te, bogatie a sensurilor Scripturii, deriva pe de 0 parte
inspirate, care au format canonul ezitand in privinta unora, ca Epistola catre Evrei ~i pu~mta de a fi mteleasa gre~m, tar pede alta nevoia de a gasi o norma in aceasta talcuire
Apocalipsa, ~i renuntand pana Ia urma, la altele, ca Pastorullui Herma sau Epistola lui a e1. Norma aceasta e adevarul pastrat de Biserica de-a pururi cu asistenta Duhului Sfant
Clement Romanul. Ea.e stalpul ~i intarirea adevarului. Integrarea cat mai desavar~ita in Traditia ei vie dezvalui~
Inca din epoca patristica s' a precizat acest raport, Sfintii Parinti (ca Irineu ~.a.), umcul ~e~.s ad.evarat, sensu! eel duhovnicesc al Scripturii, in care se topesc toate
formuland argumentul ,prescriptiunii, conform caruia Biserica singura se poate servi de contradtct~tle .e1 aparente, ~oate parutele ei inactualitati. Caci, dupa cuvantul Sf. Irineu
Scriptura, fiindca ea are regula fixa a adevarului Kavwv -cil~ aA.118la~ aKA.tvi)~, adevarata ,u~de. e ~Isen_ca, _acolo e ~~ Duhullui Dumnezeu, iar unde e Duhullui Dumnezeu, acolo
marturisire de credinta. 15 Iar Tertulian a demonstrat in chip constrangator in De praescrip- e $1 Btsenca ~~ plmatatea Harului. Iar Duhul e adevarul". 17
tione haeriticorum ca Scriptura e bunul Bisericii, prim it de Ia Apostoli, de care ereticii , , Protest~n~ii, c~ pri~cipiul formal al interpretarii Bibliei individual, se invartesc
n'au dreptul de a se folosi. :n~r un ce~c :~?,ws .~~ c,ad_ mtr:un iluminism bolavicios postuland ,marturia Duhului In
1~1ma fiecaru1~ , pnntr o Ilummare launtrica a celui care cite~te Biblia, pentru ca adevarul
dm sufletullm sa recunoasca pe eel din Scriptura .
. C_elor care vor sa !alcui~sca Scriptura dupa propria lor putere de intelegere, chiar
9 Auguste Lecerf, Du fondement et de Ia specification de Ia connaisance religieuse, Paris, 1932, p. 182.
10 Idem, ibidem. a~unc1 c~nd ~a se ~pune talculm_ de. t?tdeanua al Bisericii ecumenice, le am in tim o pericopa
11 Ibidem. dm Scnpun: La mtrebarea lm Fthp, care vede pe famenul etiopian, mare dregator al
12 Idem, ibidem, p. 179.
13 Jean Calvin, Instit.Chret., I, VII, 35.
14 Auguste Lecerf, op. cit., p. 190. 16 B. Bartmann, Precis de Theologie Dogmatique, cit., I, p. 46.
17 Sf. Irineu, Adversus haeres, III, III, 1.
15 Sf. Irineu, Adversus haeres, I, 9, 4.

138 139
. a Izv ele Teologiei Dogmatice ~I Simbolice Izvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice AI doilea principiu al Teologiel Dogmatice ~~ Simbollce: Sffinta Tradi!ie
intaiul principiu al Teologiei Dogmatice ~I Simbolice: Sffinta Scrtptur oar
'?"
Candachiei, citind in drum spre Ierusalim din profetia lui Isaia: ,~nt~legz o,~re ce cztestz. ,
A

acesta i-a raspuns: ,Cum as putea sa fnteleg de ~u m~ va calau:_z czne~a? ~FA 8, 31 ~q.).
Cfmd mergi pe un drum necunoscut si drumun n:m m'!lte se mcru~Iseaz~, o re~ula_d~ AL DOILEA PRINCIPID AL TEOLOGIEI
elementara prudenta impune cererea de a fi calauzit de cmeva, cu mm multa expenenta $1
DOGMATICE SI SIMBOLICE: SFANTA TRADI'fiE
mai multa pricepere. . . .. .
6 Citirea Scripturilor cu paza hotarelor sfinte de totdeauna. ale B1s~n~n e az~ ~

datone mm mare eca a
d 't Ita-data- cand 0 carte reprezenta si o bogatie matenala. Martirn
, , - - - 11 l.Definitia $i fiinta Traditiei dumnezeie$ti; limitele ei in
cilitani duceau in fata judecatii care avea sa-i osandeasca Ia moar~e, m s~r~cacwsu or timp 2. Geneza Traditiei 3. Neeesitatea Traditiei 4.
sac cat,eva suluri foarte pretio~se de pergament: ,scrierile ~reptulm Pavel $1 al~ altor~...
AltAdata candidatii Ia preotie aveau ca mini~~m, de .cun~stmt~ ~unoa.sterea. pe d.mafar~ a
Raportul Seripturii eu Traditia 5. Cele doua aspeete ale
Psaltirei. iar evlavia stramosilor nostri era zilmc mvwrata de citirea ~m Scnptu~I. ;e stiel Traditiei: eel statornie $i eel dinamie.
de asem~nea, insemnatatea Bibliei in civilizatia noastra. De ~c~ea sa asculta~ ~~ emnu.
f loan Damaschin care ne s!atuieste: ,Cel ce cere va przmz, eel ce cauta gase_ste, $Z raditia sau ,predania", ,datina" sau ,randuiala Bisericii", cum ii ziceau cei vechi,
S . . ' d h d " (Lc 11 10) Sa batem deci la paradisul eel prea trumos are mai multe intelesuri, indicate de verbul napaoHicoJ.u, din radacina caruia se
celuz care bate z se va esc z e ' " 1 - -1
al Scri turilor, la paradisul eel cu bun miros, eel prea dulce~ P.rea frumo~, ce ce ras,una, .a trage napaoocrt~- traditie- si anume: a) actiunea de a transmite, de a trimite mai
urechJe noastre cu tot felul de cantari, eel care se atinge de Imma noast:a, care. o_mangme departe, din mana in mana si din gura in gura, precum si aceea de predare 1; b) obiectul
cand este intristata, 0 potoleste cand este maniata si 0 umple d~ 0 buc~n~ Ve$~I~a'. c~re r~ acestei actiuni de transmitere si predare, care poate fi iarasi felurit: Acjlyta 'tou Kupiou
inalta mintea ... si 0 suie ... catre Fiul Unul Nascut si Mostemtorul .sadi~oru .m v1e1 c~ e1 (aypaJ.taf sau anumite datini ori obiceiurP ori invatatura orala. 4
spirituale si prin El 0 duce Ia Tatalluminilor. Sa nu batem superfici.al, c1 ma1 d~~~aba cu Notiunea aceasta a Traditiei dumnezeiesti poate avea o sfera mai intinsa sau mai
osardie si ~taruinta. Sa nu trandavim a bate, caci in chipul ace~~a m _se va ?es~ : e. . _ redusa, dupa cum se cuprinde sau nu in ea insasi Scriptura, care, Ia inceput a circulat pe
. - tm 0 data- de doua ori si nu intelegem ceea ce c1t1m sa nu trandav1m, c1 sa cale orala; dar se obisnuieste ca, prin Traditie, sa se cuprinda exclusiv adevarul revelat,
c 1mD aca c1 1 , ' . b- -z - (
sa meditam, sa intrebam, caci spune Scnptura: ,Jntrea ~ P_e tata tau sz~.z v~
A

transmis de Biserica pe cale orala, dupa moartea ultimului Apostol.


~:sr;: s/pe batranii tai si-ti vor spune!" (Dt 32, 7) .... s.a scoatei? ~m ~zvorul p~~ad1s~lm In romano-catolicism s'a pus problema daca Traditia ar fi numai actiunea de
apa ~~snic curgatoare si prea curata, care salta spre viata vesmca. Sa ne vese Im, sa ne transmitere, accentuata de cardinalul Billot, Bainvel s.a. sau depozitul (de San, Gonzalve
' <':' 't" 18 Proulx s.a. )5 Este evident ca ambele aspecte ale definitiei trebuiesc privite ca implinindu-se
desf:atam fara de sat, caci are Un har nes1ar$I
reciproc in vederea notiunii de Traditie. Mult mai interesanta e determinarea data de
atributele de ,apostolica", sau ,bisericeasca" in care se accentueaza rolul Bise.ricii de
receptoare activa si dezvoltatoare a adevarurilor revel ate. Precum vom vedea, este, insa,
o mare greutate in faptul de a preciza atat aceasta deosebire, in amanunte, cat mai ales,
delimitarea acestor doua feluri de Traditie.
In ce priveste fiinta insasi a Traditiei, ea e data in Teologia ortodoxa de mai multe
formule: Ea e ,transmiterea" (orala) a ,adevarului revelat" si e ,memoria vie a Bisericii". 6
Cea dintai accentueaza temelia Traditiei, care e i'nvatatura Mantuitorului si a Sfintilor
Apostolilor, nescrisa de ei insisi; cea de a doua pune accentul pe rolul activ al Bisericii in
dezvoltarea ~i transmiterea ei. 0 a treia formula arata caracterul de unicitate al Traditiei si
anume: Traditia e ,viata Duhului in Biserica". 7 Aici se accentueaza principiul activ deter-

I Vezi Bailly, Dictionnaire grec-fram;ais, cuviintul rcapa&xw;


2 Eusebiu al Cezareii, lstoria Bisericeasca, III, III, XXXIX, II.
3 Sf. Ciprian, Epistole, LXXIV, I, 8.
4 Tcrtulian, De corona..., cap. II, etc.; Sf. Irineu, Adv. Haeres, III, II etc.
5 Vezi Gonzalve Proulx, Tradition et Protestantism, Paris 1924, pp. 92-94.
6 S. Bulgakov, L'Orthodoxie, Paris, 1932, p. 13 etc.
7 VI. Lossky, La Theologie mystique de I'Eglise d'Orient. .. , cit., supra, p. I 85.
18 Sf. loan Damaschin, Dogmatica, trad. Pr. D. Fecioru, pp. 284-285.

141
140
AI doilea principiu al Teologiei Dogmatice ~i Simbolice: Stanta Traditie Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice

minant a! Traditiei dumnezeie~ti, care e acela~i, In Traditia apostolica ~i In Sfiinta Scriptura: partea unora, expresia, exteriorizarea Duhului, care traie$te in ei, iar pentru ceilalti un
Sfantul Duh ,Carele a grait prin prooroci". El a fost nedespartit de Fiul cand Acesta i~i mijloc de a primi sau de a mari credinta". 10
implinea misiunea mantuitoare In timp; El a calauzit pe Apostoli, condudindu-i spre tot Parintii apostolici au primit-o, pe aceasta cale, dar Biserica are grija ca sa incorporeze
adevarul dupa cele 40 de zile de Ia Inviere; El a lucrat ~i lucreaza necontenit In Biserica, esentialul acestei Traditii in simboalele de credinta, apoi in scrierile Sfintilor Parinti in
asistand-o in formularea dogmelor ~i in mentinerea adevarului total de-a lungul mileniilor. general, aceasta fiind o vasta marturie a acestei traditii apostolice, adusa in primele opt
Cat se lntinde, in timp, Traditia dumnezeiasca?- Ace! ,terminus a quo" poate fi veacuri ale crestinatatii.
flxat inainte de era crestina, daca cuprindem in Traditie si Scriptum, adica pana in timpurile Ea este, in acela~i timp, afirmarea identitatii con$tiintei cre$tine, mai presus de
imemoriale ale traditiei premozaice, dar In sens strict el trebuie fixat in clipa in care iau timp ~i de spatiu, caci viata in Duhul Sfiint e supratemporala $i aspatiala.
nastere traditiile crestine propriu-zise, in atmosfera generala a carora se va intelege si In acest sens se poate vorbi de Traditie ca ,memorie vie a Bisericii"; e ca $i cum
talcui Desoperirea Dumnezeiasca scrisa si care apoi se va transmite ca un corp separat de Biserica, personificata, ar fi auzit $i pastrat in inima ei cuvintele Domnului ~i ale Apostolilor
ea, din generatie in generatie, in Biserica. Termenul ,ad quem", a! primei Traditii l-am Sai, cape ni~te nestemate, pe care apoi le-ar valorifica pe rand, dupa imprejurari, fi:lcand
fixat Ia moartea ultimului Apostol. Atunci s'a lncheiat ciclul Revelatiei dumnezeiesti. amitire de ele, discutandu-le formulandu-le, aparandu-le ~i propovaduindu-le. 11
Ceea ce a urmat a fost expunerea de catre Biserica, precum si precizarea ~i 3. Necesitatea Traditiei reiese cu prisosinta din faptul ca intreaga invatatura
formularea acestei Traditii apostolice. Aceastalucrare nu s'a terminat pana azi si ea nu se descoperita a fost data mai lntai pe cale orala, apoi afost fixata, in parte numai, in scrisul
va termina pana Ia sfiirsitul veacurilor. In aceasta Traditie vom deosebi, in timp, doua celor doua Testamente. Se ~tie, de pilda, ca Mantuitorul n' a scris nimic ~i ca nu tot ce a
aspecte principale. fi:lcut El s 'a consemnat in Sfanta Scriptura (In 20, 30; 21, 25).
2. Vom incerca acum sa precizam felul in care a luat na$tere Traditia crestina. De asemenea SfintiiApostoli n'au scris decat in anumite imprejurari si au lasat multe
Am aratat ca Traditia, in sens larg, e viata Duhului in Biserica. chestiuni insemnate sa fie discutate ,fata catre fat:l''. 12 De aceea nu e de mirare caApostolul
,Traditia, scrie VI. Lossky, are un caracter pneumatologic: ea e viata Bisericii in Neamurilor porunce~te Tesalonicenilor: ,,Drept aceea, fratilor, stati neclintiti f;i tineti
Duhul Sfant". Aceasta viata a Bisericii formeaza ~i exprima Traditia, dupa cum raul sapa preduniile, pe care le-ati fnvatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra''. 13 Iar Sfintii
si determina albia sa. Ea nu poate fi cuprinsa in chip desavar~it in cuvinte. Dar Sfintii Parill\1 .1u invatat acela~i lucru: ,Unele din dogmele $i propoviiduirile pazite de Biserica le
Parinti au descris-o in cuvinte maiestre (Epistola catre Diognet) $i a identificat-o ca avcm Jm invatatura scrisa, ne invata Sf. Vasile 1\ iar altele le-am primit din Sfanta Traditie
,adevarata $i dumnezeiasca filozofie". 8 aApostolilor, predate noua prin succesiune in taina; ambele au aceea~i valoare pentru pietate".
In Vechiul Testament aceasta viata era sporadica si nedeplina; caci viata in Duh e Unii teologi au aflat in faptul ca invatatura prin viu grai a precedat invatatura scrisa,
treptata $i cu masura; cea a Noului Testament, anuntata ca o revarsare incomparabila a aplicarea unui principiu de inalta pedagogic cre~tina. Era nevoie sa se stabileasca, mai
torentelor de Haruri (Ioil3, 1-3), incepe cu ziua Cincizecimii. Dar Mantuitorul Insu$i nu lntai, printr'un fel de decantare, ceea ce e potrivit cu puterea aperceptiva a omului, sub
era despartit de Duhul, a$a incat Rusaliile nu fi:lceau decat sa investeasca pe Apostoli cu forma orala, dialectica. Mai era nevoie apoi ca ele sa fie primite nu de un individ, ci de o
puterea de a transmite ceea ce primisera de Ia Invatatorul, prin viu grai. intreaga colectivitate, adevarul fiind al tuturor; se ~tie ca poporul ales, caruia i-a fost
Sf. Apostol Pavel arata ca predica aceea care na~te credinta si-a luat substanta ei incredintata Descoperirea, s-a impra~tiat pe toata fata lumii cunoscute in timpul
din Cuvantul Domnului: ,Cum vor chema numele Aceluia in care inca n 'au crezut? Si Mantuitorului. In sfiir$it, ,daca Mantuitorul ar fi scris o carte, fiecare ar fi luat-o, in limita
cum vor crede in Ace/a, de care n 'ai auzit? Si cum vor auzi fara de propovaduitor? Si posibila, acasa, si n'ar mai fi creat comuniunea intima a Trupului Sau tainic, ca predica
cum vor propovaduifara de apostolie? ... Credinta vine din predica auzita, iar predica vie, poruncita de El". 15
este prin cuvantullui Hristos" (Rm 10, 14; 15, 17). 4. in privinta raportului dintre Scriptura ~i Traditie, putem spune, in general, ca el
A$a s'a ajuns la notiunea de Traditie, ca pastratoare $i transmitatoare a Cuvantului este unul de completare si de interpretare reciprocii: acela$i Duh Sfant inspira Sfiinta
dumnezeiesc, pe cale orala, de cei ,renascuti duhovnicefjte, prin cuvantul adevarului" Scriptura ~i asista Biserica, atunci cand sanctioneaza, in dogme, Sfanta Traditie, aceea~i
(lac 1, 18). Si pe cat e de adevarat ceea ce spune Apostolul, ca nimeni nu $tie ce e in om Biserica prime~te Vechiul Testament pe temeiul autoritatii Mantuitorului $i a Sfintilor
decat el lnsusi, tot atat de adevarat e ca $i Descoperirea aceasta nimeni n' o poate cunoaste Apostoli, disceme cartile vrednice de a intra in canonul Noului Testament $i sanctioneaza
mai bine decat Biserica, in care se afla Duhul Sfant lndreptand-o spre tot adevarul. 9 in dogme invataturile cu adevarat revelate.
De aceea s'a spus ca Traditia este ,Evanghelia predicata de laApostoli pana la noi.
Ea este aceasta Evanghelie asa cum iese din plinatatea sufletului sfintit, ca sa fie, din 10 I. A. Moehler, L'Unite dans I'Eglise, col. ,Unam Sanctam", nr. 2, Paris, 1938, p. 36.
II Pentru aceasta parte, vezi I. A. Moehler, op. cit., pp. 24-54 $i 241-251.
12 1 Co II, 34; 2 In 12; 3 In 13, 14.
8 Sf. Justin, Apologia, I, 7; Clement al Alexandriei, Pedagogul, III, II; Sf. loan Gura de Aur, Despre 13 2 Tes 2, 15; cf. I Tim 6, 20; 2 Tim I, 4, 13; 3, 14 p.
preotie, I, I, I etc. 14 Sf. Vasile eel Mare, Despre Duhul Sfiint, XXVII, 2 etc.
9 I Co 2, 11; Evr I, 14; 16, 26. 15 Cf. I. A. Moehler, op. cit., pp. 53-54.

142 143
Al do ilea principiu al Teologiei Dogmatice ~i Simbolice: Sffinta Traditie Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Aspectul statornic al Traditiei ~i putinta de acomodare a Hi,ericii prin iconomie

Atat Sfflnta Scriptura cat ~i Sfiinta Traditie formeaza Revelatia dumnezeiasca. In privinta faptului daca Traditia ~i completeaza, ~i nu numai interpreteaza ~i explica
Si totu~i eo nuanta, nedefinita inca, aproape imperceptibila, de deosebire intre ele. Sfflnta Scriptura, avem de observat ca Sfintii Parinti aveau constiinta ca Sfiinta Traditie a
Aceasta rezulta din mai multe fapte: ~i completat unele prevederi ale Scripturii, ~ctiune ~videnta mai ale~ in domeniulliturgic-
a) Autoritatea Sfintei Scripturi se exercita ~i in cazul unei singure afirmatii a unui ritual ~i administrativ-canonic.
adevar revelat: cine ar indrazni sa con teste un adevar scripturistic numai pentru faptul ca Din punct de vedere dogmatic nu s'a putut constata pana azi vreo completare a
e enuntat o singura data?- ,Sa taca tot trupul...", caci Domnul a grait. Sfintei Scripturi adusa de Sfanta Traditie, afara de unele precizari ~i formulari noi; ea a
in Sfflnta Traditie nu vorbe~te Dumnezeu direct, impreuna cu profetul, ci vorbe~te dezvoltat numai, cele expuse pe scurt in Sfiinta Scriptura. Aceasta e situatia in Biserica
omul, care da marturie des pre adevar ~i poate gre~i (ca in cazul teoriei apocatastazei ortodoxa.
tuturor, a Sfflntului Grigorie de Nyssa ~i altele), ~i pe care Biserica le confirma prin 5. Dar Traditia apostolica a fost comentata, prelucrata; i s 'au accentuat anumite
glasul majoritatii fiilor ei ( consensul Sfintilor Parinti), prin sinoade sau prin ace] ,con- parti, s'au aprofundat altele ~i s'au dat Ia iveala aspecte noi ale acelora~i idei, mai ales in
sensus Ecclesiae dispersae": ,Unus testis, nullus testis!". La Sfflnta Scriptura nu se pune epoca patristica. Cu aceea~i mare atentie cu care s'a :tacut discernamantul intre cartile
chestiunea extensiunii ~i a numarului, Ia Sfiinta Traditie, dimpotriva, se pune, factorul canonice si cele necanonice, grija Bisericii s'a concentrat acum pentru pastrarea
acesta fiind preponderent. principalelor documente ale Traditiei, care reprezinta mai fidel marea Traditie apostolica.
b) Sfflnta Scriptura a fost data prin inspiratia a carei autoritate acrediteaza ~i De aceea, se pot deosebi in Traditia dumnezeiasca doua aspecte: unul statornic,
invioreaza Biserica; din multimea scrierilor ~i obiceiurilor Traditiei, Biserica prime~te o acela in care Biserica recunoa~te fondul Traditiei apostoliee preluat de ea; altul dinamie,
parte, in virtutea infaibilitatii ei ~i ea i~i exercita necontenit acest drept de discernamant in care ea a prelucrat si a dezvoltat, potrivit cu nevoile ei launtrice ~i exterioare, pe eel
intre diferitele scrieri ~i obiceiuri prin asistenta Duhului Sfiint. dintai. Unul e mai fix ~i poate fi delimitat in timp; celalalt e in continuitate pana in
c) Biserica insa~i a dat o importanta exceptionala faptului ca o carte a Traditiei vremea noastra ~i nu se va termina pana Ia sfiirsitul veacurilor. De aceea el nu face parte,
face sau nu parte din canon; se cunoa~te lupta care s'a dat, pentru sau contra Epistolei integral, din Traditia dumnezeiasca, iar ceea ce primeste aceasta consacrare din partea
catre Evrei, Apocalipsei, Pastorului lui Herma sau acelui ,Comma Ioanis". Daca ea ar fi Bisericii, ? primeste prin glasul ei autoritativ, adica sinodul ecumenic sau prin consensul
considerat, in epoca primara, oricare opera a Traditiei egala intru totul cu a Sfintei Scripturi, Bisericii. In Traditia cu aspect dinamie deosebim ~i o parte, care corespunde unor nevoi
aceasta Iupta nu s 'ar fi dat. temporale ale Bisericii, adica ,Traditia bisericeasca", propriu-zisa.
d) Acest fapt este u~or de lamurit daca reflectam Ia aceea ca, pe cand Traditia este
data cateodata Ia un interval de zeci de generatii, care s'au interpus intre adevarul revelat,
a~a cum a fost dat in stare pun1 ~i intre expunerea lui, Biblia ne reda cuvantullui Dumnezeu
filtrat prin vorbirea unui organ omenesc, de-a dreptul.
e) Faptul ca Biserica alege ~i confirma una dintre manifestarile acestei Revelatii, ASPECTUL STATORNIC AL TRADI+IEI $I
pe aceea pe care o considera ca singura autentica, arata ca Biserica a constatat starea de PlTTINfA DE ACOMODARE A BISERICII PRIN
amestecare in care se gase~te datu! revelat pur cu eel omenesc pur, adica cu interpretari
personale, pe care Biserica nu le recunoa~te ca ale sale. ICONOMIE
Amintim ca in aceasta problema, rezolvata practic de Biserica, dar nu teoretic
(inversul situatiei cu canonul Vechiului Testament), ramane insa un punct nelamurit in l. Formarea Traditiei dumnezeie~?ti E?i apostolice; caracterul
Teologia ortodoxa. HristuAndrutsos 16 impreuna cuAntoniade 17 le considera absolut egale, ei statornic E?i insemnatatea ei 2. Descrierea celor 8 izvoare
pe cand Stefan Zankow 18, Dimitrie Balanos 19 ~i Bulgakov20 , subordoneaza Sfanta Traditie
Scripturii: aceasta e adevarat numai in concret; in abstract luate, adica in totalitatea lor, ale acestei Traditii nesohimbatoare 3. Iconomia
ele sunt de egala insemnatate. dumnezeiasca.
m stabilit ca invatatu~a Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli, primita de Ia El side
16 Hr. Andrutsos, Dogmatica... , p.8.
17 Prof. E. Antoniades, ,Die orthodox en hermeneutischen Grundprinzipien und Methoden der A uslegung
Ia Sfflntul Duh, dupa Inaltarea Lui Ia cer, a format Traditia, din care o parte s'a pus
des Neuen Testaments und ihre teologischen Voraussctzungen", in ,Proces verbaux du premier congres de in scris chiar din vremea Sfintilor Apostoli, de ei sau de ucenicii lor, iar alta parte
Theologie orthodoxe aAthenes", 29 noiembrie-6 decembrie, 1936, Atena, 1939, pp. 146-149. a intrat in visteria Bisericii ea un odor de mare pret. Am putea ehiar sa asemanam acest
18 St. Zankow. Das Orthodoxe Christentum des Ostens, op. cit., p. 32. ,depozit", cum 1-a numit Vincentiu de Lerini, cu aurul curat care pastrat ca atare intr'o
19 D. Balanos, ,Die neuere orthodoxe Theologie, in ihren Verhiitnis zur patristischen Theologie und zu den visterie, sau transformat in monede cu un aliaj oarecare ~i dat in circulatie. Cu cat aliajul
neueren theologischen Auffassungen und Methoden", in ,Proces-Verbaux ... ", p. 23 7. e cu proportia metalului pretios mai forte, cu atat el insusi e mai curat si mai de valoare.
20 S. Bulgakov, L'Orthodoxie, cit., supra p. 25. Traditia formeaza depozitul eel bun, odorul eel mai de pret, cu privire la care

