You are on page 1of 104

TEMATICA PROBEI PRACTICE

I. Educatie pentru sanatate


II. Bazele stiintei nursingului - Procesul de ingrijire
1.Culegerea informatiilor
2.Analiza si interpretarea datelor - formulare de diagnostice de nursing
3.Elaborarea unui plan de ingrijire
4. Aplicarea interventiilor
5. Evaluarea rezultatelor pentru afectiunile din: - A.T.I.
- BOLI INFECTO-CONTAGIOASE
- BOLI METABOLICE
- CARDIOLOGIE
- CHIRURGIE GENERALA
- CHIRURGIE TORACICA
- CONDUITA IN URGENTE MED-CHIR
- ENDOCRINOLOGIE
- GASTOENTEROLOGIE
- GERIATRIE SI GERONTOLOGIE
- GINECOLOGIE
- HEMATOLOGIE
- NEFROLOGIE
- NEUROLOGIE
- ONCOLOGIE
- ORTOPEDIE
- PNEUMOLOGIE
- PEDIATRIE SI PUERICULTURA
- REUMATOLOGIE
- O.R.L.
- OFTALMOLOGIE
- OBSTETRICA - SUPRAV. GRAVIDEI
- SUPRAV. SARCINII
- SUPRAV. LAUZIEI
6. Tehnici de nursing si investigatii
Administrarea medicamentelor - la adulti
- la copii
- pe suprafata mucoaselor
- rectal
- percutan
- respirator
Administrarea oxigenului
Administrarea antibioticelor
Administrarea insulinei
Injectia - intradermica
- intramusculara
- intravenoasa
- subcutanata
Alimentarea activa si pasiva a pacientului
Alimentarea artificiala
Clisma evacuatoare
Ingrijirea mucoasei nazale

1
Ingrijirea ochilor
Masurarea - pulsului
- respiratiilor
- temperaturii
Punctia - abdominala
- pelvina
- rahidiana
- capilara
- venoasa
Recoltarea urinei pentru - urocultura
- sumar de urina
Recoltarea - sputei
- sputei pentru exudat faringian
Recoltare materiilor fecale
Recoltarea sangelui pentru - examen bacteriologic
- biochimie
- serologie
- hemoleucograma
- coagulare
- VSH
Recoltarea secretiilor uretrale la barbati
Recoltarea secretiilor purulente din leziuni
Recoltarea urinei pentru sumar
Sondajul vezical la - femei
- barbati
Spalaturi vaginale
Spalaturi vezicale
Pansamentul
Tubajul duodenal
Tubajul gastric

PNEUMOLOGIE - NURSING - investigatii


CARDIOLOGIE - investigatii
GASTROENTEROLOGIE - investigatii
NEUROLOGIE - investigatii
III. Fiinta umana si nursingul - Nevoile fundamentale

TEMATICA PROBEI SCRISE

I. FIINTA UMANA SI NURSING

2
1. Comunicare - Comunicarea ineficace la nivel senzorio-motor
2. Dispneea
3. Alimentatia neadecvata prin deficit sau surplus
4. Diareea
5. Constipatia
6. Circulatia inadecvata
7. Insomnia
8. Hipertermia
9. Alterarea integritatii mucoaselor si tegumentelor
II. TEHNICI SI INVESTIGATII DE NURSIG
(Tot ce se discuta la proba practica)
III. PROTECTIA SI SECURITATEA IN MUNCA
1. Asepsia
2. Antisepsia
IV. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
1. Oral
2. Respirator
3. Percutanat
4. Parenteral

MODULE

1. PNEUMOLOGIE
- semne si simptome in aparatul respirator
- bronsite
- asmul bronsic
- pneumonia pneumococica
- TBC pulmonar
2. CARDIOLOGIE
- semne si simptome in afectiunile cardiologice
- I.M.A
- angina pectorala
- H.T.A.
3. GASTROENTEROLOGIE
- semne si simptome in afectiunile aparatului digestv
- ulcerul gastro-duodenal
- colecistita acuta
4. NEFROLOGIE
- semne si simptome in afectiuni nefrologice
- I.R.A
- litiaza renala
- colica renala
5. CHIRURGIE GENERALA
- semne si simptome
- pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii
- litiaza biliara
- colica biliara
6. ORTOPEDIE
- ingrijirea bolnavului imobilizat la pat
- prevenirea complicatiilor
7. DERMATOVENEROLOGIE
- H.I.V. - ingrijiri specifice

3
8. BOLI INFECTIOASE
- hepatita virala (tot)
9. BOLI METABOLICE
- diabetul zaharat de tip I si II
10. GINECOLOGIE
- fibromul uterin
- tumorile ovariene benigne
11. PEDIATRIE
- bronhopneumoniile la copii
- asmul bronsic
- insuficiebta cardiaca
- gastroenterita acuta
- I.T.U.
- glomerulonefrita
- convulsiile
- diabetul zaharat

ESEURI
1. Asmul bronsic
2. H.T.A
3. I.M.A
4. Afectiunile tumorale ale aparatului genital
5. Pacientul cu boala ulceroasa
6. Diabetul zaharat
7. Colica biliara
8. Litiaza renala
9. Colica renala
10. Pneumonia pneumococica
11. Gastroenterita la copii
12. Bronhopneumonia la copii
13. Hepatita virala acuta

TEMATICA PROBEI SCRISE


I. FIINTA UMANA SI NURSING

1. COMUNICAREA INEFICIENTA LA NIVEL SENZORIO-MOTOR

Comunicarea deficitara este determinata de perturbarea functiilor senzoriale, cognitive,


deficitului motor si deficitului afectiv.
Perturbarea conditiei bio-fizice reprezinta modul deficitar al pacientului de a acumula
informatii prin intermediul organelor receptoare. Dupa preluarea informatiilor de catre centrii
nervosi sunt clasificate raspunsurile catre organele efectoare.
MANIFESTARI, SEMNE SI SIMPTOME
A. MANIFESTAI SENZORIALE
- deficit al functiei - vizuale
- auditive
- tactile
- olfactiva
B. MANIFESTARI MOTORII

4
-tulburari ale reflexelor - cutanate
- oseo-tendinoase ( R.O.T.)
- mucoase
- vegetative
- tulburari de sensibilitate - subiective - durere
- amorteli
- itepaturi
- furnicaturi
- obiective - hipersetezia
- hipoestezia
- anestezia
- astereognozia (tulburare privind aprecierea volumului
si formei obiectelor)
- tulburari de coordonare (ataxie) - tremor intentionat
- tulburari ale mobilitatii - pareza - diminuarea fortei musculare
- paralizia - absenta fortei musculare
- monoplegia - paralizia unui singur membru
- hemiplegia - paralizia jumatatii superioare a corpului
- paraplegia - paralizia partii inferioare a corpului
- tetraplegia - paralizia celor 4 membre
C. MANIFESTARI LEGATE DE LIMBAJ
- lexia - capacitatea de a citii
- grafia - capacitarea de a scrie
- acalculia - incapacitatea de a efectua calcule
- dizartria - dificultate in articularea cuvintelor
- anartria - incapacitatea de a articula cuvinte
- afazia - incapacitatea de a se exprima si intelege expirmaarea verbala si scrisa
D. MANIFESTARI LEGATE DE INTELECT
- amnezie
- scaderea puterii de intelegere
- scaderea capacitatii de judecata
- lipsa perseverentei
E. MANIFESTARI AFECTIVE
- apatie
- confuzie
- agitatie
- anxietate
- depresie
- frica
- pierderea initiativei
- halucinatii - auditive, olfactive, vizuale
- euforie
- dezorientare temporo-spatiala
F. TULBURARI FUNCTIONALE
- retentie de urina / fecale
- incontinenta de urina / fecale
- impotenta
- frigiditate
- edeme
- ulceratii
- escare cutanate
- anchiloza artciculara

5
SURSE DE DIFICULTATE
A. SURSE DE ORIN FIZIC
- lipsa dintilor
- afectiuni la nivelul aparatului locomotor
- traumatisme
- agresiune sexuala
- AVC acut
- consumul de substante psihotrope
- pacientii cu mari tulburari de circulatie
- pacientii aflati in soc hiperglicemic
B. SURSE DE ORDIN PSIHIC
- anxietate
- stres
- lentoare in gandire
- dezorientare
- pierderea constientei
- stare de hipeexcitabilitate nervoasa
- neglijarea fata de propria persoana
C. SURSE DE ORDIN SOCIOLOGIC
- coditii de viata si munca nefavorabile (mediu toxic, poliare, mediu conflictual)
- interdictii religioase
- educatie si cultura deficitara
- autoizolare - cei ce sufera de singuratate

COMUNICAREA DEFICITARA DATORITA TULBURARILOR DE VORBIRE

In functie de felul si localizarea leziunilor cerebrale sau a regiunilor afectate.


- receptia auditiv-verbala
- expresia vrebala
- capacitatea de a intelege cuvintele scrise - alexia
- capacitatea de a scrie selectiv - grafia
- capacitatea de a efectua calcule - acalculia
- mimica gurii si a fetei

REEDUCAREA TULBURARILOR DE VORBIRE DE TIP AFAZIC


INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICALE
- efectueaza exercitii de exprimare specifice
- stabilesteinterreactia stimul - raspuns
- individualizeaza terapia pentru fiecare pacient in parte
- sustine reeducarea tulburarilor de vorbire prin reabilitare fizica
- educa si asigura colaborarea familiei
- efectueaza cu pacientul exercitii de memorie
- utilizeaza forme variate de exprimare in functie de gradul intelectual al pacientului
- selecteaza tulburarile de exprimare si constientizeaza pacientul asupra acestor probleme fara
sa il descurajeze
- cauta sa dezvolte gandireaasociativa a pacientului
Tulburarile de limbaj scris merg in paralel cu cu tulburarile limbajului oral, insa programul de
reeducare este constituit diferit. Relatia pacient / terapeut trebuie sa fie una de egalitate.

2. DISPNEEA

6
DEFINITIE: Reprezinta o tulburare a respiratiei, un act reflex constient care se
caracterizeaza prin alterari ale frecventei, amplitudinii, a ritmului si a duratei miscarilor
respiratorii.
CAUZE
- necesarul crescut de O2 in organism - obezitatii
- femeile insarcinate
- anxietate
- starile febrile
- hipertiroidism
- imposibilitatea organismului de a-si sadisface nevoia
de O2
- prin alterarea unor functii a anumitor organe si sisteme
- alterarea functiei pulmonare
- cardio-vasculare
- anemie prin deficit de - hematii
- hemoglobina
GRADELE DE DISPNEE
In functie de gravitatea dispneei la efort avem:
- DISPNEEA DE GRADUL I - micsorarea amplitudinii si a cresterii moderate a ratei
respiratorii la exercitii de dificultate medie (alergare pe distante scurte, urcatul scarilor)
- DISPNEEA DE GRADUL II - superficializarea si scurtarea ratei rspiratorii la plimbare pe
distante scurte in pas normal si pe teren drept
- DISPNEEA DE GRADUL III - dificultate respiratorie la eforturi medii in activitati zilnice,
obisnuite
- DISPNEEA DE GRADUL IV - aparitia tulburarilor respiratorii in repaus
- DISPNEEA DE GRADUL V - se descrie ca o dificultate in respiratie, in pozotia de decubit,
individul putand respira doar in ortostatism.
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
- dupa modul de aparitie - acuta
- cronica
- poate aparea - spontan
- la efort
Exista situatii in care poate sa apra in urma unor traumatisme sau infectii ale aparatului
respirator. Dispneea acuta accidentala poate fi consecinta a unor obstructii bruste a cailor
respiratorii desterminata de cauze precum:
- corp strain
- edem glotic
- infarct pulmonar
- intoxicatii acute
Aparitia brusca, paroxistica a dispneei survine in:
- asmul bronsic
- edem pulmonar acut (E.P.A)
- embolie pulmonara
Debutul progresiv se intalneste in:
- insuficienta respiratorie severa
- insuficienta cardiaca cronica (I.C.C)
- anemie severa
- neoplasm generalizat
In dispneea acuta se impune de urgenta instituirea tratamentului si ulterior efectuarea de
investigatii; in timp ce la dispneea cronica se recomanda crecetarea starii functionale a
aparatului respirator, cardio-vascular, si a altor aparate si sisteme care ar putea fi responsabile
de aparitia dispneei.

7
TIPURI DE DISPNEE
A. TAHIPNEEA
- crsterea frecventei respiratorii + 40 r/m
- amplitudine scazuta
- respiratie superficiala si ritmica
CAUZA
- suprafata respiratorie scazuta
INCIDENTA
- stres
- anxietate
- hipertiroidism
- boil pleuro-pulmonare
- boli cardio-vasculare
- anemii
- afectiuni febrile
- afectiuni intraabdominale
-sarcina
B. BRADIPNEEA
- scaderea frecventei respiratorii 8 - 12 r/m
- amplitudine crescuta
Poate fi:
- inspiratorie - atunci cand este conditionata de reducerea calibrului cailor respiratorii
- expiratorie - determinata de obstacole care impidiedica expulzarea aerului din plamani
- mixta - predomina una din formele de mai sus in functie de cauza declansatoare
C. DISPNEEA DE EFORT
CAUZE
- ventilatorii - afectiuni pulmonare care modifica ventilatia
- circulatorii - afectiuni cardio-vasculare
D. DISPNEEA DE DECUBIT
- origine circulatorie
- dispnee cardiaca spre deosebire de cea pulmonara, se intensifica in decubit si dupa ce
bolnavul a adormit
E. ORTOPNEEA
- bolnavul poate respira doar in pozitie ortostatica
CLASIFICARE
In functie de orar:
A. DISPNEEA PAROXISTICA NOCTURNA
- bolnavul se trezeste brusc din somn cu sete de aer, in cateva minute setea dispare si bolnavul
adoarme
- apare in - asmul bronsic
- insuficienta ventriculara stanga (I.V.S)
B. DISPNEEA VESPERALA
- insuficienta ventriculara stanga (I.V.S)
C. DISPNEEA MATINALA
D. DISPNEEA CONTINUA
- insuficienta cardiaca cronica
In functie de caracterul curbei respiratoare
A. DISPNEEA CHEYNE- STOKES
- crestere progresiva a amplitudinii si frecventei pana la un punct de apogeu, apoi caderi ale
valorilor pana la apnee; dupa care ciclul se repeta.
Se intalneste in:
- AVC acut

8
- tumori cerebrale
- muribunzi
B. DISPNEEA KUSSMAUL
- respiratie in patru timpi cu inspir, pauza, expir, pauza
- miscarile respiratorii sunt zgomotoase
Se intalneste in:
- coma diabetica
- hipertensiune intracraniana
C. DISPNEEA BIOT
- ciclurile respiratorii sunt intrerupte de perioade de apnee de 10-12 secunde
Se intalneste in:
- stari comatoase
- stari dinaintea mortii
- meningte
D. DISPNEEA BAUCHUL
- cicluri respiratorii inversate, inspir prelungit si expir scurt
Se intalneste la:
- la copii
- bronhopneumonii
- este insotita de cianoza
INTERVENTIILE IN DISPNEE
- nu terbuie sa se administreze medicatie cu potential de depresor respirator central (morfina)
- nu se efectueaza punctie pleurala decat dupa examen radio-pulmonar
- nu se administreaza antibiotice in dispneea febrila pan nu se exclude diagnosticul de
tuberculoza miliara sau in dispneea de tip laringian-alergic.
INTERVENTII
- aerisire camera
- pozitionarea corecta a pacientului
- repaus
- reducerea anzietatii
- supravegherea functiilor vitale
- oxigenoterapie la indicatia medicului
- masuri specifice in functie de dispnee si de cauza

3 ALIMENTATIA INADECVATA PRIN DEFICIT SAU SURPLUS

Alimentatia si hidratarea deficitara:


Principalele cauze pt o alimentatie si hidratare deficitara sunt de natura fizica,
psihologic si socioculturala.
Cauze de ordin fizic:
Afectiuni care vizeaza aparatul digestiv: alterarea mucoaselor, cai digestive, obstructii,
starangulari, prezenta unor tumori, unele intoxicatii.
Tulburari ale peristaltismului intestinal si ale eliminarii
Boli cardiovasculare si respiratorii
Afectiuni reumatismale, locomotorii si neurologice
Aparitia dezechilibrelor metabolice, endocrine si electrolitice
Unele boli cornice: Diabetul, osteoporoza, TBC, cancerul
Consumul de medicamente cu un efect secundar negativ pt apetit
Limitele functionale ale fiecarui individ
Durere si imobilitate.
Cauze de ordin psihologic:
Emotii puternice

9
Stari conflictuale
Afectiuni psihice
Anxietate si stres
Situatii de criza
Apatia si depresia
Starea confuzionala
Anorexia
Polifagia
Disfagia
Dementa
Cauze de ordin sociologic:
Lipsa de educatie si de cunostinte pot determina o alimentatie inadecvata prin deficit
sau surplus
Veniturile
Conditiile de locuit
Obiceiuri alimentare
Religie si traditii
Tabieturi si interactiuni sociale
Handicapul intelectual
MANIFESTARI / SEMNE SI SIMPTOME:
Anorexie
Disfagie
Cronicizarea disfagiei, conduce la scadere ponderala sau la accidente de aspiratie, ducand
la bronhopneumonie de aspiratie.
Greata
Varsaturi
Deshidratare
Dezechilibru electrolitic
Obezitate
Malnutritie
Casexie
Bulimia
Polifagia
OBIECTIVE:
Sa se recupereze deficitele ponderale
Sa se respecte si sa se accepte dietele impuse
Pacientul sa primeasca alimente in cantitati corespunzatoare
Sa-si amelioreze disconfortul abdominal sI durerea
Sa se poata alimenta pe cale naturala
Va primi informatii in legatura cu regimul alimentar si modul de preparare al
alimentelor
Va cunoaste grupele de alimente
Va cunoaste continutul in factori nutritive din grupele alimentare
Interventii generale:
Asigurarea necesarului calitativ si cantitativ in functie de: varsta, starea generala, de
starea fiziologica si de efortul fizic depus.
Se va calcula rata alimentara
Se va face diferentierea tulburarilor de apetit
Se va calcula bilantul hidric
Stabilirea necesitatilor de hidratare
Intocmirea foi de alimentie
Cunoasterea regimurilor dietetice si a modului de preparare a alimentelor

10
Asigurarea conditiilor de mediu in vederea servirii mesei
Respectarea modurilor de alimentatie ( activa, pasiva, artificiala, sonda gastrica sau clima
alimentara.

4. DIAREEA

DEFINITIE: Sindrom manifestat prin tranzit intestinal accelerat cu eliminarea mai


multor scaune moi sau chiar lichide in 24 de ore, reprezentand si o forma de aparare a
organismului impotriva produselor toxice.
CAUZE
- afectiuni nervoase
- stres psiho-social
- afectiuni inflamtorii (gastrite, colite)
- continut intestinal cu efect excitant (apa poluata, hrana contaminata)
- consumul de medicamente (antibiotice)
MECANISM DE PRODUCERE
- cresterea peristaltismului intestinal
- cresterea secretiei intestinale
- scaderea reabsorbtiei intestinale
CLASIFICARE
Dupa numarul de scaune la 24 h. - 3-6 - enterite si enterocolite
- 20-30 - dizenterie
- 80 -100 - holera

5.CONSTIPATIA

DEFINITIE: Sindrom caracterizat prin eliminarea inarziata a scaunelor in 3-4 zile dupa
ingerarea meselor.
Constipatia poate reprezenta rezultatul final al unei digestii bazata pe alimentatie
denaturata.
Scaunele pot fi de consistenta obisnuita, de obicei dure, in cantitate mica, fara resturi de
alimente digerate.
SIMPTOME
Pacientul poate prezenta:
- cefalee
- indispozitie
- astenie
- inapetenta
CAUZE
- de natura functionala - constipatie habituala - carenta de lichide
- retinerea frecventa a materiei fecate
- obisnuinta cu laxative
- mecanice - stenoze intestinale
- cancer de colon
- organice - afectiuni pelvine
- afectiuni gastro-intestinale
- endocrine
- esofagiene
- poate sa apara si in urma unui tratament.
- constipatia spastica - aparuta prin hipersensibilizarea nervilor intestinali
- constipatia atona - intestinul gros nu mai are elasticitatea necesara sa asigure tranzit
intestinal funtional

11
- afectiuni anale
- hemoroizi
- deficit functional la nivel biliar
- tonus insficient a musculaturii abdomnale (sedentarism)

6 CIRCULATIA INADECVATA

Definitie. Circulatia sanguina deficitara produsa prin incetinire circulatorie, crestere


sau diminuarea volumului de sange, staza sau obstructii; toate acestea provoaca o lipsa de
oxigen sau infiltrare de lichide in tesuturi.
O tulburare a circulatiei sanguine poate sa apara in momentul in care decubitul cardiac
este perturbat.
Un aport insuficient de sange provoaca ischemie. Ischemia este o stare patologica
provocata de diminuarea circulatiei sanguine intr-o zona sau la nivelul unui organ, la
nivelurile tesuturilor, lucru care duce la aparitia durerii.
Indiferent care sunt cauzele unei circulatii inadecvate, efectele indirecte sunt:
Diminuarea oxigenului la nivel celular
Cresterea ischemiei, care daca ajunge intr-un stadiu avansat poate determina necroza
tesutului.
Anumite afectiuni de origine arteriala, venoasa, endocrina sau infectioasa se pot datora
si unei circulatii inadecvate.
Manifestari ale circulatiei inadevcate:
Anoxemie- reprezinta absenta de oxigen in sange
Anoxie- reprezinta incetinirea/ intreruperea transportului de oxigen la tesuturi
Hipoxemie- diminuarea concentratiei de oxigen din sangele arterial
Hipoxie- diminuarea concentratiei de oxigen din sange si tesuturi
Ischemia- diminuarea aportului sanguin la nivelul tesuturilor sau organelor
Cianoza- coloratia violacee a pielii, buzelor, unghiilor, lobiilor urechii, ca urmare a scaderii de
oxigen din sange.

7 INSOMNIA

INSOMNIA- reprezinta dificultatea de a dormi si a se odihni prin somn.


TULBURARI ALE SOMNULUI:
SOMNAMBULISMUL- atunci cand pacientul se trezeste brusc fiind atras de surse puternice
de lumina.
SOMNOLENTA PATOLOGICA- nevoia de somn este neobisnuit de lunga
NARCOLEPSIA- pacienta prezinta nevoie brusca de somn, independent de vointa sa, el poate
fi trezit, dar readoarme rapid, iar somnul prezinta cosmaruri.
HIPERSOMNIA- stare comparata cu starea de coma, dereglari de constienta, de vigilenta;
este total tulburata de starea de veghe-somn.
CAUZELE INSOMNIEI:
Perturbarea somnului prin ore insuficiente de odihna, intreruperea somnului, atipiri in timpul
zilei, cosmaruri
In urma unor probleme personale, evenimente perturbatoare din cursul zilei precedente,
necazuri in familie, profesionale
Inversarea ritmului veghe-somn
Maladii puternice
Afectiuni de natura organica
Afectiuni de natura organica:
Afectiuni cardiace, care induc starea de neliniste si teama (frica unei aparitii pe timpul
somnului)- insuficienta cardiaca

12
Afectiuni respiratorii, prin dificultatile in respiratie, determina pacientul sa se aseze in
semisezand sau chiar la marginea patului (astmatici, insuficienta respiratorie)
Afectiuni gastrice- pot trezi pacientul prin provocarea refluxului esofagian sau prin aparitia
unor dureri puternice (boala de reflux si ulcerul)
Tulburari de mictiune si de fecatie ( prin treziri repetate)
Afectiuni endocrine, care pot fi responsabile pentru starile de nervozitate si insomnie
(hipertiroidismul, manifestari de menopauza)
Afectiuni neurologice determinate de tulburari de somn si de odihna, uneori cu caracter
permanent (Parkinson, AVC, Alzheimer)
Diabetul zaharat, afectiune caracterizata prin poliurie, senzatia de sete intensa care perturba
odihna si somnul pacientului.
TIPURI DE INSOMNII:
Insomnia datorita neconcordantei intre nevoile fiziologice si problemele sociale sau de familie
Insomnia cronica, atunci cand aceste dificultati persista mai mult de 3 luni
Insomnia adormirii, atunci cand trec mai mult de 30 min inainte de somn
Insomnia trezirii precoce, mai multe treziri in a doua parte a noptii
Insomnia reactionala, provocata de probleme afective
Insomnia genetica
Insomnia medicamentoasa ( antidepresive, tranchilizante, halucinogene).
MANIFESTARILE INSOMNIEI:
Agitatie in timpul somnului
Intreruperea somnului prin treziri repetate in cursul noptii
Somnolenta in timpul zilei
Letargie
Diminuarea puterii de concentrare
Iritabilitate, agitatie
Dureri musculare cronice
Indispozitie
Stare de dezorientare
Diminuarea efectuarii si desfasurarii activitatii de rutina
INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICALE
Asistenta medicala asigura odihna si somnul pacientului prin:
Recunoasterea nevoilor fiziologice de somn ale pacientului
Respectarea programului zi/noapte si a programului somn-odihna
Supravegheaza acest program d.p.d.v. cantitativ si calitativ
Inlatura excitantii auditivi, vizuali, olfactivi si gustativi
Evita zgomotele din timpul noptii
Asigura confort ambiental
Incepe activitatile de tratament si de investigatii numai dupa trezirea pacientului.
Asistenta medicala educa pacientul si familia pentru stabilirea unui program de somn si
odihna:
Explica familiei si pacientului rolul somnului si al odihnei pentru regenerarea organismului
Incurajeaza pacientul sa efectueze exercitii fizice zilnice in timpul zilei
Sa evite eforturile fizice puternice seara
Interzice consumul de excitante
Administreaza somnifere prescrise de medic
Incurajeaza pacientul pentru prelungirea orelor de somn
Stimuleaza odihna activa a somnului prin preocupari intelectuale
Observa si comunica medicului, daca perioada de odihna si somb sunt eficiente pentru pacient
Comunica medicului tratamentul care a fost efectuat pacientului
Observa si supravegheaza functiile vitale si vegetative si comportamentul pacientului.

13
8 HIPERTERMIA

HIPERTERMIA reprezinta cresterea temperaturii corporale peste limita normala.


CAUZE SI FACTORI PREDISPOZANTI:
Infectii
Leziuni ischemice
Boli cardiovasculare
Tulburari metabolice
Stres
Stari conflictuale
Lipsa de cunostinte pentru eliminarea eficace a caldurii
Transpiratie redusa prin afectiunea glandelor sudoripare
Consumul de medicamente al caror efect secundar reduce eliminarea de caldura
Imposibilitatea financiara pentru procurarea aparatului de combatere a caldurii
MANIFESTARI, SEMNE SI SIMPTOME:
Puls crescut
Creste efortul de a respira
Apar dureri in spate si extremitati
Congestia fetei
Inapetenta, sete
Limba uscata
Deshidratare
Hipoglicemie
Tulburari nervoase
Stop cardiac
Delir
Tulburari de constienta
Stare general alterata
In cursul a 24 h, febra prezinta oscilatii valorice .Valoarea minima reprezinta valoarea cea
mai joasa si este numita Remisie febrila matinala. Si valoarea maxima care reprezinta
temperatura cea mai ridicata este numita Crestere vesperala.
GRADELE FEBREI:
In raport cu valorile temperaturii se disting urmatoarele reactii febrile:
Temperatura normala intre 36-37 grade
Subfebrilitate: 37-38 grade
Febra moderata: 38-39 grade
Febra ridicata: 39-41 grade
Hiperpirexie: mai mare de 41, 42 grade
ETAPELE FEBREI: Evolutia febrila cunoaste 3 etape:
Etapa de debut
Etapa de stationare
Etapa de scadere
ETAPA DE DEBUT este etapa de invazie febrila cu caracter lent, brutal sau critic. In
pneumonie sau neuroinfectii, temperatura atinge pragul de 40* intr-un descurs de 60-120 min.
In febra tifoida, temperatura atinge temperaturi progresive de la o zi la alta. Etapa de debut
este etapa caracterizata prin:
Acumulare intensiva de caldura insotita de reducerea pierderilor de caldura
Aparitia senzatiei de frig si a frisonului, manifestata prin tremuraturi.
ETAPA DE STATIONARE constituie etapa efervescenta si de stare cu o durata de
cateva ore, zile sau saptamani. Febra atinge valorile maxim, avand un punct dominant. Se
caracterizeaza prin producerea de caldura rezultata in urma proceselor energetice de ardere a

14
grasimilor, glucidelor si proteinelor. Organul principal al termogenezei in aceasta etapa este
ficatul.
In functie de evolutie si de oscilatiile zilnice inregistram urmatoarele curbe termice:
- subfebrilitate (37-38 grade)
- febra continua ( valorile temperaturii aparute dimineata si seara, nu depasesc 1 grad)-
caracteristic pneumonie
- febra remitenta (dimineata si seara, valorile depasesc 1 grad)- caracteristic septicemiei si
bronhopneumoniei
-febra intermitenta, apar diferente de 2-3 grade intre valorile masurate dimineata si valorile
masurate seara (TBC)
-febra intermitenta periodica -valorile difera cu cateva grade intre masuratorile de dimineata
si cele de seara, dar sunt separate de cateva zile de afebrilitate: 1-3 zile
-febra recurenta, valorile temperaturii au diferente de cateva grade, dar intervalul de timp pe
care il separa poate fi de 4-6 zile.
-febra ondulata, valorile temperaturii cu diferente de cateva grade cu caracter ondulant lent
(mici, mari)
-febra de tip invers, valoarea maxima dimineata si valoarea minina seara).
ETAPA DE SCADERE
Etapa de declin a temperaturii prin scaderea febrei pana in jurul valorii normale
Are caracter lent sau brutal
Inceapa sa scada manifestarile sindromului febril, timp in care pacientul transpira excesiv
ATITUDINI SI INTERVENTII ALE ASISTENTEI MEDICALE
Asistenta medicala efectueaza bilantul inregistrarilor temperaturii, depisteaza factorii de risc
Asistenta medicala mentine si efectueaza periodic aerisirea incaperii, fara scaderea exagerata a
temperaturii (18*C)
Aplica comprese si impachetari reci
Asigura toaleta pe regiuni si toaleta generala
Incurajeaza cresterea aportului hidric si se monitorizeaza bilantul hidroelectrolitic
Schimba lenjeria de pat si de corp
Schimba pozitia pacientului
In primele perioade se mareste aportul de sodiu
In caz de frison, asistenta medicala ii asigura un supliment de paturi, de paturi electrice, o
sursa de caldura
Administreaza medicatia prescrisa
Administreaza antibiotice, la nevoie oxigen
Comunica efectele medicamentelor medicului
Foloseste aparate de ventilatie si climatizarea aerului
Educa pacientul privind hipertermia
Administreaza solutiile perfuzabile prescrise
Monitorizeaza functiile vitale
Supravegheaza starea de constienta a pacientului
Recolteaza produse biologice la indicatia medicului (sange, sputa..)

9 ALTERAREA TEGUMENTELOR SI MUCOASELOR

EXAMINAREA TEGUMENTELOR SI MUCOASELOR


Examinarea are rolul de a descoperi cat mai precoce manifestarile patologice care constituie
indici importanti pentru stabilirea diagnosticului si prevenirea complicatiilor.
MANIFESTARI PATOLOGICE sunt:
Tranpiratia excesiva
Culoarea tegumentelor

15
Edemul
Descuamatiile
Eruptiile cutanate
Hemoragiile cutanate
TRANSPIRATIA reprezinta fenomenul fiziologic de umezire a pielii; fenomen prin care
organismul pierde caldura. Patologic, cantitatea excesiva de transpiratie conduce la
deshidratarea organismului.
TIPURI DE TRANSPIRATIE:
Transpiratie localizata
Transpiratie continua (Apare in starile febrile continue)
Transpiratie periodica ( in starile febrile intermitenta)
Transpiratie generalizata (hiperpirexie)
CULOAREA TEGUMENTELOR
Paloarea (piele palida, decolorarea pielii) cauzata de oamenii cu deficit de irigare a
pielii. Paloarea instalata brusc se constata in timpul unei hemoragii.
Cianoza ( coloratia) tegumentelor si mucoaselor apare in:
*afectiunile aparatului respirator
*in cursul afectiunilor aparatului circulator
*apare in bolile cardiace congenitale
*poate fi localizata in mod discret la nivelul extremitatilor degetelor si lobiilor urechilor
*poate fi intensa la nivelul buzelor, nasului si ochilor
*foarte intensa la nivelul fetei si limbii
*poate fii generalizata la nivel;ul anumitor regiuni prin tromboza sau compresie venoasa.
Roseata reprezinta coloratia intensa a pielii aparuta in emotii, in eforturi fizice, in stari
febrile, in diferite afectiuni hemoragice. In pneumonie, aspectul rosu congestionat este
caracteristic pentru jumatate de fata a partii afectate pulmonar.
Eritemul este roseata pielii sau mucoaselor care dispare la presiuni si se produce prin
dilatarea capilarelor.
Coloratia galbena este caracteristica icterelor prin impregnarea tesuturilor cu
pigmenti biliari.
Coloratia icterica indica aparitia unor boli infectioase.
Pigmentatia anormala a pielii este cauzata si de afectiuni, precum criza hepatica care
da coloratii brune, supuratia pulmonara (coloratii cenusii-murdar), cancer si anemii
( coloratii galben- pal).
EDEMUL reprezinta acumularea de lichid seros caracterizat prin cresterea in volum a
regiunii afectate. Pielea este palida, lucioasa, stravezie, fara elasticitate si pastreaza urma
degetelor. Edemul poate fii :
-localizat in staza venoasa in partile decline ale corpului
-generalizat in afectiunile cardiace si pulmonare: ANASARCA (edem extrem de
generalizat)
-inflamator localizat (cand se inroseste pielea)
-angioneurotic (cauza alergica si se instaleaza rapid)
DESCUAMATIA reprezinta indepartarea celulelor cornoase din epiderma. Poate avea
caracte furfuraceu (atunci cand descuamatia este fina) si lamelar si lambour (detasarea
accidentala/chirurgicala a unei fragment de piele). Este intalnita des la copii in bolilele
infectioase.
ESCORATIA este o leziune superficiala a pielii/mucoasei cu o pierdere de substanta
limitata la straturile superioase aparute in urma unui traumatism produsa prin grataj.
CRUSTA este o leziune elementara secundara rezultata in urma uscarii unei serozitati
provenita dintr-o ulceratie, prezentandu-se ca mici depozite de fibrina din plasma sanguina.

