ELEMENTE DE COMPOZIŢIE ÎN TEXTUL LIRIC

1. INCIPITUL

Secvenţa de început a poemului influenţează lectura şi interpretarea unui text liric.

Ex: Când Mihai Eminescu foloseşte la începutul Luceafărului formula din basm, impune o lectură alegorică,
sugerând că de fapt întâmplarea spune de fapt altceva.

2. FINALUL

Finalul textului poetic este totdeauna deschis în cazul în care aparţine genului liric. De asemenea, finalul
realizează o relaţie de simetrie cu incipitul, generatoare de semnificaţie.

3. SECVENŢA POETICĂ

Este constituită de o succesiune de imagini care formează un tot unitar.

4. EXPRESIVITATEA TEXTULUI POETIC

IMAGINEA ARTISTICĂ reprezintă o reflectare subiectivă a realităţii, fiind un produs al imaginaţiei. Aceasta
sugerează, nu descrie o realitate, având calitatea de a particulariza generalul şi de a generaliza particularul.

După simţurile implicate în realizarea unei imagini artistice, acestea pot fi:

- imagini vizuale

- imagini auditive

- imagini olfactive

- imagini chinestezice

- imagini gustative

- imagini sinestezice (asocierea de senzaţii diferite)

Imaginile artistice sunt realizate, uneori, prin CÂMPURI SEMANTICE, ansambluri de cuvinte care se
raportează la aceeaşi idee, oricare ar fi radicalul termenilor. Identificarea câmpurilor semantice într-un text
poate oferi sugestii de interpretare a acestuia.

Ex: câmpul semantic al corpurilor cereşti: lună, soare, stea, luceafăr, planetă etc.

SENSUL CONOTATIV este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit cu valoare expresivă pentru a forma o
imagine poetică. (tropii)

SENSUL DENOTATIV este sensul cel mai curent al unui cuvânt, cunoscut de toţi vorbitorii şi legat de un
aspect al realităţii.

Un text poetic are AMBIGUITATE, care constă în capacitatea de a exprima mai multe sensuri posibile, ce se
desprind în funcţie de receptor. Acest tip de text reprezintă o ABATERE de la sensul obişnuit al cuvântului, al

1

TEMA Tema este reprezentată de semnificaţia generală a textului. Se poate vorbi de eu liric şi când se produce o dedublare a acestuia şi poate fi desemnat de persoana a II-a. atitudini. viaţa ca vis. LAITMOTIVUL Laitmotivul este un motiv care se repetă frecvent într-o operă.construcţiei fireşti a discursului. oglinda – simbolism Motive cu circulaţie internaţională: soarta schimbătoare (fortuna labilis). eul liric devenind o alternativă a vocii care este emiţătorul textului sau un receptor omaginar al poezie. în general. 2 . 9. Mărci lingvistice ale eului liric sunt. care nu spune direct un lucru. capacitate de a impresiona receptorul. lacul. tipul de personaj: Ciocoii vechi şi noi de Nicolae Filimon . numele personajului: Ion de Liviu Rebreanu . pronumele personale de persoana I şi verbele la indicativ la persoana I (Ex: Eu nu strivesccorola de minuni a lumii – Lucian Blaga). Titlul poate face trimitere la: . MOTIVUL Motivul este unitatea structurală minimală constituită ca situaţie sau element tipic. viaţa ca teatru. plânsul tălăngii când plouă! Care se repetă după fiecare strofă. un grup de cuvinte sau chiar un enunţ care se plasează în fruntea unei lucrări. locul de desfăşurare a acţiunii: Moara cu noroc de Ioan Slavici . luceferii. şi putere de SUGESTIE. specia literară: Glossă de Mihai Eminescu . Tema va fi desemnată de un substantiv ce denumeşte ideea generală. Ex: luna. florile. muzica. EUL LIRIC Eul liric este instanţa care emite un discurs poetic pentru a exprima o serie de emoţii. floarea albastră – romantism. 5. care constă în modul de comunicare aluziv. trăieşte clipa (carpe diem). timpul ireversibil (fugit irreparabile tempus). instrumentele muzicale. TITLUL Titlul este un cuvânt. 6. un simbol: Patul lui Procust de Camil Petrescu 7. conţinutul operei: O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale . sentimente. Un text poetic are EXPRESIVITATE. sombolic. 8. Ex: poezia Plouă de George Bacovia are ca laitmotiv versul Oh. purtător de semnificaţie.

