Bioingineria reabilitării sistemului locomotor

Tehnici de reabilitare a posturii și mersului

CUPRINS
 Tehnici de reabilitare a posturii
1.Reeducarea posturală globală
2.Metode de reeducare a posturii
A. Metoda Mézières
B. Metoda Schrot
C.Metoda von Niederhoffer
 Tehnici de reeducare a mersului
Mersul functional
Dispozitive ajutatoare
Etape :
I.Verticalizarea
II. Mersul
III. Antrenarea mersului intre bare
IV. Scările
V.Ridicarea și coborarea la sol cu cârje
VI. Iesirea din masina pe carje
VII. Activitați functionale in cârje

TEHNICI DE REABILITARE A POSTURII

Reeducare posturala globala

Reeducarea posturala globala este o metoda inovatoare de corectare a posturii, bazata pe
cunoasterea progresiva a biomecanicii umane si a coordonarii motorii.
Reeducarea posturala globala este o metoda benefica, prograsiva si activa, care poate fi aplicata
pacientilor de orice varsta, respectand capabilitatea fiecarui individ in parte.
Reeducarea posturala globala nu este recomandata numai persoanelor care prezinta deviatii
posturale, ci si celor cu orice afectiune musculoscheletica.
In timp ce majoritatea modalitatilor de kinetoterapie clasica se concentreaza numai pe o anumita
parte a corpului, cu reeducarea posturala globala tratam corpul ca un intreg, intr-o modalitate
globala, si in acelasi timp, acordam un rol activ pacientului, care este, de asemenea, protagonist in
propria recuperare. Articulatiile si discurile intervertebrale nu numai ca poarta intreaga greutate a
corpului, dar si lucreaza ca pivot, astfel incat fiecare muschi poate sa isi aplice propria actiune pentru
scopul diferitelor miscari sau pentru a ne mentine pe noi drepti (impotriva gravitatiei). Intarirea
musculara excesiva sau inadecvata contribuie la dezechilibrul muscular, la alinierea incorecta si
compresia articulara, care alcatuiesc originea durerilor si sindroamelor de degenerare articulara.
In timpul tratamentului unei articulatii dureroase, cu metoda de reeducare posturala globala, este
important sa eliberam presiunea axiala prin utilizarea tehnicilor de decompresie, si pentru a oferi
flexibilitate musculaturii inconjuratoare care a tinut articulatia intr-o pozitie incorecta sau cu
tensiune excesiva. Pe scurt, scopul metodei de reeducare posturala globala este de a restabili spatiul
normal interarticular prin utilizarea unor tehnici usoare si progresive de decompresie.

Prevenirea:
• Educarea posturala a copiilor, adolescentilor si adultilor;
• Antrenamentul pre si post-natal;
• Igiena posturala (ergonomica);
• Recuperarea dupa antrenament si activitati sportive;
• Gimnastica de intretinere.

Corectari
• Alinierea vertebrala incorecta, dezechilibre vertebrale: scolioza, hiperlordoza, hipercifoza,
rectificarea sau inversia curburilor;
• Umeri inclinati, picior plat;
• Sindroame de durere vertebrala: dureri de gat, torticolis, nevralgii cervicobrahiale, dureri de spate
in zona superioara, mediana sau lombara, sciatica, disfunctii sacroiliace, protuzia sau hernierea
discurilor, spondilolistezis;
• Umar blocat, epicondilita.

Metode de reeducare a posturii

A.Metoda Mézières

Armonizare globală

Metoda Mézières consideră întotdeauna un segment în funcţie de tot ansamblul corporal.

Cu ajutorul posturilor, întinderilor, şi manevrelor, se reduc contracturile aflate la originea
dezechilibrelor.

Lanţuri musculare

Françoise Mézières a fost prima care a vorbit de lanţuri musculare
Lanţurile musculare sunt definite ca şi « un ansamblu de muşchi poliarticulari, cuaceiaşi
direcţiedeacţiune, carese succed întrepătrunzându-se fără discontinuitate , ca şi ţigleleuneicase ».
Fiecare lanţ muscular se comportă ca şi un singur şi unic muşchi, de unde importanţa lucrului pe
ansamblul corpului în mod simultan.
Metoda Mézières ia în considerare 4 lanţuri musculare:

 Lanţul posterior
 Lanţul muşchilor inspiratori
 Lanţul rotatorilor interni - RI
 Lanţul adductorilor – Add

TIPOLOGII

dar se întâlnesc şi combinaţii dintre ele.Pulsiunile comportamentale  Această noţiune este introdusă de kinetoterapeuta Godelieve Denys-Struyf (Belgia)  Există 3 tipuri de pulsiuni.  Caracteristicile lor specifice sunt susceptibile de a favoriza terenul predispozant durerilor de coloană.cele mai frecvente.  Studiul de profil se face în raport cu linia verticală care urcă dinapoia gleznei (cou du pied). singurul punct fix în staţiune verticală este contactul piciorului cu solul .

.

.

pe parcursul expirației .pe parcursul căreia subiectul trebuie să localizeze expansiunea toracică inspirând cranial şi înspre concavitate. Schroth a simțit că o hipercorecție este posibilă când balonul toracic se dezumflă. Schroth utilizează: . aliniere prin folosirea calelor. şi anume sus. Expirația se produce “golind gibozitatea” şi urmând imediat după expansiunea hemitoracelui concav. Libertatea de expansiune a hemitoracelui concav fiind mai mică decât a celui convex. etc . poate .. Meninerea voluntară în stare de expansiune a hemitoracelui concav. pentru asigurarea alinierii şi detorsionării coloanei şi a modelajului toracic corector. În gimnastica clasică. Se dezumflă balonul toracic pentru a destinde puțin suprafața contentoare. Este imaginea mingii de fotbal care nu poate fi alungită pentru a lua forma unei mingi de rugby decât dacă este dezumflată parial. sau jos. Expirația se efectuează cu “gura deschisă”.houhon”. Se pot adăuga sunetele “ho. Esenialul în exercițiile propuse este realizarea unei inspirații maximale . se redresează în inspirație şi se relaxează în expirație.în trei sau patru timpi de exemplu . în partea medie. Pentru a înelege efectele corectoare ale respirației de tip Schroth. dar exploziv. Ansamblul hidropneumatic viscero-pulmonar este solicitat prin tehnici foarte rafinate.tehnici de asuplizare toracică şi rahidiană . În afara acestor tehnici respiratorii originale. trebuie să se admită hipercorecția rahidiană în expirație şi expansiunea hemitoracelui concav odată cu expirația hemitoracelui convex. Inspirul realizează expansiunea hemitoracelui concav în lateral. efectuând totodată corecția segmentelor corporale. prelung. pentru a elibera conținutul şi pentru a reuşi astfel o corecție a acesteia. de exemplu). iar a hemitoracelui convex înăuntru. Acest mecanism poate fi înțeles plecând de la mecanismul asincronismului ventilator. B. cu timpi forte (de trei ori “haa”. expansiunea alveolară convexă este mult mai intens solicitată decât cea concavă şi este deci mult mai rapidă. după cum dorim să localizăm efectul. care urmează după inspirație. anterior şi cranial. posterior şi cranial.să împiedice expirația plămânului concav.tehnici pasive şi active de corecție a segmentelor corpului.tehnici de tonifiere musculară . Metoda Schrot Metoda Schroth este „o gimnastică ortopedică” care acordă prioritate respirației. Subiecții bine antrenați reuşesc să realizeze expansiunea hemitoracelui concav pe timpul expirației convexe. menținere datorată contracției musculare. autoîntinderi ale coloanei.

