Zahn Timothy

Odiseea Dragonului…..Hoţ şi dragon
În seria ODISEEA DRAGONULUI în curând va apărea…

Soldat şi Dragon

Timothy Zahn este unul dintre cei mai importanţi autori americani con-
temporani de science-fiction. S-a născut în Chicago, Illinois, şi a studiat la
Michigan State University, luându-şi diploma în fizică în 1973. După obţiner-
ea titlului de master în fizică în 1975 la Universitatea din Illinois, Urbana-
Cham-paign, a început studiile doctorale, pe care însă le-a abandonat la scurt
timp. Scriind science fiction doar ca hobby, a devenit apoi scriitor profesion-
ist. Locuieşte împreună cu soţia sa Anna şi cu fiul lor Corwin în Bandon, Ore-
gon. A publicat proză scurtă în cele mai importante reviste SF, Cascade Point
aducându-i un Premiu Hugo pentru cea mai bună nuvelă în 1984. Este au-
torul a numeroase romane din colecţia Star Wars, printre care şi bestsellerul
absolut Star Wars. Heir to the Empire. Dintre lucrările sale mai amintim bine
cunoscutele trilogii Cobra şi Black collar. Următoarele volume ale seriei
Odiseea Dragonului sunt Dragon and Slave (2005), Dragon and Herdsman
(2006), Dragon and Judge (2007), Dragon and Liberator (2008) (în pregătire
la Editura Nemira).

Zahn Timothy

timothy zahn

Hoţ şi dragon
Traducere din limba engleză
Alexandru Maniu

NEMIRA

Nemira Publishing House. Odiseea Dragonului…. Bucureşti. 2008 Redactor: Georgiana PARASCHIV Tehnoredactor: Vasile ARDELEANU Tiparul executat de Alfoldi Nyomda ISBN 978-973-143-219-9 .Hoţ şi dragon Coperta colecţiei: Corneliu ALEXANDRESCU Ilustraţia copertei: Mihai ŢENOVICI Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ZAHN.: Alexandru Maniu.1 Timothy Zahn DRAGON AND THIEF © 2003 by Timothy Zahn © Nemira Publishing House.111(73)-31=135. Maniu. trad..) 821. Alexandru (trad. 2008 ISBN 978-973-143-219-9 I. TIMOTHY Hoţ şi dragon / Timothy Zahn.

.................. 54 Capitolul 9 .................................................................................................................................................................... 140 Capitolul 23 ............................................................................................. 77 Capitolul 12 ..................................... 145 Capitolul 24 ................................................................ 69 Capitolul 11 ............................................................................................................................................ 118 Capitolul 19 ...... 39 Capitolul 7 .......................................................................... 135 Capitolul 22 .......................... 105 Capitolul 17 ............................................................................................................................................................................ 62 Capitolul 10 ..................................................................................................................................................................................... 47 Capitolul 8 ............................................................................................................. 13 Capitolul 3 .......... 112 Capitolul 18 ............................................................................................................................ 101 Capitolul 16 ........... 89 Capitolul 14 .......................... 6 Capitolul 2 ............... 130 Capitolul 21 ...................................... 25 Capitolul 5 . 125 Capitolul 20 ............................................. 19 Capitolul 4 ..................................................................................................................................................................................................... Zahn Timothy Cuprins Capitolul 1 .......... 149 Capitolul 25 ....................................................................................... 33 Capitolul 6 ............................................................................................. 94 Capitolul 15 ....................................................... 156 Capitolul 26 ................................................................... 83 Capitolul 13 ....... 161 ...........................................................................................................................................................

Am ajuns. simbi. — Nici gând. Misiunea noastră s- a încheiat. Am bătut cale lungă. ciulea câte-o ureche ţuguiată la auzul unui sunet ciudat sau al unui fragment de discuţie. fără să mai urce. răspunse Polphir sec. Polphir se afla deja la panoul circular de comandă. Hai să mergem. Se ghemui pe toate cele patru labe şi sări peste panoul cu monitoare. I-ar fi plăcut să sară direct în globul de comandă. urca deja scara ce ducea în globul de comandă al navei Havenseeker1. dar neînduplecatul meu shontin. care i-a călăuzit pe Jack şi Draycos pe făgaşul potrivit. bunul. şi erau cu toţii entuziasmaţi. bunul. — Un' să mai vin? Suntem aici. cele patru nave masive ale avangărzii K'da-shontine ajunseseră în cele din urmă la destinaţie. Se prinse de barele laterale ale scării – doar shontinii le foloseau pe cele interioare – şi ţâşni în sus. muncind de zor. gazda lui shontină. Draycos îşi luă privirea de la monitor. Minune: după aproape doi ani petrecuţi în spaţiu. privindu-l puţin surprins. . dar mai trebuie să verificăm o dată coordonatele planetei de sub noi. În timp ce urca scara. dar în globul inferior mai era un K'da ghemuit la comenzi. nu-i vorbă. „refugiu” şi verbul toseek – „a căuta” (n. mişcă-ţi solzii-ncoa. Când Draycos îşi făcu apariţia în glob. Polphir. Capitolul 1 — Draycos? Hai.. ciulindurechile în direcţia vocii. i-o întoarse Draycos.Hoţ şi dragon Surorii mele Carol. tr. În zbor trecu deasupracapetelor celor doi shontini care lucrau acolo şi ateriză exact la baza scării. dar trândavul meu K'da. Odiseea Dragonului…. Se opri câteva clipe 1Cuvânt format din haven – „loc de adăpost”. — Prea bine. Pe Havenseeker domneau forfota şi un freamăt surd. o lume numită Iota Klestis.). şi cu siguranţă l-ar fi dărâmat la aterizare.

arcuindu-şi gâtul lung de parcă urma să fie pozat. să fie cenuşii. coada. Într-o clipă tran- . Noaptea. ar fi minunat să simtă pământul sub picioare din nou. Se întoarse spre spatele lui Polphir. la distanţă potrivită. puţin cam scurtă. biciuind fără încetare aerul. avea forme plăcute. — Stai şi visezi cu ochii deschişi? îi aruncă peste umăr Pol- phir. Labele din faţă atinseră umerii goi ai shontinului şi se aplatizară. rosti Polphir voios. Creasta ţepoasă pornea de la nivelul ochilor. Restul trupului se lipi de spatele lui Polphir şi trecu de la trei la două dimensiuni. Sau ţi-ai luat un scurt răgaz să te admiri? — Cum altfel? i-o-ntoarse Draycos. cu privirile aţintite la planeta verde-albastră ce se rotea încet sub ei. cu dinţi ascuţiţi ca tăişul sabiei. gândi. cu toate că anumiţi dinţi erau mai îndoiţi. îşi spuse. O lume nelocuită. sau cel puţin aşa îi asigurase legătura lor din sectorul ăsta de univers. lunecând de-a lungul pielii pe braţe în jos. într-un loc ferit. hotărî el. iar limba lui despicată ieşea prea mult în afară atunci când amuşina aerul... Acum. Capul lunguieţ şi triunghiular era bine proporţionat. auriu-deschis cu margini purpurii. şi întreabă-mă din nou. bezna se lăsau: K'da şi shontine nu cedau. Era în regulă. o idee cam îngustă. Botul alungit. După doi ani. Aşteaptă numai să ajungem pe planetă. Văzut-ai vreodată un vlăstar mai chipeş al rasei mele? — Eşti dus dacă-ţi închipui c-o să răspund la întrebarea asta aici. Nici măcar nu băgase de seamă că se oglindea în curbura fină a plasticului.deşi în copilărie îşi dorise. ochii scăpărători de smarald. în secret. îşi îngădui câteva clipe pentru a se privi. scurgându-se pe corpul gazdei sale. ascunşi sub arcade proeminente. traversa creştetul capului şi se alungea pe spatele său lung. dar şi-l putea închipui: corpul lung şi neted. — Las-o baltă. se ghemui şi sări. Restul trupului nu era oglindit. Faţa nu-i prea rea. aşa cum îi şedea bine unui războinic K'da. Zahn Timothy în vârful scării. că tot venise vorba. Nici cu solzii nu-i era ruşine.

Bunăoară. Draycos îşi extinse capul din umărul lui Polphir.. — Sunt copleşit. — Mulţam'. Odiseea Dragonului…. mă-ndoiesc că poţi aprecia cu adevărat frumuseţea unui K'da. întins pe mâinile... pentru a putea urmări mai bine senzorul de proximitate. nu visam cu ochii deschişi. Bine. rosti hotărât Draycos. . — Întocmai. — Oricum. ştii vi tu că refugiaţii nu sunt întotdeauna bine primiţi. hai să vedem. adăugă el. adăugă un K'da. — Sper să ai şi limba aurită. — Există nenumărate motive. — Înseamnă că asta-i planeta. petrecându-şi capul plat pe după umărul lui Polphir şi de-a lungul pieptului. Nu aici. Sau i se năzărea? — Îţi faci prea multe griji. — Şi dacă vrei să ştii. — Verificăm... Poţi să-mi faci rost de coordonatele anterioare? — Asta şi făceam. Nu glumesc. se auzi vocea unui shontin din centrul de comandă. Dimpotrivă. — Aveai rezervat un loc de cinste în el.În locul tău nu m-aş grăbi să cânt reuşita acestei călătorii. Ceva tot apărea şi dispărea în raza de detectare a radarului. nici nu mă admiram. gârbovindu-se cu mâinile întinse peste panoul de comandă. spuse Polphir. redându-i cele trei dimensiuni. — Valahgua n-or să ne dea de urmă. pentru a vedea mai bine semnalele luminoase. şi luară panoul de comandă în primire. îl linişti el. Polphir clătină din cap. lipindu-şi din nou capul de pielea lui Polphir şi reluând activitatea la panou. Cu atât mai puţin atunci când au pe urme duşmani aşa de temut ca Valahgua. făcu Polphir. recăpătându-şi forma tridimensională. iar Draycos. — Se apropie o navă. un tatuaj viu. Nimeni nu pare dornic să ne spună dacă suntem bine- veniţi aici. — Chiar aşa. compuneam un poem epic despre călătoria noastră şi speranţele reînnoite pentru popoarele noastre. spatele şi picioarele lui Polphir. De ce s-ar împotrivi cineva să folosim o planetă pe care nimeni nu pare s-o dorească? Mai ales că dăm şi bani pe chestia asta.. E legătura noastră. Membrele superioare se desprinseră de braţele lui Polphir.Hoţ şi dragon sformarea era gata.

Zahn Timothy
— Pare în regulă, întări Draycos, înălţându-şi capul pentru a
studia radarul principal.
— Iota Klestis, silabisi el atent numele corpului ceresc. Are o
ritmicitate aparte...
— Aşa e. Rămân la părerea mea că trebuie rebotezată.
— Într-adevăr, nu prea rimează cu nimic.
Pe ecran îşi făcură apariţia patru nave mici, în formaţie
strânsă.
— Curios. Niciuna nu descrie tiparul navei cu care am luat
iniţial legătura. Cel puţin, nu din datele pe care le avem de la
echipa de cercetare.
— Hmm. Polphir renunţă la poziţia întinsă şi se aplecă peste
ecran. Ai dreptate. Să fi trimis localnicii un comitet de întâm-
pinare?
— Crezi că l-au luat la o plimbărică şi pe amicul nostru?
— Sau au venit fără el, spuse Polphir pe un ton sumbru. Poate
că planeta asta nu-i tocmai nedorită.
— Tot ce se poate, mormăi Draycos. Cu toate astea, semnalul
de recunoaştere e bun.
— Aşa-i, confirmă Polphir, mutându-se la altă secţiune a
panoului. Ia să-i vedem mai bine.
Pentru câteva clipe, imaginea de pe ecran deveni neclară, apoi
se limpezi. Draycos mai avu timp să distingă motoarele uriaşe şi
mai multe globuri de atac, aţintite spre grupul lor...
Spre stupoarea lui, câte trei globuri de pe fiecare navă se
deschiseră la unison şi sloboziră doisprezece rachete care acum
goneau spre navele shontine-K'da.
— Atenţie! strigă cineva. Suntem atacaţi!
— Toţi războinicii la posturile de luptă, răsună glasul calm al
comandantului shontin Chayd în hărmălaia de pe punte.
— Doar foc de apărare. Poate ne-au luat drept altcineva. Staţia
de comunicare, luaţi legătura cu ei să ne identificăm.
— Încercăm, răspunse un K'da. Lansarea rachetelor defensive
zgudui nava din ţâţâni. Dar ne ignoră.
— Atenţie, au rupt formaţia, îi avertiză Polphir, aplecându-se
pentru a examina globurile navelor atacatoare. S-au separat. O
navă de-a lor pe una de-a noastră.
— Foc de voie, ordonă Chayd. Încercaţi să le distrugeţi armele.
Poate că nu-i prea târziu să cădem la înţelegere.
Polphir îşi muşcă limba.

