IGIENĂ ŞI EPIDEMIOLOGIE 2011-2012

CURSUL II E

PREVENŢIA

Prevenţia (profilaxia) = totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite
în scopul cunoaşterii riscurilor pentru sănătate, a neutralizării acţiunii acestora,
depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut, evitării constituirii proceselor
epidemiologice şi identificării cât mai precoce a stărilor de preboală şi boală.

Algoritmul diagnosticului stării de sănătate individuale şi ale unei comunităţi
Diagnosticul stării de sănătate a unui Diagnosticul stării de sănătate a unei
individ colectivităţi
- Identificarea grupului (distribuţia pe vârste şi
determinare vârstei medii care reprezintă “vârsta”
 Identificarea persoanei grupului; distribuţia pe sexe cu determinarea
 (nume, sex, vârstă,ocupaţie) proporţiei sexului masculin, respectiv feminin;
distribuţia în funcţie de alte variabile, ca de
exemplu: ocupaţie, grad de şcolarizare, etc.)
 Anamneza
- Se culeg informaţii în condiţii cât mai
 Examenul clinic
standardizate, se prelucrează, calculându-se indici
 Examenul paraclinic valori medii şi /sau valori relative şi se compară
 Informaţiile obţinute se compară rezultatele obţinute, cu anumite modele de
cu “modelele” ştiute pentru referinţă.
diferite afecţiuni
 Diagnosticul sănătăţii (bolii)
- Diagnosticul sănătăţii comunităţii
individului
 Determinarea etiologiei bolii - Determinarea cauzei (cauzelor) probabil
stabilite implicate
-” Tratamentul” sub forma unui program de
intervenţie aplicat colectivităţii care vizează
 Tratamentul etiologic sau
factorii ”cauzali”, de risc (de ex. : modificarea de
simptomatic
comportamente) sau boala a cărei frecvenţă a fost
determinată
- Control prin monitorizarea stării de sănătate a
 Controlul
colectivităţii

1

Prevenţia socială şi medicală şi educaţia 10. epidemiologia ca participarea utilizatorilor (medicalizarea) instrument prioritar . social economic. 2. 2. 3. 10. de a vindeca boala” Prevenţia a devenit un imperativ pentru protecţia sănătăţii în sec. 8. 2 . 6. Îngrijirea unei comunităţi bine definite : 1. uneori. Preocupare secundară pentru mediul biologic. XXI ideea de sănătate a omului ca individ a fost înlocuită cu cea a sănătăţii colectivităţilor umane . Persoane şi familii sănătoase şi/sau bolnave. bolnavului. Persoanele izolate care solicită asistenţă geografic şi populaţional medicală. Rezultatele sunt apreciate mai mult de cei 8. 9. participarea utilizatorilor. medicină. psihologic. Rezultatele sunt apreciate de bolnavii care nu sunt bolnavi. Prioritate: tratamentul bolii pentru sănătate sunt prioritare. Lucrul în echipă : echipe de sănătate-boală 3. nevoilor exprimate de comunitate 6. aprecia activitatea medicului în raport de eficienţa practicilor de protecţie a sănătăţii. în urmă cu peste 5000 de ani. Echipa de sănătate trebuie să preia 9. Planificarea activităţilor în raport cu 7. Fără planificare: fără epidemiologie. Îngrijiri integrate : global sănătate şi 4. 5. Aplicabilitate generală: cercetare asupra 5. 7. Preocupări prioritare: bolnavii. fără problemele şi nevoile . comunitatea.sănătatea comunitară. îngrijiţi. iar medicina arabă considera că “scopul medicinii este de a întreţine şi apăra sănătatea şi. Diagnostic clinic şi terapeutic individual. există un raport permanent cu bolnavi. Comparaţie între medicina preventivă = MOS (comunitară) şi medicina omului bolnav = MOB MEDICINĂ PREVENTIVĂ MEDICINA OMULUI BOLNAV 1. Raportul cu indivizii nu există dacă nu sunt iniţiativa . Prevenţia a fost dominantă în medicina antică spre exemplu medicina chineză. Preocupare prioritară pentru mediu: fizic. Aplicabilitate individuală bolnavul izolat: problemelor de sănătate-boală colective şi cercetare intraorganică. Profesionistul de sănătate/boală lucrează interdisciplinare izolat 4.