Tratamentul conține astfel tehnici de corecție segmentare (specifice unui segment) şi tehnici de corecție complete. corecția ansamblului coloanei vertebrale. nu şi în ortostatism. (Sohier utilizează culcat lateral pe partea convexă dorsală) Exerciţii de corecţie posturală activă După corecția bazinului se fac extensiile axiale asociate cu inspiraia şi expirația scurtă a hipercoreciei. genunchi.Corecția constă în corecia pozțiiei bazinului în toate planurile sagital. suspensia frontală rămâne deci convexă. Plasarea lor depinde de poziia ințiială: stând. sub gibozitatea toracică. ceea ce face dificilă prelungirea timp îndelungat a acestuia. etc.scapular) ca şi trei triunghiuri care se deplasează fiecare spre vârful său . Travaliul este deci foarte intens. etc. Schroth nu vizează reaxarea apofizară şi deci repunerea în simetrie totală a sprijinului posterior. În funcție de pozițiile inițiale. de partea concavă dorsală. Vom regăsi aceste componente în exercițiile globale.72). dorsal. Problemele de deviație lombară prin neta asimetrie a suspensiei psoasului nu sunt abordate.72c). umăr. culcat ventral. aşezat. ceea ce permite înclinarea frontală a coloanei către convexitate fără ca linia de gravitaie să cadă de partea convexă în raport cu axa medio-sacrală. dar ea este slabă. frontal. Se realizează tonifierea abdominală din suspensie dorsală la spalier. după care se face translatarea trunchiului către concavitate. lateral. Schroth propune culcat lateral. toracic şi scapular (sau cervico. Schroth utilizează sistematic tehnicile de autoîntindere sau întindere axială. ceea ar putea face ca ea să fie valabilă doar pentru vertebrele vârf şi să accentueze rotația concavă mergând de sus în jos. Schroth organizează activitatea terapeutică a scolioticului astfel încât aceasta să acopere cel puin 6 ore zilnic. perniță sub gibusul convex lombar (fig. Corecția corporală împinge bazinul concav în jos şi toracele spre concavitatea dorsală prin translație. În spiritul autorului. - celelalte. gibozitate (fig. prin cale sub şold. De asemenea asuplizarea musculară concavă nu este realizată Educarea statică globală este realizată doar în sprijin unifesier. Ele sunt realizate în stând. orizontal şi în translație fară de axa mediană a bazei de susinere pedestre. . Recoaptarea convexă este parial realizată prin expirația convexă. Translația concavă a toracelui deplasează G către concavitate. primele caută corecția electivă (cu precădere) a unei curburi. aşezat unifesier. este vorba de o corecție a formelor asociate tipului de respirație descrisă. aşezat.posturări Se fac corecții în cele trei planuri ale spaiului. sprijin pe genunchi. Exerciţii de corecţie posturală pasive . Schroth corectează deviațiile prin cale: la umăr (înainte sau înapoi). Schroth imaginează corecția segmentelor pelvian.

kt aşează mâinile pe gibus şi apasă toracele în jos şi înainte pe timpul expirației 2. ▫ educarea respirației hemitoracale de tip Schroth. pentru a localiza blocarea vertebrală etaj cu etaj. de la elementul fix către cel mobil inferior. Elemente: ▫ Inspirație în patru timpi şi expirație sacadată. ▫ Mâna pacientului plasată sub depresiunea concavă controlează expansiunea. alunecarea capului pe sol în întinderea axială cervicală . prin colier. Exerciţii de reeducare respiratorie Tehnica: Metode de reeduare posturală ▫ educarea respiratorie diafragmatică: inspirație diafragmatică şi expirație cu ajutorul transversului. bazinul. fie la spalier. în poziția de alunecare a lui Klapp. până la cervical.decubit dorsal: lipirea regiunii lombare de sol.Exerciţii de extensie axială . Exerciţiu de asuplizare 1. către elementul mobil superior. de jos în sus. dar întinderea musculară este mai mică. Mişcarea rahisului este asemănătoare cu cea a “spatelui de pisică” a lui Kalpp. Blocarea (înlăcătarea) se face: ▫ de jos în sus plecând de la elementul fix. .poziia de alunecare din Klapp . apoi realizează extensia segmentului dorsal şi cervical. localizată pe inspirație şi expirație. subiectul cifozează mai întâi lombele. ▫ de sus în jos.stând sau aşezat: autoîntinderi axiale înclinând progresiv trunchiul înainte. cu mâinile. sprijin pe genunchi (trunchiul suspendat-relaxat) între cele două centuri: se realizează o mişcare ondulatorie a coloanei. Se fixează occipitalul fie:- pe sol. ▫ Tapotarea pieptului pe timpul expirației.

Stând pe genunchi cu spatele la masă.aşezat unifesier pe scaun pe partea convexă lombară MI opus întins lateral şi înapoi (fig 72). Exerciţii de tonifiere 1. . mâinile sprijinite pe marginea mesei. picioarele lipite. lombar stânga. Stând pe prima şipcă a spalierului.traciunea sa concavă asupra coloanei prin intermediul romboidului şi – tracțiunea spre înapoi a gibozității toracice concave anterioare. cotul îndoit. degajarea colanei cervicale prin “bărbie dublă”. marele dințat va lua punct fix pe linia mediană subaxilară. Exerciţii de corecţie globală 1. deplasarea MS concav către convexitate. MS concav sus şi cu o greutate în mână. MS “în candelabru”. cală sub ischionul convex. (dar mai ales a zonei dorsale) . 4. T. MS convex jos cu mâna spijinită (fig. orizontalizarea umerilor. A: Aşezat încrucişat.contracție izometrică a musculaturii extensoare dorsale şi cervicale şi a muşchilor fixatori ai omoplatilor. E: greutatea din mâna concavă determină contracția excentrică a musculaturii toracice concave. mâna de partea sprijinului pe un baston fixat vertical la scaun. corecie şi translaie concavă a toracelui. dorsal dreapta.masa de kinetoterapie cu înălțime reglabilă în funcie de talia subiectului 2. Culcat pe spate – relaxare -: se imită mişcarea şenilei prin ondularea coloanei vertebrale. Se realizează astfel întinderea lombară.72d) T1-timp inspirator: expansiune concavă. A.3. corpul înclinat înapoi. A . corecția toracelui prin degajarea lui înainte şi în sus.scolioză în S. T: tonifierea excentrică a musculaturii toracice concave. Exercițiu de corecție globală. capul fixat pe marginea inferioară a mesei: se face extensie împingându-se în masă cu capul şi cu dosul mâinilor. E. MS opus lateral. T2-timp expirator: bascularea umărului şi a omoplatului. mâna la piept: T1: retroversia bazinului. Astfel el va avea un dublu efect corector: . priză la înălimea umerilor: se flectează ritmat genunchiul concav.

se va menține un anumit grad de lordoză lombară ▫ De îndată ce autoîntinderea şi respirația de întindere este realizată. Plasarea lui G pe fesa concavă dorsală. PI: Culcat dorsal. Dacă extensia MI extins răsuceşte bazinul către concavitate.chiar dacă radiologic. ea intensifică sprijinul apofizar convex pe parcursul timpului expirator.timp inspirator: meninerea autoîntinderii . 2. Mâna concavă dorsală la umăr. T2. cu degajarea electivă a hemitoracelui concav prin inspirația care tinde să se localizeze aici. ▫ Dacă simetria de sprijin posterior nu este rezolvată. cale de derotație sub umărul convex. superior şi posterior. se realizează sprijinul unifesier pe marginea unui taburet. Retroversia bazinului redresează rahisul lombar. rotaia parțială a capului de partea convexă dorsală.Pe timpul expirator: menținerea autoîntinderii şi corecției concave printr-o activitate statică a planului posterior. ceea ce accentuează inhibiția musculară prin decoaptarea apofizară convexă şi intensificarea decoaptării concave. ▫ Realizarea unei rezistențe cu mâna la nivelul occipital pentru a solicita extensia-rotația.Pe inspirație: autoîntinderea de jos în sus până la occiput.inspirația concavă. accentuează activitatea musculară convexă.paradoxul lui Sohier. genunchii şi şoldurile îndoite. . ceea ce nu este totdeauna pozitiv pentru că contracția extensorilor poate să devină aici câteodată foarte dificilă. Corecția maximală a convexității dorsale prin expirația şi deplasarea gibozității către concavitate. dacă nu inexistentă. vom cere subiectului să facă rotația concavă a coloanei de sus în jos. ▫ Pentru ca autoîntinderea să plece de la coloana inferioară şi pentru ca ea să fie rigidifiantă.corecțiile frontale: trecerea greutății pe fesa de sprijin. translația concavă corectează puternic curbura lombară. sub umărul concav. tălpile pe sol. efecte biomecanice mai intense: ▫ Pentru a limita rotaia pelviană şi pentru a accentua corecția frontală. sub gibusul dorsal. se va educa sprijinul unipodal convex de extensie-rotaie. T1. intensifică rigidificarea musculaturii şi tonifierea electivă a transverşilor spinoşi convecşi. se expiră spre median. E: Poziția inițială corectează concavitatea în plan frontal. Sohier aduce exercițiilor lui Schroth următoarele modificări pentru a adăuga efectelor respirației. T: . superior şi posterior. ▫ Eficacitatea exercițiului este maximală pentru segmentul dorsal datorită forelor corectoare declanşate . meninerea înapoi a MI opus.

