UNIVERSITATEA TRANSILVANIA

FACULTATE: STUDII ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZARE: FINANȚE-BĂNCI

Max Weber

Hîrjanu George-Cătălin
Anul I, grupa 2
Cuprins
Perioada ....................................................................................................................3
Profesia ......................................................................................................................4
Ideile de bază cu privire la management ...............................................................5
Publicații importante ...............................................................................................8
Bibliografie .............................................................................................................10
Perioada
Max Weber a fost un sociolog german, filosof, jurist si economist politic al secolului al XIX-lea,
fiind considerat unul dintre fondatorii sociologiei moderne, știință care se ocupă cu studiul
societății omenești și al fenomenelor sociale. Karl Emil Maximilian Weber, pe numele său
complet, s-a născut în 21 aprilie 1864 în Erfurt, Prusia(actuala Germanie) și a decedat în 14 iunie
1920 în Munchen, Germania.

Weber a fost cel mai mare fiu al lui Max si al Helenei Weber. Tatăl acestuia a fost un politician
liberal cu aspirații înalte care s-a alăturat mult mai îngăduitorului Partid Național Liberal și a
mutat familia din Erfurt în Berlin unde a devenit membru al Camerei Deputaților din Prusia, dar
și al Reichstagului, adica membru al parlamentului german.

Mama acestuia era practicantă a religiei protestante și, din această cauză, ea nu s-a implicat în
activitățile sociale ale soțului ei, rezultând în distanțarea dintre cei doi parteneri. Tatăl a adoptat
în cadrul familiei o atitudine autoritară, cerând supunere totală din partea soției și copiilor.

În anul 1882, Weber s-a înscris la Universitatea din Heidelberg ca student la Drept, dar și-a
întrerupt studiile după doi ani pentru a-și termina anul de școală militară. Când și-a reluat studiile
în 1884, a mers la Universitatea din Berlin si a petrecut un semestru la Göttingen. În 1886 a
trecut examenul pentru baroul de avocatură și și-a luat și doctoratul, iar în 1889 și-a terminat
teza, putând astfel să obțină un loc în academie.
Profesia

Weber și-a petrecut cei mai mulți ani din formarea sa academică în casa copilăriei sale, unde a
fost subiectul conflictelor dintre părinții săi. La vârsta de 20 de ani si-a facut perioada de
ucenicie ca asistent de avocat si ca asistent universitar, dar nefiind platit pentru aceste lucruri, nu
a reușit să își permită un trai independent până în toamna anului 1893, când s-a angajat ca
profesor de economie la Universitatea din Freiburg. După decesul tatălui său în 1897, Weber a
fost devastat, iar acest lucru a dus la depresie, anxietate și insomnii, nemaiputând preda și fiind
plimbat prin multe sanatorii.
Când Weber în sfârșit a reușit să renunțe la muncă în anul 1903, a devenit editor la un bine-
cunoscut jurnal de știință socială. În 1904 a fost invitat să scrie o lucrare la Congresul de Arte și
Științe din St. Louis, Missouri și mai târziu a devenit faimos și foarte apreciat pentru lucrarea sa
intitulată “Etica protestantă și spiritul capitalismului”. În această perioadă devine mai interesat de
problemele fundamentale ale științei sociale.
În ciuda faptului că și-a revenit parțial în America, Weber nu a fost în stare să revină la predatul
obișnuit, așadar, ajutat de un succesor al său, devine savant privat.
În 1909 a fondat alături de un asociat Asociația Germană Sociologcă și a lucrat pentru prima dată
ca trezorier, dar în anul 1912 a renunțat la acest proiect. În același an încercat să organizeze un
partid politic de stânga care să combine social-democrații cu liberalii, dar nu a reușit pentru că, în
mare parte, liberalii se temeau de ideile revoluționare ale social-democraților.
Weber s-a considerat pe sine însuși “economist politic” și toate angajamentele sale profesorale
au fost în ramura economiei, totuși astăzi contribuția sa în câmpul economic este pusă în umbră
de postura sa de fondator al sociologiei moderne.
Ideile de bază cu privire la management