impunând adaptarea metodelor prevenţionale. Primară. Secundară. Terţiară. armată. Treptele Prevenţiei În raport de obiectivele urmărite prevenţia poate fi: 1. 2. 3. Medicină Comunitară) şi se realizează în absenţa stărilor de preboală / boală. Costurile deosebit de mari. gravide. în momentul actual. copii. ocupaţional. inclusiv în ţările dezvoltate. revenindu-se astfel la vechea axiomă hipocratică: „este mai uşor să previi decât să vindeci”. Prevenţia primară reprezintă totalitatea masurilor care urmăresc prevenirea unei boli sau a unor fenomene epidemice.În momentul actual morbiditatea de toate cauzele înregistrează valori ridicate. cât şi promovarea factorilor sanogeni şi constituie obiectivul fundamental al medicinii preventive. ce se realizează prin acţiuni speciale. ca principală modalitate de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei. care se înregistrează la nivelul tuturor unităţilor de îngrijire a bolnavilor. în condiţii de şcolarizare. Riscurile pentru sănătate s-au diversificat. au impus reorientarea politicilor de sănătate către actul medical prevenţional. În acest sens. cataclisme 3 . Ex: acţiuni aplicate prenupţial. prin programe care urmăresc depistarea şi neutralizarea factorilor de risc pentru sănătate Este preocuparea majoră a MOS (Medicină Preventivă. este recunoscută necesitatea şi importanţa actului medical prevenţional – Medicina Omului Sănătos (MOS). comunităţii.

depistarea indivizilor sau a grupurilor din populaţie care au suferit anumite agresiuni şi au dezechilibre homeostatice în stadii reversibile. refacere a sănătăţii în ambulator. fără evidenţe clinice. elaborarea. 3. urmăreşte limitarea progresiei bolii manifeste. aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi social-economice a unor metode şi mijloace de neutralizare a factorilor de agresiune la nivelul comunităţii (ex: imunizări). Prevenţia secundară este inclusă în preocupările MOS. prin screening (triaj). iar acţiunile specifice se execută concomitent cu acţiuni de prevenţie primară. Prevenţia secundară urmăreşte depistarea dezechilibrelor şi diagnosticarea precoce a stărilor de preboală. precoce. multidisciplinară. depistarea factorilor de agresiune pentru sănătate  supravegherea epidemiologică comunitară activă.Obiectivele principale ale prevenţiei primare: 1. depistarea indivizilor/ grupurilor cu risc major faţă de acţiunea posibilă a unor factori de agresiune. în faza compensată. 2. Aparţine parţial MOS. instituirea de programe de reechilibrare. 2. înaintea apariţiei semnelor clinice de debut sau de evolutivitate. evitarea recăderilor sau recidivelor şi întârzierea instalării incapacităţii sau decesului. 4 . Obiective principale ale prevenţiei secundare: 1. a persoanelor cu boală. atipică sau care este ignorată. stări de preboală. dispensarizare Prevenţia terţiară reprezintă depistarea activă.

terapeutice. 2. tineri. recuperare 1. ignorată (acţiuni dependente de entitatea nosologică şi nivelul educaţional al individului/ comunităţii). atipică. 3. 1-4 ani. urmărirea ameliorării indicatorilor de calitate a vieţii. spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie – recuperatorie. vârstnici) • criteriul stării fiziologice (gravide. Dispensarizarea de protecţie  caracter prevenţional  operaţiuni medicale  nemedicale  durată variabilă  selecţia persoanelor sănătoase incluse în acţiuni: • criteriul vârstă (0-1 an. mame în perioada lehuziei/ alăptării) • ocupaţional (noxe) 5 .Obiective principale ale prevenţiei terţiare: 1. folosirea concomitentă a acţiunilor de prevenţie primară şi secundară pentru depistarea “activă” a stării de boală. complexă de protecţie sau refacere a sănătăţii  realizată multidisciplinar prin acţiuni medicale şi nemedicale. recuperatorii • în relaţie cu treptele prevenţiei  treptele dispensarizării: de protecţie. DISPENSARIZAREA ŞI TREPTELE SALE Dispensarizarea – metoda de supraveghere activă. adolescenţi. Obiective: • asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi sau grupuri populaţionale • are funcţii: preventive. reechilibrare. în diferite stadii de evoluţie: compensată.