T1: deplasarea greutății corpului pe fesa concavă dorsală T2: timp inspirator . Se realizează întotdeauna rotația voluntară concavă a rahisului. Derotație. dar ea nu are efect corector. nu asigură pârghiilor vertebrale condițiile biomecanice speciale ca şi contracția musculară pentru a putea realiza forele corectoare de degajare concavă. T2. Decubitul dorsal limitează coaptarea apofizară în zonele de sprijin sau de accentuare a sprijinului prin cale.expirație de expansiune toracică concavă şi de golire a toracelui convex (se expiră median şi superior) . superior şi posterior. Deplasarea liniei gravitaionale către fesa concavă dorsală şi translaia concavă a trunchiului intensifică răspunsul muscular convex. expirarea gibozității convexe. lateral. inspirație de expansiune a hemitoracelui concav. chiar dacă rahisul lombar este corijat parial prin DD.translație şi anterior şi superior. mâna concavă în sprijin pe bastonul vertical. PI: aşezat pe un taburet jos. cală sub fesa convexă lombară. de deridigizare şi de derotare. Această poziție inițială rectifică deci curburile scoliotice. mâna dorsală convexă pe umărul convex. translaia concavă dorsală.autoîntinderi coloanei. expirație cu conservarea expansiunii concave. consecutivă poziției aşezat pe un taburet jos corectează angulația frontală a curburii lombare dar ea inhibă prompt activitatea musculară de extensie. Retroversia bazinului. Se va relordoza eventual zona lombară dacă autoîntinderea nu pleacă de jos în sus. Flexia coapselor are un uşor efect asuplizant al zonei lombare prin aciunea delordozantă.Întinderea realizează redresarea curburii dar nu ameliorează calitatea sprijinului posterior decât în plan frontal. . Subpresiunea constrângerilor gravitaționale verticale reduce angulaia curburilor. Eficacitatea exercițiului este maximă pentru segmentul dorsal. 3. genunchii depărtai. de sus în jos şi contracții de extensie-rotaie concavă. T3: timp expirator – meninerea poziției corective.

Contracția . cât mai relaxat pe pat. 70 pentru ca omoplatul să nu basculeze şi astfel să tragă asupra fasciculelor pe care dorim să le solicităm. Extremitățile aceleiaşi curburi rămân indiferente în urma stimulării. De exemplu într-un exerciiu de traciune: Poziia inițială. Pacientul răspunde printr-o contracție de stabilizare a tuturor abductorilor capului humeral. → Primul rezultat este astfel o uşoară extensie axială. a căror inserii pe spinoase localizează reacia “centrală “ (pe coloana vertebrală) a pacientului. poziiile inițiale utilizate sunt: decubit ventral. fără a duce MS în abduțcie. pentru că la acest nivel asimetria este cea mai mare. pe lângă corp. realizându-se o relaxare maximală şi posibilitatea unei localizări optimale a mişcărilor. cu mâna sa heteronimă. spinoasele fiind rotate către concavitate. Datorită dificultății de a ajunge la o solicitare corectă a acestor grupe musculare în ortostatism. repetată de câteva ori. face priză pe articulaia gleno-humerală între police şi index. C. Această solicitare tinde în primul moment să crească rotația vertebrală. abducție a capului humeral. în special în vârful curburii. Kinetoterapeutul mobilizează umărul de câteva ori pentru a se asigura că este complet relaxat. printr-o contracție izometrică maximală. Grupele musculare pe care dorim să le tonifiem vor fi aşezate în poziie alungită. Tonifierea se adresează musculaturii concave. este culcat pe gibozitatea anterioară. sub acțiunea gravitației. este stabilă. Corecția vertebrală se poate obine prin poziționarea MS şi a capului. şi astfel şi ai omoplatului. Apoi efectuează o tracțiune. DV. fie punctul de interferență a celor două curburi. decubit lateral şi aşezat pe scaun lateral față de scara fixă (cu partea concavă spre scara fixă). Kinetoterapeutul ridică MS fără a-l abduce. după cum este cazul. apoi fixează fie bazinul. MS “concav” este în abducție de aprox. efectul greutății se rezumă la o extensie şi o derotație.Metoda von Niederhoffer Principiile metodei sale Von Niederhoffer urmărea să echilibreze musculatura spatelui pe parcursul instalării deviației scoliotice. cotul este flectat la 90 . în scopul fixării omoplatului pe grilul costal. MS “convex” este în rotație intermediară. Kinetoterapeutul aflat de partea concavă. Pacientul fiind în DV.

Trebuie mentionat că aceşti rotatori scurti îşi au insertia pe apofiza transversă şi se împart în patru fascicole. TEHNICI DE REABILITARE A MERSULUI Recuperarea mersului este importanta pentru ca pacientii ce parasesc spitalul sa-si poata relua locul in societate. pătratul lombelor. Relaxarea trebuie să rămână maximală de partea convexă. Se realizează apoi rapid o fixare a apofizei spinoase. în timpul fazei de platou una sau două apofize transverse subiacente posterior. Pacientul ajunge treptat la valoarea maximă a forței sale de contracie.trebuie să fie pur izometrică. pentru a nu extinde stimularea pe parcursul repetării.) 2. pentru a se distribui la baza şi pe corpul spinoaselor celor patru vertebre supraiacente. fără a generaliza contracia. Singurele fascicole capabile să producă această mică mişcare sunt scurtii lamelari de partea solicitării. psoasul. Contractia mentinându-se. se observă o derotare a două sau mai multe etaje subiacente. Fixarea uneia sau a două spinoase determină inversarea actiunii lor pentru a aduce în final. sau de partea nedureroasă în spondilartroze. Ei rotesc fiziologic în actiune combinată spinoasele de partea lor. Musculatura transversală profundă: transverşii spinoşi. după care aceasta începe să scadă treptat. 3. Musculatura toraco-vertebrală se poate împări în trei mari grupe: 1. transversal sau oblic către înapoi şi în sus. Punerea în tensiune este progresivă iar contracția izomerică se împarte în trei faze cu durate egale. Contractia musculară realizată prin exercitiul descris. două pentru scurtul şi două pentru lungul rotator. apoi. etc. romboidul. Musculatura transversală superficială care fixează centurile de trunchi sau de apofizele spinoase (trapezul în întregime. “Oveflow-ul” lui Kabat se regăseşte astfel la metoda von Niederhoffer. Musculatura longitudinală: straturile superficiale ale paravertebralilor. la segmentele extreme ale curburii. o va menine constantă (faza de platou). transversul abdominal. rotatorii scurti ai coloanei. După faza activă urmează o fază de relaxare. pune în evidentă două actiuni succesive: Contractia unuia sau a două fascicole ale musculaturii transversale superficiale are ca urmare rotarea uneia sau a două apofize spinoase către centrul curburii. încă de la începutul fazei de platou. costul energetic al . Desi multi pacienti vor sa invete sa mearga. dificultatea constând pentru ambii parteneri în a echilibra perfect efortul între ei (traciune – opziție) . în general 3-4 secunde fiecare. Această actiune este valabilă în special pentru partea cranială a curburii. marele dorsal.

permite acomodarea la conditiile unei camere de hotel sau la traficul feroviar sau aerian. pe care pacientii le vor folosi in functie de imprejurari. Studiile efectuate au aratat faptul ca majoritatea pacientilor paraplegici folosesc fotoliul rulant pentru deplasare. Cercetarile efectuate pentru a . inca se efectueaza studii. Pentru identificarea factorilor care influenteaza capacitatea pacientilor cu leziuni complete de a-si relua mersul. prin aceasta reducandu-se riscul aparitiei fracturilor pe os patologic  Stimularea circulatiei  Reducerea spasticitatii  Imbunatatirea functiei renale Mersul functional Obiectivul este constituit de invatarea folosirii atat a fotoliului rulant cat si a carjelor. Costul ortezelor pentru membrele inferioare este ridicat. si ceva mai putin de o treime din pacienti nu le folosesc niciodata. de varsta. Poate fi castigat de exemplu. si nu in ultimul rand de motivatie. antrenamentul pentru mers este influentat de dezvoltarea fizica a pacientului. avantajul castigat prin invatarea mersului in carje. exista o grija in ceea ce priveste efectul pe care purtarea greutatii corpului il are asupra articulatiilor umarului. doar pacientii cu leziuni la nivelul T10 sau mai jos. Nu mai mult de 10% din pacientii cu leziuni complete folosesc aceste orteze pentru activitati functionale. sex. Toti pacientii sunt incurajati sa se ridice in picioare pentru urmatoarele motive:  Prevenirea contracturilor ce se pot dezvolta la nivelul membrelor inferioare  Minimalizarea dezvoltarii osteoporozei la nivelul oaselor lungi. depaseste de departe efortul si rabdarea cerute de antrenament. si in general. Ca in toate celelalte obiective ale recuperarii. pot avea succes la incercarea de a-si recupera capacitatea de locomotie. mersului in carje este ridicat chiar si pentru pacientii care au leziuni joase. care nu sunt supraponderali si care au o conditie fizica buna. iar ortezele pentru membrele inferioare sunt folosite doar pentru verticalizare si pentru efectuarea unor exercitii. In unele cazuri. antecedentele patologice. accesul independent in cladirile cu usi inguste. O larga sfera de independenta este castigata de pacient prin mersul in carje. Pentru pacientii activi.