ci îi dezvăluie pe alţii. 10. Eul liric în această situaţie nu se dezvăluie direct pe sine. ci gradul în care discursul poetic dezvăluie subiectivitatea emiţătorului. rimă îmbrăţişată:primul vers rimează cu al patrulea şi al doilea cu al treilea . Lirism subiectiv întâlnim şi în pastelurile lui Vasile Alecsandri. monorimă:toate versurile rimează RITMUL constă în succesiunea regulată şi armonioasă a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers. . Cu ieri viaţa ta o scazi 1O. rimă încrucişată: primul vers rimează cu al treilea şi al doilea cu al patrulea . dactilul: prima silabă este accentuată şi celelalte sunt neaccentuate . amfibrahul:a doua silabă este accentuată şi celelalte sunt neaccentuate 3 . Picioarele metrice bisilabice sunt: . Altfel spus. Subiectivitatea este disimulată şi apar o serie de personaje lirice. TIPURI DE LIRISM LIRISMUL SUBIECTIV este înţeles ca exprimare directă a sentimentului. LIRISMUL OBIECTIV suspendă exprimarea directă a sentimentului. iambul / ritmul iambic:prima silabă este neaccentuată şi a doua este accentuată Picioarele metrice trisilabice: . RIMA constă în potrivirea sunetelor de la sfârşit de vers. pentru că percepţia este personalizată.Ex: Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Cu mâne zilele-ţi adaogi. afirmând o trăire străină eului liric. rimă împerecheată: primul vers rimează cu al doilea şi al treilea cu al patrulea. troheul / ritmul trohaic: prima silabă este accentuată şi a doua este neaccentuată . Rima poate fi: . nu persoana gramaticală indică subiectivitate. mediat sau nu de o mască sau de un rol. ELEMENTE DE PROZODIE MĂSURA reprezintă numărul de silabe dintr-un vers. Ex: Mânioasă de George Coşbuc. scrise la persoana a III-a. PICIORUL METRIC (METRUL) este unitatea ritmică alcătuită dintr-un număr constant de silabe accentuate şi neaccentuate care se repetă într-un vers.

III. EUL LIRIC = “vocea” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului. monologul. adjective pronomonale posesive şi verbe (I/a II-a. Modalitate de creatie a unei opere literare în care poetul îşi exprimă în mod direct gândurile şi sentimentele. TIPURI DE POEZIE: A) poezie lirică subiectivă = lirica eului (I. de aceea ele nu se pot povesti. acţiune sau subiect. prin intermediul EULUI LIRIC. = nu se confundă cu personalitatea reală a poetului.: Operele lirice nu au personaje. îmbrăţişată(a-b-b-a). VERSIFICATIA ( PROZODIA ): A) RITM ( iambic (-/). Este genul literar al subiectivităţii.. trohaic(/-).Luceafărul.a. V. variată ). motorii. a III-a obiectiv) II. = mărci gramaticale: persoana la pronume. olfactive. motorii. auditive. FIGURI DE STIL: epitet. întâmplări. C) MASURA VERSURILOR= numărul de silabe dintr-un vers. de Mihai Eminescu ) 4 . ş.metaforă. împerecheată(a-a-b-b). II ) B) poezie lirică obiectivă : a) “lirica rolurilor” (se exprimă direct sentimentele altei persoane ). MODALITATI DE EXPUNERE SPECIFICE: descrierea. subiectiv. enumeraţie. tactile. b) “lirica măştilor” ( Autorul se ascunde sub masca altor personaje: o altă personalitate exprimă sentimentele poetului – Demiurgul= locul fiinţei umane în Univers . IMAGINI POETICE: vizuale. Poezia GENUL LIRIC 1. al lumii interioare. dactilic etc ) B) RIMA ( monorimă (a-a-a-a). Definiţie: . Trăsături: I. încrucişată (a-b-a-b). 3. 2. IV. dialogul. Obs.