ca şi prevenţia:  particularizări pentru diferite structuri demografice: vârstă.beneficii pentru MOB . biochimice. BNT şi pe entităţi nosologice 6 . detenţie etc. medii. pre-boală) depistaţi prin screening  ambulator. ocupaţional. educaţie pentru comportamente sanogene  intervenţii medicale în ambulator asociate cu eventuale modificări ocupaţionale  efectuată în colaborare de medicul de familie şi de alte specialităţi 3. ocupaţionale. Dispensarizarea de reechilibrare  caracter prevenţional  dependentă de rezultatul prevenţiei primare şi secundare  selecţia persoanelor aparent sănătoase incluse în acţiuni: • indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni asupra sănătăţii • indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale. programe: examen clinic. de mediu  inserţia socială păstrată  efectuată exclusiv de medicul de familie 2.)  particularizări: BT.realizată în timpul prestaţiilor de prevenţie primară şi secundară .parţial  MOS: depistare precoce a bolii . laborator. categorii speciale (armată. sport.implicaţii familiale: medicale şi socio-economice Dispensarizarea.spitalizare  MOB (relaţii: MOS-MOB) . • indivizi sau grupuri cu risc crescut la acţiunea unor factori de agresiune pentru sănătate depistaţi cu ocazia acţiunilor de prevenţie primară  asigură condiţii optime de: dezvoltare somato-psihică. Dispensarizarea de recuperare . sex.

rezultate obţinute în timp. care Evaluarea rezultatelor la un cost scăzut şi cu o impun cooperări variate. cu un cost ridicat. pentru unele pentru unele situaţii sunt situaţii sunt utile acţiuni utile acţiuni screening screening mijloace cu eficienţă sunt disponibile mijloace generală (mod de viaţă generale şi specifice. accesibilitate populaţională redusă sunt disponibile mijloace Combatere mijloace variate speciale metodologii accesibile. Depistare diagnosticul de laborator perioade lungi de timp. “sanogen”) greu Prevenţie accesibile. Ecosistemul uman global şi principalii factori “de presiune” E c o s i s t e m u l u m a n g l o b a l ş i p r i n c i p a l i i f a c t o r i “ d e p r e s i u n e ”  Industrializarea  Agricultura intensivă  Urbanizarea  Modificări în structura demografică  Mecanizarea  Brasajul populaţiei  Chimizarea  Schimbarea precipitată a modului de viaţă  Transformarea brutală a naturii Populaţia Mediul Mediul umană natural social 7 . cu există metodologii dificile. Procesul Epidemiologic Parametri Boli Transmisibile Boli Netransmisibile depinde de rezistenţa rezistenţa generală Receptivitate - generală nespecifică şi nespecifică şi nereceptivitate rezistenţa specifică adaptabilitatea factori socio-economici şi factori socio-economici şi Dinamizare naturali naturali facilitată de simptomatologia parţială. deficitară. accesibile. implică măsuri accesibile. implică măsuri social-economice şi socio-economice colaborarea populaţiei costisitoare. tardivă. caracteristică şi simptome necaracteristice. bună cooperare cea populaţională este populaţională.

MOS MOB Recuperare pentru TERŢIARĂ reinserţie socială de echilibrare homeostatică SECUNDARĂ a cazurilor de preboală PRIMARĂ De protecţie a grupurilor PREVENŢIE populaţionale cu risc crescut faţă de FR DISPENSARIZARE Treptele Prevenţiei şi Dispensarizării Structura sistemului de asistenţă a stării de sănătate a unei populaţii SISTEME DE ÎNGRIIJRE ambulator spital Educaţia pentru ÎNGRIJIRE în reţea Decese sănătate cu sistemele evitabile medico-sociale Compartimente Consecinţe • deficienţe  Vârstă şi sex • incapacităţi  Factori genetici Morbiditate • dezavantaje Deces Mediu:  fizico-chimici  factori sociali  biologici Prevenţie primară P r e v e n ţ i e p r i m a r ă Prevenţie secundară P r e v e n ţ i e s e c u n d a r ă Prevenţie terţiară P r e v e n ţ i e t e r ţ i a r ă 8 .