16
ERUPTIA CUTANATA reprezinta o modificare a tegumentelor determante de boli
infectioase acute (scarlatina), reactii alergice, hiperexcitabilitatea nervilor vaso-motori ai
pielii.; ca efect toxic si de sensibilitate a unor medicamente (antibiotice, iod, morfina).
VEZICULELE sunt niste basici cutanate cu diametru mai mare de 5 mm cu forma
rotunda si pline de lichid clar (ser) sau galbui.
PUSTULELE- un abces minor aparut la suprafata tegumentelor, localizat la radacina
firului de par formand cosurile si frecvent intalnite in infectiile cu stafilococi si streptococi.
ACNEEA este o afectiune a pielii, cauzata de inflamatia glandelor sebacee, localizata
este in general pe fata, umeri, spate; iar forma cel mai des intalnita apare in perioada pupertatii
se numeste Acnee juvenila.
HEMORAGIA CUTANATA poate fi cauzata de tulburari de coagulare a sangelui, de
sangerare exagerata:
Petesiile- hemoragii mici de forma punctiforma ovala sau rotunda
Echimozele- placi hemoragice de culoare albastrui, chiar negricioase.
Hemoragia mucoaselor (epistaxisusul- hemoragia nazala):
-hemoragii gingivale
-hematemeza
-melena (eliminarea in scaun sange in forma ca pacura)
-papula -leziune elementara ce consta intr-o mica ridicatura circumscrisa bine delimitata la
suprafata. Apare in urticarie sau in eruptia din febra.
FURUNCUL reprezinta inflamatia unui folicul polisebaceu produsa de stafilococul auriu.
FURUNCULOZA- reprezinta aparitia succesiva sau simultana in diferite regiuni ale
corpului a mai multor furuncuri.
INTERTRIGO reprezinta inflamatia pielii aparute la nivelul plicilor sau interdigital
caracterizata prin eritem sau eczema umeda. Apare mai ales la obezi, la nivelul cutelor
abdominale sau interfesier, iar la noi-nascuti la nivelul feselor si a zonelor genitale. Este de
natura infectioasa, fiind favorizata de transpiratii abundente.
VEZICULA este o basica cutanata cu un diametru mai mic de 5 mm, avand un continut
umplut cu un lichid clar sau galbui. Sunt caracteristice in eczeme sau in afectiuni virale,
precum herpesul, zona zoster, varicela. De cele mai multe ori sunt insotite de prurit si durere.
PUSTULA este un abces minor, aparut la suprafata tegumentului, avand un continut
purulent; este localizat la radacina firului de par sau in infectia cu stafilococ sau streptococ
(cosurile).
PUSTULOZA este o afectiune caracterizata prin prezenta de pustule diseminate.
ACNEEA este o afectiune a pielii cauzata de inflamatia glandelor sebacee si plisebacee.
Este localizata in general pe fata, umeri, spate. Forma cea mai raspandita este aparuta in
pubertate numita acneea juvenila.
VITILIGO reprezinta pata alba cu margini convexe, marginale, fiind hipepigmentate si
pe o suprafata intinsa. Cauza poate fi de natura neuro-endocrina cu localizare si dimenesiuni
diferite.
VARICELE reprezinta o dilatare venoasa, patologica si permanenta aparuta la nivelul
membrelor inferioare (coapsa, gamba).
ULCERATIA reprezinta pierderea de substanta care poate fi mai profunda sau dintr-un
invelis epitelial.
ULCERUL VARICOS este pierderea de substanta la nivelul pielii cu erodarea regiunii
pe teren varicos.
HEMOROIZII EXTERNI sunt vizibili si sunt situati deasupra sfincterului anal si pot fi
descoperiti prin tuseu sau cu anuscopul.
ESCARA reprezinta distrugerea tisulara in urma deficitului de nutritie la nivelul local
prin compresiune continua, leziuni vasculare sua sub actiunea directa a unor factori infectiosi.
Escara poate fi rezultatul aplicarii si efectului unor substante chimice caustice. In cazul
pacientului imbobilizat la pat timp indelungat, datorita compresiunii tesutului cutanat intre

17
planul dur al patului si proeminentele oasoase, precum si lipsei de interventii- apar escarele de
decubit.

II TEHNICI SI INVESTIGATII DE NURSING


( Tot ce se discuta la proba practica)

III. PROTECTIA SI SECURITATEA IN MUNCA

1. Sterilizarea - metode fizico-chimice de distrugere a tuturor germenilor patogeni sau


saprofiti
2. Dezinfectia - totalitatea mijloacelor fizico-chimice, biologice si
farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea germenilor patogeni din
mediu
- profilactica - cu prevenirea izbucnirii si raspandirii bolilor cu punct de plecare cunoscut
- focar - curenta, aplicata de-a lungul intregii spitalizari a bolnavului,
si terminala, adresata obiectelor folosite de bolnav, mobilierului, camerei
3. Asepsia - "fara putrefactie" - ansamblul de masuri prin care se impiedica contactul
dintre germeni si plaga operatorie, fiind o masura profilactica
4. Antisepsia - "impotriva putrefactiei" - totalitatea masurilor prin care se realizeaza
distrugerea germenilor prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu, fiind o metoda
curativa

1. ASEPSIA

Asepsia - latura profilactica a dezinfectiei- de prevenir 121f521b e a contaminarii plagilor


cu germeni patogeni, se realizeaza printr-un ansamblu de metode :
- dezinfectia mainilor chirurgului si protejarea cu manusi sterile
- dezinfectia campului operator
- sterilizarea instrumentarului chirurgical si a materialului moale
- gesturi aseptice asupra plagii po
Sterilizare, ce se poate efectua : mijloace fizice ( mecanice, caldura, radiatii UV sau
ionizante), sau chimice ( formol, oxid de etilen, glutaraldehida).
1. Mijloace mecanice - curatirea mecanica si spalarea cu apa, detergenti si sapun, in vederea
pregatirii instrumentelor, a materialului moale pentru sterilizare, dar si pregatirea mainilor
chirurgului si a campului operator.
2. Caldura - mecanismul I de actiune este reprezentat de precipitarea proteinelor din
membrana bacteriana, la temp.de peste 50 grade, cu ruperea legaturilor de H si denaturarea
proteica.
-sensibilitatea la Q este direct proportionala cu cu continutul in apa al celulei
- microorganismele cu continut scazut in apa sunt mai rezistente la Q
formele sporulate fiind mai rezistente ca cele vegetative
A. Sterilizarea prin caldura uscata
Flambare- procedeu vechi si imperfect, in conditii de urgenta, cu trecerea prin flacara a
instrumentelor metalice sau aprinzand alcoolul turnat peste instrumente - in prezent doar
pentru flambarea gatului fiolelor sau gurii eprubetelor
Incalzirea la incandescenta- sterilizare rapida si sigura, dar strica instrumentele, fiind
folosita doar la sterilizarea ansei bacteriologice
Fierul de calcat, realizeaza temp. de 200-300 grade, distrugerea germenilor de pe tesaturi,
in sterilizarea lenjeriei pt nou-nascuti, material moale pt. pansat
Sterilizarea prin aer cald
- se realizeaza cu ajutorul cuptorului cu aer cald, pupinel, la temp. de 160-180 grade alcatuit
din:

18
- carcasa - cutie paralipipedica, cu pereti dubli, intre care exista un spatiu prin care circula
aerul cald; peretele exterior este termoizolant, cel interior este perforat si permite
comunicarea dintre interiorul pupinelului si spatiul dintre pereti; interiorul carcasei este
prevazut cu rafturi
- sistem de ventilatie - ventilator ce uniformizeaza temperatura aerului, favorizand circulatia
continua
- sistem de masura temperatura- termometru cu rezervor plasat in pupinel si scala la exterior,
cuplat la un termocuplu ce regleaza temp. in pupinel
- sursa de caldura- rezistenta electrica
- sistem de reglare si control- buton de reglare temperatura si durata de sterilizare
- se pot steriliza instrumente metalice, obiecte din sticla, ceramica, unele pulberi
B. Sterilizarea prin caldura umeda - prezinta o penetrabilitate mai mare, si realizeaza
sterilizarea la temp. mai mici
Fierberea - foloseste fierbatoare speciale electrice, cu temp de lucru de 100 grade, ce
poate fi crescuta cu 2-3 grade prin adaos de formol sau carbonat de sodiu, timp de 30-40 min.
- metoda abandonata astazi, in trecut frecvent folosita pentru sterilizare seringi
Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune - cea mai utilizata pentru materialele si
instrumentele chirurgicale, prin autoclavare
- metoda are la baza cresterea temperaturii de fierbere a apei odata cu cresterea presiunii - 1
atm-120, 2 atm- 136, 3 atm- 144 ( la 120 sunt distrusi toti germenii inclusiv formele
sporulate)
- se realizeaza prin intermediul autoclavului, , un cazan cu pereti dubli, ce comunica intre ei
prin orificii situate in partea superioara;spatiul dintre pereti comunica cu exteriorul
prin intermediul unor robinete; capacul este strabatut de orificii la care sunt adaptate un
manometru, un robinet pentru reglarea presiunii si o supapa de siguranta
- sursa de caldura este reprezentata de aburul ce provine de la uzina spitalului sau de la un
cazan propriu al instalatiei, electric sau pe baza de gaze
- robinete de admisie abur in autoclav, evacuare condens, evacuare abur, uscare, etc; se
lucreaza la presiuni de 2-2,5 atm
- autoclavele moderne sunt computerizate, dotate cu pompa de vid
- se pot steriliza : materialul moale, seringi, tuburi de dren, instrumentar chirurgical
Pasteurizarea - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 grade, urmata de racire brusca -
lapte, bere, medii de cultura - asigura o distructie de 90-95% din germenii patogeni
- inalta - fierbere 80s la 80-90 grade
- joasa - fierbere 30-60 min la 60 grade
3. Sterilizarea prin metode fizice
A. Raze ultraviolete - sursa de emisie lampile cu mercur sau cadmiu
- actioneaza direct asupra microorganismelor, determinand coagularea proteinelor
citoplasmatice, cu efect inclusiv pe virusi si germeni anaerobi
- raza de actiune 1,5-2 m, durata eficienta de 30-40 min
- sterilizeaza aerul din salile de pansamente, operatie, diverse suprafete
B. Radiatiile ionizante- cea mai utilizata este radiatia gama
- apare prin dezintegrarea subs. Radioactive, si realizeaza distrugerea microbilor prin
excitarea si ionizarea atomilor materiei cu care vine in contact
- o parte din germeni sunt distrusi, la altii apar mutatii ce determina degenerarea coloniilor
viitoare, la altele este inhibata cresterea si inmultirea pe o anumita perioada de timp
- avantaje: penetreaza foliile de plastic sau hartie, nu incalzesc obiectele de sterilizat, durata
mare de sterilizare - 2-3 ani
- solutiile perfuzabile si pulberile, materiale de sutura, instrumentar, manusi, halate, sonde,
tuburi
C. Ultrasunetele - produse de generatori cu cristal, si actioneaza prin disruperea
membranei si liza celulara

19
D. Liofilizare - desicatie in vid la temp. de -138grade, in sterilizarea serurilor,
vaccinurilor
4. Sterilizarea prin mijloace chimice: oxidul de etilen, aldehide
Oxidul de etilen
- gaz cu mare penetrabilitate, incolor,inflamabil, dar amestecat cu freon isi pierde aceasta
capacitate
- penetreaza plastic, cauciuc, lemn, hartie, textile
- actiune bactericida puternica pe toate microorganismele, vegetante sau sporulate
- etuve speciale, la 40 grade, 4 ore, 1-1,5 atm
- instrumente chirurgicale metalice sau din plastic, tuburi, catetere, ace, materiale de sutura
Aldehidele - glutaraldehida si formaldehida
- sterilizarea prin imersie
glutaraldehida - Cidex, Deconex cu actiune bactericida, fungicida, viricida, tuberculocida,
chiar si in prezenta sangelui, plasmei, urina ; utilizata la sterilizarea instrumentar endo,
laparoscopic, alte instrumente din plastic , in solutie de 1%, 30 min, cu valabilitate de 14 zile
- formaldehida 40% - formol- sub forma de vapori la rece ( pastile de 1 g paraformaldehida),
pentru cistoscoape, sonde cu minim 24 h contact si la cald pentru dezinfectia incaperi

2. ANTISEPSIA

Antisepsia - metode curativa, ce distruge germenii de pe tegumente, mucoase, plagi si


mediu, prin intermediul antisepticelor si dezinfectantelor
- antiseptice - substante ce distrug microbii, dar nu sunt toxice pentru organismul viu,
utilizabile in aplicatii pe tegumente si mucoase
- dezinfectante- bactericide mai puternice, iritante pt organism, utilizate pentru distrugerea
germenilor de pe obiecte, suprafete, mediu extern
1. Caracteristici substanta antiseptica :
- capacitate bactericida, fara miros neplacut persistent
- usor solubile in apa, sa actioneze in orice mediu, sa nu afecteze tesuturile pe care se
aplica
2. Grupe de substante antiseptice si dezinfectante :
Elemente chimice - oxigen, hidrogen
Metale grele - Ag, Hg, Cu
Halogeni - Cl, I, Br
Compusi anorganici - acizi(boric), saruri(azotatAg, permanganat de K), peroxid de oxigen
Compusi organici - detergenti anionici si cationici, fenoli, alcooli, eteri, aldehide,
sapunuri
3. Mecanisme de actiune substante antiseptice
- denaturarea proteinelor celulare, cu suprimarea activitatii metabolice- alcooli, acizii,
bazele, cloroformul
- blocarea enzimelor celulare - aldehidele, substantele oxidante
- actiune tensioactiva - fenolul, detergentii, prin solubilizarea lipidelor din membrana
celulara, cu dezorganizarea functiei de membrana, cu iesirea compusilor activi din celula
Substante pe baza de iod
- bactericide si fungicide, are capacitatea de a patrunde in porii glandelor; solutii cu alcoolul,
detergenti
- tinctura de iod - solutie alcoolica 2% + iodura de Na 2% - tegumente
- iodoforii - combinatii cu detergentii, polivinilpirolidona, substante stabile in timp, mai
putin iritante, cu putere mare de penetrare - betadina
- pot produce iritatii tegumente, alergii, necroze
Substante pe baza de alcool - etilic, pentru dezinfectia tegumente, bactericid, dar nu
omoara sporii, inactivat de proteine, cu concentratie optima de 70-90%

20
Substante pe baza de clor - clor activ pus in libertate din aceste substante isi exercita
capacitatea bactericida, dar nu actioneaza pe sporulate si nici pe virusi
- cloraminele - B cea mai utilizata, solubila in apa, degaja lent clorul, pe bacilii gram negativi
si koch : 0,2-1% irigare continua plagi, 1-2% pentru dezinfectia mucoase sau produse
biologice, 5% pentru dezinfectia veselei si pardoseli
Substante care degaja oxigen - activ pe anaerobi
- apa oxigenata - solutie apoasa ce contine 3% peroxid de hidrogen, 30% perhidrol , si
actiune de curatire mecanica datorita efervescentei, si actiune hemostatica, pentru plagi
delabrante, cu potential gangrenos
- acid boric - pulbere sau solutie, pentru plagi infectate cu piocianic
- permanganat de K - cristale violet, solutie 1/1000 pentru mucoase

IV ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Definitie: Medicamentele sunt substante extrase sau sintetizate din produse de origine
minerala, vegetala sau animala utilizata in scopul de : *profilaxia imbolnavirilor, * ameliorarea
bolilor, * vindecarea bolilor.
Doza de administrare: In funcite de doza administrata, acelasi produs poate functiona ca
aliment, medicament sau toxic, astfel se pot diferentia:
doza terapeutica: in scop terapeutic fara efect toxic
doza maxima: in cantitatea cea mai mare , fara efect toxic
doza toxica: provoaca fenomene toxice grave pentru organism
doza letala: conduce la decesul pacientului
Prescrierea medicamentelor :
-prescrise de catre medic si trecute in foaia de observatie a pacientului internat sau pe reteta, in
cazul pacientului ambulator.
Prescrierea consta in: numele pacientului, concentratie si cantitate, doza unica/24h, mod de
adiminstrare, orarul administrarilor, in raport cu servitul meselor.
Circuitul medicamentelor in spital:
condica de prescriptii a medicamentelor se face in 3 exemplare si trebuie sa contina : numarul
de inregistrare al paginilor corespunzatoare, data si sectia care solicita,
numele+prenumele+salonul+patul pacientului, numarul foii de observatie, numele
medicamentului, forma de prezentare, cantitatea ceruta in 24h in cifre si litere,
semnatura+parafa+numarul de cod al medicului.
Condica de prescriptii este predata la farmacie de catre asistenta medicala.
La eliberarea si preluarea medicamentelor, asistenta medicala are obligatia de a verifica:
cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient, ambalajul si etichetarea corecta
Medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate.
Regim special au solutiile: Perfuzabile, stupefiante,vaccinurile, cele cu protectie fata de
temperaturi ridicate, luminozitate, sau in frigidere pentru a evita pierderea din valoarea
biologica cu efecte nocive pentru pacient.
Cunostinte pentru administrarea medicamentelor :
Asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa controloeze: medicamentul prescris de catre medic
sa fie administrat pacientului respectiv, doza corecta de administrare, timpul de executie,
actiunea farmacologica a medicamentelor, frecventa de administrare si intervalul de dozare,
efectul ce trebuie obtinut, contraindicatiile si efectele secundare, interactiunea dintre
medicamente.
Asistenta medicala verifica si identifica :
calitatea ,
integritatea,
culoaarea,
decolorarea sau supracolorarea medicamentelor,

21
sedimentarea,precipitarea sau existenta flocoanelor in solutii,
lichefierea medicamentelor solide,
opalescenta solutiilor
Asistenta medicala respecta :
calea de administrare prescrisa de medic,
dozajul prescris,
orrarul de administrare si somnul pacientului,
incompatibilitatea de medicamente,
administrarea rapida a medicamentelor deschise,
ordinea de administrare a medicamentelor.
Asistenta medicala informeaza si anunta:
pacientul pentru medicamente prescrise in ceea ce priveste modul de administare,
cantitatea,
efectul scontat si eventualele reactii secundare,
medicul aspura efectelor secundare si eventualelor greseli de administrare a
medicamentelor.
Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie,
sterilizare s mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale sau
intraspitalicesti.
Mod de administrare:
CALEA DIGESTIVA: oral, sublingual, gastric, intestinal, rectal
CALEA RESPIRATORIE
CALEA PRECUTANATA: tegumente si mucoase
CALEA URINARA
CALEA PARENTERALA
Modul de administrare este prescris de medic pe urmatoarele considerente: starea generala
si toleranta individuala a pacientului, particluaritatile anatomice si patologice ale pacientului,
capacitatea de absorbtie si timpul acesteia, efectul asupra caii de adiminstrare, interactiunea
dintre combinatiile de medicamente administrare, scopul urmarit si evolutia pacientului.

1 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Introducerea medicamentelor peroral constituie calea naturala de administrare a acestora cu


resorbtie la nivelul mucoasei bucale is mucoasei digestive.
Prezentarea farmaceutica: FORMA LICHIDA:ceaiuri, siropuri,infuzii, decocturi,emulsii,
extracte, uleiuri, tincturi, solutii. FORMA SOLIDA: tablete, comprimate, drajeuri, capsule,
granule, prafuri.
Indicatii:
-peroral se introduc in organism medicamente cu sopul de a obtine efect local sau general
-exemple de efecte locale: dizolvarea mucozitatilor de pe peretii gastro-intestinali, sustinerea de
cicatrizare a ulceratiilor, protectie pentru mucoasa gastro-intestinala, favorizarea sau inhibarea
peristaltismului intestinal, corectarea proceselor digestive sau fermentative, dezinfectarea
tubului digestiv.
-exemple de efecte generale: reabsorbtia are loc la nivelul mucoaselor digestive, dar actioneaza
pe cale sanguina la nivelul intregului organism, cum ar fi antibioticele, sedativele sau aspupra
unor organe, sisteme si aparate cu raspuns pentru intregul organism cum ar fi tonicardiacele,
troficele cerebrale,aticoagulantele etc.
Contraindicatii:
Nu se vor adiminstra peroral medicamente atunci cand :
-sunt inactivate sau descompuse de sucurile digestive
-este necesar a se obtine un efect rapid
-au efect iritant asupra mucoasei gastrice

22
-reufuz din partea pacientului
-calea digestiva nu asigura resorbtia
-interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv
-afectiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive
-lispa reflexului de deglutitie atat pentru solide, cat si pentru lichide
-evitarea sistemului venei porte
Mod de administrare:
MEDICAMENTE LICHIDE:
-cu pahare gradate pentru a masura doza unica
-cu pipeta sau flacon picurator pentru tincturi sau extracte
-cu lingura sau lingurita pentru solutii, mixturi, infuzii, decocturi,uleiuri
-cu pahar sau ceasca de cafea pentru unele siropuri,ceaiuri,ape minerale
medicamentele care sedimenteaza se vor agita inainte de utilizare ( infuzii, emulsii)
ceaiurile sunt preparate proaspat
picaturile sunt numarate exact
lichidele cu gust neplacut pot fi diluate cu ceai,sirop, apa sau lapte
pentru exactitate, capacitatea aproximativa a intrumentelor va fi:
- pahar apa: 200g apa
-casca cafea: 50g apa
-1 lingura: 15g apa, 20g sirop, 12.5g ulei
-1 lingurita : 5g apa, 6.5g sirop, 4.5g ulei
-1 g solutie apoasa: 20-25 picaturi
-1 g solutie alcoolica: 60-65 picaturi
-1 g solutie uleioasa: 40-50 picaturi
-1 g tiunctura alcoolica: 50-60 picaturi
exprimarea este efectuata pentru doza de medicament activ in grame sau submultiplul acestuia
MEDICAMENTE SOLIDE
medicamentele in stare solida contin cantitati exacte de substanta activa fiind uzual
preferabile
prafurile sunt administrate pe limba pacientului cat mai aproape de radacina acesteia fiind
inghitite cu ceai, limonada, lapte sau apa
medicamentele sub forma de granule se administreaza cu lingurita
tabletele, capsulele, comprimatele,drajeurile sunt administrate ca atare sau sunt faramitate
sau inmuiate in apa.
Medicamentele care se resorb in cavitatea bucala sunt asezate sublingual pentru resorbtie
integrala
pulberile nedivizate sunt dozate cu lingurita sau un varf de cutit rotunjit avand urmatoarele
capacitati : - 1 lingurita cu varf: 2.5-5 g, - 1 lingurita rasa : 1.5-2.5 g, - 1 varf de cutit: 0.5-1 g.
Medicamentele enterosolvente au invelisul protector rezistent la actiunea acidului
clorhidric si fermentiilor stomacali, ajungand intacte in intestin unde sunt dizolvate prin
actiunea fermentilor intestinali
in cazul pacientilor cu tulburari de deglutitie pentru solide medicamentele sunt pisate, diluate si
administrate ca atare
in cazul pacientilor cu probleme de deglutitie pentru solide si lichide sau la pacientii
inconstienti, medicamentele sunt introduse in stomac sau duoden impreuna cu alimentele, prin
sonda.
Exfolierea comprimatelor/capsulelor etc, din ambalaj se efectueaza din exterior,
manipularea directa cu mana a medicamentelor se evita
este interzis administrarea concomitenta a medicamentelor care prin interactiune modifica
resorbtia si efectul dorit.
Pentru copii sub varsta de 2 ani sunt de preferat siropurile cu gust placut de fructe
este interzis folosirea instrumentelor la mai multi pacienti

23
dupa folosire intrumentele sunt dezinfectate, spalate sau in cazul celor de unica folosinta,
colectate pentru a fi duse la crematoriu
pentru administrare medicamentelor, asistenta medicala se va spala bine pe maini
medicamentele sunt administrate de catre asistenta medicala sau luate de catre pacient in
prezenta acesteia, respectand ordinea succesiva de administrare.
Pacientul este prevenit pentru efectele secundare sau reactiile adverse ale anumitor
medicamente

2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezinta introducerea medicamentelor


gazoase si volatile prin mucoasa respiratorie cu absorbtia acestora la nivelul alveolelor
pulmonare.
Indicatii:
-vasularizatia intinsa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti
pentru absorbtia gazelor, substantelor gazificate, lichidelor sub forma de vapori sau fin
pulverizate, instilatie, injectie intratrahelala ca si a prafurilor nedizolvabile.
Mod de administrare: INHALATIA
Anumite substante medicamentoase pot fi inhalate cu ajutorul vaporilor de apa, in stare
pulverizata
Inhalarea substantelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apa au scopul de a
dezinfecta si de a decongestiona mucoasele inflamate ale cailor respiratorii
nu se aplica pacientiilor inconstienti, astenici, adinamici sau la copii.
Pozitia pacientului este sezand avand vasaul in care s-a fiert apa asezat in fata
pacientul se apleaca deasupra vasului, acoperindu-se cu un cearsaf, respira cu gura deschisa
inhalatia vaporilor amestecati cu medicamentul volatilizat are o durata de maximum 5-10
minute, iar pentru a evita inspirarea vaporilor in stare pura se pot utiliza esente aromate,
antiseptice sau substante minerale, alcaloide.
Dupa inhalatie, pacientul este sters si uscat, asigurandu-i-se repaus la pat 2-3 ore.
Inhalarea de aerosoli asigura depunerea pe suprafata cailor respiratorii de antibiotice,
bronhodilatatoare, anesteziante, antialergice, fluidificante, expectorante etc, care actioneaza
local sau dupa resorbtie, general.
Nu este necesara o pregatire a pacientului , explicandu-i-se doar modul in care va respira:
inspiratie prin amboul de utilizare , expirare pe nas.
Amboul indiferent de forma sau mod de folosire este obligatoriu a fi sterilizat pentru ficare
pacient
Partile componente ale unui aparat generator de aerosoli sunt: generatorul de particule
dispersate, sistemul de incalzire, selectorul, sursa de presiune, amboul de utilizare
pozitia pacientului este sezand sau semisezand
Sistemul de incalzire asigura prin reglare temperatura optima, iar generatorul de presiune
este reglat in functie de marimea particulelor si viteza de dispersare prescrisa
in general cantitatea de aerosoli se distribuie astfel:
-40% ajunge in alveolele pulmonare
-35% se depune in caile respiratorii superioare si mijlocii
-25% se elimina prin expectoratie
in cazul utilizarii flaconului personal, educam pacientul pentru respectarea urmatoarelor etape:
tuse, expectoratie, fixarea capsulei in inhalator, expiratie lenta si golirea plamanilor de aer cat
mai mult posibil, asezarea buzelor strans in jurul piesei bucale a inhalatorului, cu inclinarea
capului usor spre inapoi, inspiratie adanca prin inhalator cu oprirea respiratiei 10-15 secunde,
expiratie pe nas si clatirea gurii cu apa calda.

24
3 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PERCUTANATA

Administrarea medicamentelor pe cale percutanata reprezinta introducerea


medicamentelor prin suprafata tegumentelor cu absorbtia la nivelul pielii.
Prezentare farmaceutica: - alifii, uleiuri sau emulsii uleioase
-pudre, comprese medicale
-unguente, paste si mixturi agitante
-sapunuri terapeutice,emplastre medicinale,bai
medicinale etc.
Mod de administrare:
administrarea medicamentelor pe cale percutanata se efectueaza prin :
-frictionare
-pudraj
-comprese medicamentoase
-badijonari
-ionoforeza
Materiale necesare:
-musama, aleza pentru protectia patului.
-manusi sterile, comprese, tampoane sterile
-pense, portampon, spatule
-pudriere, aparate pulverizatoare
-sapun, apa calda, prosop
-tavita renala
FRICTIONAREA:
Spalam cu apa calda si sapun suprafata tegumentului in care urmeaza sa introducem
medicamentul
Aplicam alifia, uleiul, emulsia uleioasa pe pielea pacientului.
Efectuam miscari circulare exercitand presiune cu varful degetelor sau suprafata palmei pentru
a masa medicamentul in piele.
Durata de frictionare este de 20-30 de minute, iar suprafata de tegument folosita are circa 20-30
de centimentri.
Frictionarea este executata pana la disparitia aparenta a medicamentului aplicat
dupa terminare, suprafata tratata este protejata cu comprese sau in cazul aplicarii pe intreaga
suprafata a corpului, pacientul este acoperit complet si infasurat cu cearsaf
folosirea manusilor este obligatorie
zonele cu afectiuni dermatologice sau plagi etc, nu vor fi frictionate, iar in cazul substantelor
iritante se evita contactul direct cu ochii, vaginul,meatul urinar etc
medicul prescrie orarul, frecventa, durata, cantitatea si suprafata pentru tratament
PUDRAJUL
Consta in pudratul pe suprafata pielii a medicamentelor sub forma de prafuri
substanta activa (antibiotice, chimioterapice) poate constitui pudra sau este inglobata cu prafuri
indiferente de origine vegetala sau animala.
Parfurile sunt fin macinate, perfect uscate, iar atunci cand folosim tampoane sau comprese
sterile, acestea sunt de unica folosinta.
COMPRESELE MEDICINALE:
solutia medicamentoasa este aplicata cu ajutorul compreselor obisnuite local
temperatura acestora trebuie sa fie la nivelul temperaturii corpului.
Prin comprese pot fi utilizate si solutii dezinfectante, antiinflamatoare, decongestivante,
astringente
BADIJONAREA:
Medicamentele lichide sunt aplicate local pe suprafata corpului cu ajutorul penselor sau
portampoanelor, care mentin tampoanele imbibate in solutia respectiva.

25
Tamponul nu este imbibat cu solutie prin scufundare in recipient si nu se utilizeaza la mai multi
pacienti, el fiind de unica folosinta,
exemple de medicamente aplicate prin badijonari : tinctura de iod, violet de gentiana, albastr de
metil, mercurocrom, betadine etc.
IONOFOREZA
Consta in introducrea medicamentelor in organism prin ionoterapie cu ajutorul curentului
galvanic
local pielea se spala cu apa si sapun, cu clatire adecvata
aplicarea electrozilor este efectuata pe straturile de tifon imbibate in substanta medicamenoasa
asezate pe regiunea indicata.
Medicamentele au efect local sau general , dar trebuie mentionat ca pot fi introduse numai acele
substante care se ionizeaza in solutie.
UNGUENTE- PASTE:
aplicarea acestora poate fi efectuata cu ajutorul spatulelor, in strat subtire, sau pe pansamente
care vor fi asezate pe suprafata afectata.
Unguentele au la baza o substanta grasa
pastrarea lor este la rece
pastele contin o cantitate mai mare de pudra fina, fiind mai consistente decat unguentele.
MIXTURILE:
sunt formate din substante lichide si solide nemscibile, iar inainte de utilizare vor fi bine agitate
sunt intinse pe suprafata pielii intr-un strat subtire si lasate sa se usuce
SAPUNURILE TERAPEUTICE:
efectul actiunii depinde de modul de aplicare: efect moderat- prin spalare igienica, efect
medicamentos- prin intinderea pe piele,indepartat peste cateva ore
EMPLASTRELE MEDICINALE:
sunt aplicate pe suprafata pielii avand in compozitia lor substante medicamentoase in stare
lichida sau solida
pentru aplicare pielea va fi spalata cu apa si sapun, degresata, asigurandu-se astfel aderenta si se
indeparteaza partea ce acopera plasturele, fara a atinge partea cu medicamentul, se aplica pe
piele cu apasare ferma, inclusiv pe margini, evitand portiunile care prezinta leziuni, echimoze
etc, si nu se aplica pe regiunile cu pliuri sau sub haine foarte stranse
BAILE MEDICINALE:
Constituie procedee hidroterapice cu aplicare externa a medicamentelor avand o actiune
termica, mecanica, chimica cu efect calmant,dezinfectant, decongestiv,antiinflamator etc
se pot efectua bai partiale sau complete, iar durata lor este de 10-20 de minute
baile cu substante chimice anorganice sunt efectuate la temperatura corpului
se evita administrarea precutanata in cazul pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta
substantele medicamentoase nu trebuie aplicate in leziuni severe extinse ale pielii deoarece
absorbtia medicamentului poate cauza efecte secundare, raspuns slab la tratament, reactii
alergice sau ototoxicitate pana la pierderea auzului sau nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular
se evita tratamente prelungite existand posibilitatea aparitiei germenilor rezistenti
in caz de alergie sau suprainfectie se intrerupe de urgenta tratamentul
in cazul absorbtiei sistemice administrarea simultana de cefalosporine sau de alte
aminoglicozide poate potenta interactiunile medicamentoase, ca de exemplu nefrotoxicitatea.