de V. Blaga. TEXTUL LIRIC I. Cuvinte potrivite. 2. destinate să orienteze aşteptările cititorului ( Amurg violet. relaţii de opoziţie şi de simetrie. Flori de mucigai. secvenţe poetice. Blaga. 3. Fiind băiet.  Cuvânt: Luceafărul. 4. = in poezie sunt utilizate frecvent titluri metaforico-simbolice. figuri semantice. 1. poate fi cuvânt-cheie ( Plumb ). II. 6. titlu. incipit. Alecsandri. figuri de sunet şi elemente de versificaţie ). originale şi expresive. de M. M. Testament. L. Paradis în destrămare. Flori de mucigai ). Plumb. IV.  Text: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. elemente de recurenţă : motiv poetic. Elemente de compoziţie şi de ordin structural: 1. spaţiul. TITLU = cuvânt. V. = poate exprima timpul. sintagmă sau text care stă în fruntea unei poezii. 5. Elemente de compoziţie şi de ordin structural 1. 3.Eminescu. ambiguitate. secvenţe poetice. instanţele comunicării în textul poetic: eul liric.  Sintagmă: Malul Siretului. 5. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv. 5 . păduri cutreieram. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice ( expresivitate. Tudor Arghezi. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română I. concentrând problematica tratată. incipit. titlu. 4. laitmotiv. laitmotiv. de George Bacovia. elemente de recurenţă : motiv poetic. relaţii de opoziţie şi de simetrie. de Tudor Arghezi. sugestie: figuri sintactice. L. Instanţele comunicării în textul poetic: eul liric III. 2.Eminescu.

concentrând o idee literară . unei strofe: Exemplu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Estetica urâtului ( FRUMUSETEA URATULUI )în Testament. de Tudor Arghezi: “bube. secvenţe poetice identice în discursul liric. de Mihai Eminescu. “A fost odată. a unor cuvinte / sintagme. mucegaiuri şi noroi” – “frumuseţi şi preţuri noi”. fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică. într-un mod asemănător. ca respirarea. “Zdrenţe” – “mucegaiuri şi icoane” . INCIPIT = formulă introductivă într-o operă literară. “Leoaică tânără. = Tine de construcţia exterioară a operei literare. “Nu-ţi voi lăsa drept bunuri. = are valoare anticipativă. “veninul” – “miere”. uneori sugerează semnificaţia întregului text. iubirea” = Titlu= primul vers. // […] Ea era frumoasă ca umbra unui gând”. Exemple: “Ea era frumoasă ca umbra unei idei. // […] Ea nu avea greutate. Exemple “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” = Titlu= primul vers. 3. după moarte” – Testament. de regulă. 2. în ochi. 6 . de T. Nichita Stănescu  relaţia de opoziţie= raport între elementele lirice antitetice. pe buze ori morminte” ( L. şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea în flori. ca-n poveşti” – Luceafărul. SECVENTA POETICA  unitate de construcţie a unei poezii. corespunzătoare. Blaga . cu o anumită relevanţă artistică. “Dormeau adânc sicriele de plumb” – Plumb ( primul vers ). ( frumuseţe senzorială + ideală ): Evocare. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE elemente de compoziţie în textul poetic:  relaţia de simetrie= dispunerea. care coexistă opunându-se ori excluzându-se pentru a scoate în evidenţă ideea poetică sau semnificaţiile acelor cuvinte / sintagme / secvenţe poetice. Arghezi.cunoaşterea luciferică ) 4.

