You are on page 1of 12

Ameliorare semestru 1

Ameliorarea apartine domeniului biometriei.


Ameliorarea = teoria evolutionista aplicata.
Ameliorarea= se ocupa cu modificarea dirijata a genofonfului populatiei de animale
domestice.
Genofondul cuprionde totalitatea genelor dintr o pouplatie.
Populatia =acel efectiv izolat reproductiv.
Factorii Darvinisti ai evolutiei: selectia, consangvinizarea, imigratia, mutatia si driftul.
Selectia: 1. Naturala, 2. Artificiala
Selectia naturala este realizata de catre mediu si presupune supravietuirea celor mai puternici
indivizi.
Selectia artificiala este realizata de catre om pentru a stisface nevoile sale.

Factori productiei animale globale:


Productia naimala globala= potentialul genetic xconditii de exploatare
Ameliorarea devine imoprtanta atunci cand s-a atins maximul potentialului genetic.

Aparitia ameliorarii ca practica si stiinta:


Evolutia practicii ameliorarii poate fi structurata in 3 perioade:
1. De la domesticire pana la revolutia industriala
2. De la prima revolutie industriala pana la 1945
3. De dupa 1945 pana in prezent.
Dezvoltarea industriei:
1. Aparitia piramidei ameliorarii
2. Infiintarea crescatorilor de animale
3. Infiintarea si conducerea registrelor genealogice
4. Introcucerea controlului oficial al performantei
5. Interventia statului in sprijinul dezvoltari productiei animale
6. Organizarea expozitilor de animale

Piramida ameliorarii: cele mai bune ferme din cadrul rasei au fost structurate pe 3 nivele:
Elita, multiplicare, comerciale.
Cele de elita au rol de a genera proces genetic si au rolul de a produce si livra surplusul de
reproducatori pe treptele urmatoare, in principal masculii.
Fermele de multiplicare au rolul de a multiplica materialul genetic de la elita si de a le
transmite mai departe catre fermele de productie.
Fermele comerciale isi realizeaza veniturile in principal din livrarea produselor animale.
Aparitia socetatiilor de crestere a animalelor: pentru a proteja interesele crescatorilor de
animale.
Registrul genealogic numit si cartea de Rasa : pentru mentinerea puritatii raselor nou
infiintate si pentru impidicarea fraudelor. Piesa de baza este pedigreul.
Controlul oficial al performantelor: actiunea de masurare si inregistrare a ciandidatilor la
selectie de catre o organizatie independenta.
Valoarea de ameliorare este criteriul utilizat pentru alegerea candidatilor la selectie.
La nivelul populatiei media valorii de ameliorare este 0.
In Romania in 1910 au fost infiintate primele centre de monta naturala care ulterior au fost
transformate in puncte de insamantarii artificiale.
Materialul de reproductie la principalele specii de interes economic era de regula produs in
fermele de elita sau chiar in statiuni experimentale.
Scopul final in reprezinta realizarea procesului de ameliorativ al populatiei locale in special
incrucisarea de absortie.
Dintre factorii ameliorarii cel mai important sol l-a avut incrucisarea in formarea de noi
populatii, iar consangvinizarea a avut un rol cantitativ.
Progresul genetic anual (G)= precizia selectiei x intensitatea selectiei / Marimea
intervalului de generatii.
Caracterizarea productiei animale si ameliorarii in aceasta perioada:
1. Integrarea pe verticala a productiei animale
2. Concentrarea productei animale ( s-au construit ferme mari, specializate)
3. Au disparut asociatiile de crescatorii

Aparitia stiintei ameliorarii in 1945.


Metodica de cercetare in ameliorare: cercetare fundamentala, cercetare operationala.
Cercetarea fundamentala are ca scop ajungerea la adevarul stiintific ceea ce inseamna
formarea de legi cu privire la sistemele de cercetare.
1. Observatie empirica/ statistica matematica.
Empirica- se bazeaza pe simturile omului prin urmare este supusa erorii.
2. Ipoteza
Reprezinta o explicatie probabila cu privire la cauzele produceri unui fenomen. Intrucat in
ameliorare se lucreaza cu observatii, ipoteza a fost inlocuita cu deductia matematica
(modelare). Modelarea implica 3 etape: elaborarea modelului, estimarea parametrilor
modelului, simularea.
Elaborarea modelului presupune studierea tipului de relatie care exista intre variabilele
analizate. (y=a+bx ecuatie de tip liniar)
Estimarea parametrilor modelului= efectuarea calculelor pentru aflarea lui a si b.
Stimularea verificarea in practica a ceea ce s-a gasit optim la nivelul stimulari.
Stimularea:

Populatia de animale se modifica genetic in timp


De regula in studiile operationale se avanseaza o serie de procese simplificatoare cum
ar fi :
o Lipsa actiunii selectiei naturale
o Lipsa derivei genetice
o Lipsa fenomenului de linkage.
3. Experiment

Cercetarea operationala are ca scop elaborarea unor solutii optimizate pentru domeniul
productiei animale pornind de la legile si axiomele elaborate prin cercetarea fundamentala.