Este esenţială pentru un control prompt şi eficient asupra unei boli ţi pentru prevenirea acesteia.generală. Impactul programelor de sănătate. folosind metode caracterizate prin caracterul lor practic. Supravegherea epidemiologică este o metodă modernă. . care stă la baza orientării politicii pentru protecţia sănătăţii unei naţiuni. Documentarea necesară estimării necesarului de servicii medicale.pentru evaluarea fondului imunitar în bolile transmisibile şi a modificărilor echilibrului homeostatic. Dezvoltarea politicilor de sănătate şi prognoza sănătăţii publice.a bolilor în stadiu de eradicare.a bolilor cu potenţial de „import-export”. cu scop bine precizat şi cu rezultat concret reprezentat de o intervenţie de sănătate publică nouă sau ameliorată. esenţiale pentru planificarea. aplicarea şi evaluarea măsurilor de intervenţie. analiză şi interpretare a datelor referitoare la starea de sănătate a populaţiei generale sau a unui grup populaţional. 2. . cu caracter de permanenţă şi intens multidisciplinară. Evaluarea sănătăţii comunităţilor. SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ (SE) SE = sistem de culegere activă. sistematică. a bolilor netransmisibile. interpretare şi feed-back a datelor culese sistematic. uniform şi rapid. Obiectul supravegherii sunt bolile transmisibile (BT) sau netransmisibile (BNT) Finalitatea supravegherii este aplicarea rezultatelor în prevenirea şi controlul îmbolnăvirilor. pe plan naţional şi internaţional. care presupune acţiuni particulare. comună.combaterea cu caracter de urgenţă. Funcţii esenţiale ale SE: 1. cu limitare temporală şi spaţială (populaţională) ca de exemplu: . de actualitate. SE (Last) = „procedura continuă de analiză. SE = studiu de tip observaţional caracterizat ca o acţiune dinamică. promovată. . 3. 9 . 4. interesând un anumit proces epidemiologic în evoluţie. precum şi exact şi complet”. prevenţională. Supravegherea epidemiologică se împarte în : . având o eficienţă sporită comparativ cu situaţia preexistentă.specială. .

 Stocarea şi prelucrarea datelor → transformarea datelor în informaţii. flexibilitatea – capacitatea sistemului de a se adapta „din mers” la problemelor noi apărute. reprezentativitatea – denotă măsura în care evenimentele decelate se referă la persoane ce au caracteristica de interes în populaţia ţintă. credibilitatea – informaţiilor descriptive personale = caracteristic demografice. ca şi pentru planificarea. 7. pentru stabilirea priorităţilor în domeniul sănătăţii comunitare. 4. sau la modificarea celor existente.  Elaborarea unei strategii de acţiune → program de acţiune. tipul clinic de boală. promptitudinea – realizarea în timp util a supravegherii şi a întregului proces de la culegerea datelor şi până la intervenţie. proceduri nerestrictive. expunerea potenţială. 8. simplitatea – conceperea şi utilizarea unor „instrumente” uşor de utilizat. SE = poate fi folosită pentru descrierea şi supravegherea fenomenelor de sănătate. este acceptabilă o sensibilitate scăzută dacă ea este menţinută constantă pe toată durata supravegherii şi evenimentele decelate sunt reprezentative. acceptabilitatea – măsura în care participanţii la un sistem de supraveghere îl acceptă. aplicarea şi evaluarea programelor şi intervenţiilor de sănătate publică. Caracteristici: 1. 6. valoarea predictivă pozitivă – măsura în care cazurile raportate sunt cazuri reale. 10 . iar schimbările înregistrate de sistemul de supraveghere reflectă real evenimentele din comunitate.Etapele SE:  Culegerea datelor. 2.  Analizarea informaţiei. fiind convinşi de utilitatea acestuia. justificând resursele investite sau suplimentarea acestora. 3. posibilitatea de a menţine culegerea datelor la un nivel minim necesar. dar trebuie menţionat că impactul unei probleme de sănătate poate fi măsurat numai folosind un sistem foarte sensibil.  Difuzarea informaţiilor şi a măsurilor elaborate. inclusiv feed-back. 5. sensibilitatea – măsura în care poate identifica evenimentele de sănătate în populaţia ţintă. culese prin completarea formularelor standardizate.