144 145
Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Aspectul statornic al Tradipei ~i putinta de acomodare a Blsericli ptin iconomie
a1 T'- _, .: tin' ~ de acomodare a Blsericli ptin iconomie Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
Aspeetul statorruc ,....,,,..e, ~ pu ,.. .
a) Simboalele de credinta; b) cele 85 de canoane apostolice; c) definitiile (hotararile)
Apostolul indeamna cu toata vapaia inimii sale: ,0 Timotee! paze$te ceea ce ti s 'a dogmatice ale celor 7 sinoade ecumenice ~i ale eel or 9 sinoade particulare (a probate de
incredintat!" (1 Tim 6, 20). _ _ .. .~ sinodul al VI-lea tru1an); d) Cartile de slujba; e) Marturisirile de credinta ale martirilor; f)
Aceasta Traditie domneasca ~i apostoleasca a fost pastrata de Sfintn A~ost?h ~~ definitiile dogmatice impotriva ereziilor; g) scrierile Sfintilor Parinti ~i h) Marturisirile
toata curatia ei. Cei ce au fost martori ,in timpul petrecerii intre noi a Domnuluz Hrz~tos istorice ~i arheologice (adica ale stravechilor rama~ite ale trecutului, referitoare la credinta).
(FA 1, 21), au pastrat-o curata, cuvant cu cuvant, cu ajutorul. ~uprafi:esc dumneze1~sc. Esentialul se gase~te, precum am spus, in definitiile sinoadelor ecumenice, In scrierile
lnsa~i Evanghelia a II -a ~i cea de-a III -a au fost sc_rise, dup~ Tradttte, cu aJuto~l Ap?stohlor; Sfintilor Parinti ~i in cartile de slujba biserice~ti.
Avem chiar marturii ca au existat unele culegen de ,cuvmte ale D~mnulm ~(!)yt<x .'tou1 Vom spune un cuvant despre fiecare dintre izvoarele ei:
Kupiou in vremea Barbatilor apostolici, ucenicii directi ai Sfinttlor Apostoh ~Pa~1~) a) Simboalele de credinta (Symbolum fidei, O'UJ..l~oA.ou) sunt mici rezumate distinc-
Aceasta Traditie dumnezeiasca ~i apostolica formeaza .fondul ~om.u~. al tuturo~ B1senctlor tive ale adevaratei credinte cre~tine. Inca din primele veacuri, Biserica a avut mici ,dreptare
primare, locale, ~i a ramas temelia marturisirii de cred1~ta ~.B1sencn ecum~mce. La_ea s~ de credinta" (regula fidei), despre care dau marturie Tertulian (in ,De praescriptione
refera Vincentiu de Lerini cand afirma existenta unor en tern p~ntru d~~s~b1r~a adevarate1 haereticorum", de pilda) ~.a. Acestea nu erau decat dezvoltarea unor formule folosite de
Traditii dumnezeiesti: al temporalitatii, al spatialitatii, al umversahtatn (,1d te.nea~us, Biserica in cult, Ia Botez ~i la propovaduire, dupa modelul eel or scripturistice (Mt 28, 19 ~i
quod ~emper, quod ~bique, quod ab omnibus creditu~ ~st'') i_? al sa~ Com~momto~mm: para!.; FA2, 28 etc; Rm 10, 9; 2 Co 13, 13; Ef2, 18 etc.; I Tim 3, 16; 1 In 5, 7 etc.).
Expunand documentele ei, amintim, in acela~1 ttmp ca, p~ cand ~~anta Sc:1ptu~a Principalele simboale de credinta folosite de cele trei confesiuni cre~tine sunt: eel
ne in!atiseaza Cuvantul lui Dumnezeu in stare pura, Descopenrea Lm m Trad1t1e. s a zis ,apostolic", apoi simbolul ,niceoconstantinopolitan" ~i, in sfiir~it, ,Quicunque", zis ~i
!acut id ;tare ,mixta", adica a~ a zicand, in starea de aliaj in ~are elementul dumnezetesc ,atanasian"3bis. (Marturisirea acestor ,simboale" deosebea pe adevaratii credincio~i de cei
este dozat, mai slab sau mai putemic, cu elemente omen~~tt. . . mincino~i in biserica veche). Ele sunt considerate ca ,ecumenice" intr'un sens foarte larg
Primirea Traditiei dunmezeie~ti de Biserica s 'a sfiir~1t cu moartea ulttmulm Apostol. ~i anume, pentru motivul ca, in afara de erezia ,,Filioque", cuprinsa in simbolul ,atanasian"
Dar formularea ~i pr~cizarea ei s' a !acut in primele opt veacuri ~i anume, putem fixa ca toate trei expun invatatura ortodoxa ~i au o vechime mare. Dar Biserica ortodoxa nu folose~te
terminus ad quem" eel din urma sinod ecumenic, al VII-lea (787). _ . in cultul ~i slujbele sale decat simbolul de la Niceea ~i Constantinopol, care poarta aureola
" Delimitat in timp ~i formulat in scris, rand pe ~and, pa.rte cu parte, _dupa nev~Ile primelor doua sinoade ecumenice, care i-au dat na~tere. Originea celorlalte doua simboale
Bisericii, acest aspect al Traditiei continuator al cele1 canomce, formeaza a~a num1tul zise ,ecumenice" este nesigura, precum vom vedea. Biserica romano-catolica a dat priori tate
aspect statomic al Traditiei dumnezeie~ti.. . . . . . . celui zis ,apostolic", folosit la Botez (pe cand la Liturghie s' a pastrat eel niceo-
Partile sale principa1e sunt defimtnle d~gmattce ~1 canom~e ale smoadelor constantinopolitan); de la ei 1-au imprumutat ~i protestantii, pentru cult, predica ~i invatatura.
ecumenice, precum ~i invataturile Sfintilor ~arint~, care su~t _ex~us~, m c~nsens absolut (Amintim ca pe cand catehismul roman se folose~te de eel ,apostolic", confesiunea
sau relativ de ei, ~i insu~ite de Biserica; apo1 carttle de sluJba btsenceasca. . tridentina a pastrat tot pe eel niceo-constantinopolitan). In sfiir~it, Simbolul atanasian prescris
Dar' ele sunt cu mult mai numeroase; dogmati~tii numara ?~t .astfel de I~vo~re ce ca un psalm, la slujbele romano-catolice de dimineata inca din evul mediu, e in mare
cuprind invatatura apostolica, fixata in aspectul s~atomi~ al Trad1t1e1 d~mnezete~tt.. _ cinste ~i la anglicani, care-1 folosesc in locul celui apostolic.
Acest aspect formeaza temelia nezdruncmata ~~ splendoarea mcompa.rabil.a _a - Simbolul zis ,apostolic", are la temelie simbolul ,roman", iar acesta ar avea,
invataturii Bisericii ortodoxe a Rasaritului; pastrarea ei ii da dreptul de a se num1 ,umc~: dupa ultimii cercetatori romano-catolici, doua formule: una trinitara ~i alta hristologica,
sfiinta sobomiceasca ~i apostoleasca Biserica", fi.indca astfel pastr~toarea. i~vatatum ambele apostolice ~i fuzionate prin veacul al III-lea. Astfel constituite ele ar fi format
autentic apostolice e Biserica ecumenica insa~i. Sfintii Parinti o. inco?Jur~u ~~ e1 cu mare simbolul roman. Cu cateva adausuri primite prin Sudul Galiei, in veacurile urmatoare,
respect ~i se slujeau de ea ca de un ~:gun:e~t ?e. mare ~utontate m d1sp~te1e lor, de el a revenit la Roma ~i a fost ,recunoscut" ca simbolul apostolic, a carui obar~ie o descrie
aceasta Traditie aposto1ica. Astfel, Sfintn Pannt1 at s1.no~u.lm al ~II-l:a ecum~mc pomene~c Rufin ~i care ar fi. fost cunoscut in Rasarit in epoca patristica intr'o versiune greceasca.
cu veneratie despre hotararile sinodului I ecumemc ~1 .1~terz1c sa se s~~1mbe ceva dm Din pricina nesigurantei originii sale, Biserica Ortodoxa nu 1-a considerat niciodata
hotararile lui dogmatice. Tot la sinodul din Efes, Sf. Clnnl al Ale~and~1e1 a prezent~t un ca ,apostolic". Marcu Eugenical Efesului a exprimat !impede aceasta atitudine a Bisericii
dosar cu argumente din scrierile Sfi~tilor P~rinti, ceea ce repe~~ ~1 Patnarhul Macane, la noastre fata de ,apostolicitatea" acestui simbol. Totu~i, din pricina vechimii ~i a ortodoxiei
desavar~ite a cuprinsului sau, teologii ortodoc~i ii acorda un loc de cinste printre
sinodul al VI-lea ecumenic, prezentand tre1 asemenea memom.
3
2. lata acum cele opt izvoare ale Traditiei statomice :
3 bis Nu e cu putinta sa dam indicatii bibliografice, ele fiind nenumarate din pricina controverselor la care
a dat na~tere problema originii acestor simboale, pe care traditia Bisericii apusene le-a declarat tara temei,
1 Aceste i\cirfw. 1:0\i Kup\.ou sunt puse Ia protestanti la temelia Evangheliilor. respectiv ,apostolic" sau ,atanasian". Ca un inceput, amintim bibliografia bogata ~i atitudinea dpdv ortodox
2 G. Proulx, Tradition et Protestantisme, cit. supra, p. 160. _ _ . la: Pretre J. Mihalcesco, Professeur, La Theologie Symbolique au point de vue de L'Eglise orthodoxe
3 VeziA. Comoro~an, Prelegeri academice de Dogmatidi ortodoxa; Partea gener.ala, Cernaup, ~897, p. orientale, Paris 1932, pp. 15-41; Hr. Andrutsos, Simbolica Bisericii Ortodoxe Rasaritene, traducere din
32 sq; Macarie, Introducere in Teologia Ortodoxa, tradusa de Arhim. Gherasim Tlmu~, Bucure~tl, 1885, limba greaca de Iustin Moisescu, Craiova 1954, pp.21-33.
pp. 455-459.
147
146
As pectul statornic al Tradi(iei ~i putin(a de acomodarc a Bicricii prin iconoillie lzvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice rzvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Aspectul statornic al Tradi\iei ~i putin(a de acomodare a Bisericii prin iconomie

monumentele doctrinale ale traditiei dogmatice primare a Biserici. El cuprinde, printre h) Marturiile vechi ale ritualului cre~tin ~i arheologico-religioase, ca ~i cele de
altelc, si lnvatatura despre coborarea Ia iad, si aceea despre ,comuniunea sfintilor". arte sacre au un cuprins bogat pentru invatatura si trairea cresdna in general:
-- Simbolul niceo-constantinopolitan, ~i-a luat numele de Ia cele doua prime Astfel, din ele se afla practica veche bisericeasca, privitoare la timpurile sfinte, la
sinoade ecumenice Ia care a fost constituit. Dupa unii cercetatori prima parte (art. I-VII) locurile sfinte si la actele sfinte.
a acestui simbol ar avea ca temei simbolul Bisericii din Cezareea, resedinta invatatului Artele sacre (arhitectura, muzica si cu deosebire pictura) au fost socotite pe drept
istoric bisericesc Eusebiu (ca sa atraga pe semi-arieni si pentru ca Eusebiu era prietenul cuvant ca cuprind ceva din Traditia dumnezeiasca. Canoanele arhitecturii si ale picturii
imparatului). El ar fi fost refacut In sensu! invataturii ortodoxe a Sf. Atanasie si-1 avem in s'au fixat in eopca patristica, iar muzica crestina a continuat marea traditie a celei vechi-
primele 7 articole ale sinodului de Ia Niceea. testamentare. Se intelege ca ele reflecteaza, in chip mai mult simbolic, o traditie apos-
A doua parte a acestui simbol pare a avea, ca temei, dupa specialisti, simbolul tolica, fiind, poate, printre cele mai departate de ea, ca forma. Dar ca fond ele sunt foarte
Bisericii din Cipru; acesta n 'ar fi altul deciit eel de Ia Niceea, completat prin eel al Bisericii aproape de intentiile lor nerealizate si de nazuintele lor proiectate in viitor.
din Ierusalim: refacut astfel, ar fi consitutit partea adaugata Ia sinodul din Constantinopol. In special pictura, ca revelatie plastica, strict regizata de canoane, a fost numita
Cele dintai 7 articole exprima credinta ortodoxa despre persoanele si lucrarile ,Biblia celor nestiutori de carte". Sf. Joan Damaschin a aparat-o cu indarjire, in lupta
Tatalui si Fiului; iar cele 5 din urma (de Ia Constantinopol) despre Persoana si lucrarea impotriva iconoclastilor, apostrorandu-i:- ,Din moment ce multe lucruri au fost transmise
Sfantului Duh, despre Biserica, despre Sfintele Taine si despre Invierea mortilor. Bisericii fara scriere si ele se pastreaza pana acum, pentru ce criticati voi icoanele?"4
- Simbolul numit ,Quicunque" (dupa cuvantul cu care incepe), e cunoscut si sub Vechii zugravi duceau o viata ascetica severa, posteau si se rugau, mai ales cand zugraveau
numele de ,atanasian". Nimeni nu mai crede in ori~inea ,atanasiana" a acestui simbol. anumite figuri sau scene sfinte.
Iar vechimea e si mai putin sigura decat a celorlalte. In general, cercetatorii sunt de acord Imnologia crestina, continuatoarea minunatei muzici sfinte a psalmilor si
in a recunoaste ca abia prin sec. al V-lea se pot identifica, in uncle lucrari patristice, uncle generatoare de arta incomparabila- alaturi de arhitectura, sculptura si pictura --, a stralucit
fragmente cu cuprins asemanator. Dupa uncle pareri, partea hristologica (art. 27-40), ar printr'unul din cei mai mari poeti crestini, Roman Melodul, care-si canta propriile-i poezii
fi circulat separata de cea treimica (art. 1-26) si ar fi mai veche. Nu se exclud completari inspirate. Slujbele Octoihului ori ale Triodului sunt o comoara rara, teologica si poetica.
si amplificari facute in decursul timpului. E folosit de Biserica anglicana in 13 sarbatori Este de la sine inteles ca nu in totalitatea lor aceste categorii de izvoare sunt Traditie
principale in locul celui zis ,apostolic"; iar daca romano-catolicii si protestantii au scris dumnezeiasca, ci in cele mai multe dintre ele o gasim mai mult sau mai putin amestecata
o biblioteca intreaga asupra celui ,apostolic", anglicanii, Ia randul lor, au cercetat de cu elemntul omenesc si schimbator.
predilectie vechimea si forma primitiva a celui ,atanasian". E eel mai dezvoltat dintre 3. Aceste opt izvoare ale Traditiei sunt, precum am spus, neschimbatoare in ceea ce
cele trei simboale amintite aici si cuprinde si erezia ,Filioque". au ele dumnezeiesc. Dar Biserica strabatand veacurile, cu durerile si apasarile lor, tinand
b) Cele 85 de canoane apostolice, desi n'au fost formulate de Sfintii Apostoli, seama de greutatile inerente cata vreme reproduce in sine starea de chenoza a Domnului
cuprind randuielile lor. ,pe cale", se adapteaza in ce priveste viata ei din afara cu timpul si locul in care traieste, in
c) Definitiile dogmatice ~i canoanele eel or 7 sinoade ecumenice ~i ale eel or 9 virtutea acestei puteri de acomodare denumita oiKOVOJ..lta data ei de Domnul.
sinoade particulare, intarite deal IV-lea sinod ecumenic formeaza, impreuna cu Simbolul Aceasta ,iconomie" e adeseori neinteleasa, contradictorie in aparenta pentru noi,
credintei, expunerea explicita a dogmelor crestine formulate de Biserica ecumenica. dar are logica ei adanca 'in planul dumnezeiesc, pentru promovarea unor interese
d) Liturghiile si in general cartile de slujba dumnezeiasca cup rind in ele o multime superioare, de necuprins. Caci Biserica e o comunitate dumnezeiasca, dar si omeneasca,
de invataturi de interes dogmatic cu vechimea uneori de Ia Sfintii Apostoli in privinta in acelasi timp. E ca un om care cu ochii priveste spre cer, dar cu picioarele sta pe pamant.
Eshatologiei, a Aghiologiei, a Misteriologiei, Haritologiei etc. Asa incat a putut lua niste dispozitii care nu fac decat sa afirme puterea ei de administrarc
e) Actele martirilor, (Martiriul Sf. Policarp, al Sf. lgnatie, al Sf. Justin etc.) si a darurilor, cu care a fost inzestrata.
scrierile haghiografice, in general, cuprind uncle marturisiri de credinta sorbite de pe Caci aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si
buzele arse de chinul mortii, de pietatea discipolilor. neschimbatorul si absolutul cu ce e de-a pururi aceea~i si viata ei in Duhul nu cunoaste
f) Istoria bisericeasca, care arata cc a crezut, ce a predicat si a predat Biserica in adaugire sau micsorare. Ele sunt datorite acelei putinte dumnezeiesti de acomodare a
primele veacuri, ne arata, de asemenea, ca ereziile au devenit, dupa cuvantulApostolului Bisericii cu realiHitile vremurilor prin care trece.
(l Co2, 19) un prilej de invatatura curata, punand In cumpana dreapta credinta cu eresurile; Explicatia suspendarii unor dispozitii ale ei dupa principiul: ,Lex posterior derogat
ele au provocat, astfel, indirect, precizarea 'invataturii descoperite din partea Bisericii, priori"5 - e ca numai adevarurile de credinta si morala nu se pot schimba si suspenda; 'insa
mai ales In epoca patristica.
g) Scrierile Sfinplor Parinp s' ar putea numi un ocean imens a! invataturii ortodoxe.
Nu toate au fost lnsusite de Biserica, dar toate au o valoare exceptionala pentru ea, fiind 4 Col. Migne, p. 9, XCIV, col. 1301.
un izvor de-a pururi nesecat de lnviorare a vietii religioase, de aprofundare a invataturii 5 Nicodim Mila$, Dreptul Bisericesc oriental, tradus de Dim. I, Cornilescu $i Vasile Radu, Bucure$ti,
1915,p.51.
crcstine, de conturare si de precizare a ei.

148 149
Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Jzvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Aspectul dinamic al Traditiei...
Aspectul dinamic al Traditiei...
6 ~umai ca norma ~n al~ .cr.edin~ei ~i ale. vietii ei exterioare, in general, ci ~i ca mijloc de
dispozitiile privitoare la viata din afara a Bisericii se pot schimba dupa nevoile ei , de catre
mterpr~tare a Scnpturu ~~ ma1 ales ca 1zvor de-a pururi nesecat de traire ~i cunoa~tere.
autoritatea legala mai mare decat cea care le-a dat. 7 Putinta tinerii unui nou sinod ecumenic
In fe.lul ac.esta, acest curent imens nu s'a oprit nici Ia sfar~itul erei apostolice, Ia
postulat de canoni~t~, ca Pr. Prof. Sesan8 deschide perspe~tive ~i pe ac~s~. plan. .
9

m~artea ~lt~mulm aposto! al ~omnului, nici Ia incheierea epocii patristice, odata cu sfar~itul
Dar ,iconomia prive~te ~i unele probleme tangenttale Dogmatlcn. Una dmtre
acestea e aceea a valabilitatii tainelor savar~ite de eretici ~i de schismatici. ult1mulm smo.d e~umemc. C1, a~a dupa cum Biserica ~i-a insu~it Traditia apostolica, cu
Din punct de vedere dogmatic, Andrutsos 10 constata doua explicatii in pr~zen_ta. unele Aadao.s~n evtd~nte ~amplificari cultice, comentarii biblice, randuieli canonice etc.),
Dupa una, Tainele savar~ite de eretici se invioreaza prin intoarcerea lor la Btsenca toate m spmtul Scnptunlor Sfinte ~i al strictei Traditii apostolice, cu care fac un tot atat
adevarata ( ca la apuseni); dupa celalalta explicatie, Biserica, in calitatea de iconoma ~ de unitar, incat aproape ca nu se mai pot deosebi, in general, in ele cele doua elemente
Tainelor biserice~ti, poate sa le trans forme din invalide in valide. Cu Andrutsos optam ~~ (,apostolic". in s:ns .strict ~i biseri.cesc) -, tot astfel aceasta Traditie cu caracter perma-
ne~t a devemt, alatun de Sfiinta Scnptura, creatoare de noua Traditie, cu caracter bisericesc
noi pentru cea din urma explicatie.
mal ac~entuat. Ea este n:ult mai putin insemnata decat Traditia dumnezeiasca cu aspect
statorniC; de aceea multi teologi ortodoqi nici n'o pomenesc. Ea este insa o realitate.
Aceas~a noua T~a?itie, ale carei radacini sunt puternic instarite in solul Traditiei apostolice
ASPECTUL DINAMIC AL TRADITIEI; o nun.um ,Trad1t1e cu aspect dinamic" sau, daca privim Traditia in unitatea ei de viata, o
EXAGERARILE ,IMPLICITULUI REVELAT" socotim ca ,aspectul sau fata dinamica a Traditiei".
. ~e cand Traditia cu caracter de permanenta a dat raspuns marilor probleme ale
$1 ,VIRTUALULUI REVELAT" tlmpunlo~ str~batu.te de Biserica, in epoca ecumenicitatii ei, potrivit ambiantei superioare
LA ROMANO-CATOLICI f?rmata. di? ~Iata ~~ invataturaApostolilor, Traditia care a urmat da raspuns altor probleme
~~ nev01 nd1cate de vremuri, pana la sfar~itul veacurilor, potrivit normelor din insasi
izvoarele Sfintei Scripturi si ale Traditiei cu caracter de statornicie. Iar acolo, unde ace~t
raspuns nu este !impede indicat in cele doua izvoare fixe ale Revelatiei dumnezeiesti
l.Aspectul d.inamic al Trad.itiei 9i raportul ei cu Trad.itia Biserica a avut grija ca el sa nu fie decat o dezvoltare normala a ei ca fl~area din saman.ta'
statornica 2. Manifestarea lui 3. indreptatirea lui 4. luminata ~i incalzita de acela~i Duh Sfiint. ' '
,Implicitul revelat" 9i ,virtualul implicit" 5. incheiere. Nenumarate $i felurite pot fi aceste intrebari noi; nenumarate si felurite vor fi si
raspunsurile; dar ele vor pastra caracterul unitar prin aceea ca vor me~tine Ia temelia l~r
cele ~oua izvoare ale Descoperirii. In acest sens, aceasta Traditie bis~riceasca poate fi
m vazut ca din acest mare cuprins al Traditiei dumnezeie~ti determinat de viata socotlta drept ,memoria vie a Bisericii", a adevarului vesnic, imutabil dat Ia iveala de ea
Duhului in Biserica, o parte a fost randuita de ea in scris, formand Scriptura scos di.n dep?zitul ei, in istorie. In acest sens, ea e mereu vie, mereu act~ala, potrivita cu u~
orga-msm vm, ca Trupul tainic al Domnului; dinamica ea reprezinta aspectul dinamic a!
Sfiinta, iar alta parte, cu caracter statornic, de permanenta, a fost fixata cu timpul
Traditiei. '
in celelalte izvoare ale Traditiei. In aceasta Traditie fixata in scris, la randul ei, am
2. S'a spus ca dezvoltarea istorica a Bisericii eo traducere a dumnezeiescului in
recunoscut Traditia apostolica. Dar aceasta mo~tenire apostolica nu a ramas incremenita.
form~ ~ceea ~ ~s~oriei omen~$ti, ~ fo:ma adecvata pentru un cuprins invariabil 1: e insa~i
Biserica, organism viu, insufletit de Duhul Sfant, n'a primit-o cape un obiect de muze~,
d~fin~t1a Traditiei cu aspect dmam1c. In ea aflam o dozare mult mai puternica cu elementul
sau cape o racla cu relieve sfinte, pe care le admiri sau carora te inchini, pentru ca ap01,
b1sencesc, care e preponderent acolo, dar perceptibil ~i in Traditia statornica.
inchizand usa sa le asezi la loculi or, unde vor mai ramane nemi~cate pana ce vei repeta
Factorii dinamici ai Traditiei s'au manifestat pe de o parte afirmand Revelatia
aceasta ope;atie; caci. Traditia e ceva viu, e viata din viata ei, pentru ca e expresia vietii
dumnezeiasca, iar pe de alta parte acomodand viata Bisericii Ia conditiile de viata ~le
Duhului in ea. Ea a ie~it Ia iveala cu incetul in lupta vietii, in mijlocul framantarilor de
veacu!ui, a$a cum ~tim din Dreptul Canonic. (Pe aceasta cale Traditia putea invo~a nu
consolidare a credintei ~i a randuielilor ei din afara din cele dintai opt veacuri ale
nu~a~ otKOVO!-WX ca un fel de supapa de siguranta a Bisericii, dar chiar acomodarile
ecumenicitatii Bisericii. De aceea, Biserica a putut sa foloseasca Traditia apostolica nu
ammtite de Evanghelie, in privinta juramantului ~i mai ales a divortului. 2

6 Idem, ibidem, p. 57.


7 Pr. c. Dron, Valoarea actualii a canoanelor, Bucure~ti, 1928, p. 57. 1 S. Bulgakov, L'Ortodoxie... , p. 45.
8 Pr. Prof. Sesan, Convocarea Sinodului ecumenic, in revista ,Candela", anul47, nr. 1-2, decembrie 1936. 2 Pentru acest paragraf, vezi studiul lui Kartaschoff, Die Freiheit der theologischen-wissenschaftlichen
9 Vezi artico1ul nostru fnalt Prea Sfintitul Partiarh Justinian, pastrator al traditiei Bisericii Ortodoxe, in Forschung und die kirchlichen Autoritiit, in ,Proces-verbaux du premier congres de Theologie", cit.,
revista ,Biserica Ortodoxa Romana", numar omagial, mai-iunie, 1951. supra, p. 176 sq.
10 Vezi Hr. Andrutsos, Dogmatica... , cit, pp. 325-328.

151
150
Aspectul dinamic al Traditiei. . Izvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbollce Izvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbollce Aspectul dinamic al Traditiei...