Atributele populatiilor: obiectul de studiu al ameliorarii este populatia de animale.


Populatia de animale : modelul populatiei, structura populatiei, adaptarea populatiei la
mediu (orice populatie inregistreaza o aparitie, o extindere, o diparitie).
Structura reproductiei : structura de sexe in matca, structura de familii, structura de varsta,
structura de generatie, structura de imigratie.

Numarul de femele si de masculii (animale adulte) din matca reprezinta marimea populatiei.
In interiorul matci structura de sexe se descrie prin raportul de sexe.
Raportul de sexe reprezinta numarul mediu de femele arendat unui mascul.
Raportul de sexe este foarte important intruncat influenteaza proportia de retineri in matca si
intensitatea selectiei.
P=nr de animale retinute in matca/ numarul de candidati la selectie rezulta i.

Structura de familii
Familia este un grup de indivizi apropiat inruditi carea au un stramos, cel putin in generatia a
II pentru ca descendentii sa fie verii primari.
In general se considera ca doi indivizi fac parte din aceeasi familie daca au in comun 6.245%
gene comune. In ameliorare ne limitam doar la familile de frati si semi frati.
La animale domestice ne intereseaza urmatoarea categorie de familii:
1. Familia alcatuita numai din semi frati
2. Familia alactuita din frati buni surori bune
3. Familia alcatuita din amestec frati buni surori bune si semi frati si semi surori.
In scopul optimizarii programelor de ameliorare ne intereseaza atat numarul de familii cat si
marimea lor.
Acesti 2 indicatori ne intereseaza la nivelul matci si la nivelul candidatiilor la selectie.
= candidatii la selecite/ numarul de parintii, S= numarul de familii de la care retinem
descendentii in matca.
CT= capacitate de testare.

Structura de varsta este de data de numarul categoriilor de animale care poarticipa la


reproductia populatiei
Structura de varsta este importanta atat pentru exploatatia animalelor cat si pentru ameliorarea
lor. Pentru exploatatie este important deoarece influenteaza productia medie la nivelul fermei
de la un an la altul
Exista 2 categorii de structura de varsta : structura de varsta echilibrata si stuctura
dezechilivrata.
Din punct de vedere al ameliorarii ne intereseaza structura de varsta echilibrata, incat din ea
se poate calcula un indicator util pentru calculul unui indicator numit durata medie de
exploatare. Perioada medie in care animalele sunt utilizate la reproductie.
Dme =100/ %primipare= 100/% total reforma
In populatia cu structura de varsta neechilibrata se aplica o alta formula:
Dme= (varsta x numarul animalelor reformate) / totalul animalelor reformate.

Intervalul de generatie= timpul mediu de schimbare a unei generatii cu alta. Generatia 0 de


inceput in mod conventional se considera aceea de la care se incepe studiul pe care ni l am
propus sau de la care efectivul a fost declarat populatiei.
Prin contemporanii se intelege animalele nascute in aceeasi perioada de timp, crescute in
aceleasi conditii de mediu si au realizat aceleasii performante in aceleasi conditii de mediu.
Asemenea animale reprezinta candidatii la selectie. Acestia sunt comparabili intre ei

Heritabilitatea caracterului
Heritabilitatea exprim proporia varianei genetice aditive din variana fenotipic sau
total. Ea ne arat n ce proporie diferenele fenotipice dintre indivizii unei populaii
cu privire la un anumit caracter le atribuim diferenelor de natur genetic.
Heritabilitatea poate fi definit ca fiind capacitatea de transmitere ereditar a unui caracter.
Heritabilitatea poate fi definit ca regresia valorii de ameliorare fa de
valoarea fenotipic.
Cand h2 >0,4 amplitudinea GC poate fi mare, iar cand h2<0,4 amplitudinea GC poate fi mica.
G= R/T
= TMM+ TMT+ TTM +TTT/ 4 5 anui
Structura de subpopulatie: in cazul raselor perfectionate structura de sub populatii este de
tip piramidal
Adaptarea populatiei la mediu = reprezinta totalitatea modificarilor morfologice, fiziologice
si de comportament ca rezultat al expunerii animalelor la actiunea factorilor de mediu stersori.
Factorii de mediu devin stresorii atunci cand se abat de la limitele zonei de confort. Zona de
confort este acea zona in care nu intra in actiune mecanismele de adaptare. Ca factorii
stresorii putem intalni: clima, conditiile de hrana necorespunzatoare, conditiile de adapostire
necorespunzatoare. Astfel este afectata productia. Daca factorul actioneaza intens si pe o
durata mare de timp se poate ajunge la degenerarea populatiei.