Odiseea Dragonului…..Hoţ şi dragon
— Nu-mi miroase a bine, Draycos, rosti el cu voce joasă. Patru
de-ai lor, patru de-ai noştri. Nu-i o întâlnire întâmplătoare. Erau
pregătiţi pentru sosirea noastră.
— Dacă aşa stă treaba, n-au fost prea atenţi la detalii. Rachete
de mărimea aia împotriva unui înveliş atât de blindat ca al
nostru? Ce vor să ne demonstreze?
— Şi odată ce ştiau cu cine vor avea de-a face, de ce şi-au
fragmentat puterea de tragere? adăugă Polphir. De ce nu aruncă
totul pe-o singură navă?
— Sau pur şi simplu s-o ia la sănătoasa. Au pus ceva la cale,
Polphir. Dar ce?
Polphir nu mai avu timp să răspundă, însă nava care se
repezise spre ei, da. Dintr-un glob de atac central veni o
străfulgerare gălbuie, urmată de un con ascuţit de lumină violetă.
Draycos rămase cu răsuflarea oprită, refuzând pentru acea
teribilă fracţiune de secundă să creadăce vedea. Era de
neînchipuit că aici, la sute de ani-lumină depărtare de lumile
acelea răvăşite de război, arma cea mai de temut a inamicului era
folosită împotriva lor.
Şi iată: prea-bine cunoscutul con de lumină violetă se răsucea
spre pupa navei lor. O armă căreia niciun scut nu-i făcea faţă şi
nicio fiinţă nu-i putea supravieţui.
O armă numită simplu Urgia.
— Manevră de ocolire! strigă Chayd. Toate navele!
Însă era prea târziu. Cocoţat pe umerii lui Polphir, Draycos
realiză că nu mai aveau scăpare. Toate cele patru nave dădură
drumul razelor violete, orientându-le spre pupa navelor de
colonizare.
Din intercomul navei răzbăteau strigătele îngrozite ale shon-
tinilor şi K'dailor din camera motoarelor, curmate pe măsură ce
raza îi lăsa fără suflare.
— Ocolire! strigă pentru a doua oară comandantul, disperat
de-a binelea.
O clipă mai târziu, Draycos se agăţa de bara de susţinere a
panoului de comandă, în timp ce Havenseeker se răsucea în jos,
evitând lumina violetă care dădea târcoale navei.
Greu de spus cum reuşise pilotul o astfel de manevră cu o
navăaşa masivă şi greoaie. Se părea că atacatorul era la fel de
surprins, căci, pentru câteva secunde, raza violetă îşi continuă
neabătută traseul prin spaţiu, deasupra navei. În acelaşi moment,

Zahn Timothy
o salvă de rachete părăsi Havenseekerşi o luă pe urma navei de
vânătoare.
Draycos urmări cu răsuflarea tăiată manevrele disperate ale
atacatorului. Se feri cu succes de majoritatea rachetelor, dar legea
probabilităţilor i-o luă înainte şi ultimele două loviră din plin
lateralul navei, la babord de arma urgiei.
— Două lovituri, strigă Polphir. Urgia...
Dar nu izbuti să termine. Se lăsă moale înscaun, răsuflând în
tăcere.
Nu mai era nimic de zis. În ciuda stricăciunilor făcute de ra-
chete, raza violetă se răsucea în continuare prin spaţiu. Se stabili
de-a lungul navei aflate în derivă şi, de parcă nimic nu s-ar fi
întâmplat, îşi reluă înaintarea.
La fel şi strigătele muribunzilor. Străbătut de fiori, Draycos se
întinse pentru a închide intercomul globului. Nu putea să-i ajute
nicicum pe tovarăşii săi. Câteva strigăte stinse mai răzbăteau din
intercomul de pe puntea inferioară.
— Nu se poate, murmură Polphir. Părea mai degrabă uluit
decât înspăimântat. Cum se poateca Valahgua să fie aici? Cum se
poate ca navele alea să aibă Urgia?
— Nu ştiu, şi pare-mi-se că nu vom afla niciodată.
— Aşa se pare, spuse Polphir pe un ton aproape liniştit. Un
shontin care nu se temea de moarte. Pentru câteva clipe, Draycos
îi invidie calmul.
Havenseeker încercă să scape atacului. Dar inamicul ştia cum
să-şi facă treaba. Raza violetă îşi continuă încet avansul. Draycos
îşi închipuia trupurile neînsufleţite ale camarazilor săi, prăbuşite
în scaun sau împrăştiate pe punte, după ce raza îi lăsase fără
viaţă şi trecuse mai departe. Cadavrele shontine vor rămâne acolo
o vreme. Cele ale prietenilor K'da se preschimbau deja în trupuri
bidimensionale şi apoi se pierdeau în nimicnicie. Moartea unui
K'da nu lăsa în urmă un trup la căpătâiul căruia să jelească
apropiaţii.
Raza înainta acum spre centrul de comandă. Draycos simţi o
furnicătură electrică neplăcută
— Vine, rosti el.
În mod curios, vocea lui fusese destul de liniştită, deşi în
sufletul său vuia furtuna.
— A fost o onoare să fiu simbiotul tău, Polphir...

fără a înţelege. A pâlpâit mai-nainte – uite. aducătoare de moarte. cele două lumini se stinseră. — Toată lumea la posturi. . strigă pilotul. spuse Polphir legându-şi la loc curelele. Odiseea Dragonului…. într-un fel sau altul ne prăbuşim. Să fi fost vreun şiretlic pervers? O ultimă gură de speranţă pentru puţinii supravieţuitori rămaşi pe Havenseeker.. rosti Chayd. tună Chayd. dezlegându-şi curelele. Va trebui să operaţi sistemul manual. rosti Polphir cu amărăciune. îl întrerupse Polphir. Lumina gălbuie pâlpâia într-adevăr. Dar comandantul era un războinic shontin şi nu s-ar fi dat niciodată bătut fără luptă. S-au dus şi sistemele de aterizare. Draycos privi. — Pregătiţi-vă. S-a întrerupt legătura. La fel şi raza violetă. — Treceţi pe motoarele laterale. voi doi rămâneţi acolo. intersectându-şi privirea cu Draycos. arătându-i nava atacatoare. să trăiţi. — Au închis-o. Priveşte.Hoţ şi dragon — Stai puţin. se încruntă Draycos. — Ce manevră o mai fi şi asta? gândi el cu voce tare. Trebuie să ne ghidaţi. — Nu. Draycos sâsâi. Polphir avea dreptate. Polphir se uită scurt peste umăr. adăugă el. Dar trebuia să-şi dea toată silinţa. — Da. Prietenul său îi ghicea gândurile: o astfel de manevră era imposibil de dus la bun sfârşit. atâta vreme cât un membru al echipajului mai era încă în viaţă. Reuşiseră oare rachetele lansate de Ha- venseeker să avarieze nava? Şi apoi. cum navele de vânătoare se retrag.Îşi închipuie că ne-au făcut praf pe toţi? — Nu se mai obosesc. Comandantul Chayd văzuse şi el pericolul. Dâre albe de condens se prelingeau din vârful antenelor. Ai văzut? — Da. cu un licărit final. — Nu răspund. gâfâi Draycos. nevenindu-i să-şi creadă ochilor. Şansele erau mici. — Să mergem şi noi? întrebă Polphir. înainte ca inamicul lor necunoscut să dezlănţuie Urgia? Dar arma amuţise. Mintuk – rapid în camera motoarelor. o ştia Draycos şi mai mult ca sigur că o ştia şi Chayd. — Drosh. ordonă el. ultima manevră ne-a băgat în atmosferă.

trezeşte-te. Şi la ce bun? Nu era nimic de făcut aici. Unchiul Virgil îl dojenise de nenumărate ori în privinţa temperamentului său. pentru numele lui Dumnezeu. frecându-se la ochi până buimăceala se risipi.. băiete. unchiul Virgil îl dojenise şi pentru nesupunerea sa. încercând să se afunde în aşternuturi. cu pleoapele strâns lipite în bătaia luminii. O ocupaţie bună cu o zi în urmă. — De ce? mormăi Jack. după care se întoarse pe cealaltă parte. am înţeles. băiete. soare. soare. Bună dimineaţa. Schimbarea bruscă de altitudine îi provocă ameţeli. se auzi vocea unchiului său.. Zahn Timothy Capitolul 2 — Jack? Hai. mă scol. Ce. de culoarea mucegaiului. aşa se- ntâmpla deseori şi intra în belele. — Bună dimineaţa. în patul său îngust şi se înfofoli mai bine în pături. Îşi dezlipi cu mare grijă pleoapele. bine. Mă rog. dar la urma urmei plictisitoare. când te gândeai la profesia lui. dacă nu punea la socoteală despicatul firelor de iarbă din împrejurimile navei Es- senay. mormăi Jack Morgan. scoală sus. —Poate mai scoţi puţin din lumină. sco. încercând să nu-şipiardă cumpătul. . La comanda lui. băiete. încercă unchiul Virge pentru a treia oară. Era devreme şi nu-i prea ardea să se scoale. soare.da. — Da. Hai. De data asta se aprinseră şi luminile în cabină. mu un băiat în toată firea ce tocmai împlinise paisprezece. — Bine. băiete. de parcă ar fi fost un ţânc de cinci anişori. Jack îşi trase pătura peste ochi. trebe să mulg vacile? O să întârzii la şcoală. dacă nu-i cu deranj. Ai fi pus ră- măşag pe orice că soldaţii nu erau treziţi cu bună dimineaţa. aşa că rămase locului. scoală sus. — Hai. Haios. Dădu la o parte păturile şi începu să-şi legene picioarele la marginea patului. — Hai. rosti Jackcuvintele magice. Pe unele lumi la vârsta asta te tri- miteau în armată. Era şi umilitor pe de-asupra. sau ce? — Vreau să-ţi arăt ceva afară. în timp ce se ridica. fire ce-l trimiteau cu gândul la cartofii prăjiţi ondulaţi. lumina trecu de la stadiul de dureroasă la enervantă.

am auzit.. Coboară şi priveşte înspre răsărit. Era o bătălie spaţială. Asta să-l fi entuziasmat pe unchiul Virge în aşa hal? —Nu acolo. prezent din abundenţă în jurul navei. dar nu era nici pe departe o auroră. îl va face bucăţele. la orizont. De regulă. —O. —Ieşi repede afară! Uşa se dădu în lături şi rampa se lăsă la pământ.. Luminiţe erau. gemu Jack. nu. Sus. Odiseea Dragonului…. încât aproape că uitase cum era. Trebuia. Jack îşi târî picioarele pe rampă. suspendaţi pe un braţ extensibil. să înfăţişeze peisajul de-afară. cu o fereastră normală. deşi trecuse atâta vreme de când nu mai dormise într-o cameră normală la sol.Hoţ şi dragon Monitorul din peretele opus îl întâmpina primul în fiecare dimineaţă. oftă Jack trăgându-şi blugii. —Sper să merite. nu-i vorbă. Fără chef. Nu-i de mirare că nu vedea nimic: cifrele luminoase indicau ora 4:57 a. cursuri de navigaţie sau alte asemenea funcţii ale navei. Ridică binoclul şi focaliză spre răsărit.. Grăbeşte-te. Să te cerţi cu unchiul Virge era şi mai şi. Se întoarse pentru a-şi consulta ceasul din perete. Să te cerţi cu unchiul Virgil era cum era. Trecu- seră două zile de la aterizare şi mai toate sistemele de pe Essenay fuseseră închise. —Unde? Jack deschise binoclul şi cercetă atent împrejurimile. Dar în acest moment era negru.m. Nu întâlnise până acum animale de pradă în toată regula. Era ca şi cum ar fi avut o fereastră în cameră. . —Ţi-ai ieşit din minţi? îl luă el la rost. aşa că programase monitorul să înfăţişeze peisajul luxuriant al planetei Iota Klestis. —Ieşi de acolo puţin. de data asta din intercomul de la ieşire. pe ecran erau afişate starea motoarelor. E cinci dimineaţa. bine. —Da. dar precis că planeta le ţinea ascunse pe undeva... Se întâmplă ceva. cel puţin. Dacă unchiul Virge îl trezise pentru a-i arăta vreo auroră boreală sau prostii de- astea. Tocmai ce lua un binoclu electronic din magazia navei când vocea unchiului Virge se făcu din nou auzită.

Zahn Timothy Inima i se făcu cât un purice. — Mai bine verifică. liniştit şi ferit vederii? — Aşa mă gândeam şi eu. Observă dâre de rachete în cealaltă direcţie. Par a fi cargoboturi lungi. poate nu. nu încăpea urmă de îndoială. dar modelul mi-e necunoscut. băiete. Una dintre ele a ieşit de pe orbită. pe măsură ce navele se înălţau din ce în ce mai mult. îl corectă unchiul Virge. — Vasăzică sunt traficanţi? — Poate da. Ori a fost lovită. Preferatele mercenarilor. — Minunat. — Or fi. Oricum. lipindu-şi binoclul de ochi. armatelor planetare sau poliţiştilor por- tuari pe întreg cuprinsul braţului Orion. Uite. Jack tremura la simpla rostire acuvântului. simţind încordarea în ceafă. O bătălie spaţială. deasupra ascunzişului său drăguţ. Erau atacatorii. rosti unchiul Virge. — Poate că nu se-aşteptau la un atac. reglând binoclul să vadă mai bine. Când te- am trezit erau doar alea patru mari. Alături de navele mari pluteau patru aparate de zbor mai mici pe care abia le-ai fi văzut dacă n-ar fi răspândit o lumină strălucitoare. poate un tip maiambiţios şi-a deschis o operaţiune clandestină. Ai identificat vreuna? — Pe cele mari nu. vezi? Au luat-o din nou în ţintă. O fi vreo reglare de conturi între traficanţi. murmură Jack. Cele patru nave eliberară în acelaşi timp ceea ce părea a fi un vârtej violet şi subţire. ori încearcă să scape. îl sfătui John. Cam încet s-au mişcat. — Ripostează. făcu unchiul Virge. dar eu n-am mai auzit sau citit despre aşaceva. — La ce bun? O navă de asemenea dimensiuni semişcă precum o cărămidă adormită. nu pare să producă nicio avarie. Stai o secundă. — Am zis că nu scrie nimic despre locul ăsta. Poate că-s piraţi care — Mi-ai spus că nu se găsesc mine prin zonă. Jack încuviinţă în tăcere. Poliţişti. Cine ştie. — Rafale de plasmă? sugeră el. Cele mici sunt nave de vânătoare Djinn-90. Ce-i aia? Jack se încruntă. Vârtejul violet prinsedin urmă nava care încerca să-şi caute scăparea . şi trăgeau rafale de rachete spre navele mari.