Traditia dinamica s'a manifestat, de asemenea, aprofundand izvoarele Traditiei o patrundere mai adanca ~i care ne lamure~te din ce in ce mai bine cuprinsul Revelatiei.
permanente - mai ales scrierile Sfintilor Parinti -, comentandu-le ~i accentuand unele Deci nu e vorba de imbogatirea cuprinsului Revelatiei, caci atunci ar fi stricarea ei; ci de
parti ale ei mai mult, scotand in reliefunele sensuri mai potrivite unor epoci, mentalitati imbogatirea con~tiintei Bisericii din cuprinsul Revelatiei, aprofundat, comentat trait,
~i greutati ale lor, decat altora. In general ea a lucrat asimiland ~i deci amplificandu-se. actualizat. 4 (Numai cei care confunda Traditia bisericeasca cu Revelatia socotesc ca; astfel
Exceptiile de la aceasta regula nu lipsesc (~ide aceea critica principala care s'a de conceptie strica credinta cre~tina ~i se opun ei). Inaintam astfel.pe calea ce ne-a fost
adus Commonitorium-ului lui Vincetiu de Lerini ca compara progresul dogmatic cu a:a_tata de_ ~er~ul R~vela~iei dumnezeie~ti insa~i. Fericitul Augustin a definit in chip em-
un organism care asimileaza, dar ~i elimina, in acela~i timp, nu este indreptatita); caci pmc T~adt.a dmamtc,~ pnn ~c~ste cuvinte de adan~ talc teo logic: ,Ieri intelegeai putin, azi
in afara de canoanele care s'au schimbat in timp ~i care fac dovada unei inflitratii de mtelegt mat mult, mame vet mtelege cu mult mat mult. Creste in tine insasi lumina lui
mi~care chiar in traditia statomica, altele au cazut in desuetudine in marele curent Dumnezeu, dupa cum cre~te insu~i Dumnezeu, Cel cede-a pu~ri ramane de~avarsit".s
dinamic al vietii. Felul in care a fost continuata formularea Traditiei dupa ce s'a incheiat da;ea ei la
Astfel, in general slujbele religioase s' au amplificat in decursul vremii in a~a masura moar_t_ea ultimulu~ Apos~ol, ca ~i nevoile de acomodare a Bisericii cu timpul care cere
incat ele imbrati~eaza, sfintesc, ocrotesc toate manifestarile vietii social-religioase. Totu~i, solutt~ de-a purun va~abtle, dreptul fiecarui cre~tin de a trai ~i de a gandi in actualitate,
Tipicul nu e aplicat integral ~i uniform; ,citirea in taina" a scrupulo~ilor cantareti de neputmta de a !ega vtata Duhului ca ~i adevarata nenorocire pentru o Biserica de a se
strana dintre care unii vestiti compozitori -, a nazuit adesea sa implineasca aceasta anc~iloza in statica d?gm_atica etc .... , toate acestea arata nu numai dreptul dar ~i datoria
!ipsa. S'a scos in evidenta faptul ca multe puncte dogmatice s'au amplificat ori lamurit ~i une1 asemenea lucran a e1 ~i a tlecarui fiu a! ei, pana la s:Iar~itul veacurilor.
precizat prin aceste carti de slujba: cinstirea Maicii Domnului, a icoanelor, a moa~telor, . A~a a procedat Biserica, stabilind oficial de pilda numarul de ~apte al Sfintelor
viata de dincolo, necreabilitatea Harului; ~i, dimpotriva, hotararile catorva sinoade din Tame, dupa epoca patristica. A~a au procedat sinoadele isihaste de la mijlocul veacului al
veacul al XVII-lea, tinute mai ales prin staruinta lui Dositei al Iersusalimului, n'au putut XIV-lea, cand au scos o invatatura noua- necreabilitatea lucrarilor dumnezeiesti - din
impune ,transsubstantierea" in locul lui j.LE'ta~oA.t, tocmai prin rezistenta ~i conser- premi:~_ele Revelatiei in general ~i ale sinodului al VI-lea in special.6 '
vatorismul cartilor de slujba3 ; aceasta nu inseamna nicidecum ca o dogma s'ar putea . I~ acest sens spune Vincentiu de Lerini: ,Creasca dar ~i sa progreseze in decursul
intemeia pe izvoare cultice, exclusiv, ele dand mai mult atmosfera, ambianta evlavioasa, am lor~~ al veacurilor pana !a eel mai inalt grad de cunoa~tere, atat a fiecarui cre~tin cat ~i
~i nu formule dogmatice. a tuturor )a un loc, atat a fiecarui om cat ~i a Bisericii intregi..."7
E de observat ca aceste carti de slujba pot reprezenta uneori o doza forte de ele- , . ~- In ce ~r~v_e~te celelalte confesiuni cre~tine, ele au o conceptie cu totul deosebita
ment uman (de pilda introduced de afurisenii politice - a lui Mazepa in Triodul rusesc, m pnvmta Tradtttet. Astfel, Protestantismul nu o accepta cape al do ilea izvor al Revelatiei
din veacul al XVIII-lea, la Duminica Sf. Grigorie Palama - etc.), ceea ce arata, de ?m~~ezeie~_ti, accent:ulnd ca. Scriptur,~ e destul de clara pentru a fi inteleasa prin sine
asemenea, putinta de acomodare a Bisericii la situatii date. De aceea ele sunt un exemplu msa~1: ,Scnptura Scnpturae mterpres .
tipic de Traditie dinamica, care i~i capata adevarata semnificatie dogmatica numai alaturi Cedand evidentei, K. Barth, ~eful ~colii dialectice, socotita de unii drept curentul
de alte izvoare de Revelatie, mai precise din punct de vedere dogmatic. protestant eel mai_ ~propiat de Ortodoxie, face loc unei Traditii in orice interpretare; dar,
De asemenea, Biserica a creat (dupa modelul vechilor simboale ~i Marturisiri de sp~n~ ~1, cu condttta ca aceasta Traditie sa nu contraviml sensului insu~i al Scripturii -
credinta, care fac parte din Traditia apostolica propriu-zisa), ~i ca raspuns la Marturisirile pnnctpm bun, dar vag ~i larg, in care se poate cuprinde insa~i anihilarea Traditiei (si care
eterodoxe, ni~te Marturisiri proprii de credinta care, aprobate de Patriarhii ortodoc~i, pare mai mult un punct de vedere preconceput!)s. '
sunt calauze vrednice de incredintarea pe cararile Teologiei. . ~ Rom~no:catolicii, la randul.lor, socotesc ca Traditia nu e fixata in cele opt veacuri,
S'a realizat un progres in toate domeniile Traditiei; dar nu e valabil decat acela ct ca se c?ntmua mereu sub ~ceea~1 forma: nu se face deosebire intre Traditia apostolica
care se sprijina pe izvoarele Revelatiei dumnezeie~ti. Din punct de vedere dogmatic, de dumnezetasca, cu aspectul e1 statomic ~i intre cea dinamica ~i bisericeasca:
pilda, din veacul trecut de la Dogmatica lui Macarie- s'a aprefundat sensu! catorva . ~ '.'D~h~l lui Dumnezeu, scrie un teolog romano-catolic 9 , planeaza asupra acestei
capitole principale: eel privitor la atributele dumnezeie~ti, la Rascumparare, Biserica, m1~can v11 ~~ permanente, o protejeaza ~i o dinamizeaza, pentru ca fluviul sa nu iasa din
Har... fntemeindu-se pe Sfintii Parinti ~i, prin adoptarea de intreaga Biserica, pot deveni albta sa, pentru ca la toate chestiunile care se ridica sa raspunda adevarul primordial,
prin acel consens al Bisericii de pretutindeni, sau printr'un viitor sinod ecumenic- un
bun al ei pentru totdeauna. Aprofundarea nu se s:Iar~e~te cat va exista o Biserica luptatoare
pe pamant, adica pana la s:Iar~itul veacurilor. 4 VEzi P. Svetlov, op. cit., I, p. 303 sq.
3. Care este sensu! precis al acestui progres, sau cu cuvantul indatinat in Dogmatica, 5 Fericitul Augustin, In loan, Tract., XIV.
6 Kartaschoff, art. cit., In ,Proces-verbaux ... ", op. cit., p.l79
al acestei dezvoltari? L-am vazut: e vorba numai de un progres subiectiv, adica de intelegerea
7 Vincentiu de Lerini, Commonitorium, XII.
adevarului cre~tin, nu ~i de unul obiectiv. El consta in imbogatirea con~tiintei religioase cu
8 K. Barth, Credo, trad . In francezii de Pierre ~i J. Jundt (Paris 1936), p.225 sq.
9 Edouard Michelis, art. ,Tradition" In Dictionnaire encyclopedique de Ia Theologie catholique, publicat
3 S. Bulgakov, op. cit., pp. 41-42 de Dr. Wetzer ~~ Dr. Wette, tract. de F. Goschler, ed. a III-a, t. XXIV, Paris, 1870, p. 4

152
Aspectul dinarnic a! Traditiei... Izvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice
Izvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Factorii activi in tradipa dogmatica dinamica...

pentru ca fiecare perioada sa se recunoasca in cele care au precedat-o ~i pentru ca prezentul atare, de sinodul ecumenic al Bisericii. Posiblitatea tinerii unui sinod ecumenic cele cu
sa se inteleaga prin trecut, urcand pana la originea insa~i a Bisericii ... ". ?ep~~int~ 1~ oam~n.i s~nt cu putinta Ia Dumnezeu! -, da, in principiu, putinta tre~erii unor
Pe cand ortodoc~ii i~i intemeiaza credinta pe cele doua izvoare ale Descoperirii mvatatun ~~ practlcl, dm cadrul Traditiei dinamice, in acela al Traditiei cu caracter statornic.
Biblia ~i traditia apostolica -, Ia romano-catolici nu e nevoie ca o invatatura sa fie Cele recunoscute ca atare de intreaga Biserica sunt, repetam, de pe acum socotite ca
intemeiata pe Revelatie pentru ca sa fie crezuta ori proclamata ca dogma: e de ajuns sa fie dogme, de fapt).
proclamata ca atare de papa 10 : ,Eu sunt Traditia", a zis Piu al IX-lea. $i astfel se creeaza In sfli~~it, conceptia ortodoxa despre Traditia cu caracter dinamic se vade~te a fi cu
cercul vicios: invataturile pe care le proclama el se gasesc in Traditie, iar aceasta totul deosebtta de cea romano-catolica prin aceea ca, pe cand autoritatea Bisericii romano-
Traditie eel. $i apoi, dupa decretarea lor ca dogme, ele devin ,Traditie apostolica". c~toli.ce poate sa faca abstractie, de fapt, de Revelatie, chiar in formularea de noi dogme 12 ,
Totu~i, pana la urma, trebuie sa se afle temeiuri in Descoperirea dumnezeiasca, Btsenca O~o?oxa dezvolta invatatura ei dogmatica exclusiv pe temeiul celor doua izvoare
unde nu se gasesc. Romano-catolicii au dat dezlegare ~i acestei mari greutati prin invatatura ale Revelattel. De asemenea se mai deosebe~te prin aceea ca acest aspect e cu mult mai
despre ,implicitul revelat" ~i ,virtualul revelat". neinsemnat in Ortodoxie decat in romano-catolicism.
5. Implicitul revelat e un term en tehnic care in:fati~eaza un adevar in stransa legatura
cu altul, revelat, cuprins in el; a~a, pururea-fecioria Maicii-Domnului ar fi implicit revelata
in Matei 1, 23 (,,Sin' a cunoscut-o pe ea panacea nascut pe Unul-Nascut Fiul Sau"). Tot
implicit revelat e adevarul care e concluzia a doua premize descoperite. De pilda, omul FACTORII ACTIVI IN TRADI':riA DOGMATICA
este creat, deci (concluzia): ,energiile dumnezeie~ti sunt necreate"- a~a l-am explica din DINAMICA; PASTRAREA INTEGRALA A
punct de vedere ortodox. Caci ~i noi suntem pana aici de acord cu romano-catolicii. Dar ei
cauta sa faca confuzie intre ,implicitul revelat" ~i ,virtualul revelat", punandu-le pe aceea~i TRADI':riEI APOSTOLICE; TRADI':riA ,TAINICA".
treapta. Virtualul revelat eo concluzie dedusa in chip logic dintr'un adevar, despre care
se afirma ca e revelat ~i care se gase~te cain principiul sau general, sau cain cauza sa: ,in
ali quo tanquam in causa vel radice vel in potentia".Astfel iau na~tere faimoasele ,concluzii
1. Principalii factori activi in formarea Traditiei: Sfantul
teologice" ale teologilor romano-catolici, care de cele mai multe orin-au nici o legatura cu Duh, poporul dreptcredincios, ~colile teologice ~i sinoadele.
Revelatia; chiar unele ,dogme" romano-catolice sufera de aceea~i !ipsa (,neintinata a) Rolul poporului dreptcredincios; b) Rolul ~colilor
zamislire a Maicii Domnului ... ", ,purgatorul", ,primatul" ~i ,infailibilitatea papala" etc.). teologice; c) Rolul sinoadelor. 2. Pastrarea integrala a
Renumitul iezuit L. de Grandmaison combate pe cei care se opun dreptului Bisericii
de a dogmatiza ~i ,virtualul- implicit". La argumentul ca nepatata zamislire nu-~i gase~te Traditiei. 3. Traditia tainica.
temei in Sfintele Evanghelii, el raspunde: ,Dar Biserica ~tie mai bine dedit ucenicul
prea iubit sa recunoasca pe Domnul sau, ea are puterea sa discearna vocea Logodnicului umeroase sunt pricinile care ajuta la promovarea Traditiei dinamice adica la
sau acolo unde urechea omeneasca nu deosebe~te decat un ecou slabit sau indistinct"
11 insu~irea din ce in ce mai adanca a adevarurilor dumnezei~~ti transmis~ Bisericii
In felul acesta, Biserica romano-catolica creeaza Traditia apostolica ~i ajunge la prin Traditia cu caracter permanent, apostolic.
,infailibilitatea papala", la ,nepatata zamislire" etc .... , :fara nici o greutate. Vine a poi ~ Am ~orb.it despre.rol~l ~fan~ului Duh care e determinant: prin asistenta Sa continua,
randul teologilor sa demonstreze ca tot ceea ce ,dogmatizeaza" papa este ,quod semper, el tere~te Btsenca de once mtmacmne cu neadevarul caci, dupa cuvantul Sf. Irineu ubi
quod ubique, quod ab omnibus creditum est...". enim Ecclesia, ibi et Spiritus Sanctus et omnis gratia. Spiritus autem veritas". '"
4. Din cele spuse deducem urmatoarele: Prin a~a numitul ,aspect dinamic a! . Am v~:bit~ i~ treacat, ~~ despre rolul pozitiv al ereziilor, a prigoanelor ~i al atacurilor
d1~ p~rte~. ~tnntet. ~~ filozofie1, in alta parte. Vom insista acum numai asupra unora dintre
Traditiei", care, dupa cum am spus este secundar in Teologia ortodoxa, se intelege nu
pnnctpaln facton care lucreaza in chip pozitiv Ia formarea Traditiei dinamice adica:
numai creatia Bisericii de ordin cultic ~i canonic-administrativ, ~i, in general, organizatoric,
poporul dreptcredincios, ~colile teologice ~i sinoadele. '
mai ales, care e mereu in stare de perfectibilitate ~i de acomodare Ia situatiile speciale,
~) Poporul dreptcredincios participa intr-un chip quasi-anonim Ia apararea si la
prin care trece ea; ci se mai intelege ~i aprofundarea, accentuarea ~i precizarea, cu tim-
pul, a unor invataturi ~i practici, care au temeiulin Revelatie ~i, ca urmare, sunt primite tr.ansmtt~re~ ad~~~ruri~lor primite in pastrarea ei de Biserica. In chip exceptional, ~nii
dmtre fin Btsencn se mvrednicesc ~i de unele iluminari duhovnice~ti, care, chiar daca
de intreaga Biserica, avand valoare ~i insemnatate de dogme, de principii morale ~i de
s~~t con?rm~t~ de :a, ~u fac decat sa intareasca Descoperirea ,publica" ~i sa invioreze
canoane, de fapt; (de drept, ele devenind astfel numai prin proclamarea lor oficiala ca
t~mre~ e1 m~1 ~n adanc1~e. Co?~tiin~a .cre~tina manifesta credinta ei prin marturisirea
stmpla a unm stmbol, pnn practlca rehgwasa (rugaciuni, citiri de carti evlavioase, gesturi
10 J. A. Moehler, La Symbolique... , trad. cit. de F. Lac hat, t. II (Bruxelles, 1838), v.27 sq.
11 I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique... , p.139-140
12 L. de Grandmaison, Le Dogme chretien ... , pp. 259-260.

154 155
Izvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Jzvoarele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Factorii activi In traditJa dogmatica dinamica ...
Factorii activi in traditia dogmatica dinamica...

cultuale aprinderea candelei in zile de sarbatoare, posturi, pastrarea sarbatorilor, primirea Putem incheia cu afirmatia ca modestele ~coli teologice au fost imensele laboratoare
Sfintelo~ Taine etc.). Practica vietii religioase da putinta reflectarii in trairea cre~tina a in care s-a, prelucrat, s-a decantat, triat ~i formulat intreg materialul experientelor traite
invataturii primite prin oameni, ca o marturie garantata de prezent~ D~hul~i in ~is~ric_a si cunoa~terii intelectuale a misterelor divine.
si intaritoare a ei. Sf. Paulin din Nola scrie despre aceasta prezenta pnn s1mph credmciO~J: Dar nu am putea sfar~i acest aliniat fara sa amintim, ca invatatura teoretica a
Ab omnibus fidelium ore pendeamus, quia in omnem fidelem Spiritus Sanctus spirat"
1 dascalilor in Teologie e numai un fragment din marele curent de invatatura cre~tina. Si,
" Poporul se apropie de altar ~i traie~te credinta lui ca o chestie de viata ~i de moarte daca ea i~i are un rol inalt, bine definit in ansamblul acesteia, din punct de vedere al
pentru el, nu de speculatie ori de cunoa~tere. Cunoa~terea pe care o are el este ~na de rostului existentei noastre, exemplul trait poate face din dascal un invatacel al simplului
ordin practic, verificata prin experienta zilnica ~i provocata de rezonante putem1ce, pe credincios: Amos, Sf. Dimitrie Basarabov, erau simpli ciobani.
In aceasta privinta, Homiacov are cuvinte tari, care merita sa fie amintite: ,Orice
care o au in camara sufletului sau cultul ~i predica.
Si e bine sa amintim aici ce se spunea in evul mediu despre preoti ~i poporul cuvant inspirat de un sentiment de iubire cu adevarat cre~tinesc, de credinta vie sau de
nadejde, e o invatatura; orice act plin de Duhul lui Dumnezeu e o lectie; orice viata
evlavi~s al Bisericii apusene: ,Sanctiores sunt aures plebis quam ora sacerdotum".
cre~tina e un model ~i un exemplu. Martirul care moare pentru adevar, judecatorul care
Care e rolul traitorilor pe culmi duhovnice~ti ale adevarului revelat? Ei privesc mai
face dreptate, nu pentru oameni, ci pentru Dumnezeu Insu~i ... , mor sau traiesc pentru a
adanc in lumea de taina a lui Dumnezeu decat teologul invatat. Ei gusta, intuiesc ceea ce
da o invatatura inalta fratilor lor ~i cand va trebui, Duhul Sfant va pune pe buzele lor
acesta cauta sa formuleze ~i se indeparteaza instinctiv, oarecum, de tot ce e fals ~i nesincer. cuvinte de intelepciune, pe care nu le va gasi invatatul ~i teologul...". ,Episcopul e in
Gratie lor au putut fi formulate invataturi ca aceea despre lucrarile necreate ale lui acela~i timp invatatorul ~i ucenicul oilor sale", precum a spus-o Apostolul contemporan
Dumnezeu, ei avand darul de a experimenta ~i de a evidentia prin experienta lor ceea ce al insulelor Aleutine, episcopul Inochentie. Orice om, oricat de sus ar fi pus, pe scara
nu era inteles in chip lamurit din Descoperire 2 ierarhica, sau oricat de ascuns ar fi in obscuritatea situatiei celei mai modeste, rand pe
u~ teolog 3 observa ca la sinoade, episcopii se inconjurau de teologi invatati pentru rand invata ~i prime~te invatatura; caci Dumnezeu imparte darurile intelepciunii cum ii
a pregati formularea invataturii lor. Experienta cre~tinilor_ pastreaza cred~nt~ ~i-i d_a o place, fara exceptie de functie ~i de persoane. Nu numai cuvantul singur invata, ci viata
expresie empirica; a sfintilor face perceptibila marile m1stere ale doctnne1 cre~tme: intreaga. A nu admite alta invatatura decat aceea a cuvantului logic, e rationalism; ~i in
sensibile inimii. Iar teologulle reda inteligibile ratiunii. De aceea ne vom ocupa acum ~~ acest caz e inca mai vadit In papalitate decat in Reformii..." 5.
de rolul teologilor. c) Sinoadele ecumenice au rolul eel mai insemnat; ele formuleaza invatatura
b) ~colile cre~tine au avut totdeauna un rol insemnat in formul_area un~~ ?og~~ Bisericii in dogme, fiind glasul ei. Sinoadele locale sau nationale reprezinta autoritatea
prin pregatirea materialului pentru definirea ei. Dascalii nu sunt ?umm marton~ 1stoncJ suprema in aceasta materie, pentru Bisericile respective, fiind paznicii ~i aparatorii ei,
ai Traditiei epocilor, ci, prin lucrarile lor, accentueaza unele latun necunoscute m epoca putand sa sanctioneze pe cei ce se abat de la dreapta credinta, clerici sau mireni.
respectiva, atrag atentia asupra inaltimii unei invataturi, provoaca entuziasm duhovnicesc, Sinodul ecumenic e eel care pastreaza Traditia apostolica, define~te dogmele ~i le
le redau explicit ~i mult dezvoltat, nuantat, in cadrul unor speculatii personale
4
proclama. Autoritatea sinoadelor e in functie de invatatura traditionala a Bisericii: Deciziile
Am mai aratat rolul ~colilor teologice in general; vom expune acum insemnatatea sinodale nu pot contraveni Traditiei Bisericii; aceasta, in totalitatea ei, este infailibila;
lor pentru promovarea Traditiei dinamice indeosebi. . ._ altfel cad, a~a cum s-a intamplat cu hotararile sinodului de Ia Ferrara-Florenta. ,La noi,
Hrisostom Papadopulos, primatul Greciei, a descns, acest rol cu o deoseb1ta scrie raspunsul Patriarhilor rasariteni Ia enciclica papei Piu al IX-lea6 , n-au putut niciodata
competenta, intr-un referat asupra rolului ~colilor teologice in trecutul ~i in prezentul nici patriarhii, nici sinoadele sa introduca lucruri noi, pentru ca aparatorul religiei este
Bisericii. El arata ca teologii- membri ai ierarhiei sau simpli laici- sunt cei care au facut corpul Bisericii, adica poporul insu~i, care vrea ca religia sa-i fie ve~nic neschimbata ~i la
totdeauna cercetarile necesare pentru pregatirea materialului in vederea solutionarii tutur~~ fel cu a parintilor sai. .. ".
problemelor ridicate de vremuri sau pentru _adancirea ~i ~onsac_rarea formulelor in~at~~uru 2. Dar a fost cu putinta pastrarea ne~tirbita a Traditiei in decursul veacurilor?
crestine. Controversele pub lice, care in pnmele veacun cre~tme se numeau ;,amilla , nu Protestantii de totdeauna au tagaduit posibilitatea acestei pastrari. Insa ea ne e garantata
era~ rare pe atunci. Iar dupa ce s-au intemeiat, in epoca modema, ~colile de teologie, ele in general de infailibilitatea Bisericii. Speciali~tii arata ce mari masuri de precautie au
au fost centrul culturii ~i focarul dezvoltarii ~tiintei teologice. ,De obicei, precizeaza luat Sfintii Apostoli pentru paza eF. N-a fost cu putinta stricarea Traditiei deoarece cea
invatatul istoric autoritatile biserice~ti supuneau asociatiilor de profesori teologi studiul tainica era pastrata cu sfintenie de cei initiati iar cea publica era cunoscuta tuturor
chestiunilor teoiogice ~i biserice~ti in generaL Aceasta se mai face ~i azi".
5 A. S. Hominacov, L'Eglise latine et le Protestantisme, cit. supra, pp. 49-50; cf. studiul Prof. N. Chitescu,
1 Sf. Paulin din Nola, Epistola IV. ,,Autoritate duhovniceasca, autoritate ierarhica", In revista ,Mitropolia Moldovei", 1957, nr. 3-4, martie-
2 Dr. Johannes Peter Junglas, Die Lehre der Kirche, Bonn, 1923, p. I 0. aprilie, pentru precizarea eel or dom1 feluri de autoritate.
3 G. Proulx, Tradition et Protestantisme, Paris, 1924, pp. 247-248. 6 Enciclica Patriarhilor ortodoqi de Ia 1848, p. 132.
4 Mitropolitul Hrisostom Papadopulos, Referatul Despre Scolile Teologice in trecut ~i prezent, In ,Proces 7 Alexie Comoro$an, Prelegeri academice de Dogmaticii ortodoxa, Partea generala, p. 291, 314.
verbaux du premier congres ... ", cit. asupra, pp. 89-90.

156 157
Oiliiuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
Factorli activi in tradi~ia dogmatica dinamica... Izvoarele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Marturisirile de credin~ ~i catehismele Biserlcii Ortodoxe

ascultatorilor: cele trei Evanghelii sinoptice sunt o dovada vie de felulln care s-au pastrat
cuvant cu cuvant lnvataturile Mantuitorului. Intrucat prive~te pe Sfintii Apostoli,
lndemnurile ~i poruncile lor arata cu cata strictete impuneau pastrarea Traditiei
dumnezeie~ti care se forma: ,,Fratilor, va laud ca fn toate va aduceti aminte de mine .$i
tineti predaniile, pe care le-ati fnvatat,fie prin cuvdnt,fie prin epistola noastra''. ,Tine-te
de dreptarul fnvataturilor Lui sanatoase, (scrie Apostolul Neamurilor lui Timotei), cu
credinta. cu iubirea ce este fn Hristos Iisus ... Si cele ce ai auzit de !a mine, cu multi
CALAUZELE TEOLOGIEI
martori de fata. acestea le fncredintam la oameni credincio.$i, care vorfi destoinici sa
fnvete .$i pe altii... Chiar daca noi fn.$ine sau un fnger din cer ar vesti alta Evanghelie DOGMATICE SI SIMBOLICE
dec at aceea pe care v 'am vestit-o, sa fie anatema"! 8
De altfel, cum era cu putinta sa strice Traditia cea buna, cu vointa ~i ~tiinta, cei ce
au murit pentru credinta lor? Faptul ca o parte din Traditie a fost inglobata in randuielile
cultice, in Liturghii, Taine, rugaciuni, In unele scrieri (dupa marturia lui Eusebiu, lstoria
Bisericeasdi, III, 39; IV, 22; VI, 13), ca ale lui Papia, Hegesip, Panten ~.a., le-a asigurat
pastrarea integrala.
3. Se cade, la sfar~itul acestui mic ciclu despre Traditia apostolica, dezvoltarea ~i
pastrarea ei, sa spunem cateva cuvinte despre ,disciplina arcana" (a tacerii) sau despre
,Traditia tainica". Se ~tie ca in Biserica cre~tina a fost impusa o discretie oarecare cu MARTURISlRILE DE CREDINTA SI
privire Ia marile ei mistere (mai ales privitor la Euharistie), al carui lnceput il aflam In
chiar Sfintele Evanghelii. Mantuitorul invata pe ucenici sa nu arunce margaritarele lor CATEHISMELE BISERICII ORTODOXE
inaintea porcilor (Mt 7, 6); iar celor trei care au fost martori la Schimbarea la Fatale
porunce~te sa nu spuna nimanui vedenia aceasta (Mt 17, 9). Reminiscentele ei le aflam in I. Partea istorica::
Sfanta Liturghie, la sfar~itul Liturghiei catehumenilor, cand ace~tia sunt invitati sa iasa
(,Cei chemati, ie~iti ... "), neavand dreptul sa participe la savar~irea infrico~atoarei Taine;
A. Principalele Marturisiri de credinta ale Bisericii Ortodoxe
iar in timpul imparta~irii multimea canta chinonicul , ... ca nu voi spune Taina Ta vrajma~ilor l. Marturisirea Ortodoxa. 2. Marturisirea lui Dositei 3.
Tai, nici sarutare fti voi, da, ca Iuda ... ". Anexa: Enciclica Patriarhilor Ortodoc~?i
0 asemenea lege a tacerii a fost necesara pentru a apani Biserica de calomnii, de lntroduc_ere..~elimitarea ~ubiectului: Care M_arturisiri $i Catehisme vor fi
neintelegere ~i de profanare in vremea persecutiilor pagane, iar dupa instituirea cercetat~. I. Mar!urzs~r~~prtodoxa: a)Autorul. b) Istoncul aparitiei acestei Mdrturisiri.
catehumenatului, pentru a opri multimea neinitiata de a lua parte la Taine pe care putea sa ~) Cu!m~sul MarturlSlru Ortodoxe. d) Caracterizarea, autoritatea # insemndtatea ei
le confunde cu misterele pagane. Un studiu mai recent9 a demonstrat ca aceasta lege a 1An B1s~n~a. O~tod~xd.A 2. Miirturisirea lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului: a)
Hicerii sau Traditiei tainica ar fi luat na~tere odata cu institutia catehumenatului ~i ar fi lmpreJu~anle lS~o:1ce m _care a ~pdrut. b) Autor.ul. c) Scopul, aprobarea oficiald,
disparut de prin veacul al V-lea inainte. Noi avem motive sa credem ca ea a fost impusa caractenzare~ !fl msemnatatea e1. 3. Anexd: Enc1clica Patriarhilor Ortodocsi de fa
de lmprejurari Bisericii dintru inceput ~i ca s'a continuat eel, putin pana In veacul al XIY- 1848: a) ~ustificar~a pomenirii ei aici. b) lmprejurarile in care a apdrut. c) Autorul,
lea, practicile isihaste ~i ,rugaciunea lui Iisus" fiind in centrul acestei Traditii secrete. In cuprms !jl caractenzarea ei.
raspunsurile sale catre Talasie, Sf. Maxim Marturisitorul da justificarea obi~nuita acestei

I
practici, spunand despre o intrebare 10 : ,Exista desigur un inteles ~i mai tainic ~i mai inalt ntroducer~. Din pricina vitregiei vremurilor strabatute de Biserica din veacul al
al acestui cuvant. Dar deoarece, precum ~titi, nu trebuiesc date In scris intelesurile mai ':III-~ea ~~ anume, ?e la ~e~ din~ urma__ si~od _e~umenic, (787), nu s'au mai putut
ascunse ale dumneze-ie~tilor dogme, -sane mltumim cu cele spuse pana aici, care pot . tt_ne smoad~ e:umemce, ad~ca ~le mtregn Btsenct cre~tine, de pretutindeni. Mai mult,
multumi cugetarea iscoditoare. Jar daca Dumnezeu imi va ajuta sa rna invrednicesc ~ide Btsenca ~~pala s. a r;tPt de Bt_sen~a Ort?doxa, pentru ca, la randul ei, sa piarda pe
fata voastra, vom inrati~a ~i intelesul eel apostolic ... ". protestantt, a~e~tl~ ~s au orgamzat m mat multe Confesiuni deosebite ~i de Biserica
Romano-catohca ~~ mtre ele.
8 1 Co 11, 2; 2 Tes 2, 15; 2 Tim 1, 13; 2, 2; Ga 1, 8.
9 Pierre Batiffol, Etudes d'Histoire et de Theologie positive, ed. VII-a, Paris, 1926, pp. 1-44.
I 0 Sf. Maxim Marturisitorul, Riispunsuri ciitre Talasie; raspunsulla intrebarea XXI-a, in Filocalia, trad. ~ Dam ai~i un istoric mai dezvoltat a! lor deoarece, in afara de mici exceptii, ele sunt prea putin cunoscute
cit., vol. III, Sibiu, 1948, p. 66. m Teolog~a noastra, fata de insemnatatea lor dogmatica ~i simbolica.