Weber a scris că birocrația modernă se bazează pe niște principii bine stabilite, atât în sectorul
public, cât și în cel privat. Weber afirmă că “se bazează pe atribuțiile bine definite si organizate
ale diferitelor funcții. Aceste atribuții sunt susținute de reguli, legi sau regulamente
administrative.”. Acest lucru înseamnă:
1. Este stabilită o diviziune rigidă a muncii care identifică sarcinile si îndatoriile obișnuite
ale unui sistem birocratic.
2. Sunt stabilite lanțurile de comandă, iar prin regulament sunt setate sarcinile si capacitatea
de a-i obliga pe alții să se conformeze.
3. Executarea sarcinilor este întreprinsă de oameni angajați calificați pentru acea muncă.
Weber scoate în evidență faptul că aceste trei aspecte “constituie esența administrației birocratice
în sectorul public. În sectorul privat, aceste trei aspecte constituie esența unui management
birocratic al unei companii private.”.
Modelul birocratic al lui Max Weber are următoarele caracteristici:
1. Roluri specializate;
2. Recrutarea oamenilor pe bază de merite;
3. Principii uniforme de plasare, promovare și transfer în sistemul administrativ;
4. Ierarhie, responsabilitate și simț de răspundere;
5. Structură de salariu;
6. Supunerea sub regulile de conduită și de comportament;
7. Supremația regulilor abstracte;
8. Autoritate a conducătorilor;
9. Neutralitate politică;
Avantaje: Max Weber a evidențiat faptul că birocrația normală va fi mai puțn eficientă decât
modelul său pe care îl considera ideal. Fiecare din princiipile lui Weber poate degenera când este
utilizat pentru analiza fiecărui nivel al organizației, dar când este implementat la nivel global al
organizației, orice formă a țintelor grupului poate fi atinsă eficient, în special la finalizarea
proiectului. Acest lucru este adevărat mai ales când modelul birocratic scoate în evidență
meritele, specializarea funcției, ierarhia, regulile sau disciplina.
Dezavantaje: Totuși, eficiența și eficacitatea pot fi neclare mai ales când se ocupă cu lucruri mult
prea simple. Într-o birocrație dezumanizată, inflexibilă în distribuirea scopurilor, sarcinile devin
rutină și de multe ori duce la monotonie. În plus, angajații pot simți că nu fac parte din viziunea
de ansamblu și din misiunile pe care trebuie să le ducă până la capăt. În consecință, ei nu găsesc
niciun sens în a participa pe termen lung în organizație. Mai mult, acest tip de organizare tinde să
accentueze exploatarea și subestimarea potențialului angajaților, iar creativitatea angajaților este
dată la o parte în favoarea aderării la reguli stricte, regulamente și proceduri.
Gândirea lui Weber a fost puternic influențată de idealismul nemțesc și, în special, de neo-
Kantianism, un curent filosofic care este o revizuire a ideilor lui Immanuel Kant din secolul
XVIII. În acest curent a fost introdus de Heinrich Rickert, profesor de la Universitatea din
Freiburg.
Extrem de importantă la munca lui Weber este credința neo-Kantistă cum că realitatea este, la
esență. Haotică și icomprehensibilă, iar toată ordinea rațională provine din faptul că mintea
umană își concentrează atenția pe aspecte certe ale realității și organizează percepțiile care
decurg din aceasta. Opinia lui Weber cu privire la metodologia științelor sociale scoate în
evidență paralele între munca contemporanului filosof neo-Kantian și pionierului sociolog Georg
Simmel.
O altă influență majoră în viața lui Weber au fost scrierile lui Karl Marx și lucrările socialiste
scrise în academie și în politică. În timp ce Weber împarte îngrijoararea lui Marx în legătură cu
sistemul birocratic al lui Karl Marx și faptul că îl consideră incapabil de avansarea logicii umane
în detrimentul libertății și autonomiei umane, acesta vede conflictele ca fiind continue și
inevitabile și nu acceptă ideea de utopie materială.
Ca economist politic și istoric economic, Weber a aparținut celei mai tinere școli germane de
economie, reprezentată de academicieni ca Gustav von și studentul său, Werner Sombart. Dar,
chiar dacă interesele acestuia rezonau cu ideile acelei școli, opinia sa cu privire la metodologie și
teoria valorilor diferea foarte mult de alți istorici nemți. De fapt, era mai apropiat de Carl Menger
și de Școala Austriacă, tradiționala rivală a școlii istorice.
Weber distinge trei tipuri ideale de conducere politică:
1. Dominația carismatică
2. Dominația tradițională
3. Dominația legală
Din punctul său de vedere, fiecare relație istorică între conducător și condus a conținut astfel
elemente ca cele menționate anterior și pot fi analizate pe baza acestei împărțiri tripartite.
Subliniază faptul că instabilitatea unei atitudini carismatice forțează o formă mai structurată a
autorității, dar monotonă. Acesta a afirmat că “Administrația birocratică înseamnă domniație prin
cunoaștere”.
Weber a înșirat câteva precondiții pentru apariția birocrației: Creșterea în spațiu și oameni ce
sunt administrați, creșterea în complexitate a sarcinilor administrative și existența unei economii
monetare – acestea au dus la o nevoie de a avea un sistem administrativ mai eficient. Dezvoltarea
comunicațiilor și a tehnologiilor de transport au făcut posibilă administrarea mult mai eficientă și
democratizarea și raționalizarea culturii rezultate din cererile prin care se dorea ca noul sistem să
îi trateze pe toți egal.
Birocrația ideală, în opinia lui Weber, este caracterizată de organizare ierarhică, linii delimitate
de autoritate într-o zonă specifică de activitate, decizii luate și puse în aplicare pe baza unui
regulament, de către funcționarii care au nevoie de formare de specialitate, de reguli
implementate în mod transparent și de avansare în ierarhie pe baza calificării tehnice și
rezultatelor sale, judecat fiind de organizație, nu de individ.
Max Weber afirmă că “motivul pentru care organizarea birocratică a avansat foarte mult a fost
datorită superiorității sale tehnice comparativ cu oricare altă formă de organizare.”.
De asemenea, Weber a formulat și o teorie din trei componente a stratificărilor, cu clase sociale,
statut social și partide politice ca elemente distincte conceptual. Teoria din trei componenete a
stratificărilor este în contrast cu mult mai simpla teorie a lui Karl Marx despre clasele sociale
care leagă statutul social al oamenilor de ceea ce dețin. În teoria lui Weber, problemele de onoare
și prestigiu sunt foarte importante. Cele trei component ale teoriei lui Weber sunt următoarele:
1. Clasa socială care este bazată pe relația determinată în mod economic față de piață.
2. Statutul care se bazează pe calitățile non-economice ale individului ca onoare, prestigiul
sau religia.
3. Partidul care se referă la afilierea la un domeniu politic.
Toate cele trei dimensiuni au consecințe pentru ceea ce Weber numește “oportunități de
îmbunătățire a vieții”.
Publicații importante