3. trebuie simplă şi uşor de înţeles. alimentelor. Ameliorarea calităţii mediului şi diminuarea până la înlăturarea riscurilor infecţioase ambientale – sanitaţie. sau zone geografice mai largi. eficacitatea şi eficienţa primelor două categorii de măsuri:  acces la reţeaua de sănătate.Elementele unui sistem de supraveghere:  definiţia de caz – clară. 2.  calitatea raportărilor – depinde de motivaţia celor care o realizează.  ciclul supravegherii. nutriţie. supravegherea contacţilor. Ameliorarea rezistenţei populaţiei expuse – faţă de riscurile de origine ambientală exogenă/endogenă – măsuri de igienă. publică.  confidenţialitatea. Combaterea (Controlul) Scop = limitarea extinderii şi lichidarea focarului epidemiologic de boală transmisibilă Cuprinde trei grupuri de măsuri: 1. sfat genetic. imunizări. fără a include elemente clinice şi/sau paraclinice şi/sau de laborator greu de respectat din cauza complexităţii sau costului. legală.. politică şi administrativă. 11 . posibilităţi de depistare şi izolare precoce. exactă şi coerentă. eşantion reprezentativ = sistem de supraveghere bazat pe populaţie. controlul asupra vectorilor. apei. sau greu de acceptabile de către pacient.  populaţia supravegheată – zonă geografică. etc. eficienţa acesteia. factori psihologici. completă. Ameliorarea funcţionalităţii sistemului de sănătate astfel încât să crească probabilitatea.  cuantificarea problemelor şi a eficienţei şi eficacităţii măsurilor de control. igiena aerului. educaţie pentru sănătate. chimioprevenţie. implicare socială. controlul contaminării ambientale. bazate pe o evaluare a priori a reprezentativităţii şi a dorinţei populaţiei de a participa la sistemul de supraveghere = eşantionare prin comoditate.  atragerea participanţilor.

Are caracter de urgenţă – orice amânare este urmată de extinderea zonei afectate şi de creşterea numărului de cazuri de BT în focar. 5. Izolarea bolnavilor şi a contacţilor.stabilirea diagnosticului/suspiciunii de BT 2. ETAPE: 1. 3. deci implici va mări volumul de muncă necesar pentru stingerea focarului şi automat va duce la creşterea costurilor. declanşată şi desfăşurată numai când apare în populaţie un focar epidemiologic de boală transmisibilă(BT). Se realizează şi este responsabilitatea cabinetului medicului de familie şi presupune cooperarea cu alte unităţi şi instituţii specializate. Nevoia de coordonare interdisciplinară. 5. Anunţarea. Prelucrarea sanitară a focarului. într-o anumită perioadă de timp = EPIDEMIE CARACTERISTICILE EPIDEMIEI 1. înregistrarea şi declararea cazurilor de BT. Este un eveniment neaşteptat. Activitatea antiepidemică combativă = lupta în focar Este o activitate ocazională. Trebuie să respecte cu stricteţe principiul infecţiozităţii. Se declanşează obligatoriu la cea mai mică suspiciune de BT şi nu se întrerupe decât dacă se infirmă diagnosticul iniţial. într-o anumită zonă. Instruirea sanitară şi anti-epidemică. Muncă de teren. Educaţia pentru sănătate. 4. Apariţia unui număr de cazuri de boală în exces faţă de cel aşteptat. Ancheta epidemiologică . 4. Necesită acţiunii rapide. 2. 6. 12 . Necesitatea unor măsuri rapide de control. la o anumită grupă de populaţie.Activitatea antiepidemică preventivă = caracter permanent şi obligatori pentru întreaga reţea sanitară. Se urmăreşte realizarea şi aplicarea unei strategii antiepidemice optime care să poată influenţa cel puţin unul din factorii determinanţi ai procesului epidemiologic ai bolii vizate. iar aceasta presupune ca persoanele care intervin în focar să evite a se contamina şi a deveni ele însele victime ale evoluţiei focarului respectiv. 3. Va fi elaborat Planul complex de combatere = planul de lichidare a focarului.