158 159
Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiei Dog.natice ~i Simbolice catauzele Teologiei Dog~natice ~i Simbolice Marturisirile de credintil ~i catehismele Bisericii Ortodoxe

Pentru dezlegarea multor probleme pe care le-au ridicat vremu~~le ~i m~i. ~les pentru pozitia Dogmaticii cre$tine ortodoxe in fata celei eterodoxe, fiind, de cele mai multe ori,
precizarea invataturii celei adevarate fata de cele gre$ite, conducatoru Btser.tcll Ortodo~e mici monografii asupra unor capitole ale Descoperirii cre$tine $i privind probleme, contem-
s'au vazut siliti, in decursul timpului, sa restabileasca adevarul descopent, pe tememl porane mai ales vremurilor care le-au dat na$tere. In al doilea rand, de cele mai multe ori,
Sfintei Scripturi $i al Sfintei Traditii. Expunerea invataturii celei adevara~e a fost fo~ulata, ele n'au avut nevoie de aprobarea unui sinod ecumenic pentru contemporani, care le-au
de autoritatea competenta, in Marturisiri de credinta, aprobate uneon de unele smoade primit pe temeiul autoritatii autorului lor.
ale Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Prin aceasta aprobare a lor ele au ?ev~nit cal~u~e Dar nu ne ocupam nici de unele din epocile care au urmat dupa cea patristica daca
de toata increderea pentru intreaga Biserica, din punct de vedere dogmatic $1, uneon, dm prezinta un interes limitat 1
punct ~e vedere moral, liturgic $i organizatoric. . . . . .. . Yom studia, deci, Marturisirile de credinta, care au fost adevarati crainici ai
Insa$i aceasta denumire este, pentru membru BtsencH noastre, un program ~~ o adevarului dumnezeiesc, in vremuri de mare cumpana pentru Biserica, adica in fata turcilor
chemare. Intr' adevar, cuvantul ,Marturisire de credinta" a imparta$it soarta atator cuvmte cotropitori ~i a celorlalte doua confesiuni cre$tine.
mostenite de cre$tinism: a primit un continut nou. Caci a pastrat din originalul grecesc- Din acest punct de vedere principalele Marturisiri ale Bisericii Ortodoxe $i care
0110~oyia -, doua nuante adanci, grele de i~tel~su:i, .care ~'au int~.rioriza: in cre$tinisn: $i vor fi cercetate de noi cu de-amanuntul, sunt: aceea a lui Petru Movila, definitiv formulata
au reu$it sa redea cu rezonante mai putemtce 1de1 $1 stan, propru expenentelor specific de sinodul de la Ia$i (1642) $i Marturisirea Patriarhului Dositei, -ambele avand pecetea
cre$tine, de-a lungul veacurilor strabatute de Biserica. . autoritatii celor patru Patriarhate ortodoxe. Alaturi de ele sta, din punctul de vedere al
Astfel eel dintai sens al acestui cuvant, in antichitatea cre$tina, este acela de autoritatii care o acopera $i mai ales din pricina permanentei actualitati ,Enciclica
acord in vo;bire de armonie intre mai multe persoane, asupra unui subiect; el i$i Patriarhilor ortodoc$i de la 1848".
pastreaza nuanta ]uridica $i exterioara de inte~egere, c~nsimtam~nt, ~o?ventie. F~lo~~:ea Ea nu are forma clasica de Marturisire $i n'a pretins la aceasta cinste; dar credem
acestui cuvant in cre$tinism, ca termen tehmc teologtc, de ,MarturiSire de credmta , a ca o merita cu prisosinta $i o vom studia cape una dintre ele, de$i ea n'a patrons inca in
inaltat simplul ,acord" pana la inaltimile ,sobomicitatii"_. Caci o. Mar:u;isire ~s~e nici una dintre colectiile de Marturisiri Ortodoxe.
expresia acelei bogatii transcendente, care se descopera $1 se reahzeaza m empm~ Alte trei Marturisiri Ortodoxe, de$i n'au autoritatea Patriarhatelor Ortodoxe, sunt
noastra $i care ,irupe" in istorie. cu insu$i. Ii~.us Hristo~, d~~a cuvan~ul ales al un~I de o insemnatate deosel;>ita din punctul de vedere al cuprinsului lor: Cea mai veche dintre
teo log ortodox contemporan, ca phnatate a vtetn dumnezeie$ti, m comumunea de adevar ele dezvaluie inaltimea $i frumusetea Descoperirii cre$tine in fata ratacirilor musulmane;
si iubire a Bisericii. Este expresia sobomicitatii Bisericii. acesta este cuprinsul Marturisirii lui Ghenadie Scolarul.
Acesta este un ,terminus ad quem" al evolutiei in cre$tinism a celei dintai nuante Cea de a doua $i cea de a treia reprezinta cele mai vechi monumente ale Dogmaticii
primare a cuvantului. . . . . . . cre~tine ortodoxe care fixeaza pe larg deosebirile de invatatura ale Bisericii Ortodoxe
Cel de al do ilea inteles, avand in paganism un accent Jundtc $1 extenor mm pronuntat, fata de cea protestanta. Am numit ,Raspunsurile Patriarhului Jeremia al II-lea" $i, in
este acela de ,marturisire" propriu-zisa. Din epoca precre$tina, cuvantul a evoluat repede spre sfar$it, pe cea mai adanca din punct de vedere teo logic dintre aceste Marturisiri, aceea a
0 nuanta pur juridica $i, ca $i jlap'tVptiv, 6!-Lo/..,oy~tv ~voca id~ea,?e procedur~ ~enal~: ac:u:aU:~ lui Mitrofan Critopulos.
nu are de ales: tagaduie$te sau recuno~te vma. Martunse$te ,vma de a fi cre$t~. e ,m_artunst~or (Amintim aici in treacat, ca fiind din categorie, Marturisirea pribeagului roman,
0110 t..,0yrrrn~. Amenintat, rezista $i e osandit ~i executat: e ~a~i: {_llapw~). C!nvat~ti t~olog1 ca spatarul Nicolae Milescu, cu rasunatorul titlu: ,Enchiridion sive stella Orientalis Occidentali
H. Delehaye $i altii au descris pe larg aceasta nuanta JUndtca a acestut _cuv~~t m,epoca splendens, id est sensus Ecclesiae. Orientalis, scilicet graecae, de Trans-substantione Do-
dinaintea crestinismului). Biserica 1-a adoptat prefacandu-1 cu totul: ,Martunstrea a da: mini aliisque controversiis a Nicolao Spadario Moldovalaccone, barone ac olim generalis
apoi numele Tainei car~ cu~rinde proc~sul.c~lei,mai adanci interi~rizari ~i al ~elei mat Wallachiae, conscriptum Holmiae mense Februarii...". Nu-i avem textul, de~i a fost publicat
cutremuratoare cercetan de sme. Iar ,martunsttor e eel ce pune pe ltsus Hnstos m centrul in latine$te in anul 1668, cu ajutorul ambasadorului francez in Suedia, Arnauld de
existentei sale si care-L marturise$te, nerecunoscandu-$i alta vina decat pacatul. Pomponne2 ). Din titlu se poate, insa, vedea ca se ocupa indeosebi de atitudinea Bisericii
Mutati~ mutandis"! Daca in epoca primara a Cre$tinismului ,marturisirea" ducea Ortodoxe fata de problema prefacerii euharistice- corespunzandacelei ,transsubstantio"
la ma~iriu, acest simplu fapt arata pe ce diinensiuni masoara Biserica cre$tina valoare~ romano-catolica -, atat de discutata de janseni$ti $i protestanti in veacul al XVII-lea).
ei: Este cartea care cuprinde ceea ce cre$tinul e tinut sa ,marturiseasca" in fata lm
Dumnezeu si a oamenilor! I In categoria aceasta intra Miirturisirile de credintii din epoca patristica ~i post-patristica, pe care le aminte~te
lata, pe scurt, sensul ,Marturisirii de credinta" in Ortodoxie, de unde reiese marea
Iosif Olariu, in a! sau Manual de Teologie Ortodoxii, Caransebe$, 1907, p. 24, nota I $i anume: Marturisirea
ei valoare. . Sf Grigorie Taumaturgul; Marturisirea Sf. Martir Lucian (Desp~e Sranta Treime); a Sf. Vasile eel Mare (tot
In Istoria Crestinismului se intalnesc multe opere care se intituleaza ,Marturisin despre Sranta Treime); a lui Anastasie Sinaitul, a Sf. Sofronie a! Ierusalimului; a Sf. Teodor, Patriarhul
de credinta". Nu le vom studia aici pe toate. Ierusalimului, (aprobata de Sinodul a! VII-lea ecumenic); $i a Sf. Grigorie PaJama (impotriva Varlaamitilor).
M~i intai, nu ne ocupam de cele din epoca patristica din pricina ca ele fac parte di~ 2 Nicolaie Milescu Spatarul, JurnaJ de ciiliitorie in China: col ,Clasicii romani", Bucure~ti, 1956, prefata
alt airov $i anume din acela al ,izvoarelor" Teologiei Dogmatice. Ele privesc rareon de Corneliu Barbulescu, p. II.

160 161
Marturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe Caliluzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Caliluzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice
Milrturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe

Aceste trei Marturisiri de credinta, de~i nu au aprobarea autoritatii superioare c~ autorul Marturisir.ii Ort.odoxe ar fi Isaia Cozlovschi, staretul manastirii Sf. Nicolae din
biserice~ti, totu~i, sunt socotite ca Marturisiri de credinta ortodoxa, din pricina insemnatatii Ktev. 0 asemenea a~~rmafte .n_'are ca temei deciit simple presupuneri, sau deductii absolut
lor in momentul aparitiei ~i a valorii cuprinsului lor. false. A~tf~l, .t.eol?gu ammtttt au plecat de Ia premisa ca, de obicei, asemenea Iucrari Ie
Ne vom ocupa, de asemenea, in treacat, insa, ~ide Catehismele ortodoxe, expuneri fac specta.h~h_I .. ~~ speta, profesorii -, iar ierarhilor le revine datoria de a ~i le insusi in
mai prescurtate ~i simple ale invaturii cre~tine ~i care, de regula, se feresc de polemica numel~ .Btse:tcp ~~ de a le da aprobarea ~i girul autoritatii lor. Dar orice regula isi. are
interconfesionala ~i sunt dovada grijii Bisericii de invatatura religioasa a copiilor ~i a exceptule _et._ In ~1 doil~a ra?~ adversarii paternitatii Mitropolitului Petru M~vila
poporului dreptcredincios. Cel mai raspandit Catehism, atat in Bisericile Ortodoxe cat ~i pretexte~z~ ca Is~Ia. Tro~tmovtct Cozlovschi ia parte Ia sinodul de Ia Ia~i ~i nu marele
in cele eterodoxe este aceta allui Filaret, Mitropolitul Moscovei; dupa el vine aceta a lui terarh, ~~ ca acelma 1 se ~_I decerneaza titlul de ,doctor" in cursu! ~edintelor acestui sinod.
Platon Levhin al Moscovei. In zilele noastre s'a tradus din ruse~te Catehismul ~a aceste afirmatu teologii ortodoc~i mai obiectivi au adus argumente hotaratoare
Mitropolitului Antonie (Krapovitchi), care reproduce, in buna parte, pe acela allui Filaret. i~potnv~. Se mentione aza, astfe~, ca insu~i Isaia Cozlovschi declara raspicat c~
Mttropoht~l a compus-o . (Afirmatta cu doctoratul nici nu e exacta; Isaia Trofimovici
7
0 mentiune speciala trebuie racuta despre acela al preotului romano-catolic,
convertit Ia Ortodoxie, Vladimir Guettee, care, (dupa o Marturisire intitulata ,Exposi- Co:lov~cht ~vea. doctoratul.din .1635)8 Cinstirea lui Cozlovschi de catre sinod n'are
tion de la Doctrine de l'Eglise Catolique Orthodoxe, accompagne des diffrences qui se legatura cu sttuatta de au tor; tar dm faptul ca nu mai are alte lucrari se poate deduce ca nu
rencontrent dans iles autres Eglises chretiennes", tradusa ~i in romane~te), a publicat ~i e~a m~re dogmatise, de talia lui Petru Movila. (Asupra vietii lui Petru Movila nu mai
un Catehism sobornicesc, de asemenea tradus cu acest titlu in romane~te. zabov1m, deoarece ea este pe larg expusa in cursu! de Istoria Bisericii Romane).
Prin primirea lor de aproape toate Bisericile Ortodoxe, primele doua catehisme . b) !storicul o~ar~iei ~i publicarii Marturisirii Ortodoxe: In Istoria russkoi Tercvi
amintite aici au ca~tigat o mare autori tate dupa Biserica Ortodoxa de pretutindeni. Aceasta Mttr~pohtul Macar:e arata ca M.artu.r~sirea Ortodoxa a fost scrisa in primul rtlnd di~
indreptate~te pomenirea lor Ia capitolul acesta, dupa Marturisirile de credinta. nevota de a face fat~ ~ropagan.d~t umttlor. Din cuprinsul ei se vede !impede ca nu sunt
Le vom cerceta in ordinea insemnatatii lor pentru Biserica Ortodoxa. t~ecut~ cu vederea met deosebtr~le de invatatura fata de protestanti; dar prilejul de a le
1. Marturisirea Ortodoxa. Autorul Marturisitrii Ortodoxe este Petru Movila, lamun a fost dat de propaganda tezuita in Biserica Ruseasca. (Este bine sa se accentuze
Mitropolitul Kievului, fiu de domn moldovean3 Denumirea, cu care a ramas pana Ia a~est _Iucr~ ?eoarece A. ~alvy ~i M. Yil~e:- urmati ~i de unii autori ortodoc~i -, pretind
urma in Teologia Bisericii Ortodoxe, de ,Marturisirea Ortodoxa"- 'Op968o1;~ "'0~-toA.oyia, ~a Martu~lSlrea ~rt~doxa ~r fi fost pnlejmta de Marturisirea lui Chiril Lucaris ~i ca ar fi
- arata ca ea este socotita prin excelenta Marturisirea Bisericii Ortodoxe 4 mdreptata exclustv tmpotnva protestantilor 10
a) Autorul. Unii dintre teologii eterodoc~i 5 , ~i chiar dintre ortodoc~i 6 , au sustinut . C:~rtea lui Petru Movila a fost cercetata in 1640, de sinodul de Ia Kiev; nefiind toti
smodah~. de acord asupr~ a doua puncte (locul sufletelor dupa moarte ~i moment~!
prefa~e:n Sfintelor Darun ), s' a facut apella Patriarhul ecumenic. Peste doi ani s 'a adunat
3 Despre autorul acestei Marturisiri au scris pe larg: Preotul Niculae M. Popescu, profesor universitar, in Ia ~~~~ smodul ~o:mat din Isai~ ~ro~~ovici Cozlovschi, Ignatie Oxenovici (predicator) ~i
Introducerea (in care face istoricul Marturisirii Ortodoxe) Ia volumul festiv ,~OpeOOol;cx; "'OfloA.oyia - lostf ~ononovtct, staretul manastmt Aratarea Domnului, din partea Bisericii rusesti si
Porfine, f~st Jl:ii.tropolit al Nicheei, ca ~i Meletie Sirigul, predicatorul Patriarhiei di~
Marturisirea Ortodoxa", text grec in edit, ms. Parisinus, 1266, text roman ed. Buzau, 1691, editata in colaborare
cu Diac. Gheorghe Moisescu, astazi prof. universitar, cu o Precuvantare de Mitropolitul Tit Simedrea, Bucure~ti, partea Patnarhtet Constantinopolului.
1942; Preotul Niculae M. Popescu, profesor universitar, Pomenirea Mitropolitului Petru Movila ~i a
Sinodului de Ia Ia~i, studiu publicat in rev. ,Biserica Ortodoxa Romiina", in numarul festiv 1642-1942, anul
XL, nr. 9-10 septembrie-octombrie, 1942, pp. 387-402; P. P. Panaitescu, Petru Movila ~i Romanii, in aceea~i
~iovlensis ~icolao ~i~ati Igumen". Aceasta parere a fost imbrati~ata ~i de alti teologi eterodoc~i ca Loofs
(m .symbohk, t. I, Tubmg~~, 1902, p. 122). La aceasta parere gre~ita se mai adauga ~i aceea ca sinodul de Ia
revista, pp. 403-420; Arhim. luliu Scriban, Marturisirea ortodoxa a Mitropolitului Petru Movila, izvor
de invatatura pentru predicare ~i vietuire cre~tineasca; ibid., pp. 439-454. Vezi de asemenea punctul de Ia~1 .ar fi ,secu.ndus ~u~tor ; vom vedea Ia ce se reduce rolu! sinodului de Ia Ia~i.
vedere a! teologilor romano-catolici in studiul amplu al iezuitilor A. Malvy ~i M. Viller, La Confession Orthodoxe
6 Dmtre. ac~~tla a~mtlm ~e E~geniu ~olcovitinov, in Desc~ierea Sinodu!ui de Ia Ia$L, Kiev, 1825, pp.
de Pierre Moghila, in rev. ,Orientalia Christiana", X, Paris, 1927, pp. 1-124. (Precizam ca asupra tuturor
1~5-1_7~: Filare~, m ,Rev1sta hteraturn duhovmce~tl ruse ... , Harcov, 1859, p. 271; Macarie, in Istoria
Bise.ncu ru~e~ti, St. :e,:ersburg, 1_882, t. IX, pp. 589-591 ~i. in sfii~it, Gruzdev, In art. Catehisme ruse$li din
chestiunilor privitoare Ia istoricul acestei Marturisiri se gasesc ample informatii sistematic organizate in bogata
Introducere a vol. festiv amintit !a inceputul acestei note; despre alte studii romiine~ti amintim notele bibliografice
Enci~~ope~Ia ~eologi~~ o~todoxa, t. IX, 1908, p. 209. Datorita autoritatii lui Macarie aceasta parere este
din rev. ,Biserica Ortodoxa" citata. Din punct de vedere eterodox vezi studiul amintit al iezuitilor A. Malvy ~i
pnm1ta ca md~scutab!la .~~ a trecut in toate manualcle ruse~ti de Istorie Bisericeasca, spun catolicii A.
M. Viller). Malvy ~~ M. VIller, op. Cit., p. 43 din Introducere.
4 Despre numele pe care le-a primit in decursul vremii, vezi ~i Introducerea citata a Preotului Niculae M.
7 Aceasta o f~ce.Ghenadie .Enaceanu, in Petru Movila, Bucure~ti, 1932, extras din ,B. 0. R.", 1883 ~i 1884.
Popescu, Ia vol. festiv amintit supra. 8 A. Malvy ~~ Viller, op. Cit., p. 44.
5 Problema aceasta este discutata pe larg de Preotul Niculae M. Popescu, in Introducerea Ia vol. festiv,
9 V. Preotul Ni~ulae M. Popescu e.tc., In~ro.ducerea Ia op. cit., p. 24, nota. Amintim in treacat, tot ca 0 simp Ia
citata, $i de iezuitii A. Malvy ~i Marcel Viller, in studiul amintit supra.
presup~~ere parerea patn~rhulm Dos1te1 .a! Ierus~limului, exprimata In Viata lui Meletie Sirigul ca
Inaintea lor, Ernest Julius Kimmel, ruteanul, demonstrase in vol. I din Monumenta fidei Ecclesiae Orientalis,
M_arturiSir~a ar fi fos~ scns~ de P~tru Movila cu alt1 colaboratori; este ~i parerea lui A. Malvy ~i a lui M.
Jena, 1850, ~i anume in Prolegomena, p. 53, ca Petru Movila a convocat in 1640 un sinod provincial caruia Viller ca ~~ a lm Martm Jug1e: o s1mpla 1poteza care nu se sprijina pe nimic.
i-a in:fati~at ,catechismus, cujus primus auctor fuisse fertur Isaias Trophimovicius Kosslowskius, claustri 10 A. Malvy si M. Viller, op. cit., p. 18, sq.

162
163
Marturlsirile de credinta ~i catehismele Biserlcii Ortodoxe Ciililuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe

Sedintele s' au tinut intre 15 septembrie ~i 27 octombrie; cheltuielile au fast suportate sfintelor icoa~e ~i a sfintelor moa~te. intrucat intrebarile ~i raspunsurile din partea a 3-a
de domnitorul Vasile Lupu. fac parte tot dm domcniul Teologiei practice, ~i ca atare pot fi inglobate ~i ele in partea a
Marturisirea era scrisa in latine~te 11 ; ea a fast tradusa in grece~te de Meletie Sirigul 2-a, Mesoloras 13 imparte aceasta marturisire numai in doua parti:
~i revizuita de sinod. Cele doua chestiuni ramase deschise la sinodul de la Kiev au fast , ?)
_a~ despre credi~ta_~i despre fapte bu,ne, cea dintai cuprinzandu-se in primele 126
dezlegate in sens ortodox, aratandu-se ca nu exista un foe curatitor dupa moarte (I, 66); mtreban ( despre c_redmta), tar ~ea de~ doua 111 celelalte 135 (despre nadejde ~i dragoste ).
ca Liturghiile, rugaciunile ~i milosteniile eelor vii folosesc raposatilor (I, 64); ~i ca Darurile d) Caractenzarea, autontatea ~~ insemnatatea ei in Biserica Ortodoxa sunt obiectul
se prefac in momentul invocarii Duhului Sflint de catre slujitor (I, 107). unor discutii vii in Tcologia ortodoxa contemporana si intre teologii ortodocsi si cei
eterodoc~i_ \e~_tru a fi pretuita in chip obiectiv ea treb~ie judecata, dupa folosui p~ care
14
La 30 octombrie 1642, Marturisirea Ortodoxa a fast inaintata sinodului de la
Constantinopol de domnitor. 1-a adus B1sencn Ortodoxe in decursul celor mai bine de trei veacuri.
Patriarhul Partenie eel Batran, cu sinodul constantinopolitan declara, In aprobarea Marturisirea Ortodoxa a aparut in mijlocul gravelor evenimente, care au tulburat
Marturisirii Ortodoxe, ca a aflat cartea aceasta ca ,urmand dogmele Bisericii lui Hristos adiinc viata Bisericii Ortodoxc: propaganda romano-catolica, ale carei urmari au culminat
~i potrivita sfintelor canoane, neimpotrivindu-se intru nimic ei ... in anul mantuirii 1643 in _unir_e~ de Ia B_res}, ~i cea protestanta care culmineaza in Marturisirea aparuta sub numele
luna martie, indictionul al XI-lea". Rand pe rand, actul de aprobare a Marturisirii Ortodoxe lm Chml Lucans. In ea trebuie sa vedem principala arma de aparare a Bisericii Ortodoxe
a fast semnat side Patriarhul Ioanichie al Alexandriei, ( 1645-1657), Macarie al Antiohiei, imp~t~!va atacului concentric, eterodox, iar pretuirea ei este direct proportionala cu
(1647-1672): Paisie al Ierusalimului(1645-1660). in editiile romane~ti, Marturisirea servtcnle pe care le-a adus Bisericii noastre in aceasta lupta.
Ortodoxa areca prefata aprobarea ~i recomandarea Sflintului Sinod al Bisericii noastre ~i ~omano-catolicii o judeca altfel: 0 socotesc urmare numai Iuptei de aparare
cele date de Patriarhii Partenie al Constantinopolului ~i Nectarie al Ierusalimului (in 20 impotnva protestantismului ~i aduc in sprijinul acestei afirmatii ideea ca Marturisirea
octombrie 1662). Ortodoxa ar fi inriiurita ca plan, materie ~i, uneori, chiar ca expresii, de catehisme latine,
in limba greaca s'a tiparit pentru intaia oara in Olanda, in 1667 prin purtarea de ca ace~a allui Canisius 15 Aceste afirmatii n'au deciit o vaga indreptatire. intr'adevar,.
grija ~i cheltuiala lui Panaiot Nicussios, mare dragoman al Portii. Este cea mai raspandita ~~~artir~a Marturisirii Ortodxe ~ tradit,i,ona:a, de Ia Fericitul Augustin, cu a! sau ,Enchi-
dintre Marturisirile Ortodoxe 12 ndiOn_, stv~ de fide, spe et cantate .... Cat depre fondul ei, el nu poate fi deosebit
c) Cuprinsul acestei Marturisiri este expus in forma catehetica cu intrebari ~i pretutmdem de acela allucnirilor similare romano-catolice, daca tin em seama de identitatea
raspunsuri. Este o opera intinsa ~i densa, cu un fond insemnat de Teologie Dogmatica ~i pun_ct_elor de veder~, ~n mare asupra celo_r mai multe capitole ale Teologiei Dogmatice, In
Simbolica, cuprinzand un rezumat al acestei discipline, ~i al Telogiei Morale, cu notiuni mv~tat~_ra o:todoxa ~~ cea romano-catohca. Pede alta parte mitropolitul ortodox, crescut
din toate domeniile Teologiei, avand la temelia ei Sfanta Scriptutra ~i Sfintii Parinti. cu mgnJire !n surght~n, !ntr'un_mediu romano-catolic ca acela din Polonia, nu putea sa
Se imparte in trei parti principale, dupa cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea nu cunoasca foarte bme Teologia romano-catolica; imprejurarile istorice de altfel n'au
ingaduit emanciparea Teologiei Ortodoxe de cea romano-catolica in scolile rusesti teo-
~i dragostea. Partea intaia curinde 126 intrebari ~i raspunsuri asupra cuprinsului simbolului
logice, dedit incepiind cu Teofan Procopovici, in veacul a! XVIII~lea: '
de la Niceea ~i Constantinopol ~i al altar probleme care deriva din el. Insista asupra
. Marturisirea Ortodoxa arata, !nsa ~i o rezerva mare fata de unele puncte de vedere
unora dintre capitolele teologiei, ca Sfintele Taine, trecand in schimb foarte pe scurt
aprop1ate de ale romano-catolicismului $i exprimate de Dositei in unele lucrari ale sale si
asupra altora, ca acelea ale Antropologiei ~i Soterio1ogiei. Expune pe rand invatatura
chiar in Marturisirea sa. Astfel, in Marturisirea Ortodoxa se foloseste mai rar mutarea
cre~tina despre Dumnezeu eel unul ~i intreit, despre creatie, Anghelologie, Antropologie,
u~ie_i" dec~t ,p~ef~cere"; de aseme~~a, se ~ere$te de a se pronunta daci sunt sau nu'inspirate
Hristologie, Ecclesiologie, Misteriologie ~i Ehatologie. A doua parte cuprinde 63 intrebari
carttle ,scnptunsttce ,bune de cetJt numtte de Romano-catolici ,deutero-canonice".
~i raspunsuri ~i se ocupa indeosebi de rugaciune, dand un loc de frunte Rugaciunii
. I~ ~fiir~it, daca Marturisirea Ortodoxa este scrisa, ca toate operele teologice ale
Domne~ti, ~i de Fericiri; dintre acestea dezvolta foarte pe larg Fericirea a V-a (intreb,
tnnp~lm, 1~tr' o forma apropiata de cea scolastica, aceasta nu impieteaza cu nimic asupra
XXXVIII-LIV) ~i intr'un chip foarte actual pe cea dintai (intreb. XXXI-a). Partea a treia cupnnsulm perfect ortodox. Eterodoc$ii 1n$i$i recunosc aceasta 16
cuprinde 72 intrebari ~i raspunsuri, in care se expun invataturile despre poruncile lui
Dumnezeu, despre pacat ~i despre decalog,justificandu-se rugaciunile catre sfinti, cinstirea
13 I.E. Mcsoloras, :Lu!lfloA.tKl'] 'tfi~ Opeo<l6i;ou ava'toA.ud'j~ EKKAll<riru;; Ta <rujlfloAtKa 13ti3A.ia, vol. 11 Atena,
!893, p. 369.
II v. Preotul Niculae M. Popescu, lntroducerea de Ia op. cit., p. 27; A. Malvy ~i M. Viller, op. cit., 51. }4 Pcntru partca aceasta, v. Preotul Niculae M. Popescu, Introducerea Ia Op. cit., supra, ~i Prof. N. Chitescu,
Amintim ca unii autori dupa E. Kimmel, ca I. Mihalcescu, cred ca Ia inceput era scrisa in ruse~te. V. La lnsemnatatea Marturisirilor de Credinta in cele trei mari confesiuni cre~tine, In ,Ortodoxia", anul VII,
Theologie Symbolique. , (Bucharest, Paris, 1932). nr. 4, oct.-dec., !955, pp. 483-512.
12 Pentru informatii privitoare Ia raspandirea ei, Ia traducerile ei ~i Ia tiparituri, editii etc ... , vezi lucrarea 15 V.A.Malvy $i M. Viller, op. cit., pp. 94 sq,; cf. ~i loan Mihalcescu, Die Bekenntnisse und die wichtigsten
citata a Pr. Prof. Niculae M. Popescu, Diacon Gh. Moiescu ~i cea a lui P. P. Panaitescu, Uinfluence de Glaubenseugnisse der griechisch-orientalischen Kirche, cu o prefata de Prof. Dr. Albert Hauch, Leipzig,
l'oeuvre de Pierre Mogila, Paris, 1926, precum ~i ,B.O.R.", LX (1942), nr. 9-10. Din punct de vedere !904, p. 25.
eterodox, vezi Malvy ~i Viller, Op. cit. 16 Vezi, de pilda, A. Malvy $i M. Viller, op. cit., supra, pp. XCVII-XVII.