4 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PARENTERAL

Injectia reprezinta introducerea traumatica a substantelor medicamentoase in stare lichida


in organism prin intermediul unui ac adaptat la seringa.
Administrarea medicamentelor prin injectii constituie calea parenterala fiind eclus astfel
tubul digestiv.
Avantaje fata de alte cai de administrare :

26
dozajul este corect si exact
absorbtia este independenta de conditiile de absorbtie din tubul digestiv
asigura protectia pentru medicamente sensibile la actiunea sucurilor gastrice( hormoni,
vaccinuri, seruri terapeutice)
este calea optima in cazul pacintilor cu intoleranta digestiva, tulburari de
deglutitie,hemoragii digestive, interventii pe tubul digestiv si a pacientilor comatosi sau
inconstienti
efectul se instaleaza repede, absorbtia fiind usoara
Mod de administrare:
-prescriptia injectilor este facuta in scris de catre medic
-calea de administrare a injectiilor este indicata de medic in functie de: scopul injectiei,
rapiditatea asimilarii medicamentului de catre organism, resorbtia si metabolizarea
medicamentului, interactiuni medicamentoase, compatibilitatea tesuturilor fata de substanta
administrata.
Apartin de obligatiile profesionale ale asistentei medicale: injectia intramusculara, injectia
subcutanata, injectia intradermica.
Apartin de obligatiile profesionale ale medicului injectia intraarteriala, injectia
intramedulara si injectia subarahnoidiana.
Injectia intravenoasa apartine in general obligatiilor profesionale ale medicului, dar si ale
asistentei medicale.
Prezentare farmaceutica :
-substantele injectabile se gasesc introduse in fiole, flacoane sterile, sub forma de pulbere, in
flacoane insotite sau nu de solvent sub forma de solutii, inseringi de unica folosinta
-substantele medicamentoase pentru injectii se gasesc in stare lichida ca: solutii apoase,
suspensii pentru resorbtie intarziata, solutii uleioase
-verficam si controlam integritatea ambalajului, cantitatea si denumirea medicamentului,
calitatea solutiei de injectat si termenul de valabilitate.
Pregatirea pentru injectii si material necesar :
verificam medicamentele prescrise de medic
verificam ca solutia injectabila sa fie clara, transparenta, fara flocoane
in cazul emulsilor injectabile se vor agita inainte de utilizare
fioala, odata taiata nu se mai pastreaza
in cazul flacoanelor cu solventi, solutia preparata se administreaza imediat
asistenta medicala pregateste pentru executarea injectiilor urmatoarele materiale pe o tava
pentru injectii: tampoane sterile, comprese sterile, solutii dezinfectante, seringi de calibru
corespunzatorac pentru extragerea solutiei medicamentoase si pentru injectare, solutia de
injectat, garou, tampon, romplast( pentru injectia i.v.), pila pentru fiole, manusi, masca,
pansament adeziv, musama, aleza, tavita renala sau recipient pentru materialele folosite
Seringa :
seringa de folosinta multipla
seringa de unica folosinta
Acele :
sunt de lungimi, calibru, lumen diferite cu bizou lung sau scurt
in functie de producator exista diferite tipuri de ace avand urmatoarele caracteristici
-culoare verde sau galben este pentru injectii i.v. , i.m., recoltare sanguina
-albastru si mov este pentru injectiile subcutanate
-portocaliu este pentru injectiile subcutanate cu unghi de injectare mai mic de 45 grade
-negru este pentru injectiile i.m. Si i.v.
-verde este pentru injectiile i.m. Si i.d.
-roz este pentru recoltarea sanguina, dizolvat solutii si extragere
Medicamentul :
verificam concordanta intre :

27
denumire medicament- prescriptie
prescriptie pacient
doza- concentratie mod de administrare
volum de injectare marimea seringii
integritatea fiolei/flaconului data expirarii pastrarea si depozitarea conform
pulbere solvent
doza unica doza multipla
Pregatirea pacientului :
informam pacientul despre necesitatea tratamentului injectabil, il pregatim psihic
alegem pozitia pacientului in functie de tipul de injectie si capacitatea de mobilizare a
acestuia
la nevoie, radem locul de electie pentru a evita contaminarea cu agenti infectiosi
curatam pielea cu tampoane imbibate cu solutie dezinfectanta ce trebuiesc sa se usuce pe
piele
tegumentele trebuiesc intinse sau pliate in functie de locu de electie se de tipul de injectie
dupa efectuarea injectiei acul se scoate cu o miscare rapida numai pe directia de introducere.
Fixam policele, indecele si medianul pe ac si amboul seringii astfel evitam detasarea acului
de seringa
in cazul tratamentelor de lunga durata vom alterna locul injectarii
Tehnica montarii seringa- ac:
verificam integritatea ambalajului individual al acului si seringii atunci cand nu sunt ambalate
impreuna
verificam termenul de valabilitate
exfoliam ambalajul de unica folosinta al seringii, mentinem acul in mana stanga, fixam amboul
seringii din mana dreapta prin rotire : sus -40 grade, jos 15 grade, in acest moment retragem acul
din carcasa sa protectoare.
Incarcarea seringilor :
fiole :
* in cazul injectiilor intravenoase, subcutanate si intramusculare nu e necesara esinfectia gatului
fiolei
* lichidul din gatul fiolei, prin miscari de rotatie revine in fiola propriu-zisa
*atunci cand gatul fiolei prezint un inel circular sau este punctat nu avem nevoie de pila pentru
taiatul fiolei, presiunea se exercita pe partea punctata
*fiola descisa este mentinuta cu policele , indexul si medianul mainii stange
* acul se introduce in fiola fara sa atinga marginile deschiderii, mainile fiind fara in fata la
nevoie sprijinite pe varfurile degetelor mici in extensie si abducite
*indexul mainii drepte il mentinem pe aripioarele seringii, iar cu policele si medianul efectuam
miscarea de tractiune asupra psitonului, seringa fiind sprijinita la ambou cu degetul mic al
mainii stangi
*solutia din fiola este aspirata, avand grija ca lichidul aspirat sa acopere permanent varful acului,
fara a atinge fundul sticlui
* dupa incarcare, eliminam bulele de aer din seringa aflata in mana stanga, cu acul indreptat in
sus sau usor inclinat, in cazul seringilor cu ambou situat lateral
*bulele de aer le eliminal prin impingerea pistonului in sus pana la aparitia picaturii de lichid in
varful acului
*indepartam acul folosit pentru a aspira solutia din fiola si fixam acul pentru efectuat injectia
flacoane cu solutii :
* indepartam armura metalica a flaconului
*dezinfectam suprafata dopului de cauciuc
*aspiram in seringa aer cantitativ egal cu lichidul de aspirat din flacon
* perforam cu acul, dopul gumat si introducem aerul sub presiune in flacon
*rasturnam flaconul si continutul lichid se goleste singur in seringa

28
*la nevoie aspiram continutul din flacon si pentru injectie schimbam acul
flacoane sau fiole cu pulberi injectabile :
*aceasi manopera ca in cazul flacoanelor cu solutie, dar in loc de aer aspiram in seringa solvent
pe care il introducem in fiola sau flacon
*dilutia se face in doua etape
*toate tipurile de flacoane sunt livrate in general sub forma de presiune redusa
*presiunea pozitiva este realizata prin eliberarea dioxidului de carbon in timp ce produsul se
dizolva
* pentru administrarea intramusculara, cefalosporinele pot fi resuspendate cu unul din
urmatoarele lichide de dilutie: apa distilata sterila injectabila, apa distilata sau solutie injectabila
0.5%, clorhidrat de lidocaina 1%
*pentru flacoanele de 250mg i.m. / i.v. , 500mg i.m./i.v. , 1g i.m./i.v. Si 2 g.i.v introducem acul
seringii prin dopul flaconului si injectam cantitatea de diluant recomandata
* vidul poate facilita patrunderea diluantului
*scoatem acul si agitam flaconul, dioxidul de carbon este eliberat obtinandu-se o solutie
limpede si clara in aproximativ 2 minute
*intoarcem/rasturnam flaconul
* cu pistonul seringii in pozitia cea mai decliva introducem acum prin dopul flaconului si
verificam ca acul sa fie acoperit de solutie
*aspiram continutul flaconului, presiunea din flacon faciliteaza aspirarea
*solutia aspirata poate contine mici bule de dioxid de carbon care vor trebuii indepartate inainte
de efectuarea injectiei
*pentru flacoanele de 1g si 2 g pentru perfuzie putem utiliza 100ml de solutie sterila injectabila
sau orice alt lichid de dilutie destinat administrarii i.v.
*continutul resuspendat al flaconului poate fi introdus intr-o solutie perfuzabila compatibila cu
cefalosporina
*introducem acul seringii prin dopul flaconului, injectand 10ml diluant
*vidul poate facilita patrunderea diluantului
*scoatem acul si agitam pana la dizolvare
*ca produsul sa ramana steril, acul pentru eliminarea gazului nu se introduce in flacon pana ce
produsul nu este complet dizolvat
*adaugam 40ml diluant si scoatem ambele ace din flacon
*agitam flaconul si il pregatim pentru perfuzie
*solutia de dicarbonat de sodiu nu este recomandata ca lichid de dilutie, cefalosporinele nu vor
fi amestecate in aceasi seringa sau perfuzie cu aminoglicozidele
*eficacitatea produsului nu este afectata de variatiile de culoare daca sunt respectate regulile de
utilizare
*anumite cefalosporine prezente in aceasi solutie precipita
*se recomanda spalarea tubulaturii de perfuzie dupa administrarea acestor antibiotice
vaccinuri :
*atunci cand vaccinul cuprins intr-o fiola, flacon, seringa, nu reprezinta cantitatea injectabila
pentru o singura doza modul de pregatire este :
~vaccinul se reconstituie prein rehidratare cu diluant conform dozajului inscris astfel incat sa
rezulte o doza la cantitatea fixa de ml de vaccin reconstituit
~reconstituirea fiolei, flaconului de vaccin se face numai in momentul in care pacientii de
vaccinat sunt prezenti
~vaccinul rehidratat nu se mai pastreaza la frigider
!vaccinul rehidratat si neutilizat se arunca
~conservarea are loc la temperatura de -10-15 grade celsius, iar diluantul trebuie conservat la
temperatura de +2, +8 grade celsius.
~vaccinul trebuie protejat de lumina si pentru transport trebuie pastrat intr-un container
termoizolant umplut cu elemente de racire

29
substantele de contrast :
substanta de contrast pentru diverse explorari este testata in mod obligatoriu pentru
sesnsibilitate in general asa:
~1 ml din solutie atunci cand exista fiola test incalzita in prealabil al temperatura corpului, se
injecteaza numai in prezenta medicului
~dupa prealabila anamneza se asteapta 1-5 minute si daca nu s-a inregistrat nicio reactie locala
se injecteaza toata cantitatea necesara examenului respectiv
~viteza de injectare difera in funti de scopul urmarit: 15 secunde in examinare minutala, 1-2
minute in examinare obisnuita, 10-15 minute cand administrarea se face in perfuzie
Principii de igiena in pregatirea si administrarea injectiilor:
seringile si acele pentru administrarea parenterala a unor medicamente, substante biologice
sau pentru recoltarea sangelui si a altor fluide ale organismului trebuie sa fie sterile
acele si seringile de unica folosinta sunt sterilizate in prealabil de fabricant
acele si seringile de unica folosinta trebuie aruncate imediat dupa folosire intr-un container
specialinainte de inceperea pregatirilor pentru utilizarea acelor si a seringilor este
obligatorie spalarea mainilor
suprafata sau locul care se foloseste in etapa de pregatire a utilizarii acelor si a seringilor
trebuie sa fie desemnata special acestei activitati si sa fie total separata de alte suprafete
care pot fi stopite accidental cu sanga, fluide sau produse biologice
aceste suprafete trebuiesc decontaminate,curatate,dezinfectate si uscate inainte si dupa
ficare utilizare
primul lucru care trebuie facut atunci cand se pregateste o injectie pentru care se folosesc
produse de unica folosinta este verificarea integritatii ambalajului si a termenului de
valabilitate
se vor purta manusi sterile atunci cand se efectueaza o punctie venoasa alta manevra
invaziva
materiale necesare pentru pregatirea unei injectii : seringi si ace, medicamentul prescris,
tampoane de vata si/sau tifon, solutii antiseptice, pile din metal, garou de cauciuc, tavita
renala, pernita, musama, masuta pentru materiale sterile
Dezinfectia suprafetei de lucru :
Pentru dezinfectia suprafetei de lucru pe care se pregateste materialul in vederea realizarii
tratamentului injectabil, se utilizeaza ca dezinfectanti compuse chimici pe baza de clor, compusi
cuaternari de amoniu sau alcooli.De obicei produsele dezinfectanta comercializate contin
amestecuri de substante chimice cu actiune germicida.
Curatarea si dezinfectia mainilor personalului medico-sanitar :
Curatarea mainilor in mod obisnui se face cu apa si sapun si se asigura indepartarea
tesutului epitelial descuamat si a microorganismelor prezente in scuame
Prin dezinfectia mainilor se intelege distrugerea microorganismelor pasagere existente pe
piele, dar se poate intelege si distrugerea microorganismelor atunci cand se foloseste un
antiseptic
Prin dezinfectia chirurgicala a mianilor se intelege distrugerea microorganismelor pasagere
si a unui procent important din flora comensala, dar se paote intelege si distrugerea
microorganismelor, atunci cand se foloseste un antiseptic
Pentru spalarea igienica a mainilor se recomanda o procedura standardizata, care este compusa
din mai multe etape :
*palmele intre ele
*fata palmara a mainii drepte peste fara dorsala a mainii stangi
*fata palmara a mainii stangi peste fata dorsala a mainii drepte
*palmele intre ele cu degetele flectate, incrucisate
*frecare prin rotatie a degetului mare drept cu mana stanga si invers
*frecare prin rotatie a palmei stangi, cu degetele stranse ale mainii drepte si invers

30
pentru fiecare etapa mainile vor fi frecate de cate 5 ori: se umezesc mainile si se aplica substanta
de curatat tinaind degetele in jos, se spumeaza bine mainile mergand pana deasupra
incheieturilor, frecandu-se bine spatiile interdigitalesi perunghial. Se clatesc bine mainile si se
sterg cu un prosop de unica folosire. Se folosesc prosopul pentru inchiderea robinetului si se
arunca in recipientul colector
pentru dezinfectia igienica a minii se ulilizeaza dezinfectanti chimici pe baza de alcooli,
compusi cuaternari de amoniu, diguanide, hexaclorofeni si compusi pe baza de iodofori
cel mai adesea dezinfectantele pentru maini sunt amesctecuri de substante chimice cu actiune
germicida
se recomanda ca la sfarsitul zilei de lucru sa se foloseasca o crema pentru intretinere deoarece
spalarea si dezinfectia frecventa produc iritarea si sensibilizarea pielii
Dezinfectia locului de electie :
Dezinfectia pielii este o etapa obligatorie inaintea executarii injectiilor, punctiilor. Se aplica pe
piele un tampon imbibat cu antiseptic si se lasa un timp de minim 30 de secunde. Dupa
dezinfectie, locul unde se face punctia nu se mai palpeaza. Substanta dezinfectanta trebuie sa se
usuce pe piele pentru evitarea antrenarii acesteia in canalul de punctie cu producerea unor
iritatii.
Plierea tegumentelor :
Plierea tegumentelor sau intinderea acestora este efectuata in functie de tipul de injectie: i.m.,
i.v., i.d., s.c.
Injectarea :
Indiferent de cantitatea solutiei medicamentoase de introdus, injectarea este intotdeauna lenta
acest mod de injectare previne aparitia durerilor in tesutul dermic,subcutan sau muscular
injectarea lenta previne eventualele complicatii
dupa injectare, pentru scoaterea acului atasat seingii , acesta se prinde de ambou, pentru a evita
detasarea de pe seringalocul punctionat este acoperit cu un tampon steril dupa injectare
efectuand o usoara presiune digitala care are rolul de a comprima medicamentul introdus in
tesuturi
pentru punctia vaselor sanguine, mai ales a arterelor, timpul de compresie este mai mare,
folosindu-se pansament compresiv.

TEMATICA PROBEI PRACTICE

TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORAL LA ADULI

Deoarece medicamentele cu cale de administrare oral sunt cele mai lipsite de risc, mai
ieftine i mai convenabile ca mod de administrare, o mare parte din tratamentele
medicamentoase se adminstreaz pe aceast cale.
Astfel, pe aceast cale se pot administra tratamente sub form de: tablete, capsule,
siropuri, elixiruri, suspensii, uleuri, granule etc. Unele necesit preparare specific nainte de
adminstrare: uleiurile, suspensiile, granulele.
De cele mai multe ori, medicaia oral este prescris n doze mai mare dect echivalentul
su parenteral, deoarece, dup absorbia n tractul gastrointestinal, o parte din medicaie este
distrus de ficat i eliminat nainte de a intra n circulaia sistemic.
Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase pentru un
vrstnic sau copil.
Tratamentul pe cale oral este contraindicat pacienilor incontieni, celor care prezint
vrsturi, ct i celor care din diverse motive nu pot nghii.
Materiale necesare:
medicaia prescris

31
recipient pentru medicamente
pahar ap sau suc pentru copii
Administrare:
se verific cu atenie medicaia prescris de medic i se compar cu cea primit de la
farmacie
se spal minile
se verific data expirrii medicamentelor
se confirm identitatea pacientului
se verific starea pacientului (contient) i semnele vitale. O schimbare n starea
acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicaiei (de exemplu, nu se vor mai
administra antihipertensive la un pacient care prezint hipotensiune)
se administreaz medicaia mpreun cu apa sau alt lichid adecvat
siropurile nu se administreaz cu apa pentru a nu le diminua efectul
dac este necesar, se vor sfrma tabletele pentru a facilita nghiirea lor
se va sta lng pacient pn cnd acesta va nghii medicamentul i dac este nevoie, se
va verifica deschizndu-i gura.
Se va reveni pentru verificarea strii pacientului n maxim 1 or.
Consideraii speciale:
asistenta se va asigura c are medicaie scris de medic, cernd indicaii necesare
timpului i modului de adminstrare dac este necesar. Nu se va adminstra niciodat
medicaie prin indicaie verbal
se va anuna medicul pentru orice medicaie neadministrat din diverse motive sau
efecte adverse
medicamentele lichide necesit atenie sporit la dozare
nu se va adminstra niciodat un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu se va
eticheta niciodat un flacon dect de ctre farmacist
medicaia nu se va lsa niciodata la ndemna nimnui. Pacientul poate lua din greeal
altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauznd confuzii i greeli
medicaia opioid trebuie supervizat de doi asisteni medicali i trebuie avut n vedere
att specificul spitalului cu privire la circuitul acestora ct i legile general valabile
referitoare la acestea
dac pacientul cere detalii despre medicaia sa, se va verifica din nou prescripia
medicului i i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui s fie informat despre orice
schimbare survenit n schema sa de tratament
pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse i i se va cere s anune
echipa de ngrijire despre orice schimbare n starea sa
se vor adminstra preparatele lichide pe baz de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai,
pentru a preveni afectarea dentar
tot cu un pai se pot adminstra i lichidele cu gust neplcut, deoarece n acest fel vor
intra n contact cu acesta mult mai puine papile gustative
dac pacientul nu poate nghii o tablet sau capsul, fie aceasta se va sfrma dac este
posibil, fie se va cere medicului i farmacistului s ofere o variant lichid a aceluiai
medicament.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LA COPII

In primul rand, cand se ofera un medicament copilului trebuie sa fie cel corect (multe
recipiente/ambalaje sunt mod corectasemanatoare) si sa administrati cantitatea corecta. In
cazul in care medicul/farmacistul nu a specificat nimic legat de dozaj (dar de altfel este o
recomandare general valabila), cititi cu atentie prospectul; aici veti afla toate informatiile
necesare legate de doza specifica fiecarei categorii de varsta, respectiv greutatea asociata,
modul de administrare, modul de preparare (daca este cazul), dar si modul de pastrare a

32
medicamentului (unele medicamente cum sunt picaturile nazale sunt valabile in general un
timp scurt de timp dupa deschidere; altele trebuie pastrate la frigider pentru a nu se altera
substanta activa). De asemenea, folositi dispozitivul corect de dozaj de care dispun majoritatea
produselor si nu tacamuri de bucatarie; daca nu aveti unul/medicamentul nu are puteti
imprumuta de la alt medicament.
Daca este necesara administrarea simultana a mai multor medicamente, consultati-va cu
medicul cu privire la modul lor de administrare, mai ales ca uneori este vorba de substante
similare/identice ce pot cauza supradozaj sau/si interactiuini nedorite. Respectati
recomandarile pentru varsta si greutate pe care le-ati primit; o cantitate mai mare nu inseamna
ca va avea efect mai rapid/mai semnificativ. In cazul in care pe eticheta se specifica faptul ca
este contraindicat sub o anumita varsta/greutate, nu-l administrati fara aprobarea medicului
(sunt si situatii in care este posibila utilizarea).
Ustensile pentru administrare si dozaj
Dupa cum am mentionat anterior, folositi ustensilele dozatoare care vin cu produsul
(capac, lingurita, seringa, pipeta) si in modul in care sunteti instruiti deoarece sunt special
gandite in functie de textura medicamentului respectiv. Urmariti cu atentie marcajele de
gradatie deoarece pot fi usor interpretate gresit; nu doriti sa oferiti copilului o lingura in loc de
o lingurita sau 15 ml in loc de 5; astfel de greseli pot avea urmari fatale. Curatati-le bine dupa
fiecare utilizare. Sub nicio forma nu oferiti copilului sa bea direct din sticla (daca este un
sirop/medicament lichid).
Dozele pentru copii se pot calcula in baza celor ale adultilor, apeland la varsta, greutate
corporala sau suprafata corporala sau o combinatie a acestora (cea din urma este cea mai de
incredere). Greutatea corporala poate fi utilizata pentru a calcula dozajul exprimat in mg/kg,
iar copiii pot necesita o cantitate mai mare decat adultii deoarece dispun de rate metabolice
ridicate. Insa trebuie luati in considerare si alti factori, de exemplu in cazul unui copil
supraponderal calculul anterior va conduce la doze mult prea mari; de aceea doza trebuie
calculata pornind de la greutatea ideala corelata cu inaltimea si varsta. Suprafata corporala
estimeaza mai exact dozele pediatrice decat greutatea corporala deoarece multe fenomene
fiziologice se coreleaza mai bine cu prima (se calculeaza pornind de la inaltime si greutate cu
ajutorului unei nomograme).
Reguli pe varste
0-3 luni - bebelusii nu dispun de un reflex bine dezvoltat de inghitire (doar de reflex de
suctie), asadar administrarea pe cale orala a medicamentelor (paracetamolul este singura
substanta agreata de specialisti pentru tratarea racelilor la aceasta categorie de varsta alaturi de
aerosolii care au un nivel redus de absorbtie la nivelul organismului si supozitoare) se poate
dovedi problematica. In vederea stabilirii dozei necesare (calculata per kg/corp) se poate
dovedi de ajutor cantarirea adultului separat si apoi cu copilul in brate, diferenta reprezentand
greutatea copilului; metoda utila cand bebelusul nu sta linistit pe cantar. Pentru a va asigura ca
medicamentul ajunge in corp si nu este scuipat/regurgitat, apelati la o seringa gradata (pentru
substantele cu textura mai densa) sau la o pipeta (daca substantele sunt mai lichide) si urmariti
inghitirea sa. Nu este recomandat sa il introduceti in biberon cu lapte/ceai/apa deoarece se
poate aduna pe peretii acestuia sau bebelusul sa nu consume tot lichidul; in consecinta va
prezenta eficacitate redusa
3 luni-1 an - copiii dupa 6 luni dispun de obicei de un reflex de deglutitie (dovada fiind
chiar introducerea diversificarii asociata), asadar medicamentele sunt mai usor de administrat.
Dupa 6 luni se poate administra si ibuprofenul (bineinteles, cu acordul medicului), iar dozele
aferente greutatii sunt mai usor de calculat (copilul sta medicamentesingur in cantar). In
cazul in care medicatia presupune administrarea sub forma de tableta/comprimate, pisati-o
intr-o lingurita si amestecati cu putina apa deoarece cei mici nu sunt capabili sa le inghita ca
atare (poate aparea inecarea); apa ajuta la o inghitire fara probleme (in caz contrar poate
aparea varsatura, iar medicamentul nu va fi asimilat). Exista si situatii in care o anumita
substanta provoaca un reflex de voma (de exemplu Eurespal); nu administrati o alta doza

33
imediat deoarece problema se poate repeta si nu aveti cum sa aflati ce cantitate din
medicament a ajuns in organism. In plus, varsatura cauzeaza o deshidatare si impune un
repaus alimentar si o hidratare corespunzatoare, prin urmare asteptati pana la urmatoarea ora
de administrare
peste 1 an - desi comprimatele masticabile sunt indicate de producatorii de medicamente
dupa varsta de 7 ani (unii specifica chiar 12 ani), sunt copii care le pot ingera si mai devreme
fara probleme; aceeasi regula se aplica si in cazul celor de supt (asociate durerilor de gat de
obicei). Asigurati-va insa ca va aflati langa ei si ii urmariti de fiecare data pentru a preveni
eventuale accidente. Odata cu cresterea in varsta, apare si posibilitatea unor forme de
administrare variate, in cazul in care copilul nu tolereaza una din ele (de exemplu forma de
praf hidrosolubil poate fi inlocuita cu tableta/comprimat)
Categorii de medicamente
Pentru a asigura eficienta optima a tratamentului in orice patologie pediatrica se impune
ca medicatia sa fie administrata in mod corect, ca atare, trebuie sa se tina cont de cateva
aspecte foarte importante si anume:
In patologia de tip respirator, esentiala este dezobstructia nazala cu ser fiziologic sau apa
de mare si aspirarea secretiilor nazale cu pompita/aspiratorul nazal in cazul sugarilor si
copiilor mici, sau in cazul copiilor mai mari, dupa suflarea nasului, in mod special inainte de
mese si somn, folosind spray-ul nazal sau solutiile nazale sub forma de picaturi in general de 2
-3 ori / zi pe perioada tratamentului, conform recomandarilor medicului. Daca tabloul clinic
include tuse, vom alege un sirop de tuse din plante, 100% natural, din ingrediente ca patlagina,
muguri de pin, cimbrisor, propolis si il vom administra copilului de 2 - 3 ori/zi, ca atare sau
diluat in pahar cu apa sau ceai fie cu 30 minute inainte de masa, fie la medic1 ora dupa
masa. Aerosolii cu substante bronhodilatatoare antiastmatice trebuie efectuati de 2 sau 3 ori pe
parcursul zilei respectand acelasi interval orar, cu 30 minute inainte de masa sau la o ora dupa
masa pentru a spori absorbtia substantelor.
Antitermicele trebuie administrate in caz de febra (temperatura 38.2C ) si nu pe
stomacul gol, analgezicele la nevoie, nedepasind doza zilnica recomandata de medic privind
greutatea si varsta copilului.
Antibioticele se administreaza numai la recomandarea medicului pe baza certitudinii
unei infectii de tip bacterian, la interval de 6-8-12 ore sau chiar 24 ore in functie de tipul de
antibiotic ales, in timpul meselor sau dupa consumul de alimente dar nu impreuna cu lactate,
apoi copiii mai mari vor clati gura cu solutie de bicarbonat de sodiu si vor efectua periaj
dentar pentru a preveni aparitia candidozei orale si de asemenea vor insoti tratamentul cu
antibiotic cu un probiotic de calitate, administrat la 2 ore dupa consumul antibioticului,
preferabil concomitent cu iaurt, timp de 2 saptamani dupa terminarea curei de antibiotic.
Patologia de tip digestiv ce include dureri de stomac sau diaree, impune administrarea de
antiacide sau medicamente adresate refluxului gastro-esofagian, antidiareice, preferabil cu
15-30 minute inainte de masa sau dupa mese conform prescriptiei medicale, administrate in
biberon sau intr-un pahar cu apa. Medicamentele impotriva infectiilor parazitare se
administreaza de obicei dimineata, inainte de masa si se prefera cele naturale.
Medicatia antialergica se recomanda a fi administrata de obicei seara, inainte de culcare
iar pentru medicamentele nesedative se poate introduce o doza si dimineata.
Unguentele, respectiv cremele se aplica local pe tegumentul curat in strat subtire, in
functie de patologie si recomandarea dermatologului sau pediatrului, la nevoie sau in cazul in
care acestea contin cortizon sau antibiotic, doar de 1-2 ori/zi pe durata tratamentului.
Siropurile de tuse sunt de 2 feluri, si anume: siropuri pentru tuse seaca si tuse productiva.
Siropurile pentru tuse productiva se administreaza in timpul zilei, pana cel mai tarziu la
ora 18:00, pentru a evita fluidificarea secretiilor bronsice pe timpul serii si al noptii cu
declansarea crizelor de tuse productiva pe timpul noptii.

34
Siropurile pentru tuse seaca se administreaza in timpul zilei, dar si seara pentru a evita
declansarea crizelor de tuse seaca in timpul noptii. Cateodata, exista ca efect secundar
somnolenta pentru anumite tipuri de siropuri pentru tuse seaca.
Desi, ca principiu general, medicatia pentru tusea productiva nu se asociaza cu medicatia
pentru tusea seaca, in multe scheme de tratament se regasesc recomandari de administrare
pentru dimineata si pranz a siropurilor mucolitice/expectorante, iar seara se recomanda
administrarea unei doze de sirop antitusiv, pentru a inlatura crizele de tuse pe timpul noptii.
Dupa administrarea siropurilor pentru tuse, nu se recomanda consumul de alimente solide
sau lichide minim 30 minute dupa administrarea siropurilor, deorece siropurile pentru tuse au
inclusiv actiune emolienta, de calmare a iritatiei gatului.Se recomanda consumarea de multe
lichide pe toata durata adminstrarii siropurilor de tuse.
Picaturi/Spray nazal - picaturile nazale sunt acceptate mai usor de catre copii si sunt
recomandate in mai mare masura de catre medicii pediatri, acceptul copiilor pentru aceasta
forma farmaceutica fiind mai mare. La spray-urile nazale apare reticenta din cauza
disconfortului provocat de catre pulverizare.medic
In cadrul picaturilor nazale sau spray-urilor nazale se evidentiaza doua mari tipuri:
picaturi/spray-uri nazale cu apa de mare si picaturi/spray-uri nazale decongestionante. -
Decongestionantele nazale, se administreaza pe perioade scurte de timp, pana la 5-7 zile
si nu se recomanda mai mult de 1-2 administrari pe zi. Produsele ce contin apa de mare si sunt
destinate administrarii intranazale se folosesc ori de cate ori este nevoie inainte de curatarea
nasului copilului (inainte de folosirea dispozitivului medical tip "batista bebelusului" sau
"pompita nazala", dar si concomitent cu picaturile/spray-urile decongestionante pentru a
hidrata si proteja mucoasa nazala. De asemenea, apa de mare cu efect hipertonic este foarte
eficienta chiar in tratarea primelor simptome de nas infundat sau cu mucozitati excesive.
Antitermice si analgezice - aceste medicamente se administreaza dupa masa, in general,
pentru a evita efectele secundare la nivelul stomacului. Se recomanda consum crescut de
lichide in timpul tratamentului cu antitermice/antipiretice pentru a evita deshidratarea din
cauza temperaturii crescute.
Antibioticele se administreaza conform indicatiilor medicului prescriptor, dupa masa, in
cele mai multe dintre cazuri. Exceptie de la aceasta regula fac antibioticele care nu trebuie
administrate concomitent cu alimentele; de ex: ampicilina - aceasta este inactivata in organism
la nivelul stomacului in prezenta alimentelor. Pe toata perioada tratamentului cu antibiotic se
recomanda administrarea probioticelor; acestea au rolul de a preveni efectele secundare ale
antibioticelor de tipul candidozelor, tulburarea echilibrului microflorei intestinale etc. De
retinut, de cele mai multe ori, combinatiile de probiotice se administreaza la 2 ore distanta de
antibiotic si nu in acelasi timp cu antibioticul.
Medicamente pentru dureri de stomac, diaree - aceste medicamente se administreaza la
nevoie, in stare acuta, de preferat la distanta fata de masa pentru a putea fi mai bine absorbite
la nivelul stomacului.
Aerosolii se administreaza seara pentru a evita crizele respiratorii care ar putea aparea pe
timpul noptii. Seara si noaptea sunt perioadele favorabile aparitiilor crizelor respiratorii.
Exista cazuri in care se recomanda tratamentul cu aerosoli de 2 ori pe zi; in aceste situatii
aerosolii se vor administra dimineata si seara, la interval de aproximativ 12 ore intre
adminstrari.
Unguente/creme pentru uz local - conform indicatiilor primite de la medicul prescriptor.
In general, se aplica seara pe piele in cazul in care exista o singura aplicatie pe zi sau se aplica
dimineata si seara in cazul in care sunt necesare 2 aplicatii pe zi.
Medicamentele pe baza de cortizon se administreaza conform indicatiilor medicului
prescriptor. In mod normal, cea mai mare parte a dozei zilnice se administreaza dimineata
pentru ca sinteza de corticosteroizi din organism este mai mare in timpul diminetii, iar aportul
din exterior vine sa compenseze deficitul intern de cortizon. La corticoseteroizi este foarte
important sa se respecte cu strictete indicatiile medicului prescriptor.

35
Medicamentele antiparazitare se administreaza dimineata de obicei, pe stomacul gol. Nu
se recomanda administrarea concomitenta cu lapte. Se recomanda administrarea
hepatoprotectoarelor pe toata durata tratamentului si inca 2-3 saptamani dupa terminarea
tratamentului antiparazitar.
Medicamentele pentru alergii/astm - antialergicele se administreaza, de obicei, seara,
pentru ca cele mai multe dintre ele au ca efect secundar starea de somnolenta. Antiastmaticele
se administreaza in mod normal seara pentru ca, in general, crizele astmatiforme se
declanseaza seara sau in timpul noptii.
Reguli de siguranta
Nu administrati niciodata medicamente celor mici sub pretextul ca sunt bomboane; vor
tine cont de acest lucru si fie le vor solicita abuziv, fie le pot ingera singuri (exista o multime
de medicamente cu potential fatal cand apare supradozajul; conform statisticilor este vorba
despre preparatele de fier, antihipertensivele, antidiabeticele orale, antidepresivele triciclice,
blocantele canalelor de calciu, picaturile pentru nas si ochi). Niciun fel de medicatie, mod
corectinclusiv cele achizitionate fara prescriptie medicala nu trebuie sa fie pastrate ca pentru
uz general, ci doar medicamentul prescris de medic pentru un anumit copil. Nu oferiti
niciodata unui copil un medicament prescris altuia, chiar daca sunt frati. Toate medicamentele
trebuie sa fie etichetate si pastrate intr-un dulap inchis, in conditii de temperatura si lumina
adecvate (de obicei caldura si lumina deterioreaza produsele), departe de accesul copiilor; de
preferat sa nu fie unul din baie doarece este o umiditate crescuta. Daca este necesara
refrigerarea, asigurati-va ca nu ajunge la indemana copilului. Verificati cu atentie reteta, dar si
ambalajul; in cazul celui din urma este necesar ca medicamentul sa fie in garantie si sa contina
indicatii legate de administrare (in general sunt completate de farmacist in baza retetei
medicale). Este bine sa notati pe ambalaj si data primei deschideri. Parcurgeti intotdeauna
prospectul deoarece sunt si cazuri in care medicii comit erori (medicamentul nu este pentru
categoria sa de varsta). In cazul in care este vorba de administrare injectabila si nu
cunoasteti procedura, apelati la un specialist.
Factori care afecteaza modul de disperare al medicamentelor
- absorbtia orala- tranzitul gastric si intestinal variaza in timp: la bebelusi timpul de golire
gastrica este prelungit si atinge valorile unui adult in jurul varstei de 6 luni. La copii mai mari,
poate aparea purgatia intestinala; pH gastric crescut: debitul acidui gastric nu atinge valorile
de adult decat in al doilea an de viata; alti factori: mod corectcontinutul gastrointestinal,
postura, stadiul bolii si interventiile terapeutice (terapie medicamentoasa) pot influenta
procesul de absorbtie
- distributia-apa corporala totala crescuta: ca procent al greutatii totale corporale, apa
corporala totala si volumul lichid extracelular scad odata cu varsta (nou-nascutii necesita doze
mai mari de medicamente hidrosolubile in vaza mg/kg decat adultii); legare a proteinelor
plasmatice scazuta: legarea proteinelor plasmatice la nou-nascuti este redusa ca urmare a
nivelelor scazute de albumina si globuline si a capacitatii alterate de legare. Nivele ridicate de
bilirubina circulanta la nou-nascuti pot inlocui medicamente din albumina
- metabolism-sistemul de enzime se matureaza la momente diferite si poate fi absent la
nastere sau prezent in cantitati reduse; trasee metabolice alterate pot exista pentru unele
medicamente; rata metabolica creste semnificativ la copii si este mai mare chiar decat la adulti,
prin urmare pot necesita dozare mai frecventa sau doze mai mari in baza mg/kg
- excretie-maturizarea completa a functiei renale nu este atinsa decat la varsta de 6-8 luni

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFATA MUCOASELOR

Medicamentele aplicate pe suprafata mucoaselor sub forma de solutii, unguente,


pulberi, au scopul de a dezinfecta si decongestiona mucoasele. Ele se aplica diferit, in functie
de mucoasa care se trateaza.