Adaptarea:
1. Fenotipica (Un fenotip este un ansamblu de caractere (atribute), sau trsturi, ale
unui organism. Fenotipul este rezultatul interaciunii dintre genotip i mediu.
Variabilitatea fenotipica reprezinta modificari morfologice sau fiziologice de tip
adaptativ care nu se transmit ereditar.)
Un genotip este compoziia genetic (n ansamblu sau parial) a unei celule,
organism sau individ; de obicei ea e determinat n raport cu un anumit caracter, sau o
anumit trstur.
2. Genetica
Adaptarea fenotipica este de scurta durata si este fluctuanta realizanduse in limitele
domeniului de reactie. Prin domeniu de reactie intelegem totalitatea fenotipurilor realizate de
catre aceleas individ in diferite conditii de mediu.
Adaptarea comportamentala presupune identificarea de catre indivizii a mediului favorit si a
elimina celui necorespunzator
Adaptarea prin homeostazie presupune mentinerea constanta a unor parametrii interni
indiferent de conditiile de mediu. Semnele aclimatizarii ca proces de adaptare fenotipica sunt
scaderea productiei, scaderea greutatii corporale, afectarea functiei de reproductie.
Degenerarea reprezinta situatia in care populatia ajunge la valoare adaptiva 0. Aceasta se
masoara prin numarul de descendenti al unei populatii. Daca o populatie este bine adaptata are
si descendentii.
Aclimatizarea se realizeaza in limitele domeniului de reactie in cadrul aceleasi generatii in
timp ce degenerarea se realizeaza in timp

Adaptarea genetica spre deosebire de cea fenotipa aceasta este definitiva. Ea este analoaga cu
procese de evolutie a populatiei de animale.
Adaptarea genetica presupune modificarea domeniului de reactie prin identificarea acelor
indivizi ce au potential de a produce mai mult in noile conditii de mediu. Cu cat populatiile
sunt mai diverse cu atat au sanse mai mari de a se adapta la noile conditii de mediu.
Adaptarea populatiilor la mediu prezinta importanta in doua situatii : cand grupe de animale
din anumite zone urmeaza a fii transferate in regiuni noi cu conditii de exploatare climatice
diferite, cand se schimba radical conditiile de exploatare. In ambele situatii ne intereseaza
daca este prezenta sau nu interactiunea genotip mediu. Prin aceasta actiune se intelege situatia
in care o anumita diferenta de mediu are o influenta mai mare asupra unuor genotipuri
comparativ cu ate genotipuri.
P=G+M
Corelatia intre G si M apare cand mii de indivizi beneficiaza de tratamente preferentiale.
Importanta interactiuni genotip mediu. Cunoasterea interactiunii genotipului cu mediul
este necesara pentru : stabilirea mediului in care trebuie facuta selectia, stabilirea modului in
care sa se faca importul de animale adica introducerea unor populatii in medii noi.
Interactiunea intre genotip si mediu nu poate fi estimata ea poate fi doar stabilita pe cale
experimentala.
Genofond populatie- genotip individ in acest context exista 4 combinatii posibile:
Populatii omogene- comparate in micromedii si macromedii
Populatii diferite- comparate in micromedii si macromedii.
Mediul in care trebuie facuta selectia: In prezent pe plan mondial ameliorarea populatiei de
animale se realizeaza in cateva ferme de elita existente doar in cateva tari, insa exploatarea lor
se relaizeaza in fermele comerciale peste tot in tara. Un mediu bun influenteaza pozitiv
factorii de progres genetic anual : h2, i, T.

Aparitia populatiilor. Otogenia populatilor.