Munca lui Weber în câmpul sociologiei religiilor a început cu eseul “Etica protestantă și spiritul
capitalismului” și a continuat cu analizele “Religia chineză: Confucianismul si Taoismul”,
“Religia indiană: Sociologia Hinduismului si Budismului” și “Iudaismul antic”. Cele 3 teme
principale din eseurile sale erau reprezentate de efectul ideilor religioase asupra activităților
economice, relația dintre stratificarea socială și ideile religioase și caracteristicile distincte ale
civilizației occidentale.

Etica protestantă și spiritul capitalismului
Eseul lui Weber intitulat “Etica protestantă și spiritul capitalismului” este cea mai faimoasă
lucrare a sa. Se susține că munca sa nu trebuie văzuta ca un studiu detaliat al Prontestantismului,
ci mai mult o introducere în lucrările sale târzii și, mai ales, în studiile sale despre interacțiunea
dintre ideile religioase și comportamentul economic ca parte a raționalizării mediului economic.
În această lucrare, Weber evidențiază faptul că ideile și etica Calvinistă au influențat dezvoltarea
capitalismului. De asemenea, a subliniat faptul că societățile care aveau mai mulți angajați
protestanți erau acelea cu o economie capitalistă mai dezvoltată. Similar, în societății cu religii
variate, cei mai de succes lideri erau protestanți.

Religia chineză: Confucianismul si Taoismul
Aceasta a fost a doua lucrare majoră a lui Weber despre sociologia religiilor. Weber s-a
concentrat pe acele aspecte ale societății chinezești care erau diferite de cele din Europa
occidentală, în special acele aspecte care se aflau în contrast cu puritanismul. El s-a concentrat pe
problemele dezvoltării urbane a Chinei, patrimoniului Chinei și religiei și filosofiei chineze în
măsura în care dezvoltarea chineză diferea de cursul european.