5. luceafărul. refrenului. gândurile lui Eminescu despre locul fiinţei umane în Univers – Demiurgul ). Instanţele comunicǎrii în textul poetic: EUL LIRIC  Eul liric = “vocea interioară” a creatorului de poezie. istoria. Bacovia. Décor ) II. Ex. III.  “vocea ” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului. pentru a accentua imaginea artistică.  nu se confundă cu personalitatea reală a autorului.  mărci gramaticale: pronume . moartea. 7 . In poezie. Obs. războiul.: “Copacii albi. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiţie ):  motiv poetic= unitate structurală minimală.G. : Refren = cuvânt. teiul. un aspect din realitate transfigurat in opera ( despre ce e vorba în operă= ideea centrală ): iubirea.  laitmotiv= motiv central care se repetă de mai multe ori într-o operă. Ex. ( G. lacul. vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o anumită idee poetică. a III-a ):  “lirica rolurilor”. Obs. devine element de recurenţă şi laitmotiv. relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii simbolice .  “lirica măştilor” – Tudor Vianu ( în Luceafărul lui Mihai Eminescu. copacii negri”. I )( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii )=confesiv. monologal LIRICA OBIECTIVA ( pers. stelele.: Tema: element din structura operei literare. în fabule: autorul se ascunde sub masca altor personaje – o altă personalitate exprimă sentimentele poetului. geniul. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv: LIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. Călinescu ( poetul exprimă direct sentimentele altei persoane ) : poezie teatrală. natura. adjective pronominale posesive şi verbe la persoana I. copacii negri / Stau goi în parcul solitar/ ( alb + negru→ gri= cromatica → dezolarea ) Décor de doliu funerar / Copacii albi. se integrează uneori. codrul → TEMA NATURII.: luna. Prin repetare.

mândrul soare şi pe nună. metafora= relatie de analogie intre sensurile a 2 cuvinte : “regina nopţii moartă”= luna. paralelismul sintactic. 4. alb ( fără rimă ). catren ( 4v ).metafora. galben=boala ). liber ( fără rimă. deschidere ): “Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri rândunele”. strofa se numeşte: monovers (1v). Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate. Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere. 8 . motorii ). repetiţia. ca o regină a nopţii. întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi. sinestezia= acord de senzaţii ( vizuale. dar cu ritm interior. inversiunea )  figuri semantice: epitet. farmec dureros. refrenul. IV. oximoron= asocierea a 2 termeni opuşi: “dulce jale. “Nunul mare. ritm. întuneric alb. invocaţia retorică. aabb = împerecheată. onomatopee: buf. simbol ( Bacovia : plumb= depresia. aba = înlănţuită . distih ( 2v ). 3. antiteza . abab = încrucişată . auditive. cu metri diferiţi ). 3. simetria. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularitǎţilor stilistice Figuri de stil: A) Figuri de stil:  figuri sintactice şi de construcţie ( enumeraţia. cu glasul slab”. epitet= caracteristică a unui substantiv sau verb pentru a înfăţişa imaginea lui aşa cum se reflectă în fantezia autorului. abba = îmbrăţişată. vară de noiembrie. 2. jale. asonanţa: joc de vocale: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”. « pictura parfumata cu vibrari de violet »  figuri de sunet: 1. olfactive. 2. ritm . hiperbolă. polimorfă ( 7-12 v ). mort frumos cu ochii vii”. personificare. Orice vers are rimă. 1. terţet ( 3 v ). Versificaţie Versul= un rând dintr-o poezie. Strofa= subdiviziunea unei poezii. aliteraţie: joc de consoane: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”. trop. cvinarie ( 5v). tactile. aaaa= monorima. oximoron. mândra lună”.comparaţie. sextină . RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA. “Si zalele-izuruie crunte”. In funcţie de numărul de versuri.măsură: I. dureros de dulce.

testament literar )  Arta poetică= text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie(sursele de inspiratie. Nehotărâre ( Tudor Arghezi ). Riga Crypto şi lapona Enigel ( Ion Barbu= o poveste a nunţii ). MASURA VERSURILOR =numărul de silabe dintr-un vers.)=ritm solemn: “A-le tur/ -nu-ri-lor/ “ ( UU-/ UU.ce” ( -U / -U/ -U / -U ).) = gravitate. crezuri poetice ALEGORICE= bazate pe o poveste: Luceafărul ( M. III. = crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA. Mistreţul cu colţi de argint ( Stefan Augustin Doinaş=o povestire de vânătoare). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii( L. rolul poeziei) şi misiunea poetului. 9 . manifest literar. caracteristic poeziei populare: “Doi-nă.  Crezurile poetice în literatura română sunt de 3 tipuri: I. Testament ( T. B) ritm trisilabic: dactil ( -UU ): “Mih-nea în/-ca-le-că /.Blaga ). amfibrah ( U-U ): “Pe vo-dă-l / ză-reş-te/ că-la-re/ tre-când” ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U. Flori de mucigai ( T. dedus(Joc secund)( Ion Barbu ). Noaptea de decemvrie ( Alexandru Macedonski ).U )= ritm optimist. solemnitate.). instrumentele creatiei. crezuri poetice încadrate TEMATICII SOCIALE: Epigonii ( Mihai Eminescu )./ cân-tic/ dul. ca-lul său / tro-po-tă” ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU ). II. Arghezi ). anapest ( UU. Arghezi ) Testament( Ienăchiţă Văcărescu ). crezuri poetice STRUCTURATE METAFIZIC ( FILOSOFIC ): Din ceas.). iamb ( U . tristeţe: “A fost/ o-da / -tă ca-n / po-veşti” ( U-/ U-/ U-/ U./ doi-nă. II. RITM: a) ritm bisilabic: troheu ( . Eminescu ).) III. ars poetica. ARTA POETICA ( poezie programatică.