164 165
Q\lauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice catauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice M<lrturisirile de credinta ~i catehismele Biserlcii Ortodoxe
Marturisirile de credinta ~i catehismele Biserlcii Ortodoxe

De altfel avem motive puternice sa credem ca Marturisirea Ortodoxa a fost ce~uta Din cele spuse se poate intelege ca problema Marturisirii care poarta numele
atat de nevoile de aparare impotriva propagandei r.omano.-c_atoli~e, incu~u~ata de ?m~ea Patriarhului Chiril Lucaris a fost multa vreme subiect de controversa; nici azi nu s'a
de la Brest, ca ~i de contra-propaganda. ln~or~at~a prectsa a lm Macan~ _, ca ~1senca realizat unanimitatea asupra ei. De aceea e mai prudent sa recunoa~tem ca ea ramane o
Rusa era tare prigonita ~i anume de renegatn umatt, este de altfel categonca. ~p~t f~ptul taina pentru noi.
ca cea dintai tiparitura a Marturisirii Ortodoxe s'a :facut in Olanda protestanta, ramane o In general, teologii greci au fiicut toate sfortarile pentru a demonstra ca e cu neputinta
indicatie a caracterului ei anti-romano-catolic... . . _ , _ , ca un patriarh ortodox sa fie autorul unei Marturisiri eretice. Intre primele sinoade din
De aceea e mai drept sa se afirme ca Martun.suea C?rtodoxa este ;nd!~pta_ta_ atat veacul al XVII-lea, tinute impotriva acestei Marturisiri ~i Mesoloras, autorul celei mai
impotriva romano-catolicismului cat ~i a protestantisJ?ulm .. Ea ex~une ~~~a ;nv~t~tur.~ insemnate colectii simbolice, mitropolitul primat Hrisostom Papadopulos, eel mai mare
cea adevarata mai mult in chip irenic, in forma scol~~tt~a a.ttm~ulm: Curatta mva~aturn istoric bisericesc al Greciei moderne, ~i loan Carmiris actualul profesor de teologie Dog-
ei este garantata de aprobarile solemne ale autoritatn b1sence~tt, pnn care ea depa~e~te matica, de la Facultatea de Teologie dinAtena, acordul este desavar~it in aceasta privinta.
orice alta carte ortodoxa. 18 _ (Profesorul Carmiris il declara ,incapabil" de o asemenea opera, pe care el n'a :facut
Atingand uneori inaltimea Marturisirii lui Mitro fan Cnto~ulos ~1 depa~m~ ~u~ct~l decat s'o semneze.)21 lata cateva argumente" in aceasta privinta: Daca primele doua sinoade
de vedere unilateral al aceleia a lui Dositei, ca ~i al Raspunsul~1 Patnarhtlor R~sante.m, tinute la Constantinopol dupa uciderea patriarhului Chiril, in 163 8 ~i 1639, au osandit, la
ea imbratiseaza intreaga invatatura a Bisericii Ortodoxe, menJma.ndu-se ~r~tudm~e~t la instigatia du~manului sau, Chiril Contaris, nu numai Marturisirea ci ~i persoana patriarhului
un nivel d~stul de ridicat in tratarea problemelor de invatatura,~~ tra1re cr~~~ma. Ea r~ma~~~ Lucaris - cu to ate rezervele gruparii din jurullui Mitro fan Critopulos -, sinoadele de la
precum am spus, pricipala Marturisire a Bisericii Ortodoxe. 19 In ea ,resptra .duhul ~~s~r~ct~ la~i (1642) ~ide la lerusalim (1672), n'au confirmat aceasta parere. Dupa prima faza de
Ortodoxe Rasaritene, in toata frumusetea .lui arhaica, a~a ~urn ~tr~b~te el pnn maru Pannt1 uluiala a cumpanit calculul ~i deci nazuinta de a mic~ora impresia pe care a :facut-o
ai Bisericii: Grigorie, Atana~ie, Vasilie ~1 loan Damaschm, rai?a~and pur~r~a.u.n monu- caderea in erezie a intaiului dintre patriarhii ortodox. (Se ~tie, totu~i cain Biserica Ortodoxa
ment foarte pretios al Ortodoxiei, ~i un ajutor, cu totul nemtmat de ratacm, pentru infailibilitatea nu o detine o singura persoana, ci intreaga Biserica, a carei autoritate
Simbolica" .20 suprema e sinodul ecumenic- ale carui hotan1ri sunt primite de ea. De aceea autoritatea
2. Marturisirea lui Dositei, Patriarhul Ierusalimulm. . . _, Bisericii in materie de invatatura nu se mic~oreaza nici prin faptul ca unul dintre patriarhii
a) lmprejurarile istorice in care a aparut acea.sta Martuns~~ au fost hot~ratoar~ ecumenici au cazut, dupa cum nu se mic~oreaza nici cand un sinod care indepline~te
pentru unele calitati ~i lipsuri ale ei. Ele sunt caractenz~~e de sfortanle pr_ote~t~?tt~mulu~ conditiile exterioare ale unui sinod ,ecumenic" a gre~it. Cazul sinodului ,talharesc" de
de a dovedi romano-catolicismului identitatea invataturn sale ~u ac~ea ~~s~ncn pnmar~, la Efes ~i acela al sinodului de la Ferrara-Florenta sunt de la sine graitoare in aceasta
aceasta dovada credeau protestantii ca o puteau aduce ar.atand ca B1.senca Ortodoxa,
privinta). Sinodul de la lerusalim, dupa ce osandeste, ca ~i eel de la la~i, numai invatatura,
continuatoarea Bisericii primare, are acea~i inv~t~tura ca ~1 ptrotestanttsmu~. . adauga: ,Daca, impotriva oricarei probabi1itati Chiri1 este totu~i autorul numitei
lmprejurarile in care apare aceasta Martunme, de a.s~menea; f~~~aza u~ul dm~re
Marturisiri, sa fie anatema!". Autorul Marturisirii, aprobata la acest sinod, de la lerusalim,
adele cele mai tragice ale luptei de aparare a cre~tmtsmulm rasantean tmpotn~a
ep1so . .. b 1 a demonstreaza in felul urmator pentru ce este cu neputinta ca autorul ei sa fie Chiril Lucaris:
romano-catolicismului. Aparitia unei Martunsm, cu cupnns ca1vmesc~ su n~me e unm
1. Ea este in contradictie cu intreaga activitate ~i opera pur ortodoxa a acestuia; 2.
dintre cei mai activi patriarhi ai Bisericii Rasaritene, in lupta de apa~are tm~otnva roma~o=
Manuscrisul Marturisirii acesteia nus' a gas it in arhivele Patriarhiei. 3. Chiril n' a marturisit
catolicismului poate fi interpretata atat ca o incercare a protesta~ttsmul~t de a.d~vedt c.~
invatatura lui este aceea a Bisericii primare, cat ~i ca o incercare d1sperata ~ ~~et cap~te~n niciodata ca este autorul ei. 22
a Bi~ericii Ortodoxe, de a-~i asigura sprijinul protestant, eficace, m condttnle tragtce m Romano-catolicii au sustinut la inccput ca ar fi vorba de un fals; parerea contrarie
ar fi intarit pozitia protestantilor. In cud1nd, insa au revenit, sustinand autenticitatea ei. E.
care se afla, haituit din toate partite de eterodoc~i.
Legrand, erudit francez, (romano-catolic), le-a dat toata satisfactia in aceasta privinta,
publicand in facsimil o pagina din manuscrisul Marturisirii ~i a alta dintr'alt manuscris al
17 Reprodusa de Preotul Prof. Niculae M. Popescu, in Introducerea op. cit., supra, p. 22. lui Lucaris, din care ar reie~i, de~i nu e absolut sigur, ca e vorba de una ~i aceea~i scriere,
!8 Vezi A. Malvy ~i M. Viller, op. cit., 42-43. . . de unul ~i acela~i autor23
19 Parerile extremiste ca aceea a patrologului grec D. B~l~nos, care. so~ote.~te MartunSlf~a Ortodoxa .~n
1 catehism rod a! Mistagogiei ruse, nu le putem pnm1. Aceea~t ahtudme o avem fata de afirmatnle
simp u , . . . d d 1 . , j) st
. care aceasta Marturisire n'ar aduce mmtc nou, dm punct e ve ere teo og1c, sau ca n ~ o 21 I. Carmiris, ~()p800o(;la Kai 1tpO'tcrtavttcrJl{);, Atena, 193 7; vezi ~i recenzia din revista ,Biserica Ortodoxa
sa1e, dup a , fl t b h
folosita in Biserica Greciei ~i ca ar fi fost chiar necunoscuta acolo, un.de n a avut met o ~n uen,a, ~ c tar.ca Romana", anul LVI, nr. 9-10, sept.-oct., 1938, p. 572.
n'ar da raspuns problemlor tratate ~i ca s'ar resimti de influente strame. (:Eu~j3o/ux Kat ~j3ol.,tKa ~t~A,ta, 22 Pentru toata aceasta parte, vezi prof. I. Miha1cescu, Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lucaris,
s Atena !919 pp. 23-50). Vezi raspunsul dat de Preotul Prof. Ntculae M. Popescu, lntroducere in rev. ,Studii Teologice", anul III, prima serie, 1932, nr. 1, p. 8 sq.
de D . Ba1ano , , , , . . . d' - , 1 t
't Prof. N . Chitescu
. . , art. cit. , ,supra , Insemnatatea MarturlSlnlor de ere mta m ce e re1 man 23 Vezi E. Legrand, Bibliographie hellenique, t. I, p. 319, apud I. Mihiilcescu, art. cit. supra, ibidem. Este
1a op. c1 ., ~~ .
confesiuni cre~tine, in rev. ctt., p. 503 mdeoseb1. . . . vrednic de observat ca teologii nu s'au lasat totu~i, convin~i nici de aceasta dovada. In vol. festiv ,Kupt"-~ 6
2o Hr. Andrutsos, Simbolica, trad. din limba greaca de Prof. Justm M01sescu, Crawva, 1955, p. 38.
AouKap~, (1572-1638), publicat Ia 300 de ani de Ia moartea lui, profesorul Adamantis N. Diamantopulos scrie

166 167
Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Marturisirile de credintil ~~ catehismele Bisericil Ortodoxe
Marturisirile de credintil ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe

Nu insistam asupra vietii zbuciumate a marelui patriarh, a carui asasinare a produs susti_nute de. regi! Fra.ntei; Hen~ic IV (1589-1610) ~i Ludovic XIII (1610-1643), cu
consternare in Europa intreaga, !a timpul ei. Vom aminti numai imprejurarile istorice in card111alu.l ~1chel~eu ~~de ~ath1s (1612-1619 ~i Ferdinand II (1619-1637), ai Austriei
care a trait, Ia care s'a adaugat insa~i Marturisirea sa, pentru a o pricinui pea Patriarhului (Germame1), patnarhn grec1 au trebuit sa recurga Ia imblanzirea demnitarilor turci cu
Dositei. Stabilirea iezuitilor ~i a ambasadorilor statelor apusene in Orient a avut un rol b~ni. ~i la ~r?t~ct!a ~~ba_s~do:ilor celorlalte state. In acela~i timp au infiintat ~coli, au
nefast asupra cre~tinismului rasaritean, deoarece ace~tia se ocupau intens de el, romano- tnm1s clenc1 d1st111~H 111 tarile 111 care era combatuta Ortodoxia au trimis tineri Ia studii
catolicii vrand sa-i uneasca cu Roma, iar protestantii sa-i aiba aliati !mpotriva ei pe cre~tinii p~nt:u ~-i ~re~ati sa sustina lupta impotriva propagandei rom~no-catolice, au tiparit ~i
raspand1t carti ortodoxe apologetice ~i polemice ~i au stat in contact cu reprezentanti de
din Rasarit. ,Iezuitii indeosebi, prezenti Ia Constantinopol de Ia 1583 ~i a~ezati de Ia
seama Aai frontului antipapal din Apus ... "24.
1610 in Pera, sub protectia ambasadorului Frantei, ocupa biserici, deschid ~coli In

.. In ast~el d~ im~r.e~urari ~s!e explicabila, dar nu justificata din punct de vedere cre~tin,
Constantinopol ~i in unele insule, se intind in Egipt ~i in Palestina, unde, dupa cucerirea
apantia .u~ei. Martu:Jsir! calvm1zante sub semnatura unuia dintre cei mai mari patriarhi
turceasca ( 1516), se a~ezasera inaintea lor franciscanii, amenintand sa ia Locurile Sfinte ...
ecumen:ci .d111 Istone:.,In tot cazul nus~ ~tie anume ce s'a petrecut intre Fanar ~i Legatia
Actiunea ~i influenta politico-religioasa a reprezentantilor statelor europene la
o~andeza ~m Constan~nopol: Moartea vwlenta, neprevazuta, a patriarhului, nu i-a dat timp
Constantinopol complica ~i agrava situatia cre~tinilor ortodoc~i, a caror con~tiinta sa se exp~1ce, astf~l ca valunle grele ale Bosforului au dus ~i au acoperit, cu trupul lui si
religioasa era strans legata de cea nationala. Amenintarea ~i una ~i alta, de propaganda ~i marele lm s~cret ~~ drama greu de descifrat, care s' a petrecut in sufletullui". 25
de diplomatia romano-catolica, erau sustinute de clasa culta greaca ~i de clerul ortodox. _ Ap~:Iti~ ~a~urisirii lui Dositei avea ca scop restabilirea categorica ~i precisa a
Jugul turcesc ~i umanismul trezisera ~i intarisera sentimentul national grec ... Unitatea ad.eva~a~eimvat~tun ort_o~oxe, combat~nd afir~at!ile gre~ite ale celei aparute sub numele
neamului grec astfel reconstituita forma insa, tinta actiunii politice ~i religioase a Bisericii lm Chml_ Luc~~Is. De.aici caracterul e1 polemic~~ unele exagerari ale ei.
romano-catolice, care voia sa compenseze in Orient marile pierderi suferite prin Re- Martuns1rea lm Petru Movila, de~i aprobata de sinodul de Ia Iasi in 1642 avea sa
forma, in Occident. Lupta a fost dusa din partea Romei prin toate mijloacele pe care le vad~ lml!ina tipan:Iui, ~n grec.e~t~, ?e-abia peste un sfert de veac. In, acest rastimp, cu
folosise in Evul Mediu ~i in timpul Rena~terii: falsificarea traditiei biserice~ti, titluri :oat_a ~ctmnea d~ la~unre. a ~~~~ncu Ortodoxe, colectiva, prin sinoade, sau particulara,
false asupra Locurilor Sfinte de Ia Ierusalim, ~coal a pentru poporul sarac ~i incult, speranta ~nvata~ura .ad~varata a Bise:I~u noastre forma subiectul unor controverse aprinse ~i
de reabilitare politica ~i toate acestea oferite pe tava de aur avand ca suport calomnia, I~term~nabtle.m~~e ~rotest~!ltJ ~~ romano-catolici. Astfel, in disputa asupra transubstantierii
frauda, tradarea ~i lingu~irea pasiunilor omene~ti. d~ntre Jansem~tu NICole ~~Arnauld de o parte ~i calvinistul Jean Claude de alta acesta
In aceste imprejurari a fost providcntiala actiunea unor patriarhi ca leremia II (intre dm. u.rma cit~ in spr~jinulinvataturii sale, cilte\'a locuri luate din Marturisi~ea patriarhului
1572-1595), Meletie Pigas (1590-1601) ~i Chiril Lucaris (1601-1620, Ia Aiexandria, 1620- Chml Lu.ca:'~ M~I multi .teol~gi rasariteni, printre care Nicolae Milescu Spatarul - in
1638 Ia Constantinopol), a caror purtare de grija s'a intins Ia toata Biserica Ortodoxa- opera am111.t1ta ~a1 ~us -;: ~~ pa~narhul Nectarie, inainta~ullui Dositei Ia scaunul patriarhal,
din Rusia, Ucraina, Transilvania ~i Tarile Romane, pana in Siria, Palestina ~i Egipt, ~i Ia au luat fat1~ ~ti.~u~me I:Upotn~a afirmatiilor lui Jean Claude. 26 A tat protestantii cat ~i
toate chestiunile- dogmatice, cultice, administrative ~i politice; privitoare Ia popoarele rom~no-catoh~u _Jas~u. ll_?lpresJa ~a sun~ nedumeriti asupra adevarului. Pe de alta parte,
ortodoxe. Lupta dusa de ei, nefiind numai religioasa, firesc ~i necesar era ca patriarhii sa patnarhul Dos1te1, spm.~ 111dcoseb1 practic, a tinut seama de primejdia care pande~te in tot
faca fata ~i laturii diplomatice, atat de mult folosita de adversari. m?~entul pe ~~versarn romano-catolicismului; de aceea politica sa bisericeasca, ca si
Intre altele, ace~tia infiintau ~coli ~i tipografii, ofereau burse pentru studii Ia Roma, spmtul.teologiei sale~ accentuat o apropiere de romano-catolicis111, combatand, implicit,
falsificau acte turce~ti oficiale, raspandeau zvonuri calomnioase despre mi~cari revolu- cu aspnme, protc~tantlsmul. De aceea ~i el, ca ~i Nicolae Milescu Spatarul va scrie opera
tionare ale Grecilor de Ia Constantinopol ~i despre intelegere cu du~manii statului ~~ tot la cererea unm a~1basador francez romano-catolic - eel dintai Ia a lui de Pomponne,
foloseau aurul ca mijloc prin care puteau sa cumpere totul Ia Cons}antinopol, cum zice ambasadorul Frantei Ia Stockholm, eel de al doilea la cererea lui Olivier de Nointel
istoricul Hammer, vorbind despre Celebi Ali pa~a (1619-1621 ). Impotriva uneltirilor ambasad?rul Frantei Ia Constantinopol -, de a-i prezenta o Marturisire intarita d~
semnatunle tuturor patriarhilor.

In studiul Chiril Lucaris Cretanul, Marele Patriarh ecumenical veacului al XVII-lea (1620-1638): , ...
Chiril Lucaris este sustinut doar de ambasadorul Olandei, Cornelius Haga. Sub influenta teologului elve(ian 24 Idem, op. cit., ibidem, pp. 456-457.
Antoine Leger, calvinist arminian, chemat ca predicator allega(iei olandeze, se cer lnsa Patriarhului concesiuni 25 .r. Carmiris, ~OpeoOOC,l.a Kai n:potcr'tavno].tb<;, t. I, p. 217.
C~1 ca:e vor sa ap~o.fundeze problema autenticitatii Marturisirii lui Chiril Lucaris, a~a cum reiese din atitudinea
de credinta pentru introducerea protestantismului In Orient, dupa misiunea lui Mitro fan Critopulos In Occidentul
reformat. Leger dorea sa se traduca Sffinta Scriptura in limba poporului, sa se infiin(eze ~coli conduse de lUI fat~ de ea: ap01 judecat.a teologilor. ortodoc~i, protestanti ~i romano-catolici asupra ei, sc pot documenta pe
protestanti ~i sa sc pub! ice o Marturisire oticiala de credinta. Patriarhii nu primesc. El are totu~i indrazneala sa larg dm .st.udml Prof. 1.. M1halcescu, c1t. supra, Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lucaris.
com puna ~i sa pub lice cain numele lor o Marturisirc de credinta, pe care calvini~tii au raspandit-o apoi larg in Textul s~ t!tulatura, ~a Sl auten.tificarea acestei Marturisiri sunt expuse de I. Mihalcescu, 1n Les idees calvinistes
mai multe traduceri. Aceasta Marturisire de crcdinta a fost tradusa ~i In limba greaca, imitandu-se cu succes du Patnarche Cynlle Lucans, pp. 7-8. Traducerea ei a fost racuta In romane~te in rev. ,Candela" anii LIII-LIV
scrisullui Chiril Lucaris (plastografia era foarte obi~nuita in secolul al XVI I-lea)". Citat dupa revista ,Biserica 1942-1 ~43, P? 173-202, 1n note subliniare Ia traducerea ,Marturisirii lui Dositei", de Prof. dr. V~sile Loichita.'
26 Vez1 I. Mihalcesc~La Theologie Symbolique ... , cit. supra.
Ortodoxa Romana", numar festiv anul LX, nr. 9-10. sept.-oct.. 1942, p. 463.

168 169
Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Caliiuzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice M:'irturisirile de credint;i ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe
Marturisirile de credint;'i ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe

b) Autorul acestei Marturisiri, este insu~i pat~iarhul Dositei .A Nascut la 31 rna~ des pre claritatea ei (II), des pre cartile care o formeaza (III) ~i despre sfinti, icoane, monahi,
27

1641 intr'un sat de langa Corint, moare in februane 1707; de la varsta de 28 de am post (IV) etc..
neim~liniti, el a fost timp de 38 de ani. patriarh al ~e:_usalimulu~. A fost un ~uto-didact; Protestantii au invinuit pe Dositei ca s'a lasat inraurit de romano-catolicism. For-
cunostea numai limba materna, araba ~~ turca; totu~1, m veacul sau era socotlt drept unul mal ~i exterior se poat admite ca Dositei a actionat, intreprinzand lucrarea aceasta impotriva
dintr~ cei mai eruditi greci. A petrecut o buna parte in ,peri odie" _rrin Taril.e ~omane, .de Marturisirii lui Chiril Lucaris, sub inraurirea ambasadorului Olivier Nointel, care trebuia
a caror darnicie s' a bucurat, unde ~i-a tiparit ~i o parte din cartlle sale, ~~ dm care ~1-a sa ajute propaganda anti-calvina aducand o dovada zdrobitoare impotriva afirmatiilor lui
:facut un al doilea Patriarhat al Scaunului sau", potrivit obiceiului veacului. Jean Claude. De asemenea s'a aratat ca multe dintre formulele lui sunt asemanatoare
"A luptat, pe teren dogmatic, peutru introducerea in Teologia ortodoxa, oficiala, a celor romano-catolice, ca ~i metoda ~i izvoarele in general. S'a mai spus ca aceasta
termenului romano-catolic jl'toucrio)(nc;- transsubstantiatio", de~i pan ala urma a red~s slabiciune este explicabila prin faptul ca izvorul sau principal era dat de teologi ortodoc~i
insemnatatea acestei lupte, declarand, in Marturisirea sa, (definitia a XYli-a), ca pnn care cuno~teau ~i foloseau din plin izvoare ~i metode scolastice apusene, ca Gabriel Sever
cuvantul acesta nu se explica modul prin care se preface painea ~i vinul in trupul ~i ~i mai ales Meletie Sirigul. Influenta romano-catolica s'ar fi manifestat mai ales in patru
sangele Domnului, ci numai se accentueaza realitatea a~estei prefaceri. Aceast~, probabil, invataturi principale ale marturisirii sale: cea despre primirea cartilor ,apocrife" alaturi
in urma neincetatelor lupte cu partida celor ce nu pnmeau acest termen, ~~ pe care a de cele ,canonice" ~i alaturi de cele ,bune de citit", :fara nici un discernamant; oprirea
combatut-o ca ,protestanta", de~i ea punea inainte Traditia cand sustinea termenul laicilor de la citirea Sfintelor Scripturi; folosirea termenului jlE'toucriocrtc; lipsa de claritate
jlE'ta~oA.il - prefacere, in locullui jl'toucrirocrtc;28: A fos~ personali~~tea bisericeasca cea asupra locului intermediar intre rai ~i iad. Toate aceste acuzatii n'au decat o indreptatire
mai proeminenta a timpului sau in Biserica Rasanteana, tar ~arturlSlrea sa a a~~s un rea: relativa. Astfel, folosirea unor expresii apropiate de ale formulelor oficiale, sinodale,
folos Bisericii pentru limpezirea chestiunii adevaratei invatatun ortodoxe, devemta confuza romano-catolice, privitoare la prezenta reala in dumnezeiasca Euharistie se poate admite,
pentru apuseni prin Marturisirea lu} ~hiril L~caris. (~a l~~rarea ei s'a folosit .~i d_e o tinand ~eama de faptul ca, asupra acestui punct, invatatura noastra este identica cu aceea.
lucrare similara, pe care o :facuse, mamtea lm, Meletle Smgul; aceas~a a ~ubhcata la In ce prive~te cele patru puncte care sunt repro~ate indeosebi Marturisirii lui Dositei;
Bucure~ti impreuna cu alta, a lui Nectarie al Ierusalimului, car.e ~ folo~It~o ~~ el). A . ele se explica prin pornirea sa, momentana, impotriva oricarei apropieri de puncte de
c) Scopul cu care a fost prezentata Marturisirea lui Dos1te1 un~I s1~~d era m~o1t: vedere protestante. Fara indoiala ca lipsa de nuantare traditionala a celor trei categorii de
mai intai trebuia sa se faca dovada ca Marturisirea particulara a lm Chml Lucans nu carti vechi-testamentare s 'ar putea interpreta cas' ar datora greutatii de a ridica in momentul
angajeaz~ decat pe autorul ei; al doilea, se cadea sa se formuleze invatatura Bisericii istoric, respectiv, inca o problema spinoasa, care ne apropia tot de protestanti; insa~i
Ortodoxe: aceasta intra in competenta sinodului. faptul ca pana astazi Biserica Ortodoxa n'a luat o hotarare oficiala, arata gravitatea ei.
Sinodul s'a adunat in anul1672. El a inceput prin combaterea Calvinismului ~i a Tot pornirii sale impotriva oricarei apropieri de invatatura protestanta se datore~te oprirea
ideii ca Biserica Ortodoxa s'a calvinizat, datorita Marturisirii pusa fals sub numele lui mirenilor de la citirea cuvantului lui Dumnezeu.
Chiril Lucaris. Chiar daca s'ar admite ca el este autorul ei, ea n'are nici o autoritate; Asupra purgatoriului, Dositei a dat explicatii multumitoare din punct de vedere
hotara~te sinodul, deoarece a fost emisa :fara ~tirea Bisericii ~i :fara semnatura celorlalti ortodox intr 'o scriere de mai tirziu a sa. Problema lui jlE'toucrirocrtc; este mai complexa:
arhierei ai sinodului patriarhal. . in masura in care pentru explicarea tainei dumnezeie~tii Euharistii se folosesc categoriile
Dupa actele ~edintelor sinodale urmeaza Marturirea lui Dositei aprobata de Smod; filozofice aristotelice, de substanta ~i accidenti, se adera la aceasta filozofie. In acest
poarta numele de ,Pavaza Ortodoxiei" - "'A~1tic; "01t8ooo~i~c;A- ~i impr~una cu acest~ caz nu se poate realiza o unanimitate a credincio~ilor. Dar, in masura in care se da
acte este intitulata de Dositei ,Scurta Marturistre spre martune mamtea lm Dumnezeu ~~ acestui termen aceea~i insemnare ca ~i lui jl'ta~oA.1l, jl'tapu8jltcrtc;, jl'ta1toiT]crtc; etc.,
a oamenilor, cu con~tiinta sincera ~i :fara nici un fel de pre:facatorie". expresii traditionale consacrate, el nu innoie~te cu nimic explicatia. (In acest caz insa
Marturisirea lui Dositei combate unut cate unul punctele de credinta expuse in ramane, deschisa intrebarea: daca nu aduce nimic nou, de ce sa-l preferam pe acesta,
Marturisirea lui Chiril Lucaris. De aceea ea este impartita in 18 capitole ~i 4 intrebari ~i strain de Traditia patristica, ~i creatie a scolasticii evului mediu, pe temeiul filozofiei
raspunsuri ca ~i aceea pe care o combate. Expune invatatura desp~e Sranta. Tre.ime (c~p: aristotelice? De ce aceasta lupta inver~unata impotriva celor care sustineau termenii
I), despre Sranta Scriptura (cap. II), despre libertatea omeneasca ~~ predestmatta relatiVa traditionali- mergand pana la condamnarea lor in sinod? Trebuie sa vedem aici aceeasi
(cap. III), des pre creatie ~i Providenta (cap. IV, V),. des pre pacatul stramo~esc ~cap._VI), grija, exagerata poate, a ierarhului ortodox ca nu cumva sa ramana neindestul de
despre Taine etc .. Cele patru intrebari ~i raspunsun trateaza despre Sranta Scnptura (1), precizata pentru eterodoc~i pozitia Bisericii noastre intr' o problema centrala, servindu-se
de chiar terminologia lor, care, insa, n'a obtinut niciodata consimtamantul tuturor
teologilor ortodoc~i 29
27 A se vedea, In legatura cu acest pasaj, P.P. Panaitescu, Patriarhul Dosoftei a! Ierusalimului ~i Mitropolitul
Dosoftei a! Moldovei, In rev. ,Biscrica Ortodoxa Romana", 64, 1946, pp. 93-109.
28 Vezi N. Chitescu, profesor agregat, 0 disputa dogmatica din veacul al XVII-lea, Ia care au luat parte
Dositei alferusalimului, Constantin Brfmcoveanu $i Antim Jvireanul, In rev. ,Biserica Ortodoxa Romana", 29 Pentru pozitia noastra In aceasta problema, vezi nota precedenta. Amintim cuvintele pe care le adreseaza
profesorul loan Cariofil, nepotullui Hrisant, viitorul Patriarh (1707-1731): ,Noi nici nu introducem ceva
anul LXIII, 1945, nr. 7-8, iulie-august.