este necesar ca duraluminiul sa fie inlocuit cu otel. Mijloacele de fixcare a coloanei sunt de regula folosite pentru copii si adulti tineri. Aceste dispozitive vor fi folosite numai pentru anumite cazuri. ortezele sunt prevazute cu opritoare posterioare. nu a aratat aparitia modificarilor degenerative. ci o crestere a densitatii osoase la nivelul oaselor antebratului. cu flacciditate sau spasticitate mica. Precautii: Aceste orteze nu se recomanda pacientilor cu spasticitate severa sau edeme ale piciorului si gambei. Partea inferioara a ortezei este mulata pe gamba. caci trebuie sa fie cat mai usoare cu putinta. cu soldurile hiperextinse si piciorul in .determina efectul pe care mersul leganat in carje il are asupra articulatiilor umarului. iar partea superioara a ortezei se muleaza pe fata posterioara a coapsei. este important ca greutatea corpului sa treaca prin oasele lungi. intre bare paralele. deoarece predispun la escare. si pacientul este incurajat sa se descurce singur. Exista orteze pentru membrele inferioare care ofera posibilitatea reglarii unghiului gleznei. Pentru anumiti pacienti. Aceste orteze sunt apreciate din punct de vedere estetic dar zonele pe care se aplica trebuie verificate cu atentie. dispozitivele folosite pentru a permite ridicarea pacientului trebuie folosit gradat cat mai putin. Daca pacientii sunt supraponderali sau au o spasticitate severa. Centurile abdominale pot fi folosite de pacientii cu visceroptoza.Pe coapse se aplica un corset de forma conica. Suporturile pentru genunchi trebuie sa fie astfel concepute incat sa impiedice miscarile laterale si sa asigure un sprijin adecvat articulatiei paralizate. face ca dispozitivele de fixare ale bazinului si coloanei sa devina inutile pentru pacientii adulti. In interiorul incaltamintei. al medicului si al pacientului. Ortezele sunt confectionate din duraluminiu. Presiunea la nivelul ischioanelor trebuie evitata deoarece exista riscul de aparitie a escarelor. ridicatoarele pentru degetele de la picioare pot fi folosite impreuna cu opritoarele posterioare. Indicatiile de baza sunt reprezentate de fixarea articulatiei genunchiului si de pastrarea dorsiflexiei piciorului. se pot folosi orteze estetice. in care exista o spasticitate crescuta a flexorilor plantari. Intr-un numar mic de cazuri. Unghiul corect pentru a castiga maximum de stabilitate este gasit de catre pacient in pozitia de echilibru in ortostatism. din materiale speciale. pe calcai si pe partea posterioara a piciorului pana in dreptul articulatiilor metatarsofalangiene. Hiperdezvoltarea muschilor trunchiului. impreuna cu crearea unei noi sensibilitati posturale. Ortezele pentru membrele inferioare Aceste dispozitive sunt folosite pentru ca membrele inferioare sa poata suporta incarcarea cu greutatea corpului. Daca verticalizarea este folosita pentru a diminua riscul aparitiei osteoporozei. Dispozitivele Din ambele puncte de vedere.

Pentru a putea fi purtati si atunci cand apare edemul. si sunt folosite pentru stabilizarea genunchiului. Pantoful este plat pentru a incapea in el partea plata din otel si este permanent fixat de orteza. de exemplu folosind . aplicate impreuna cu aceste splinturi. si pentru a preveni producerea leziunilor atunci cand sunt incaltati. toate cusaturile din interior. In absenta ortezelor modulare. Aceste splinturi se monteaza de la 5 cm. se pot folosi temporar ridicatori pentru degetele de la picioare. Pentru acest gen de deplasare este necesar mai putin efort. trebuie sa fie acoperite cu captuseala. Ortezele sunt destinate sprijinirii pacientului in pozitie verticala. un elastic scurt. Pentru a tine piciorul in dorsiflexie. pantofii trebuie sa fie cu cel putin o jumatate de numar mai mari decat cei purtati anterior. Incaltamintea Pantofii care se folosesc impreuna cu ortezele trebuie sa asigure un suport adecvat pentru picior. pot fi folosite aparatele gipsate care sunt individualizate. 120). sau bretelele T. Unghiul gleznei este blocat cu pacientul pozitionat asa cum s-a aratat mai sus. pana cand acesta va dispune de o orteza individualizata. pornind de la modelul celor confectionate pentru copiii cu distrofie musculara Duchenne si mielomeningocel. si un cordon care se aplica sub incaltaminte. Ridicatorul degetelor consta intr-un cordon ce se aplica in jurul gambei. este mai grea decat cea din duraluminiu. care. Poate fi necesar ca aceste splinturi sa fie solidarizate cu ajutorul unei benzi de otel sau sarma Kramer. inelele D. si sunt de folos mai ales pentru pacientii cu leziuni intre T6 si T9. care sa nu acopere degetele.dorsiflexie peste 90° (vezi pag. opritori posterioare. sub tuberozitatea ischiatica panala 5 cm. cu bretele ajustabile. superior de maleole. si sa ajute la mersul cu mijloace mecanice. activate prin actiunea trunchiului. Orteze pentru torace-sold-genunchi-picior Mai multe orteze de acest tip au fost create pentru adulti. in cazul pacientilor supraponderali sau al celor ce prazinta spasticitate severa. Pentru prevenirea escarelor. mai ales in jurul calcaiului. Ortezele modulare si aparatele gipsate Ortezele modulare pot fi folosite pentru a oferi stabilitatea pacientului. fiind din otel. si sa fie facuti din piele moale. daca este necesar ca acestea sa fie purtate. Aceste orteze ofera o mai mare stabilitate. bratelor pacientului si prin transferul greutatii. Branturile din piele furnizeaza cel mai adecvat suport pentru ciorapi.

barele vor fi plasate in functie de aprecierea terapeutului. care sunt scumpe.mai mult sau mai putin. Prin aceasta. Probleme vasomotorii pot sa apara ocazional in ortostatism. Acest gest previne alunecarea posterioara a scaunului. Inaltimea barelor Pentru o folosire eficienta a marelui dorsal si a tricepsului. se fac ajustarile necesare. si picioarele nu mai pot fi ridicate prin actiunea marelui dorsal. ridicarea umerilor implica o dificultate la miscarea de coborare a lor. sprijinindu-si in maini propria greutate. Verticalizarea pacientului tetraplegic Multi pacienti au suficienta forta pentru a-si mentine echilibrul in ortostatism. si o oglinda inalta va fi plasata la unul din capetele barelor paralele. In acest caz. Pozitia pacientului  Se deplaseaza anterior in fotoliu pana cand calcaiele ating solul . coatele trebuie sa fie usor flectate. Pentru a obtine un beneficiu maxim in utilizarea acestor orteze. stabilitatea poate fi castigata doar prin aplecare spre anterior. Plasarea barelor la o inaltime prea mare este o greseala frecventa. daca este posibil. in functie de proportiile fizice ale pacientului. Pozitia fotoliului rulant Fotoliul rulant este pozitionat. barele trbuie sa aibe o inaltime adecvata. Sensibilitatea posturala in ortostatism este in linii mari dezvoltata prin actiunea acestor muschi care joaca rolul de punte intre trenul superior si cel inferior. vor ridica picioarele prin actiunea marelui dorsal. Compensarea prin simtul vazului a acestei pierderi de sensibilitate este esentiala. Daca barele sunt plasate prea jos. Dupa ce pacientul incepe efectuarea exercitiilor de mers. se poate aplica un corset care sa previna “baltirea” sangelui in vasele splanhnice. pot fi folositoare pentru anumiti pacienti care doresc sa mearga. Pacienti fara control muscular la nivelul soldului. si nu pot sa se deplaseze folosind carjele sau ortezele pentru mers. Lesinul apare mai ales la pacientii inalti si slabi (Figoni 1984). se indica o evaluare atenta a pacientilor care urmeaza sa le foloseasca. articulatia pumnului ajunge de obicei la nivelul marelui trohanter. Daca este necesar. Verticalizarea I. mai jos de nivelul leziunii. in combinatie cu actiunea trapezului si a muschilor centurii scapulare. Aceste orteze. Reciprocating Gait Orthosis sau Hip Guidance Orthosis si pacientul poate sta in picioare fara sa se sprijine cu mainile. fara sa se poata ridica ei insisi. Cu mainile pe bare si umerii relaxati. o noua sensibilitate posturala trebuie dezvoltata in pozitia verticala. cu rotile din fata inaintea barei transversale ce uneste barele paralele la capatul lor. Verticalizarea intre bare paralele Din cauza pierderii reflexelor posturale si de echilibru. Initial. dar au leziuni prea inalte.