Otogenia implica procesul de aparitie, expansiune si disparitie a populatiei.
Aparitia unei populatii noi din punct de vedere economic este o investitie care trebuie
amortizata. Aparitia unei populatii se justifica in 2 situatii:
1. Daca noua populatie este mai bine adaptala la cerinte
2. Daca este mai bine adaptata la conditiile de mediu.
Aparitia populatiilor. La animalele salbatice Mayel a identificat 3 cai de formare a
populatiilor:
1. Anageneza: autogena si alogena.

Autogena insemana formarea unei populatii noi evolutie de la sine fara imigratie.
Structura genetica a populatiei se modifica in timp chiar fara imigratie datorita
modificarii frecventei genelor.
Alogena inseamna in principiu evolutia in sine cu o usoara infuzie de gene straine insa
de la populatii apropiate din punct de vedere genetic.

2. Cladogeneza: Autogena si alogena.

Autogena insemna separarea inseamna separarea la un moment dat si evolutia


ulterioara separata.
Alogena inseamna ramificarea initiala urmata de incrucisarea de absortie.

3. Sinteza: formarea populatiei prin sinteza presupune fuziunea unor populatii vechii intr
o populatie care in final nu mai seamana cu niciuna dintre rasele parentale.
Dezvoltarea populatiei: este procesul de diversificare genetica de expansiune numerica. Si
teritoriala. Difersificarea genetica este consecinta adaptarii la noile conditii de mediu pe care
populatia le intalneste cu prilejul expansiuni teritoriale.
Expansiunea populatiilor in medii noi depinde de 3 factorii:
1. Caracterele demografice
2. Gradul de adaptare la cerintele omului
3. Masura adaptarii la noile nise ecologice.
Cresterea populatiei se masoara prin sporul natural care este diferenta:

( intrari in matca- iesiri)/ matca x 100.

Expansiunea unei populatii in zone noi se poate realiza pe 2 cai:


1. Prin introducerea indivizilor din ambele sexe in noile conditii de mediu
2. Practicarea incrucisarii de absortie.
Disparitia populatiilor: intr un final populatiile dispar fie din cauze economice fie din cauza
neadaptarii la noile conditii de mediu.

Disciplina care se ocupa cu clasificarea populatiilor de animale se numeste


TAXOMETRIE.
Taxometria are 3 conceptii de baza:
1. Conceptia morfologist- apreciaza ca singurul caracter pentru clasificarea populatiei il
reprezinta caracterul de exterior.
2. Conceptia nominalista- in secolul trecut a fost imbratisata de mai toate asociatiile de
producatori
3. Conceptia populationista- pune accent pe caracterlele productive

Managementul resurselor genetice -Are 4 componente :


1. Taxometria : identifarea populatiilor, caracterizarea populatiilor, clasificarea
populatiilor
2. Ameliorarea
3. Prezervarea
4. Conservarea
Ca principiu discutam de ameliorare pt populatiile cu un status normal, adica pentru
populatiile care nu sunt amenintate cu disparitia. Se elaboreaza progres de prezervare pentru
poparele pe cale de disparitie. Pt populatiile vulnerabile se alcatuieste program de conservare.
Populatiile animale: -Specia- Rase- linii
Rasa in urma procesului de domesticire si de preluare de catre om a controlului asupra
reprdoduceri si a unor factorilor de mediu, in timp in cadrul speciilor au aparut grupe de
animale care difereau intre ele prin anumite insusiri morfologice, pastrand caracterele
generale ale speciei.
Rasa reprezinta o formatiune polimorfa ( variatii genetice individuale) si polimorfe (variatii
genetice colective).

Clasificarea raselor:
1. In functie de gradul de izolare reproductiv, din punct de vedere al acestui criteriu exita
3 categorii:
-rase pure- se spune ca un animal este de rasa pura daca are ambii parintii
trecuti in registrul genealogic.
-rase naturale sunt adaptate foarte bine la condiitile de mediu locale, sunt
mai putin productive decat rasele pure, sunt izolate intre ele prin bariere
politice sau geografice.
-Semirasele (rase de tranzitie/ ameliorate)- aceasta grupa reprezinta rezultatul
incrucisarilor de absortie. De regula nu sunt izolate reproductiv. Din acest
motiv ele se afla in zona de iradiatie genetica a altor populatii.
Linia- este cea mai mica populatie din punct de vedre genetic nesubdivizata in alte entitati.
Corespondentul liniei in biologie- taxonul.
Liniile pot fi clasificate intre ele pe baza valori lui F(consangvinizare- mperecherea
indivizilor mai apropiat nruditi).