36
1. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivala.
Instilatia oculara reprezinta administrarea unor solutii medicamentoase (prin picurare) pe
mucoasa conjunctivala.
Materiale necesare:
- pipeta
- tampoane si comprese sterile
- prosop
- tavita renala
- solutie medicamentoasa izotonica
Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza in decubit dorsal sau in pozitie sezand, pe un scaun, cu capul in hiperextensie
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- daca exista secretii oculare acestea sunt indepartate cu o compresa sterila
- se aspira solutia in pipeta
- se deschide fanta palpebrala, deprimand usor pleoapa inferioara cu policele mainii stangi
- se invita bolnavul sa priveasca in sus
- se instileaza numarul de picaturi de solutie medicamentoasa, recomandata de medic in
fundul de sac conjunctival inferior
- se solicita bolnavului sa miste globul ocular
- se continua apoi cu celalalt ochi daca este cazul
- se sterge picatura de medicament sau lacrima care se scurge, cu un tampon steril ce se
arunca in tavita renala.
Instilatia pe mucoasa conjunctivala se face numai cu solutii izotonice sau apropiate de
acestea.
2. Aplicarea unguentelor pe mucoasa conjunctivala
Unguentele se aplica in fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor direct
din tub prin apasare la capatul opus sau din cutie cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjita
fin pe toate laturile si latita sub forma de lopata la una din extremitati.
Materiale necesare:
- bagheta de sticla
- tampon de vata steril
- comprese sterile
- unguent
Pregatirea pacientului:
- pacientul se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza in decubit dorsal sau in pozitie sezand, pe un scaun, cu capul in hiperextensie.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- se pozitioneaza bolnavul si se invita sa priveasca in sus
- se trege in jos si in afara pleoapa inferioara, cu policele mainii stangi, folosind o compresa
- se aplica unguentul incarcat pe partea latita a baghetei (cat un bob de grau) pe fata interna
a pleoapei sau se preseaza din tub
- se da drumul pleoapei si se solicita bolnavului sa inchida si sa deschida ochiul pentru a
antrena astfel unguentul pe suprafata globului ocular
- surplusul de unguent se sterge cu un tampon steril.
3. Administrarea pulberilor pe mucoasa conjunctivala.
Pulberile se introduc in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe
o bagheta de sticla.
Pacientul este pregatit ca si pentru instilatie.
Efectuarea tehnicii:

37
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- se aseaza pacientul in pozitie sezanda cu capul in hiperextensie
- se incarca fin tamponul cu pudra
- se tractioneaza in jos pleoapa inferioara cu policele mainii stangi
- se preasara pudra, prin usoare lovituri exercitate asupra baghetei, pe suprafata sacului
conjunctival inferior
- se solicita bolnavului sa inchida ochii, antrenand astfel si pudra pe toata suprafata sacului
conjunctival.
4. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa nazala.
Instilatia nazala reprezinta administrarea unor solutii medicamentoase (prin picurare) pe
mucoasa nazala.
Materiale necesare:
- pipeta
- tampoane si comprese sterile
- prosop
- solutia medicamentoasa
- tavita renala.
Pregatirea pacientului:
- se informeaza cu privire la scopul tehnicii
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, fara perna sau in pozitie sezanda cu capul in
hiperextensie.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- invita pacientul sa-si sufle nasul
- se pozitioneaza bolnavul
- se ridica usor varful nasului pacientului cu policele mainii stangi
- se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara a atinge peretii ei
- se instileaza numarul de picaturi prescrise
- se repeta operatia si in narina opusa
- se anunta pacientul sa ramana in aceasta pozitie 30-40 secunde pentru ca solutia sa ajunga
in faringe.
Medicamentul lichid sa nu fie aspirat, deoarece poate patrunde in laringe, provocand
accese de tuse si spasme laringiene.
5. Aplicarea unguentelor pe mucoasa nazala.
Unguentele se aplica pe mucoasa nazala cu ajutorul unor tampoane montate pe
porttampoane.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile cu apa si sapun
- invita pacientul sa-si sufle nasul
- se asaza bolnavul in decubit dorsal
- se incarca tamponul cu o cantitate de unguent de marimea unui bob de grau
- se ridica usor de varsul nasului pacientului cu policele mainii stangi, pentru a evidentia mai
bine orificiul extern al fosei nazale (narina)
- se depune unguentul pe suprafata interna a vestibulului nazal
- se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul pacientului usor inainte si se
solicita sa aspire medicamentul in mod treptat, pentru a nu-l inghiti
- se repeta procedeul si de partea opusa
- pentru fiecare vestibul nazal se folosesc tampoane separate.
6. Aplicarea medicamentelor in conductul auditiv extern.
Instilatia auriculara reprezinta administrarea unor solutii medicamentoase in conductul
auditiv extern.
Materiale necesare:

38
- pipeta
- tampoane de vata si comprese sterile
- prosop
- tavita renala
- vas cu apa calda la 37 C.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta se spala pe maini cu apa curenta si sapun
- se aseaza pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa)
- se curata conductul auditiv extern cu un tampon de vata
- se incalzeste solutia medicamentoasa, in baie de apa, pana la 37C
- se se tractioneaza pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga
- se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
- se mentine pacientul in aceeasi pozitie cateva minute
- se introduce un tampon de vata absorbant in conductul auditiv extern, lejer
- se procedeaza la fel si pentru urechea opusa.
Unguentele se aplica in conductul auditiv extern cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe
porttampon.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta se spala pe maini cu apa curenta si sapun
- se aseaza pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa)
- se curata conductul auditiv extern cu un tampon de vata
- se incarca tamponul cu o cantitate de unguent, de marimea unui bob de grau
- se introduce tamponul cu foarte mare precautie in conductul auditiv extern
- se depune unguentul pe portiunea bolnava a conductului sau se intinde pe toata
suprafata lui
- se introduce un mic tampon steril in pavilion, dupa terminarea tehnicii.
A nu se patrunde in ureche peste limita vizibilitatii, pentru a nu leza membrana
timpanului.
Se utilizeaza tampoane separate, pentru fiecare ureche, folosindu-se numai o
singura data.
7. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa bucala.
Badijonarea mucoasei bucale reprezinta intinderea unei solutii medicamentoase pe
suprafata mucoasei bucale, total sau partial, cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon.
Materiale necesare:
- musama, aleza, prosop
- pense hemostatice sterile
- spatula linguala sterila
- casoleta cu tampoane si comprese sterile
- manusi sterile
- tavita renala
- solutia medicamentoasa.
Pregatirea pacientului:
- pacientul este informat asupra necesitatii tehnicii
- se asaza in pozitie sezand cu capul in hiperextensie
- se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta isi spala mainile
- imbraca manusi sterile
- se solicita pacientului sa deschida larg gura
- asistenta examineaza fata dorsala a limbii, palatal dur, valul palatin, pilierii anteriori,
mucoasa obrajilor, arcadele dentare, fata interna a buzelor, lojile amigdaliene, pilierii
posteriori, amigdalele , peretele posterior al faringelui

39
- imbiba tamponul fixat pe pensa hemostatica in solutie medicamentoasa
- solutia medicamentoasa se incalzeste la temperatura corpului
- badijoneaza suprafata care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca este cazul, in
aceeasi ordine in care s-a facut examinarea.
Nu se foloseste acelasi tampon pentru badijonarea mai multor zone ale mucoasei bucale.
Tamponul folosit nu se introduce in solutia medicamentoasa.
8. Aplicarea medicamentelor pe mucoasa vaginala.
Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma
tampoanelor vaginale.
1. Tampoanele vaginale sunt confectionate din vata presarata, acoperit de tifon, care se
prelungeste de la tampon inca 20-25 cm, astfel incat capetele ramase partial inafara vaginului,
permit extragerea tamponului.
Materiale necesare:
- musama, aleza
- valve vaginale
- pensa lunga porttampon
- manusi chirurgicale sterile
- tavita renala
- solutie medicamentoasa
- tampoane sterile
- glicerina pentru lubrefiere.
Pregatirea pacientei:
- se informeaza pacienta cu privire la scopul aceste forme de tratament
- i se explica durata de mentinere a tamponului
- se asaza pacienta in pozitie ginecologica.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
- imbraca manusi sterile
- se lubrefiaza valvele vaginale
- introduce valvele vaginale
- se imbiba tamponul cu medicamentul prescris si il monteaza pe pensa porttampon
- se introduce tamponu prin lumenul format de valve pana la fundul de sac posterior al
vaginului, lasand sa atarne capetele tifonului
- indeparteaza valvele vaginale
- se ajuta pacienta sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pat
- se indeparteaza tamponul la ora sau ziua indicate de medic.
2. Globulele (ovulele) vaginale sunt preparate farmaceutice solide, de forma ovoida sau
sferica, care au medicamentul activ inglobat in substante care se topesc la temperatura
vaginala.
Materiale necesare:
- materiale necesare efectuarii unei spalaturi vaginale
- manusi sterile
- globulele vaginale prescrise.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
- imbraca manusi sterile
- se asaza pacienta in pozitie ginecologica
- i se efectueaza pacientei spalatura vaginala
- se departeaza labiile, cu degetele mainii stangi, pentru a pune in evidenta vaginul
- se introduce cu mana dreapta ovulul si se impinge spre colul uterin cu indexul.

40
ADMINSTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALA

Introducerea medicamentelor rectal constituie o alta caledigestiva de administrare cu


resorbtie la nivelul mucoasei rectale.
Prezentarea farmaceutica: SUPOZITOARELE: sunt reprezentare sub forma conica sau
ovala cu o extremitate ascutita in care substanta activa este inglobata intr-o masa solida- de
obicei unt de cacao, care se topeste la temperatura rectului.
In cazul clismelor terapeutice sau medicamentoase,medicamentele sunt introduse sub
forma de clisma prin dizolvare in apa pentru a obtine concentratii izotone.
In cazul microclismelor pentru a dizolva substanta medicamentoasa se foloseste ser
fiziologic, glucoza 5% 10-15 ml
Cantitatea maxima de solutie in care se dizolva substanta medicamentoasa este de 100-200
ml, peste aceasta cantitate absorbtia rectala nu mai are loc, iar pacientul nu retine solutia.
Prin clisma picatura cu picatura, in 24 h , se pot administra 1000-2000 ml solutii
medicamentoase.
Indicatii:
-calea rectala ocoleste sistemul venei porte, vena cava acumuland reteaua venoasa a rectului
-cakea rectala este recomandata pentru : pacineti cu intoleranta digestiva, cu tulburari de
deglutitie, cu interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior, care refuza calea orala.
-rectal se introduc in organism medicamente cu scopul de a obtine efect local sau general
-exemple de efecte locale: golirea rectului si diminuarea durerilor
-exemple de efecte generale: resorbtia are loc la nivelul mucoasei rectale, dar actiunea se
manifesta la nivelul intregului organsim cum ar fi: antiemeticele, supozitoarele cu morfina
digitala, antibiotice.
Contraindicatii:
-afectiuni ale rectului si anusului care contraindica administrarea rectala
-diaree, interventii chirurgicale ale rectului
Mod de administrare: SUPOZITOARELE:
informam pacientul pentru modul de administrare , pozitia adoptata, efectul scontat si senzatia
imperioasa de defecare care apare dupa introducerea supozitorului.
pozitia pacientului este in decubit lateral cu membrele inferioare usor flexate.
imbracam manusile dupa spalarea mainilor si descoperim orificiul anal prin indepartatea feselor,
cu mana stanga.
introducem supozitorul exfoliat cu marginea ascutita in anus si il impingem pe directia de
inaintare spre sfincterul intern al anusului.
Uneori este necesara usoara incalzire la suprafata a supozitorului pentru a aluneca mai usor
in rect.
In anumite cazuri, la recomandarea medicului efectuam clisma evacuatoare si folosim tubul
de gaze, pentru a nu fi expulzat supozitorul, daca pacientul nu a avut scaun sau prezinta gaze.
Pentru a nu degrada forma supozitorului la exfoliere putem folosii foarfeca.
Este interzisa:
manipularea directa cu mana a supozitoarelor
este interzisa administrarea concomitenta a mai multor supozitoare
este interzis a folosii aceleasi manusi la mai multi pacienti
In cazul clismelor medicamentoare picatura cu picatura sau a microclismelor temperatura
solutiei trebuie sa fie cu 2-3 grade celsius mai mare decat temperatura corpului, pentru a evita
senzatia necesitatii de defecare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PERCUTANATA

Unele medicamente patrund in organism si prin piele, avand efect local sau general.In
acest scop se utilizeaza:

41
1) frictionarea (cu efect local)
2) ionoforeza (cu efect general).
A. Frictionarea.
Pe cale percutana se introduc in organism salicilatul de metil si sulf in tratamentul
reumatismului articular acut ,etc. Astfel de medicamente sunt inglobate in lipoizi sub forma de
unguente, uleiuri sau emulsii uleioase.
Efectuarea tehnicii.
- se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se usuca bine
- se imbraca manusi sterile de cauciuc
- se aplica medicamentul pe piele
- se maseaza cu varful degetelor sau cu toata suprafata palmei, prin miscari circulare, efectuate
sub o usoara presiune timp de 2025 minute, pe o
suprafata mica pana cand medicamentul dispare in aparenta, ramanand doar un slab luciu
de grasime
- pentru a proteja lenjeria de corp si pat, se infasa suprafata tratata cu
substanta grasa, iar daca medicamentul s-a aplicat pe toata suprafata
corpului bolnavul va fi infasat complet intr-un cearsaf.
Atentie!!!!
* Unguentul sau uleiul care se introduce in piele sa nu ajunga in ochiul bolnavului sau al
asistentei medicale (pot contine diferite substante iritante).
* Cantitatea medicamentului introdus, suprafata aleasa pentru
tratament, intinderea acesteia, durata frictionarii precum si frecventa si orarul tratame
ntului, vor fi stabilite de medic.
B. lonoforeza = introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul curentului
galvanic.
Curentul galvanic atrage ionii de sens contrar polului si respinge ionii cu aceeasi sarcina,
creand astfel posibilitatea de a introduce in organism ionii medicamentosi.
Prin ionoforeza se pot introduce in organism numai substantele medicamentoase care se
ionizeaza in solutie ca : iodul, magneziul, salicilatul de sodiu, novocaina etc., precum si
alcaloizi ( grupe de compusi azotati activi care sunt alcaline in solutie; de obicei au gust amar
si sunt caracterizati de activitate fiziologica intensa) ca : histamina, stricnina,cocaina etc,
Scop : terapeutic cu efect general.
Pregatirea pacientului:
- se anunta pacientul si i se explica importanta tehnicii
- bolnavul este condus la sala de fizioterapie
- se ajuta bolnavul sa se dezbrace, sa se urce in pat sis a ia pozitia sezand.
Efectuarea tehnicii:
- se spala pielea cu apa curata si sapun si se clateste abundent cu apa (sarurile si substantele
organice ale resturilor de sapun ramase pe piele pot fi introduse in organism)
- se imbiba electrodul activ cu solutia medicatnentoasa si se leaga de polul negativ al
generatorului de curent continuu
- se aplica polul activ imbibat in substanta medicamentoasa, cu electrodul fixat deasupra, pe
regiunea aleasa, pentru introducerea ionilor medicamentosi
- se ofera polul opus bolnavului in mana, inchizand astfel circuitul electric. Intensitatea
curentului utilizat va fi de 20 - 100 mA, socotind 10- 15 mA pe o suprafata de 100 cm2 a
electrodului.
- se supravegheaza bolnavul pe durata tratamentului 10- 30 - 60 min conform
indicatiei medicului
- se indeparteaza electrozii din mana bolnavului si de pe regiunea de tratat
- bolnavul este ajutat sa coboare din pat, sa se imbrace
- bolnavul este condus in salon si asezat in poztie comoda
- se supravegheaza starea generala a bolnavului.

42
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Suprafata mare, de peste 100 m2, a alveolelor pulmonare, precum si vascularizatia lor
foarte bogata, se preteaza la absorbtia substantelor medicamentoase .
Prin mucoasa respiratorie se administreaza :
- gaze sau substante gazeificate
- lichide sub forma de vapori sau fin pulverizate intr-un mediu gazos
- prafuri nedizolvabile .
Scopul :
- dezinfectia , decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
- imbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea hipoxiei
- fluidificarea sputei, expectoratia .
1) Inhalatia reprezinta introducerea unor substante medicamentoase (esente aromatice,
antiseptice, saruri etc.) in caile respiratorii, antrenate de vapori de apa.
Indicatii:
- rinite
- rinofaringite
- bronsite
- astm bronsic .
Materiale necesare efectuarii inhalatiei :
- inhalator
- prosop
- vaselina
- cort sau pelerina de cauciuc
- prosop
- substanta medicamentoasa prescrisa .
Pregatirea pacientului :
- pacientul este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
- i se explica modul in care va respira : inspiratie pe gura, expiratie pe nas
- se aseaza pacientul in pozitie sezand
- se invata sa-si sufle nasul
- i se aseaza un prosop in jurul gatului
- se ung buzele si tegumentele periorale cu vaselina .
Executarea inhalatiei :
- asistenta isi spala mainile cu apa curenta si sapun
- inchide ferestrele camerei
- introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotinda o lingurinta inhalant la 1-2 l de apa
- aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului, il acopera cu cortul sau pelerina
- pacientul mentine distanta de 30-80cm fata de palnie
- asistenta invata pacientul sa inspire pe gura si sa expire pe nas
- se supravegheaza pacientul
- inhalatia dureaza intre 5-20 min.
- se sterge fata pacientului cu un prosop curat, moale
- pacientul este ferit de curentii de aer
- ramane in incapere 15-30 min.
- se strang materialele, se spala
- inhalatorul se dezinfecteaza.

ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Scop: administrarea de oxigen la pacienti are un scop terapeutic.

43
Aceasta actiune terapeutica are drept tinta:
- imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)
- ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
HIPOXIA poate fi:
- Anemica - prin reducerea hemoglobinei
- Histotoxica - prin blocarea la nivelul celulelor

- Circulatorie - prin tuburari de circulatie


La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea fiind de 0,3 ml
oxigen la 100 ml sange.
Oxigenoterapia necesita 1,8 - 2,2 ml la 100 ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera.
Indicatii:
- Hipoxie Circulatorie - insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic
- Hipoxie Respiratorie - soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti
Surse de oxigen:
- statie centrala de oxigen sau microstatie
- butelie de oxigen (de 300 - 10.000 litri oxigen comprimat la 150 atm.)
Pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul,
care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului
a butelia de oxigen cu :
1 robinetul bombei ;
2 reductor de presiune ;
3,4 manometre ;
5 robinet de nchidere ;
6 robinet de reglare a presiunii de iesire a oxigenului ;
7 lant de fixare b umidificator (detaliu) cu
8 oxigen de la butelie ;
9 tub spre bolnav.
Administrarea oxigenului se face cu:
- sonda sau cateter nazal
- ochelari
- masca
- cort de oxigen
- balon Ambu sau Ruben
a. Cateterul nazal (sonda) - are orificii laterale multiple. Se introduce in nara pana in faringe,
schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.
Tehnica:
- se dezobstrueaza caile aeriene
- se masoara lungimea sondei pe obraz de la nara la tragus
- se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza
superioara
- se fixeaza sonda cu leucoplast
- se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
- se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
- se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.
b. Ochelari pentru oxigen - se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care
patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.
c. Masca pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In
general este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
- se verifica scurgerea oxigenului din sursa

44
- se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana.
Debitul de 10-12 l/minut.
- se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
- cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului
d. Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50 % a oxigenului, realizeaza o
circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.
Trebuie respectate cateva Reguli:
- nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)
- bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile
- oxigenul nu se foloseste fara manometru
- barbotorul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale
bolnavului
Incidente la administrarea oxigenului:
- distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag
- enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei.

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

Antibioticele sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii


(mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza chimica avand proprietati bacteriostatice,
bactericide sau antimicotice.
Chimioterapicele sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra
germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda , ex:
acidul para-aminosalicilic (PAS) si sulfamidele ( bisephol).
Chimioterapicele (ChT) si antibioticele ( AB) avand actiune selectiva asupra
germenilor patogeni se vor administra in functie de rezultatul antibiogramei exceptie facand
cazurile urgente cand se administreaza antibiotice cu spectru larg de actiune.
Ex. Penicilina se administreaza fara a astepta rezultatul antibiogramei.Dupa primirea
rezultatului ( adica a antibiogramei) medical poate schimba antibioticul conform
antibiogramei.
In administrarea AB si ChT se tine cont de ritmul de administrare, urmarind
mentinerea unei concentratii de AB in sange care sa actioneze in mod continuu asupra
agentilor patogeni.
Ritmul de administrare este stabilit de medic si va fi respectat cu strictete, astfel
agentul pathogen isi creeaza o rezistenta si nu este distrus in totalitate de acel antibiotic.
AB si ChT pot fi administrate pe diferite cai:
Cale orala
Cale parentala: intramuscular, intravenous
Intra-rahidiana
Percutanata
In functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze si in functie de
compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare.
Calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea AB datorita resorbtiei
neregulate din acest tesut.
Calea intra-rahidiana se utilizeaza in cazuri grave la infectii meningiene.
Calea intravenoasa este abordabila mai ales cand bolnavul are perfuzie.
Aplicarea locala a AB trebuie evitata deoarece au efect sensibilizant. Ex.: unguentele
cu neomycin, gentomicin, polimixin.
Administrarea orala a AB se va asocial ci vitamina B complex, iaurt pentru a nu se
distruge flora intestinala.
Administrarea parentala se face suspectand cele mai riguroase conditii de asepsie,
evitand suprainfectiile organismului.

45
AB si ChT au actiuni toxice asupra organismelor hematopoietice (care produc globule
rosii), asupra ficatului, rinichilor, sistemului nervos si din ce in ce mai des apar cazuri de
hipersensibilitate fata de antibiotice si mai ales fata de penicilina.
Inainte de administrarea injectabila a antibioticelor se testeaza sensibilitatea bolnavului
la acel antibiotic, deoarece pot produce reactii alergice, soc anafilactic, moartea.
Daca se doreste o absorbtie lenta a AB se va administra AB injectabil cu actiune de
lunga durata. Ex.: moldaminul are o actiune ce dureaza 4-5 zile (adica se absoarbe lent).
AB si ChT se prezinta sub forma de drajeuri, capsule, prafuri, siropuri, solutii de
injectat, unguente. Tipul de AB este ales de medic in functie de calea de administrare, scopul
urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze asupra agentului pathogen.
Cantitatile de AB se exprima in grame si unitati (U.I.). Medicul stabileste doza/24h,
doza ce va fi impartita ( in functie de ritmul de administrare) in doze unice, egale, care vor fi
administrate la intevale de 4.6 sau 12h.
Ex. Pentru a administra penicilina 2.400.000 u.i la 4 ore se va calcula :
24h:4= 6 prize 2.400.000 u.i: 6 prize = 400.000 u.i / priza.
Pentru a administra penicilina 1.600.000 u.i la 4h se va calcula:
24h:4= 6 prize 1.600.000 u.i : 6 prize= 250.000 u.i /priza.
Pentru a administra penicilina 1.600.000 u.i la 3 ore se va calcula:
24h:3= 8 prize 1.600.000: 8h= 200.000 u.i /priza
Pentru a administra penicilina 800.000 u.i la 6h se va calcula:
24h:6= 4 prize 800.000u.i :4 =200.000 u.i /priza

Pentru personalul medical apare pericolul de sensibilitate la AB care se poate


manifesta prin diferite forme de alergii: dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme
iar pentru evitarea acestei sensibilizarii asistenta va folosi manusi de cauciuc si masca in
timpul administrarii AB.
In concluzie, in administrarea AB se vor respecta urmatoarele reguli:
1. Antibiograma
2. Testarea la antibiotic
3. Respectarea dozei / 24h si a dozei unice
4. Respectarea AB indicat de medic

ADMINISTRAREA INSULINEI

Pentru administrarea de insulina , diabetologii au stabilit diferente de resorbtie la nivelul


locurilor de electie, concluzionand ca injectarea subcutanata a insulinei in brat, datorita
tesutului subcutanat slab dezvoltat are resorbtia mai mica decat in interiorul subcutanat al
abdomenului , dar mai mare decat la coapsa
resorbtia la nivelul abdominal este de doua ori mai mare decat la nivelul coapsei
locul de administrare trebuie sa fie acelasi pentru momentul administrarii dovedindu-se ca
aceasta schema de tratament este extrem de eficace :
~dimineata in peretele abdominal : 07.00-0.7.30
~seara in coapsa : 18.00-18.30
insistam asupra executarii corecte a tehnicii de ijectare, atat pentru cadrele medicale cat si
pentru diabetici insulinodependenti care se autoinjecteaza
introducerea in mod constant intr-o anumita zona fara alternarea locului de electie suprasolicita
acea zona, tegumentul devine dur, cicatrizat cu procesele metabolice modificate negativ
Procedee de injectare:
dozele de insulina se masoara in unitati
avem la dispozitie doua concentratii pentru fiecare tip de insulina: -U-40(40 u.i./ml si
-U-100(100u.i./ml)
in mod curent folosim seringa marcata special pentru concentratia specifica a insulinei

46
utilizand seringa necorespunzatoare masuram gresit doza, ceea ce va crea probleme serioase
pacientului
insulina poate fi clara (solutii de insulina) sau tulbure (insulina in suspensii)
insulina tulbure, inainte de folosire trebuie sa fie rulata intre maini pana se distribuie uniform in
lichid
Pregatirea dozei : ne spalam pe maini, inspectam insulina pentru a vedea termenul de
valabilitate,particulele etc, daca folosim flacon nou scoatem capacul de protectie, dar nu si pe
cel de cauciuc. Daca flosim 1 singur tip de insulina aspiram in seringa un volum de aer egal cu
doza de insulina pe care trebuie sa o injectam si introducem aerul in flacon, intoarcem flaconul
si seringa astfel ca seringa sa fie in jos, tinand bine seringa si stica, intr-o singura mana. Ne
asiguram ca varful acului este introdus in interiorul flaconului si aspiram in seringa cantitatea
exacta de insulina. Daca se formeaza bule de aer tinem seringa in pozitie dreapta si batem usor
cu degetul partile ei laterale pana cand bulele ajung in partea ei superioara. Eliminam apoi aerul
si aspiram in seringa cantitatea corespunzatoare de insulina si scoatem aerul din flacon.
Daca folosim( amestecam) 2 tipuri de insulina : Nu schimbam ordinea prescrisa de medic
pentru amestec si Nu schimbam tipul si marca seringii si acul fara a consulta in prealabil
medicul.
Amestecarea trebuie efectuata chiar inainte de injectare. Nerespectarea indicatiilor conduce la
erori de dozaj.
Insulina in suspensie imediat inainte de a fi utilizata o rulam intre palme pana cand se
ditribuie uniform in lichid. Aspiram in seringa un volum de aer egal cu doza de insulina
albicioasa, injectam aerul in flacon si scoatem aerul. Aspiram in seringa un volum de aer
egal cu doza de insulina incolora si injectam aerul in flaconul de insulina incolora.
Intoarcem flaconul cu seringa astfel incat flaconul sa fie sus si seringa jos si aspiram doza
corecta de insulina prescrisa. Introducem acul in flaconul cu insulina albicioasa si aspiram doza
prescrisa.
Dezinfectam locul de electie cu solutie, dar si zona inconjuratoare
prindem pielea intre 2 degete si impingem acul in pliul format la un unghi de 45 de grade si
injectam insulina sub piele impingand pistonul la maxim
scoatem acul pe directia de introducere si apasam usor locul injectiei cateva secunde pentru a
evita orice eliminare de insulina
nu frecam si nu comprimam brutal zona respectiva
pentru a evita ruperile de tesuturi efectuam urmatoarea injectie la cel putin 4cm distanta de locul
injectiei precedente
fiecare caz de diabet insulinodependent trebuie tratat individual, medicul presciind: tipul de
insulina, doza, numarul de injectii pe zi, intervalul la care trebuiesc repetate, modificarile in
alimentatie, schimbari ale programului de lucru, alte medicamente, exercitii fizice, gimnastica,
calatoriile care traverseaza mai mult de 2 zone cu diferente orare, conduita terapeutica pre/post
natala, pentru injectare de insulina in afara seringilor folosite de catre pacienti pompele de
insulina si minispike.

INJECTIA INTRADERMICA

Scopul injectiei intradermice este explorator, vaccinare BCG la sugari , anesteziant,


curativ,IDR. Pe aceasta cale se introduc cu ajutorul unui ac cat mai fin cu varful taiat scurt,
solutii in tratul dermic tangential la suprafata pieluu aspirand inainte de injectare, cantitatea
maxima de introdus este de circa 0.1ml
Locul de electie :
fata antero-interna a antebratului si bratului
in scop de anesteziant, orice suprafata a corpului
se evita regiuni cutanate cu foliculi pilosi
Efectuarea injectiei :

47
pozitia pacientuluie ste in decubit dorsal
degresam si dezinfectam fata interna a antebratului]
mentinem seringa incarcata in mana dreapta intre police si median
intindem si imobilizam pilelea antebratului cu policele, indexul si medianul mainii stangi
patrundem cu acul in grosimea pielii tangential pe suprafata pielii avand bizoul indreptat in sus,
inaintand pana cand acesta dispare complet
injectam lent solutia in grosimea dermului prin apasarea pistonului
in locul unde se acumuleaza lichidul se formeaza o papula cu tenta plida avand aspectul cojii de
portocala
Complicatii posibile :
in cazul intradermoreactiei la tuberculina, nu dezinfectam locul de electie cu alcool
refluarea solutiei injectabile, cand bizoul acului este introdus partial
tumefactia stratului cutanat subcutanat si lipsa papulei, acul a traversat dermul
lipotimie sau stare de soc, cand introducem solutii alergene , de aceea pacientul este asezat pe
pat in decubit dorsal
tulburari trofice, prin distensia puternica a tesuturilor la injectarea de solutii hipotonice
necroza a unor portiuni de tegument, prin reactie intensa la locul injectiei
Intradermoreactia :
I.D.R., reactia Manitoux se efectueaza prin injectarea in derm a 0.1 ml de solutie P.P.D.
Tuberculina purificata P.P.D. I.C. -65 reprezinta totalitatea substantelor ce precipita cu acid
tricloraceticdin filtratul culturilor de Myecobacterium tuberculosys
solutile P.P.D.sunt limpezi si incolore
fiolele care prezinta un aspect opalescent, flocoane, sunt nemarcate sau cu fisuri nu vor fi
intrebuintate
este intrebintata pentru diagnosticul tuberculozei si selectionarea persoanelor ce urmeaa sa fie
vaccinate cu B.C.G
in mod curent sunt utilizare 2 U.T. - fiolele sunt marcate cu culoare albastra
sensibilizarea se mainfeste la inocularea intradermica- reactie de tip intarziat- fiind evidenta si
specifica la 48-72 ore dupa inoculare
reactie locala, tumefactie congestiva la locul de inoculare,,induratie si necroza,hipotensiune
arteriala, hipertermii si congestii viscerale
Locul de electie : regiunea pentru injectare este treimea mijlocie a fetei anterioare a
antebratului dezinfectata in prealabil
Materiale necesare : fiole de 2 ml, seringa de 1ml divizara in 100u.i.perfect etansa si adaptata
bine la ac, ac special pentri IDR subtire, scurt de 10 mm, bine ascutit cu bizoul scurt, tampoane
cu solutie dezinfectata-cel putin 4 si recipient pentru deseuri
Injectare : Injectarea trebuie sa fie strict intradermica in mod contrar reactia pozitiva este
mascata. Consideram ca inocularea a fost corect executata daca in momentul introducerii
lichidului apare o bula alba de edem cu un diametru de 5-6 mm persistenta timp de 10 minute.
Daca in momentul inocularii nu apare o bula de edem, retragem acul. Injectam aceasi
cantitate la o distanta de 10 cm, pe acelasi brat sau injectam in celalalt brat. Pana la citirea
reactiei avertizam pacientul sa protejeze locul respectiv de iritatii mecanice si fizice
Citirea si interpretarea reactiei : Reactia se citeste la 72 de ore sau in cazuri exceptionale la
96 de ore, notandu-se in milimetrii dimensiunea diametrului transversal maxim al zonei
indurate ca si aspectul ei cand este deosebit ( flictena, ulceratie, necroza).
Nu este recomandata notarea cu cruci, fiind subiectiva si nepermitand consruirea
histogramelor si deci comparatii cu rezultatele inregistrate in alte unitati.
In cazul testarii efectuat in scopul selectionarii subiectilor ce urmeaza a fi vaccinati cu BCG, cei
care prezinta reactii pana la 9mm inclusiv vor fi supusi vaccinarii
Existenta unei reactii de 10mm sau mai mare la persoanele in varsta de 0-15 ani impune
examenul radiologic pulmonar

48
Persoanele la care reactia este absenta sau nu depaseste 9mm, inclusiv, se considera ca nu sunt
infectate.

INJECTIA INTRAMUSCULARA

Generalitati: calea intramusculara este aleasa atunci cand densitatea medicamentului este
mai mare, cand intarzierea resorbtiei provoaca modificarea compozitiei solutilor
medicamentoase sau cand prin stagnarea solutiei prin tesaturi ar provoca iritatia lor
resorbtia solutiilor injectate incepe imediat deoarece tesutul muscular este foarte bine
vascularizat
Intramuscular pot fi introduse si solutii uleiose sau solutii inglobate in substante speciale
dintre toate injectiile are cel mai mare risc de infectie, abces post injectabil
Locul de electie :
regiunea supero-externa fesiera deasupra marelui trohanter
muschii externi sau anteriori ai coapsei in treimea mijlocie fara rotirea exterioara a membrului
inferior- se produc leziuni vasculare
fata externa a bratului muschiului deltoid fara rotirea bratului deoarece se pot produce leziuni de
vase sanguine si nervi
Efectuarea injectiei :
injectia intramusculara poate fi efectuata pacinetului aflat in decubit ventral, lateral sau pozitie
sezanda
-injectia efectuaua la pacientul in ortostatism, prezinta riscuri mari, deoarece musclatura
regiunii fesiere nu este complet relaxata in aceasta pozitie, iar in caz de soc , lipotimii, colaps cu
pierdere de echilibrru si cadere acul se poate rupe, injectia nu poate fi efecutata, iar pacientul
sufera traumatisme cu consecinte grave
pozitia decubit lateral : pacientul se afla cu capul in partea stanga fata de cel care efectueaza
injectia
-pozitia sezand : injectia se executa in toata regiunea fesierea deaspupra punctului de sprijin
dupa pozitionare degresam si dezinfectam locul de electie timp de un minut dinspre centru in
afara
-fixam regiunea aleasa cu policele, indexul si medianul mainii stangi si cu o miscare rapida
introduceam acul perpendicular pe piele aproximativ 4-7 cm
schitam o usoara miscare de aspirare pentru a verifica pozitia acului si introducem lent solutia
prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte, indexul si medianul, fiind fixate la aripioarele
seringii
-dupa injectarea totala a substantei medicamentoare retragem brusc acul pe directia de
introducere, dezinfectam locul intepaturii, iar pentru a activa circulatia si favoriza inchiderea
canalului format de lumenul acului precum si resorbtia solutiei masam zona respectiva
pacientul va sta in repaus 5-10 minute
resorbtia incepe imediat si in 5-10 minute solutia patrunde in circulatie cu exceptia celor
uleioase
Complicatii posibile :
durere vie : atingerea nervului sciatic sau a ramurilor sale-> scoatem acul si efectuam injectia in
alta regiune
paralizia partiala sau totala a nervului sciatic : -> injectarea in/langa nerv a unor substante
medicamentoase ca de exemplu saruri de chinina, bismut sau sulfamide
hematom: punctionarea cu acul intr-un vas sanguin, sangele refuleaza in seringa -> scoatem
acul si injectam in alta parte
embolie : introducerea de solutii uleioase sau in suspensie intr-un vas sanguin datorita lipsei de
verificare prin aspiratie , poate produce decesul pacientului
ruperea acului : tehnica incorecta, extractia se poate asigura numai chirurgical
abces, injectite: deficientei grave de sterilizare si in tehnica de lucru

49
iritatie periostala: injectarea substantei aproape de os ->acul trebuie retras in muschi
necroza tesuturilor : introducerea de solutii cu cale strict intravenoasa
flegmon : supuratie aseptica prin solutii care nu se resorb sau nerespectarea normelor de de
asepsie si a tehnicii de lucru

INJECTIA INTRAVENOASA
Generalitati:
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distrucii tisulare.
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Locul de electie :
pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovolemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebit in cadrul
diverselor conduite terapeutice
abordul venos poate fi efectuat periferic sau central
abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala sau medic, iar cel central numai
de catre medic
alegerea tipului de abord venos si locul de electie depinde de : starea clinica a pacientului si
criteriul de unrgenta in administrare sau nu, tipul medicamentului ce trebuie adiminstrat si
efectul scontat, cantitatea de administrat si durata tratamentului
pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atenta ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor
evitam regiunile care prezinta : procese supurative, piodermite, eczeme, nevralgii, traumatisme
etc
examinarea o efectuam in ordinea : plica cotului, antebrat, fata dorsala a mainilor, vena
maleolara interna, vena jugulara, venele epicraniene la copii si sugari
va nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand naster
venelor mediana cefalica si mediana bazilica
Manevre pentru facilitarea palparii si punctionarii venelor :
aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima
solicitam pacientul sa isi stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai mult
ori pentru reliefare venoasa
masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului
tapotam locul pentru punctie cu 2 degete
incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat in apa calda sau prin introducere in apa calda
efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului
Utilizarea garoului :
garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deaspura locului punctiei, pentru plica cotului la
nivelul inirii treimii a antebratului cu cea mijlocie
strangem garoul in asa fel incat sa opreasca circulatia venoasa si controlam pulsul radial care
trebuie sa ramana perceptibil altfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin comprimarea
arterei, in cazul unei staze normale presiunea este de 80-100 mm de Hg
in timul recoltarii este recomandat a se slabii garoul
daca staza venoasa este prea lunga poate modifica parametrii biologici
daca intra garou si extremitatea bratului apare cianoza, slabim sau detasam graoul pentru circa 3
minute,apoi il repunem
daca pacientul prezinta frison, slabim si detasam garoul care a fost prea strans si tinut indelungat
Efectuarea injectiei :
injectia venoasa consta in punctia venoasa si injectarea medicamentului
injectia intravenoasa nu se efectueaza in pozitie sezand

50
punctia venoasa : in timul lucrului ne pozitionam langa pacinet, aspiram medicamentul din fiola
dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si plicam garoul. Alegem locul punctiei si il
dezinfectam. Nu mai palpam locul dupa dezinfectare. Mentinem bratul pacientului in joc si
intindem pielea pentru imobilizarea bratului si facilitarea penetrarii acului, prin cuprindera
extremelor in mana stanga in asa fel incat policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei
exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor. Patrundem cu acul
montat la seringa in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a verifica
pozitia acului. Desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase : Mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si
medianul pe aripioarele seringii, iar cu policele apasam pistonul introducand solutia lent si
verificand pentru control la nevoie cateterizarea corecta a venei prin aspirare. In afara acelor
pentru patrundere in lumenul vasului, in special in cazul investigatiilor cu substante de contrast,
folosim catetere intravenoase cu canula si valva, fluturas etc
Punctia intravenoasa cu fluturas : Setul i.v. Fluturas (Butterfly) este compus din ac metalic cu
invelitoare translucida, aripioare laterale si tubulatura prevazuta la capatul proximal cu capacel
de siguranta. Ele sunt mentinute in ambalajul steril cu un manson de latex transparent. Se scoate
unitatea venoasa din ambalajul steril si se ataseaza la seringa. Eliminam aerul de-a lungul
traiectului cateterului si scoatem invelitoarea translucida care acopera acul. Fluturasul este
mentinut de aripioare si in continuare se procedeaza ca in cazul injectiei cu ac. La nevoie
fluturasul se poate fixa cu romplast pe bratul pacientului
Punctia venoasa cu cateter intravenos : Cateterul intravenos este un produs non toxic, steril si
non pirogen. El este format din canula flexibila ce va fi mentinuta in lumenul vasului si unitatea
prevazuta cu mandren si dispozitiv translucid pentru observarea picaturilor de sange. Cateterul
este atraumatic si perfect adaptat pentru fixarea si orientarea pe traiectul venos fara a risca
vatamarea venei.Nu vor fi folosite la pacinetii cu hipersensibilitate la materialele folosite in
compozitie. Asistenta trebuie sa fie precauta la administrarea de solutii cu grad inalt de
vascozitate sau a cantitatilor mari de sange(transfuzie) .
Tipuri de cateter : catater i.v cu canula si cateter i.v.cu canul si valva
Cateterul intravenos se selecteaza in functie de starea anatomica a venelor.
Scoatem cateterul din ambalajul steril. Nu retragen mandrenul in timpul punctiei venoase. Il
retragem cand sangele apare in capatul translucid, inaintand pe traiectul vasului cu canula
propriu-zisa.
Mandrenul se pune in recipientul pentru deseuri si conectam rapid seringa cu solutie
medicamentoasa. La nevoie se poate fixa cu romplast pe bratul pacientului.
Dupa injecare retragem brusc acul din vena, numai pe directia de introducere, aplicam un
tampon cu solutie dezinfectanta si compresam locul injectiei pentru hemostaza timp de 3
minute , fara a flecta bratul, deoarece provoaca staza venoasa cu formare de hematom.
Pacientului i se recomanda repaus 15 minute.
Reguli generale : Abordul venos periferic este realizat de o singura persoana. Manusile
folosite sunt sterile. Venele de la plica cotului sunt pastrate pentru prelevari sanguine, iar pentru
perfuzii se incepe cu venele cele mai distale.
Abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat numai in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice.
Pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trandelemburg
150 de grade, cu capul intors contralateral.
Tegumentul gatului il destindem cu aljutorul policelui mainii libere si punctionam vena la locul
de incrucisare cu marginea externa a muschiului sternocleidomastoidian
Abordul venos profund este realizat de catre medic in conditii tip protocol-operator : vena
jugulara interna, vena femurala, vena subclavie
Complicatii posibile :
durere : la inteparea pielii, avem grija ca pacientul sa nu miste bratul
embolie gazoasa : introducerea de aer in cantitate mare duce la decesul pacientului

51
hematom si revarsari sanguine : prin strapungerea venei sau retragerea acului mentinand staza
venoasa datorita garoului nedesfacut
Este interzis a se punctiona vena din nou, dupa formarea hematomului
Vom comprima cu un tampon steril 3-5 minute.
Tumefierea brusa a tesutului perivenos si paravenos : revarsarea substantei in afara venei. Pot
rezulta necroze in regiunea injectarii
flebalgia : injctarea rapida sau efectul iritativ al solutiei injectate asupra endovenei. Se
manifeste prin durere vie
valuri de caldura si senzatie de uscaciune in faringe : solutii injecatbile ca Mg, Ca vor fi
introduse foarte lent
hipotensiunea pe cale reflexa : injectarea prea rapida a solutiei medicamentoase
ameteli, lipotomie sau colaps : intrerupem imdeiat injectarea si se anunta medicul
embolie grasoasa : injectare de solutie uleioasa, reuzulta decesul pacientului
paralizaia nervului median : consecinta injectarii paravenoase a substantelor cu atiune
neurolitica, la indicatia medicului se vor administra solutii neutralizante
punctionarea si injectarea unei artere produce necroza totala a extremitatilor cu urmatoarea
simptomatologie: durere exacerbata pana la albire a mainii si degete cianotice- se intrerupe de
urgenta injectarea.