Arată-mi tu o agenţie de păzitori ai legii care să se- ngroape-n bani.. nu la Braxton Universis. Doar dacă. Şi e greu de stăpânit. e un şiretlic destul de costisitor. O bătălie falsă menită să ne scoată din văgăună. Jack se lipi de binoclu şi simţi cum îl iau ameţelile. în schimb. Acum. Oricum. de asta se aflau pe Iota Klestis. — Atunci Starforce? insistă Jack. băiete? Caută-n altă parte. De altfel. Oh! — Ce-i? — Nava care a încercat să se ferească va ateriza forţat. rosti unchiul Virge cu luare-aminte. — Vrei subtilităţi. La viteza şi unghiul acela. le închiseră. îl corectă unchiul Virge. nu mai era vorba de o aterizare forţată. — Nu. murmură Jack. Odiseea Dragonului…. rosti Jack. Cunoştea mult prea bine acel glas. rosti Jack. — Mă rog. îl linişti unchiul Virge. Puţin mai devreme. — Mai are energie? — Puţină. Unda de şoc după contactul cu atmosfera era deja vizibilă. Ei.. tot la unison. pot face ceva pentru tine. — Deci e o bătălie adevărată. greoaie şi evidente. Unchiul Virge avea dreptate. navele mici dădură drumul vârtejurilor în aceeaşi clipă. Sau Internos Police? — Megacorporaţii cu alt nume. — Cum ar fi? . Unchiul Virge râse zgomotos. lumea e nelocuită. Pare-se că s-a sfârşit. — Doar dacă nu cumva e un şiretlic. Situaţia nu e prea roz. Megacorporaţiile sunt prin firea lor mari. Nava mare se prăbuşea. La urma urmei. a fost o bătălie adevărată. ăi uitat? Cine s-ar gândi să caute aici? — Aşa-i.. — Nu putem să facem nimic pentru ei. Jack reglă zoomul la binoclu.Hoţ şi dragon — Crezi c-or să ne vadă? — Puţin probabil. Jack lăsă jos binoclul şi privi cu coada ochiului spre intrare. ci de o prăbuşire în toată regula. Nu emitem energie şi în plus am pornit şi vălul cameleonic. văzând încercările vitejeşti ale piloţilor de a ţine nava-n frâu.

înainte să apară din nou la . Jack îşi duse binoclul la ochi. ştiu. să furi obiecte furate nu e tocmai un delict. am sau n-am dreptate? — Ceva îmi spune că poliţia nu îţi împărtăşeşte opiniile. — Încerc să las trecutul în urmă. Navele mici executau manevre de andocare cu cele trei cargoboturi rămase. insistă Jack. Altminteri. încercă unchiul Virge pe acelaşi ton bătut de soartă. Aşteptăm până se pierd în zare. N-o să le mai folosească la nimic aparatura de bord. i-o întoarse Virge. oftă Jack. — Şi iată rezultatul. — Mdaa. În timp ce se certa cu unchiul Virge. Vocea unchiului Virge deveni mieroasă. Urmărit pentru o nelegiuire pe care nici măcar n-ai comis-o. Ştii asta. Încruntat. — Hai. acestea trecuseră pe deasupra capului său. Ţi se oferă o cale de a îndrepta lucrurile. spuse Jack cu binoclul la ochi. cu siguranţă o vor face amicii noştri din navele de vânătoare. Jack clătină din cap. spuse pe un ton rănit unchiul Virge. Ţi se pare cinstit? — Nimic nu mai pare cinstit de la o vreme. nu vorbi aşa cu mine. — Aşa ziceam şi eu. da. înspre apus. — Jack. Fusese nevoit să se întoarcă pentru a urmări cargoboturile. fie-le ţărâna uşoară. poate găsim ceva recuperabil printre rămăşiţele navei. probabil transportau obiecte de valoare. — Da. — Nu mai vreau să fur. Zahn Timothy — După ce se aşterne praful. Suficient de valoroase cât să putem plăti Braxton Universis. — Vor fi ocupaţi o bună bucată de vreme. — Chiar şi dacă ignoră prăbuşirea. — Vrei să fii veşnic pe fugă? ripostă unchiul Virge. N-or să-şi piardă prea mult vremea cu celelalte capturi. n-or să ne dea de urmă în clipa în care vom decola? — Mai întâi trebuie să ne vadă. băiete. — Aşa că hai să facem pe vulturii şi să vedem ce găsim printre dărâmături. băiete. Vezi de la o poştă că nu mai au nicio scăpare. îl lămuri unchiul Virge. nu? — Dacă n-o facem noi. apoi ne îndreptăm spre epavă. Şi dacă erau traficanţi.

— Să verific sistemele navei? îl trezi unchiul Virge din visare. nu glumă. — Şi zici că indivizii din Djinn-90 n-or să-şi bage nasul pe- acolo? — Fii serios. băiete. Maxim cinci. — În cât timp vom ajunge acolo? — Trei. „La mulţi ani”. Vor trece zile până să le dea gata şi să-şi îndrepte atenţia spre noi. Se întoarse şi urcă fără tragere de inimă rampa. Mai simplu de-atât nu se poate. ce-i drept. . — Hai să aruncăm o privire. poate patru ore. ne ascundem la sol şi aşteptăm să mai străbată o dată bolta. Cu o lună în urmă împlinise paisprezece ani. Uită-te la navele alea cât sunt de mari. — Da. fals. Jack lăsă binoclul din mâini. iar el suflase în lumânări şi rostise o dorinţă în gând. Dar dacă exista cu adevărat o şansă să pună la punct lucrurile cu Braxton Universis. Urma să facă ceva monumental de prostesc. Odiseea Dragonului….Hoţ şi dragon răsărit. Toată fiinţa îi urla să se îmbarce iute pe Essenay şi să-şi ia tălpăşiţa în clipa în care nimeni nu va fi pe fază. Erau magice dorinţele astea. Jack îşi muşcă buza. Clătină cu amărăciune din cap.. trebuia să încerce. Unchiul Virge îi cântase. Îşi făcuse un tort cu lumânărele şi toate celelalte. Îşi propusese ca după atâta amar de vreme să ducă o viaţă normală.

până la marginea globului de unde putea să cerceteze puntea de comandă. nici revenirea la tridimensionalitate. Habar n-avea de cât timp zăcea acolo. iar globul de navigaţie s-a făcut bucăţele deasupra. încercând să- şi simtă muşchii şi oasele pieptului. îşi consultă gâtul şi coada. Pe de altă parte. Tăcerea şi nemişcarea din jur îi spuneau că nava. spre norocul său. cauzate de vânătăi sau solzi rupţi prin care şiroia sângele. Păreau în ordine. Nu-şi amintea nici să fi părăsit adăpostul oferit de spatele lui Polphir. O oră. încolăcit cu spatele la perete. Orice K'da ar fi găsit saltul periculos. se oprise într-un punct mort. zăcea Polphir. asemenea unui pui de K'da încercând să se încălzească în răceala nopţii. Atent să nu se sufoce. Jos. poate mai puţin. era nevătămat. dar scaunul pe care şezuse fusese smuls din podea. agitaţia şi ordinele calme ale lui Chayd. căldura şi loviturile încasate. toate erau întipărite în mintea lui precum soarele strălucitor în zori. răsucindu-le şi mişcându-le cu grijă. norul de praf care încă străbătea aerul arăta că nu se prăbuşiseră cu mult timp în urmă. sub panoul de comandă al globului de navigaţie. Tranziţia prin atmosferă. zgomot. peste ascuţişul cioburilor sau metalelor diforme. Dădu la o parte dărâmăturile din jurul său şi ieşi de sub panoul de comandă. În afara câtorva dureri minore. Polphir era nevăzut. Zahn Timothy Capitolul 3 Comandantul Chayd îşi dăduse toată silinţa. agăţată . Nava era însă prea mare. luând în considerare piciorul luxat şi podeaua nesigură de pe punte. Îşi croi drum cu grijă. scara pe care se căţărase adineauri era tot acolo. la fel şi ultimii shontini sau K'da. trase aer adânc în piept. în ruină. Zăcea între rămăşiţe contorsionate. învălmăşeală şi senzaţia de-a fi fost aruncat de colo-colo când nava s-a năruit sub el. Trecu în revistă alte câteva vânătăi şi solzi crăpaţi. Despre izbitură însă îşi aducea vag aminte. zonele sale de control prea răzleţite. Simţi o durere acută la încheietura piciorului stâng din spate – o luxaţie minoră. Îşi verifică apoi picioarele. Draycos îşi veni încet în simţiri. nimic mai mult. Erau sortiţi pieirii. sau ce-a mai rămas din ea. Dar.

Ca vorbe de încurajare nu contau prea mult. Iar Draycos n-avea nici pe departe răgazul de o săptămână să-l jelească. avea o noimă. căci de cel puţin două ori agerimea minţii lui Polphir în faţa pericolului îi ajutase să scape basma curată. iar Draycos se maturizase cu timpul. Dar ca sfat militar. Dacă nu găsea iute o gazdă. Îşi croi drum printre dărâmături. . Lucru ce se dovedise de mare folos. tăcut. în căutarea supravieţuitorilor. se afla la mare distanţă. — Regula unu: Apreciază cu meticulozitate situaţia înainte să tragi concluzii pripite. Îi strălucea în minte prima lor întâlnire. Dar familia lui Polphir. Shontinul zăcea fără suflare. războinic K'da. ajunse la Polphir.Hoţ şi dragon într-o singură legătură. o scoaseră la capăt. simbioţi şi tovarăşi de arme. după ce gazda lui Draycos murise.. făcându-şi drum printre metal şi plastic rupt. Coborî cu iuţeală şi. Iar el nu putuse să facă nimic pentru prietenul său. pierdut printre aduceri aminte şi cuvinte de adio. Polphir îi fusese nespus de credincios şi o dovedise în bătălia de la Conkren. I-ar fi trebuit o săptămână să-şi ia rămas-bun aşa cum se cuvenea. Zece ani petrecuţi împreună. — Uşurel. În cele din urmă. sau ce mai rămăsese din ea. Polphir nu mai era. Amintirea acelei bătălii îi dădea încă fiori lui Draycos care se minuna cum scăpaseră amândoi cu viaţă. sprijinin- du-se din când în când pe piciorul luxat. ca prieteni. Mai toţi prietenii lui zăceau fără suflare pe puntea Havenseeker. se trezi vorbind. Nici să-l jelească aşa cum trebuie. Îi ducea nespus dorul lui Trachan şi abia mai târziu aflase că firea lui posacă aproape că îl determinase pe Polphir să-l predea altcuiva. Odiseea Dragonului…. mai avea câteva ore de trăit. cu prietenii şi rudele decedatului depănând amintiri ce vor rămâne înscrise în cartea vieţii sale. Nu avea să-şi amintească mai apoi câte ceasuri a stat acolo. unde îşi pusese pielea în joc pentru prietenul său. la primele luni de convieţuire ca simbioţi. Dar shontinul fusese răbdător. Vocea lui străpunse tăcerea şi se undui curiosprintre noile forme ce luaseră naştere în urma prăbuşirii. Nu totul se baza însă pe experienţă sau inteligenţă.

Puntea de control era plină cu rămăşiţe. dar nu suferise prea multe stricăciuni. Unele zăceau acolo unde îşi dăduseră ultima suflare. Zahn Timothy Nu era tocmai floare la ureche. De ce să nu profite de ele? Staţia radar de pe puntea de navigaţie fusese complet distrusă. Priveliştea era mai groaznică decât pe orice câmp de luptă unde le ţinuse piept duşmanilor. 2Aparat portabil care citeşte info-diamantele (n. Nici cei din încăperea de dedesubt nu scăpaseră cu viaţă. Încet-încet. împreună cu shontinii aflaţi acolo în momentul impactului. Cu toate astea. dupăcare va deveni o umbră bidimensională şi se va pierde în nimicnicie. Toată informaţia urma să piară odată cu el. ciripitul păsărilor şi zumzetul insectelor. ciulea câte-o ureche la sunete noi. Draycos porni îndărăt. lăsând în urma lor doar cadavre shontine. Niciun shontin sau K'da nu va descoperi vreodată mormântul său. înainte să cadă în ghearele morţii. erau două ore. găsi un reader2 de mână şi căută informaţia de care avea nevoie. Îşi făcuseră bine treaba. însă fără o gazdă urma să piară în curând. Cu capul plecat. tr. Să afle măcar cine erau atacatorii. În van. Prora navei era pe de-a-ntregul zdrobită şi îngropată. Toată atenţia îi era îndreptată spre diamante. dar cele mai multe erau împrăştiate în urma impactului. Zgomote slabe de-afară îi ajunseră la ureche. poleind întreaga încăpere.). la fel de străine ca planeta pe care vieţuiau. Pe câmpul de luptă rămâneau întotdeauna câţiva războinici în viaţă. Supravieţuise Urgiei şi prăbuşirii. pe care însă nu le băga de seamă. Dar consola de pilotaj avea propriul sistem de înregistrare şi nu părea afectată. info-diamantele fuseseră smulse din aparatul de înregistrare şi acum zăceau amestecate printre resturi. Scotoci după ele. praful se aşternea într-un strat fin. Două ore cel mult. Dar avea să li se alăture cât de curând. În adâncul fiinţei lui ştia însă că se amăgea. aşa că Draycos nutri speranţa că Urgia nu-i nimerise chiar pe toţi. Gândul îi reveni de mai multe ori în timp ce străbătea ruinele. Din când în când. Trupurile neînsufleţite ale războinicilor K'da se risipiseră de mult. . Aici în schimb nu mai era decât el. Din nefericire.

i se păru că membranele din jurul ghearelor se aplatizează. un gest lipsit de sens. Era îmbrăcat total anapoda. După înălţime. Asemenea prafului ce se aşternea în jur. diamantele deveniră foarte grele şi în scurt timp se trezi zăcând la podea. Atacatorii veniseră să-şi termine treaba. Draycos inspiră puternic.. De bună seamă. privindu-şi labele din faţă. Strânse pleoapele. Readerul îi alunecă din mână. Era încă tridimensional. Nici tu cască. Toţi prietenii şi to- varăşii lui erau morţi. rămase la convingerea că imaginaţia lui muribundă îi joacă feste. părea tânăr. fie aliaţi cu ei. îşi trase în tăcere picioarele sub el şi se puse la pândă. Nu era de mirare. Acum îi venise şi lui rândul. înainte ca epuizarea sau gloanţele inamicului să- l doboare. Era straniu să stea singur pentru atâta vreme lăsat în voia sorţii. Dar înfăţişarea lui îl luă total prin surprindere. Deodată auzi un zgomot din spatele punţii de control. dar nimic mai mult. Paşii ajunseră la uşă. din ce în ce mai aproape. Nimic care să-l ajute să-i identifice pe atacatori. forţele începură să-l părăsească. Luând încă o gură de aer şi adunându-şi forţele rămase. Dar se vedea de la o poştă că băiatul nu era un războinic. Faptul că folosiseră semnalele de recunoaştere ale legăturii demonstrase că atacatorii erau fie oameni. N-avea de ce să se plângă. în vremuri de restrişte. Mai bine să moară în luptă decât să stea cu ghearele-n sân.Hoţ şi dragon Dar toată atenţia din lume nu mai putea recupera ceea ce nu se găsea acolo. Şi deodată. iar cel din faţa sa arăta ca un băiat shontin de doisprezece ani. Dar zgomotul era real: paşi. Semăna întru câtva cu diferenţa dintre un prânz ratat şi a muri de foame. Shontinii şi oamenii erau în multe privinţe asemănători. Chiar şi când deveni mai puternic. nici tu . Odiseea Dragonului…. Dar era un războinic K'da. Diamantele fuseseră deteriorate în timpul prăbuşirii şi nu mai conţineau înregistrarea completă a ambus- cadei. alături de trupul lui Polphir. Ici şi colo câte-o imagine. Un om. Neîndoielnic. dar. încât crezu că e în închipuirea sa. shontinii îşi înrolau copiii în armată. intrusul îşi făcu apariţia. La început atât de slab. Mai avea probabil timp pentru o singură lovitură.