Doinas.H. Al. St. Literatura postbelică ( 1944 → …. Octavian Goga. V. Al XIX-lea) 2. Radu Stanca. ) Gellu Naum.Radulescu.Gr.al XIX-lea.Blaga. începutul sec al XX-lea: George Coşbuc. V. Ion Barbu Poet tradiţionalist : Vasile Voiculescu. Tudor Arghezi. Leonid Dimov Nichita Stănescu ( neomodernist ) Marin Sorescu ( neomodernist ) Mircea Cărtărescu( postmodernist ) 10 . Epoca Marilor Clasici ( a doua jum. Alexandrescu. Literatura de la sfarsitul sec. Aug. George Bacovia ( unii îl consideră interbelic ) 4. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română 1. a sec al XIX-lea ): Mihai Eminescu 3. I. Literatura interbelica: (1916 – 1944) Poeţi modernişti : L. Literatura paşoptistă: Vasile Alecsandri. Ion Pillat 5.Carlova (prima jumatate sec. Macedonski.

incipit. particularităţi ale compoziţiei. – prezentarea. indicaţii scenice. moral etc. *Cuprinsul: – motivarea alegerii scriitorului şi operei literare. reprezentat printr-o creaţie lirică: *Introducerea: – definiţia sau menţionarea câtorva trăsături ale curentului literar/cultural din cerinţă. *Încheierea: – exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului dramatic studiat în construcţia personajului ales. semnificative pentru opera aleasă: titlu. *Cuprinsul: – prezentarea statului social. final. tehnici specifice. ambiguitate) etc. – ilustrarea a patru-cinci elemente de structură şi de compoziţie ale textului liric. conflict. a patru elemente ale textului narativ/ dramatic. Cerinţă privind particularităţile de construcţie (caracterizare) a unui personaj dintr-un text epic sau un text dramatic: *Introducerea: – evidenţierea a două caracteristici ale speciei literare epice/ dramatice existente în opera literară aleasă.) – menţionarea trăsăturilor şi a modalităţilor de caracterizare. registre stilistice etc.. sugestie. relaţii temporale şi spaţiale. al personajului ales. temă. prozodia. prin raportare la conflictul/ conflictele din textul epic/ dramatic studiat. limbaj. incipit. limbajul artistic (expresivitate. elemente de compoziţie. ilustrate prin două episoade/ secvenţe din opera aleasă/ citate comentate. prin referire la specia epică/ dramatică. într-o perioadă sau într-o orientare tematică. acţiune. Cerinţă privind un curent literar/ cultural. secvenţă poetică. – încadrarea autorului/ operei într-un curent cultural/ literar. psihologic. semnificative pentru tipologia personajului: titlu. *Încheierea: 11 . tipul de lirism (subiectiv/ obiectiv). – relevarea unei trăsături dominante a personajului. – argumentarea încadrării poetului în curent cultural/ literar respectiv. construcţia subiectului. idei poetice.