INJECTIA SUBCUTANATA

Generalitati :
Pe aceasta cale injectam substante usor resorbabile, de obicei solutii cristaline si numai in cazuri
speciale solutii uleioase prin ridicarea unei cute tegumentare si inteparea acesteia sub un unghi
de 45 de grade.
Injectia subcutanate se foloseste cu precadere pentru tratamentul cu insulina pentru diabetici si
tratamentul cu anticoagulante, betaferon etc.
Locul de electie :
regiunea foselor iliace, regiunea externa a bratelor si coapselor, regiunea supra si subspinoasa a
omoplatului, flancurile peretelui abdominal, regiunea deltoidiana
pe toata suprafata tegumentelor, evitadnu0se regiunile care sunt supuse la presiuni prin pozitii
fiziologice si regiuni puternic vascularizate sau inervate (gat, cap, plica cotului,mana etc)
la alegerea locului de electie evitam zonele de infliltratie prin injectari anterioare, zone cu
foliculita,furuncule etc.
Efectuarea injectiei :
pozitia pacientului este sezanda cu unele din membrele superioare sprijinit de sold
degresam si dezinfectam fata externa a bratului
seringa incarcata cu solutie si cu ac o mentinem in mana dreapta. Cu policele si indexul mainii
stangi cutam o portiune mai mare de piele fixand-o si ridicand-o de pe planurile profunde
patrundem la baza pliului cu forta prin tegument de-a lungul axului longitudinal al cutei, in
profunzimea stratului subcutanat, 2-4 cm adancime
eliberam pliul
aspiram usor pentru a verifica daca am patruns intr-un vas sanguin
injectam solutia prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte fixand indexul si medianul pe
aripioarele seingii
injectarea se executa lent apoi retragem brusc acul, tamponand locul intepaturii cu un tampon
imbibat in solutie dezinfectanta
se poate masa usor zona pentru a favoriza circulatia locala si accelerarea resorbtiei
in caz de cantitate mare de solutie injectabila schimbam directia acului sub piele fara a il scoate
resorbtia incepe in 5-10minute

52
Complicatii posibile :
durere : la administrarea de NaCl. Este interzisa prin injectie subcutanata
durere exacerbata : prin lezarea unei terminatii nervoase sau distensie brusca si puternica a
tesuturilor, retragem acul spre suprafata
ruperea acului : impingem fragmenutl rupt sau prin interventie chirurgicala
embolie : prin injectarea solutiei intr-un vas sanguinic
hematom : perforarea unui vad sanguin mai mare cu risc de a se infecta pe cale hematogena
->abces
injectite, abces, flegmon : prin nerespectarea principiilor de sterilitate
necroza tesuturilor : injectare de solutii iritante, cum ar fi : compusii metalelor cu greutate
moleculara mare, ca: bismut,iod, mercur.

PERFUZIA

Generalitati :
Calea intravenoasa , denumita "Linia vietii" consta in introducerea solutiilor de perfuzat direct
in circualtia sanguina, picatura cu picatura, pentru reglarea echilibrului apei si electrolitilor,
alimentatie parenterala partiala sau totala, administrare rapida cu efect imediat a
medicamentelor sau ca singura cale de administrare a unor medicamente, reglarea echilibrului
acido-bazic, diluarea si favorizarea excretiei in organism a unor produsi toxici precum si
mentinera caii de acces venoasa.
Perfuzia intravenoasa poate fi clasificata dupa durata si ritmul introducerii lichidului perfuzabil.
In functie de scop, solutie si cantitate poate fi de scurta durata sau de lunga durata.
Dupa ritmul perfuziei poate fi jet continuu-perfuzie rapida fara intrerupere sau picatura cu
picatura-perfuzie lenta.
Pentru perfuzii repetate se incepe punctia venoasa cu venele distale , protejand vasele de calibru
mare.
Alegerea si pregatirea materialelor :
pansamente adezive de tip folie sau plasa , solutii dezinfectante
camp steril, manusi sterile
tampoane de vata, comprese sterile
garou elastic, masca
musama , aleza
tavita renala, foarfece
pensa hemostatica
romplast, fesa
solutia perfuzabila
perfuzor, robinete
stativ, canula i.v., fluturas
seringi si ace de diferite dimensiuni
Solutia de perfuzat :
inainte si dupa efectuarea perfuzilor este obligatoriu spalarea cu apa si sapun a mainilor si
folosirea solutiilor dezinfectante
controlam : ca solutia sa fie cea prescrisa de medic, aspectul solutiei sa fie limpede si sa nu
prezinte particule solide in suspensie, etansietatea sacului prin comprimarea acestuia, termenul
de valabilitate, sacii de P.V.C.sau flacoanele al caror continut nu a fost epuizat la prima
administrare sau cele cu dopul perforat, nu se refolosesc.
Solutiile perfuzabile, flacoanele, sacii P.V.C.sut sterile , apirogene, dar trebuiesc adinistrate
numai daca sunt usor incalzite sau la temperatura corpului, cu exceptia solutiei hipertonice

53
10-20% de Manitol unde este obligatorie incalzirea sacului, cand acesta prezinta cristale, pana
la disparitia lor, deoarece solutia este suprasaturata
solutiile perfuzabile, in special glucidele si aminoacizii trebuiesc administrate si depozitate in
locuri ce asigura protectia fata de temperaturi ridicate si luminozitate puternica, in caz contrar
isi pot pierde valoarea biologica, cu efecte nocive pentru pacienti.
Atat flacoanele de sticla, cat si cele de plastic sunt transparente, etanse, rezistente la actiuni
mecanice, la temperaturi ridicate si luminozitate puternica, in caz contrar isi pot pierde valoarea
biologica. Ele ofera protectie substantei medicamenoase impotriva contaminarii.
Flacoanele din sticle sunt mai grele decat cele de plastic
presiunea care se creaza in interior cu ajutorul acului de perfuzie este pozitiva
Perfuzorul :
pefuzorul SICOMED are urmatoarea alcatuire : trocar acoperit cu carcasa transparenta,
tubulatura din material plastic, camera de vizualizare a picaturilor prevazuta cu filtru, clema sau
robinet de inchidere, mansoni din plastic elastic, galben-brun, port ac cu carcasa protectoare
conform scopului sunt diferite tipuri de perfuzoare: set pentru perfuzie cu filtru tip moneda, set
pentru perfuzie cu valva si micropicurator de tip moneda, set pentru perfuzie cu valva pentru
suprapresiune si filtru de tip moneda si trusa pentru transfuzie
camera de vizualizare a picaturilor are rol de a retine particulele, care ajunsa in circulatia
sanguina ar provoca reactii caracteristice de respingere fata de corpii staini, leziuni vasculare si
microembolii
rata de flux a perfuziei este fixata cu ajutorul clemei la indicatia medicului, prin comprimare
exterioara a tubulaturii perfuzorului fiind dependenta si de diferenta de inaltime dintre pacient si
solutia aflata pe stativ
pompa de perfuzie este constituita dintr-un sistem electronic propriu pentru administrarea
solutilor perfuzoarele avand o lungime variabila intre 1.5-2 m cu reglare programata a
volumului si fixarea ratei de flux
pompa de perfuzie-injectie : prin acest sistem pot fi folosite simultan mai seringi sau una
singura , ele fiind actionate de un propulsor linear cu piston. In acest mod se administreaza in
doze de mare exactitate solutii injectabile prin programare si avand un debit intre 1-100 ml/h.
Piese intermediare: acestea sunt montate in cazul pacientilor care necesita perfuzii simultane
avand un numar variabil de cai de administrare . Ele se numesc si robinete. In cazul robinetului
trifazic pot fi racordate simultan la aceasi linie venoasa 2 perfuzii, iar la schimbarea trusei de
perfuzie se poate inchide oprind refluarea solutiei perfuzabile. Montarea se face prin infiletare
la ac, canula, fluturas fiind steril, apirogen, de unica folosinta si se poate rotii cu 360grade.
Exista posibilitatea de orientare si reorientare a fluxului perfuzabil prin montarea robinetelor
unul dupa altul forman o retea de robinete.
Montarea perfuziei :
indepartam ambalajul solutiei perfuzabile si armatura metalica badijonand dopul gumat cu
solutie dezinfectanta si fixam pe stativ flaconul sau punga P.V.C.
Indepartam ambalajul trusei de perfuzat si acolo unde perfuzorul permite fixam pensa
hemostatica sub tocar si inchidem clema sau robinetul de fixare al numarului de picaturi
indepartam carcasa protectoare de pe trocar si il introducem prin dopul gumat in flacon fara a
atinge trocarul cu degetele
indepartam pensa hemostatica si umplem camera de vizualizare a picaturilor 2/3
eliberam clema pentru umplerea intregii tubulaturi a perfuzorului cu solutie fara a scoate
carcasa protectoare de pe port-ac pe care il mentinem deaspura nivelului solutiei din flacon-sac
si coborarea lui progresiva pe masura umplerii tubulaturii eliminand astfel complet bulele de aer
in cazul flacoanelor de sticla sau plastic, folosim tubul-filtru de aer prevazut la un capat cu
trocar
Pregatirea pacientului :

54
Dupa pregatirea psihica a pacientului, pozitia in pat este in decubit dorsal, cat mai comod cu
membrul in care se va efectua perfuzia in abductie si instalarea la indemana a obiectelor utile ,
ca de exemplu soneria
Atunci cand este necesar se efectueaza depilarea zonei interesate si chiar anestezie locala.
Locul de electie si punctia venoasa :
Locul de electie este cel al injectiei intravenoase
dupa executia punctiei veoase indepartam garoul elastic si carcasa protectoare de pe port-ac pe
care il fixam la canula i.v., fluturas fixand cu benzi de romplast atat amboul acului cat si
mansonul perfuzorului
la executia punctiei venoase cu ac , acesta se efectueaza cu acul deja montat la port-acul
perfuzorului
deschidem imediat clema pentru a evita refluarea prin ac, canula, perfuzor a sangelui si reglam
viteza de scurgere in functie de scop si solutie perfuzabila
rata de flux a perfuziei este fixata de catre medic si ea se calculeaza astfel :
picaturi/minut= volum total x picaturi pe ml/timp total de infuzie in minute
schimbarea sacilor P.V.C.sau a flacoanelor se efectueaza fara introducerea de aer in vena
dupa terminarea administrarii cantitatii precise, se inchide clema inainte ca solutia sa se
goloeasca complet, exfoliem romplastul si exercitam presiune asupra venei punctionate cu
tamponul imbibat in solutie dezinfectanta
retragem acum printr-o miscare brusca pe directia axului venei si plicam un pansament steril
in cazul in care avem de introdus solutii strict intravenos timpul perfuziei intrerupem perfuzia
prin inchiderea clemei, badijonam mansonul de cauciuc al perfuzorului cu solutie dezinfectanta,
asteptam cateva secunde pana la evaporarea solutiei dezinfectante si intepam mansonul
introducand solutia de injectat
in cazul cataterelor i.v.cu valva inchidem clema perfuzorului, iar solutia de injectat se introduce
prin valva canulei
clema perfuzorului se inchide obligatoriu deoarece solutia de injecatat i.v.ar fi aspirata in
flacon/sac
la nevoie in cazul acului, se poate detasa port-acul perfuzorului mentinandu-l intr-un tampon cu
solutie imbibata in solutie dezinfectanta sau comprea sterila introducand solutia cu seringa
direct pe ac
daca in timpul perfuziei medicul recomanda administrarea de vitamine, electroliti, antibiotice,
calmante etc in perfuzie badijonam cu alcool iodat 1% sacul P.V.C.deasupra nivelului solutiei
din sac si introducem substantele dupa care la locul intepaturii aplicam romplast
flaconul din sticla sau plastic in care introducem solutii il rasturnam succesiv pentru amestecul
omogen cu solutia de baza si a evita oscilatile de concentratie
perfuzia picatura cu picatura a 2 solutii deosebite , poate fi realizata prin racordarea simultana la
aceasi linie venoasa prin robinetul trifazic
in timpul perfuziei pacientul trebuie supravegheat si monitorizat pentru observarea eventualelor
complicatii
pentru a "tine vena deschisa" se introduc in canula i.v.0.1-0.2ml de heparina si conectam
capacelul de plastic cu care acesta este prevazut
capacul din plastic trebuie curatat dupa fiecare utilizare cu heparina 10u.i/ml sau solutie NaCl
0.9%
alternarea locului de electie este recomandata la cel mult 72 de ore altfel riscam aparitia
infectiilor sau a flebitei
Complicatii posibile :
frison si stare febrila : in cazul numarului mare de picaturi pe minut sau utilizarea solutilor
expirate sau nesterile
embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca : patrunderea aerului in cantitate mare in circuitul
circulator

55
dispnee si dureri precordiale : supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati mari de
solutie, intrerupem perfuzia si asiguram un ritm lent al picaturilor
hranirea indelungata prin perfuzie creste riscul de infectii prin aspiratie si diaree
compresia vaselor sau a nervilor: datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de sustinere a
bratului
pentru a prevenii complicatiile toate solutile i.v.le etichetam cu data, ora, medicatia adugata si
doza
flebita sau necroze: in cazul revarsarii solutiilor hipertonice in tesuturi perivenoase
coagularea sangelui pe ac : datorita infundarii acestuira sau bizoul calca pe peretele venei,
scoatem acul
tromboza: prin mobilizarea cheagului sanguin
limfangita : aparitia traiectului dureros, colorat in rosu si cald la atingere datorita intolerantei la
solutii si cateter sau greseli de asepsie
refluare masiva sanguina: punctionarea unei artere
embolie de cateter totala sau partiala : prin fixarea neglijenta a acestuia

ALIMENTAREA ACTIVA SI PASIVA

Pregatirea materialelor
-vesela si tacamuri
-cana simpla sau cu cioc (speciala )
-tava ,carucior pentru alimente
-alimente conform regimului recomandat
-servetele de masa
-2 prosoape (servete )pentru protectia lenjeriei de corp si pat
Efectuarea tehnicii
-verificati daca sunt indeplinite conditiile pentru servirea mesei:
-salonul este aerisit
-au fost indepartate plostile si urinarele
-nu se fac tratamente
-nu se face curat in salon
-identificati pacientul si regimul alimentar recomandat
-ajutati pacientul sa-si spele mainile
-pregatiti alimentele pe o tava acordand atentie aspectului estetic
-imbracati un halat curat si manusi
Alimentarea activa
-Servirea la pat in pozitie sezand sau semisezand
-asezati pacientul in pozitie confortabila ;
-protejati lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop daca este cazul;
-asezati tava cu alimente in fata pacientului sau adaptati o masuta speciala
-ajutati pacientul sa taie alimentele daca este necesar ;
-observati daca pacientul consuma toate alimentele
-Alimentarea activa la pat in pozitie de decubit lateral :
-asezati pacientul in decubit lateral lasand liber bratul dominant (de obicei drept)
-ridicati usor capul pacientului si protejati patul pacientului cu un prosop curat
-asezati sub barbia pacientului un prosop curat
-puneti tava cu alimente pe marginea patului ,pe un taburet sau pe noptiera asa incat
pacientul sa vada ce mananca
-taiati alimentele in bucati mici
-ajutati pacientul sa bea lichide prin suctiune sau cu ajutorul unei cani speciale .

56
Alimentarea pasiva
-asezati pacientul in pozitie sezand (daca are membrele superioare afectate ) sau
semisezand (daca este imobilizat ,adinamic ,epuizat ,in stare grava );
-protejati lenjeria de pat si de corp folosind prosoape curate ;
-plasati tava cu alimente pe noptiera ,pe un taburet sau o masuta adaptabila la pat ;
-asezati-va in partea dreapta a pacientului (de regula) pe un scaun ;
-verificati temperature alimentelor ;
Ridicati cu o mana capul bolnavului si administrati supa cu lingura pe jumatate plina ;
-asigurati-va ca pacientul a inghitit inainte de a administra o noua cantitate ;
-rezervati-va sufficient timp pentru a putea face mici pauze daca este nevoie ;
-taiati alimentele in bucati mici fara sa le atingeti cu mana ;
-incurajati pacientul sa consume alimentele purtand o discutie agreabila ;
-folositi lingurita sau pipeta daca pacientul este in stare grava sau are tulburari de
deglutitie ;
-observati faciesul pacientului .
Ingrijirea pacientului dupa alimentare
-asezati pacientul in pozitie comoda daca nu poate singur ;
-refaceti patul ,indepartati eventualele firimituri sau schimbati lenjeria daca este
necesar ;
-verificati daca prezinta cumva senzatie de greata ;
-ajutati pacientul sa-si faca toaleta cavitatii bucale ;
-indepartati vasele murdare si resturile alimentare ;
-aerisiti incaperea

ALIMENTAREA ARTIFICIALA

I. NUTRITIA ENTERALA
Avantajele nutritiei enterale:
1.Previne atrofia vililor intestinali prin aportul lumenal de substante nutritive;
2.Mentine functia de bariera a mucoasei intestinale;
3.Previne translocatia bacteriana;
4.Amelioreaza functia imuna cu profilaxia infectiei si a sepsisului;
5.Profilaxia ulcerului de stres;
6.Reduce colonizarea cu microrganisme patogene;
7.Este mai ieftina dect nutritia parenterala;
Contraindicatii ale nutritiei enterale:
1.Absolute:
Ischemie intestinala;
Abdomen acut;
Ileus mecanic.
2.Relative:
Ileus paralitic;
Reziduu gastric important, peste 1200ml/zi;
Varsaturi incoercibile;
Diaree severa.
Caile de acces enteral:
Sonde;
Stome.
1.Sonde de alimentatie: alegerea sondei de alimentatie (lungime, material, diametru, numar
de lumene), depinde de locul de insertie (gastric, jejunal) si de statusul pacientului.
a)Sonda gastrica.

57
-Se recomanda de rutina;
-Se poate folosi att pentru administrarea continua, ct si n bolus,
-Se folosesc sondele cu diametru ct mai mare pentru administarea produselor nutritive
dar si pentru drenarea continutului gastric (CH 14-16, 1CH-0,33mm);
b)Sonda jejunala.
-este indicata la:
pacientii cu reziduu gastric crescut si risc de aspiratie;
pacientii ce prezinta alterarea motilitatii gastrice (pareza gastrica n diabetul zaharat);
pacientii cu pancreatita.
-Se recomanda doar n administrarea continua a produslor nutritive.
c)Stome
-Gastrostoma
-Gastrostomia per cutana endoscopica, indicata pentru suportul nutritional de lunga durata
(peste 20 de zile);
-Jejunostomia per cutana endoscopica plasarea tuburilor sau cateterelor jejunale se face
intraoperator, pozitia este controlata radiologic;
Pentru administrarea dietelor enterale se folosesc sisteme de infuzare alcatuite din pungi
de volum mare, 1-2 litri, conectate prin tubulatura speciala la nutripompe peristaltice cu debit
fix (1-3 ml / minut) sau cu debit variabil ( 0,01-15 ml/minut) precum si dispozitive de agitare
pentru mentinerea omogenitatii solutiilor;
Aspecte practice ale alimentatiei pe sonda.
Pe sonda nasogastrica sau gastrostoma se prefera alimentarea n bolusuri;
Avantaje
-Se pastreaza ritmicitatea fiziologica;
-Nu necesita dispozitive speciale de infuzare;
-Scade riscul contaminarii bacteriene.
Dezavantaje:
-Intoleranta mai frecventa la cei cu sindrom de malabsorbtie;
-Creste riscul aspiratiei pulmonare;
Pentru sondele transpilorice se recomanda administrarea continua cu ajutorul nutripompei;
- Se incepe prin testarea tolerantei digestive cu solutie Gesol (glucoza 40grame,
NaCl 2,5 grame, KCl 2,5 grame, NaHCO3 1,5 grame; apa 1000ml).
- Se introduce solutia enterala in ritm de 50 ml /ora, crescndu-se acest ritm daca
toleranta este buna, cu cte 25-5o ml /ora la fiecare 24 de ore.
ALIMENTAREA PRIN GASTROSTOMA
OBIECTIVELE PROCEDURII
-Punerea in repaus a esofagului obstruat sau lezat de ingestia accidentala sau voluntara de
substante caustice.
-Asigurarea aportului hidric si nutritional inaintea interventiei pentru esofagoplastie
PREGATIREA MATERIALELOR
-O palnie din plastic
-Recipientul cu lichid alimentar (supa, ceai)
-Regimul de stenoza esofagiana: alimente solide tocate marunt si pasate
-Bagheta pentru propulsarea alimentelor pe sonda
PREGATIREA PACIENTULUI
a) PSIHICA:
-Oferiti pacientului informatii clare, accesibile despre modul de alimentare pe stoma pentru a-i
reduce teama si a obtine colaborarea sa
Incurajati pacientul sa se alimenteze singur pentru a-si recapata autonomia
b) FIZICA:
-Asezati pacientul n pozitie sezand, pe marginea patului sau pe un scaun cu spatar, astfel
incat sonda sa fie mentinuta in pozitie verticala, paralela cu toracele

58
EFECTUAREA PROCEDURII:
Explicati pacientului care se alimenteaza singur:
-sa-si spele minile
-sa indeparteze dopul de la sonda
-sa adapteze plnia la capatul sondei mentinand-o in pozitie verticala
-sa introduca pe rand felurile de mancare din regimul de stenoza, astfel:
-lichidul sa-l toarne incet pe palnie, nu mai mult de 100 ml o data pentru a nu destinde brusc
stomacul
-alimentul solid pasat sa-l verse in palnie si sa-l impinga pe sonda cu ajutorul baghetei de
plastic sau lemn
-sa adauge din cnd in cnd lichid alimentar, pentru a usura inaintarea alimentului pasat
-sa nu introduca la o "masa" mai mult de 400 g de alimente pasate datorita tulburarilor de
digestie si de absorbtie existente
-sa termine totdeauna "masa" cu lichid pentru a spala lumenul sondei
-sa astupe capatul sondei cu dopul de plastic sau cauciuc
-sa fixeze sonda in pozitie verticala, paralela cu toracele
-sa evite pozitia de decubit dorsal dupa masa intrucat favorizeaza "regurgitarea" continutului
pe sonda
-sa-si spele mainile dupa masa
INGRIJIREA PACIENTULUI
-Observati tegumentul din jurul stomei
-Protejati pielea cu un unguent cu zinc si refaceti pansamentul din jurul stomei in cazul
regurgitarii sucului gastric.
EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII
Rezultate asteptate/dorite:
-Pacientul este compliant si respecta indicatiile oferite.
-Toleranta digestiva este buna.
-Cantitatea de alimente este adaptata posibilitatilor de digestie si de absorbtie ale stomacului.
Rezultate nedorite / Ce faceti
-Pacientul nu este compliant.
-Pacientul manifest atitudini de respingere a imaginii corporale a modificate.
-Incurajti pacientul sa-si accepte imaginea
-Toleranta digestiva este scazuta.
-Capacitatea de digestie si de absorbtie a stomacului este redusa iar pacientul prezinta semne
de denutritie.
-Informati medicul pentru a stabili conduita terapeutica
Asistentul va urmari
a)Clinic:
-Distensia abdominala;
-Zgomotele intestinale;
-Frecventa, consistenta, culoarea si volumul scaunului.
-Manifestarile pacientului: balonare, greata, varsaturi, dureri abdominale.
b)Paraclinic:
-Uree;
-Glicemie;
-Transaminaze;
-Proteinele;
-Lipidele;
-Colesterolul;
-Glicozuria.
Complicatiile nutritiei enterale:
-Sonde prea groase: pot aparea senzatia de disconfort, esofagita, eroziuni esofagiene si

59
gastrice;
-Malpozitia sondei ( in caile aeriene, n cavitate peritoneala);
-Obstructia sondei (se previne prin spalarea sondei cu 10-20 ml apa la 6-8 ore sau ori de cte
ori se impune)
-Perforatia gastrica sau intestinala;
-Refluxul gastroesofagian si bronhopneumonia de aspiratie:
Apare mai frecvent n cazul sondelor nasogastrice;
Se poate preveni prin:
-Pozitie semiseznda 35-45 grade;
-Verificarea pozitiei sondei si aspirarea reziduului gastric , nainte de fiecare administrare
(reziduu peste 150 ml amana administrarea alimentelor cu 2 ore).
Sindromul diareic poate aparea datorita unei formule inadecvate (osmolaritate mai mare
de 600mOsm) sau unei rate de administare prea mare.
Prevenirea colonizarii bacteriene se face utiliznd tehnici aseptice si administrarea profilactica
de antibiotice.
-Complicatii metabolice ( hiperglicemie, dezechilibre ionice).
Eficacitatea nutritiei enterale este influentata de:
-Precocitatea instituirii acesteia;
-Folosirea unei tehnici corecte;
-Folosirea unei diete corespunzatoare;
-Monitorizare adecvata;
-Masuri de ngrijiri specifice.
Un suport nutritional adecvat mbunatateste prognosticul pacientului sporind sansele
de supravietuire si recuperare a acestuia, asistentul medical avnd un rol important, bine
delimitat si esential n instituirea nutritiei enterale

ALIMENTAREA PACIENTULUI PRIN SONDA NAZO-GASTRICA


Obiective
Introducerea alimentelor in stomac folosind sonda nazo-gastrica la pacienti:
-inconstienti,
-cu tulburari de deglutitie,
-cu negativism alimentar, cu intoleranta sau hemoragii digestive,
-operati pe tubul digestiv si organele anexe,
-cu stricturi esofagiene si ale cardiei, care impiedica patrunderea bolului alimentar din
cavitatea bucala in stomac
Pregatirea materialelor
Pe o tavita medicala se vor pregati:
-sonda gastrica, sonda duodenala Einhorn, sonde intestinale din cauciuc sau sonde din
polietilen
-plnie, tub de cauciuc, prestub
-solutie de cocaina 2%
-glicerina sau ulei de vaselina pentru lubrefiere
-leucoplast
-seringi
-aparat de perfuzie a alimentelor
-tava medicala, musama
-manusi de unica folosinta
-ratia de lichide alimentare
-amestecuri alimentare: oua crude, lapte, zahar, cacao, sare, vitamine, unt, smantana
Efectuarea procedurii
- Spalati mainile si imbracati manusi;
-Introduceti sonda gastrica, verificati pozitia acesteia si fixati extremitatea libera a sondei cu

60
leucoplast de fata si urechea pacientului (vezi tubajul nazogastric);
-Controlati continutul gastric si la nevoie aspirati staza;
-Folositi amestecurile preparate pentru alimentarea pe sonda, lipsite de grunji sau alte
conglomerate, care ar putea astupa sonda (vor fi mixate foarte bine);
-Pregatiti aparatul de perfuzie, umpleti rezervorul picuratorului, eliminati aerul din tubul de
legatura si racordati perfuzorul la sonda;
-Introduceti ratia zilnica in 4-6 doze, foarte incet, cu aparatul de perfuzie atasat la extremitatea
libera a sondei,
-Incalziti lichidul alimentar la temperatura corpului;
Verificati viteza de scurgere a picuratorului; nu se va administra mai mult de 200-250 ml
intr-o ora;
-Administrati pe sonda 200-300 de ml de apa pentru spalarea perfuzorului si a sondei, apoi
insuflati putin aer, pentru a o goli complet si inchideti extremitatea libera cu o clama
Hoffmann sau o pensa Pean, impiedicand picurarea ramasitelor de lichid din sonda in faringe
si laringe, acestea putand fi aspirate de bolnavul inconstient, lipsit de reflexul tusei;
-Asigurati-va ca pacientul primeste ratia adecvata, cantitativ si calitativ si i se asigura
necesarul de lichide;
Igrijirea pacientului
-Asezati pacientul intr-o pozitie comod si inchideti sonda intre doua administrari;
-Urmariti pacientul pentru a sesiza aparitia greturilor, varsaturilor, balonarii, crampelor,
diareei;
-Indepartati sonda cand se termina indicatia de alimentare artificiala, respectand pasii de la
tubajul nazo-gastric sau la intervale stabilite de medic (2-3 zile - sondele de cauciuc, 4-7
zile sondele de polietilen);
-Lasati un interval liber de 6-8 ore pe timpul noptii pana la montarea unei noi sonde, pentru
refacerea circulatiei la nivelul mucoasei si, daca nu exista o contraindicatie, schimbati nara;
-Mobilizati sonda ramasa pe loc pentru a evita lezarea mucoasei;
-Verificati daca senzatia de foame a disparut sau a diminuat;
Reorganizarea spatiului de munca
-Indepartati manusile si materialele folosite in containere speciale;
-Spalati-va mainile;
Notarea procedurii
Notati:
-Procedura si numele celui care a efectuat-o
-Data, ora, cantitatea si felul alimentelor administrate
-Reactii adverse, intoleranta (greata, voma)
Evaluarea procedurii
Rezultate asteptate/dorite:
-Pacientul a tolerat bine administrarea alimentelor pe sonda gastrica
-Pacientul este satisfacut
Rezultate nedorite / Ce faceti:
Pacientul prezinta greata, varsaturi
-Consultati medicul
-Poate fi o intoleranta sau o reactie la unele alimente
Pacientul prezinta leziuni la nivelul mucoasei nazale si uscaciunea mucoasei bucale
-Asigurati o buna igiena a cavitatii bucale ,
-Mobilizati sonda
-Schimbati nara dupa asigurarea unui repaus intre indepartarea si repunerea sondei
Pacientul prezinta tuse si semne de sufocare
-Ati gresit procedura si alimentele au ajuns in caile aeriene
-Retrageti sonda si o reintroduceti pe cale esofagiana
-Anuntati medicul pentru a stabili masuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspiratie

61
-Acordati o atentie deosebita pacientului inconstient
Recomandari
-Sondele de cauciuc pot fi lasate pe loc 2-3 zile, mentinerea lor peste acest termen poate cauza
leziuni ale mucoasei nazale
-Sondele de polietilen pot fi mentinute si tolerate mai mult, pana la 4-7 zile.
-Este recomandabil ca sonda sa fie mobilizata de mai multe ori in cursul zilei, favorizand prin
aceasta circulatia sanguina normala la nivelul suprafetelor apasate de ea;
-La 3-5 zile, sonda trebuie indepartata pentru 6-8 ore (repausul de noapte), dupa care se va
putea reintroduce, insa prin nara de parte opusa.
-Este important ca alaturi de aportul caloric si vitaminic, pacientul sa primeasca si ratia
corespunzatoare de lichide pentru acoperirea necesitatilor hidrice care trebuie calculate

CLISMA EVACUATORIE

Scop/Indicaii:
- pregtirea pacientului pentru examinri endoscopice i
cardiologice;
- pregtirea pentru intervenii chirurgicale;
- evacuarea coninutului rectal n caz de constipaie.
Materiale necesare
- de protecie:
- paravan;
- muama;
- alez;
- nvelitoare;
- mnui de unic folosin;
- pentru clism:
- irigator, tub de cauciuc lung de 1,5-2 m;
- canul rectal steril;
- par de cauciuc pentru sugar;
- tvi renal;
- plosc;
- ap cald (35-37) 500-1000 ml pentru aduli, 150 ml
pentru copii, 50-60 ml pentru sugari;
- stativ pentru irigator;
- materiale pentru creterea efectului purgativ: sare (1
linguri la 1 l de ap), ulei de ricin (4 linguri la 1 l ap),
glicerin (40 gr. la 500 ml ap), spun (1 linguri ras la
1 l ap);
- vaselin pentru lubrifierea canulei;
- comprese sterile.
Pregtirea pacientului
- se anun pacientul;
- se explic derularea procedurii;
- se asigur pacientul de respectarea pudorii;
- se alege poziia n funcie de starea general:
- decubit dorsal cu membrele inferioare uor flectate i
coapsele deprtate;
- decubit lateral stng cu membrul inferior ntins i cel
drept flectat;
- genupectoral

62
- se izoleaz patul cu un paravan;
- se protejeaz cu alez i muama.
Efectuarea procedurii
Este n funcie de tipul de clism:
- clism evacuatorie simpl;
- clisma nalt;
- clisma prin sifonaj;
- clism uleioas;
- clisma purgativ.
a) Clisma evacuatorie simpl
- se fixeaz canula la tubul irigatorului i se nchide robinetul (la
nevoie se aplic o pens);
- se verific temperatura apei;
- se umple irigatorul;
- se deschide robinetul i se elimin aerul dup care se nchide
din nou;
- se lubrifiaz canula cu vaselin folosind comprese de tifon;
- se fixeaz irigatorul pe stativ;
- se spal minile i se mbrac mnui;
- se ndeprteaz fesele pacientului i se introduce canula prin
anus n rect cu vrful orientat spre partea anterioar apoi spre
planul sacrului (pentru a respecta curbura rectului);
- se introduce canula 10-12 cm n lumenul rectului;
- se deschide robinetul sau pensa i se ridica irigatorul la
aproximativ 50 cm pentru a favoriza scurgerea lichidului;
- se vorbete cu pacientul i este rugat s inspire adnc,
s se relaxeze i s rein soluia 10-15 minute;
- dac pacientul acuz durere se coboar irigatorul pentru
a scdea presiunea lichidului;
- se nchide robinetul nainte de terminarea lichidului
(pentru a nu ptrunde aer);
- se ndeprteaz canula i se pune n tvia renal;
- se schimb poziia pacientului n de decubit lateral drept,
decubit dorsal pentru ca apoi s ptrund mai profund;
- se capteaz scaunul n plosc sau se elimin la toalet.
b) Clisma nalt
- se efectueaz la fel ca i clisma simpl;
- se nlocuiete canula rectal cu o canul flexibil care poate ptrunde n
colon la o profunzime de 30-40 cm;
- irigatorul se ridic la 1,5 m pentru a crete presiunea apei;
- temperatura apei este mai sczut (15-16C) pentru a crete efectul purgativ.
c) Clisma prin sifonaj
- se efectueaz pentru ndeprtarea, exudatelor, puroiului de pe suprafaa
mucoaselor;
- canula este nlocuit cu o sond de 35-40 cm lungime cu diametru de 1,5 cm
prevzut cu orificii;
- irigatorul se nlocuiete cu o plnie de 1,5 l;
- se penseaz tubul de cauciuc lng canul;
- se lubrifiaz canula (sonda) i se introduce prin micri de rotaie pn n
colonul sigmoid;
- se ridic plnia la nlimea de 1 m i se d drumul apei;
- se realizeaz sifonajul de 5-6 ori pn se elimin ap curat.