. acoperit de solzi aurii. doar că mai rău.. Cel puţin era înarmat cu un pistol prins la curea. Sau ar fi putut să folosească acea fărâmă de energie pentru a încerca să intre în simbioză cu el. în partea stângă. Draycos îşi încordă toate puterile. Un războinic experimentat n-ar fi zăbovit atâta la uşă. spre Draycos. spuse băiatul din pragul uşii. ce să mai vorbim de uniformă. În plus. exclamă deodată băiatul. — Acelaşi lucru. iată. Iată. dar văzu că nu mai era nimeni. Puterile îl pără- seau însă. micuţului nu-i pria căldura dinăuntru.Înseamnă că avea staţie. încercând să desluşească acele cuvinte. spuse băiatul. luând-o de-a cur- mezişul încăperii. cercetând încăperea din priviri. aşa cum hotărâse. Draycos se uită primprejur. jur. Ar fi putut chiar să-l omoare pe băiat. Arma era însă mult prea mică pentru un soldat adevărat. înainte să îşi ia rămas-bun de la acest univers şi să cadă pradă morţii şi uitării. — E în viaţă? — Din câte-mi dau seama. iar traducerea nu mai părea un lucru atât de simplu. continuându-şi înaintarea. un războinic experimentat trebuia să ţină arma în mână când cerceta teritoriul inamicului. Să fi fost un cercetaş în slujba adevăratului războinic care venea în urma sa? — Arată ca un dragon mic. pantaloni albaştri-deschis şighete joase maronii în picioare. Dacă nu era unul dintre atacatori. Purta doar o cămaşă cafenie. Pe umăr îi atârna o jachetă groasă de culoarea cafelei. atunci cine era? — E la fel şi aici. Încă puţin. Ar fi putut să-l atace pe intrus. spuse băiatul. Bănuiesc că vrei să arunc o privire. ce-avem aici? — Ce-ai văzut? întrebă o voce abia auzită. Dintr-odată. Cât un tigru mai mic. Din câte putea să-şi dea seama. toţi membrii avangărzii învăţaseră graiul folosit cu precădere de oameni în comerţ. Nu glumesc. rosti cealaltă voce. — Stai puţin. Zahn Timothy armură. nu. vălul morţii iminente îi căzu de pe ochi şi o idee năstruşnică îi încolţi în minte. încercând sărămână nemişcat. În timpul călătoriei. — Dacă nu-i cu supărare. Draycos îşi ţinu răsuflarea. Poate că nu mai avea forţa necesară să atace. .

arată mişto. Dacă legătura nu se realiza. Hei. Tare. putea să spună adio atacului. Miza era uriaşă şi disperată deopotrivă. Băiatul se opri şi se aplecă.Hoţ şi dragon — Nu mişcă. solzii aurii au pete roşii pe ei. Draycos luă o hotărâre. Păcat. spuse băiatul. Draycos sări. taman la margini. Cred că e mort. Era foarte riscant. Odiseea Dragonului…. . Pe tot parcursul istoriei.. Şanse minuscule ca oamenii să fie gazde propice. Draycos mai avea suficientă putere pentru o singură manevră. K'daîntâlniseră doar două specii cu care puteau să intre în simbioză. — Nu mişcă. Era un războinic K'da şi nu putea să ia prin surprindere un adversar nepregătit fără un motiv limpede.

Pe măsură ce şocul iniţial se risipea. . realiză că ceva nu era în ordine cu pielea sa. O străfulgerare aurie. în timp ce-şi rotea speriat privirile. Zahn Timothy Capitolul 4 Ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat era ca unul dintre trupurile neînsufleţite de pe navă să prindă viaţă şi să-l atace. Jack îşi cercetă cămaşa. Nu părea să fie diferită la atingere. Un singur amănunt neînsemnat: nu avea unde să dispară. băiete. — Şi? Te-a muşcat? Te-a zgâriat? — Nu. Dragonul nicăieri. Atunci unde era? — Jack! se auzi vocea impacientată a unchiului Virge în staţia prinsă la guler. dispăru. doar piele.. înainte ca Jack să-l vadă. Lăsă jacheta pe spătarul unui scaun rupt şi-şi îndesă pistolul în toc. spuse el. Adică nu simt nimic. Băgă mâna sub cămaşă şi îşi pipăi umărul. Pur şi simplu a sărit la mine şi apoi s-a făcut nevăzut. dar totul era în regulă. Nimic neobişnuit. Atunci îşi aminti de pistolul prins la curea. Şi. Uneori nu simţi durerea imediat. — Nimic. A sărit la mine. Ura când îl apuca tremuriciul. nu cred. ruşinat de tremurul din glas. Nici în ruptul capului n-ar fi izbutit să străbată încăperea într-o clipită şi să iasă peuşă... mai- mai să-şi piardă echilibrul printre rămăşiţele de pe punte. De parcă un strat subţire de vopsea îi acoperea pieptul şi spatele. ducându-şi reflex mâna la ochi. — Verifică-ţi hainele. — Dragonul. Iar dragonul. Apoi desfăcu fermoarul cămăşii. — Cum adică s-a făcut nevăzut? Unde putea să dispară? Jack nu răspunse.. — Jack? — Stai o clipă. privind în jur. clipi. Aşa am avut impresia. Uită-te după sânge sau tăieturi. Senzaţia stranie nu-l părăsi. Iar printre grămezile împrăştiate la podea nu se putea ascunde. fără zgomot. Se întoarse în toate direcţiile. Îlscoase şi trase piedica. Sări înapoi cu un icnet de spaimă. Ce e? Care-i baiul? Hai. parcă-l înghiţise pământul. Mâna continuă să alunece pe spate. vorbeşte. spuse Jack. răsuflând din greu şi tremurând.

asemenea unui cap de crocodil ce străpunge pelicula apei. cât şi jos. îşi veni în fire şi încetă să- şi mai lovească umărul cubestialitate. Avea şi un model de solzi aurii presăraţi pe margini cu roşu.Hoţ şi dragon Brusc i se tăie răsuflarea. Nu le băgă în seamă. Se încolăcea în jurul coastelor. lăsând haina să atârne pe cealaltă parte. şi continua probabil pe spate. În urechea stângă îl auzea ţipând pe unchiul Virge. şi izbi cu toată forţa în capul dragonului. Se făcu din nou una cu pielea lui Jack. Printre bolboroselile sale înspăimântate îi ajunseră la urechi uite două voci distante. model pe care-lavea şi dragonul! O presimţire neagră îl cuprinse. Îşi întoarse privirea spre umărul drept. Strigau la el.. chipul se ridică încet din piele. al cărui ţipăt se transformă într-un urlet de durere. Odiseea Dragonului…. O dâră aurie îi traversa pieptul până la brâu. mai lovi o dată şi încă o dată. Nimic nu mai conta decât să scape cumva de blestemăţia aia. printre care fiara sâsâi lin: — Nu te teme. Ca o cingătoare sau o eşarfă militară prinsă strâmb. Imaginea dragonului nu dispăru. Oricât de blândă ar fi fost căzătura. Dar fiara fusese mai rapidă. îşi dezveli în întregime braţul drept. străbătut de durere. Vocile nu aveau importanţă. de parcă cineva o pic- tase pe trupul său.. — Aii! strigă. trăgea puternic aer în piept. Scoţându-şi cămaşa din pantaloni. Nici bine nu-şi întinse braţul pentru a diminua din şocul căzăturii. Ţipătul mai că-i sparse timpanele.iar rezultatul fu pe măsură. Continuă să-şi aplice lovituri până când se-mpiedică la un moment dat şi se rostogoli pe o parte. aşezându-l cu de- licateţe pe panoul de comandă de care era să se izbească. ferindu-şi capul şi sărind ca ars. Fără a ţine seama de durere. ţopăind de colo-colo în încercarea de a scăpa. deşi nu ţinea minte să-l fi scos din toc. Era tot acolo. că senzaţia din piele se schimbă şi ceva reuşi cumva să-i oprească prăbuşirea. Era ca şi cum s-ar fi ferit de propriul său trup. Cumpănea pistolul în stânga. căci nu reuşise decât să-şi învineţească umărul. care dorea să afle ce se . nici nu se prelinse în jos sau ceva de genul ăsta. atât sus. doar pentru a da nas în nas cu dragonul. scoţând laiveală un rând de dinţi ascuţiţi. Spre uluirea lui. Gura se deschise uşor. Sau mai degrabă ar fi trebuit să se rostogolească.. Lipit aproape de podea.

Eşti un duşman al shontinilor sau K'dailor? — Nu sunt duşmanul nimănui. i se răspunse de undeva din spatele său. — Toată lumea. Nu puteau să-ncapă prea mulţi soldaţi în navele alea Djinn. Mi s-a părut că cei din navele mici au urcat mai apoi la bordul navelor mari. rosti în cele din urmă. chiar mai sâsâit decât vocea. Jack inspiră adânc de câteva ori. Tu. simţind dintr-odată nevoia să-i aducă mângâiere. Sunetul îi străbătu uşor pielea. — Păăi... încercând să se liniştească. În urechea dreaptă auzea acel sâsâit lin de mai devreme. dar nu văzu pe nimeni. — N-ai de unde să ştii. dar cu coada ochiului putea să-i vadă vârful botului. rosti el şi glasul începu să-i tremure din nou. Capul dragonului nu mai era pe umărul său. Nu lasă pe nimeni în viaţă. cel care nu e unchiul Virge. . Cine eşti? — Draycos mă numesc. Am văzut nava prăbuşindu-se şi am venit să arunc o privire. protestă Jack. Jack îşi aminti de vârtejurile violete care se jucau pe marginile cargoboturilor. O armă ce putea să străpungă pereţii navei? — Tu eşti în viaţă. — I-ai văzut pe atacatori? Jack constată cu înfrigurare că vocea îl urmărea. Zahn Timothy întâmplase. Atâta tot.. Am urmărit bătălia. — Bine. Jack se întoarse iute. Tu cine eşti? — Jack Morgan. Şi acum marea întrebare: Unde eşti? — Spune-mi întâi cum ai ajuns la bordul nave mele. Mă auziţi? Ţineţi-vă gura cu toţii! Glasurile amuţiră. vocea doi. — Erau semenii mei. ridicându-se în picioare. — Toţi? întrebă surprins unchiul Virge. spuse el. Cei de la bord erau deja morţi. Nu reuşi cine ştie ce. gura.. Arma folosită împotriva noastră omoară tot ce-i stă în cale. străbătân- du-i umărul. Au mai rămas dintr-ai tăi acolo? Se auzi un oftat uşor. — Sunt un bard-războinic al poporului K'da. — Nu mai e nimeni să le ţină piept. — Toţi. ordonă el răsuflând din greu. Au pierit cu toţii. Nu ştia exact cât să-i spună. spuse Jack. rosti cu tristeţe dragonul.