1. Linii neconsangvinizate- evolueaza din punct de vedere genetic sub influenta


selectiei luand masuratori de evitare a consangvinizari F- 1%
2. Linii moderat neconsangvinizate F- 1-6% - evolueaza sub influenta selectiei dar si
a consangvinizari , nu prea se folosese, dar uneori acestea apar din 2 motive:
-Din cauza din cauza practicarii unei selectii familiare intense
-ca urmare a dorintelor amelioratorului de a mentine asemanarea genetica a populatiei
cu anumiti reproducatorii remarcabili
3. Linia consangvinizata- nu se foloseste in zootehnie. F6%
4. Linii de control ( stabile genetic) sunt folosite pentru:
-a conserva populatiile aflate in pericol de disparitie
-pentru a masura progresul genetic in cadrul populatiei selectionate.
Genealogia populatiei- ameliorarea populatiei de animalre presupune identificarea celor mai
buni indivizi candidati la selectie care sa devina parinti ai generatiei viitoare. Acest proces se
repeta generatie de generatie.
Pedigreele sunt:
1. Individuale : tabel, text, cu initiale, structural ( ne este de folos pentru coantificarea
consangvinizarii si a gradului de inrudire intre indivizii.) Consangvinizarea ne arata
plusul cel mai probabil de homozigotie peste homozigotia medie care exista la nivelul
populatiei sau cat la % din locii heterozigoti au devenit homozigoti.
2. De grup

Rudele sunt de 2 categorii:


1. Rude directe- sunt acelea la care genele se transmit de la o generatie a alta pe filiera
directa (parinte- descendent)
2. Rude colaterale sunt acelea care nu rezulta una din alta

Populatia de animale exista prin indivizii lor purtatori ai caracterelor numite si insusiri sau
caracteristici. Din punct de vedere al determinarii genetice caracterele se clasifica in 2
categorii:
1. Caracterele calitative sunt controlate genetic de 1 sau 2 gene cu efecte majore. Se
mai numesc si insusiri alternative, indivizii grupandu se in clase distincte care se
exclud reciproc.
2. Caracterele cantitative- sunt controlate de n perechii de gene cu efect minor in
determinarea caracterelor. Se mai numesc si poligenice. Sunt acelea care intereseaza
practica zootehnica.
Fiecare tip de productie prezinta un apect cantitativ si calitativ .

Indicatorii pe baza carora caracterizam o populatie:


1. De nivel : media, mediana, modul
2. De dipersie : amplitudinea, varianta, abaterea standard, coeficientul de variabilitate.
Daca insusirea studiata este repartizata normal atunci pentru a caracteriza o populatie
avem nevoie doar de 2 indicatorii: unul de nivel- media si unu de dispersie- varianta.
Media =x/n, S2=(x-)/n
Varianta este media abaterilor patratice
Corelatia (r) reprezinta masura relativa a variatiei comune a celor 2 variabile.
Parametrii genetici utilizatii in ameliorarea animalelor: sunt instrumente de valuare a
determinismului genetic pentru caracterele cantitatrive. Parametrii genetici se refera la
heritabilitate, repetabilitate si m corelatia genetica (MG).
Heritabilitatea se poate calcula atat in sens larg cat si in sens restrans. H2R= VA/VP.
H2R= ne arata ce procent din diferntele observate intre performante se datoreaza diferentelor
existenten intre valorile de ameliorare ale indivizilor
Heritabilitatea este unul dintre cei mai importanti parametrii in ameliorare deoarece:
- in functie de valoarea ei caracterele sunt induse sau in obiectul ameliorarii si ca regula
generala se face selectie pentru caracterele care au h2 suficient de mare.
- in functie de valoarea h2 alegem metoda de selectie
- in functie de valoarea lui h2 alegem sistemul de ameliorare
Clasificare h2 :
-caractere slab ameliorate h2 <0,2 (prolificitate, natalitate, rata evolutiei)
-caractere intermediar heritabile h2 (0,2-0,4) (productia de carne, lapte, oua, lana-
cantitativ)
-caractere intens heritabile h2 > 0,4 (caractere ce tin de calitate)