la fel ca un pacient paraplegic. 12. Echilibrarea pacientului Se impinge cu un sold in sacrul pacientului pentru a-i mentine extensia soldurilor. Pacientul se priveste in oglinda si terapeutul il ajuta sa-si gaseasca punctul de echilibru si-l incurajeaza sa-si mentina pozitia fara ajutor. Trecerea in spatele pacientului Tinand soldurile pacientului in extensie cu mana stanga. Odata ce aceste obiective au fost indeplinite. pacientul isi pune mainile pe bare.4a)  Intoarce capul intr-o parte. Isi plaseaza bratele in jurul gatului terapeutului  Se apleaca inainte cu barbia pe umarul terapeutului pentru a se putea sprijini la nevoie. pana ce ajunge sa-si tina greutatea pe propriile picioare (fig. 12. si ii foloseste ca pe un pivot pentru a verticaliza pacientul  Dupa ce pacientul a fost verticalizat. Actiunea terapeutului  Prinde genunchii pacientului intre genunchii sai  Isi plaseaza mainile sub fesele pacientului (fig. de exemplu spre stanga. mainile sale aluneca in jurul pacientului pentru a-i mentine pozitia (fig.4d). 12. . face cativa pasi inapoi. In acelasi timp.Daca un pacient tanar si activ cu leziuni la nivelul C7 sau C8 se teme sa mearga. Pacientii care au tricepsul functional. pentru a-si extinde trunchiul superior. Cand echilibrul a fost obtinut.4b)  Trage bazinul pacientului spre anterior si incurajeaza pacientul sa faca extensia capului si a umerilor.4c). pot sa-si puna mainile pe umerii terapeutului. se impiedica miscarile laterale sau anterioare ale trunchiului sprijinind cu mana dreapta trunchiul superior si pelvisul cu mana stanga (fig. astfel ca pacientul sa se poata agata cu bratele de gatul sau  Prinde genunchii pacientului intre picioarele sale. poate sa invete mersul leganat. se pot aplica exercitii cu rezistenta pentru a imbunatati echilibrul si coordonarea pacientului. terapeutul trece prin dreapta in spatele pacientului . si trunchiul extins cu mana dreapta. sau direct pe bare. 12.

.Verticalizarea pacientului paraplegic Terapeutul Stand in fata pacientului. cu picioarele pozitionate de o parte si de alta a acestuia. terapeutul este pregatit sa prinda pacientul cu genunchii in caz ca exista riscul ca picioarele acestuia sa alunece spre anterior.

12. coatele fiind deasupra mainilor (fig. cu antebratele in pozitie verticala. prinde barele paralele de capete.  Se muta mainile putin inainte de-a lungul barelor (fig 12.5a). Daca pacientul este inalt sau supraponderal. Corectarea pozitiei Pozitia verticala este corectata astfel incat:  Greutatea corpului sa fie suportata de calcaie. pacientul se apleaca inainte.5 Ridicarea se poate face ca in figura 12. Actiunea pacientului  Stand in scaun. sprijinindu-l asa cum s-a descris mai inainte.12. .  Pacientul se impinge in maini si se intinde in sus.5b). 5c). Aceasta va reduce efortul impus pacientului. Fig. Aceasta pozitie ii permite pacientului sa se ridice impingandu-se cu mainile in bare.5a. se hiperextind soldurile si in acelasi timp se hiperextinde capul si se trag inapoi umerii. 12. Pacientul este apucat de sub fese si soldurile lui sunt trase spre anterior pana cand este adus in pozitie verticala. Trebuie impiedicata alunecarea de- a lungul barelor si tendinta de a trage de bare. nu inainte (fig. Terapeutul se muta in spatele pacientului. un al doilea terapeut va fi necesar pentru a impinge picioarele pacientului spre posterior in timpul ridicarii.  Cand greutatea corpului este preluata de membrele inferioare.

Contuziile. O a doua oglinda plasata in lateral il poate ajuta pe pacient sa-si corecteze pozitia aratandu-i deviatiile antero-posterioare de la verticala. Pozitia pacientului cu musculatura abdominala indemna trebuie sa fie aproape verticala. Actiunea pacientului Cu talpile aproximativ la o lungime de picior in fata scaunului:  Hiperextinde soldurile si isi plaseaza mainile la capetele barelor  Isi lasa greutatea corpului pe brate  Flecteaza capul si trunchiul. In toate cazurile exagerarea corectiei trebuie evitata. exceptand usoara extensie de la nivelul soldurilor. Asezarea Terapeutul. prin cadere.  Umerii sunt relaxati. pot sa apara cu usurinta. Precautii: Trebuie sa avem grija ca pacientul sa nu-si loveasca soldurile de lateralele scaunului. va fi incapabil sa isi ridice corpul. de la care porneste antrenarea mersului. O crestere gradata a duratei este importanta pentru a permite circulatiei sa se adapteze.  Soldurile sunt usor extinse astfel incat linia gravitatiei sa cada in spatele lor printre genunchi si usor in fata gleznelor. . superficiale sau profunde. Durata verticalizarii In functie de nivelul leziunii. tinand pacientul de fese si controlandu-i pozitia picioarelor cu ajutorul genunchilor si picioarelor sale. Initial este mai bine ca pacientul sa se ridice de mai multe ori pentru perioade scurte de timp. Exista un punct fin intre supra si subcorectie. pana cand atinge scaunul. si sa nu se aseze pe scaun brusc. Acest punct reprezinta punctul de baza al echilibrului. cu un minim de efecte nedorite. Schimbarea pozitiei stimuleaza sistemul vascular si promoveaza stabilirea mai rapida a ajustarilor vasomotorii. Unele ajustari pot fi necesare la nivelul coloanei toracice pentru a compensa hiperextensia soldurilor.  Barele sunt tinute cu mainile pe aceeasi linie verticala ca si degetele de la picioare. si isi coboara greutatea corpului usor. Trebuie evitata tendinta de a exagera corectia. Cu cat nivelul leziunii este mai inalt. decat sa se ridice o singura data pentru o perioada mai lunga. pacientul poate ramane in picioare intre 2 si 5-10 minute in prima zi. Daca i se permite pacientului sa se aplece spre anterior astfel incat linia centrului de greutate sa cada in fata degetelor de la picioare si are coloana si umerii extinsi.  Coloana vertebrala trebuie sa fie mentinuta in pozitie verticala atat cat este posibil. Membrele inferioare sunt inclinate doar cu cateva grade spre anterior fata de pozitia de 90° a gleznei. cu atat vor fi necesare mai multe compensari la nivelul articulatiilor soldurilor. pentru a preveni caderea spre anterior. ii permite pacientului sa se aseze gradat.