.. dădu Jack din umeri. Darchiar de nu se înşela. e tridimensional.. Nu mai . Ci dacă tu înţelegi. Jack se conformă. lăţime şi înălţime. Era locul din care îl pândise dragonul când intrase. Observi cum stă readerul pe podea? Acolo unde se întâlnesc. În acea zonă are doar lungime şi lăţime. Băiatul trase adânc aer în piept. Are lungime. când braţul îi deveni dintr-odată mai greu. nu. — Da. ca. Cum poate o vietate să fie asemenea unui tatuaj? — Da' crezi că ştiu? Dacă aş şti. Eram deja în cădere şi s-au gândit să nu-şi mai bată capul cu noi. — Dar e bidimensional acolo unde întâlneşte podeaua. Lasă-mă pe mine. — Cum adică tatuaj? spuse unchiul Virge. Du-te şi lasă-te pe vine. o pânză subţire. Jack se uită în jos. readerul acela. interveni Draycos. rosti dragonul nerăbdător. Odiseea Dragonului…. la fel de uluit precum fusese Jack. cum spui tu. mişcându-se dintr-o parte în alta ca şi cum căuta ceva. Nu cumva era o armă? — Şi acum? — O să-ţi explic ce sunt. aşa cum vezi la starletele de pe Zhandig.. O labă acoperită cu solzi aurii ieşi la vedere şi întinse un deget spre aparatul plat şi mic cât palma ce zăcea printre rămăşiţele navei. cercetând încruntat dărâmăturile. trebuia să facă pasul şi să pună întrebarea. Tresări pentru a doua oară.Hoţ şi dragon — Am fost cruţat fără voie. — Nu contează ce spun eu. — Te rog. De- acord cu mine? — Păi. Priveşte podeaua ca pe un univers bidimensional. nu? Te-ai încolăcit în jurul meu.. readerul e un obiect bidimensional. — Uite. — Unde? întrebă Jack. — Acolo. Capul dragonului îşi făcudin nou drum spre umărul său. Am dreptate? — Bine. — Ca o ce? dori să ştie unchiul Virge. — Eşti în spinarea mea. Spera încă să se-nşele. insistă Draycos. iar readerul un obiect cu două dimensiuni ce aparţine de ea. Unde eşti? — Seamănă cu o pictură. Lucrurile păreau destul de clare. sau cu un tatuaj pe tot corpul.

Şi asemenea readerului. o bună pare din trupul meu e acum suspendată într-o a patra dimensiune. Dar un observator aflat în universul celor două dimensiuni îl percepe ca pe un segment de linie. îmi pare rău. sunt aici. întorcându-şi capul în cealaltă parte. spuse Jack nerăbdător. dar n-are nicio noimă. spuse Jack. Cum nu fusese ucis. Ce crezi că urmăresc? — Termină! lătră Jack. doar lungime şi lăţime. şi? — Obiectul rămâne bidimensional. spuse Jack răspicat. Unchiul Virge rămase fără replică. în care un personajdin lumea celor trei dimensiuni se coboară în Flatland pentru a-l „ilumina” pe naratorul bidimensional (n. de-a lungul gâtului. oriunde numai să nu-l mai vadă pe dragon. Îşi întoarse privirea în altă parte. simţind o vibraţie uşoară pe spate. iar ăsta nu era semn bun. Partea care i-ar garanta lăţimea a fost suspendată într-o a treia dimensiune3. N-are cum să fie real. Nu ştiu. nici mâncat de viu. Acum ridică readerul astfel încât o singură latură să mai rămână pe podea. Zahn Timothy există înălţime aici.). Cineva îmi joacă o festă. — De ce-aş face una ca asta? întrebă Draycos lunecând pe spatele băiatului şi fixându-l cu privirea de pe umărul stâng. — Nu. tr. Ai înţeles? — Am înţeles şi-nainte. dar că ai devenit naiba ştie cum bidimensional? Adică plat? Şi că te-ai răspândit ca o pastă pe spinarea mea? — Sunt în continuare tridimensional. Doar două dimensiuni. — Nu. . Jack făcu întocmai. îi reaminti Draycos. Abbott. începuse să prindă curaj şi nu avea timp de pierdut cu jocuri de cuvinte. — Şi cu toate astea. Are lungime. — Da. îşi trase mâneca înapoi pe braţul drept. Ce scop au toate? Ce doreşti? 3Dialogul e o trimitere la romanul Flatland (1884) al scriitorului britanic Edwin A. în afara hotarelor universului. Auzise oare bine? — Vrei să spui. întrebă el rar. că de fapt eşti tridimensional. dar nu şi lăţime. Jack se holbă la reader. Şi ce? — Bine. acum că reuşise să străpungă puţin vălul bizar ce înveşmânta întreaga situaţie. Staţia de la gulerul lui Jack amuţi. — Nu e real.

— Bine. — Paraziţii se hrănesc de pe organismul gazdei. Jack nu găsi nimic mai bun de spus. Viaţă. Moartea îmi dădea târcoale când ai apărut tu. adică da. i se împotmoli îngâtlej. — Pentru puţin.? — Decizia e în mâinile tale. Are nevoie specia voastră de mai multă singurătate decât ştiam eu? — E bine să fii singur. Jack fusese pe punctul de a-şi trage fermoarul de la cămaşă.. Singurătate.. — Eu nu iau nimic de la gazda mea. — Şi altundeva decât pe spatele meu nu poţi să-ţi duci veacul? se interesă Jack sarcastic. Cu sau fără voia lui. Sosirea ta precum şi nesperata şansă de a-mi putea fi gazdă mi-au salvat viaţa. privind încruntat la solzii aurii ce-i împănau pieptul. din când în când. Nu că aş fi avut de ales. ne veştejim şi trecem în nefiinţă. — Dar îi ofer în schimb tovărăşie şi-l apăr de primejdie. paraziţi. Nu pot. — De nu? — Dacă nu găsim o gazdă. — Cum adică? — K'da nu se aseamănă cu alte fiinţe. . Ne trebuie o gazdă adecvată. dragonul atinsese o coardă sensibilă.îşi procură mâncarea sau cele de trebuinţă din trupul ei.Hoţ şi dragon — Ceea ce-şi doresc toate fiinţele. Şi acum. Să-nţeleg că eşti un soi de parazit? — Nu-mi este cunoscut cuvântul. încercând să-şi stăvilească valul de emoţie. Doreşti să plec? Răspunsul evident. Se poate ca în ochii tăi să nu fie un schimb avantajos. De aceea ne considerăm simbioţi şi nu. — De ce eu? De ce nu te-ai încolăcit în jurul unui copac sau mai ştiu eu ce? — Lucrurile nu stau aşa de simplu. Nu putem sta de capul nostru mai mult de şase ore. Folosesc doar suprafaţa corpului ei. — Îi răpeşti intimitatea. După aceea trebuie să ne întoarcem la două dimensiuni şi să căutăm odihna pe trupul unei gazde. Îţi mulţumesc. Jack Morgan. Odiseea Dragonului…... mormăi Jack. Probabil că niciun K'da nu ştie.. Nu ştiu ce face o rasă prielnicăsau nu organismului nostru. — Nu. răspunse Jack din reflex. dar acum se opri.

— Aşa este. uite. Era cale lungă spre alte braţe. — După şase ore voi muri. Spaţiul explorat. — Vrei să zici că aţi venit dintr-un alt braţ al galaxiei? se grăbi Jack să întrebe.. i-o-ntoarse Jack. Ultimul lucru de care mai avea nevoie acum era un pasager. Călătoria noastră a durat aproape doi ani. neştiind exact ce să facă. am fost atacaţi de cea mai de temut armă a duşmanilor noştri de moarte. avea destule pe cap. dacă punea la socoteală toate planetele colonizate de om şi lumile locuite de extratereştri. Nu voi rămâne cu forţa dacă nu doreşti. — De neînchipuit. în aşteptarea noastră. Mai mult. Uite. trebuie să-ţi mai spun ceva. Cu atât mai mult dacă era auriu şi arăta ca un dragon. Încercă să-şi imagineze harta Căii Lactee aşa cum o ştia din învăţăturile trunchiate pe care i le dăduse unchiul Virgil. Dar iată că arma era deja aici. Ne aflăm în rămăşiţele navei mele deoarece am fost atacaţi. trăiesc la mari depărtări. — Mda. Am nevoie de ajutorul tău să-i găsesc pe vinovaţi. — Înseamnă că v-au urmărit. interveni unchiul Virge. Asemenea nouă. îmi pare nespus de rău că ai tăi au mierlit-o. Dar sunt un războinic K'da. Valahgua. — Ca să nu mai vorbim că era purtată pe nave construite de oameni. după calendarele voastre. se reducea la o fâşie largă de stele numită Braţul Orion. Asta dacă nu cumva şi Valahgua ăştia ai voştri zboară pe Djinn-90. — N-am auzit de ei. Dar nu-i treaba mea. — Nici nu mă gândesc. Oricât de interesantă părea ideea. Unchiule Virge? — N-am găsit nicio referinţă. şi ne-a purtat peste hăuri imense. — Nu aveai cum să fi auzit de ei. Am fugit în speranţa că vom scăpa de Valahgua şi de arma lor necruţătoare. . Ţi-am spus deja. — Draycos. — Înainte să te hotărăşti.. Zahn Timothy — Dacă aş zice da. rosti Jack clătinând din cap. ce s-ar alege de tine? Nu mai e nimeni prin preajmă. arma sosise înaintea noastră. — Singura explicaţie este că am fost trădaţi. murmură Jack.

Odiseea Dragonului…. Nimeni nu poate să-i ţină piept. . — Ce-i? şopti Jack. dar toţi cei aflaţi în ea sunt răpuşi. Trebuie să avertizăm populaţia din zonă. rosti Draycos cu hotărâre. — Am auzit paşi. iar cu Valahgua nu te poţi tocmi. pe toţi vă paşte un mare pericol. Dacă au constituit o alianţă secretă cu vreo specie din regiunea asta. shontini sau oameni.. Raza ei de acţiune e mică.Hoţ şi dragon — Te înşeli. — Da. păi asta s-ar putea să fie cam dificil. Urgia nu face distincţie între victime. — Cum adică nu poate să-i ţină piept? se interesă unchiul Virge. Jack se strâmbă. Cineva se apropie.. Vezi tu. — Nu există material care să stea ca zăgaz în calea armei.. — Linişte! îl întrerupse brusc Draycos. fie că sunt K'da.

bombăni Jack. Prefera totuşi să rişte o cădere decât să dea ochii cu un soldat în toată firea. Oricine ar fi fost individul ăsta. Îl apucă tremuratul. Se apropie cu grijă. amu- şinând aerul cu botul lunguieţ. Străbătu încăperea de-a curmezişul în tăcere. El unul nu auzea paşii. — Întoarce-te. Era un brummga. întorcându-se cât să ţină coapsastângă ferită vederii. vestă de protecţie albastră şi pantaloni verzi. lătră o voce fermă. deşi n-auzise deloc paşi.. dar nu ne mai putem bizui pe scară. Te rog. Zahn Timothy Capitolul 5 Jack ţinea încă în mână readerul. îndreptându-se spre scară. cu faţa acoperită aproape în întregime de cască. privind şi el spre tavan. Iar scara părea într-adevăr şubredă. — Câţi sunt? — O singură pereche de paşi. — Nu mişcă nimeni. Prins ca un şoarece-n cursă. lipsită de inflexiuni. încercând să pară cât mai înspăimântat.. Mâinile sus! Jack se supuse. Jack îmbrăcă jacheta. era mult prea bun ca să-i fie pe plac. Sau cu un poliţist. Purta un rând de haine soldăţeştifoarte pestriţe: o cască roşu-închis. Erau pe puţin şase metri până la primul palier şi încă vreo trei până la al doilea. spuse el. — Sau un sticlete. ca un războinic. — Mă încumet. porunci vocea. nu trage. spuse Draycos făcând semn cu botul spre tavan. Capul dragonului ieşise din nou din umărul lui Jack. — Mai e vreo altă cale de ieşire? — Ar mai fi globul. fără să mai pună la socoteală şi cioburile care zăceau pretutindeni. Individul care stătea acum puţin în dreapta uşii era voinic. Jack rămase stană de piatră. — Nu trage. Avea o trusă medicală portocalie suspendată la curea alături de un soi de . Îşi ridică rapid cămaşa şi îndesă drăcia în buzunarul de la blugi. dar avea deplină încredere în urechileascuţite ale dragonului.pentru a-şi recupera jacheta. strigă. Se prinse de barele laterale şi. Pistolul agăţat acolo nu bătea foarte departe şi dorea să-l ţină ascuns pe cât de mult posibil. lat în umeri şi în niciun caz om.

poate gă- sesc ceva trebuincios. — Înainte să vezi nava. am văzut nava. se obrăznici Jack. se apără Jack. mârâi dihania. Odiseea Dragonului…. — Câţi sunteţi? se răsti el. lucioasă şi avea un aspect fioros. Tot amestecul acesta de masă musculară şi veşminte multicolore îi dădea un aer caraghios. Ce-ai văzut? — Nu-nţeleg ce vrei să zici. asemenea unei tobe mari asaltate de veveriţe. Nu era tocmai floare la ureche să păcăleşti un brummga.. — Ţi-am mai zis o dată. străbătând încăperea spre Jack. atunci un brummga era exact mercenarul cu creier de găină de care aveau nevoie. Dar arma proptită în umăr ar fi făcut orice zâmbet să piară. dar era dispus să încerce. — Cum de-ai văzut nava? De unde vii? — De-acolo. acum că avea o armă aţintită spre piept. îi arătă Jack cu mâna un punct imaginar. Avem o cabană în pădure. Era neagră. Extraterestrul scoase un zgomot gutural. Ce s-a întâmplat înainte? — Păi. cu acel scâncet de copil speriat pe care unchiul Virgil îl găsise atât de folositor în multe situaţii. Ţinea în continuare şoldul stâng ascuns vederii. atâta tot. şi nici în ruptul capului n-ar fi vrut ca soldatul să-lzărească pe Draycos încolăcit în jurul său. am auzit mult zgomot.Hoţ şi dragon baghetă ce ieşea dintr-o teacă dungată în maro şi alb. Era acum destul de aproape astfel încât Jack să vadă că nu purta însemne militare. Folosirea pistolului nu mai intra în discuţie. Jack trăgea nădejde să-l convingă pe malac că habar n-avea de ce se-ntâmplă. de parcă era de la sine înţeles. Dar cămaşa şi jacheta erau încă deschise. . Dar ceva tot trebuia să facă. încercă Jack să facă pe neştiutorul. — Cine eşti? Ce cauţi aici? — N-am vrut să fac nimic. Era vai de ei dacă brummga apăsa pe trăgaci. Orice plan de a mai folosi pistolul se risipi în câteva clipe. Ani văzut nava şi am zis să dau o raită. Dacă Valahgua ăştia de care-i zisese Draycos nu doreau să lase martori în urmă. — Cum adică ce s-a întâmplat? — Ai văzut ceva pe cer? Te uitai la cer? Jack clipi.