un citat al unei personalităţi literare/ culturale despre tema sau opera aleasă. – ilustrarea a patru-cinci elemente de structură şi de compoziţie ale textului narativ. *Încheierea: – exprimarea unei opinii care să argumenteze încadrarea acelei opere în cerinţa dată.– exprimarea unei concluzii care să ilustreze încadrarea poetului/ operei în cerinţa dată.. Cerinţă privind o specie literară epică: *Introducerea: – definiţia sau menţionarea câtorva trăsături ale speciei literare din cerinţă. conflicte. o opinie despre respectiva creaţie şi. eventual. *Cuprinsul: – motivarea alegerii operei literare care se încadrează în cerinţa respectivă. tehnici narative. un citat al unei personalităţi literare/ culturale despre tema sau opera aleasă. eventual. – prezentarea relaţiilor dintre două personaje. semnificative pentru opera aleasă: acţiune. prin care se evidenţiază în opera literară aleasă. o apreciere despre respectiva creaţie şi. relaţii temporale şi spaţiale. – încadrarea autorului/ operei într-un curent cultural/ literar. final. registre stilistice etc. într-o perioadă sau într-o orientare tematică. 12 . perspectiva narativă. limbajul personajelor şi limbajul artistic. incipit.

inzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extreme. Caragiale contemporanul nostru Intre marii clasici ai literaturii romane. sintetizeaza. si anume vocatia ei critica. ci. in substanta. a arivismului. Conul Leonida fata cu Reactiunea. mai ales prin ciclul Chiritelor.L. 1879. 1880. E. Preliminarii Comediile marelui dramaturg O noapte furtunoasa. chiar sub aspectul conditiei umane. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale in operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani (Eugen Ionescu. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. nu are valabilitate. cel mai frecvent invocat nume este ce al lui Vasile Alecsandri. D-ale carnavalului. a dat un anume profil comediei. care creeaza o extrema antinomie intre aparenta si esenta. O scrisoare pierduta. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii romanesti citadine. predilectia pentru satira politicianismului. intre alcatuirea verbala a fiintei si cea reala.a. Caragiale este considerat geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. nu numai sub aspect etic. vazute ca fenomene sociale" {Modernitatea clasicului I. a prostiei. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. In ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. De altfel. Caragiale pano- rameaza in maniera realismului critic realitatile unei societati care.). in expresie. singura 13 . Lovinescu). Elvin vede in opera lui Caragiale „o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. dincolo de momentul istoric concret. a ignorantei. nici inainte si nici dupa el. atat la nivel rational. ceea ce determina situarea in teritoriul tragicului. cat si afectiv. 1885). comedia n-a fost atat de apropiata de realitatile cotidiene. Criza comunicarii. 1884. pe coordonate de profunzime. Cu siguranta ca. scriitorii Generatiei '80 s. Caragiale). si de perfectiunea artistica. mai grav. este consecinta sau expresia unui vid existential. pe care au sustinut-o unii critici literari (v. B. sunt reprezentari ale degradarii umanului. care.

acestea raman la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. Astfel ca. ci doar elemente decorative exterioare. placerea de a trancani sau a rosti discursuri „importante". dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizai anumite persoane de aici. o masca de efect.m. care se poate gasi in orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. de provincie in 14 . pe care unul si acelasi erou si-o modifica in functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. menite sa realizeze o anume poza a personajului. ba Curtea de Arges. D.a.vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. situand totul in vecinatatea absurdului si grotescului. ele nu acopera nici o realitate semantica. este cea mai importanta comedie a lui Caragiale. psihologica sau afectiva. canalie. amorez s. care permite si favorizeaza o inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada. ci de un personaj plurimorf. un imens si perpetuu carnaval. caci. nu mai constituie instrumente de comunicare. au existat mai multe supozitii. nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. caci . oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. este firesc sa para o lume pe dos. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea". Un atare univers de marionete. jucata in premiera la 13 noiembrie 1884. In privinta surselor de inspiratie. demagog. lipsite de orice valoare intrinseca. oricat de „profunde" s-ar vrea. Tema comediei Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un ora. Hogea: Caragiale spunea ca „se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. printr-un mecanism narcisist.in materie de arta. in care geniul sau cunoaste deplina manifestare. ipostaziat in ipocrit.adauga el . plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. Geneza O scrisoare pierduta. prost. numai ca. in comediile lui Caragiale.d.