Economie și societate
Magnum opusul(opera majoră) lui Weber este o colecție de eseuri la care lucra când a murit în
anul 1920. După moartea sa, organizarea finală și editarea cărții a fost făcută de văduva
Marianne Weber. Forma finală în germană a cărții a fost publicată în 1921 și reflecta foarte mult
munca și dedicarea Mariannei Weber.
“Economie și societate” include o largă varietate de eseuri care discută opinia lui Weber cu
privire la sociologie, filosofie socială, politică, stratificare socială, diplomație și alte subiecte.
Cartea este publicată în două volume, în engleză și germană, și are mai mult de 1000 de pagini.
Multe aspecte ale administrației publice modern sunt urmări ale ideilor din această carte, acest
sistem purtând denumirea de “Serviciu public Weberian”. Ca cea mai eficientă și rațională
metodă de organizare, birocrația, pentru Weber, a fost cheia autorității rațional-legale și, mai
mult, a fost considerat procesul cheie în raționalizarea continuă a societății occidentale.

Politica ca vocație
În sociologia politică, una dintre cele mai influente contribuții ale este eseul “Politica ca
vocație”. Acolo, Weber relevă definiția statului ca entitate care posedă monopolul în utilizarea
forței fizice. Weber scrie că politica presupune împărțirea puterii între grupuri variate și liderii
politicii sunt cei care mânuiesc această putere.
Alte publicații ale lui Max Weber sunt: “Istoria afacerilor medievale”-1889. “Istoria economiei
generale” - 1924, “Cele trei tipuri de reguli” – traducere în 1958, “Constituirea unei instituții pe
baza carismei” – traducere în 1994, “Weber: Scrieri politice”, “Sociologia religiei”, “Sectele
protestante și spiritual capitalist”, “Sociologia agrară a civilizațiilor agrare”.
Bibliografie

 https://en.wikipedia.org/wiki/Max_Weber
 https://www.britannica.com/biography/Max-Weber-German-sociologist
 http://www.biography.com/people/max-weber-9526066
 https://en.wikipedia.org/wiki/Max_Weber_bibliography
 http://www.cardiff.ac.uk/socsi/undergraduate/introsoc/weber12.html
 http://sociology.about.com/od/Profiles/p/Max-Weber.htm
Perioada
Max Weber a fost un sociolog german, filosof, jurist si economist politic al secolului al XIX-lea,
fiind considerat unul dintre fondatorii sociologiei moderne, știință care se ocupă cu studiul
societății omenești și al fenomenelor sociale.
S-a născut în 21 aprilie 1864 în Erfurt, Prusia(actuala Germanie) și a decedat în 14 iunie 1920 în
Munchen, Germania. Tatăl acestuia a fost un politician liberal cu aspirații înalte, iar Mama
acestuia era practicantă a religiei protestante și, din această cauză, ea nu s-a implicat în
activitățile sociale ale soțului ei, rezultând în distanțarea dintre cei doi parteneri.
1882 - înscris la Universitatea din Heidelberg ca student la Drept,
1884 - Universitatea din Berlin si a petrecut un semestru la Göttingen.
1886 a trecut examenul pentru baroul de avocatură și și-a luat și doctoratul
1889 și-a terminat teza, putând astfel să obțină un loc în academie.