Jack n-auzise ceva asemănător în viaţa lui şi. Părea să vină de pretutindeni şi de nicăieri. Îţi scot eu frâul de pe limbă. datorită firelor care acum formau un veritabil cocon. Dintr-odată. În momentul acela. — Pui multe întrebări.Greutatea dispăru când ceva se strecură pe sub cămaşă. dar era prea târziu. Puşca lui era îndreptată în sus. Dar nu răspunzi la niciuna. tu ai fost? . un ţipăt înfiorător străpunse liniştea. în acel moment groaznic. Ar fi bine să ne urnim din loc. Brummga se lăsă imediat pe vine şi roti arma în direcţia uşii pe care intrase.. Jack simţi schimbarea de greutate în spatele său şi totul mişcându-se. Draycos se repezi la mercenarul năucit.. asemenea unei pânze de păianjen la minut. cu pistolul strâns în labele din faţă... Firele se încolăciră în jurul pieptului. Cu un zgomot surd. Soldatul era la câţiva paşi de el. — Curioasă armă. nu era singurul. Brummga scoase un urlet. împrăştiind sute de fire groase de culoarea laptelui. capului şi braţelor. chipul lui urât slu- ţindu-se şi mai mult. izbuti el să zică. pistolul se descărcă în spinarea extraterestrului. mugi brummga. — N-am vrut să fac nimic. Dacă nu se gândea repede la ceva. Se întoarse şi avu suficient timp să-l vadă pe Draycos aterizând în tăcere. condensatorul ataşat la pistol descărcă o undă de curent electric în soldat. Zahn Timothy — La cer? Pe partea stângă. avu din nou acea senzaţie uleioasă: Draycos îşi schimba nevăzut poziţia. jur. spera să nici nu mai audă cât o trăi. Era ceva între strigătul unei bufniţe. de data asta pe un ton şi mai plângăcios. scotocind disperat după o minciună bună. ţeava puştii avea să-i sărute obrazul. răspândindu-se în toată încăperea şi făcând resturile de sticlă din globul de deasupra să tremure. bălăbănindu-se în timp ce încerca să se întoarcă. Tu. Brummga scânci ca un câine bătut şi căzu lat la podea.. — Da. Cu o străfulgerare. examinându-l iute.. În câteva clipe. scânci Jack. Dacă dragonul se săturase de conversaţie. Jack îşi recăpătă vocea după câteva eforturi. urletul unui lup în iarnă şi vaietul unei zâne: a morţii din legendele irlandeze pe care i le spunea unchiul Virgil.

nu? ripostă Jack. Mi s-a părut o diversiune bună. îl avertiză Draycos. — Ai noroc că n-am pus piedica la loc. La semnalul meu. nu-i lucru mai uşor pe lumea asta decât să foloseşti o baghetă. Jack rămase cu gura deschisă. — Aha. Drace! — Ce? — E prea adânc îngropată în pânză. Scara era destul de şubredă. Vin acuma. izbuti să se caţere până în zona de control. ca şi pistolul meu. şi reuşiră să-şi facă loc prin spărturile existente. Se ghemui şi apoi sări. Apeşi butonul de la capătul de care ţii şi îl atingi pe individ cu celălalt capăt. Scara? — Da. Nici nu voia să-şi închipuie cum ar fi fost dacă Draycos n-ar fi ţinut de ea. — Ce-ai de gând să faci? — Încerc să scot drăcia asta. Câteva ore n-o să-ţi mai facă probleme. spuse Jack. — E periculos să foloseşti o armă necunoscută. — Hai. mormăi Jack. iute! . Jack îngenunche alături de brummga. Dă-o încolo. Înţelegerea şi folosirea armelor intră în meseria mea.Hoţ şi dragon — Un strigăt de război K'da. Cu toate astea. Încă un minut şi se aflau deasupra navei. — Nemaipomenit. Îi venise o idee. Nu-ţi face griji. Odiseea Dragonului…. Dragonul sărise şase metri ca pe nimica. în ochi sclipindu-ireflexiile globului. Hai. Partea inferioară a domului nu era atât de distrusă pe cât părea de jos. — Sunt un războinic K'da. — Poftim? — Nu contează. Îi aruncă pistolul. — Stai o clipă. spuse Draycos. îi făcu Jack semn cu mâna spre regiunea împădurită din dreapta. făcându-şi loc prin pânza groasă în căutarea baghetei prinse la piciorul stâng al extraterestrului. Cincizeci de metri mai încolo e spărtura prin care am intrat. Se întoarse cu graţia uneifeline şi se prinse bine cu labele din faţă de scară. — Unde e nava ta? — Acolo în depărtare. Eşti gata? — Mai gata de-atât n-o să mă vezi..

Continuă să se arcuiască până ce era complet întins înspre Jack. ci sări direct din picioare. Jack observă mai puţine stricăciuni aici decât pe lateral. aruncând o privire neîncrezătoare copacului spre care se îndreptau. — Stai o clipă. Cu o smucitură bruscă. Îşi îndreptă coada şi o făcu ţeapănă. — Sunt metri buni până acolo. Mai toţi erau înclinaţi în exterior. nu le va fi greu să ne găsească. . dar ici şi colo zăreai câte unul aplecat spre navă. şansele noastre cresc simţitor. Viră dintr-odată spre margine. Majoritatea fuseseră raşi de pe suprafaţa pământului în urma impactului. arbori şi pământ fuseseră arşi deopotrivă. murmură Jack. Îşi întoarse privirile spre băiat. iar cei câţiva rămaşi în picioare stăteau îndoiţi în toate direcţiile. Zahn Timothy O luară la picior. oprindu-se acolo unde acoperişul navei cobora în pantă. spuse Draycos. De data asta nici nu se mai obosi să se ghemuiască. — Dacă rămânem aici. dar copacii care îi străjuiau de-o parte şi de alta compensau cu vârf şi îndesat. Hai.. — Sari. ochind un copac aplecat spre navă. — Toate scările vor fi păzite.. nu-i vorbă. Se prinse de copac cu toate membrele. A început cursa de urmărire. porunci Draycos. Mare noroc aveau că nu luase foc pădurea. S-o folosim pe aia.Era el înclinat spre navă. Odată ajunşi la sol. — Scara! A căzut? — Cu ceva ajutor. Dinspatele lor se auzi un zgomot metalic. Jack se întoarse într-o fracţiune de secundă gata să tragă. La asta în schimb n-or să se- aştepte. Când am venit am urcat pe-o scară. pe-aici. Essenay e mai încolo. Atenţie. în urma dragonului. dar nu era nimeni. — Mda. — Când zic eu. înnegriţi de dogoarea navei. fixat în ghearele pe care Jack nu le văzuse până acum. Cât vedeai cu ochii. dar încă îimai despărţeau trei-patru metri de margine. exclamă Jack încruntat. — E târziu să-ţi spun că cei din specia mea nu sar la fel de bine ca dragonii? — Nu-ţi face griji. sari. dragonul se împinse în picioarele dinapoi şi îşi arcui trupul. ca o reluare video inversă a saltului său iniţial.

dar mai erau destule cioturide care să se prindă. — Bine. şi trecu pe lângă Jack. Dar mintea-i stătea la brummga şi la tovarăşii săi. încercând să se orienteze în timp ce- şi îndepărta funinginea de pe mâini. venim imediat. Cele mai multe crengi fuseseră despicate sau doborâte de navă. Se prinse de coada aurie şi se izbi de trunchiul urs. odată cu dragonul. Unchiule Virge? — Nava e pregătită. s-au pus serios pe urmele voastre. — Pe-aici. . Grozav. O luară la goană prin pădurea pârjolită. Inspiră adânc de câteva ori şi coborî. Jack dădu din cap. — Da. spuse Jack răsuflând din greu în timp ce renunţa la coada alunecoasă în favoarea copacului. După creasta aia am găsit un luminiş prielnic pentru aterizare. astfel că impactul scosese tot aerul din el. După cum văd pe radarul de sol. Draycos se întoarse cu faţa în jos. asemenea unei veveriţe. Nu reuşise să-şi ridice picioarele la timp. Odiseea Dragonului….. Din fericire. se auzi vocea lui Virge prin staţie. jacheta îl feri de orice zgârietură nedorită. Două minute mai târziu se aflau la sol. Jack făcu privirea roată. Jack n-ar fi reuşit saltul. — Poţi să cobori? întrebă Draycos. — Acum încotro? întrebă Draycos. sumbru. Să te agăţi de coada unui extraterestru prins de scoarţa unui copac ars era un lucru extrem de prostesc.Hoţ şi dragon Dacă ar fi zăbovit puţin.

— Aii! îngăimă Jack. făcând traversarea periculoasă. mămico! — Mai tacă-ţi fleanca. cum nava brăzdase în căderea ei pădurea. — Al meu eşti! se auzi o voce groasă. îşi spuse el în barbă. Un salt silenţios. mârâi omul dezgustat. Era de-a dreptul iritat. o scurtă îngreunare a pieptului şi Jack se văzu alergând prin pământul fărâmicios de unul singur. dă-mi drumul. bărbatul îl ridică în aer. — Ai nevoie de ajutor? Jack simţi cum îl trec toţi fiorii. Majoritatea copacilor fuseseră doborâţi de tăvălugul noroios. — Nici să nu te gândeşti. Mai înaintă încă vreo zece paşi şi se pregătea să ocolească un arbore uriaş şi drept. orbit de fumul gros şi încins de fierbinţeala care-i trecuse prin ghete. în ciuda arşiţei de pe culme. Un glas uman? Hei! Ca răspuns. se rugă Jack. mugi el. încercând să se elibereze din prinsoare.zbătându-se din răsputeri în timp ce picioarele îi fluturau neajutorate prin aer. — Nu. L-am înhăţat. încercând din greu să nu tuşească de la atâta fum. contorsionaţi în toate chipurile. — Ajutor. După câţiva paşi prin fum. Nu voia să- şi închipuie ce părere vor avea labele dezgolite ale dragonului despre toate astea. Continuă să fugă. iar Jack auzi un clic înspatele său. lasă-mă. ceea ce era firesc. Zahn Timothy Capitolul 6 Culmea pe care Jack urca rezultase şi ea în urma prăbuşirii. dragonul se opri şi aşteptă ca Jack să-l ajungă dinurmă. umană. când două mâini ţâşniră din spatele copacului şi se încolăciră vârtos în jurul lui. Ar fi putut măcar să-i ceară voie înainte să se îmbarce. Un val de pământ fumegător. Individul avea o forţă de bivol. Drumul părea la fel de neprimitor şi la întoarcere. Mai devreme se gândise că Draycos avea voce de şarpe. Degeaba. dar câţiva mai înalţi rămăseseră în picioare. Jack era cât pe ce să dea nas în nas cu trei dintre ei. — Dumbarton către bază. La venire. . Îşi schimbă puţin poziţia. Potoleşte-te sau îţi rup coastele. Dar află imediat. dată fiind natura sa reptiliană.

Adu-l încoace. se ridică iute în picioare. — Hai. O lovitură de gheară şi transmiţătorul soldatului se făcu nevăzut în fum. băiatul simţi ceva greu pe şoldul stâng. Mă descurc cu el. împrăştiaţi-vă şi continuaţi căutările. în proces de reîncărcare. — Îmi cer scuze pentru întârziere. scoţândpieptul dezgolit înainte. Draycos ăsta. doişpe. Din spatele lui Jack se auzi trosnitura unei descărcări electrice. cu ochii închişi şi gura întredeschisă. O explozie aurie şi Draycos ateriză dinaintea lui. întorcându-l pe Jack în direcţia navei căzute. Fierbinţeala trecuse direct prin jeanşi. Şi pe toţi dinăuntru. Speram că odată ce te-au prins vor anula căutările. sau din ce mama naibii o fi venit. Vreau nava. Pentru o şopârlă era destul de ager la minte. Pofteşte şi hai s-o luăm din loc.. împietrit şi maliţios. la ce oameni întâlnise în ultimii ani cu unchiul Virgil. Odiseea Dragonului…. poate treişpe ani. puştiule. lăsându-l pe băiat să alunece printrebraţele sale. bombăni Jack. — Aşa cum a zis şi brummiul. e doar un băiat. se pare că vor tot pachetul. Se auziră câteva confirmări abia perceptibile. Dumbarton zăcea întins pe spate. . — Era şi cazul. să trăiţi. Dintr-odată vorbea cu respect.. Înăbuşindu-şi un urlet. — Mai întâi ajută-mă să-lcar până la copacul acela. — Nu. ca şi cum nu s-ar fi aşteptat la glasul acela. să trăiţi. rosti vocea înveninată. Restu'. — Nu. — Hai să nu aşteptăm până-şi dau seama că m-au pierdut şi pe mine. spuse Dumbarton. Taman atunci.Hoţ şi dragon Dar acest nou glas îl bătea de departe pe dragon la inflexiuni de şarpe. Era uman. direct cu dosu-n noroiul arzător. Jack nu ţinea minte să fi auzit ceva asemănător vreodată şi asta spunea multe.? Nu reuşi să termine întrebarea. Lângă el zumzăia încet bagheta. — Era singur? — Da. adăugă el. Strânsoarea lui Dumbarton cedă în următoarea secundă. — Vrei să mergi pe picioarele tale sau. dar de gheaţă. — Prea bine. spuse Dumbarton. tresăltând în timp ce-şi îndepărta bucăţelele de pământ de pe fund. Astane-ar fi dat mai mult timp. sau casa. Nu mică-i fu mirarea să-l vadă pe dragon cum se apucă să sape în pământul arzător de lângă umărul bărbatului.