170 171
Marturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiel Oogmatice ~I Slmbolice
Calauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simbolice Marturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe
Valoarea acestei Marturisiri este mare, tinand seama de imprejurarile istorice in
cu atatia controversisti din evul mediu pana azi, au ramas legate de aceasta lucrare de aparare a
care a aparut ~i de nevoile carora le-a racut fata. Ea ramane pana astazi singurul docu-
ment cu autoritate, explicit, privitor la predestinatie, de pilda, pentru Rasaritul ortodox. dreptei credinte. Enciclica patriarhilor ortodocsi de Ia 1848 umple cu prisosinta acest gol. Ea este
Totu~i ea n'a obtinut niciodata adeziunea tuturor teologilor ortodoc~i asupra tuturor
lntarita de impatrita autoritate a tuturor Patriarhatelor ortodoxe, Ia care se adauga aceea a sinoadelor
articolelor ei, precum am aratat mai sus. Este un document de insemnatate mare, din patriarhiilor de Ia Constantinopol, Antiohia si Ierusalim 32 Este o combatere a principalelor erori
punct de vedere istoric, privind un moment allstoriei Bisericii noastre ~i indreptat unilate- comise de romano-catolicism in toate domeniile vietii bisericesti, aratiind In acelasi timp dreptarul
ral impotriva protestantilor. adevarului care este Biserica Ortodoxa. Este un raspuns Ia o provocare a Papei Piu a! IX-lea, care
Nepotul patriarhului Dositei, patriarhul Hrisant No tara, cu consimtamantul celorlalti invita Biserica Ortodoxa sa se uneasca cu cea romano-catolica, ragaduindu-i tot felul de privilegii.
patriarhi a trimis Marturisirea aceasta S fiintului Sinod rus, cu prileju 1recunoa~terii lui de Si intrucat Enciclica papala polariza toate argumentele lnjurul autoritatii S!antului Scaun, Enciclica
rasariteni; iar in 1723 a fost trimisa ~i neconformi~tilor englezi (,nonjurors"). Ea a fost ortodoxa ii opune adevarata autoritate care este aceea a Bisericii ecumenice. Apoi, lntruciit Enciclica
foarte pretuita de teologii ru~i ~i cunoscuta sub numele de ,Epistola Prea Sfintilor Patriarhi papala trecea usor peste multe chcstiuni foarte lnsemnate, cea ortodoxa staruie asupra lor, luiind
ai Bisericii sobomice~ti a Rasaritului despre credinta ortodoxa", dar citata prescurtat, de contur de e,xpunere doctrinala in care se combat iubirea de putere si principalele inovatii ale
obicei ,Epistola Patriarhilor". A fost tradusa ~i publicata de profesorul dogmatist Vasile papalitatii. Intr'un cuviint, de~i aceasta Enciclica n'a fost raspandita In toate Bisericile Ortodoxe
Loichita. 30 -uncle dintre ele nefolosind-o sub nici o forma-, totusi credem ca i se poate recunoaste eel putin
3. Anexii: Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de la 1848. ca si Raspunsurile Patriarhului Ieremia a! II-lea, rolul de Marturisire, (cu accentuat caracter
a) Justificarea mentionarii ei aici este motivata de actualitatea cuprinsului ei de stralucirea controver~ist), din pricina autoritatii cu care e investita, a lnsemnatatii si actualitatii ei.
cu care i-a ajuns ea scopul ~i de autoritatea care o acopera. 31 . b) Imprejurarile in care a aparut aceasta Enciclica arata o cre~tere prestigiului papei, nu
Enciclica Patriarhilor ortodoc~i nu este o Marturisire de credinta In sensu! strict a! cuviintului, numa1 in siinul Bisericii sale, ci ~i in afara. Papa Piu a! IX-lea, om cu bogata activitate, autoritate
daca tinem seama de scopul urmarit. Ea poate, insa, implini un go! intre Marturisirile de credinta. ~i ambitie, este eel care decreteaza dogma nepatatei zamisliri ~i aceea a infailibilitatii papale,
Am vazut ca Marturisirea Ortodoxa este o expunere irenica ~i pozitiva, tara colorit precis proclamiindu-se traditia vie ,Eu sunt Traditia" -, ~i ,calea, adevarul si viata", In Iocul
de controversa, in a~a masura inciit piina astazi cercetatorii inca nu sunt de acord daca este lndreptat Miintuitorului. Prctcntiile sale in afara mergeau pana Ia unirea sub conducerea sa a tuturor
impotriva protestantilor sau romano-catolicilor. Marturisirea lui Dositei ia atitudine energica fata Bisericilor o:todoxe, protestante si anglicana. El este favorizat ~i de evenimentele timpului si
de protestanti; acela~i obiectiv 11 va urmari ~i Marturisirea lui Critopulos, ca ~i Raspunsurile lui anume, de ahanta franco-anglo-turca impotriva Rusiei.
Ieremia. Numai privitor Ia Biserica Romano-Catolica nu avem o Marturisire, care sa precizeze cu In acela~i timp, prin infiintarea Patriarhatelor nationale, incepe sa scada prestigiul Patriarhiei
autoritatea cuvcnita atitudinea Bisericii noastre fata de innoirile de tot felul de care s'a !acut ecumenice.
vinovat romano-catolicismul de-a lungul unui mileniu, cu toate ca numc stralucite, incepiind cu Situatia lndreptatea toate sperantele papei, a~a incat In 1847 lnfiinteaza ~i el un patriarhat
Fotie (cu Enciclica sa din 1867) si cu Cerularie (cu actele sinodului din 20 iulie I 054), si continuiind latin Ia Ierusalim, cu Giuseppe Valerga, precum ~i o serie de episcopii fn Rusia, !a 1250, in
~oman.ia, Ia 18.53, in Atena Ia 1875 consolidand pozitiile romano-catolice in Olanda siAnglia ~i
nou, nici nu schimbiim ceva ce am aflat bun; noi tinem cu tarie ceea ce s'a poruncit de sinod ~i e recunoscut mtememd ~coli, congregatii ~i misiuni pentru tot Rasaritul crestin.
de sfintele lnviitaturi ale Bisericii,- ~i In toate treburile cre~tine~ti ~i biserice~ti, ne intemeiem In modul eel In aceste imprejurari Papa Piu a! IX-lea a socotit ca ~osit timpul sa cheme in bratele
mai categoric pe cuvintele voastre. parintesti" pe ortodoc;;ii ,schismatici", !agaduindu-le ajutor si protectie politica, res;ect~rea
Voi, dimpotriva, introduceti lnnoiri ~i schimbati ce e vee hi, lntruciit vii preocupati cu lucruri nefolositoare;
riturilor ~i a privilegiilor ierarhiei. Else adreseaza mai fntai clericilor ~i credinciosilor catolicilor
voi scrieti Miirturisiri ~i expuneri ale credintei voastre, ca ~i ciind Biserica ar fi devenit cu totul siiracii in
zilele noastre ~i ar fi fost jefuita de tot ce are, piiriisiti cuvintele fixate de Sfintii lnvatatori pentru intelegerea inde~niindu-i Ia lucru pentru intarirea credintei si a unitatii spirituale in jurul po~tifului suprem:
Sfintei fmpartii~anii ~i lnvatati ,transsubstantiatiunea ... ". Voi primiti toatii absurditatea catolicilor privitoare Ap01 se adreseaza rasaritenilor lndemniindu-i din rasputeri ,sa intre in comuniune cu sfantul
33
Ia aceastii venerabila Taina, lmpreuna cu straniul cuvant ,transsubstantiere" ~i In lnvatatura voastra pomeniti Scaun a lui Petru" , temelia adevaratei Biserici crestine. Nenorocirile venite din partea necrestinilor
~ide expunerile lui Sirigul, pe care elle-a fiicut Ia la~i, ca sa dovediti ,transsubstantiatiunea". Mitropolitul peste rasariteni sunt, zice el, o consecinta a despartirii lor de Roma si acestia vor scapa de ele
Hrisostom Papadopulos, Die ausseren Einfliisse auf die Orthodoxe Theologie im XVI und XVII numai prin revenirea lor Ia Biserica romano-catolica.
Jahrhundert, In ,Proces-Verbaux du premier Congres de Theologie Orthodoxe aAthenes, 29 Novembre- Da~ unirea ar fi insemnat o agravare a situatiei dogmatice, liturgice si canon ice anterioara
6 Decembre, 1936", Atena, I 939, pp. 204-205.
schismei. Indrazneala de a se cere ortodocsilor, primirea ereziilor ~i lnnoirilor de tot felul, in
Sinodul din 1691 tinut Ia stiiruintele lui Dositei Ia Constatinopol, a justificat astfel folosirea cuviintului
transsubstrantiere: ,este cunoscut de mai lnainte" ~i nu inseamna altceva deciit ,prefacerea". ,De aceea, a
frunte cu primatul papal, ca ~i cum ei ar ti fost cei rataciti si innoitori $i de a li se anunta ca Ii se
putut lncheia profesorul Hrisostom Papadopulos, cu acest termen s'a invatat aceea~i inviitatura ca ~i cu vor lasa slujbele sfinte dupa ce vor ti puse de acord cu innoirile apusene, a produs o indignare
termenii traditionali".
30 fn rev. ,Candela", anii LIII-LIV, 1942-1943, pp. 173-256, cu o anexii.
31 Toate citatele si informatiile le luam din Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de Ia 1848, traducere in rev. 32 Vezi Enciclica Patriarhilor ortodoc~i de Ia 1848, in revista ,Biserica Ortodoxii Romiina", nr. 11-12, 1935.
,Biserica Ortodoxii Romiina", anul Llll, nr. 11-12 noiembrie-decembrie, 1935. 33 Apud, idem, ibidem, p. 51.

172
173
Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortudoxe Ciilauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Caliiuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Marturisirile de credintii ~i catehi~mele Bisericii Ortodoxe

Jesne de inteles. De aceea raspunsul patriarhilor ortodoc;;i $i al sinoadelor patriarhale di? mai Dorinta de suprematie a papilor a prefacut intiiietatea frateasca in stapiinire lumeasca (paragr.
1848,este ; respingere categorica, rostita de Ia ina1tmea con;;tiintei posesiunii tezaurulm dog- 12). Intiiietatea scaunului papal nu e o riinduiala de origine apostoliCa, ci in legatura cu capitala
matic, ecumenic, patristic, sinodal $i traditional. . . . . imperiului in care se gasea. Vechii papi au recunoscut principiullibertatii Bisericii ;;i autoritatea
c) In privinta autorului sunt doua pareri: Una se bazeaza pe mformaJ1a eruditulm grec sinoadelor ecumenice (paragr. 13). Patriarhii recunosc aceeasi intiiietate scaunului din Roma cea
Pitiplos (renegat $i apoi revenit Ia Ortodoxi~): dupa c~re ~ut.o_:ul ar fi _c.onstantm Iconom~s, ~utor noua (paragr. 14). Supuniind pasajul privitor Ia aclamatia sinodului a! IV-lea ecumenic unei analize
a! multor opere dogmatice, pretuit nu numm m GrecJa, c1 ;>1 m alte tan ortodoxe. Aceasta parere striinse, se arata ca ea nu constituie un argument in favoarea primatului papal; altfel ar trebui sa se
0 imparta;;esc profesori ca renumitul patrolog grec Dimitrie Balanos $i Hrisostom Papadop~los~
4
aplice astfel ;;i Sf. Chiril a! Alexandriei, care a fost si el amintit in acea aclamatie (paragr. 15).
Actualul profesor de Teologie Dogmatica ;;i Simbolica de Ia Facultate~ de T~olog1~ dm Pargr. 16 combate pretentia infailibilitatii papale, formulata de Papa Piu a IX-lea inaintea sinodului
Atena loan Karmiris, ne dade $tire, recent3S, despre o alta parere, dupa care Ia mtocm1rea e1 ar ~ de la Vatican.
colab~rat cu patriarhul An tim a! VI-lea al Constantinopolului me~icul teo log. ~tefan Karatheod?ns in paragraful urmator, se trag concluziile care decurg din cele procedente pentru romano-
si Hie Tantalidis $i poate ;;i fostul patriarh a! Constantinopolulm, Constantmos I, care a pubhcat catolici: este tot atiit de neevlavios ;;i necanonic a se realiza intentiile papei, de a se atinge de
de asemenea un raspuns !a enciclica papala. Enciclica s'a mai publicat in 1863, cu un adaos lung, dogmele, liturghiile si ierurgiile ortodoxe traditionale, pe cat de salutar $i necesar este sa se inlature
. 36 innoirile latine. in Biserica Ortodoxa nu s'au introdus lucruri noi, deoarece insu;;i corpul Bisericii
facut probabil de ~tefan Karatheo dons. . ,. _
Cuprinsul ei este impartit in 23 de paragrafe. Cele dmta1 opt formeaza o Introducere gene- este aparatorul religiei. Daca papa vrea sacrificii de !a altii, sa dea el insusi exemplu spre satisfacerea
raJa asupra starii Bisericii romano-catolice, dfmd principii ;;i exemplificari concludente; paragraful autoritatii Evangheliei $i a sinoadelor (paragr. 17).
al 9-lea face trecerea Ia Enciclica papala care este combatuta punct cu punct in paragrafele l 0-23. Paragr. 18-23 se adreseaza ortodoc$ilor: Enciclica recomanda ierarhiei sa pastreze invatatura
In eel dintiii paragraf se stabile;;te un principiu ;;i un fapt: In.:atatura ~re;;tina tr~?u~e. p~st:ata Bisericii ecumenice, ferindu-se de lupii rapitori si urmiind caile Sfintilor Parinti (paragr. 18).
curata asa cum a fost lasata de Miintuitorul, transmisa de Sfintn Apostoh, de Sfint11 Pannt1 $1 de Indeamna poporul drept-credincios sa reziste incercarilor diavole;;ti (paragr. 19), invatatura
sinoadele ecumenice. in trei paragrafe urmatoare se arata ca dintru inceput s 'au ivit erezii in ortodoxa nesuportiind schimbare, nici prin adaugare nici prin ciuntire, fiind superioara si
Biserica, pe care ea 1-a combatut piina Ia disparitie: a;;a s'a intiimp~at cu toate i~c~piind c~ desaviirsita. Cel ce o altereaza cade sub grea anatema ca un apostat si blasfemiator impotriva
arianismul, a$a se va intiimpla $i cu ,papismul" (paragr. 4). Se $lie ca pnma mare er~z1e m~en~ata Sfiintului Duh (paragr: 20). Parintii, Liturghiile, sinoadele, canoanele sunt glorii si garantii, care
de Biserica romno-catolica este ,Filioque", pe care Enc~clica apusea~a n'o ~e~twneaza $1 P.~ ne vin din Rasarit, de unde au primit crestinismul toate popoarele, chiar ;;i Roma (paragr. 21 ).
care cea ortodoxa o combate ca blasfematorie. Ea a desch1s drumul ~nm ~?rtegm mtreg de.e:~z11 Raspunsul Ia Enciclica face ape! !a dragostea filiala a credincio$ilor ortodoc;;i (paragr. 22) $i se
termina cu citate biblice $i formule de incheiere.
si inovatii, privind si Sfintele Taine, care impreuna f~r:n~aza ,pap~sm~l . Ro_mano-cat.~h~u. a~
sapat prapastia ,cu miiinile lor", nesupuniindu-se Trad1t1e1 dum~eze.1e$tl: creata de Sfi~~n Pan.ntJ Caracterizare. Ca si Marturi'sirea lui Dositei, ,Raspunsul" Patriarhilor ortodoc~i este un
in sinoade (para gr. 6-7). in paragr. 8 se arata primejdia propagande1 btt~e $1 se pr~teste~:a 1mpo:nva act care rezuma o atitudine cristalizata de-a Iungul istoriei, dar a carei aparitie se datorqte unei
prozeliltismului romano-catolic. lata de ce Enciclica papala este socottta ca o m1asma m adevarata provocari adverse, intr'un moment a! acestei istorii. Provocarea a parut atilt de neintemeiata si
Biserica, cea ortodoxa (paragr. 9 ). . chiar atiit de absurda, lnciit raspunsul Patriarhilor, cu toata solemnitatea $i durerea pe care cu greu
Enciclica aceasta nu aduce pace ;;i afectiune, ci minciuna si absurditatt, de care nu se va o ascunde, nu este lipsit de ironii ~i asprimi meritate Ia adresa papalitatii. Un ortodox 1-a caracterizat
astfel: ,Daca alocutiunea scaunului Romei nu face sa se auda deciit cuvinte blajine ~i nu aduce
Jasa nimeni fnselat (para gr. 10). Din datoria de a intari pe cei dreptcredincio;;i. in Ortodoxia ~or s~
deciit argumente superficiale, aceasta este desigur pentru ca orice agresiune are nevoie sa
trece Ia combaterea afirmatiilor ei, incepiind cu primatul papal: Episcopatullm Petru este o s1~~la
imprumute forme, care ii atenueaza nedreptatea. In schimb, daca replica colectiva a Episcopatului
traditie gre;;ita; departe de a fi ,capetenia" Apostolilor, el a fost judeac~t $i ~u~trat de e1,. ta:
oriental vade;;te mai multa vehementa, o energie mai sincera, ;;i daca dovezile ce aduce contra
,piatra", pe care s-a intemeiat Biserica, este marturisi~ea d~spre ~umn_ezetrea lm hsus. ~u extsta
afinnatiilor romane se coloreaza uneori de indignare, este pentru ca o serie flagranta de antecedente
Biserica regionala mai pres us de sinoade ;;i nu Ortodoxta se JUdeca dupa scaunul ro~nan, .ct scaunu~
grave, de atacuri zilnice ;;i partiale, imprima un caracter de ostilitate cuvintelor Enclicicei (latine),
se judeca dupa Ortodoxie (paragr. 11). Biserica Ortodoxa pa~treaza, c~. toate :tscunle, numat
cele mai inofensive in aparenta." 37
credinta neal terata, pe ciind papalitatea tinde necontenit Ia manrea putern, cu once pret.
Enciclica Patriarhilor orientali reda cu fidelitate atitudinea Bisericii Ortodoxe fata de cea
papala; ea este un document de o deosebita valoare dogmatica, aviind autoritatea celor patru
Patriarhate ortodoxe.
34 Vezi D. S. Balanos, art. Oilwv6f!oc; Krovm:aV'ttvoc;, 6 1; Oilwv6f!rov ~n M~ya~11 ~~EAAllV:KTJ
~EyKuKA.onvat&;ia, t. XVIII, Atena, 1932, pp. 759-761 ~i Hrisostom Papadopulos, Icrtopta tllc; EKKAllcrtac;
tile; ~EA.A.<Woc;, ibidem, p. 74 ~i nota 2. . , _ , .
35 Vezi loan N. Karmiris, profesor la Faeultatea de Teologie dinAtena, con11Sar regal pe langa Sfantul Smod
a! Bisericii Greciei, Ta ooyf!a'ttKa 'Kai O'Uf!j3oAtKa flvilf!eta tile; ~Opeo&'X;ou Ka9oAtKilc; EKKAllcriac; vol. II;
1 ianuarie-martie 1956, p. 124. 37 A. de Stourdza, Avertisment, introducere Ia Lettre encyclique de S.B. le pape Pie IX aux chretiens
36 Titlul ei complet este: ,Epistola enciclica a Bisericii celei una, sfiinta, catoliceasca ~i apostoleasca, catre d'Orient et des synodes de I'Eglise d'Orient, trad. din grec. par le dr. Demetrius Dallas, Paris, 1850), p. 8;
ortodoqii de pretutindeni". apud, idem, ibidem, p. 75.

174 175
Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
Catauzele Teologiei Dogmatice Iii Simbolice Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe

42
Despre calea mantuirii oamenilor. Titlul celei dintai variaza dupa editii. 43 Cel mai
B. lVIirturisirile secundare ale Bisericii Ortodoxe potrivit ni se pare Marturisirea lui Ghenadie Scolarul.
1. Marturisirea lui Ghenadie Scolarul. 2. Raspunsurile b) Cuprinsul ei este urmatorul: este impartita in 20 de capitole, ( dintre care
Patriarhului Ieremia ai II-lea. 3. Marturisirea lui Mitrofan ultimele 8 sunt neautentice). Ea vorbe~te despre Dumnezeu unul ~i in trei Persoane, pe
care le nume~te "'IotcOfHX'ta 'tou ecou (cap. I). Arata ca acest Dumnezeu, creator a toate,
Critopulos. 4. Catehismele Bisericii Ortodoxe. are toate perfectiunile (cap. II). Prin acele 'tpta "'IoucOJ-L<:x'ta El traie~te ve~nic in Sine
1. Miirturisirea lui Ghenadie Scolarul. a) lmprejuriirile in care a.Jost compusii. Insu~i: ele se numesc ipostase (cap. III). Aceste lpostase se aseamana cu cel3 functiuni
b) Cuprinsul $i c) Caracterizare. 2. Riispunsurile Patriarh'!l~i Ieremr? al 1!-lea: a!, suflete~ti (cap. IV). Ele sunt impreuna-lucratoare (cap V). Se exprima pe scurt taina
Autorii. b) Cauza imprejuriirilor # cuprinsul corespondenter dmtre Patrr~rh $~ t~ologr~ Intruparii (cap. VI). Se explica unirea celor doua firi prin unirea sufletului cu trupul
din Tubingen. c) lnsemniitatea RiisJ?,unsurilor lui Jeremia al.~I-_Jea. 3.. Martur!stre? ~u-~ (cap. VII). Se descrie pretutindenitatea Mantuitorului (cap. VIII). Se arata cum se mani-
Mitrofan Critopulos: a) Autorul. b) Imprejuriirile compuneru $l cuprmsul ;~arturrsrru festa atributele dumnezeie~ti (cap. IX) Se aminte~te Jertfa mantuitoare a Domnului
sale. c) Autoritatea ei. 4. Catehismele Bisericii Ortodoxe. (cap. X), Invierea ~i Inaltarea Lui (cap. XI). Vorbe~te des pre nemurirea sufletului ~i
rasp lata viitoare (cap. XII).
1. Marturisirea lui Ghenadie ScolaruP8 Cele 8 capitole care urmeaza, trateaza despre Intrupare ~i despre puterea apolo-
getica a profetilor, terminandu-se cu o parte polemica cu necredincio~ii. Ele sunt deosebite
arturisirea lui Ghenadie Scolarul este unica in felul ei. Este o expunere gene- de cele precedente ~i sunt nepotrivite cu momentul istoric in care a scris Patriarhul
rala a invataturii crestine facuta Ia cererea sultanului Mohamed a! 11-lea, dupa Ghenadie aceasta Marturisire 44
cucerirea Constantin~polului. Este cea mai veche dintre Marturisirile de credinta Caracterizarea acestei Marturisiri: Este o Marturisire particulara, de o valoare
trecuta in colectiile obi~nuite, de pana acum. 39 . . . , deosebita daca este judecata in ambianta aparitiei ei ~i se tinte seama ~i de faptul ,ca
Mare predicator, om de o vasta cultura ~i incarcat de onor~n ~~ s_lujbe malte,.c~ expune invatatura nazuind sa aplaneze adversitatile musulmane fata de religia cre~tina.
profesor de Teologie, secretar in~perial ~i judecat~r general ~1 ~recllor, luand parte actlva Mesoloras, marele simbolist grec, o lauda pentru ca dezvaluie principalele dogrne ~i in
Ia toate marile evenimente ale tlmpulm sau, ca smodul u~wmst de la Fe:rara-Fl~renta, ea e vizibil duhul ortodox ~i elin, in general. Tot el o gase~te cu inclinari spre platonism,
dupa Kimmel, de altfel. 45
Iupta fmporiva unirii ~i caderea Consta?tipol~lui; ?henadte ~ste ales patnar~ ?upa acest
dezastru. Sultanul care voia sa reorgamzeze tmpenul, a aflat mel un personaJ mteres~nt, S 'a facut o mica rezerva de catre cercetatori: In cap. I ~i III, lpostasele dumnezeie~ti
cu care s' a intreti~ut in privinta problemelor religioase de trei ori, vizitandu-lla re~edmta sunt numite "'IotcOJ-L<:x'ta.- insu~iri. E o gre~ala de exprimare, poate intentionata, pentru ca
si dandu-i privilegii de print in imparatia sa. 40 . , .
sa se evite impresia de triteism fata de mohamedanii strict monotei~ti.
Dupa a doua convorbire cu patriarhul, sult.a~ul, om lnv~ta!, c~noscand ~ase hmbt
~i umanist, 1-a insarcinat sa-i prezinte o Martunstre de credmta. Ttt~ul. dat et de a~tor
2. Raspunsurile Patriarhului Ieremia al 11-Iea.
arata ca a fost prezentata Sultanului41 Acesta i-ar fi cerut alta, care a~~ ctrculat sub titlul a) Autorii acestor Raspunsuri, date unor teologi protestanti de Ia Tiibinen, care se
interesau de invatatura Bisericii Ortodoxe, sunt: Patriarhul Jeremia al II-lea a!
Constantinopolului, caruia ~i se atribuie nu numai fiindca ~i le-a insu~it in calitatea lui
oficiala, ci ~i fiindca a colaborat Ia elc cu secretarul sau. protonotarul Patriarhiei, Teodosie
38 Despre autor, vezi I.E. Mesoloras, op. cit., supra, t. 1, pp. 66-67; Ernest Julius Kim~el, .Prolego~ena, Ia
Zigomala. Unii dintre protestantii contemporani cu ei le atribuiesc, insa, exclusiv lui
Monumenta fidei Ecclesiae Orienta lis, pars I. (lena, 1850), ~P 2-21, ~: ~s1stent Dweo~ .~
Pulpea-Ramureanu, Ghenadie II Scolarios, primul patriarh ecumemc sub turc1, 111 rev. ,Ortodox1a ,
Teodosie Zigomala, secretarul lui, pe motivul ca pe cand acesta avea reputatia de a fi
anul Vlll, nr. 1, ianuarie-martie 1956, pp. 72-109. . . . .
,barbat prea invatat ~i prea intelept" (cum il nume~te marele filoelin, Martin Crus ius),
39 Pana Ia aparitia colectiei profesorului F. Karmiris de laAtena, intitulata, ,Monumente:e dogmatJce ~~ sun.bo~lc~ dimpotriva patriarhul Ieremia n' ar fi avut pregatirea necesara unei asemenea lucrari. Dar
ale Bisericii Ortodoxe sobomice~ti", In 1952, In 2 Vol. de 1067 pp., ~i care, dupa s1mboalele de cred~?ta ~~ Teodosie Zigomala el insu~i marturise~te o oarecare colaborare numai in ce prive~te
Sfiinta Liturghie, continua cu Enciclica Patriarhului Fotie ~ida un nu~ar de 27 asemenea. ,monumente .'
40 fn a sa Historia Ecclesiastica Turco-Graecorum, II, 108 sq, filo-elemstul protestant. Martm Crusms 1Sto.nse$:e
cu lux de am:'inunte, printre altele c:'i patriarhul a fost declarat c:'ipetenia si supremul JUdec:'itor a! cre$tm~l~r, m 42 Apud idem, ibidem, p. 453, ortodoqii ca Mihalcescu n'o recunosc.
afacerile civile ca $i a! episcopilor de altfel; c:'i bisericile, cu proprietatile lor au r:'imas pe .seama comumta(1lor 43 Vezi, de pilda, pe cele date de autorii lucr:'irii din nota precedent:'i; apoi E.I. Kimmel, op. cit., I, p. II; Pr.
ca si spitalele si alte institutii culturale ~i de binefacere, existente Ia cucerirea Constantmopolulm. Cf. Prof. Prof. I. Mihalcescu, E>lpa~ 'til<; ~()p8o(iol;iac; Die Bekenntnisse und die wichtigsten Glaubenszeugnisse
loan Mihalcescu, Istoria Bisericii universale de Ia 1054 pana azi, ed. II-a. Bucure~tJ, 1922, pp. 94-95. der griechische orientalischen Kirche, Leipzig, 1904, pp. 17-21. Idem, La Theologie Symbolique... , p.
41 Publicat:'i In ed. Mgr. Louis Petit-X, A. Siderides-Martin Jugie, Oeuvres completes de Gennade 76; Mgr. Louis Petit. X, A. Siderides-Matiin Jugie, op. cit., III, pp. 434-453.
Scholarios, t. III, Paris, 1930, pp. 434-452. 44 Cf. $i Pr. Prof. I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique. , p. 77.
45 E.I.Kimmel, op. cit., p. 8; Mesoloras, op. cit., p. 72.