12.6c). terapeutul isi poate plasa mainile in jurul soldurilor pacientului. 12. Mainile se plaseaza de-a lungul crestelor iliace. si sa aplice presiuni in sus sau in jos (fig.6b).Cand se odihneste in fotoliul rulant. altfel. calcaiele trebuie sa fie asezate pe un scaun. sau sa il traga inapoi cu degetele (fig.6a). Uneori se pot folosi orteze amovibile la nivelul genunchiului. terapeutul poate sa impinga pelvisul spre anterior cu podul palmei (fig. greutatea membrului va fi preluata de partea superioara a femurului. pentru a sprijini numai bazinul. 12. Exercitii in pozitie verticala Cand controlul este castigat la nivelul toracelui superior. Cu mainile in aceasta pozitie. In . daca la nivelul membrelor inferioare sunt aplicate orteze. cu degetele peste spina iliaca antero-superioara.

sau sa execute miscari in afara acesteia  Sa-si mentina echilibrul in timp ce ridica o mana de pe bara. Inclinarea pelvisului spre lateral Pentru a salta piciorul stang:  Se plaseaza mana stanga pe bara doar cu putin inaintea soldului stang. si mai tarziu. de regula spasticitatea diminua. acest fel terapeutul are un control complet asupra pacientului si poate sa-i asiste sau sa-i contreze miscarile in orice directie. Daca pozitia este mentinuta pentru cateva momente. pacientul invata urmatoarele:  Sa-si pastreze. si se coboara umerii. Exercitii pentru forta si control Inainte de a incepe antrenamentul pentru mers. Pentru a castiga controlul pelvisului. se apasa ferm in jos pe mana stanga. rotatia trunchiului si inclinarea bazinului cu picioarele ridicate de la sol. cu coatele fixe.  Piciorul trebuie ridicat numai in sus. sa-si recastige postura corecta. nu si spre anterior. Ridicarea ambelor picioare de pe sol si controlul pelvisului  Se plaseaza ambele maini pe bare usor in fata soldurilor. forta si control.  Isi muta mainile inainte si inapoi de-a lungul barelor. Exercitii cu rezistenta pentru trunchi Pentru o mai mare eficienta in echilibru. si se coboara umarul. Intindere pasiva in pozitie verticala Acolo unde spasticitatea flexorilor soldului si a abdominalilor impiedica pacientul sa stea in pozitie verticala. exercitiile cu rezistenta ale trunchiului in pozitie verticala si in timpul ridicarii sunt utile. Tinand cotul fix. Precautii: . pacientul trebuie sa exerseze singur ridicarea. pacientul trebuie sa invete sa-si balanseze pelvisul cu ajutorul marelui dorsal. si mana dreapta doar cu o jumatate de lungime de picior mai in fata. Progresia se realizeaza miscand bratul in toate directiile. face aceasta cu ochii inchisi. si pacientul este capabil sa-si mentina echilibrul. si sa constientizeze gradul de control pe care il poate castiga prin acest mecanism. si cu mainile ii trage umerii spre posterior. Exercitii de echilibrare Urmarindu-si pozitia in oglinda. Se imping mainile in jos pe bare. impingand cu soldul. se pot aplica intinderi pasive. Terapeutul aplica presiunea la nivelul sacrului pacientului.

deoarece este simplu si sigur. Cadrul Oswestry si Godfrey Standing Aid sunt exemple folositoare. Cadrul pentru verticalizare (standing) Cand mersul nu poate fi practicat. O tehnica corecta va fi invatata intre barele paralele. decat invers. Toti pacientii cu leziuni sub T10 vor invata intai acest tip de mers. standingul poate fi folosit odata ce echilibrul intre bare a fost realizat. Capatul ortezei devine punctul de sprijin prin care greutatea este transferata colului femural. III. Terapeutul . Mersul leganar Acesta este un mers universal.  Pana la diminuarea spasmului. este de folos sa se inceapa mersul cu patru puncte de sprijin. Este mai usor de invatat folosirea marilor dorsali separat mai intai. pacientul poate avea dificultati la respiratie. Acolo unde se anticipeaza ca pacientul va putea merge normal. sincronizare. Intinderile pasive aplicate de neprofesionisti pot avea ca urmare fracturarea colului femural. Spasticitatea este initial crescuta prin intindere si incordarea abdominalilor poate impiedica miscarile adecvate ale diafragmului. Mersul Se folosesc trei tipuri de mers:  Mersul leganat  Mersul in patru puncte  Mersul prin pendulare Controlul mersului este dobandit doar prin perseverenta. acestea pot fi folosite si de pacientii tetraplegici la fel ca cei paraplegici.  Terapeutul trebuie sa se asigure ca nu are in buzunare obiecte dure care pot provoca escare. cand se are in vedere trecerea la mersul in carje. II. Antrenarea mersului intre bare 1. ritm si coordonare perfecta. Intinderea trebuie sa fie aplicata intotdeauna cu mare grija. Pacientul este invatat intotdeauna:  Sa miste intai mainile  Sa mearga incet si sa-si aseze piciorul cu grija  Sa preia greutatea pe picior pentru a-si relaxa mainile dupa fiecare pas  Sa-si ridice corpul si sa nu-si tarasca picioarele. Cu aplicarea unor bretele. si apoi impreuna.

Pentru intoarcere la dreapta:  1. in fata. aproximativ o jumatate de pas inaintea picioarelor. inca de cand se invata mersul intre bare paralele. 12. cu mainile pe crestele iliace ale acestuia. Asistenta consta in ridicarea.6e). se plaseaza mana dreapta pe bara opusa. care se vor balansa spre anterior. La trecerea in carje aceasta pozitie cu mainile si picioarele in linie va fi instabila. de-a lungul barei. pentru a urmari pozitia capului si a umerilor.7a)  3.7c) Fig.7 . iar mana dreapta prinde bara dreapta la acelasi nivel. si de aceea periculoasa. altfel picioarele vor ajunge prea departe. intre sau in fata mainilor. Acest tip de mers este un mers sacadat. Se ridica si se rotesc umerii si trunchiul superior spre dreapta.  5.7b)  4. fiecare constand dintr-o intoarcere la 90°. fiecare separat sau impreuna. Se aseaza in spatele pacientului. sau putin in spatele trunchiului. Intoarcerea intre bare Intoarcerea se realizeaza din doua miscari. Pasul va fi scurt. Actiunea pacientului  Echilibrarea in pozitie hiperextinsa  Isi muta mainile. Trebuie sa fie deci evitata. Se aseaza mana stanga inainte.12.  2. Rasucind trunchiul superior spre dreapta.  Se inclina inainte. Pentru a realiza aceasta. si ridica picioarele. ridicarea trebuie sa fie oprita rapid. Picioarele se intorc cu fata la bara din dreapta (fig. la o lungime de un picior. Pacientul trebuie de asemenea sa fie invatat sa mearga inapoi intre bare. si picioarele vor cadea chiar in spatele nivelului mainilor (fig. Pacientul se echilibreaza in aceasta pozitie si muta mana stanga pe bara dreapta (fig. 12. 12. Se ridica picioarele in jurul unei pozitii centrale intre bare (fig. de-a lungul barelor. 12. cu capul si umerii peste maini. caracterizat prin "ridicarea si caderea picioarelor". controlul inclinarii pelvisului si transferul greutatii daca este necesar.

Doar cand pacientul reuseste sa realizeze corect o anumita miscare.)  Preia greutatea pe piciorul stang. astfel incat soldul sa fie deasupra piciorului. terapeutul inceteaza sa-l mai corecteze. (Intai trebuie facuti pasi mici. Actiunea pacientului Pentru a face un pas inainte cu piciorul stang:  Plaseaza mana dreapta inainte aproximativ la o jumatate de pas de-a lungul barei si mana stanga in fata soldului. subliniaza fiecare miscare. 2. El faciliteaza intoarcerile si manevrele executate in spatii inguste. . Prin instructiuni si prin corectarea manuala a pozitiei. Mersul in patru puncte Acest tip de mers este cel mai incet si cel mai dificil. iar genunchiul si glezna sa fie in plan vertical. si este invatat de pacientii care se pot deplasa in carje. si de aceea sunt necesare exercitii repetate.  Cand piciorul stang este ridicat. Pacientul trebuie sa vada si sa simta pozitia corecta la fiecare miscare. dar piciorul trebuie sa cada intotdeauna in fata mainii. Ridicarea inceteaza cand a fost facut un pas destul de mare.  Preia greutatea corpului pe piciorul drept. asigurandu-se ca pacientul o invata corect. Aceasta are ca scop ridicarea in plan vertical a piciorului. se balanseaza inainte pentru a urma umarul. echilibru si control. De asemenea reprezinta un excelent exercitiu pentru forta. Terapeutul Sustine pelvisul pacientului in modul aratat anterior.  Cu umarul stang usor antedus impinge in mana stanga si coboara umarul.