Era pictată în culori vii. — E bine. — Îi ajuta să ne vină nouă de hac. Ce-ţi pasă dacă moare sau nu? — Sunt un războinic K'da. Văzu mai apoi că erau doar bucăţelele de pământ rămase pe labele din spate ale dragonului când acesta devenise bidimensional. fără îndoială. Nu căsăpim duşmanii neajutoraţi. — Mă ajuţi ori ba? Jack clătină din cap a silă. Aici. — Nu-mi vine să cred. lovindu-se cu palmele peste piept în anumite zone care dintr-odată deveniseră fierbinţi. — Să nu sfârşească ars. îi reaminti Jack. — N-o va apăra însoţitorul tău? întrebă Draycos din deja bine cunoscuta poziţie de pe umărul drept. Trebuia. — Nu te bizui pe el. Îşi scutură noroiul de pe labele din faţă şi se făcu din nou una cu pielea lui. murmură Jack. nuanţedeschise de galben şi roşu se îmbinau cu tonuri mai închise de albastru şi verde. Ţine-ţi pumnii strânşi. În scurt timp. Şi acum. — Credeam că le-a venit de petrecanie la ai tăi. — Poftim? — Nu contează. la navă! — Dacă mai găsim vreuna. Tufe pipernicite şi arbori cu tulpina groasă împărţeau pământul înveşmântat în iarba aceea . — Haidem! Atinseră vârful culmii fără alte peripeţii şi o luară la vale. pădurea rămăsese neatinsă de prăbuşirea navei. în caz că va mai avea nevoie de ea. I se alătură lui Draycos şi-l apucă pe soldat de mână. cu capul atârnat în piept şi mâinile zăcându-i în poală. trupul lui se sprijinea de trunchiul unui copac. Ucidem doar atunci când e absolut necesar sau în luptă. Mai bine zis dacă Draycos va mai avea nevoiede ea. rosti Draycos hotărât în timp ce îl târa pe bărbat lângă cel mai apropiat arbore. Înhăţă bagheta lui Dumbarton şi o strecură în curea la spate. — Eşti fericit acum? întrebă Jack. Zahn Timothy — De ce? clipi Jack. La început crezu că Draycos era sursa căldurii. În cel mai bun caz va scăpa cu arsuri la mâini şi la gât. Îl apucă pe soldat de umeri şi încercă din răsputeri să-l ridice. să se deprindă cu situaţia asta.

Odiseea Dragonului…. sunt războinic şi deci antrenat să descopăr lucruri ascunse. — Mergem pân' la capăt. fie găsiseră deja nava şi acum stăteau la pândă. Îl mai despărţeau zece metri de navă. îl asigură Draycos. hopa. mârâi Jack. Fie căutau în altă parte a pădurii. Doar că n-ar fi trebuit s-o vezi cu una cu două. . Draycos anticipase deja problema. făcând loc rampei să coboare la sol. Tufărişul de la liziera pădurii? — Aia-i.. Continuă să fugă. a şi dibuit-o. pe care camuflajul vostru nu poate să le simuleze. Jack îşi încordă toate puterile. ferindu-şi capul la uşă. Nici urmă de om. Putea să-l distingă doar pentru că ştia exact încotro să privească. care stătea pitit în spatele unei tufe şi cerceta cu atenţie zona. Ici-colo mai zbura în treaba ei vreo pasăre sau vreo insectă mare. Să sperăm că amicii noştri n-au pe unul ca tine printre ei. era cam stângace. încercă să frâneze. Mai mult. neştiutor într- ale lumii. Ni- meni nu trase în el când ieşi dintre copaci. o luă la goanăînspre Essenay. vreuna. rosti Jack cu amărăciune. asemenea unor suspensii cu solzi aurii. O clipă mai târziu gonea pe rampă. sperând să nu se-mpiedice şi să dea cu nasul de ţărână. încercând să absoarbă din impact. Şi iată. Abia ce aruncă o privire şi. Abia dacă desluşea conturul navei de-a lungul tufărişului iluzoriu ce se clătina în adierea vântului. când uşa se deschise. Bun mai e şi sistemul ăsta cameleonic instalat de unchiul Virgil în urmă cu doi ani. — E ascunsă destul de bine. dacă li se pregătise. apare Draycos din afara Braţului Orion. Lui cel puţin i se părea bine ascunsă. Ţine-te bine. — Aia e nava ta? şopti Draycos la urechea lui Jack. înainte să se izbească de perete. — O îndemânare cât se poate de utilă. gândind că acesta era semnalul pe care-l aşteptau atacatorii. Indiferent de situaţie. Ambuscada. Trăgând aer adânc în piept. nu câştigau nimic dacă rămâneau aici. ce părea a fi omniprezentă în regiune. Dar pădurea rămase încremenită. Patru picioarele ţâşniră din pieptul băiatului. Ochii mei percep şi alte mărimi de undă.Hoţ şi dragon ondulată.

fără prea mare entuziasm. Unchiul Virgil îl învăţase cum să le utilizeze. suspendat pe labele dinapoi. darămite să mai şi tragă cu ele. — Draycos. spuse Jack apucând manşa. aruncă jacheta şi arma cât colo şi se instală în scaunul pilotului. Draycos se desprinse cu totul de el. Se înălţară deasupra copacilor. Intră în carlingă. În timp ce nava trecea prin fumul purtat de vânt. — Avem două lasere antimeteoriţi şi un demolecularizator cu bătaie scurtă. îi avertiză Draycos de pe umărul drept al pilotului. Avem arme? Jack luă mâna stângă de pe manşă. — Şi crezi că n-o să-şi dea seama când le vom lansa? i-o- ntoarse el. spuse Jack. băiatul simţi o apăsare scurtă pe umeri. Fără să mai aştepte un răspuns. apoi nimic. unduindu-şi gâtul lung pentru a cerceta împrejurimile. Stătea în spatele lui Jack. Bănuiesc că el e noul tău prieten. . aşa cum observă şi Jack. — Cum pot să fiu de folos? întrebă Draycos. — Nu poţi. Zahn Timothy Cu două mâini umane şi patru picioare K'da. iar unchiul Virge setase un curs ECHO. nu glumă. — Unchiule Virge? — Ho. strigă Jack încercând să-şi recapete echilibrul. — Închide uşa. băiete. cu ochii la comenzi. Jack trecu puterea pe motorul prin- cipal şi îşi luară zborul. Draycos era chiar în spatele său. sprijinindu-se cu cele din faţă de spătarul scaunului. — Jack! îi atrase atenţia unchiul Virge. Comenzile pentru arme erau la rândul lor activate. am auzit. Viră mult la dreapta. Asta-i treabă de o singură persoană. ce urma să le slujească odată ce părăseau atmosfera. apoi apucă din nou de ea cu două mâini. Botul ascuţit se legăna dintr-o parte în alta. nu-s surd. unchiul Virge. Şi patru lansatoare de rachetă. Aveau deja coordonatele. peretele deveni inofensiv. dar niciodată nu fusese nevoie să le pornească. Rachetele sunt confidenţiale. pornim. De el! — Vor trimite interceptoare. apăsă câteva comenzi pe panoul de arme. Nava se zgâlţâi o dată. lovind maneta şi trecând prin uşa interioară. apoi ieşi din adăpost. Ţine-te bine. dădu bice la propulsoarele antigravitaţionale. Dragonul găsise ceva de care să se prindă.

rosti Draycos cu hotărâre. ştiu. da. înarmate probabil până-n dinţi. şi nu ale oricui. spuse capul dragonului. ieşit din umăr pentru a vedea mai bine bordul. cămaşa îi căzu de pe umărul stâng şi în loc răsăriră două picioare aurii.Hoţ şi dragon — Arată-mi cum să le folosesc. timp în care interceptoarele se apropiaseră la o distanţă ameninţătoare. Ca răspuns. Odată nu mai mâncase dulciuri o săptămână fiindcă îl rostise. — Da. clătină Jack din cap. trăgând cu coada ochiului la radarul din spate. Să-şi lase viaţa în mâinile altcuiva. Instructajul nu dură mai mult de două minute. iar comenzile nu sunt bine amplasate. şi iar nu. încercând să mărească viteza. — Nu mi-o lua în nume de rău. Jack strecură un cuvânt printre dinţi. i-o tăie Jack. spuse Draycos. insistă Draycos. Erau nave de vânătoare. te rog. Dacă vrei să operezi. Sunt un războinic K'da.. Nu una. trecându-şi labele pe deasupra panoului de arme. ci ale unui extraterestru abia sosit.. ci două nave mici. Minunat. — Bine. Mi se pare mie sau văd o navă ri- dicându-se din zona cargobotului? — Arată-mi cum să le folosesc. mai prost ca Jack la mânuirea armelor nu putea fi. Mi-e destul de greu şi fără tine... Folosesc o manevră clasică chiv-nez. — Ai participat vreodată la un schimb de focuri? ripostă Draycos.. — Mă descurc eu. Orice hoţ de buzunare priceput poate să facă asta. Jack trăgea nădejde că dragonul prindea repede. mormăi Jack. şi lasă-mă să zbor. În partea stângă ai ţinta. Dragonul avea însă dreptate. Arată-mi cum să le folosesc. dar până acum te-am văzut înhăţând armele altora. . spuse. — Hei! Brusca schimbare de greutate îl făcu să scuture manşa. bine.. Nu eşti antrenat pentru asta.. — Ai grijă! — Nu poţi să zbori şi să lupţi în acelaşi timp. cu ochii la interceptoare. — Interesant. Acum putea să le vadă mai bine. Ai pilotat vreodată nava în situaţie de luptă? — Nu. Cele două nave îi ajungeau din urmă. Oricum. Odiseea Dragonului…. Taci.

Explozia se risipea deja în vânt. Sunt gata. lătră unchiul Virge. băiete. ori nu ne mai irosi rachetele. Zahn Timothy — Da' văd că se duce vestea. Idiotule. exclamă unchiul Virge uimit. dar a mers. — Ce s-a întâmplat? întrebă el. La semnalul meu. Ştia că urmau să fie atacaţi în scurt timp. Rămase mut. Asta dacă nu cumva Glas de Şarpe se răzgândise şi nu-i mai dorea întregi. — Foarte bine.. A mers. Jack mai avu timp să se încrunte şi apoi. Nava era acum prinsă în propria undă de şoc. N-am văzut. zări o străfulgerare puternică. — Ce-a mers? vru să ştie Jack. Jack respiră adânc. — Draycos! strigă Unchiul Virge.. Nu ştiu dacă au împrumutat manevra de la K'da sau dacă au descoperit-o chiar ei. — Măi să fiu al naibii. Dacă cedau acum. zise băiatul cu mâinile strânse pe manşă şi cu ochii la radar. — Unchiule Virge? — Cu regret. lăsându-se într-o parte pe măsură ce Essenay glisa puternic. Incredibil. — Nu m-ai înţeles. ar fi rămas în bătaia focului inamic. Jack apăsă puternic pe manşă. Jack strâmbă din nas. — Bine. Băiatul îi simţi răsuflarea fierbinte pe obraz. Interceptoarele analizaseră situaţia şi acum se pregăteau să atace. acum! Jack trase de manşă cu toată forţa spre stânga. şi luminile care anunţau rafalele de laser începură să pâlpâie în toată carlinga. trage cât poţi înspre stânga. cu coada ochiului. ai tras prea jos! Draycos nu răspunse. alături de fragmentele împrăştiate în toate direcţiile. Să vedem ce surprize ne pregăteşte războinicul ăsta K'da. Şuieratul ce însoţea lansarea rachetei îi ajunse la urechi. În cazul ăsta. În regulă. Ceea ce ştiu însă e cum s- o contracarez. Nu faci altceva decât să. dar n-am nicio idee mai bună. cu ochii la sistemele eoliene. Dacă vira la stânga ar fi ajuns direct în calea unui interceptor.. — Atenţieee. — Draycos. Or să ne prindă înainte să ieşim din atmosferă. ori înveţi să tragi. misiunea interceptoarelor ar fi fost mult mai uşoară. Probabil se gândeau cum să-i oprească fără să îi facă fărâme. din nou atent la radar. Un al doilea şuierat spintecă aerul. strălucind în lumina ei. Ce s-a întâmplat? ..

Curcubeul strălucitor dură o clipă şi apoi se transformă în albastrul hiperspaţiului. spuse unchiul Virge. anunţă Jack. Odiseea Dragonului…. Pentru moment. erau în siguranţă.Hoţ şi dragon — Prietenul tău auriu şi semirateurile sale l-au fraierit pe unul dintre piloţi. care a intrat din plin în celălalt. Uluitor. adăugă Draycos în timp ce îşi retrăgea picioarele în pielea gazdei sale. Manevra chiv-nez a avut întotdeauna acest dezavantaj. Jack dădu aprobator din cap şi trase de o manetă scurtă. Intrăm pe ECHO? — Cât de repede poţi. cel puţin. Până nu trimit alţi călăi pe urmele noastre. . — Zburau prea aproape unul de altul. — Am ieşit din atmosferă. O luminiţă verde se porni să pâlpâie pe panoul ECHO..