63
d) Clisma uleioas
- se folosesc aproximativ 200 ml ulei nclzit la 37C care se
introduce lent, n 15-20 minute;
- se menine uleiul n rect 6-12 ore;
- se execut seara, eliminarea se face dimineaa;
- se folosete n constipaii cronice, fecalom;
- se protejeaz lenjeria de pat, existnd posibilitatea eliminrii
necontrolate a scaunului.
e) Clisma purgativ
- efectul se bazeaz pe crearea unui mediu hiperton, atrage
apa din esuturi i formeaz un scaun lichid uor de eliminat;
- se folosete o soluie concentrat (250 ml ap cu 2 linguri
MgSO4)
ngrijirea pacientului dup procedur
- se face toaleta regiunii duale pentru a
ndeprta vaselina;
- se aeaz pacientul comod;
- se nvelete pacientul;
- se aerisete salonul;
- se supravegheaz starea abdominal dup efectuarea procedurii.

INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE

Scop
- meninerea permeabilitii cilor respiratorii superioare
- prevenirea escarelor, infeciilor nazale, n cazul n care pacientul prezint sonde introduse pe
aceast cale (pentru oxigenoterapie, pentru evacuarea coninutului gastric).
Pregtire materiale
tampoane sterile, montate pe bastonae, ser fiziologic, H2O2 diluat, tvi renal, mnui
de cauciuc
Pregatire pacient
- se informeaz, i se explic necesitatea tehnicii, i se ntoarce capul uor ntr-o parte
- se cur fosele nazale, fiecare cu cte un tampon umezit n ser fiziologic
- dac pacientul prezint o sond:
se dezlipete romplastul cu care este fixat
se retrage sonda 5-6 cm
se cur tubul cu un tampon de urmele de romplast
se ndeprteaz crustele de pe mucoasa nazal cu tamponul umezit n ap oxigenat diluat
se reintroduce sonda gastric, iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce n
cealalt fos nazal
se fixeaz sonda
Ingrijiri ulterioare
- se controleaz funcionalitatea sondelor dup curarea mucoasei nazale
- se supravegheaz respiraia pacientului
De evitat
- contactul minilor cu secreiile nazale

INGRIJIREA OCHILOR

Scop
- prevenirea infeciilor ocular

64
- ndeprtarea secreiilor
Pregtire materiale
- ap, prosop, tampoane din tifon, comprese, manui de baie
Pregatire pacient
- se informeaz (ngrijirea se face n cadrul toaletei zilnice)
Tehnica
- se ndeprteaz secreiile oculare de la comisura extern spre cea intern, cu ajutorul unui
tampon steril
- se spal ochii cu mna acoperit cu mnui, se limpezesc i se terg cu prosopul curat
- la pacientul incontient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menine supleea corneei, se
picur lacrimi artificiale" n fiecare ochi; iar dac ochiul rmne deschis (corneea se usuc),
se aplic comprese mbibate n ser fiziologic i se ndeprteaz n mod regulat secreiile
oculare.

NGRIJIREA UNGHIILOR
Scop
- obinerea unei aparene ngrijite a pacientului
- ndeprtarea depozitului subunghial, care conine germeni patogeni
- evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienii cu prurit i de asemenea la pacienii agitai
Zilnic: unghiile se spal cu ap i spun i cu periua de unghii. Pentru splarea piciorului,
acesta va fi introdus ntr-un lighean cu ap, dup care se va face tierea unghiilor.
Pregtire materiale
- ap, spun, periu, forfecu de unghii, pil, prosop.
Pregatirea pacientului
- se informeaz, se aeaz comod, relaxat.
Pregatire pacientului
- se informeaz, se aeaz comod, relaxat.
Tehnica
- se taie unghiile cu atenie, la nivelul degetului, pentru a degaja prile laterale spre a nu
se aduna murdria, apoi, se pilesc; mna sau piciorul se aeaz pe un prosop pe care se adun
fragmentele tiate
DE TIUT:
- instrumentele dup utilizare se dezinfecteaz
DE EVITAT:
- lezarea esuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici, risc de infecii
- panariii - la diabetici)

NGRIJIREA PRULUI

Scop
- pentru starea de bine a pacientului
- igienic- splare la una-dou sptmni, la pacientul cu spitalizare ndelungat.
- distrugerea paraziilor
- pregtirea pentru examen E.E.G.
- pregtirea pentru operaie la fa, nas
Contraindicaii
- fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacieni cu stare general alterat, febrili, cu boli ale
pielii capului
Zilnic: se face perierea, pieptnarea i, eventual, mpletirea prului
Pregtiri:
Condiii de mediu
temperature 22-24C

65
nchiderea ferestrelor , evitarea curenilor de aer
Pregtire materiale
- pieptene, ampon, spun insecticid (dac este cazul), usctor, lighean, ap cald,
muama, alez, prosoape
Pregatire pacient
- se informeaz
- poziia se alege n funcie de starea sa :
seznd pe un scaun
eznd n pat
decubit dorsal n pat, cu salteaua ndoit sub torace
decubit dorsal, oblic n pat
Tehnica
-se pregtete patul i se protejeaz cu muama i alez
-se umezete prul, se amponeaz
-se maseaz uor pielea capului cu pulpa degetului, se spal de dou-trei ori
-se limpezete prul din abunden, se acoper cu prosopul uscat
-se usuc prul, se piaptn cu blndee
Ingrijiri ulterioare
- se acoper capul pacientului cu o bsmlu
- se reinstaleaz pacientul n poziie confortabil
- obiectele folosite se dezinfecteaz

MASURAREA PULSULUI

Puls arterial senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale, comprimata
incomplet pe un plan rezistent.
Formarea pulsului arterial: sincron cu sistolele ventriculare, peretii arteriali sunt destinsi
ritmic prin volumul de sange expulzat din ventriculul stang si aorta; destinderea peretilor
arteriali se propaga o data cu coloana de sange sub forma de unda pulsatila.
Calitatile pulsului: frecventa (rapiditate); ritmicitate (regularitate); amplitudine
(intensitate); volum (tensiune); celeritate.
Scop: obtinerea informatiilor cu privire la starea anatomo-functionala a inimii si vaselor.
Materiale necesare: ceas secundar sau cronometru; creion, pix (culoare rosie);
- foaie de temperatura.
Etape de executie:
a) Pregatirea bolnavului (psihica si fizica):
- Se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul.
- Se explica bolnavului modul de masurare (o stare emotiva ii poate modifica valoarea
pulsului).
- Bolnavul este mentinut in stare de repaus fizic si psihic 5-10 minute cu bratul sprijinit,
pentru relaxarea muschilor antebratului.
b) Executarea tehnicii:
I. Masurarea in artera radiala.
II. Masurarea in aceeasi succesiune de timpi, in alte artere: carotida, cubitala,
humerala, femurala, poplitee, tibiala posterioara, pedioasa.

66
a) carotida b) cubitala c) humerala

d) femurala e) poplitee f) tibiala posterioara g) pedioasa


- Spalarea mainilor.
- Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, in continuarea policelui.
- Se pozitioneaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se
imbratiseaza antebratul.
- Se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor (index, mediu si
inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale pulsului.
- Se numara zvacniturile percepute urmarind secundarul cronometrului timp de un minut (se
incepe numaratoarea de la 1/4, 1/2, 3/4 sau un minut).
c) Notarea cifrica in carnetul propriu:
- Se noteaza in carnetul propriu: numele si prenumele bolnavului; salonul si patul; data;
valorile masurate (D-dimineata, S-seara).
d) Notarea grafica (in foaia de temperatura a bolnavului):
- Pentru fiecare linie subtire orizontala a foii de temperatura se socotesc patru pulsatii.
- Pe ordonata se noteaza frecventa (numarul zvacniturilor pe minut) iar pe abscisa timpul cand
s-a masurat.
- Se noteaza un punct rosu la intersectia frecventei si a timpului.
- Se unesc punctele notate cu o linie rosie si se obtine curba pulsului.
e) Reorganizarea locului de munca:
- Foaia de observatie se asaza in dosarul salonului.
f) Interpretarea frecventei pulsului:
- Frecventa pulsului variaza fiziologic in functie de varsta, emotii, efort etc.
I. Variatii fiziologice ale frecventei pulsului:
- puls tahicardic (accelerat) in: ortostatism, efort fizic si psihic, emotii puternice, in cursul
digestiei;
- puls bradicardic (rarit) in: decubit, stare de repaus, liniste psihica.
II. Variatii patologice ale calitatilor pulsului:
- frecventa puls tahicardic sau bradicardic;
- ritmicitatea puls ritmic sau aritmic;
- amplitudinea puls cu amplitudine mica, filiform sau puls cu amplitudine crescuta;
- volum (tensiunea) puls dur sau puls moale;

67
- celeritatea puls saltaret (crestere rapida a tensiunii urmata de o cadere brusca) sau puls tard
(cadere lenta).

MASURAREA RESPIRATIEI

Respiratia functia organismului prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar


proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon rezultat din
acestea.
Ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin plamani) - se realizeaza prin cele doua
miscari ventilatorii de sens opus (inspiratia si expiratia), in care volumul cutiei toracice creste
respectiv descreste.

Scop: constituie un indiciu pentru stabilirea diag-nosticului, aprecierea evolutiei bolii,


recunoasterea complica-tiilor, prognosticul bolii.
Caracteristici ale frec-ventei respiratiei: supla, regu-lata, ampla, pe nas, lenta si pro-funda.
Frecventa normala a res-piratiei se observa in graficul alaturat.
Materiale necesare: ceas cu secundar; foaie de observatie; stilou sau pix (cu cerneala sau
pasta albastra).
a) Pregatirea materialelor
- Se pregatesc materialele necesare.
b) Pregatirea bolnavului:
- Se asaza bolnavul in decubit dorsal.
- Nu se anunta bolnavul! (se modifica ritmul respirator si nu se mai obtin valori reale). Este de
preferat perioada de somn a bolnavului.
c) Efectuarea tehnicii:
- Se numara frecventa miscarilor de respiratie, prin inspectie (cand bolnavul este treaz,
constient sau cand doarme);
- Se asaza mana usor, cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului.
- Se numara inspiratiile timp de un minut.
d) Notarea cifrica:
- In Carnetul propriu de observatii medicale independente se noteaza cifric.
Ex: Georgescu D., salon 1, pat 3.
17V Rd = 26 r/min 18V Rd = 24 r/min
Rs = 30 r/min Rs = 34 r/min
e) Notarea grafica:
- Se noteaza grafic in foaia de temperatura cu un punct de culoare albastra si se uneste cu o
linie cu valoarea anterioara.
- Pentru fiecare linie orizontala a foii se socotesc doua respiratii.

68
a) respiratie normala

b) Cheyne-Stockes c) Kussmaul
f) Interpretarea rezultatelor:
- Frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de: sex, varsta, pozitie, temperatura
mediului ambiant, starea de veghe sau somn.
- In stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu ce a a temperaturii si a pulsului.
- Patologic, respiratie dificila (sete de aer): tahipnee (polipnee) - dispnee cu accelerarea
ritmului respirator; bradipnee (12-10-8 resp/min) dispnee cu rarirea ritmului respirator;
dispnee cu perturbarea ritmica si periodica a respiratiei:
1. dispnee Cheyne-Stockes (respiratie cu amplitudini crescande pana la maximum si apoi
scazand pana la apnee ce dureaza 10-20 s);
2. dispneea Kussmaul (respiratie in patru timpi, o inspiratie profunda urmata de o scurta
pauza si o expiratie scurta, zgomotoasa, dupa care urmeaza o alta pauza scurta).
Observatii
- In dispnee se noteaza: orarul, intensitatea, tipul, evolutia in timp.
- Dispneea paroxista (Cheyne-Stockes) trebuie depistata sistematic, deoarece bolnavul nu o
semnaleaza.
- Dispneea Kussmaul apare cand pH-ul scade sub 7,2 (in come).

MASURAREA TEMPERATURII

Temperatura rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura prin


dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare functia organismului care mentine echilibrul intre producerea caldurii
(termogeneza) si pierderea caldurii (termoliza) pentru pastrarea valorilor constante
(homeotermie) de 36,7-37C dimineata si 37-37,3 seara.
Scop: descoperirea unor modificari patologice ale valorii temperaturii corpului.
Locul de masurare: cavitati semiinchise (axila, plica inghinala, cavitatea bucala) sau cavitati
inchise (rect, vagin).
Materiale necesare: termometru maximal individual;
- casoleta mica cu tampoane de vata si comprese de tifon nesterile;
- prosop individual; sapun; pahar cu solutie de cloramina 1% pana la 5%; tava;
- sticla cu ulei de vaselina; tavita renala; sticla cu alcool medicinal;
- creion albastru sau pix cu pasta; foaie de observatie si carnet propriu.
Etape de executie:
1. Pregatirea materialelor si instrumentelor:
- Se pregatesc materialele necesare.

69
- Se verifica termometrul pentru a-i observa integritatea, functionalitatea si daca mercurul este
coborat in rezervor.
- Se sterge termometrul de solutie dezinfectanta (irita tegumentele).
2. Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
- Se anunta bolnavul.
- Se asaza bolnavul in decubit dorsal, confortabil, cu capul pe perna sau in pozitie sezanda, pe
scaun.
3. Efectuarea tehnicii.
A. Masurarea in axila:
- Se ridica bratul bolnavului si se sterge bine axila prin tamponare cu prosopul lui.
- Termometrul se tine in mana ca un creion in pozitia de scris.
- Se asaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu toracele.
- Se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a
toracelui.
- Se mentine termometrul timp de zece minute.
- Se scoate termometrul din axila bolnavului si se asaza pe tava medicala.
- Se sterge termometrul cu o compresa uscata si se citeste gradatia.
- Termometrul se tine strans si se scutura cu miscari rapide pentru ca mercurul sa coboare in
rezervor.
- Se asaza termometrul la loc.
B. Masurarea in cavitatea bucala (se foloseste numai termometrul utilizat numai in acest
scop):
- Se umezeste termometrul cu apa rece.
- Se introduce termometrul in cavitatea bucala, sub limba.
- Se anunta bolnavul ca trebuie sa pastreze gura inchisa timp de 5 minute, sa nu sparga
termometrul cu dintii.
- Se scoate termometrul si se citeste.
C. Masurarea rectala:
- Se lubrifiaza bulbul termometrului cu ulei de vaselina.
- Daca bolnavul stie si poate, isi introduce singur termometrul in rect. Cand bolnavul nu poate,
este asezat in decubit dorsal sau lateral si i se introduce usor bulbul termometrului in rect cu
miscari de rotatie si inaintare.
- Se mentine timp de 3 minute.
- Se scoate termometrul si se sterge cu un tampon de vata cu alcool.
- Se citeste gradatia.
4. Notarea cifrata:
- In Carnetul de observatii medicale independente se noteaza numele bolnavului, salonul,
patul, data, valoarea temperaturii obtinute (urmand a fi notata si in foaia de temperatura).
5. Notarea grafica:
- Se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra in foaia de temperatura.
- Pentru fiecare diviziune a foii, se socotesc doua diviziuni de grad.
- Se uneste cu valoarea anterioara printr-o linie albastra. Se obtine curba termica.
6. Interpretarea rezultatelor:
- Temperatura normala (fiziologica): 36-37C afebril.
- Valori patologice: hipertemie: 37-38C = subfebril; 38-39C = febra moderata; 39-40C =
febra ridicata; 40-41C = hiperpirexie; hipotermie: sub 36C.
7. Reorganizarea locului de munca:
- Se scutura termometrul pana cand Hg coboara in rezervor.
- Se spala termometrul cu apa si detergenti sau sapun lichid.
- Se spala paharul si se schimba solutia dezinfectanta.
- Se pune termometrul in pahar.

70
PUNCIILE

Manevr de mic chirurgie care const n ptrunderea cu un ac ntr-o cavitate, organ sau
esut n scop explorator (diagnostic) sau terapeutic.
Rezult c n afara punciilor propriu-zise, n acepiunea larg de ptrundere cu acul ntr-o
cavitate putem ncadra i puncia biopsie (metod de recoltare a fragmentelor fisulare pentru
diagnostic histologic, cu ajutorul unui ac special) precum i punciile vasculare (ptrunderea
cu un ac fie ntr-un vas, fie ntr-un esut, n scop diagnostic-prelevare de snge - sau n scop
terapeutic - administrare de medicamente) i injeciile (punciile esutelor - dermic,
subcutanat muscular).

PUNCIA ABDOMINALA

Este o metod de explorare a cavitii peritoneale atunci cnd examenulclinic i/sau


paraclinic suspecteaz existena unui revrsat peritoneal (snge,bil, puroi, ascit, coninut
intestinal, etc.).
Preciznd natura revrsatului, puncia peritoneal poate contribui la precizarea
diagnosticului i a conduitei terapeutice.
Puncia alb (care nu evideniaz nici un rezultat) nu infirm un diagnostic clinic (nu are
nici o valoare).
Indicaiile punciei peritoneale sunt:
1. precizarea naturii unui revrsat peritoneal diagnosticat clinic sau paraclinic;
2. traumatisme abdominale simple sau n cadrul politraumatismelor atunci cnd examenul
clinic (+/- paraclinic) suspecteaz o hemoragie intern (hemoperitoneu);
3. abdomenul acut chirurgical indus de suspiciunea unei sarcini extrauterine rupte, de ruptura
unui chist hematic, ruptur de splin timpul II, pancreatit acut, etc;
4. evacuarea lichidului de ascit n cursul evoluiei unei ciroze hepatice, a unei insuficiene
cardiace, etc. (este denumit paracentez: se indic evacuarea lent 1l/5min, maxim 5l/ o
puncie);
5. insuflarea de aer n cavitatea peritoneal n scop diagnostic sau pentru pregtirea
tratamentului chirurgical al herniilor i eventraiilor mari; se administreaz 500ml aer sau
oxigen - realizndu-se pneumoperitoneul diagnostic sau terapeutic.
Contraindicaiile punciei peritoneale sunt reprezentate de:
1. pacienii care sunt suspectai de existena proceselor adereniale (dup o intervenie
chirurgical) i la care riscul de lezare intestinal este mare;
2. bolnavii cu ocluzie intestinal sau chiar numai meteorism abdominal;
3. bolnavii ce prezint hemoragii digestive n antecedentele imediate (se poate relua
hemoragia digestiv prin decompresiunea peritoneal);
4. pacienii ce prezint colecii nchistate diagnosticate clinic i paraclinic
(pereii acestor colecii sunt deseori formai prin conglomerri de anseintestinale);
5. pacienii febrili, cu un diagnostic incomplet (neclar).

PUCNTIA PELVINA

a. Puncia peritoneal simpl se poate face n cele 4 cadrane (fosa iliac stng sau
dreapt, hipocondrul stng sau drept) ns locul de elecie l reprezint fosa ilic stng la
jumtatea distanei spino-ombilicale (jumtatea liniei imaginare dintre ombilic i spina iliac
anterosuperioar stng, dup urai) sau la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne ale aceleeai linii
imaginare (punctul lui Monro).

71
1. Pacientul se afl n decubitus dorsal, cu vezica urinar goal (miciune spontan sau sondaj
vezical).
2. Dup antiseptizarea regiunii se practic anestezia local plan cu plan (inclusiv peritoneal).
3. Se ptrunde cu acul de puncie (trocarul) perpendicular pe planul tegumentelor,
strbtndu-se plan cu plan pn la senzaia de "ptrundere n gol", vrful ptrunznd n
cavitatea peritoneal; dac s-a folosit un ac simplu, putem constata evacuarea eventualului
revrsat la nivelul amboului sau l putem aspira cu o sering adaptat acului de puncie.
n eventualitatea absenei evacurii unui revrsat, pentru a diminua net riscul de eroare i a
eticheta puncia ca fiind "alb" (care nu are nici o valoare diagnostic), practicm puncia
"lavaj" peritoneal - pe acul de puncie deja introdus se administreaz 500ml ser fiziologic
cldu, dup care se aspir i coninutul se trimite la laborator pentru examen hematologic,
biochimic i bacteriologic.
Rezultatele acestor examene vor orienta atitudinea terapeutic.
b. O varietate tehnic o reprezint cateterismul cavitii peritoneale care are un
procentaj de eroare de 2-3%.
Punctul de abord l reprezint linia median la 1 cm sub ombilic, bolnavul fiind pregtit n
aceleai condiii.
Dup antiseptizare i anestezie local se practic o incizie de 1cm se introduce un cateter
prevzut cu mandren care se extrage imediat ce vrful acestuia a ptruns n cavitatea
peritoneal; poziia vrfului cateterului se afl injectnd uor (doar prin greutatea pistonului)
cu o sering adaptat 10 ml ser fiziologic cldu, care nu va reveni n sering, dispersndu-se
n marea cavitate peritoneal.
Se orienteaz cateterul spre fundul de sac Douglas (sau vezicorectal) sau spre flancuri
progresnd n direcia dorit, dup care se injecteaz 1000ml ser fiziologic cldu, se imprim
micri de lateralitate bolnavului (inclusiv micri n sens cranio-caudal) dup care se
recolteaz lichidul de spltur peritoneal i se trimite la laborator pentru examen citologic
inclusiv hematologic, biochimic, bacteriologic.
Rezultatele acestor examene vor orienta conduita terapeutic.
Observaii:
1. n eventualitatea exteriorizrii revrsatului la simpla puncionare a peritoneului, nu se mai
practic "lavajul" acestuia, rezultatul fiind evident;
2. Dei teoretic este posibil, nu recomandm puncia peritoneal n celelalte trei cadrane, dect
n situaii de excepie (eventual ghidate ecografic) ntruct riscul lezrii viscerelor abdominale
(cec-fix, ficat, vezicul biliar, stomac, colon transvers, splin etc.) este foarte crescut.
c. O alt varietate tehnic de a punciona cavitatea peritoneal n punctul ei cel mai decliv o
reprezint puncia fundului de sac Douglas (pe cale vaginal) i respectiv, vezico-rectal (pe
cale ano-rectal).

PUNCIA RAHIDIAN

Puncia spaiului subarahnoidian (ocupat de l.c.r. - lichidul cefalorahidian) este indicat n


scop:
Diagnostic :
- recoltarea de l.c.r. n vederea examinrii acestuia (citologic, biochimic, bacteriologic i
macroscopic);
- msurarea presiunii l.c.r;
- introducerea de aer pentru efectuarea pneumoencefalogramei
terapeutic, prin administrarea de:
- medicamente (antibiotice, corticoizi, citostatice, etc.);
- anestezice (xilin, novocain) n scopul anesteziei rahidiene necesar interveniilor
chirurgicale de mai mic anvergur i durat la nivelul jumtii caudale a corpului.
Materiale necesare: aceleai ca pentru orice puncie la care se adaug: ace

72
speciale de puncie rahidian model Quincke - cu bizou scurt, sau model Whitacree cu vrful
ascuit n vrf de creion i cu orificiul lateral; manometru racordat unui robinet cu trei ci
dac dorim s msurm presiunea l.c.r.; medicamente, anestezice (funcie de scopul punciei);
eprubete sterile, mnui sterile.
Tehnica
1. Pacientul poate fi aezat n poziie eznd cu planul regiunii dorsolombare vertical sau n
decubitus lateral cu planul regiunii dorsolombare perpendicular pe planul patului; n ambele
poziii capul i genunchii sunt flectai pentru a lrgi spaiile interspinoase.
2. Dup badijonaj cu alcool iodat (tinctur de iod) a regiunii dorsolombare (i anestezia
facultativ a punctului de abord) se alege spaiul interspinos ntre apofiza spinoas a vertebrei
L2 i a vertebrei L5 funcie de scopul punciei.
Pentru orientare, linia imaginar care unete crestele iliace intersecteaz apofiza spinoas
a vertebri L4.
3. Medicul care execut puncia este echipat steril. Acul va punciona exact n mijlocul
spaiului interspinos iar dup depirea tegumentelor va fi direcionat n plan sagital uor
ascendent (urmnd o direcie paralel cu a apofizelor spinoase); perforarea att a ligamentului
galben ct i a durei mater sunt simite prin senzaia de penetrare a unei formaiuni fibroase
percepute tactil, caracteristic.
Scoaterea mandrenului permite exteriorizarea l.c.r. care obiectiveaz poziia vrfului
acului n spaiul subarahnoidian.
Dac n timpul progresiei acul ntmpin o rezisten osoas, se retrage i se recomand
schimbarea acului i a spaiului (sau a direciei de puncionare n acelai spaiu) pentru a
repeta puncia.
Dup atingerea scopului pentru care a fost efectuat puncia rahidian, se scoate brusc
acul, se aplic local un pansament steril, iar bolnavul va fi invitat s rmn n plan orizontal,
fr s-i mobilizeze (activ) capul timp de cel puin 4-6 ore.
Observaii:
* naintea efecturii rahianesteziei se administreaz 1 fiol de efedrin care prentmpin
scderea tensiunii arteriale;
* dup efectuarea rahianesteziei se monteaz o perfuzie cu glucoz 5% sau ser fiziologic.
Contraindicaii
* infecii ale pielii regiunilor dorsal i lombar;
* diateza hemoragic sau tratament cu anticoagulante;
* hipertensiunea intracranian - HIC (edem papilar, etc.);
* bolnavul nu este de acord.
Observaie: n suspiciunea existenei unei meningite aceste contraindicaii sunt relative.
Incidente. Accidente.
* cefaleea (datorat modificrii presiunii l.c.r.);
* complicaii neurologice minore (parestezii, slbiciune muscular, etc.);
* sngerare local (grav n prezena diatezelor hemoragice ce contraindic puncia);
* infecia (meningita, empiemul epidural sau subdural) datorat nerespectrii asepsiei i
antisepsiei;
* hernierea encefalului (letal) cnd se ignor existena HIC care contraindic puncia
rahidian.

PUNCTIA CAPILARA

Definitie: Recoltarea sangelui capilar pentru analize de laborator


Scop
Recoltare -glicemie,cholesterol,hemoleucograma,hemoglobina TS(timp de
sangerare),TC(timp de coagulare),grup sanguin,Rh
Materiale necesare

73
lanteta sterila sau ac de punctie steril,stilet special steril de unica folosinta
antiseptic pentru tegument(alcool 90grade)
tampoane sterile
pipeta Potain(pentru numararea elementelor figurate),
hartie de filtru
lame de sticla,lamele(pentru frotiu)
benzi de testare
manusi de protectie,
tavita renala
Locuri de electie pulpa degetului inelar sau mediu lobul urechii, fata plantara a halucelui
si calcai, la copil.
Pregatire pacient
Psihica: se explica necesitatea efectuarii tehnicii Fizica :se aseaza in pozitie sezand cu
bratul sprijinit; spalarea mainilor cu apa si sapun,se usuca corect
Tehnica
-se spala mainile
-se imbraca manusile
-se aseptizeaza locul punctiei cu un tampon cu alcool
-se asteapta evaporarea alcoolului
-cu o miscare brusca se inteapa pulpa degetului,perpendicular pe straturile cutanate
-se sterge prima picatura de sange cu tampon uscat sau hartie de filtru
-se lasa sa se formeze o noua picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau pe lama(se
pune o picatura de sange pe benzile de testarea glicemiei,colesterolului;1picatura pe lama de
sticla pentru frotiu simplu sau frotiu in picatura groasa;
-pentru determinarhematologice(hemoglobina,hematii,leucocite )se utilizeaza pipeta Potain
Efectuarea unui frotiu
-la extremitatea unei lame se pune o pictur de 3-4 mm diametru
-se aeaz o lamel cu marginile lefuite n unghi de 45 cu lama (pictura se ntinde prin
capilaritate)
-lamela se trage ctre partea liber a lamei, pstrnd aceeai nclinaie i antrennd toat
pictura fr s o fragmenteze
-se agit lama pentru uscare
-se eticheteaz i se trimite la laborator
-un frotiu bun este fara goluri,cu un strat regulat
Examenul in picatura groasa
-pentru examenul n pictur groas sngele se recolteaz sub form de pictur groas
-se recolteaz pe fiecare extremitate a lamei cte 3 picturi ct mai apropiate ntre ele
cu colul unei lame lefuite se amestec picturile formnd o pat circular cu diametrul de
aproximativ 1,5-2 cm
-se continu amestecarea picturilor pn se formeaz un mic cheag semnul unei defibrinri
complete
-uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
-numele bolnavului i numrul buletinului de analiz se nscriu direct pe lam cu creion
dermatograf
-pictura groas se execut pentru punerea n eviden a plasmodiilor malariei (recoltarea se
face n cursul accesului febril cnd numrul paraziilor n snge este foarte mare).

PUNCTIA VENOASA

Definitie: Puncia venoas reprezint crearea unei ci de acces ntr-o ven prin
intermediul unui ac de puncie.
Scop

74
- explorator recoltarea sngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice,
serologice i bacteriologice
- terapeutic administrarea unor medicamente sub forma injeciei i perfuziei intravenoase
-recoltarea sngelui n vederea transfuzrii sale executarea transfuziei de snge sau derivate
ale sngelui sngerare 300 500 ml n edemul pulmonar acut, hipertensiune arterial.
Materiale necesare
Materialele se pregatesc in functie de scop:
tava medicala
garou sau banda Esmarch,
manusi sterile
locul punctiei,
paduri cu alcool
tavita renala
holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder
vacutainere cu aditivii specifici in functie de analiza ceruta(EDTA,citrat de sodiu
3,8%,heparina)
seringi+ace sterile etichete formular analize pentru laborator recipient special de colectare si
transportare a probelor de laborator solutii medicamentoase materiale pentru perfuzie
materiale pentru transfuzie bandaj adeziv pentru locul punctiei recipiente pentru colectarea
deseurilor
Venele de la plica cotului(cefalica si bazilica)unde se formeaza un Mvenos prin
anastomozarea lor:
venele antebratului
venele de pe fata dorsal a mainii
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugulare si epicraniene-la sugari si copii mici
orice vena accesibila
punctie subclaviculara
Pregatirea pacientului
Pregtirea psihic se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura
pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa pregtirea fizic pentru puncia
la venele braului, antebraului:
- se aeaz ntr-o poziie confortabil att pentru pacient, ct i pentru persoana care execut
puncia (decubit dorsal)
- se examineaz calitatea i starea venelor
- se aeaz braul pe perni i muama n abducie i extensie,decliv
- se dezinfecteaza tegumentele
- se aplic garoul la o distan de 7-8 cm deasupra locului punciei,
- se recomand pacientului s strng pumnul, venele devenind astfel turgescente
Tehnica
- spalarea mainilor si dezinfectia,imbracarea manusilor
- se fixeaz vena cu policele minii stngi la 4-5 cm sub locul punciei, exercitnd o uoar
compresiune i traciune n jos asupra esuturilor vecine se fixeaz seringa, gradaiile fiind n
sus, acul ataat cu bizoul n sus, n mna dreapt, ntre police i restul degetelor;
- se ptrunde cu acul traversnd, n ordine tegumentul n direcie oblic (unghi de 30 grade),
apoi peretele venos nvingndu-se o rezisten elastic, pn cnd acul nainteaz n gol;
- se schimb direcia acului 1-2 cm n lumenul venei;
- se controleaz ptrunderea acului n ven prin aspiraie cu seringa
- se continu tehnica n funcie de scopul punciei venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sngelui, perfuzie

75
- caz de sngerare, se prelungete acul de puncie cu un tub din polietilen care se introduce n
vasul colector, garoul rmnnd legat de bra
- se ndeprteaz staza venoas dup executarea tehnicii prin desfacerea garoului i a
pumnului
- se aplic tamponul mbibat n soluie antiseptica la locul de ptrundere a acului i se retrage
brusc acul
- se comprim locul punciei 2-3 minute, braul fiind n poziie vertical
Ingrijiri post tehnica
- se face toaleta local a tegumentului
- se schimb lenjeria dac este necesar
- asigur o poziie comod n pat
- se supravegheaz pacientul
Consideratii speciale: pentru evidenierea venelor
- se fac micri n sensul circulaiei de ntoarcere cu partea cubital a minii pe faa anterioar
a antebraului
- se introduce mna i antebraul n ap cald tapotament la locul punctiei pentru puncionarea
venelor jugulare, pacientul se aeaz n decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul lsat s
atrne prin puncia venoas, se pot fixa catetere Se utilizeaz numai materiale de unic
folosin.
Se evita
- puncionarea venei din lateral
- puncionarea venei cu acul avnd bizoul n jos
- manevrarea incorect a instrumentarului steril
- atingerea produsului recoltat
- flectarea antebraului pe bra cu tamponul la plica cotului, deoarece mpiedic nchiderea
plgii venoase, favoriznd revrsarea sngelui.
Accidente
Interveniile asistentei
Hematom (prin infiltrarea sngelui n esutul perivenos)
- se retrage acul i se comprim locul punciei 1-3 minute
Strpungerea venei (perforarea peretelui opus)
- se retrage acul n lumenul venei
Ameeli, paloare, lipotimie
- se ntrerupe puncia, pacientul se aeaz n decubit dorsal fr pern, se anun medicul.