Ridicarea trebuie mentinuta pana cand picioarele ajung spre anterior la o distanta fata de maini egala cu cea dinainte. incet si cu acuratete. controland cu mainile pozitia pelvisului pana cand pacientul poate realiza miscarile singur. se muta mainile anterior pe bare. Terapeutul Terapeutul acorda asistenta cand este necesar. trebuie subliniata. pacientul se impinge in maini. coboara centura scapulara si ridica amundoua picioarele. pentru a face urmatorul pas. caz in care trunchiul este hiperextins si picioarele sunt prin aceasta aplecate prea in fata  insuficienta coborare a centurii scapulare pe partea piciorului care se misca  barele sunt prea sus sau prea jos  ridicarea nu este mentinuta suficient pentru ca piciorul sa poata fi balansat in fata Pentru a face un pas inapoi cu piciorul stang:  Se plaseaza mana stanga usor in spatele articulatiei soldului  Ridica piciorul si in acelasi timp se apleaca inainte pe partea respectiva  Indoaie cotul si isi “arunca” piciorul spre posterior 3. dar este cel mai rapid si cel mai folositor. la fel ca pentru mersul leganat  Se inclina inainte si preia greutatea in maini  Impinge in jos in bare. Cand greutatea corpului este ferm sustinuta de picioare. Inaltimea carjelor este verificata ca si pentru barele paralele. Actiunea pacientului  Plaseaza mainile in fata de-a lungul barelor. se hiperextind soldurile. Aceasta presupune un efort mai mare decat in cazul mersului leganat. extinde coatele si adduce umerii. Impingerea inainte a pelvisului pentru a deplasa centrul de greutate astfel incat proiectia sa verticala sa cada la nivelul picioarelor. Mersul prin pendulare Mersul acesta necesita un echilibru adecvat.  Pentru a misca trunchiul inainte deasupra picioarelor. Urmatoarele pot constitui cauze ale unei ridicari inadecvate:  o parte din greutate ramane pe piciorul in miscare  mainile sunt prea departe in fata  greutatea este lasata pe degetele de la picioare si nu pe calcaie. Muta mana stanga inainte de-a lungul barei pregatindu-se pentru a muta piciorul drept. . Antrenarea mersului in carje Progresia spre mersul in carje este facuta in momentul in care tehnicile de deplasare intre barele paralele au fost invatate. 4.  Cand greutatea este ridicata si picioarele se balanseaza spre anterior. Trebuie sa se evite rotatia bazinului. se extinde capul si se retracta umerii.

Terapeutul Terapeutul sta in fata pacientului. O mai mare abilitate este ceruta. antrenamentul se va face in fata oglinzii. in cazul pacientilor care au o mai mica tendinta de a roti trunchiul si pelvisul. 6. exprimata mai ales la nivelul membrelor inferioare. poate impiedica pacientul sa invete aceasta tehnica. si mai multe saptamani de practica vor fi necesare pentru a castiga echilibrul si coordonarea necesare. Marele dorsal si tricepsul vor fi dezavantajati din punct de vedere mecanic. Progresia spre mersul in patru puncte se poate face folosind o bara si o carja. . Diferenta intre carje si barele paralele este considerabila. Exercitiile cu rezistenta sunt de asemenea efectuate pentru a-i permite pacientului sa castige un control adecvat la nivelul trunchiului si pelvisului. Un grad inalt de echilibru este esential doar prin perseverenta si multa practica. si progresia este facuta spre mersul prin leganare. Transferul de pe fotoliul rulant pe carje Ridicarea fara ajutor din fotoliul rulant este esential daca se are in vedere ca pacientul sa invete deplasarea in carje. Progresia se poate face direct la doua carje. Exista trei tehnici prin care pacientul se poate aseza sau ridica din scaun:  Tehnica anterioara  Tehnica laterala  Tehnica posterioara Daca este posibil. gata sa-l sprijine plasandu-si mainile in regiunea scapulara a pacientului. si pacientul o va alege pe cea care i se pare cea mai usoara. Mersul in carje Mersul leganat si mersul in patru puncte sunt invatate pentru inceput. Tehnica pentru fiecare tip de mers este aceeasi ca cea descrisa pentru mersul intre bare. si o ridicare in echilibru va fi imposibila. toate tehnicile vor trebui invatate. dupa preferinta. coatele vor fi deasupra umerilor cand carjele vor fi pozitionate pentru ridicare. Cand pacientul are o inaltime prea mare. Exercitii de echilibrare Echilibrul in carje este antrenat in acelasi fel ca echilibrul intre bare. Tehnica anterioara Spasticitatea severa a abdominalilor si / sau a flexorilor soldului. care impiedica hiperextensia coapsei. incalecandu-i picioarele. Pana cand noua sensibilitate posturala este stabilita. 5. sau inaltimea excesiva. si initial toti pacienti sunt instabili si tematori.

 Plaseaza carjele la jumatatea distantei intre rotile din fata si cele din spate.12. 12. muta carjele inainte si adopta pozitia verticala corecta (fig.  Se apleaca inainte pe carje si se echilibreaza.  Cand greutatea corpului tinde sa apese pe picioare impingandu-le inapoi. Daca proportiile fizice ale pacientului sunt adecvate. elibereaza manerele carjelor si apuca rezematorile laterale. adducand si extinzand umerii.10d). 12. cand distribuirea greutatii poate fi incorecta. 12. se procedeaza in sens invers. pozitia trebuie sa fie corecta. . In timpul perioadei initiale a antrenamentului. acesti pacienti pot sa se si ridice in acest fel.10b). Pentru a preveni rotatia in timpul ridicarii. asezarea trebuie sa se faca incet. Fig. un sentiment de stabilitate este oferit daca scaunul este sprijinit cu spatele de un perete. Pentru a preveni traumatismele.10e.10c). o metoda alternativa este aratata in figura 12.9 Actiunea pacientului  Verifica pozitia scaunului si indeparteaza suporturile pentru picioare. care se pot exprima prin hemoragii si bursite. fara a lasa corpul sa cada in scaun. Pacientii scunzi se apleaca posterior. la acelasi nivel fiecare.10a).  Se sprijina bine cu spatele pe scaun (fig. Pentru asezare.  Dupa echilibrare. hiperextinde soldurile si retracta umerii (fig. inversand procedura. 12.  Se ridica pe carje. la aceeasi distanta fata de partile laterale ale scaunului (fig.

12.11 a&b). Fig. 12.  Se intoarce cu corpul la 45° fata de rezematoarea stanga.  Se ridica in ambele maini (fig. pe linia mijlocie sau spre stanga. sunt capabili sa se ridice din scaun folosind o carje si o rezematoare laterala:  Pune bratul stang pe rezematoarea laterala.  Pozitioneaza carja dreapta in fata scaunului.10 Tehnicile laterale Unii pacienti care au o inaltime sub medie. . pozitioneaza carja stanga si se apuca de rezematoare.

12.Lasandu-si greutatea pe picioare. Fig. Pentru intoarcere spre stanga: . daca este necesar. se echilibreaza pe carja dreapta si apuca manerul de la carja stanga. Procedeaza in sens invers pentru a se aseza.11 Tehnici posterioare Terapeutul sta in fata pacientului gata sa controleze pelvisul sau picioarele.

ridicandu-se in fata scaunului (fig.12e).  Isi salta picioarele spre stanga (fig.12.12.  Ridica fesele spre partea dreapta a scaunului (fig.12f). Inverseaza procedura pentru a se aseza. tineri si activi. pot deveni independenti la urcarea scarilor.12c).12b).12. 12. Scarile Urcarea scarilor poate fi practicata de pacientii cu musculatura abdominala buna.  Isi introduce mainile alternativ prin rezematorile carjelor si se apuca de rezematorile laterale ale scaunului (fig.  Intoarce trunchiul spre stanga.  Se indeparteaza de scaun. 12. Unii pacienti.12.12 IV.  Se impinge in rezematori cu mainile. cu sau fara corset.  Apuca pe rand manerele carjelor. Actiunea pacientului  Isi pune piciorul drept peste cel stang (fig. mutand mana stanga pe rezematoarea laterala dreapta si pe cea dreapta spre rezematoarea opusa (fig. cu leziuni intre T6 si T10.12. Fig. .12c).12a).