176
177
Oiliiuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbollce caliiuzele Teologiei Dogmatice ~i Simbollce Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe
Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe

Raspunsul la Confesiunea Augustana; iar Gerlach spune categoric ca Zigomala a fost a trimis a III-a scrisoare, la care a alaturat Marturisirea Augustan~ In grece~te (la 16 sept.
lnsarcinat in fata lui sa-l elaboreze46 1574), deoarece pastorul scrisese ca la Bizant sunt multi teologi distin~i, carora le-ar folosi.
Patriarh~l Ieremia s'a nascut la 1536 ~i a primit suprema treapta ierarhica la 15 Scopul ei, dupa cum explicaAndrea, era de a informa pe patriarh asupra credintei protestante
mai 1572, pastorind, cu intreruperi, pana in 1599. Teodosie Zigomala s'a nascut in 1544 spre a fi comparata cu cea ortodoxa.
si a facut studii adanci. Patriarhul le trimite prima sa scrisoare catre sfiir~itul aceluia~i an. Din raspunsul
Corespondenta a fost purtata de ei cu: Iacob Andrea, super-intendentul Bisericii sau se vede ca intelesese perfect spiritul protestantismului ~i cat de mult s' a departat el de
din Tiibingen, profesor ~i rector al Universitatii, invatat ~i mare cuvantator, care este unul cre~tinismul autentic. Raspunsullui e plin de blandete ~i politicos, ca forma, dar fem1 in
dintre colaboratorii la vestita carte simbolica, Formula de Concordie (din 1580). Dorea fond. Astfel, privitor la omilia lui Crusius, scrie ca intr' adevar unul este marele ~i adevaratul
cu infocare cunoa~terea reciproca a celor doua Biserici ~i unirea lor. Martin Crusius, Pastor, Hristos; dar toti prepu~ii turmei sunt ~i ei urma~i ai Sai ~i traiesc ca ni~te imitatori
mana lui dreapta, era marele filolog elenist ~i latinist al Universitatii. Dragostea lui pentru ai Sai ~i se pot numi ~i ei dupa Har ~i participare, ,buni pastori", aparand astfel ierarhia
Grecia a fost atilt de mare !neat dorinta lui de totdeauna ~i misiunea lui pe pamant credea bisericeasca. Referindu-se apoi la cuvantul Domnului, ca ,oile nu asculta vocea
ca sunt predicarea Evangheliei curate in Elada. Lucrarea pentru propagarea elenismului naimitului ... ", pe care protestantii il intelegeau in sensu! ca nu trebuie sa primim invataturi
printre ai sai este imensa. ,Turco-gra~cia", adica _isto~ia greci.l.or de la ~ c~~ere~ fara temei in Sfanta Scriptura, unicul izvor al credintei fiind Biblia, raspunsul ureaza ca
Constantinopolului pana la 1600, este un 1zvor nepretmt de mformatn pentru rasantem. protestantii sa fie invredniciti de Dumnezeu sa aiba de-a pururi credinta noastra sanatoasa,
S'au gasit in biblioteca de la Tiibingen nu mai putin de 22 tomuri de propagare a sa nu se poticneasca, nici sa nu inoveze sau sa se departeze de la cele rostite in chip
elenismului printre ai sai. .. A contribuit ca putini pe pamiint la cunoa~terea ~i intelegerea dumnezeiesc de Mantuitorul ~i de Sfintii Apostoli ~i ucenicii Sai, de cele ~a pte sinoade
reala a celor doua Biserici ~i a ajutat ~i material Biserica ~i ~colile grece~ti ale ecumenice ~i de ceilalti Sfinti Parinti teofori, care stralucesc ~i ne uimesc prin virtute; ci
Constantinopolului. ~ sa pazeasa to ate cele pe care le-a primit Biserica lui Hristos ~i yypa<pe~, (in scris) ~i
b) Cauza, lmprejurarile ~i cuprinsul corespondentei ne sunt bine cunoscute. Inca aypa<pro~ (nescris). Cu aceasta s'a accentuat principala deosebire intre izvoarele invataturii
din vremea lui Luther si Me1anchton, luteranii au manifestat un interes deosebit fata de Bisericii Ortodoxe ~i ale celei protestante, adica Sfanta Traditie etc ....
crestinii rasariteni, deo.arece credeau ca ei au revenit la credinta Bisericii primare ~i, ca Daca protestantii au aflat prilej de bucurie in faptul ca patriarhul le-a raspuns,
ata~e, vedeau in ace~tia ni~te aliati fire~ti impotriva Bisericii innoitoare romano-catolice. dezaprobarea invataturilor lor noi i-a mirat ~i miihnit. De aceea, la 20 martie 1575, au trimis
Misiunea diaconului Missos, de alta parte, arata ca, de la inceput, ~i Bisericile rasaritene o noua scrisoare, aratand ca ei au parasit numai ce se departeaza de obiceiurile cele vechi,
se interesau de scopurile protestantismului. ramanfmd credincio~i principalelor lnvataturi privitoare la mfmtuire ~i imbrati~and toate
Pe de alta parte, insa, statele apusene au facut din religie, cateodata, mijloace de cele lasate prin Apostoli, Ptofeti, Parinti teofori ~i Patriarh ~i cuprinse in credinta celor 7
razbatere politica ~i economica, in tarile straine ~i mai ales in Rasaritul apropi.at. A~a s~ sinoade ecumenice. Traditia, ei o pazesc atilt cih ingaduie judecata ~i con~tiinta fiecaruia,
explica uneori lupta pentru atragerea cre~tinilor rasariteni de partea protestantllor ~~ ma1 inlaturand intaietatea forme lor. Aceasta expunere oarecum acoperita ~i lipsita de limpezime
ales a romano-catolicilor, care s'a soldat nu rareori cu sfar~ituri tragice, ca acela allui tintea sa nu impresioneze neplacut ~i sa nu grabeasca sfiir~itul corespondentei.
Chiril Lucaris. La 16 noiembrie 1575, a urmat al II-lea raspuns semnat de patriarhul Ieremia,
Aceasta este ~i explicatia faptului ca ambasadorul, cavaler David de Ungnad, allui privind Marturisirea Augustana. El precizeaza mai intai ca invatatura Mantuitorului s' a
Maximilian al II-lea al Germaniei, la Constantinopol, in 1573, a luat cu sine pe teologul stabilit in Sfiinta Scriptura ~i in Traditia eel or 7 sinoade ecumenice, a~a in cat noi, ortodoc~ii,
luteran Stefan Gerlach ca predicator allegatiei; acesta era inarmat ~i cu cate o scrisoare de primim talcuirea vechilor Parinti ai Bisericii. Insu~irea mantuirii se face prin credinta ~i
circumstanta a profesorilor sai, Martin Crusius ~i Iacob Andrea catre Patriarhul Ieremia. fapte bune. Nadajduie~te ca protestantii vor panlsi invataturile cele noi, opuse iubirii de
Acesta din urma scrie, printre altele, ca nu se indoie~te ca patriarhul va primi bine pe intelepciune evanghelica, cu care sunt in armonie ~i sinoadele Ecumenice, ca ~i talcuirile
Gerlach, deoarece, zice el, ,~i noi ~i voi ne-am botezat intr'un singur Mantuitor, Hristos, ~i cele adanci ale Bisericilor vechi, la Evanghelie. Urmeaza cercetarea punct cu punct a
credem In unicul Lui pret de rascumparare a neamului omenesc ~i ~tim ca El ne mantuie~te, Marturisirii luteraneAugustana, combatandu-se toate abaterile de la adevarata invatatura
savar~ind aceasta numai prin Crucea Lui"47 (Cu aceasta se accentua invizibilitatea Capului a Bisericii ecumenice, ~i aratand totodata inaltimea ~i frumusetea acesteia. A poi termina
Bisericii ~i mantuirea ,sola fide"). Neprimind nici un raspuns, ei ~au trimis din nou (la 3 raspunsul prin indemnul repetat ca protestantii sa vina la Biserica Rasariteana,
martie 1574), cate o scrisoare, Crus ius adaugand ~i om ilia lui despre Imparatia lui Dumnezeu supunandu-se rfmduielilor apostolice ~i sinodale.
(dupa Luca 10), aconfesionala dupa cuprins, deoarece fraza ,care nu e lumeasca ci in minte La un an, Martin Crusius ~i Luca Osiander - in locullui Iacob Andrea, plecat in
~i in con~tiinta" e indreptata, dupa cum observa Hefele, impotriva conceptiei papale, lume~ti, Saxonia pentru redactarea Formulei Concordiei -, trimit patriarhului raspunsul, cu o
despre Biserica. Afland apoi de la Gerlach ca patriarhul se pregate~te sale raspunda, Crusms Marturisire, un tratat al dogmatistului Heerbrand, traduse in grece~te de Cmsius, (la 18
octombrie 1577) ~i o scrisoare. Se cerceteaza pe rand capitolele asupra carora cele doua
46 Pentru toata aceasta parte vezi I.E. Mesoloras, LuJlf3oA.tKi] ... , vol. I, p. 83 sq. Biserici sunt de acord ~i asupra carora nu sunt de acord, incepand cu acela al canonului
47 I.E.Mesoloras, op. cit., I, p. 89 sq., pentru tot acest paragraf. adevarului ~i cerand ca Scriptura sa fie recunoscuta ca atare; iar interpetarea ei sa se faca

178 179
Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice caiauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe
Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe
Aceasta invatatura este u~or explicabila prin opozitia pe care Jeremia 0 face celei
prin ea insa~i. Se dezvolta urmatoarele capitole: 1. Despre purcederea Srantului Duh ~i
protestante_, c~:e exagereaza rol~l credintei ~i desfiinteaza peace hi al faptelor bun e. Jeremia
de la Fiul; 2. Despre liberul arbitru, inexistent lao omul dlzut; 3. Despre mi'mtuirea data
exagereaza ~1m ~ens contr~r ~1 ~are u.nora ca s'ar apropia de conceptia semi-pelagiana.
in dar, nu pentru faptele bune; 4. Despre doua Taine; 5. Botezul se savar~e~te prin intreita
D.ar .c~ aceasta s ar o~une mse~~ cuvmtelor Mantuitorului: ,Fara Mine nu puteti face
afundare, iar Euharistia cu azima; 6. Des pre rugaciuni ~i unele randuieli, cea monahiceasca;
mmtc ~~~ I?,?), ca ~1 cano~ul~1 ~3 ~1 sinodu~ui din Cartagina. Ar trebui sa vedem la el
de pilda, folosite in epoca primara. o .con.tr~d1ctie_ m,tre afi.rn:atia c~ m?1rea este 1zvorul credintei 49 ~i invatatura curenta a
In epilog roaga pe patriarh sa-~i insu~easca cele aratate de ei, spre slava
B1sencn.' daca n am ~tl ca functmm~e suflete~ti se intreajuta in viata cre~tina.
Mantuitorului. . _Dm acest p~nct de :edere e bme sa amintim ca invatatura Bisericii noastre e cate-
Intre timp, Jeremia fusese inlocuit cu Mitrofan al III-lea ~i revenind la scaunul gonca _asupra unm fapt, ~1 anume ca Harul face inceputul mantuirii50.
patriarhal dupa 9 luni, la moartea acestuia, reia legaturile cu protestatntii, care, de asta _ Ir:semnata~ea ~c:st~~,':Raspunsuri" e marita de momentul istoric carora apartin.
data, devin mai categorici, invitandu-1 sa paraseasca invatatura sa, ca gre~ita ~i sa se Ele raman_ o buna ,calauza m general, pentru invatatura noastra, in comparatie cu cea
intemeieze exclusiv pe Scriptura. Patriarhul le raspunde, la randul sau, pentru ultima protestanta.
oara, la 6 iunie 1581, aspru, energic ~i categoric, aratandu-le gre~ala de a voi sa stea
deasupra sinoadelor ecumenice ~i a Sfintilor Parinti ai Bisericii, ~i ii roaga ca, daca vor 3. Marturisirea lui Mitrofan Critopulos.
sa-i scrie, s-o faca din prietenie personala ~i fara sa mai discute dogmele. ... a) Aut~r~l 5 ~: M~tr_?fan Critopulos, nascut in Bereea, la 1589, a fast crescut cu
In fata acestei schimbari bru~te, protestantii s'au adresat celor din anturajul mgnJ1re. de panntu .sal. Invatatii Gass ~i Sathas cred ca ar fi fost elev al lui Maxim
patriarhului, in decembrie 1581, tratand: 1. Despre schisme; 2. Despre acuzatia nedreapta Margumu~, c~ ~e~e~mta ~a Venetia; altii (ca Mesoloras), dupaAndronic, cred ca aceasta
ca ar avea legaturi cu evreii, strecurata de romano-catolici; 3. Despre erezii; 4. Despre e ~u neput~nt~. In pn~a tmer.ete e dus la Srantul Munte, hirotonit diacon; aici se distinge
unele invataturi care nu sunt conforme cu Sranta Scriptura. Termina spunand ca se intorc ~rm evlav1a ~1 ~enoz1ta.tea lm. Se ocupa intens cu studiile biblice ~i patristice. E hirotonit
de catre cei care nu au ca temei Cuvantul lui Dumnezeu, caci e mai bine sa asculti de El 1e~omona~ ~1, m 1615. mtra in relatii cu Chiril Lucaris, unchiul sau, care-1 ia la Alexan-
decat de oameni. Raspunsul e semnat de principalii teologi de Ia Wittemberg, 11 la numar. dna, num.1~du-l ~rotosm.ghel. Acesta il recomanda arhiepiscopului George Abbot de Can-
Cu aceasta s'a pus capat corespondentei cu patriarhul. Numai zelosul Martin Crusiuis n'a t~rb~ry ~1 ~n~u~1 ~e~elm Iacob I al Angliei. E primit acolo cu caldura ~i face studii de
incetat de a scrie ~i a ajuta pe prietenii lui din Rasarit, printre care era ~i Teodosie Zigomala. h.mblle l~tm~, elma veche, e!1gleza, dar mai ales adance~te studiile teologice in mod
c) Insemnatatea aces tor ,Raspunsuri" sta in aceea ca ele constituie cea dintai s1stemat!c tlmp ~e 6 ani. In 1623. este rechemat de Chiril - a cum patriarh al
incercare de a fixa atitudinea Bisericii ortodoxe fata de aceea a Bisericii protestante. Ele Con~tantmopolulm -,care avea nevme de clerici luminati in lupta impotriva iezuitilor
n'au fast imputemicite de nici un sinod, ~i raman deci o opera particulara, dar sunt socotite lupt~ cm_:e ~vea sa se .termin~ cu. uciderea l~i. Inainte de a se intoarce in tara el tree~, c~
de Teologia greaca drept calauza a studiului comparativ al Confesiunilor cre~tine, aHituri cons1mtama~tul patnarhu!m: ~r~n ?ermama, ca sa cunoasca ~i Bisericile protestante de
de Marturisirile de Credinta. Mesoloras, de pilda, o pune printre ele. ~col~. (Dupa altn, aceasta vlZlta .s ar fi petrecut dupa intoarcerea sa). La Helmstadt se
Raspunsurile fiind adresate unor profesori universitari, au un nivel inalt. 1mpne~ene~te cu .mar~le dogmatist Georg Kalist ~i cu profesorii de filozofie Konrad
Semnificatia lor moral-religioasa este intaritoare pentru cre~tinii ortodoqi. Ele arata, Ho?1eJus ~1 Conrmg ~1 s~ bucu:a ?e
tot sprijinul printului de Braunschweig. Viziteaza
odata mai mult, di Biserica Rasaritului, ,omul durerilor", smerit ~i dispretuit de toti, nu mm. multe ora~~ ~an, fimd pnm1t pretutindeni cu mare cinste si Iegand prietenii cu
renunta la nimic din tezaurul Descoperirii dumnezeie~ti, oricat de grele ar fi imprejurarile manle per.sona~Itat!.reprez:ntative. D_ar. el nu contene~te In acela~l timp studiile. Printul
petrecerii ei pe pamant ~i ca chiar in vremuri de restri~te cultura teologica n'a disparut cu Johan_n Fned~nc~ 1~ fixeaza un benehcm de 176 taleri ... Intre timp cerceta posibilitatile
totul in Biserica ortodoxa. de umre. ale ~.1sencu protestant~ c~ ~~a rasariteana. Din Germania trece in Elvetia, u~de
Din punct de vedere teologic s'a spus ca nici ,Raspunsurile" lui Jeremia nu sunt a avut d1scutn te~log1ce c~ c.alvm1~tn: A fast primit oficial in consistoriul ~i senatul lor,
absolut fara repro~. Astfel s'a observat cain ceea ce prive~te raportul Harului cu faptele unde ~ decla.rat ?a. a fast tnm~s ~e ~atnarhul Chiril Lucaris inApus, ca sa caute un mijloc
bune, acesta e descris invers decat se obi~nuie~te. Adica noi socotim ca credinta e lucratoare de umre a B1senc1lor grece~tl ~1 onentale cu Bisericile Europei occidentale52. Trece apoi
prin iubire (Ga 5, 6) ~i ca ea precede faptele bune, fiindca ~i aceasta e calea obi~nuita a
vietii cre~tine: doctrina precede pactica; ea i~i afla reazemul ~i izvorul ei in credinta, care 49 In _Rasp~nsul al 11-l~a al Pa~riarhului leremia. aya7tTJ ecrn 1tTJYil mm:eox;, ibidem, p. 21.
e rod al Harului. Evident ca ~i raportul invers de dependenta e cu putinta in trairea cre~tina, 50 Raspunsul I al patnarhuiUI leremia: , ...Ox; U1t0f.tev<:x 'ta Ep-ya 'til 1tt<J'tt Kal. avayKai.a " ibidem
dar in chip exceptional. (Regula, e dependenta faptelor bune de credinta ~i Har. Dupa 139. P~ntru partea aceasta vezi D. Balanos, :L'6f.tf3oA.a Kat cruf.tf3oA.tKa j3tj3Ai.a Atena 1919 p. )4 t 'p.
invatatura lui Jeremia, ca sa ca~tigam ajutorul dumnezeiesc, avem nevoie de fapte bune ~ ~tflf3o~tK~,
1 ,Vez1 I.E ..Mesoloras, M~'tpoqxX~<; ipt~67t~~~
t._I, p., 256 sq.; Prof. loan N. Karmiris, 6 Kal.
aveKOO.'to<; aU~A.oypa~ta amou vuv 1:0 7tp&1:ov eKot8of.lVTJ, (Mitrofan Critopulos si corepondenta sa
~i curatire de patimi
48
nepubhcata, data Ia lumma acum pentru prima data), cap. ,,Biografia lui Mitrofan Critopulos" pp 68~174
A lena, 1937. ' '
52 Vezi loan N. Karmiris, op. cit., supra, cap. ,Critopulos in Elvetia", pp. 139-147.
48 Idem, ibidem, pp. !13-114.

181
180
Miirturisirile de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe Cal.iiuzele Teologiei Dogmatice ~~ Simboiice C!!Iauzele Teologiei Dogmatice ~~ Simboiice Marturisiriie de credinta ~~ catehismele Bisericii Ortodoxe

in Venetia ~i, in 1629 se duce la Constantinopol, apoi se intoarce la Alexandria unde e Nu numai ca nu este protestantizanta, ci se pot banui nazuintele lui de a atrage pe
ridicat pe scaunul patriarhalin 1630. protestanti, prin expunerea acestei Marturisiri; altfel, din punctul de vedere protestant, ar
Ca patriarh a avut o activitate intensa, culturala, de intemeietor de ~coli ~i biblioteci. fi absurd sa se inchine capitole intregi dintr' o Marturisire, unor chestiuni ca postul, caderea
Imprejurarile nu erau propice pentru actiuni mai mari, in favoarea unrii Bisericilor in genunchi, cinstirea icoanelor, a moa~telor, unor Taine ca Maslul ~i Mirungerea, etc.
mai, posibila totu~i in veacul sau decat in vremea noastra -, dupa mai bine de trei Acesta este un motiv putemic pentru care toate colectiile de Marturisiri o mentin
veacuri. Pe de alta parte el n' avea factura de luptator neinfricat, a lui Lucaris, nici conceptia printre aces tea (chiar ~i a lui Mihalcescu, care omite ,Raspunsurile" lui Jeremia al II -lea).
aceluia despve o unire pe teren politico-bisericesc (concepea numai o unire teologica). Ease pastreza pe linia patristica a gandirii, fapt care-ida o mare autoritate din punct de
Pede alta parte, de asemenea, o prudenta excesiva, la care 1-a impins dreaptajudecata a vedere ortodox. Iar rezolvarea ortodoxa a punctelor de credinta ~i traire cre~tina,
situatiei 1-a lacut nu numai sa stea intr'o rezerva totala, ci sa si semneze osandirea deosebitoare intre noi ~i protestanti, pe care nu le aflam in ,Raspunsurile" lui Jeremia ~i
binefac~torului ~i rudei sale, la sinodul din Constantinopol, in 1638. Studiul presupune Zigomala, ii mare~te prestigiul ~i interesul. In sfar~it, nivelulinalt, prin care depa~e~te
lini~te ~i contemplare; iar acestea rareori sunt apanajulluptatorilor in arena vietii. N'a toate celelalte Marturisiri ortodoxe, in general, ii asigura o pretuire deosebita din partea
supravietuit decat putin lui Chiril Lucaris, caci a murit in Muntenia, in 1639. teologilor ortodoc~i.
b) Prilejul compunerii Marturisirii 1-a dat vizita lui in Germania ~i este rodul Tonul polemic ascutit impotriva Bisericii romano-catolice ~i potolit dar ferm, fata
convorbirilor pe care le va fi avut cu profesorii germani, protestanti. Originalul ei se afla de erorile protestante, arata o acomodare u~or de inteles dar limitata, la situatia data.
in biblioteca publica din ora~ul Wolfenbuttel. E inchinata dascalilor Universitatii din Pretutindeni se simte spaima de propaganda romano-catolica, care lacea ravagii in Biserica
Helmtstadt. El arata ca is' a cerut sa puna in scris starea Bisericii sale ~i sa expuna invatatura ortodoxa in acel veac.
neintinata a cre~tinismului primar53 Mesoloras afirma ca Marturisirea lui Mitrofan Critopulos reprezinta declinul
Titlul ei este: ,Marturisirea Bisericii rasaritene, sobomice~ti ~i apostole~ti, compusa, Bisericii ortodoxe, insa pe drept se numara printre Marturisirile ei, avand o valoare
in rezumat, de Mitrofan Critopulos ieromonahul ~i protosinghelul patriarhal". teologica ~i bisericeasca deosebita 55 .
Cuprinsul acestei Marturisiri este foarte interesant: in Prefata el arata folosul Este de la sine inteles ca putini teologi ortodoc~i sunt atat de criticati de romano
studiului celor dumnezeie~ti. catolici ca Mitrofan Critopulos; ~i nu rareori criticile lor au inraurit ~i pe unii ortodoc~i.
In cap. I el arata invatatura Bisericii despre S!anta Treime; Cap. II expune invatatura Pentru noi, ea ramane o Marturisire particulara, dar de o mare valoare istorica ~i
despre creatie; al III-lea vorbe~te despre iconomia dumnezeiasca privitoare la noi; al teologica, tratand la un nivel inalt punctele deosebitoare intre noi ~i celelalte confesiuni.
IV-lea despre pre~tiinta; al V-lea, despre Taine; al VI-lea, despre porunci al VII-lea, despre In decursul vremii s'au aratat unele puncte slabe ale ei; impartirea Tainelor in
Biserica; al VIII-lea, despre Sfantul Mir; al IX-lea, despre postul domnesc; al X-lea, doua categorii, de pilda, trei dintre ele fiind indispensabile (Botezul, Euharistia ~i Pocainta),
despre Pocainta; al XI-lea, despre Preotie; al XII-lea, despre Nunta; al XIII-lea, despre iar celelalte benevole. Aceasta parere nu tagaduie~te caracterul de Taina al celorlalte,
Maslu; al XIV-lea, despre unele Traditii ale Bisericii; al XV-lea, despre sfintele icoane; al deci nu e protestanta, ci e o simpla apreciere personala, care n'a intrat in circulatie in
XVI-lea, despre Sfintele Moa~te; al XVII-lea, despre invocarea sfintilor; al XVIII-lea, Teologia ortodoxa. Cat despre parerea lui despre cartile ,necanonice" ale Vechiului Tes-
despre post; al XIX-lea, despre calugarie; al XX-lea, despre rugaciunile pentru cei raposati; tament, ea este, indeob~te, parerea comuna a tuturor speciali~tilor Vechiului Testament ~i
al XXI-lea, despre rugaciunile catre rasarit; al XXII-lea, despre faptul de a nu pleca a unei parti dintre dogmati~tii ortodoqi, care nu primesc invatiHura catolica in aceasta
genunchiul duminica ~i intre Inviere ~i Rusalii ~i al XXIII-lea, despre starea Bisericii privinta - fapt pentru care mai ales romano-catolicii il fac ,protestant" 56 Tot lara
rasaritene, in general. insemnatate este ~i repro~ul, pe care i-1 face prof. D. Balanos, amintind ca la cele trei
S 'a publicat pentru intaia data, in 1661, cu traducere ~i un pro log elogios, de fiul trepte ierarhice el adauga $i cele patru trepte ale preotiei inferioare: a ipodiaconilor,
lui Konrad, loan Homejus. anagno~tilor, exorci~tilor ~i u~ierilor57
c) Autoritatea ei este discutata, pe nedrept, insa. Altadata, (Sathas indeosebi) 54, i se In fond, Marturisirea sa este opusa protestantismului, crutand erorile lor, lara sa ~i
repro~a faptul de a fi fost lacuta la cererea unor eterodoc~i ~i era invinuita de inclinari le insu~easca, iar unele formule, nereu~ite, provin din lipsa de definire a intregii doctrine,
catre acestia. Ambele acuzatii sunt la fel de neintemeiate. Situatia Bisericii ortodoxe in in vremea sa. Activitatea sa unionista a avut scopul sa atraga pe protestanti ~i a reu~it
veacul sa~ era atat de precara, incat toate capeteniile ei au cautat mijloace in afara pentru pan ala un punct cu luteranii conservatori, lara sa cedeze asupra vreunui punct de doctrina
indulcirea suferintelor cre~tinilor ~i deci aliante. ortodoxa.
Ele n'au mers niciodata - cu exceptia cazului lui Chiril Lucaris -, pana la
compromisuri din punct de vedere doctrinar. A~a este ~i cazul Marturisirii lui Critopulos.
55 Idem, ibidem, p. 278.
56 loan Karmiris, Ortodoxie ~i protestantism, t. I, Artena, 1937, pp. 136-176; cf. rev. ,Biserica Ortodoxa
53 I.E. Mesoloras, op. cit., p. 273. Romana", septembrie-octombrie 1938, p. 570.
54 Idem, ibidem, p. 275. 57 Prof. D. Balanos L'llJl(3oA.a Kat 01)Jll3oA.m'x ~t~A.ia, Atena, 1919, p. 19, nota I.