RECOLTAREA URINEI PENTRU UROCULTURA

In mod normal urina continuta in caile urinare este sterile,exceptand segmental inferior
aluretei,invecinat meatului urinar,prezentand o abundenta flora microbiana saprofita. Aceasta
flora saprofita contamineaza in momentul mictiunii portiunea initiala a jetului urinar. Examenul
bacteriologic al urinei presupune recoltarea adecvata a mostrelor de urina pentru urocultura,
transportul corect al probelor la laborator, estimarea cantitativa a continutului bacterian al
uroculturii si determinarea antibiogramei in cazul uroculturilor pozitive.
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor i efectuarea antibiogramei
PREGTIREA MATERIALELOR
a) pentru prelevarea fr sondaj pregtii:
- Ap i spun pentru toaleta genito-urinar
- Antiseptic pentru dezinfecia meatului uretral
- Comprese sterile
- Recipient pentru colectarea steril a urinei

76
- Bazinet dac este necesar
- Container pentru deeuri
b) pentru prelevarea pe sonda urinar demeure pregtii:
- Tav medical/crucior
- Comprese sterile
- Antiseptic; soluie de clorhexidin
- Sering i ace sterile, recipient/eprubeta sterila
- Container pentru aruncarea materialelor folosite
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregtii:
- Tav medical/crucior
- Sond vezical pentru brbat sau femeie
- Comprese sterile si recipient steril pentru recoltarea urinei
PREGATIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Explicai pacientului necesitatea prelevrii
- Asigurai pacientul de inofensivitatea procedurii
- Instruii pacientul contient i valid cum s recolteze singur
b) FIZIC:
- Efectuai toaleta genito-urinar la pacientul nedeplasabil
- Asigurai condiii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid
- Asigurai intimitatea pacientului.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificai prescripia medical
- Identificai pacientul
- Prelevai prin una din metodele enumerate mai jos n funcie de starea pacientului sau
recomandarea,medical

RECOLTAREA URINEI PENTRU SUMAR DE URIN

DEFINITIE Urina reprezinta soluie apoas, prin care sunt eliminate substanele rezultate
dinmetabolismul intermediar protidic, inutile i toxice pentru organism
Terminologie
-miciune = emisiune de urin, act fiziologic contient de eliminare-diurez = cantitatea de urin
eliminat din organism timp de 24 ore
Recoltarea probelor de urina pentru examenele biochimice de laborator aduce informatii
asupra functieirinichiului si a cailor urinare ,precum si asupra starii intregului organism
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea densitii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului- Examinarea
sedimentului urinar
PREGTIREA MATERIALELOR
- Tav medical/crucior
- Recipient curat i uscat sau steril pentru femeie pentru sumarul de urina
- Recipient gradat pentru clectarea urinei din 24 h
- Sering i ace sterile, tampoane cu alcool
- Pens pentru clamparea sondei - cnd mostra de urin( 10ml) este recoltat pe sond
demeure
- Mnui de cauciuc pentru manipularea urinei
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Informai pacientul contient
- Explicai-i procedura n termeni accesibili
- Obinei colaborarea

77
b) FIZIC:
- Efectuai toaleta genito-urinar la femeie
- Fixai punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, n cazul sugarilor i copiilor
mici
EFECTUAREA PROCEDURII
Explicai pacientului care-i recolteaz singur urina
- S-i spele minile, s foloseasc mnui de cauciuc

78
- S se aeze ntr-o poziie n care jetul urinar s fie dirijat n recipient: ortostatism la brbat i
poziieeznd la femeie- S colecteze 10 ml urin direct n recipient
- S aeze capacul pe gura recipientului dup recoltare
- S-i spele minile
- S eticheteze recipientul1.
Colectarea mostrelor de urina proaspat emisa:
-Urina emisa spontan (dupa toaleta prealabila a regiunii perineale),prin mictiune( preferabil
primamictiune matinala),din portiunea mijlocie a jetului,in recipient de sticla curate ,uscate;
prelucrareimediata in laborator ( ex macroscopic in maxim 1 ora) , +/- refrigerare la +4
grade-Recoltarea se poate face in plosca(bazinet) sau in urinar. Personalul auxiliar va trebui sa
fie educat inlegatura cu utilizarea bazinetului,folosirea numai a bazinetelor goale si
curate ,mictionarea faradefecatie ,vasarea urinei imediat dupa emisie in borcan.
Colectarea mostrelor de urina din 24 ore
-indicatii : teste analitice cantitative ( proteinurie,glicozurie,electroliti
Etapele recoltarii: la ora stabilita bolnavul urineaza si urina se arunca.Urina provenita din
celelalte mictiunidin intervalul de 24h se aduna intr-un recipient adecvat probei solicitate si se
pastreaza la rece.Se trimiteintr-o sticluta curate cantitatea necesara de urina omogenizata la
laborator cu urmatoarele date:
nume,prenume,varsta sex,volumul de urina din 24h ,greutatea ,natura regimului ,volumul de
lichide ingerate,medicamentele administrate.
Colectarea mostrelor de urina la copilul necooperant
- se decontamineaza si se usuca organelle genital si perineul.
In jurul penisului sau vulvei se fixeaza orificiulunei pungi sterile din material plastic.In lipsa
acestui dispozitiv trebuie pandit momentul mictiunii pentru a prinde proba intr-un flacon cu
gura larga.
Colectarea mostrelor de urina in situatii speciale
a) aspiratia suprapubiana- punctia vezicala vezi punctii
b) prelevari prin cateter- sunt de competenta medicului si expun pacientul la riscul infectiei.
Este o manevra rezervata pacientilor cu senzoriu alterat, pacientilor care nu mictioneaza din
cauze neurologice sau urologice n caz de recoltare pe sonda demeure:
- Clampai sonda cu 15' nainte de recoltare
- Splai-v minile, folosii mnui de unic folosin
- Dezinfectai sonda
- Punctionati sonda cu acul adaptat la sering- Aspirai 10 ml de urin n sering
- Transferai urina n recipient
- Splai-v minile
- Etichetai recipientul cu: numele i prenumele pacientului, secia, examenul cerut, data i ora
recoltrii
- Transportai urina la laborator imediat
Transportul si conservarea probelor de urina se face de catre asistenta imediat dupa
prelevare.Recipientelese eticheteaza,se acopera si se expediaza pentru a fi examinate in maxim
o ora de la recoltare.
Daca acestinterval nu poate fi respectat proba trebuie refrigerata la 4 grade. In afara datelor
de identificare a pacientului cererea de analiza a probelor de urina trebuie sa specific
urmatoarele informatii: tipul prelevatului( proba curat din jet mijlociu,aspirat suprapubian) ora
prelevarii ,daca pacientul a fost sub curade diureza sau antibioterapie ,examen solicitat.
a)Examen macroscopic al urinei cuprinde determinarea volumului urinar,a aspectului urinei,al
culoriisi mirosului acesteia
b)Examen fizic- este reprezentat de determinarea densitatii urinei si a pH-ului
c)Examen microscopic- consta in examinarea sedimentului urinar -
proteinemiei,glicozuriei,corpilor cetonici,amilazuriei,ureii urinare,ionogramei urinare etc.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC

79
- Colectai materialele folosite n containere speciale conform PU (precauii universale)-
Splai-v minile dup ndeprtarea mnuilor
NOTAREA PROCEDURII
- Notai procedura n dosarul/planul de ngrijire
- Data i ora recoltrii
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
Rezultate ateptate/dorite
- Mostra de urin nu este contaminat cu scurgere vaginsal sau cu snge menstrual
- Urina nu conine albumin sau glucoz, are o culoare galben aurie (normocrom)-
Sedimentul urinar nu conine celule descuamate de pe tractul urinar
Rezultate nedorite / Ce facei ?
- Mostra de urin este contaminat cu scurgere vaginal sau cu snge menstrual
- Aruncai urina
- Recoltai n afara perioadei de menstruaie
- Facei toaleta local nainte
- Urina este hipercrom, cu urobilinogen crescut
- Anunai medicul
- Sedimentul urinar conine numeroase leucocite, hematii, celule descuamate sau epitelii-
Anunai medicul care poate s recomande alte examene, mai relevante din urin
- Urina conine albumin sau glucoza
- Anunai medicul

RECOLTAREA SPUTEI

- Se explica pacientului motivul recoltarii sputei;


- Pacientuleste rugat sa isi clateasca gura cu apa inainte de a expectora (aceasta ajuta la
indepartarea resturilor de mancare sau a bacteriilor contaminate);
- Pacientul este rugat sa inspire adanc de 2 ori, sa-si tina respiratia cateva secunde dupa
fiecare inspire si apoi sa expire lent. Dupa al treilea inspire va expira in forta si va incerca sa
tuseasca. Aceasta manevra are ca rezultat un produs patologic din profunzimea plamanilor.
Bolnavul poate acum sa expectoreze, colectand cu grija sputa in recipientul special;
- Daca sputa este insuficienta cantitativ,pacientul trebuie incurajatsa expectoreze din nou
pana la obtinerea rezultatului dorit (la unii pacienti este nevoie de timp mai indelungat pentru
aceasta manevra!);
- Chiar daca Nu se obtine nici o expectoratie, recipientul trebuie considerat deseu
infectios!
- Daca sa recoltat corect, recipientul trebuie inchis bine si etichetatcorect(pe corpul
recipientului si nu pe capac), cu datele complete ale pacientului!;
- La sfarsitul operatiunii se spala mainile cu apa si sapun;
- Se da un alt recipient la pacient si asistentul se asigura ca pacientul a inteles ca a doua
zi va trebui sa isi recolteze singur inca o sputa, imediat dupd trezirea de dimineata;
- Se arat pacientului cum se inchide etans recipientul;
- Se instruieste pacientul pentru aducerea probei cat mai repede cu putinta la laborator.
Variante de recoltare acceptate
- sputa matinala, in primele 1-2 ore de la trezire procedeu de electie in stationare sau la
domiciliul bolnavului(recoltare supravegheata de personalul medical);
- sputa colectata in interval de 12-24 de ore;
- sputa expectorata pe loc cu ocazia consultului medical.
Cele trei esantioane de sputa necesare la momentul 0 pot fi recoltate in una dintre variantele
urmatoare:

80
- 3 spute matinale in 3 zile succesive;
- 2 spute matinale recoltate sub supraveghere medicala in zile succesive + o sputa
colectata in 12-24 de ore
- 2 spute colectate pe loc (la 1-2 ore interval una de alta) + o spua colectata in 12-24 de
ore;
- 3 spute in aceeasi zi la interval de 3-4 ore.

RECOLTAREA SPUTEI PENTRUEXUDATUL FARINGIAN

Exudatul faringian este un lichid rezultat n urma unui proces inflamator faringian.
Recomandri
Recoltarea se face nu numai n angine , ci i n alte boli care pot fi declanate de o infecie
faringian (nefrite, RAA).
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Identificarea agenilor patogeni la purttori sntoi i bolnavi
- Efectuarea antibiogramei
PREGTIREA MATERIALELOR
- Tav medical/crucior;
- Spatul lingual steril;
- Eprubet cu tampon faringian steril;
- Mnui de unic folosin;
- Masc de protecie;
- 1-2 tvie renale
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Informai i explicai procedura pacientului/aparintorului (dac este copil)
- Obinei consimmntul informat
- ncurajai i susinei pacientul
b) FIZIC:
- Atenionai pacientul sau aparintorul s nu nceap nici un fel de tratament; s nu mnnce,
s nu bea ap, s nu fac gargar, s nu se spele pe dini, s nu-i instileze picturi n nas n
dimineaa recoltrii
- Aezai pacientul pe scaun sau n pat n poziie eznd
- Avertizai aparintorul c va trebui s-i susin copilul n brae pentru recoltare
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificai dac pacientul a respectat recomandrile privind procedura
- Splai minile cu ap i spun
- mbrcai mnui de unic folosin
- Folosii masca de protecie
- Invitai pacientul s deschid larg gura
- Deschidei eprubeta; scoatei tamponul faringian
- Apsai limba cu spatula lingual steril
- tergei depozitul faringian i amigdalian (dac este cazul dezlipii i o poriune din falsa
membran)
- Retragei tamponul faringian far a atinge: dinii, limba, obrajii
- introduceti aplicatoarele n tuburile cu medii de cultur
- nchidei repede eprubeta cu dopul
- Realizai un frotiu folosind alt tampon conform recomandrii medicului)
- Aezai pacientul n poziie comod
NGRIJIREA PACIENTULUI
- Nu necesita ngrijiri speciale legate de procedur.

81
Dac are senzaie de gre i vom nu mnnc i nu bea imediat dup recoltare
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC
- Colectai deeurile n recipiente speciale, conform P.U.
- Splai i curai instrumentele folosite
- Splai minile cu ap i spun
- ndeprtai mnuile/masca
NOTAREA PROCEDURII
- Notai procedura n dosarul/planul de ngrijire;
- Data i ora recoltrii;
- Notai reacia pacientului, aspectul local
PREGTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetai recipientul n care s-a fcut recoltarea
- Completai fia de laborator
- Transportai imediat produsul la laborator
- Comunicai laboratorului dac pacientul a luat medicamente i care sunt acelea
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
Rezultate ateptate:
- Recoltarea s-a fcut fr incidente
- Produsul nu a fost suprainfectat Rezultate nedorite/ce facei?
- Se pot obine rezultate eronate atunci cnd n timpul recoltrii tamponul faringian se mbib
cu saliv sau se ating dinii, limba
- Repetai recoltaren folosind alt tampon
- Pacientul poate prezenta senzaie de grea, voma prin atingerea luetei
- Rugai pacientul s inspire adnc i apoi s stea nemicat n timpul recoltrii
De tiut
timpul scurs de la recoltare la nsmnare s nu depeasc 5-6 ore
nainte de recoltare se inspecteaz regiunile de unde urmeaz s se recolteze
recoltarea se face nu numai n angin, ci i n alte boli care pot fi declanate de o infecie
faringian (nefrite,RAA).
De evitat
mbibarea tamponului cu saliv
atingerea dinilor.

RECOLTAREA MATERIILOR FECALE

Scop:Analiza materiilor fecale este indicata pentru descoperirea bolilor digestive de


natura:
- microbiana (febra tifoida, dizenterie, intoxicatie alimentara etc.): coprocultura
- parazitara (oua de paraziti intestinali): examen coproparazitologic
- precum si pentru stabilirea gradului de digestie a alimentelor, a prezentei sangelui in
scaun etc.: examen coprologic.
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Examinarea macroscopic, biochimic, bacteriologic i parazitologic
- Stabilirea diagnosticului bolilor infecioase gastrointestinale
- Depistarea persoanelor purttoare de germeni patogeni
PREGTIREA MATERIALELOR
Pregtii pe o tav medical / crucior :
- Coprocultor steril sau curat i uscat
- Tampoane sterilizate montate pe porttampoane prevzute cu dopuri de cauciuc i introduse
n eprulbete sterile

82
- Sonda Nelaton nr. 16-18 steril
- Sering de unic folosin de 10 ml
- Bazinet (plosca)
- Mnui de unic folosin
- Prosop de hrtie/hrtie igienic
- Pung de hrtie, formular de recoltare
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Informai pacientul sau / i familia despre procedura pentru a obine colaborarea i pentru a
preveni o eliminare necorespunztoare
- Obinei consimmntul informat
b) FIZIC:
- Asigurai intimitatea pacientului
- Administrai pacientului un purgativ salin (sulfat de magneziu sau magnezia usta) dac nuare
scaun spontan
- Instruii pacientul s-i fac toaleta perianal n cazul recoltrii coproculturii
- Recomandai o diet bogat n fibre vegetale sau un regim "alb" n funcie de examenul cerut.
EFECTUAREA PROCEDURII:
1. Recoltarea din scaun eliminat spontan sau provocat pentru examen copro-parazilologic
- ntruct defecarea nu se poate produce la cerere, instruii pacientul:
- S-i spele minile
- S foloseasc mnui de unic folosin
- S defece n bazinet sau ntr-un recipient curat (oli, spre exemplu, la domiciliu )
- S recolteze, cu linguria coprocultorului cteva fragmente de fecale (cca 50 g) din diferite
zone, mai suspecte, ale scaunului
- S introduc linguria n coprocultor
- S-i spele minile dup ndeprtarea mnuilor
- S eticheteze recipientul cu : nume, prenume, data i ora recoltarii, examenul cerut
- S transporte produsul imediat la laborator sau s-l introduc ntr-o pung de hrtie i s-l
pstreze n frigider nu mai mult de 12 ore
2. Recoltarea direct din rect (pentru examen bacteriologic)
- Descoperii regiunea inferioar a corpului
- Splai-v minile i punei-v mnuile de unic folosin
- Aezai pacientul n decubit lateral cu membrul inferior de deasupra n flexiune maxim a
coapsei pe abdomen
- ndeprtai fesele pacientului
- Introducei tamponul steril prin anus n rect i efectuai cteva micri de rotaie
- ndeprtai, apoi, tamponul i introducei-l n eprubeta steril fr s atingei marginea
acestuia
- ndeprtai mnuile i splai-v minile
- Etichetai recipientul
- Trimitei-l imediat la laborator pentru nsmnare
3. Recoltarea materiilor fecale la copilul mic.
- Aezai copilul, cu blndee, n decubit lateral sau dorsal
- Vizualizai orificiul anal
- Introducei sonda Nelaton pe o distana de 10 cm, respectnd regulile de asepsie
- Aspirai coninutul colonic cu o sering adaptat la captul sondei
- ndeprtai seringa i sonda din rect
- Transferai coninutul seringii (2-3 ml) ntr-un recipient steril pentru coprucultur sau curat
i uscat pentru alte examene
- Efectuai toaleta regiunii perianale, la nevoie
- Splai-v minile

83
- Etichetai recipientul
- Trimitei imediat produsul la laborator
4. Recoltarea materiilor fecale pentru proba ADLER (hemoragii oculte).
Iustruii pacientul:
- s in un regim "alb" timp de 3 zile, fr carne roie, legume i fructe verzi, medicamente i
suplimente nutritive cu coninut de fier, fr colchicin, salicilai, potasiu, fenilbutazon,
indometacin, steroizi sau compui de bismut pentru a evita o posibil sngerare cauzat de
aceste medicamente
- S defece ntr-un bazinet curat
- S-i spele minile i s-i pun mnui de unic folosin
- S recolteze cu linguria coprocultorului sau cu o baghet de lemn materii fecale de la
suprafaa (25-30 g) i s le introduc n coprocultor sau n alt recipient curat i uscat
- S acopere recipientul cu capacul etan
- S-i spele minile dup ndeprtarea mnuilor pentru a preveni croscontaminarea
- S eticheteze recipientul i s-l transporte imediat la laborator.
Unul dintre cele mai noi i uoare teste pentru depistarea sngerrii oculte este testul
intitulat colorare. Este indicat pentru pacienii care i fac singuri testrile, nu necesit
recoltarea probei de scaun i este foarte uor de testat i interpretat. Astfel, pacientul va
respecta dieta specific cu 48-72 ore nainte de testare. Pacientul este nvat s indeprteze
orice dezinfectant de toalet i s trag apa de 2 ori dup ndeprtarea dezinfectantului de
toalet. Dup defecare, este instruit s nu arunce hrtie igienic n vasul de toalet pn la
citirea testului deoarece coninutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul. n cele 5
minute imediat dup defecare, va desface kitul de testare i va arunca testerul n toalet, care
va pluti pe suprafaa apei din toalet. Pacientul va citi rezultatul dup 15-30 de secunde. Dac
scaunul are sngerri oculte, testerul se va colora n albastru sau verde. Pacientul va trebui s
repete testarea la trei scaune diferite, s-i noteze rezultatele i s le prezinte medicului.
NGRIJIREA PACIENTULUI
- Nu necesit ngrijiri speciale legate de procedur
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC
- Colectai materialele folosite n containere speciale conform precauiilor universale (P.U.)
- Splai-v minile dup ndeprtarea mnuilor pentru a preveni croscontaminarea
NOTAREA PROCEDURII
Notai:
- Procedura n planul de ngrijire i n fia de proceduri
- Data, felul examenului
- Numele persoanei care a recoltat
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
Rezultate ateptate/dorite:
- Pacientul este compliant i respect ntocmai instruciunile oferite
- Materiile fecale nu sunt amestecate cu urina
- Produsul recoltat este adus imediat la laborator evitdu-se suprainfectarea sau distrugerea
oulelor de parazii prin refrigerare
Rezultate nedorite/ce facei ?
- Materiile fecale sunt amestecate cu urina
- Instruii de la nceput pacientul s defece n plosc usct i curat
- Pacientul nu respect regimul alb, ceea ce duce la obinerea unor reacii fals pozitive
- Explicai-i dinainte consecinele nerespectrii dietei
- Materiile fecale sunt pstrate prea mult la temperatura: camerei (peste o or) sau la frigider
(peste 12ore) ceea ce modific acurateea estului
- Respectai condiiile de pstrare ale produsului
- Pacientul refuz recoltarea:
- Discutai nc o dat cu el

84
- Anunai medicul
DEPISTAREA SNGERRILOR OCULTE
Testele de depistare a sngerrilor oculte sunt folosite pentru descoperirea sngerrilor
ascunse (gastrointestinale), pentru diferenierea ntre melen i scaunul cu aspect de melen.
Anumite medicamente cum ar fi fierul, bismutul, pot nnegri scaunul putndu-se pune
diagnosticul greit de melen. De asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru
depistarea precoce a cancerelor colorectale, deoarece 80% din pacienii cu aceste boli prezint
sngerri oculte. Pe de alt parte, un singur test pozitiv nu indic neaprat sngerare
gastrointestinal sau cancer colorectal. Pentru a putea fi considerat pozitiv, testul trebuie
repetat de cel puin 3 ori ntr-o perioad anume, timp n care pacientul va respecta o diet
specific recomandat n depistarea sngerrilor oculte. Cu toate acestea, un test pozitiv i n
aceste condiii, nu indic neaprat un cancer de colon ci poate fi sngerare gastrointestinal
provocat de ulcer gastric, diverticuloze etc.
Testele sunt folosite i ca screening (de exemplu, n Marea Britanie, dup o anumit
vrst, se repet la 2 ani, pentru depistarea precoce a cancerelor colorectale). Testele sunt uor
de efectuat constnd n adugarea de anumite substane (sau a unei hrtii impregnate cu
substan respectiva) peste proba de scaun, aprnd aproape imediat o coloraie specific n
cazurile n care sngele pierdut prin scaun este mai mult de 5 ml pe zi. Aceste analize sunt
foarte importante deoarece sngerrile oculte.
Sunt n cantiti foarte mici, indepistabile ochiului uman, dar repetndu-se, pot duce la
anemii severe.
Materiale necesare:
- mnui , recipient colector de sticl , spatul sau orice alt instrument specific de recoltare pe
care l are laboratorul , substan specific sau hrtie mbibat cu substan (din kitul de
testare)
Recoltare:
-se confirm identitatea pacientului
-se pun mnuile i se recolteaz conform procedurii de recoltare a probelor din scaun
-se va duce proba imediat la laborator sau, dac avem kitul de recoltare, se va respecta
ntocmai prospectul de utilizare
-se spal minile bine i se toaleteaz pacientul dac este imobilizat
-se anun medicul pentru orice apariie a coloraiei albastre sau verzi pe hrtia testului
Consideraii speciale:
*ne asigurm c proba recoltat nu este contaminat cu urin, soluie spun, hrtie igienic
(aceasta conine bismut i afecteaz rezultatul) apoi o testm conform indicaiilor de utilizare
a kitului
*testul se face din poriuni diferite ale scaunului deoarece sngerarea ocult din tractul
gastrointestinal superior nu este prezent n tot scaunul format, iar cea din cancerul colorectal
poate aprea de obicei doar n prima poriune a scaunului
*se va verifica data expirrii kitului de testare
*pacientul va fi instruit s respecte o diet bogat n fibre, fr carne, fr pete, fr napi,
gulii etc pentru c toate acestea pot da reacii fals positive. Dieta trebuie inut ntre 48-72 ore
naintea testului
*de asemenea, tot cu 48-72 ore nainte de testare, se va ntrerupe medicaia care poate afecta
rezultatul (fier, potasiu, indometacin, steroizi)
*dac pacientul i face singur acas testarea, va trebui instruit cu atenie n ceea ce privete
procedura
*unul dintre cele mai noi i uoare teste pentru depistarea sngerrii oculte este testul intitulat
colorare. Este indicat pentru pacienii care i fac singuri testrile, nu necesit recoltarea
probei de scaun i este foarte uor de testat i interpretat. Astfel, pacientul va respecta dieta
specific cu 48-72 ore nainte de testare. Pacientul este nvat s indeprteze orice
dezinfectant de toalet i s trag apa de 2 ori dup ndeprtarea dezinfectantului de toalet.

85
Dup defecare, este instruit s nu arunce hrtie igienic n vasul de toalet pn la citirea
testului deoarece coninutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul. n cele 5 minute
imediat dup defecare, va desface kitul de testare i va arunca testerul n toalet, care va pluti
pe suprafaa apei din toalet. Pacientul va citi rezultatul dup 15-30 de secunde. Dac scaunul
are sngerri oculte, testerul se va colora n albastru sau verde. Pacientul va trebui s repete
testarea la trei scaune diferite, s-i noteze rezultatele i s le prezinte medicului.
6. Recoltarea de probe din anus
Materiale necesare:
- mnui
- ap i spun
- prosop
- aplicator steril cu capt din tampon de bumbac
- soluie normal salin
- tub steril de cultur cu mediu de transport
- etichete
- formular cerere analize laborator
Recoltare:
-se spal minile i se pun mnuile
-se explic procedura pentru a-i reduce anxietatea i a ne asigura de cooperarea sa
-se asigur intimitatea pacientului
-se spal zona perianal a pacientului cu ap i spun
-se introduce aplicatorul cu captul din tampon de bumbac (udat n prealabil n soluie normal
salin) n anus aproximativ 1 cm la copii i 4 cm la aduli i se rotete cu blndee de jur
mprejur
-se introduce aplicatorul n tubul de cultur cu mediu de transport
-se arunc mnuile la deeuri contaminate i se spal minile
-se eticheteaz proba i se trimite la laborator mpreun cu formularul.

RECOLTAREA SANGELUI

Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct diagnosticul,
tratamentul si vindecarea pacientului.
De cele mai multe ori, asistenta este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a
acestor probe.
In unele cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice
proba, sa pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei recoltari,
sa acorde ingrijiri specifice pacientului dupa recoltare. Exista anumite teste pentru care
pacientul trebuie invatat cum sa si le faca singur acasa (glicemia pe glucotest).
Pregatirea pacientului:
O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa il efectueze in
scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru respectiva manevra.
Explicandu-i pacientului procedura medicala cu claritate si vom castiga increderea si
cooperarea sa.
- De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase ( cum ar fi punctia de maduva
osoasa) trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil
il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte
dupa si in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientului ii va fii
mult mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine.
- Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul
pe parcursul acesteia, sa il incurajam, si apoi sa-l supraveghem pentru eventualele efecte
adverse sau complicatii, pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie.

86
- Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totala a
pacientului si de corecta recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesita anumite
conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea recoltarii ( o dieta speciala, un
mod corect de recoltare de catre insusi pacient, etc).
Consimtamantul pacientului:
Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se
va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a
semna ca este de accord cu efectuarea procedurii. A explica procedura, cum va fi efectuata si
potentialele riscuri este in primul rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua
explicatiile medicului, se va asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca pacientul
a semnat consimtamantul atunci cand este necesar.
Masuri de protectie:
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru pacient.
- Dupa recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu afecteze
rezultatul.

PUNCTIA VENOASA:

Punctia venoasa se realizeaza de obicei in fosa antecubitala. Se poate recolta din venele
de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior, sau orice alta locatie accesibila in functie de
situatie.
Incheietura interioara a mainii nu se foloseste decat foarte rar ca zona de recoltat datorita
riscului mare de afectare a structurilor anatomice existente in zona respective.
Cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana (plexul venos metacarpian, venele dorsale).
Materiale necesare:
garou
manusi
seringa sau eprubete speciale cu aditivii specifici in functie de analiza ceruta
holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder
paduri cu alcool
etichete
formular de cerere analize pentru laborator
recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator
bandaj adeziv pentru locul punctiei
Sistemele de recoltare a sangelui respecta urmatorul cod de culori:
Vacutainere cu capac mov, cu EDTA-K3 (volum 3 mL)
Vacutainere cu capac albastru, cu citrat de sodiu 3.2% si proportie sange:anticoagulant
de 9:1 (volum 5 mL)
Vacutainere cu capac negru, cu citrat de sodiu 3.8% si proportie sange:anticoagulant
4:1(volum 2,9 ml)
Vacutainere cu accelerator de coagulare,cu capac rosu, pentru determinari de biochimie
si imunologie(volum 6 mL)
Vacutainer cu heparina,cu capac verde.
Pregatirea materialelor:
formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele pacientului, analizele
cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care indica analizele.
eprubetele trebuie alese cu grija in functie de analizele care se cer si de aditivii pe care ii
contin
fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului
Recoltarea:
- se spala mainile bine si se pun manusi

87
- confirmarea identitatii pacientului ( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un
alt pacient)
- se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
- se face o scurta anamneza referitor la ce a simtit pacientul si la eventulele incidente in
cazul unor recoltari anterioare (lipotimii, ameteli)
- recoltarea se face cu pacientul intins in pat sau stand in scaun, cu mana sprijinita pe
suportul special al scaunului sau de o masa
- evaluarea celui mai bun loc de punctie venoasa
- se observa si se palpeaza vena pentru o mai precisa localizare
- se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie. Daca venele nu s-au
dilatat corespunzator se cere pacientului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori.
(pacientul trebuie sa tina pumnul strans in timp ce se punctioneaza vena si sa-l deschida dupa
ce se introduce acul in vena).
- se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat.
Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei
punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
- nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul
neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.
- dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
- se imobilizeaza vena presand cu policele exact sub locul ales pentru punctie si se intinde
de piele
- se punctioneaza vena sub un unghi de 30 grade. Daca se foloseste eprubeta, ea se va
umple automat pana la nivelul la care este marcata. Daca se foloseste seringa, se va evita
aspirarea brusca si rapida, deoarece se va colaba vena.
- holderul trebuie mentinut intr-o pozitie sigura pentru a evita iesirea lui din vena
- se va indeparta garoul imediat ce sangele incepe sa curga adecvat, pentru a preveni staza
si hemoconcentratia sangelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate

- se va evita sa se tina garoul mai mult de 3 minute


- se schimba cu atentie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental acul
din vena sau a se perfora vena
- dupa umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandete pentru amestecarea aditivilor cu
sangele
- se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului
- se pune o compresa sterile deasupra acului la nivelul locului de punctie si se scoate cu
blandete acul din vena. Intotdeauna se scoate intai eprubeta din holder si apoi se scoate acul
- se preseaza locul punctiei pentru 2-3 minute sau pana cand se opreste sangerarea daca
aceasta dureaza mai mult de atat. Aceasta previne extravazarea sangelui in tesutul din jur si
formarea hematomului.
- dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv
- a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza.
- se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom. In cazul in care
s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese
calde.
- se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.
Consideratii speciale:

- nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite deja pentru diverse
terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul analizelor poate fi afectat.
- de asemenea, se va evita recoltarea de sange din zone edematiate, sunturi arterio-venoase,
zone cu hematoame sau rani vasculare

88
- daca pacientul are vene vizbile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului ,
prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
- daca pacientul are tulburari de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante, se va
presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului si se va
specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator
- se va evita punctia venoasa din picior deoarece poate creste riscul aparitiei tromboflebitei.

HEMOCULTURA
In mod normal fara bacterii, sangele se poate infecta prin liniile de perfuzie si transfuzie,
sunturi infectate, endocardite bacteriale postprotezarilor cardiace. De asemenea, bacteriile pot
invada sistemul vascular prin sistemul limfatic si ductul toracic, pornind de la infectii
localizate in diferite tesuturi.
Hemocultura se indica pentru a detecta invazia (bacteriemie) si raspandirea sistemica
(septicemia) pe cale sangvina.
In aceste situatii se recolteaza sange prin punctie venoasa la patul pacientului apoi sangele
este transferat in doua recipiente: unul continand mediu anaerob si unul continand mediu
aerob.
Recipientele sunt tinute la incubator permitand astfel tuturor organismelor prezente in
sange sa creasca in mediul lor.
Hemocultura permite identificarea a aproximativ 67% dintre agentii patogeni in primele
24 de ore si a peste 90% in 72 ore.
Parerile cu privire la momentul recoltarii hemoculturii sunt impartite. Unii considera ca
timpul recoltarii este discutabil si irelevant. Altii indica recoltarea a trei probe la interval de
cate o ora.
Prima dintre ele trebuie recoltata la aparitia primelor simptome cu ajutorul carora se
suspicioneaza bacterimie sau septicemia.
Cand se suspicioneaza infectie cu bacterii datorita endocarditei se vor recolta 3 sau 4
probe cu intervale intre ele cu prinse intre 5 si 30 minute inainte de inceperea antibioterapiei.
Materiale necesare:

uzuale
seringa de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
3 sau 4 ace
recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob
Pregatirea echipamentului:
se va verifica data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura.
Imediat dupa recolatre proba se duce imediat catre laborator.
Consideratii speciale:
- fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri diferite
- se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase prinse recent, in
afara de cazul cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs sepsisul.
- principala complicatie a manevrei poate fi hematomul.

HEMOGRAMA

Hemograma cuprinde mai multe determinri:


- numrul de eritrocite (RBC, red blood cells): valori normale ntre 4.5 - 6 milioane/mm3 la
brbai, ntre 4 - 5.5 milioane/mm3 la femei i ntre 5-7 milioane/mm3 la nou-nscui.
- hemoglobina (Hb): valori normale 14-18 g/dl la brbai i 12-16 g/dl la femei
- hematocritul (HT): valori normale 42-52% la brbai i 37-47% la femei
- parametri (indici) eritrocitari: volum eritrocitar mediu (VEM, valori normale 80-94 fL),

89
- hemoglobina eritrocitar medie (HEM, valori normale 27-33 pg), concentraia medie a
hemoglobinei eritrocitare (CHEM, valori normale 32-36%), lrgimea distribuiei eritrocitare
(RDW, 11.5-14.5%)
- numrul de leucocite (WBC, white blood cells): valori normale 5.000-10.000/mm3
- formula leucocitar:
neutrofile (PMN) 55-70%,
eozinofile 1-6%,
bazofile 1%,
limfocite 20-45%,
monocite 2-8%
- numr de trombocite: ntre 150.000-450.000/mm3
Numrul de hematii, concentraia hemoglobinei, valoarea hematocritului (care este de
obicei de 3 ori concentraia hemoglobinei) i indicii eritrocitari sunt utili n identificarea unei
anemii i tipul acesteia (anemie hipocrom microcitar feripriv, anemie megaloblastic,
anemie hemolitic). Anemia poate fi cauzat de pierderi de snge (digestive, urinare, genitale,
gingivale, nazale vizibile sau oculte), deficit de fier sau ali catalizatori necesari sintezei de
eritrocite i hemoglobin (vitamina B12, acid folic), hemoglobinopatii, procese autoimune,
boli cronice, afeciuni hematologice sau unele medicamente.

- Aspectul morfologic al eritrocitelor identificat prin analiza frotiului de snge poate fi util n
completarea diagnosticului.
- Numrul de leucocite i formula leucocitar ajut la diagnosticul infeciilor, bolilor
mieloproliferative i limfoproliferative acute i cronice.
- Leucocitoza (creterea numrului de leucocite) apare n bolile infecioase bacteriene, dup
corticoterapie, n leucemie, n atacurile de gut,
- Leucopenia (scderea numrului de leucocite) n infecii virale, n afeciuni ale mduvei
hematopoetice, n septicemie sau boala de iradiere.
- Neutrofilia (creterea numrului de neutrofile) se ntlnete n infecii bacteriene, boli
neoplazice, boli mieloproliferative,

- Neutropenia (scderea numrului de neutrofile) la imunodeprimai i dup anumite


tratamente medicamentoase.
- Eozinofilia (creterea numrului de eozinofile) apare n boli parazitare, boli alergice,
ateroembolism i leziuni cutanate extinse.
- Bazofilia (creterea numrului de bazofile) este caracteristic bolilor alergice i bolilor
mieloproliferative.
- Limfocitoza (creterea numrului limfocitelor) este caracteristic infeciilor virale,
tuberculozei, sifilisului i bolilor limfoproliferative,
- Limfopenia (scderea numrului limfocitelor) in sindromului Cushing, corticoterapiei,
uremiei i bolii Hodgkin.
- Monocitoza (creterea numrului de monocite) apare adesea n infecii virale.
- Trombocitopenia (scderea numrului de trombocite) apare n afeciuni ale splinei cu
hipersplenism (datorit distrugerii crescute a plachetelor), n diferitele tipuri de purpur,
infecii virale, coagularea intravascular diseminat, boli autoimune sau ale mduvei
hematogene.
- Trombocitoza (numr trombocite peste 400.000/mm3) poate aprea n boli infecioase, dup
hemoragii (trombocitoza reactiv), dup splenectomie sau ca fenomen paraneoplazic n
anumite cancere.
- Trombocitemia definete o cretere sever a numrului de trombocite (peste 1
milion/mm3) i apare n sindroame mieloproliferative.

90
- Pancitopenia (scderea tuturor elementelor celulare hematii, trombocite i leucocite) poate
aprea n cadrul unei boli autoimune (ex. lupus eritematos sistemic), unei boli hematologice
(aplazie medular) sau ca reacie advers la un medicament.