Profesie
La vârsta de 20 de ani si-a facut perioada de ucenicie ca asistent de avocat si ca asistent
universitar, dar nefiind platit pentru aceste lucruri, nu a reușit să își permită un trai independent
până în toamna anului 1893, când s-a angajat ca profesor de economie la Universitatea din
Freiburg. După decesul tatălui său în 1897, Weber a fost devastat, iar acest lucru a dus la
depresie, anxietate și insomnii, nemaiputând preda și fiind plimbat prin multe sanatorii.
1903, a devenit editor la un bine-cunoscut jurnal de știință socială. În 1909 a fondat alături de un
asociat Asociația Germană Sociologcă și a lucrat pentru prima dată ca trezorier, dar în anul 1912
a renunțat la acest proiect.
Ideile de bază cu privire la management
Weber a scris că birocrația modernă se bazează pe niște principii bine stabilite, atât în sectorul
public, cât și în cel privat.
Aceste atribuții sunt susținute de reguli, legi sau regulamente administrative.”. Acest lucru
înseamnă:
1. Este stabilită o diviziune rigidă a muncii care identifică sarcinile si îndatoriile obișnuite
ale unui sistem birocratic.
2. Sunt stabilite lanțurile de comandă, iar prin regulament sunt setate sarcinile si capacitatea
de a-i obliga pe alții să se conformeze.
3. Executarea sarcinilor este întreprinsă de oameni angajați calificați pentru acea muncă.
Modelul birocratic al lui Max Weber are următoarele caracteristici:
1. Roluri specializate;
2. Recrutarea oamenilor pe bază de merite;
3. Principii uniforme de plasare, promovare și transfer în sistemul administrativ;
4. Ierarhie, responsabilitate și simț de răspundere;
5. Structură de salariu;
6. Supunerea sub regulile de conduită și de comportament;
7. Supremația regulilor abstracte;
8. Autoritate a conducătorilor;
9. Neutralitate politică;
Ca orice model birocratic, si acesta are si avantaje si dezavantaje: avantaje: Fiecare din
princiipile lui Weber poate degenera când este utilizat pentru analiza fiecărui nivel al
organizației, dar când este implementat la nivel global al organizației, orice formă a țintelor
grupului poate fi atinsă eficient, în special la finalizarea proiectului. Dezavantaje: angajații pot
simți că nu fac parte din viziunea de ansamblu și din misiunile pe care trebuie să le ducă până la
capăt. În consecință, ei nu găsesc niciun sens în a participa pe termen lung în organizație. Mai
mult, acest tip de organizare tinde să accentueze exploatarea și subestimarea potențialului
angajaților, iar creativitatea angajaților este dată la o parte în favoarea aderării la reguli stricte,
regulamente și proceduri
Birocrația ideală, în opinia lui Weber, este caracterizată de organizare ierarhică, linii delimitate
de autoritate într-o zonă specifică de activitate, decizii luate și puse în aplicare pe baza unui
regulament, de către funcționarii care au nevoie de formare de specialitate, de reguli
implementate în mod transparent și de avansare în ierarhie pe baza calificării tehnice și
rezultatelor sale, judecat fiind de organizație, nu de individ.
Publicatii
Eseul lui Weber intitulat “Etica protestantă și spiritul capitalismului” este cea mai faimoasă
lucrare a sa. În această lucrare, Weber evidențiază faptul că ideile și etica Calvinistă au influențat
dezvoltarea capitalismului.
Religia chineză: Confucianismul si Taoismul Aceasta a fost a doua lucrare majoră a lui Weber
despre sociologia religiilor. Weber s-a concentrat pe acele aspecte ale societății chinezești care
erau diferite de cele din Europa occidentală, El s-a concentrat pe problemele dezvoltării urbane a
Chinei, patrimoniului Chinei și religiei și filosofiei chineze în măsura în care dezvoltarea chineză
diferea de cursul european.
“Economie și societate” include o largă varietate de eseuri care discută opinia lui Weber cu
privire la sociologie, filosofie socială, politică, stratificare socială, diplomație și alte subiecte.
Cartea este publicată în două volume, în engleză și germană, și are mai mult de 1000 de pagini.
multe aspecte ale administrației publice modern sunt urmări ale ideilor din această carte, acest
sistem purtând denumirea de “Serviciu public Weberian”. Ca cea mai eficientă și rațională
metodă de organizare, birocrația, pentru Weber, a fost cheia autorității rațional-legale și, mai
mult, a fost considerat procesul cheie în raționalizarea continuă a societății occidentale.
Alte publicații ale lui Max Weber sunt: “Istoria afacerilor medievale”-1889. “Istoria economiei
generale” - 1924, “Cele trei tipuri de reguli” – traducere în 1958, “Constituirea unei instituții pe
baza carismei” – traducere în 1994, “Weber: Scrieri politice”, “Sociologia religiei”, “Sectele
protestante și spiritual capitalist”, “Sociologia agrară a civilizațiilor agrare”.