 Plaseaza carja dreapta pe treapta urmatoare tinandu-se cu mana de balustrada (fig. 12. In final. Tehnicile anterioare utilizand o balustrada si o carja Urcarea scarilor  Pacientul sta aproape de balustrada pe care o prinde aproximativ la o jumatate de pas in fata degetelor de la picioare. Pacientii mai indemanatici.13a). 12. cu o musculatura abdominala buna. Cand exista spasticitate a abdominalilor sau a flexorilor soldului sau a ambelor grupuri musculare. amundoua mainile pot fi pozitionate in jurul pelvisului ca de obicei.  Se apleaca pe maini si se ridica atat cat este posibil. progresia facandu-se catre o balustrada si o carje.13 .13c) Fig. gradul de hiperextensie al soldului necesar pentru tehnica anterioara poate fi imposibil de obtinut. Mainile trebuie sa fie la acelasi nivel pentru a evita rotatia trunchiului in timpul ridicarii.  Imediat ce piciorul atinge treapta. 12. iar cu cealalta il apuca in jurul taliei. cea de a doua carja va fi purtata de pacient. Initial vor fi folosite doua balustrade.13b). se hiperextinde soldul pentru a gasi punctul de echilibru (fig. de regula in mana care se sprijina in carja. si asistenta este acordata pana ce tehnica este invatata. Dupa incercarile initiale. trebuie evitata. tinand trunchiul si pelvisul in acelasi plan orizontal (fig. Tehnica de urcare cu fata este invatata de regula prima pentru ca prezinta ca avantaj faptul ca pacientul poate vedea incotro merge. 12. asa cum se vede in figura 12. Terapeutul Terapeutul sta intotdeauna in spatele pacientului. vor invata ambele metode si o vor folosi pe cea care ii avantajeaza.13. Pacientii pot sa urce scarile cu fata sau cu spatele. Tendinta de a apuca balustrada prea departe sau de a “trage”. El il tine pe acesta de pantaloni cu o mana.

 Ridica si balanseaza picioarele in jos pe scari (fig. 12. Tehnici posterioare utilizand o balustrada si o carja Pentru urcarea scarilor . Este posibil ca pacientii foarte scunzi sa aibe nevoie sa puna carja pe scara sub nivelul piciorului si sa se ridice pe carje pentru a cobora.  Hiperextinde soldurile si retracta umerii imediat ce ce picioarele ating solul (fig. Coborarea scarilor  Stand aproape de balustrada si tinand corpul in plan orizontal.13f).13d).  Plaseaza mana dreapta in jos pe balustrada la acelasi nivel cu carja (fig. 12.13e). pacientul plaseaza carja dreapta aproape de marginea aceleiasi trepte pe care sta. 12.

Pacientii nu vor fi invatati sa urce scari inguste folosind doua carje. 12.  Se inclina inainte pe maini. . pastrand pozitia mainilor la acelasi nivel (fig. pacientul elibereaza carja stanga si pune mana stanga pe podea (fig. 12. In acest fel se poate face si un pas lung. Bordurile Acestea sunt urcate punand carjele deasupra lor si facand apoi un pas prin pendulare pe trotuar.13c). pastrand mainile la acelasi nivel (fig. pacientul “paseste” cu carjele una cate una (fig. 12.14c)  Echilibrandu-se pe mana stanga.  Se reechilibreaza (fig. elibereaza carja dreapta si pune ambele maini pe sol (fig.14d). Coborarea si ridicarea de la sol pe carje Coborarea la sol de pe carje Terapeutul sta in spatele pacientului si ii controleaza bazinul si picioarele atat cat este necesar. 12.  Echilibrandu-se pe carja dreapta.14b) pana cand soldurile si trunchiul sunt suficient de flectate pentru ca podeaua sa poata fi atinsa cu mana. la o inaltime mica.13d).  Din pozitie verticala pe sol (fig. 12. 12.13a).13e0.13b). 12.  Isi lasa picioarele sa cada pe treapta de dedesubt (fig. 14e).12. Pentru coborarea scarilor  Plaseaza carja pe aceeasi treapta pe care stau si picioarele.13f).  Se ridica dinspre posterior (fig. spre marginea treptei. Aceeasi tehnica este folosita pentru a cobora de pe trotuar.14a).  "Merge" inainte pe maini pana ce ajunge in pozitie de decubit ventral (fig. V. 12.  Ridica picioarele spre posterior. 12. se ridica si balanseaza pelvisul spre posterior (fig.12. Pacientul se echilibreaza in hiperextensie in timp ce plaseaza mana stanga mai sus pe balustrada si carja pe treapta urmatoare.

12. in fata corpului.  Mentinand contractia muschilor abdominali.  Pacientul se impinge in maini.14 De pe sol in carje Este posibil ca initial sa fie nevoie de ajutorul terapeutului pentru ca pacientul sa-si aranjeze greutatea pe picioare. . 12. si in acelasi timp foloseste muschii abdominali pentru a trage pelvisul spre maini si pentru a impiedica deplasarea picioarelor spre posterior. si se introduc ambele antebrate prin suporturile din partea superioara a carjelor.  Se echilibreaza in mana stanga.14c) pana ce greutatea corpului ajunge sa fie sustinuta de picioare (fig.14f). tarand carjele (fig.14i). apuca manerul de la carja dreapta si plaseaza carja pe podea (fig. 12.14h). ne asiguram ca glezna si degetele de la picioare sunt in dorsiflexie (fig.  In pozitie de decubit dorsal. “paseste” cu mainile spre picioare. Fig. 12.  Se pozitioneaza carjele. 12. cu varfurile inainte.

 “Paseste” cu carjele spre picioare pana cand ajunge in pozitie verticala (fig. pentru a se ridica in picioare .14k). 12. Iesirea din masina pe carje  Bolnavul se intoarce cu fata spre usa deschisa si isi scoate picioarele afara din masina  Blocheaza articulatiile genunchilor  Foloseste spatarul si marginea geamului (geamul este deschis). Se echilibreaza pe carja dreapta si apuca carja stanga in acelasi mod descris anterior.14j). sau scaunul si o carja. 12. VI. Se echilibreaza pe ambele carje (fig.

sau profund in masele musculare. aceste sisteme sunt inaccesibile pentru majoritatea potentialilor utilizatori din Marea Britanie. Activitati functionale in carje Pacientul este invatat sa mearga in panta si pe terenuri neregulate. VIII. Folosirea ortezelor imbunatateste mersul si de asemenea ofera un sprijin pentru cazul in care apar defectiuni la sistemul electronic. sa se aseze si sa se ridice de pe un scaun de inaltime mica. Interesul pentru aceasta chestiune a inceput sa creasca din 1984. mersul controlat de computer este predispus la defectiuni frecvente. In prezent. privind si efectul acesteia asupra spasticitatii. putandu-se folosi in acest scop electrozi implantati care sa activeze musculatura intr-o anumita ordine. electrostimularea se foloseste pentru a imbunatati conditia muschilor paralizati. Stimularea doar a unora din muschii implicati in mers necesita o mai mare utilizare a trunchiului si a bratelor pentru mentinerea echilibrului. cand in SUA. cum ar fi cele acoperite de iarba sau solurile argiloase. El trebuie de asemenea sa invete sa deschida si sa inchida o usa. In prezent se foloseste o metoda care asociaza electrostimularea cu purtarea ortezelor. In mai multe centre de cercetare se fac in prezent studii privind verticalizarea si mersul prin FES. Louisiana State University Reciprocating Gait Orthosis a inventat un sistem hibrid de stimulare a cvadricepsului si a fesierilor *Petrofsky et al 1985). Inca exista multe probleme tehnice pentru care se cauta solutii. datorita preturilor mari. Avand foarte multe componente sofisticate. sa se aseze sau sa se ridice de la masa impingand cu o mana in masa si sprijinindu-se cu cealalta in carje. Se echilibreaza cu soldurile hiperextinse VII. Dificultatile aparute la incercarea de a crea un mers “electronic” au fost descrise de Hunter Packham in 1987. Functional Electrical Stimulation (FES) In ultimii 20 de ani au fost experimentate mai multe metode menite sa faciliteze mersul prin stimulare electrica cu ajutorul unor electrozi aplicati superficial. Au fost facute si cateva studii in ceea ce priveste folosirea FES pentru membrele superioare la pacientii cu leziuni medulare cervic ale . La inceput.

The biomechanics of canes. Toward the development of consumer-based action for the evaluation of assistive devices. 1990. Winter DA. Hammer CS.pdf Batavia DI.ro/fisiere/cadre/3_Metode_de_reed_post_Mezieres. 4 https://fefsoradea. and walkers. 1993. Deathe AB. In: Atlas of Orthopedics.html . crutches. St. Mobility aids.BIBLIOGRAFIE Metode de reeducare posturala . J Rehabil Res Dev.5:15-29.27:419-24. 1975. Crit Rev Phys Rehab Med. Mo: CV Mosby. Carmen Serbescu 2o13 https://fefsoradea. Hayes KC.prostemcell. Burgess E. Louis.ro/fisiere/cadre/1_Metode_de_reeducare_posturala.ro/recuperare-dupa-tvm/recuperarea-mersului.pdf https://www. Alexander A.