rostesc discursuri antologice. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. Structura si compozitie O scrisoare pierduta este o comedie in patru acte. in constructia piesei. intr-un fel sau altul. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. Tipatescu ii ofera acestuia diferite functii in schimbul scrisorii. este adunarea electorala din Actul III al piesei. „in capitala unui judet de munte". asadar.circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. este pierderea de catre Zoe. in timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. dar adversarul nu cedeaza. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. Pretextul dramaturgie. Observam ca piesa incepe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). Farfuridi si Catavencu. prefectul judetului. Farfuridi si Branzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. care incinge spiritele si activeaza conflictul. prin intermediul Cetateanului turmentat. Momentul de maxima incordare. si totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare si impacare. energiile si capacitatile celor angajati in farsa electorala. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. deoarece 15 . acceptand sa conduca festivitatea in cinstea noului ales. iar al patrulea anuland toata agitatia si panica starnite in jurul scrisorii pierdute. Daca. in zarva conflictului. cuprins de febra campaniei electorale. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. e de consemnat ca nu avem de-a face cu o actiune in sensul clasic al cuvantului. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte. In al doilea rand. sotia lui Zaharia Trahanache. Bataia dintre taberele de alegatori. conflictul se rezolva. in care cei doi posibili candidati. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia. Catavencu apare umil si speriat. in final. Scrisoarea. in persoana lui Agamita Dandanache. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu. caci scrisoarea revine la Zoe. Subiectul Intreaga actiune se deruleaza. eveniment care antreneaza. gasindu-l pe Tipatescu intr-o stare de agitatie si nervozitate.

in sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. pentru ca apoi. piesa are o arhitectura circulara. Disperat de pierderea scrisorii. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: cand Trahanache ii aduce vestea existentei scrisorii. incat acesta devine mod de viata. protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. se preface a nu sti nimic. isi foloseste avantajele in propriile sale interese. in jurul pretextului. postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. la refuzul acestuia. Personajul nu are ambitii politice. acolo e coruptie. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui. tulburata doar de pierderea scrisorii. o modalitate de autoaparare prin incetinire sau amanare. va sa zica ca nu le are". si o sotietate fara printipuri. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. iar infatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. Personajele Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. Prezident al mai multor „comitete si comitii". la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. Dincolo de incapacitatea personajului de a sesiza lipsa unui mesaj real. el aplica o bine sustinuta tactica de atac impotriva lui Catavencu. care este un truc indelung verificat. o a treia „surpriza" de constructie: chiar daca inceputul si finalul comediei nu sunt simetrice. in fata lui Farfuridi si Branzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. Stefan Tipatescu. concentric. sa cedeze. Pentru a defini societatea vremii. ii ofera lui Catavencu diferite posturi importante. Pus in situatie de aparare. De aici. constient ca alegerile sunt o farsa. truismul. caci le lipseste inzestrarea cu memorie afectiva. incalcand chiar legea. cea de dinaintea pierderii scrisorii. el repeta spusele fiului sau: „unde nu e moral. iar in relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. Pare ca nimic nu s-a intamplat. Abuzul de putere este principala sa arma: ii da mana libera lui Pristanda. 16 . strategia sa asimilandu-se formulei „ai putintica rabdare". intreaga miscare se deruleaza fatalmente. si totul poate incepe din nou.intamplarile in succesiunea lor temporala nu misca nimic in mod esential.