Consangvinizarea cand populatia este consangvinizata creste ponderea henotipurilor


homozigote
Repetabilitatea ne arata care este gradul de asociere intre 2 performante masurate pe
acelasi individ
Pentru caracterele nelimitate de sex fiecare individ poate avea 4 categori de valori:
1. Valoare fenotipica P=Mg+Ms
2. Valoarea genotipica G=A+D+i
3. Valoarea de ameliorare (valoarea genetica aditiva A)
4. Capacitatea reala de productie CPR= G+Mg
Repetabilitatea se mai poate calcula prin regresia dintre capacitatea reala de productie si
valoarea fenotipica. (R=VG+VMG/ VP)
Heritabilitatea multipla se poate estima h2m pe baza regresiei intre valorile de ameliorare si
performanta medie a individului. Pm=G+Mg +Ms/ n unde n-numarul de performante.
Corelatia genetica: masoara gradul de implicare a acelorasi gene in constitutia valorii de
ameliorare, fie pentru acelasi caractere la indivizi inruditi fie pentru caractere diferite
masurate pe acelasi individ.
Din acest punct de vedrere se grupeaza in 3 clase:
1. Caractere corelate negativ 1; 0.
2. Caractere independente (necorelate) -0.
3. Caractere corelate 0; +1.
Selectia simultana pe mai multe caractere se justifica doar pe caractere corelate pozitiv si cel
mult independente. Pentru caracterele corelate negativ selectia simultana este ineficienta
deoarece ceea ce castiga la un caracter se pierde la celalat.
Metode de estimare a parametrilor genetici :
1. Metoda regresiei
2. Metoda analizei de varianta

Valoarea de ameliorare si capacitatea reala de productie


Valoarea de ameliorare a unui individ este reprezentata principal de catre valoarea
fenotipica medie a descendentilor sai. Daca un individ are un numar mare de descendenti si
media acestora se situeaza la nivelul superior inseamna ca individul in cauza este bun din
punct de vedere genetic.
Valoarea de ameliorare a unui reproducator este egala cu de 2 ori abaterea dintre pn si
media populatiei. Valoarea de ameliorare este criteriul utilizat pentru alegerea
animalului la reproductie.
Factorii care influenteaza media populatiei sunt frecventele genelor si valorile genotipice
ale indivizilor deoarece prin selectie modificam frecventele genelor si valorile genotipice.

Factorii ameliorarii:
1. Mutatia
2. Deriva genetica (driftul)
3. Selectia
4. Consangvinizarea
5. Migratia (incrucisarea)
1 si 2 nu pot fi controlati de om. 3, 4 si 5 pot fi controlati de om si manevrati pentru a duce
populatia in directia dorita de el si sunt numitii factorii ameliorarii.
Selectia ca procedeu reprezinta procesul de alegere a animalelor la reproductie. Prin
consecintele sale, selectia este procesul de discrminare reproductiva neintamplatoare.

Cauzele discriminari reproductive neintamplatoare :


1. Intamplare- actioneaza in matca unde din intamplare anumite gene intra in structura
gametilor
2. Selectie naturala- se manifesta atat in matca cat si in intervalul de la fatare la intrarea
in matca
3. Selectie artificiala- reprezinta procesul de alegere a unui animal la reproducere de
catre om in scopul satisfacerii abiectivelor sale.

Efectele selectiei:
1. Efect primar - in scopul modificari frecventelor genelor la nivelul populatiei ,
modificarea frecventei genotipurilor, si modificarea frecventelor fenotipurilor.
Este infuentat de 3 factori : heritabilitatea, intnsitatea selectiei (i) si abaterea standard
fenotipica.
2. Efectee secundare : in procesul de selectie vom elimina si gene utile neutre, cresterea
consanginizarii populatiei
3. Efectul corelat al selectiei: se aplica atunci cand nu se poate aplica selectia directa .
Factorii care influenteaza G: heritabilitatea, intensitatea selectiei, masura variabila a
populatiei analizate, coeficientul de inrudire, marimea familiei, timpul.
La randul lor acesti factori sunt influentati de 2 categorii majore de factorii:
1. Structura genetica a populatiei
2. Structura de reproductie : structura de sexe, de familie de varsta
3. Caracterul demografic al populatiei : varsta primei fatari, natalitate, supravietuire.
Factorii care influenteaza h2 :
1. structura genetica
2. structura de familii
3. structura de varsta
4. natalitatea influenteaza marimea familiei prin prolificitate, precizia selectiei
crescand o data cu marimea familiei
Sursele de creare a variabilelor sunt:
1. mutatia
2. imigratia
3. uniformizarea conditiilor de exploatare astfel incat o cat mai mare parte din variatia
genetica ascunsa sa iasa la suprafata.
Structura de sexe : intodeauna intr o matca numarul de masculi este mai mic decat numarul
de femele ceea ce inseamna ca si proprietatea de retineri va fi mai mica
Factorii care influenteaza T : precocitatea influenteaza varsta primei fatari