Carantina modificată. Precauţiile faţă de sânge sau alte umori. 3. Prelucrarea sanitară a focarului de BT. moment infectant. Reprezentare topografică. Izolarea de tip “respirator”. Stabilirea elementelor contaminate din mediul ambiant. IZOLAREA: 1. 5. Strictă. perioada corespunzătoare incubaţiei. Selectarea şi înregistrarea contacţilor. în acest fel urmărim identificarea sursei de agent patogen pentru a stopa diseminarea. Reprezentare grafică a evoluţiei îmbolnăvirilor. Completă. Izolarea în tuberculoză. Absolută. 13 . 6. 6. Culegere de date generale → necesară cunoaşterea factorilor determinanţi şi dinamizatori – favorizanţi ai procesului epidemiologic. 7. 7. 5. Aplicarea măsurilor de lichidare. 3. Precauţiile “enterale”. 2. 2. Tip contact.Ancheta Epidemiologică Individuală: 1. CARANTINA 1. 4. 4. Instruirea sanitară şi antiepidemică. 2. Prelucrarea datelor → Tabel îmbolnăviri. Anchetă epidemiologică a focarului = colectivă: 1. 3. 3. Protecţia receptivilor din focar. Elaborarea planului de lichidare a focarului. 2. Precauţiile faţă de drenaje sau secreţii purulente. Întocmirea schemei de filiaţie. Precizarea şi caracterizarea momentului infectant – vom preciza debut.

 Snow şi-a continuat investigaţia epidemiologică care a confirmat ipoteza că apa a fost calea de transmitere a holerei 14 . LEGENDA EPIDEMIEI DE HOLERĂ DIN LONDRA Epidemie de holeră în Anglia 1831 : 22 000 decese 1848 : 52 000 decese Agent etiologic necunoscut John Snow (1813-1858): medic anestezist şi “Părintele Epidemiologiei” 1854: Epidemie de holeră în Londra (Golden Square) Studiul efectuat de John Snow: Harta distribuţiei cazurilor după domiciliu şi loc de muncă  Distribuţia cazurilor l-a determinat pe Snow să se gândească că apa de la pompa A ar fi cauza apariţiei holerei  Majoritatea persoanelor bolnave de holera au băut apa de la pompa A  Nu s-a înregistrat nici un caz la berărie  O parte a cazurilor din alte zone au băut apa de la pompa A  Legenda spune ca Snow a scos mecanismul pompei şi epidemia s-a oprit brusc.

economice şi culturale favorabile pentru sănătate. servicii de sănătate. Aceste scopuri pot fi îndeplinite dacă sunt asigurate condiţiile sociale. reprezintă una din componentele de bază ale medicinii preventive. participare individuală şi colectivă. ES constă în dezvoltarea nivelului de cultură asupra sănătăţii – cunoştinţe. este orientată asupra determinanţilor sănătăţii. 4. locuinţei şi a unui venit minim de subzistenţă. pe de altă parte pe responsabilitatea pe care o are societatea faţă de sănătate. sociali. dar responsabilitate comună. adică asupra acelor grupe de factori care influenţează starea de sănătate – biologici. deprinderi. Aceasta începe cu resursele fundamentale pentru sănătate: asigurarea hranei. politici. deoarece promovarea sănătăţii este posibilă numai dacă indivizii îşi transmit cunoştinţele dobândite prin comportamente. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE (ES) Este un sistem care include: 1. ambientali.  să contribuie la crearea de comportamente şi atitudini sanogene. 3.  să contribuie la crearea unei conştiinţe individuale şi colective asupra valorii stării de sănătate.  să informeze populaţia asupra a tot ce îi este necesar şi util să cunoască pentru ocrotirea propriei sănătăţi. Pentru a adopta un stil de viaţă sănătos şi pentru a lua decizii favorabile în acest sens. implică populaţia şi presupune ca aceasta să fie informată. Promovarea sănătăţii este un proces care implică participare individuală. 15 . 2. mod de viaţă. Promovarea sănătăţii: 1. procesul de predare / învăţare. comportamente – al diferitelor grupuri populaţionale. conştiinţa stării de sănătate. precum şi mijloacele şi procedeele necesare formării unui comportament sanogen. OMS defineşte promovarea sănătăţii ca o strategie de mediere între indivizi şi mediul lor = ecosistemul în care trăiesc. oamenii trebuie sa aibă cunoştinţe bune despre valorile sănătăţii şi a mijloacelor de a o proteja. urmăreşte asigurarea participării publice. 3. 2. fundamentată pe de o parte pe dreptul fiecărui individ la liberă opţiune şi. Obiectivele şi Funcţiile ES:  să facă să se admită că sănătate este un capital util pentru societate.