BIOCHIMIE

- transaminazelor: AST/GOT i ALT/GPT (valori normale: 0-40 UI)


- bilirubinei totale (valori normale: 0.3-1.2 mg/dl) i fraciuni (bilirubin direct i indirect)
- enzime de colestaz: gamma-glutamiltranspeptidaza (10-50 U/l), fosfataza alcalin (25-115
UI), 5-nucleotidaza, glutamat dehidrogenaza, leucin-aminopeptidaza.
- Creterea Transaminazelor definete sindromul de hepatocitoliz (distrucie a celulelor
hepatice),
- iar Creterea Bilirubinei si a Enzimelor de colestaz definete sindromul de retenie biliar.
Testele de funcionalitate renal includ determinarea Ureei (valori normale: 20-40 mg/dl)
i Creatininei (valori normale: 0.5-1.1 mg/dl), care ofer informaii despre funcia de epurare a
produilor de catabolism. Creterea ureei i creatininei realizeaz aa numitul sindrom de
retenie azotat i poate fi ntlnit n afeciuni prerenale (n insuficiena cardiac, dup
hemoragii, dup tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene sau inhibitori ai enzimei de
conversie), renale (insuficien renal acut sau cronic) sau postrenale (litiaz urinar).

COAGULARE SI INFLAMATIE

Coagulograma cuprinde o serie de timpi de coagulare care evalueaz echilibrul


hemostatic al organismului:
- timpul de sngerare (TS), valori normale 2-3 minute pentru metoda Duke (lobul urechii),
2-10 minute pentru metoda Ivy (la antebra)
- timpul Quick (timpul de protrombin), valori normale 13-15 secunde
- INR (international normalized ratio), valori normale 1-1.5
- aPTT (timpul de tromboplastin parial activat), valori normale 25-36 secunde
- timpul de trombin, valori normale 10-15 secunde
Probele de coagulare sunt utile n special la pacienii aflai sub tratament anticoagulant, la
cei cu afeciuni hepatice i biliodigestive, la care funcia de sintez a factorilor coagulrii este
sczut (datorit scderii sintezei proteice i respectiv deficitului de vitamin K) i naintea
oricrei intervenii chirurgicale, pentru a evalua riscul de sngerare.
Probele de inflamaie sunt reprezentate de:
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): valori normale 3-10m/1 or i 5-15 mm/2 ore la
brbai, 5-13 mm/1 or i 5-20 mm/2 ore la femei, 7-11 mm/1 or la copii
- proteina C reactiv (CRP); valori normale <1 mg/dl
- fibrinogen: valori normale 200-400 mg/dl
Valorile crescute ale probelor de inflamaie definesc aa numitul sindrom biologic
inflamator, care apare n condiiile unor procese inflamatorii (boli autoimune, artrite cronice,
supuraii bronho-pulmonare), infecii acute sau cronice, mielom multiplu, boli hematologice.

SEROLOGIE

ntr-o ar cu o prevalen foarte mare a hepatitelor virale, determinarea periodic


a markerilor de infecie cu virusurile hepatitice B i C este o real necesitate, mai ales pentru
categoriile cu risc (personal medico-sanitar, persoane care i fac frecvent tratamente
stomatologice, manichiur/pedichiur, tatuaje sau piercinguri). Statistici recente arat c
aproximativ 5% din populaie prezint infecie cronic cu virusul hepatitic B (VHB) i pn la
8% hepatit cronic cu virusul hepatitic C (VHC). Episodul contagios poate fi adesea

91
asimptomatic, iar infecia evolueaz ctre cronicizare, hepatit cronic, ciroz hepatic i
carcinom hepatocelular.
Pe lng AgHBs i anticorpii anti-VHC, serologia viral trebuie s includ
i screeningul infeciei HIV. Dac ai fost expus recent riscului de infectare cu virusurile
hepatitice sau virusul HIV trebuie tiut c n primele 6 luni testele pot fi negative (acest
interval fiind denumit fereastr serologic). Citete mai multe despre interpretarea testelor
serologice pentru hepatita B i hepatita C.

RECOLTAREA SECRETIILOR URETRALE LA BARBATI

Examenul de secretie uretrala este metoda prin care se identifica agentii patogeni
responsabili de infectia uretrei masculine si / sau a prostatei. Examenul de secretie uretrala
poate releva atat bacterii "obisnuite", cat si fungi (ciuperci), dar si microorganisme "speciale",
cum ar fi Chlamydia trachomatis, Mycoplasma hommini sau Ureaplasma urealiticum,
responsabile de uretrite sau uretro-prostatite. Testul de secretie uretrala este utilizat in
laboratoarele de microbiologie clinica, fiind indicat de medicul specialist urolog.
Recoltarea se face de catre personalul mediu, instruit in prealabil de catre medicul specialist,
la cabinetul de recoltari (proba nu se va recolta de catre pacient sau la domiciliu).
Se insista asupra faptului ca recoltarea sa se faca dimineata, fara ca pacientul sa-si faca toaleta
organelor genitale sau sa urineze.
Este de preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea altei
probe biologice (spermocultura; urocultura).
Materiale necesare
- tampon de exsudat fara mediu de transport
- lame de microscop:
- manusi
- comprese sterile
Mod de recoltare
Este recomandat ca recoltarea sa se faca de catre medicul urolog la cabinetul de
consultatii. In cazul in care acest lucru nu este posibil recoltarea se face de catre personal
mediu instruit in prealabil de catre medicul specialist.
Se insista asupra faptului ca pacientul nu trebuie sa fi urinat cu cel putin 2 ore inainte de
recoltare.
La barbati se preleveaza pe tampon scurgerea uretrala spontana sau provocata prin
presiunea blanda asupra meatului uretral. Daca nu apare scurgere spontana se prinde penisul
intre degetul medius si inelar, iar cu degetul mare si indexul se deschide meatul urinar. In
afara excitatiei sexuale si a mictiunii recente, meatul urinar nu trebuie sa contina fluid vizibil.
Daca in afara acestor doua conditii meatul prezinta urme de fluid, acestea se preleveaza pe
tampon.
In cazul in care la nivelul meatului urinar se observa fluide, dupa stergerea cu tamponul
se amprenteaza meatul pe doua lame de microscop sterse in prealabil cu alcool si uscate. Pe
aceste lame se scrie cu creion negru obisnuit numele pacientului si codul de bare
corespunzator cererii si tamponului cu produs. Lamele se lasa la uscat in loc ferit de curenti de
aer.
Se trimit la laborator impreuna cu tamponul de exsudat.
Daca nu se poate face prelevare la nivelul meatului se recolteaza intrauretral cu tamponul.
Pacientul se asaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o manevra
neplacuta.
Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de rotatie pana la o adancime de cca 2
cm.
Recoltarea probei poate fi precedata sau urmata de recoltarea secretiei de sant

92
balano-preputial in aceleasi conditii de pregatire.
Efectuarea procedurii
Pacientul se aseaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o manevra
neplacuta. Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de rotatie pana la o
adancime de cca 2 cm. La retragere se imprima tamponului tot miscari de rotatie.
Recoltarea pentru antigene genitale din secretia uretrala (Chlamydia trachomatis si
Mycoplasma hommini / Ureaplasma urealiticum) trebuie sa se desfasoare in urma aceleiasi
pregatiri si in aceleasi conditii.

RECOLTAREA SECREIILOR PURULENTE DIN LEZIUNI

Definitie:
-secreiile purulente se recolteaz de pe suprafaa tegumentelor, din plgi supurate, ulceraii,
organele genitale, conjunctiva ocular, leziuni ale cavitii bucale i din conductul auditiv
extern.
Scop:
explorator
- depistarea florei microbiene generatoare i efectuarea antibiogramei
terapeutic
- evacuarea i tratarea secreiilor purulente
Materiale:
- sterile
- eprubete, ans de platin
- 2-3 lame de sticl bine degresate
- seringi i ace
- ser fiziologic
- alcool iodat
- tinctur de iod
- pipete Pasteur
- nesterile
- creion dermatograf
- lampa de spirt i chibrituri
Pregtirea pacientului:
- psihic: - se anun i i se explic necesitatea efecturii examinrii
- fizic: - se aeaz n poziia adecvat.

RECOLTAREA SECREIILOR PURULENTE DIN LEZIUNI DESCHISE

OBIECTIVELE PROCEDURII:
- Colectarea de secreii purulente dintr-o leziune deschisa pentru identificarea prin examene de
laborator a microorganismelor ce provoac infecia n vederea precizrii
diagnosticului,efectuarea antibiogramei.
PREGTIREA MATERIALELOR:
- Pense
- Comprese
- Soluii dezinfectante
- Mnui sterile
- Recipiente sterile pentru colectat produsul (epru
bete sterile)
- Tampoane sterile
- Ansa de platin

93
- Pipeta Pasteur
- Lame de laborator, lampa de spirt, leucoplast
- Tav medical/crucior medical
PREGTIREA PACIENTULUI:
a) PSIHIC:
- Informai i explicai procedura pacientului/clientului
- Obinei consimmntul informat
b) FIZIC:
- Poziionai pacientul/clientul n funcie de locul leziunii (plag chirurgical cu supuraie
parietal, plgi septice, abces, flegmon deschis, vezicule, pustule)
- Asigurai intimitatea pacientului/clientului
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Identificai pacientul
- Verificai prescripia medical
- Splai minile
- mbrcai mnui sterile
- Curai suprafaa leziunii
- Recoltai din secreie:
prin aspiraie cu pipeta Pasteur steril
cu ans de platin sterilizat n prealabil prin nclzire la rou
cu tampon steril
- Realizai 2-3 frotiuri avnd grij s ntindei uniform secreia
- Introducei produsul aspirat sau tamponul cu care ai recoltat ntr-o eprubet steril
- Etichetai i trimitei la laborator n timp util
NGRIJIREA PACIENTULUI:
- Pansai leziunea folosind o tehnic adecvat dac este nevoie
- Supravegheai aspectul pansamentului
- Monitorizai funciile vitale
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC:
- Colectai compresele, mnuile n recipiente speciale pentru materiale cu potenial infecios
respectnd P.U.
NOTAREA PROCEDURII:
Notai procedura n planul de ngrijire :
- Data, ora recoltrii i numele persoanei care a recoltat
- Aspectul secreiei
- Aspectul leziunii i al tegumentelor din jur
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII:
Rezultate ateptate:
- Pacientul nu acuz durere
- Recoltarea s-a fcut n condiii de asepsie, nu exist risc de suprainfectare
Rezultate nedorite/Ce facem ?
- Acuz durere i produce sngerare
- Lucrai cu blndee
- Suprainfectare cu ali germeni
- Respectai cu strictee asepsia i antisepsia
- Rezultatul nu este corect pentru c produsul nu s-a trimis n timp util la laborator.

SONDAJUL VEZICAL

Definitie = introducerea uei sonde sau cateter, prin uretra, in vezica urinara.
Scop;

94
a) explorator = recoltarea unei cantitati de urina pentru examene de laborator;
b) terapeutic -golirea continutului (daca acesta nu se produce spontan);
- depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare;
- executarea unor procedee de tratament prin sonda.
Materiale necesare:
tava medicala;
recipient (pentru urocultura);
doua sonde sterile
seringi sterile(pentru umplerea balonasului )
gel lubrefiant
ser fiziologic
tampoane de vata sterile
antiseptic
manusi sterile
comprese sterile
camp steril decupat ptr. regiunea organelor genitale
punga colectoare de urina
tavita renala pentru colectarea urinei
musama si aleza
pense hemostatice sterile
tavita renala pentru colectarea urinei
materiale pentru toaleta organului genital externe (sapun, lubrefiant
bazinet

SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE

Pregatirea psihica si fizica


Se anunta bolnava si i se explica necesitatea tehnicii.
Se anunta bolnava sa nu manance.
Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavei cu un paravan.
Se asaza musamaua si aleza.
Se asaza bolnava in decubit dorsal, cu genunchii ridicati si coapsele indepartate (pozitie
ginecologica).
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavei, iar patura se ruleaza la picioare
Se acopera bolnava lasand accesibila numai regiunea vulvara.
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavei.
Se efectueaza toaleta regiunii vulvare cu apa si sapun
Efectuarea tehnicii
Spalare pe maini cu apa curenta si sapun si dezinfectare cu alcool.
Se pun manusile sterile
Aseazare in partea dreapta a bolnavei si cu policele si indexul mainii stangi se indeparteaza
labiile si se evidentiaza meatul urinar.
Aseptizarea meatului urinar- se sterge orificiul uretral de sus in jos, in directia anusului si nu
invers; tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere!
Operatia se repeta de 2-3 ori.
Se prinde intre degete mediu si inelar ale mainii drepte si se lubrifiaza
Sonda se orienteaza cu ciocul inainte si in sus, tinand-o ca pe un creion in timpul scrisului.
Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful cudurii spre simfiza pubiana.
Paralel cu inaintarea sondei se coboara extremitatea externa a sondei, printr-o miscare in
forma de arc
Scurgerea urinei confirma prezenta sondei in vezica

95
Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala si in continuare se goleste vezica intr-un
recipient pregatit sau se recolteaza potrivit scopului (hemocultura, examene biochimice etc.).
Se penseaza sonda la capatul extern si se indeparteaza prin miscari inverse celor cu care
s-a introdus.
Spalare pe maini cu apa curenta si sapun!

SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:


Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii..
Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavului cu un paravan.
Se asaza musamaua si aleza.
Se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu picioarele intinse si usor indepartate
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavului, iar patura se ruleaza la picioare.
Se acopera bolnavul lasand accesibila numai regiunea genitala
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavului.
Se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si sapun.
Efectuare
spalare pe maini cu apa si sapun
se imbraca manusi sterile
se spala bine glandul cu apa si sapun si se dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic si
tampoane cu antiseptic
cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza
cu mana stanga se intinde bine penisul la verticala si se introduce in meat sonda, cu curbura
spre simfiza pubiana, circa 12 cm.
cand sonda a ajuns in vezica, incepe sa curga urina care se capteaza in tavita renala, recipient
sau eprubete..
cand vezica s-a golit, sonda se indeparteaza, extremitatea externa comprimandu-se..
spalare pe maini cu apa curenta si sapun!.
se noteaza in foaia de observatie sondajul, data, ora, cantitatea de urina recoltata si numele
celui care l-a efectuat.
Ingrijiri dupa tehnica
Se efectueaza toaleta regiunii
Bolnava va fi supravegheata in repaus la pat
Evaluarea procedurii
- pacientul exprim stare de confort, nu acuz dureri
-nu sunt semne de infecie urinar, urina este limpede;
- observai aspectul meatului urinar i aspectul urinii
- msurai temperatura corpului
- anunai medicul dac constatai vreun semn de infecie
- recoltai o prob de urin pentru a fi examinat la laborator
Incidente,accidente
-infecii urinare joase (cistite)i ascendente (nefrite, pielonefrite): se produc mai ales prin
nerespectarea regulilor de asepsie; apar dup sondajele prelungite;
- leziuni mecanice ( hemoragii, ci false, leziuni sfincteriene)
-hemoragia ex vacuo prin evacuarea brusc a unui glob vezical
Descrierea sondelor
FOLEY: simple ( 2 canale) sau cu canal suplimentar pentru lavaj vezical prezint:
un canal pentru evacuarea urinii: se conecteaz la punga colectoare
un canal pentru umflarea balonaului pentru prevenirea ieirii sondei (cu volume diferite de la
5 la 30 ml

96
Nelaton
nu au balona de fixare
sunt mai rigide
folosite pentru sondajul de scurt durat)

SPLTURA VAGINAL

Scop terapeutic: ndeprtarea mecanic a coninutului vaginal fiziologic sau patologic avnd
ca obiectiv:
- dezinfecia local n obstetric-ginecologie, vaginite, vulvovaginite
- dezinfecia local pre- i postoperatorie;
- dezlipirea exudatelor patologice aderente de mucoasa vaginal
Are ca i contraindicaii situaiile n care:
- colul uterin este deschis sau beant, permind trecerea lichidului de spltur la nivelul
cavitii uterine i, ulterior, in cavitatea peritoneala:
- imediat post-partum;
- patologie acut de col uterin (inflamatorie, tumoral, etc);
- patologie acut utero-anexial.
Materiale necesare:
- irigator de 2 litri, prevazut cu un tub de cauciuc lung de 1,5 m.
- canula vaginala
- solutiile de spalat permanganat de potasiu 1/4000, cloramina 1%, lichidul de spalatura
trebuie sa fie caldut la 25 30 C
Tehnica :
- pacienta este asezata pe masa ginecologica sau se poate aseza pe o plosca in pat, cu coapsele
in abductie si flectate
- se efectueaza toaleta vulvara
- se introduce canula in vagin, urmand peretele posterior al acestuia, pana in fundul de sac
posterior. Se retrage putin canula si se orienteaza varful acesteia catre fundurile de sac laterale
- jetul trebuie sa aiba o presiune mica astfel se realizeaza o curatire mecanica a mucoasei
vaginale si colului uterin, prin eliminarea secretiilor odata cu lichidul de spalatura
- se retrage canula progresiv, se pune pacienta sa tuseasca pentru a elimina lichidul retinut in
vagin
- se termina spalatura cu toaleta regiunii vulvare, dupa care se aplica un tampon

SPLTURA VEZICAL

1. Scop terapeutic:
- introducerea unor substane dezinfectante, antibiotice, hemostatice sau antalgice;
- evacuarea postoperatorie a cheagurilor restante
2. Scop diagnostic:
- analizarea lichidului evacuat n caz de tumori, hemoragii ale aparatului urinar sau alte
entiti patologice;
- clarificarea coninutului vezical opac din hemoragii masive (snge sau cheaguri), infecii
(puroi), tumori (esut tumoral necrozat), anterior unor proceduri diagnostice sau terapeutice
endoscopice.
Are urmtoarele contraindicaii, grupate n dou categorii:
1. contraindicaii ale sondajului premergtor splturii:
- Patologie uretral acut
- Sechele cicatriceale dup patologie uretral cronic.

97
2. contraindicaii ale splturii propriu-zise:
- Sechele cicatriceale ale vezicii urinare (TBC, intervenii chirurgicale recente);
- Patologie vezical tumoral malign avansat.
Materiale necesare :
- sonde vezicale
- eprubete sterile cu dop steril pentru urocultura, sau recipiente speciale
- pense hemostatice,
- casolete cu comprese sterile si tampoane de vata
- manusi sterile
- materiale pentru toaleta organelor genitale
- solutii antiseptice
- tavite renale
- lubrefiant pentru sonda
Tehnica:
1. La femei:
- se dezinfecteaza regiunea vulvara si meatul urinar cu o solutie antiseptica neiritanta,
- se desface ambalajul sondei si se prinde sonda cu mina dreapta
- se lubrefiaza sonda si se introduce in uretra, astfel incat sa inainteze lent
2. La barbati:
- se dezinfecteaza glandul decalotat si meatul urinar cu un antiseptic neiritant
- se desface ambalajul sondei si se prinde sonda 42
- se lubrefiaza sonda
- cu ajutorul unei pense sterile se prinde capatul proximal si impinge usor in meatul urinar, cu
degetele de la mina stanga tinand penisul bine intins "la zenit
- se capteaza urina in tavita renala sau in eprubete sterile
- daca este sondaj a demeure, se conecteaza la sonda tubul sacului colector si se fixeaza la
tegumente cu benzi de leucoplast,
- daca nu, se penseaza capatul liber al sondei si se extrage sonda cu blindete
- se efectueaza toaleta organelor genitale,
- se noteaza cantitatea de urina, aspectul si se pregatesc probele pentru laborator

TEHNICA PANSAMENTULUI

RESPECTAI CONDIIILE UNUI BUN PANSAMENT:


a) S fie fcut n condiii aseptice
- Folosii materiale de protecie i instrumente sterile
- Splai i dezinfectai minile, mbrcai mnui sterile
- Servii materialele folosind pense
- Nu introducei n casolet sau n trusa de instrumente pensa cu care ai lucrat n plag;
- Nu folosii aceleai instrumente la alti pacieni
b) S fie absorbant
- Asigurai absorbia secreiilor pentru a favoriza cicatrizarea
- Folosii comprese de tifon i vat hidrofil
c) S fie protector
- Acoperii plaga cu comprese sterile i vat
- Asigurai-v c dimensiunile compreselor depesc marginile plgi cu cel puin 1-2 cm
- Dac zona este expus microbilor, protejai plaga cu un strat mai gros de tifon i vat;
d) S nu fie dureros
- Acionai cu blndee i rbdare
- Administrai un calmant la recomandarea medicului dac situaia o cere

98
- Splai plaga prin turnare i absorbii surplusul de lichid i secreiile prin tamponare
- Nu fixai pansamentul prea strns pentru a nu jena circulaia i a nu produce durere
- Asigurai limitarea micrilor n acea zon dac exist indicaii n acest sens
e) S fie schimbat la timp
- Verificai indicaia medical cu privire la schimbarea pansamentului;
- Schimbai ct mai rar pansamentul la plgile chirurgicale atunci cnd se menine curat i uscat
- n cazul plgilor secretante schimbai pansamentul ori de cte ori este nevoie;
- Anunai medicul i controlai plaga dac pacientul acuz durere sau prezint febr fr alt cauz,
schimbai pansamentul cu aceast ocazie.
RESPECTAI TIMPII PANSAMENTULUI:
a) Crearea cmpului operator
- Degresarea tegumentelor din jurul plgii pentru a ndeprta urmele de adeziv de la pansamentul sau
sebumul, folosind eter sau benzin iodat
- ndeprtai compresele de la pansamentul vechi cu blndee, umezindu-le cu soluie antiseptic dac
sunt lipite
- Dezinfectai tegumentul cu o soluie antiseptic (ncepnd dinspre plag spre periferie, schimbai
frecvent tamponul)
b) Tratarea plgii
- Acionai n funcie de recomandarea medicului, de natura i evoluia plgii; splai plaga cu un jet slab
de soluie antiseptic dac prezint secreii, ndeprtai tubul de dren, ndeprtai firele i ajutai
medicul dac este o plag recent
- Aplicai medicamente conform prescripiei medicale
c) Acoperirea (protecia plgii)
- Aplicai comprese sterile care s depeasc marginile plgii cu 1-2 cm
- Nu aplicai un strat prea gros de tifon pentru a asigura o bun capilaritate
- La plgile care secret, acoperii compresele cu strat nu prea gros de vat pentru a nu permite, stagnarea
secreiilor n contact cu tegumentul favoriznd iritaia i macerarea
d) Fixarea pansamentului :
- Alegei o metod de fixare adecvat regiunii prin nfare sau cu substane adezive
- Verificai pansamentul pentru a nu jena circulaia de ntoarcere sau dac asigur repausul n cazul n
care este limitat micarea
- Verificai dac pansamentul jeneaz micarea
OBIECTIVE:
Favorizarea vindecrii rnilor
Prevenirea infeciei
Aprecierea procesului de vindecare
Protecia plgii mpotriva factorilor mecanici
PREGTIREA MATERIALELOR:
Se face n funcie de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv, ocluziv, umed)
- Tava medical/crucior pentru tratamente, msua pentru pansamente;
- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete
butonate, sonde canelate;
- Comprese sterile
- Tuburi de dren sterile
- Mnui sterile
- Ochelari de protecie, masc
- Muama, alez
- Soluii antiseptice:
- pentru tegumente
- pentru plag

99
- Soluii degresante: benzin iodat, eter
- Medicamente: pulberi, unguente
- Materiale pentru fixare: fei de tifon, benzi adezive, plas adeziv, soluie adeziv, ace de siguran
- Tvia renal
PREGTIREA PACIENTULUI:
a) PSIHIC
- Informai pacientul asupra necesitii efecturii pansamentului
- Explicai modul de desfurarea al procedurii
- Obinei consimmntul
b) FIZIC
- Poziionai pacientul n funcie de segmentul ce trebuie pansat
- Alegei poziia de decubit pentru a evita lipotimia
- Asigurai intimitatea pacientului dac este cazul
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Alegei materialele necesare n funcie de tipul pansamentului
- Verificai prescripia medical privind tratarea plgii
- Identificai pacientul
- Evaluai starea pacientului pentru a stabili dac pansamentul se face la pat sau la sala de pansamente
- Punei masca, acoperii prul, splai minile i dezinfectai-le cu alcool
- mbrcai mnui sterile, luai din trus 2 pense sterile
- ndeprtai pansamentul vechi dac este cazul, fr s producei durere. Dac este lipit umezii cu ap
oxigenat sau ser fiziologic; observai plaga
- Curai tegumentul din jurul plgii folosind tampoane mbibate n benzin sau eter pentru a efectua
degresarea i apoi dezinfectai cu alcool sau tinctur de iod. tergerea se va face de la plag spre periferie
schimbnd des tampoanele pentru a evita contaminarea
- Splai plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluiile dezinfectante
recomandate;
- Absorbii secreiile din plag prin tamponare pentru a nu produce durere
- Curai din nou tegumentele din jurul plgii folosind tampon pentru o singur manevr i tergei apoi
cu un tampon uscat
- Efectuai n continuare tratamentul plgii n funcie de natura i evoluia acesteia, aplicnd
medicamente dac sunt recomandate;
- Acoperii cu comprese de tifon sterile care s deprasc marginea plgii cu 1-2 cm i aplicai desupra
un strat subire de vat dac este necesar
- Fixai prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, n spiral, n evantai, cu fa rsfrnt, n spic)
NGRIJIREA PACIENTULUI:
- Aezai pacientul n poziie comod i punei regiunea lezat n repaus
- Observai faciesul i comportamentul la durere
- Observai aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul s nu jeneze circulaia
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC:
- Colectai deeurile cu potenial infecios (comprese, mnui, tuburi de dren, fei) n recipiente speciale
- Curai instrumentele i pregtii-le pentru sterilizare
- Dezbrcai mnuile
- Splai minile
NOTAREA PROCEDURII:
- Notai tipul de pansament, aspectul i evoluia plgii data, ora
- Notai informaiile care trebuie transmise n legtur cu pansamentele urmtoare

EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII

100
Rezultate ateptate/dorite:
- Pacientul nu acuz durere ;
- Pansamentul este bine fixat i curat;
- Plaga este n curs de vindecare
Rezultate nedorite/ Ce facei:
- Pacientul acuz durere, tegumentele sunt roii, edemaiate, plaga secret;
- Anunai medicul i efectuai ngrijirile recomandate
- Tegumentele i schimb culoarea, pot apare furnicturi
- Pansamentul este prea strns. Refacei bandajul
- Pansamentul se umezete din cauza secreiilor
- Aplicai un strat protector i absorbant de vat
- Montai tub de dren la recomandarea medicului sau sub supravegherea acestuia
- Schimbai pansamentul de cte ori este nevoie

SONDAJUL DUODENAL

Definiie: introducera sondei dincolo de pilor, realiznd o comunicare ntre duoden i


mediul exterior
Scop:
explorator:
- extragerea coninutului duodenal format din coninutul gastric, bil (A,B,C), suc pancreatic
i secreie proprie
- evidenierea unor boli parazitare ale duodenului sau cilor biliare
terapeutic
- drenarea cilor biliare si introducerea unor medicamante care au aciune direct asupra
ficatului, a cilor biliare sau tubului digestiv. Acestea vor aciona fie local, fie se vor resorbi
prin pereii intestinali, ajungind prin vena port in ficat i apoi eliminate prin cile biliare
- alimentaie artificial: introducerea de lichide hidratante i alimente lichide n tubul digestiv
al pacienilor aflai n imposibilitatea de a se alimenta
- aspiraia continu: n cazul ocluziilor sau subocluziilor, postoperator, pentru decomprimarea
tubului digestiv
.Alte utilizri :
- se verific totodat permeabilitatea cilor biliare - se pot localiza procese patologice
hepatobiliare prin separarea bilei veziculare de cea hepatic din coninutul duodenal
- analiza sucului pancreatic urmarete dozarea enzimelor din oninutul lui Pregtiri: ca la
sondajul gastric
Efectuarea sondajului duodenal:
primii pai ca la sondajul gastric, pna sonda ajunge in stomac
se aeaza pacientul in decubit lateral drept cu trunchiul uor ridicat i capul mai jos, coapsele
flectate pe bazin
se mpinge uor sonda spre pilor pna la marcajul de 60 cm
se continu introducerea sondei cu rbdare i atenie concomitent cu aciunea de nghiire a
ei de ctre pacient (1-2 cm la 3-5 minute) - cnd diviziunea 75 cm se afl la arcada dentar,
oliva sondei a ajuns n duoden (dup circa 60- 90 minute de la ptrunderea ei n stomac)
verificarea poziiei sondei - dac nu se scurge bila, se verific dac sonda a ajuns n duoden
sau dac s-a ncolacit n stomac - se insufl 60 ml aer prin 30 sond i apoi se aspir dupa 1
minut; dac sonda este n duoden, se recupereaz mai puin de 20 ml
verificarea radiologic a poziiei sondei extragerea sondei se face dup insuflarea unei
cantiti mici de aer (sonda trebuie pensat)

101
Captarea bilei:
dup 60-90 de minute de la ptrunderea sondei n stomac, la captul liber al sondei apare bila
A, coledocian, de culoare galben-aurie, care se colecteaz ntr-o eprubet
se introduc 40 ml de soluie de sulfat de magneziu 33% steril, la temperatura camerei,
pentru a favoriza drenarea bilei veziculare, nchiderea sondei prin pensare - dup 15-20 de
minute se deschide sondai se colecteaza 30-40 ml de bil vscoas de culoare
nchis-castanie - bila B, vezicular
dup evacuarea bilei B se colecteaz bila clar care provine direct din ficat - bila C, hepatic.
Incidente. Accidente.
grea i vrsturi: combtute prin anestezia cu spray de xilin a faringelui posterior
ptrunderea n laringe: apare tuse, congestia feei, cianoza - se scoate sonda
nfundarea sondei - se introduce ser fiziologic sau aer cu ajutorul seringii
sonda ramne ncolcit n stomac sindrom de aspiraie cu bronhopneumonie
imposibilitatea drenrii bilei cauzat de un obsatcol funcional (spasmul sfincterului Oddi)
sau anatomic
sindrom Mendelssohn: bronhopneumonie de aspiraie

TUBAJUL GASTRIC
DEFINITIE Sondajul sau tubajul gastric reprezinta introducerea unui tub de cauciuc
-sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe si esofag in stomac.
SCOP
explorator
-recoltarea continutului stomacului in vederea evaluarii functiei chimice si secretorii
(chimismul gastric)
-pentru studierea functiei evacuatoare a stomacului
terapeutic
-evacuarea continutului stomacal toxic
-curatirea mucoasei de exudate si substante straine depuse
-hidratarea si alimentarea bolnavului
-introducerea unor substante medicamentoase
INDICATII
-in gastritele acute
PREGATIREA MATERIALELOR
de protectie
-doua sorturi din cauciuc sau din material plastic
-musama si aleza
-prosoape
sterile
-sonda Faucher sau Einhorn
-2 seringi de 20 ml
-casoleta cu manusi de cauciuc
-pense hemostatice
-eprubete
nesterile
-tavita renala
-tava medicala
-pahar cu apa aromata
-pahar cu apa pentru proteza
-recipient pentru colectare
medicamente
-la indicatia medicului

102
PREGATIREA PACIENTULUI
psihic
-se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii
-este rugat sa respecte indicatiile date in timpul sondajului
fizic
-se asaza pacientul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept
-se protejeaza cu sortul de cauciuc sau de material plastic
-I se indeparteaza proteza dentara (cand este cazul) si se asaza intr-un pahar cu apa
-se asaza tavita renala sub barbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea
bucala
-este solicitat sa mentina tavita in aceasta pozitie
-pacientul nu va manca in dimineata efectuarii examenului
EXECUTIE
-asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
-imbraca sortul de cauciuc
-isi pune manusile sterile
-umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe si esofag
-se asaza in dreapta bolnavului si ii fixeaza capul cu mana stanga, tinandu-l intre mana si
torace
-prinde cu mana dreapta extremitatea rotunjita a sondei ca pe un creion
-cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si introduce capatul sondei pana la
peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitand bolnavul sa
inghita
-prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa foarte atent spre stomac (la marcajul
40-50 cm citit la arcada dentara
-verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului stomacal cu ajutorul seringii
-se fixeaza sonda
-asaza la extremitatea libera a sondei balonul Erlenmeyer (cand se colecteaza pentru o proba)
sau aspira sucul gastric cu seringa
-pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat sa-si contracte peretii abdominali
-extrage sonda printr-o miscare hotarata, cu pridenta, dupa comprimarea ei cu o perna
hemostatica pentru a impiedica scurgerea continutului in faringe (de unde ar putea fi aspirat de
pacient)
-cand capatul liber al sondei ajunge in gura pacientului se prinde cu mana stanga si se
indeparteaza sonda
-goleste continutul sondei in vasul colector
-aseaza sonda in tavita renala
INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI
-i se ofera un pahar cu apa aromata sa-si clateasca gura
-se sterg mucozitatile de pe fata si Barbie
-se indeparteaza tavita si sortul de cauciuc
-i se ofera poteza dentara (dupa caz)
-se asaza pacientul in pozitie comoda
PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU EXAMENUL DE LABORATOR
-se determina cantitatea evacuate
-se completeaza formularele de recoltare
-se trimit probele etichetate la laborator
NOTAREA IN FOAIA DE OBSERVATIE
-se noteaza tehnica, data, cantitatea si spectrul macroscopic al sucului gastric extras
ACCIDENTE
-greata si senzatie de varsatura; se inlatura fie printr-o respiratie profunda, fie se efectueaza
anestezia faringelui cu o solutie de cocaina 2%

103
-sonda poate patrunde in laringe;apare reflexul de tuse, hipertermia fetei, apoi cianoza , se
indeparteaza sonda
-sonda se poate infunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin insuflatie cu aer
-se pot produce bronhopneumonii de aspiratie

III. FIINTA UMANA SI NURSINGUL - NEVOILE FUNDAMENTALE

1.- a respira este funcia organismului prin care se primete oxigen atmosferic i se elimin
bioxid de carbon. Se adaug i nevoia de a avea i o bun circulaie. Se tie c sistemul
circulator este cel care asigur integrarea funciilor organismului, sngele fiind transportorul
pentru gazele sanguine;
2 a menine temperatura corpului constant. Funcia de termoreglare este asigurat de
ctre hipotalamus i este variabil n funcie de vrst, clim, activitatea individului i de
prezena bolii;
3 a se alimenta i a se hidrata. Alimentele constituie sursa de energie i substratul biologic
pentrucelulele organismului. Fr ap, viaa nu este posibil;
4 a elimina, funcie care poate fi fiziologic, ca: eliminarea renal ( urin), eliminarea
intestinal ( fecale), eliminarea prin sebum, transpiraie, menstruaie. Pe lng eliminrile
fiziologice, mai sunt i cele patologice, un exemplu fiind vrstura.
5 a se mica, a avea o bun postur. Aceast funcie asigur independena bolnavului n
deplasare, n vederea realizrii necesitilor.
6 a dormi, a se odihni. Este dovedit faptul c somnul i odihna sunt indispensabile pentru
integrarea funciilor organismului.
7 a se mbrca i dezbrca. Din punct de vedere biologic, aceast necesitate ofer
echilibrul termic organismului. Prin mbrcminte se evit pierderea cldurii i a umiditii,
contaminarea tegumentelor cu praf i substane iritante i expunerea la radiaiile solare.
8 nevoia de igien care rezid din nevoia de a-i proteja corpul mpotriva agresiunilor
externe. Vor fi astfel protejate: tegumentele, fanerele ( prul i unghiile), cavitile i orificiile
( nas, urechi, gur, tubul digestiv, organe genitale).
9 a evita pericolele care pot afecta organismul direct ( agresiuni biologice) sau indirect
(agresiuni psihologice i sociale).
10 a comunica cu semenii. Omul are urmtoarea caracteristic: comunicarea . Ea poate fi
de tip verbal, auditiv sau vizual. Tot aici ntlnim i sexualitatea, prin ea realizndu-se
schimburi interumane, sau se creeaz sentimente, idei, emoii, triri.
11 nevoia de a-i practica religia asistenta medical va ngriji pacientul innd cont de
opiunea religioas a pacientului i nu va ncerca s modifice convingerile pacientului.
12 nevoia de a fi ocupat pentru a fi util este nevoia care se refer la realizarea
individului prin studiu i prin munc.
13 nevoia de a nva este nevoia prin care fiecare individ tinde la realizare i
autodepire.
14 nevoia de a se recreea este o funcie fundamental comun fiinelor umane. Ea
intervine favorabil n echilibrul biologic

104