182 183
caiauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice Marturisirile de credinti\ ~i catehismele Bisericii Ortodoxe
Marturisirile de credinta ~i catehi~mele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Simbolice
acest sens de ,izvor" al Teologiei Simbolice este formal ~i accidental; else cuvine numai
4. Catehismele Bisericii ortodoxe au avut, precum am amintit mai sus, un rol indirect Marturisirilor de credinta. in Teologia ortodoxa. Direct else refera Ia simbolul
insemnat in viata religioasa; de aceea ele s'au raspandit neincetat intre fiii ei, circul~n~ niceo-constantinopolitan a carui explicitare ~i dezvoltare, de o mai mica autoritate, sunt
de Ia o Biserica Ia alta, dintr'o limba in alta. Cele mai raspandite au fost unele ruse~ti ~~ aceste Marturisiri. El aduce cu sine, in Ortodoxie nu numai nuanta, ci ~i o noua calificare,
grece~ti. De~i nici unul n'a avut decat aprobarea sinod~lui Bisericii resp~ctive ~i uneori adica un rost ~i un loc nou ~i deci o noua insemnatate a Marturisirilor de credinta in
si a celor in limba carora s'au tiparit, totu~i unele dmtre aceste cateh1sme au avut o Teologia ~i Biserica ortodoxa.
~irculatie mult mai mare decat a Marturisirilor de credinta, cu exceptia Marturisirii Termenul apusean, de ,carte simbolica", deplaseaza centrul de gravitate de Ia functie
Ortodoxe pentru unele tari. Ia clasificare, deci de Ia centru spre periferie, de Ia Marturisire in sine, Ia autoritatea ei.
Principalele catehisme, cu o mare raspandire in toata Biserica orto~?xa., sunt ~e~ a~ Cuvantul ,Marturisire de credinta" nu insinueaza nici o legatura de timp sau de
lui Platon Levchin (mort in 1812) ~i mai ales acela allui Filaret.---:.ambu ?;Itropo.htt.m cuprins cu opera asemanatoare. In epoca patristica ~i cea post-patristica aflam numeroase
Moscovei. Acesta din urma a fost tiparit in mai mult de 100 de edttn numm m Rusta ~~ a opere purtand titlul de Marturisiri de credinta; Biserica ~i-a insu~it pe unele dintre ele.
fost tradus in multe limbi. Are o parte introductiva despre Descoperire ~i izvoarele ei ~i Termenul ,Carte simbolica" e mai pretentios; in afara de functia de identificare a
apoi trei parti, dupa cele trei virtuti teologic~, ca ~i Marturi~ire~ Ort.o?~xa. (Est~ f~arte unei invataturi confesionale ~i decat de izvor al Teologiei Simbolice, acest termen evoca
criticat de romano-catolici, dar pretuit de ru~I Ia mvelul une1 Martunsm de credmta). Ia teologii apuseni, fie ei romano-catolici, fie protestanti, sau neo-protestanti, un lucru
0 alta carte de mare circulatie in Ortodoxie a fost Expunerea invataturii Bisericii precis: inrudirea cu vechile simboale ecumenice. Cu alte cuvinte ,Cartea simbolica"
sobornice~ti, ortodoxe, insotita de deosebirile care se intalnesc ~i in_ ~lte ~iserici inseamna carte cu valoare de simbol (ecumenic), Ia apuseni, simbolul dand apoi specificul,
crestine a lui Vladimir Guettee. Pub Iicata in 1868, ea a fost repede tradusa m ma1 multe forma deosebitoare a unei doctrine. Este, deci, dupa ei, o scriere care echivaleaza - ~i
, '
limbi 58 dupa unii depa~e~te in valoare ~i insemnatate -, simbolul ecumenic. (Aceasta echivalenta
Dintre Catehismele aparute Ia greci, pomenim pe eel allui C. Iconomos, pe eel al pare a insinua ~i unele Simbolice ortodoxe, ca aceea a lui Mesoloras sau a lui Mihalcescu;
lui I. Mesoloras ~i pe acela allui Diomed Kiriacos. randuirea ,cartilor simbolice" dupa simboalele ecumenice).
0 cercetare summa neva incredinta ca, daca aceasta numire este pe deplin justificata
in sistemul teologic romano-catolice, ca ~i in eel protestant, ea n'are decat o slaba
MARTURISIRILE DE CREDINfA SI indreptatire Ia ortodoc~i (ca ,izvoare ale Teologiei simbolice", ~i ca dezvoltare a Simbolului
de credinta). (Este de Ia sine inteles ca noi avem in vedere aici Marturisirile de credinta
CATEHISMELE BISERICII ORTODOXE din epoca modema, adica de dupa aparitia protestantismului. Cele din epoca patristica nu
pun nici un fel de probleme pentru noi, daca fac parte din Traditia dumnezeiasca, aprobate
II. Partea doctrinara. fiind de un sinod ecumenic sau de sinoade particulare recunoscute de unul ecumenic,
fiind astfel indreptatite Ia titlul de ,carti simbolice").
1. Deosebirea dintre termenii ,Marturisire de credinta" l;li In Biserica ortodoxa, simbolul ecumenic - prin excelenta eel niceo-constanti-
,Carte Simbolica". 2. Locul Marturisirilor de credinta in nopolitan -, are un Joe ~i o autoritate unica: el rezuma Traditia dumnezeiasca din care
Teologia Ortodoxa. 3. Insemnatatea Marturisirilor de face parte. Si aceste calitati nu-i sunt tagaduite nici de cei care arata o preferinta deosebita
credinta in Teologia Ortodoxa. 4. Incheiere. fata de alte simboale, zise ~i ele ,ecumenice", ca simbolul zis ,apostolic" ori eel numit
,atanasian", fie ~i protestanti, romano-catolici sau anglicani. Intr'adevar, putem oare
sa punem alaturi, din punctul de vedere al autoritatii lor in Biserica, simbolul niceo-
arti simbolice" sau ,Marturisiri de credinta"? Purcezand Ia stabilirea autoritatii
onstantinopolitan ~i Marturisirile de credinta? Pe cand acest simbol poarta pecetea
Marturisirilor de credinta,. u~fi teolo~i _ortodoqi au i~nprumutat te:rr:enul te~~i::
unica a celor dintai doua sinoade ecumenice ~i face parte din Traditia dumnezeiasca cu
, apusean de ,carti simboh~e. '. de ongme .Pr~,~esta~ta, pe car~ a~taz~ teolo~u 1:
indoita autoritate- a sinoadelor ecumenice ~i a epocii patristice, care le-au zamislit -,
folosesc ca echivalent al ,Martunsmlor de credmta . Nm credem, mea, ca trebme sa
Marturisirile de credinta nu fac parte din Revelatia dumnezeiasca ~i nu sunt aprobate
optam pentru una dintre aceste doua numiri, caci intre el.e .exista nuante de~s:bi~oare.
Intr'adevar este un inteles, dupa care o MarturlSlre poate fi numtta ~~ ."c~rte de un sinod ecumenic, iar momentul aparitiei lor este foarte departat de epoca
ecumenicitatii Bisericii. Ele nu sunt, de asemenea, rod al unei epoci de inflorire a
simbolica" si anume in calitatea ei de carte care deosebe~te invatatura unei confesmm de
al celorlalte. si deci de ,izvor" al Teologiei Simbolice. Caci aceasta disciplina teologica Teologiei, ci au aparut intr'o epoca de mare stramtoare a Bisericii rasaritene ~ide mare
decadere a teologiei ei.
deosebitoar~ ~ invataturii feluritelor confesiuni cre~tine, se sprijina pe ,Marturisirea de
Este adevarat ca Marturisirile Bisericii noastre, ~i ne referim, de pilda, Ia principalele
credinta", care desparte credinta de necredinta ~i credinta adevarata de cea falsa. Dar
doua dintre ele, aprobate de autoritatea ei sinodala, cuprind Revelatia dumnezeiasca, se
intemeiaza pe ea ~i o dezvolta, putand fi socotite ca o explicare a simbolului ecumenic.
58 Cf. Prof. I. Mihalcescu, La Theologie Symbolique..., pp. 81-82.
185
184
Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologiei Dogmatice ~i Slmbolice Calauze1e Teo1ogiei Dogmatice ~i Slmbolice Marturisirile de credinta ~i catehismele Bisericii Ortodoxe

Dar ele nu sunt acela~i lucru cu simbolul insu~i. Autoritatea Bisericii, care a primit Dupa cum am vazut, Marturisirile de credinta sunt opere create, dupa conceptia
Martuirisirile de credinta aprobate de conducatorii ei supremi, 1~ da acoperirea n~cesara ortodoxa, pe temeiul celor doua izvoare ale Descoperirii dumnezeie~ti, S:Ianta Scriptura
uror calauze vrednice de toata increderea, pe calea urcu~ulm catre cele ve~n~ce. Ea ~i S:Ianta Traditie ~i aprobate de ierarhia superioara a Bisericii, in imprejurari istorice
garanteaza lipsa de gre~eli dogmatice a acestor Marturisiri; dar nu .s~nt ema_?atm ~~or speciale. Ca atare, ele sunt deosebite atat de simplele tratate de Dogmatica cat ~i de
sinoade ecumenice, ci au primit numai aprobarea - uneon sporadica - a capetennlo~ Catehisme; in acela~i timp ele nu fac parte din Traditia dumnezeiasca. Ele formeaza insa
Bisericii. Elementul omenesc este vadit alaturi de eel dumnezeiesc, pe care-llamure~te ~I unul dintre principalele capitole ale Traditiei biserice~ti ~i sunt parte integranta a marelui
il dezvolta, (sa se vada, de pilda, cap. despre poruncil~ Bisericii. din rasp. la i?trebarea ~ curent dinamic al Traditiei cre~tine. Se afla deci intre izvoarele Teologiei dogmatice,
LXXXVII-a din partea I-a a Marturisirii lui Petru Movila), folosmd pe ~locun, metoda ~I (Descoperirea dumnezeiasca, supranaturala), cu care sunt inrudite prin materialul folosit
impartirile curente In Teologia timpului, (caIn capi~olul des~re lmpartirea pac~telor, dm de la ele, ~i tratatele dogmatice-catehetice cu care sunt inrudite prin intindere ~i prin felul
aceea~i Marturisire etc.), ba chiar lasandu-se inraunte de cenntele momentulu.I (~~~cum de prelucrare ~i de inrati~are a adevarului descoperit.
face Marturisirea lui Dositei, adoptand termenul apusean de ,transsubs~antmti~ ; sau Iar rolul pe care Teologia ortodoxa il atribuie acestor Marturisiri este acela de
oprind pe mireni de la citirea Sfintelor S~ript~ri, ~~ lo~ sa acc~n~ueze Idee~ ca ms~l ,calauze".
singuratic- cleric ori mirean -, poate gre~I daca le t.al~me~te :fara sa cunoasca Predam~ Intr'adevar, principiile sau izvoarele Teologiei dogmatice, ortodoxe, sunt doua: unul
sfanta ~i daca nu apeleaza la cei care o cunosc mai bme etc.). Ac~st~ este de altfel ~~ subiectiv, celalat obiectiv. Principiul ei subiectiv este, precum am vazut mai sus, credinta. Fara
motivul pentru care unii dintre teologii ortodoc~i, ca profesorul loan Mihalcescu, nuanteaza credinta, documentele !)i monumentele Descoperirii dumnezeie~ti naturale ~i supranaturale n'ar
numirea de carti simbolice" cu calificativul de ,secund are " . avea vreo semnificatie specifica. Credinta, insa, dupa lnvatatura Sfintilor Parinti, introduce pe
De a~~ea: din punctul de vedere al pozitiei Biseric~i. ~oast~e ,carti si~b?lice" in credincios lntr-o lume supranaturala, II face, oarecum, ,conatural" cu ea, dandu-i putinta sa vada
sens strict sunt numai acelea care indeplinesc aceste conditn specifice: apantia m epoca in lumea fireasca simbolul celei supranaturale, sa descifreze dumnezeiescul in omenesc, sa.
de constituire a Bisericii ~i de mare inflorire a ei, ~i formularea sau insu~irea lor de u~ deosebeasca divinul de uman, sa intuiasca in tot ce e creat literele Descoperirii ~i mai ales sa
sinod ecumenic. In fruntea lor sta simbolul niceo-constantinopolitan, rod incomparab~l primeasca in smerenie, ca atare, Revelatia supranaturala.
al eel or dintai doua sinoade ecumenice. Ele fac parte din Revelatia insa~i, ca parti consti- Descoperirea Vechiului !)i Noului Testament formeaza ,principiul obiectiv" a! Teologiei
tutive ale Traditiei dumnezeie~ti. .. dogmatice si simbolice. Aceasta insemneaza pentru eel credincios ca, mai presus de noi, mai
Marturisirea lui Petru Movila ~i aceea a lui Dositei, au patruns, insa, in Traditta presus de intelegerea sau de neintelegerea noastra, de credinta sau de necredinta noastra, de
bisericeasca. Dar numai un sinod panortodox le-ar putea da autoritatea unor ,carti naturalul sau supranaturalul din noi, exista o vointa vesnica de dezvaluire de sine, de descoperire
simbolice". Pana Ia investirea lor cu o asfel de autoriate, .ele ~ama~ ~arturisi:i de cr~?inta de sine, exista o con::;tiinta necreata, care se adreseaza a! tor constiinte create, o Persoana care vrea
cu rostul de ,calauze" in Teologia Dogmatica ~i Simbohca. Insu~1 tttlul de ,I~voare e.st~ sa descopere altor persoane voia si planul Sau ve:>nic. Ceea ce descopera Dumnezeu este un
impropriu, deoarece numai S:Ianta Sript~r~ ~i S:Ianta Traditie su~t 1zvoa~e.; dec1 el e p~tnv~t adevar obiectiv, adica nu creat de creatura, ci primit de ea, fiind descoperit de Creator; deci nu
numai Simbolului credintei sau Martunsmlor, care fac parte dm Trad1tm du~~~zeiasca. este un rezultat a! mintii omului, ci al Descoperirii dumnezeicsti, acomodat, partial, Ia puterea
Daca totusi, cineva ar vrea sa mentina cu orice pret pentru aceste Martunsm numele receptiva a lui, ajutat fiind de lumina harica.
de carti simboli~e" numele acesta nu poate fi mentinut decat cu pogoramant,- cu intelesul in Biblie aflam Descoperirea in starea ei pura; de primirea ei adecvata s'au invrednicit
de '~arti care expud invatatura specifica Bisericii no~stre ~i ~lujesc i~deosebi Teol.ogiei organele transmitatoare - cu un cuvant generic, profetii - si destinatarul ei, adica Biserica, in
Simbolice care ~i-a Iuat numele de Ia ele, iar ele de la stmbol, ~1 cu refenre nu la autontatea totalitatea ei. Insii singuratici o prim esc in starea aceasta, in masura in care, prin credinta, retraiesc
lor, ci la felul invataturii ~i la metoda lor. . _ . . oarecum, tainicul proces experimentat de prooroci, intrucat, adica, functiile lor sufletesti au o
Pentru motivele aratate, noi preferam stravechea denumire de ,Martun~Ire. de conformatie asemanatoare aceleia, pe care o aveau profetii insisi. Dar s~nguranta ca traiesc intru
credinta", cand e vorba de cele ortodoxe. Dar cand v?rb,~m despre eel~ ale c~nfesm~Ilor adevar le-o da insilor singuratici numai valorificarea lor prin invatatura intregii Biserici. Aceasta
apusene, preferam denumire~ l?r de. ,c,~rti simbol~ce , ~entru ~o~tvul ca ace~tla .le invatatura a Bisericii nu mai este Descoperirea in stare pura; ci este aceasta Descoperire trecuta
pretuiesc, pe ale lor drept ,cart1 stmbohce., c~ aceea~1 ~utontate ca_ ~1 stmbolu~ ecu~~~tc. prin constiinta Bisericii !)i imbracata intr'o forma logica !)i mai accesibila omului, adica cu o
2. Locul Marturisirilor de credinta m Teologia ortodoxa. Locul Martunsmlor participare mai accentuata a lui. Transmiterea adevarului dumnezeiesc revelat, pe cale orala,
de credinta in chip deosebit aratat in Teologia ortodoxa ~i in cea eter?doxa. Problen:_a formeaza a! do ilea aspect a! unicului principiu obiectiv dogmatic, acela al Sfintei Traditii. Ea este
prezinta un interes deosebit numai in ce p:iv~~te Teolo?ta o:to~oxa ~~ c~a pro~estant~; manifestarea vietii Sflintului Duh in Biserica. In Vechiul A~ezamant, ea s'a dat oamenilor prin
Intr'adevar romano-catolicismul are o poezie hmpede: eltdenttfica a~a numttele ,tz~oare viu grai pana Ia Moise; Noul Asezamant pana Ia cele dintai scrieri nou-testamentare. Fixarea in
sau carti ;imbolice" cu Traditia dumnezeiasca. Protestantii se deosebesc intre ~~ dupa scris prin tainicul proces a! inspiratiei, a cartilor canonului Vechiului Testament !)i a celui Nou s'a
ram~ra ;au curentul caruia apartin. In Teologia Bisericii ortodoxe nu exista o umtate de racut de comunitatea religioasa prin mijlocirea Traditiei. Ea a continuat sa se dezvolte, formand
vederi asupra acestui punct. De aceea vom insis~a mai.mult, pentru a fixa locul ac~stor mediul, atmosfera revelatiei, in centrul careia stateau acum Sfintele Scripturi, cu nimbul inspiratiei
Marturisiri in ansamblul monumentelor cu autontate dm punctul de vedere dogmatic. dumneziesti.

186 187
Calauzele Teologlel Dogmatice ~I Simbolice Marturisirile de credlntJi ~I catehismele Bisericil Ortodoxe
Marturisirile de credlnta ~I catehlsmele Bisericii Ortodoxe Calauzele Teologlel Dogmatice ~I Simbolice

Mi:;;carile centrifugale ale mintii omenesti au determinat, cu timpul, punerea i'n scris :;;i a Ele nu sunt instrumente p~rticulare, folosite sporadic de Biserica, cum sunt tratatele
unei parti a Traditiei. Cu cat Biserica vazuta se departa, i'n timp, de veacul apostolic, cu atilt dogmati~e sau Catehismele teologilor din toate timpurile, ci monumente oficiale, investite
crestea primejdia alterarii Traditiei pastrata pe cale orala. De aceea, o parte din Sfiinta Traditie s'a cu autontatea patriarhilor intregii Biserici. Cu aceasta ele au intrat in marele curent al
fixat in scris, indata dupa cea apostolica. Traditiei dogmatice dinamice. Nu sunt insa izvoare ale Traditei dumnezeiesti sau
Dar chiar in Traditia primelor veacuri, avem unele infiltratii care nu sunt de origine apos- apostolice, nici ale celei patristice, caci vremea aparitiei lor le refu~a aceasta aure~la. Ele
tolica. De ele sunt ferite: defintiile doctrinare ale sinoadelor ecumenice, i'nvataturile Sfintilor formeaza unul dintre marile capitole ale Traditiei biserice$ti. A trecut vreme de trei veacuri
Parinti, intr'un consens eel putin relativ, partile vechi ale cartilor de slujba etc ... peste ele $i au ramas totu$i cu aceea$i autori tate de cahiuze vrednic~ de toata incredintarea.
Problema Sfintei Traditii, pe care noi o atingem, aici, in treacat, in functie de aceea a Biserica $i le-a insu$it ca atare, de$i nu apartin venerabilei epoci patristice, deoarece
Marturisirilor de credinta, este complicata mult de aspectul ei dinamic, care lsi impliinta radacinile invatatura lor consuna cu aceea a Ortodoxiei din toate timpurile- caci invatatura lor in
in Descoperirea dumnezeiasca, apoi, pe nesimtite, se amesteca :;;i se continua ca Traditie bisericeasca. general, este intemeiata pe cele doua izvoare ale Descoperirii dudmezeie$ti. Biserica 'are
Aceasta este cu putinta datorita faptului ca vehicolul divin este umanul. Iar omenescul nu este nici dreptul si datoria, chiar, ca-in anumite momente ale existentei ei pamantesti -, sa-si
absolut, nici imobil. Insa:;;i viata Duhului in Biserica nu este ceva static, glacial. Dimpotriva, in cele creeze asemenea calauze in anevoioasa ei strabatere a veacurilor, ca mijloace de paza a
dintiii versete ale Sfintelor Scripturi se arata ca, pe deasupra haului inform a! materiei primordiale, dreptei credinte. Consensul intregii Biserici le da autoritatea; !ipsa acestui consens le-o
Duhul Sfiint se misca. Pede alta parte, nici lumea, nici gandirea omeneasca nici desfa::mrarile istorice $tirbeste. Vicisitudinile istoriei nu au ingaduit ca ele sa fie opera unui sinod ecumenic
nu s'au oprit !a epoca Sfintilor Parinti. Altele sunt problemele fiecarei epoci, altele perspectivele, care singur le-ar da o autoritate absoluta. Biserica nu poate fi lipsita de autoritatea:
altelesunt :;;i raspunsurile. Dar ceea ce face specificul acestor raspunsuri din punct de vedere bisericesc, asemanatoare oarecum aceleia a sinodului ecumenic, si aceasta o da consensul Bisericii
in general, este incadrarea lor in duhul, in ambianta Revelatiei, iar din punct de vedere dogmatic si de pretutindeni Marturisirile de credirita au fost socotite totdeauna ca o dezvoltare si o
canonic, in cadrele precise ale ei. Adica, din acelea:;;i izvoare vechi, stravechi in timp, ve:;;nice :;;i explicare, ca o forma mai explicita, a simbolului niceo-constantinopolitan.
de-a pururi noi in continut pentru Biserica se scot raspunsuri pentru problemele religioase ale fiecarei Nevoia lor a fost constanta din momentul in cares' a costatat ca, dupa caderea omului
epoci, a:;;a dupa cum, din stravechile stihii ale cosmosului, oamenii de :;;tiinta scot noi :;;i noi mijloace in pacat si din pricina ei, Cuvantullui Dumnezeu se poate intelege gresit. De altfel chiar
de imbunatatire a vietii omului, de perfectionare a civilizatiei side progres, scot, in star:;; it, mii si mii simboalele de credinta pot fi primite, in general, de oricare dintre confesiunile crestine, din
de medicamente pentru suferintele :;;i slabiciunile omenesti. pricina scurtimii lor; golurile lasate de formulele lor generate, pot fi umplute cu ~rezii.
Ciiteva exemple din istoria Bisericii ilustreaza foarte bine putinta Bisericii de ada raspuns Aceasta este situatia in Biserica ortodoxa din acest punct de vedere; ea este cu
nevoilor privitoare la credinta, moral a, cult, organizare si pietate, manifestate in decursul timpului, totul deosebita in celelalte confesiuni crestine.
pe temeiul Revelatiei. in veacul al XIV-lea s'a ridicat problema luminii taborice. Isiha:;;tii nu 3. Insemnatatea Marturisirilor de credinta in Biserica ortodoxa. Problema
tagaduiau ca Teologia Sf. Grigorie Palama era o noutate, dar o socoteau ca o Taina a Descoperirii, inse~n~tatii Marturisirilor de credinta, cu altc cuvinte a autoritatii lor dogmatice, a
ascunsa pentru cei orbi si surzi duhovniceste. Sinodul de la Athos din 1341, face teo ria dezvoltarii constltmt un adevarat mar al discordiei pentru teologii ortodoc$i. Solutiile care i s'au dat
dogmelor, care este, in fond, o teorie a dezvoltarii Revelatiei prin :;;i in Traditie. Alta data, se sunt departe de a fi primite de toata lumea. Ele i$i au origini deosebite si apa nu poate fi
spune acolo, dogmele erau taine pentru Legea lui Moise. Iar cele ce vad isiha:;;tii acum, zice altfel decat izvorul ei ... lata in cateva cuvente principalele pozitii in aceasta chcstiune,
sinodul, corespund tainelor, care se vor vedea lamurit numai in eonul vii tor. Invatatura lor poate ale teologilor ortodoqi si, care, dupa noi, se pot reduce la doua: una, cu nazuinta con-
fi privita ca o dezvoltare a aceleia a sinodului al VI-lea din Constantinopol, despre cele doua stanta de a inalta Marturisirile, ajungand sa le socoteasca nu numai izvoare simbolice
vointe si despre doua lucrari. Iar dupa Marcu Eugenic a! Efesului, distinctia dintre energii este dar chiar parti ale Traditiei dumnezeie$ti, adica ale Descoperirii dumnezeiesti; alta, c~
confirmarea distinctiei dintre Persoane in fiinta cea una. tendinta de a le scadea autoritatea piina la treapta de simple Catehisme, de folosinta si
In veacul a! XVI-lea, protestantii au pus in discutie problema numarului Sfintelor Taine. insemnatatc limitata. Noi am aratat mai sus ca ele sunt calauze ale Dogmaticii, faciind
Teologii Bisericii Ortodoxe au raspuns aratand ca atilt in Sfanta Scriptura cat si in Sfiinta Traditie parte din Traditia bisericeasca $i intemeindu-se pe ambele izvoare ale Descoperirii.
se afla temeiuri evidente pentru fiecare dintre cele sapte Taine; numarul insu:;;i nu s'a precizat Concluzia care se poate trage din aceasta expunere este simpla: Marturisirile de
deoarece nimeni nu-l pusese in discutie pana in vremea Reformei. credinta nu fac parte din izvoarele Traditiei dumnezeiesti, cu aspect statornic, ci sunt un
In toate aceste cazuri, teologii Bisericilor ortodoxe sau insasi autoritatea invatatoreasca a rezultat al mare lui cun~nt dinamic al acestei Traditii, aviind la temeliile lor Descoperirea
Bisericii, au dat solutii intrebarilor ridicate, opunand sporadic, greselilor eterodoxe, dreptarul dumenezeiasca. Ele sunt o fata a Traditiei biserice$ti. De la dogmatistul Macarie ele
Sfintelor Scripturi si a! Sfintei Traditii. poarta numele de calauze pe anevoiosul urcus al miintuirii. 0 calauza este un insotitor al
A venit un moment in care, in fata atacului concentric al eterodoc$ilor, autoritatea unui drumet, care-1 fere$te de primejdii, aratiindu-i calea cea buna $i povatuindu-1 pentru
suprema a Bisericii ortodoxe $i-a insu$it in chip oficial $i a recomandat intregii ob$1i a ajunge la tinta aleasa. 0 calauza are un domeniu propriu si adesea limitat; alta ii ia
dreptcredincioase unele monumente ale credintei ortodoxe, ca mijloace de paza $i organe locul, indrumiind mai bine pe alte fagasuri. Tot astfel, referindu-ne la cele doua Marturisiri
indreptatoare $i calauzitoare ale unicei adevarate invataturi in fata celor gre$ite, romano- oficiale ale Bisericii noastre, amintim ca domeniul propriu al aceleia a lui Dositei este
catolice ori protestante. acela al raporturilor noastre doctrinare cu protestantismul; cea a Mitropolitului Petru

188 189
Marturisirile d