Motivaţională – convingerea. Prevenirea tuberculozei. 2. există inegalităţi şi în ceea ce priveşte accesul la cunoştinţe şi la educaţia legată de sănătate.  să încurajeze crearea şi utilizarea raţională a serviciilor medicale. Instruire. persoane fără locuinţă. La nivel naţional au fost identificate următoarele domenii prioritare: 1. Scopul oricărei societăţi este acela de a considera toţi oamenii egali şi de a reduce diferenţele dintre aceştia. Comportamental – formativă = adoptarea comportamentului sanogen. Sănătatea reproducerii şi educaţia sexuală. Cu toate acestea. a consumului de alcool si droguri. Inegalităţile pot fi reduse prin creşterea echităţii şi prin iniţierea şi finalizarea unor iniţiative de promovare a sănătăţii. Prevenirea fumatului. persoane care locuiesc la azil. Documentare/Informare. 3. Sănătate mentală şi emoţională Echitatea. Educaţia devine din ce în ce mai importantă. chiar dacă acestea se adresează populaţiei. persoane care depind de bunăstarea celorlalţi). În prezent. mediului sau problemelor legate de sănătate. Cuvintele cheie ale acestei strategii sunt: Democraţie/ Echitate Participare/ Responsabilitate. Este din ce în ce mai greu sa înţelegem informaţiile complexe şi apoi să luăm decizii pe baza acestora. Cognitivă – comunicare şi însuşire de cunoştinţe. Prevenirea infecţiei HIV şi SIDA. 2. deşi tehnologia este în continuă dezvoltare şi informaţia este diseminată rapid. aplicabile diferitelor tipuri de intervenţii. 5. 4. diferenţe încă există şi sunt în continuă creştere în special în cazul unor categorii dezavantajate (emigranţi. 16 . solidaritatea şi responsabilitatea pentru sănătate sunt teme în jurul cărora se concentrează majoritatea dezbaterilor legate de intervenţiile pentru promovarea sănătăţii şi abordarea determinanţilor stării de sănătate. 3. factorilor de risc. Educaţie. Această orientare se regăseşte în principalele priorităţi ale oricărei strategii politice de sănătate publică. Componente ale ES: 1. autodeterminarea privind necesitatea schimbării comportamentului. iar educaţia pentru sănătate a căpătat noi şi profunde semnificaţii orientând subiecţii spre alegeri de natură etică şi metodologică. şomeri.

Autoritatea . 3. Specificitatea .Principii de bază ale Educaţiei pentru Sănătate: 1. 2. 17 . Prioritatea → intervenţie timpurie = eficacitate 2. Integrarea ca politică de STAT 5. Beneficiile nu sunt “spectaculoase” = vizibile imediat. considerată ca piedică în satisfacerea unor comodităţi şi plăceri imediate. Obiceiuri şi deprinderi anterioare → “atac” asupra patrimoniului comportamental individual. Intercondiţionarea dintre educaţie şi sănătate = fundamentală pentru îndeplinirea funcţiilor = SANOGENICĂ ŞI PREVENŢIONALĂ BARIERE în ES: 1.opinie & exemplu personal 4.opinie & exemplu personal 3. Investiţiile pe termen lung = “cele mai greu de făcut”.