Fiind un personaj cu vocatie oratorica. pe care le simte. refuzand alternativele pe care i le propune Tipatescu. Accepta tradarea »daca o cer interesele partidului. e sublima. Si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca. fatarnic. patriot. dar lipseste cu desavarsire"). prostie si aberatie. Zaharia Trahanache este construit cu atata maiestrie. cosmopolitismul prost inteles. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte („capitalisti" pentru locuitorii Capitalei). model perfect de incoerenta. Tache Farfuridi intra in relatie de cuplu comic cu lordache Branzovenescu. Atunci apare inflexibil. dar s-o stim si noi". impunandu-si pretentiile. ambii parteneri avand nume de rezonanta culinara. la nivelul practicii vietii politice. ci o efigie de crepuscul social. dar care-i scapa. in final. un haos desavarsit. Discursul lui Catavencu in fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. pentru ca acesta nu inseamna un abandon definitiv. Cat timp este in posesia scrisorii compromitatoare. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. din moment ce. declara convins si apodictic: „Din doua una. Catavencu isi traieste esecul cu mai putin dramatism decat ar fi fost de asteptat. orgolios. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. putem zice. el poate fi. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. la fel de bine. Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. ci doar o amanare. rosteste o caricatura de discurs. agresiv. ipocrit. si anume in punctele esentiale"' Marea drama a personajului este aceea dea nu fi admis in jocul de culise. „e coruptie". se observa ca Trahanache admite. sentimental. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu". retras. dar ca. ori sa nu se revizuiasca. Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. neputincios. de a nu avea acces la manevrele subterane. dar si umil. enunturi adversative aberante („Industria romana e admirabila. plin de sine. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. 17 . Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se repeta) este o aparenta. ca „nu e moral" si deci. Autorul i| inzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. caci in interior domneste o inocenta dezordine. teatral.tautologia. el se afla in ofensiva. nu tolereaza functionarea aceluiasi principiu. el nefiind o solutie de final deus ex machina. incat ramanem cu intrebarea daca este opac in fata evidentelor sau refuza sa creada in scrisoarea de amor din diplomatie. la nivelul vietii familiale.

intalnim. dictat de profesie si pozitia sociala. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. intr-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. va sa 18 . formulele tip de impresionare. fapt ce-i asigura linistea si il fereste de riscul de a fi izolat intr-un cerc unde de-abia intrase. Personajul vorbeste . automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice. se incoloneaza disciplinat in sirul celor care asteapta numele candidatului. Dandanache este o caricatura ilara. convertita. cu o memorie in deriva. dand vorbelor statut de personaje principale. pentru care uzeaza tot de arma santajului.j)eltic si sasait" si se afla la limita de jos a degringoladei umanului./amelie". „momental" „bampir"). insa ramolismentul sau intelectual. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu inapoia scrisoarea de amor. usor sesizabil in ticurile verbale („Curat"). Statutul sau existential. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. Optiunea sa este aceea de a nu incerca o optiune proprie. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvantului.Tipatescu). intalnirea Catavencu . Existenta sa ca personaj este delimitata si omata prin deficitul de cultura. il serveste pe Tipatescu. Ghita Pristanda. El este dintre aceia care. Arta comediografului Situandu-se pe pozitia unei cat mai fidele apropieri de realitate. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. prin deposedarea de scrisoare. tautologia („O sotietate fara printipuri. dar tot el restabileste linistea ei. onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. . avand mania deputatiei. Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza „lumea" piesei. Pentru el. dar nu se fereste sa-I linguseasca pe Catavencu sau sa-l trimita la telegraf pe prefect fara motiv. este cel care asculta si executa. astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii.caricaturizandu-l si ridiculizandu-l pana la grotesc. astfel incat scriitorul intruchipeaza un vicios pentru a-l inzestra cu anume calitati. comicul de limbaj: ticurile verbale („Ai putintica rabdare". formele incorecte ale unor cuvinte („renumeratie". politaiul orasului. in actiune pentru sine. Ceea ce desavarseste implinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafinatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul il antreneaza in scrierea piesei. comandamentul suprem este „datoria". Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dra-maturgice ale genialului Caragiale. neavand aspiratii si pretentii politice. „Curat"). in fond.

Catavencu). „nifilisf. superficialitatii si imposturii artistice. negarea primei propozitii prin a doua („Industria romana e admirabila. e sublima. . dar lipseste cu desavarsire". un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare". disponibilitatea pentru disimulare). Branzovenescu. Elvin in Modernitatea clasicului IL. In comedii. afirma B. prin care se delimiteaza de predecesorii sai. care nu se face de loc in tara noastra). Trahanache. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. putem zice. practicarea santajului politic). comicul de caracter (ipostazele personajelor. Farfuridi. Caragiale. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. cliseele verbale. si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. Niciodata „pana la Caragiale nu a existat in literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului./amelie'"). comicul de moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. 19 . travaliul. Voi aclamam munca. stalcirea cuvintelor („momenlaF. alimentat de realitatile cotidiene.zica ca nu le are"). ca si in proza de mici dimensiuni.