Jack şedea la celălalt capăt. le spuse Draycos. Din fericire. rosti dragonul. Nici măcar să fac dreptate. lopătând cina cu dinţii şi limbadintr-un castron de supă. — Atunci ce vrei? — Ţi-am spus deja. Draycos semăna cu un câine. iar Draycos cu un castron de apă cu gust de portocale. Jack cu un pahar de suc. — Îmi pare rău. Pentru Jack.. sos de ciocolată şi ceva ulei de la motoarele navei. ton. Dar nu te pot ajuta. Ştiu că-ţi doreşti să te răzbuni pe cei ce ţi-au ucis prietenii. biciuind aerul cu vârful cozii. cele de trebuinţă nu-i lipseau. Draycos în schimb avea oarecare dificultăţi. Nu mai gustase până acum din bucatele oamenilor. Zahn Timothy Capitolul 7 O cină obişnuită în acea seară. chelfăind un cheeseburger şi încercând să nu se gândească la amestecul ciudat din care înfuleca dragonul. spuse Jack când dragonul încheie relatarea bătăliei. — M-ai înţeles greşit. gustarea se întinse pe mai multe ceasuri. iar pe alte două le-au împrăştiat în cele patru colţuri ale galaxiei. Inventară în cele din urmă un amestec de hamburger. putea sintetiza toate vitaminele necesare din proteinele şi carbohidraţii principalelor feluri de mâncare ale oamenilor. Din faţă părea câine.. Când mânca. De ce vă vine greu a crede? . După cină se retraseră în camera de zi. Corpul unui K'da. Urma o discuţie lungă şi aprinsă. Trebuie să-i găsesc pe cei care au folosit Urgia împotriva noastră. Valahguasunt un popor decăzut ce caută să pună stăpânire pe tot sectorul nostru de spaţiu. se auzi vocea unchiului Virge din difuzorul intercomului. Pe una au nimicit-o. — Dar dacă nu vrei să te răzbuni. care producea doze mici repede şi eficient. Dragonul stătea tolănit pe burtă. şi cu tot ajutorul sintetizatoruluide mâncare de pe Essenay. la capătul micuţei mese de bord. Spui că poate să omoare şi alte fiinţe în afară de shontini şi K'da. S-au ridicat şi alte rase împotriva lor. De unde ştii? — I-am văzut pe cei seceraţi de ea. — Mai povesteşte-ne de Urgia asta. Noi şi shontinii suntem de puţină vreme în vizorul lor. din spate pisică. Nu caut să mă răzbun. Jack Morgan.

Vreau să zic. — Pentru că e pur şi simplu de necrezut. Virgil. Vârful cozii biciui încă o dată aerul. shontini sau oameni. pe toţi vă paşte un mare pericol. Ţi-am explicat că unchiul Virge e infirm şi nu poate părăsi cabina.. Se întoarse la Draycos. Ştiu însă un singur lucru. prietenul meu auriu. — E rândul tău. Ne-a mirosit. E interfaţa computerului de pe navă. unchiul meu. trăgând o duşcă de suc. Ei. dar care-i răpune pe cei dinăuntru. Ceva important. — Unchiul Virge e un program de computer. De ce te prefaci că mai e un om pe navă? Jack simţi un nod în gât. — Nu. Toate fiinţele. băiete. Doar că înainte să moară. Odiseea Dragonului…. Limba săgetă uşor printre dinţi.Hoţ şi dragon Intercomul oftă uşor. — Nu zău? zise unchiul Virge cu năduf. m-a mirosit. Se spune că Urgia e un freamăt al cosmosului însuşi. se răsti Jack. îl avertiză Draycos. Dacă Urgia a ajuns aici. era sătul de minciună. rosti din obişnuinţă. să ştii că mai ai multe de învăţat despre oameni. — Destul. Să ne împărtăşim secretele atunci. — Vorbeşte bardul din tine acum. lasă urme ale trecerii lor în aer. O armă ce trece prin învelişul navei. bombăni Jack. Mi-a salvat viaţa. — Prea bine. Cum se poate una ca asta? — Nu mă pricep la ştiinţă. Merită să ştie adevărul. fără să provoace nicio stricăciune.. Problema e că ne ascunzi ceva. — Nu-mi ascunde adevărul. — Nu înţeleg ce vrei să zici. şopti unchiul Virge. — Jack. Nu mai există alt om aici. De toate minciunile. pentru a evita răspunsul. De ce nu vreţi să înţelegeţi asta? — Am priceput.. fii pe pace. ce caută miezul fiecărei fiinţe şi năruie acea legătură precum şi armonia ei cu universul. bine. spuse unchiul Virge cu sinceritate. i-a imprimat propria voce precum şi felul de a vorbi. Trăieşte? .. După un an de înşelăciuni. fie ele K'da. — Interesant.. Hai să fim serioşi. îl întrerupse Jack. Pentru o clipă Draycos încremeni. — Nu pot să vă explic în cuvinte exacte. — Nu. Jack Morgan.

atins de umbra vinovăţiei. Am paisprezece ani. — Nu-ţi place să ţi se spună ce să faci? Jack îşi muşcă buza. îi explică Jack.. N-am nevoie de aşa ceva. băgăcioşii de la Internos consideră că la vârstaasta nimeni n-ar trebui să piloteze de unul singur. sunt adult. — Cum supravieţuieşti? Bănuiesc că nu-ţi procuri cele de trebuinţă de la alţii. — Înţeleg. ce mai. privindu-l cu luare-aminte. — Unchiul Virgil era spărgător de seifuri şi escroc. Dar nu cine ştie ce. — Pot să-mi port şi singur de grijă. mi-ar lua nava şi m-ar plasa în cine ştie ce cămin. dădu Jack din umeri. Dar deja îi dezvăluise atâtea încât nu mai avea rost să-i ascundă ceva. Dacă ar afla. De fapt. Tăcu pentru câteva clipe. — Nu cunosc aceste cuvinte. — Un spărgător de seifuri sparge seifuri sau case de bani şi ia de-acolo bunurile oamenilor. Un escroc le ia banii oamenilor cu vorbe şi uneltiri bine meşteşugite. .. să-i spunem accident. oricum. poate să şi gândească olecuţă. Nu vreau ca mai ştiu eu ce şef de cămin să-şi facă de cap cu mine. bombăni Jack. — Şi n-ar fi mai bine aşa? — Nici pe departe. mărturisi Jack cu amărăciune în glas. Unchiul Virgil a murit într-un. Draycos înălţă capul. — Ei. — Poftim? Jack şovăi puţin. aş putea. — Şi de ce ţii cu dinţii de secretul ăsta? — Am doar paisprezece ani. Nici înainte nu-şi făcea prea mult timp pentru mine. Nu rămân singur prea des. Zahn Timothy — Nu e ca noi. Draycos îşi ciuli urechile. asta obişnuiam să fac împreună cu unchiul Virgil. apoi se lăsă din nou moale. nu mai mult decât e programat să o facă. Ochii de smarald ai dragonului îl săgetau. bine. Poate să imite vocea unei persoane. De cât timp trăieşti aşa? — Cam de un an. — Şi de-atunci tot singur? — Nu-i aşa rău cum pare. În înţelepciunea lor măreaţă.

M-a învăţat să sparg şi nişte seifuri. Amuzant e că. Aşa că mă ocup demunci mai dubioase sau folosesc nava pentru transporturi la distanţe mici. spuse Jack obosit. protestă unchiul Virge. Un adevărat expert în domeniu. Sticleţii ştiau toate astea. din acelea mai simple. nu cine. şi m-am lăsat de meserie după moartea unchiului meu. Cred că dorea să-i calc pe urme. de parcă descoperise în sfârşit piesa ce lipsea din puzzle. domnule.. — Tacă-ţi fleanca. dar nu l-au prins niciodată asupra faptului şi nici n-au avut suficiente dovezi să-l închidă. Ştii ce-i aia megacor- poraţie? — Nu. pentru prima oară. — Iar tu? — Eu eram aghiotantul său. — Cine e Braxton Universis? — Ce. mai ales la spart seifuri. Activităţile astea nu mi-au fost niciodată pe plac. Îl mai caută poliţia pe unchiul Virgil? — Mai degrabă mă caută pe mine. Eram în colonia Vagran când am auzit că Braxton Universis îşi mută fabrica pe Cordolane şi are nevoie de cargoboturi suplimentare pentru un drum. — Nu mai fur şi nici nu mai escrochez de la o vreme încoace. Dar unchiul Virgil avea meseria în sânge. Da. Braxton Universis este una dintre cele mai mari megacorporaţii de pe Braţul Orion. n-am făcut nimic. mi-au dat zece lăzi sigilate şi dus am fost. rosti Draycos gânditor. dar chiar înainte să moară începuse să mă înveţe nişte şmecherii mai tari.Hoţ şi dragon — Eraţi hoţi. . Odiseea Dragonului…. — Foarte mult spaţiu pentru marfă nu poţi să ai aici. Le distrăgeam atenţia oamenilor sau îi acopeream spatele. — Şi societatea voastră acceptă aşa ceva? — Societatea noastră încearcă din răsputeri să ne oprească. Dar cum ai spus şi tu. — Sticleţi. — Destul pentru afaceri mărunte. Ai spus că cel care ne-a atacat pe Havenseeker s-ar putea să fie sticlete. eram hoţi. unchiule Virge. M-am înscris. — Lămureşte-mă. trebuie să bag ceva la maţe. Acesta era cuvântul. — O exprimare care nu ne face cinste.

Nu-mi închipui însă cum ar fi putut să aibă acces vreunul dintre pungăşiţii unchiului meu la marfa Braxton Universis. Cum îţi ziceam. Te îndreptai spre Cordolane? — Da. — .. — Şi singura soluţie ar fi înscenarea? ridică Jack din umeri.. — Eşti sigur că marfa a dispărut? . — Nici vorbă. Darămite să mai şi golească o ladă. — Înţeleg.. — Se poate. Zahn Timothy — Priveşte nava Essenay ca pe o companie normală. Deznădejdea i se citea pe chip. — Ai spus că tu şi unchiul Virgil aţi tras pe sfoară anumite persoane. coada dragonului descria rotocoale în aer. În comparaţie cu ea. — ECHO vine de la Extra-C HolologicOverdrive. Domol.. Am fost acolo când au cântărit lăzile şi le-au urcat la bordul navei. ca prin magie. să te acuze de furt. următoarele patru zile le-am petrecut pe ECHO. Sistemul folosit pentru călătoria interstelară de-a lungul Braţului. S-ar putea să fie vorba de răzbunare. Tot ce se poate. — Atunci s-ar putea ca totul să fie o înscenare. nu? – e o mega- corporaţie. pricep. Dar în cazul ăsta. Poate că s-a comis o greşeală. unde C e viteza luminii. Şi când am ajuns acolo. se băgă unchiul Virge. rosti Jacksumbru. — Am plecat de pe Vagran şi m-am dus ţintă spre portul din Cordolane. Dacă te-ar aresta n-ar mai putea să pună mâna pe ele. Te referi la diferenţa de mărime.una dintre cutii era goală. — Ce înseamnă ECHO? Te-am mai auzit folosind cuvântul ăsta. — Te-ai oprit cumva pe drum? Jack clătină din cap. — În acest caz văd doar trei posibilităţi. nava aia a ta – Havenseeker. — Mărime şi putere deopotrivă. îndreptându-mă spre Cor- dolane. de ce nu m-au arestat direct? — S-au gândit probabil că ai lucruri de valoare ascunse pe undeva. — Tare-aş vrea să ştiu cum şi de ce. — Da.

adăugă Jack. — Nu-i greu să te fereşti de sticleţii din zonă.. Gâtul lung al dragonului păru că se alungeşteşi mai mult. Legi şi reguli cât să nu poţi număra. . care strânge laolaltă oameni şi reprezentanţi ai celorlalte treizeci şi două de specii extraterestre inteligente de pe Braţ. interveni unchiul Virge. Ziceai că mai e şi a treia posibilitate. Dacă vrei cu adevărat să-ţi arăţi recunoştinţa. Abia am reuşit să le iau faţa când am plecat de pe Cordolane şi mai că m-au prins când am încercat să mă furişez pe Sakklif. iar băieţii sunt cu câteva clase peste cei de-aici. spuse Jack. deşi poliţia locală n-are timp să-mi dea de urmă. — Da. spuse unchiul Virge. Odiseea Dragonului…. spuse Draycos. Braxton Universis a întocmit probabil un mandat de arestare pe numele lui. îl lămuri un- chiul Virge. băiatul avu dintr-odată impresia că e mult mai înalt. — Ăsta-i adevărul gol-goluţ. — De-aia nu poate băiatul să dea sfară-n ţară despre Urgie şi alte d-astea. Pe Cor- dolane doar zece. desigur. Poate cu excepţia Internos Police. fiecare colonie sau naţiune are propriul guvernământ. De regulă au prea multe pe cap şicu greu reuşesc să le facă faţă. — Să lăsăm detaliile despre politica zonală pe mai târziu. Draycos. — Internos Police? întrebă Draycos. nu-i aşa. Jack Morgan? Jack înghiţi în sec. — Mulţumirile nu încălzesc pe nimeni. Şi. Jur. făcând o plecăciune ciudată. Internos e o confederaţie ce reuneşte Pământul şi alte colonii pământene. Braxton Security are. suspină unchiul Virge.. trecutul său nu tocmai curat. nimeni n-o să-nghită povestea cu marfa dispărută.Hoţ şi dragon — Pe Vagran. A treia e că nu-mi spui adevărul. De reţinut e că.. — Din acest motiv ne aflam pe Iota Klestis când ai voştri au fost atacaţi. ne vei ajuta să aflăm ce s-a întâmplat cu lada. Mai e şi Asociaţia Comerţului Orion. Vă mulţumesc. Deşi stătea întins la podea. Am căutat un loc uitat de lume în care să ne retragem şi să născocim un plan. — Corpul general de securitate al Internosului. Dacă iei în calcul şi. — Fapt pentru care vă datorez viaţa. Dar Braxton are propriul său corp de pază. — Nu mi-ai ascunde mie ceva. lada cântărea cincizeci de kilograme.

spuse Draycos. Zahn Timothy — Bineînţeles. de parcă era cel mai natural lucru din lume. Exact asta am să fac. .

— Bine. Vagran era ultimul loc în care s-ar fi aşteptat cineva să-l găsească. Era ultimul lucru la care se aştepta. Dacă mai erau ceva indicii pe-acolo. — Şi au trecut deja două săptămâni. Dar o să ne cam mănânce din combustibil. Încă un motiv să ne întoarcem cât mai degrabă. rosti Draycos. spuse unchiul Virge. de ce nu? oftă el. încărcătura era neatinsă când am decolat. Tu hotărăşti. Odiseea Dragonului…. adăugă Jack.. cu treburi mărunte. Dacă ambalăm motoarele la maximum.Hoţ şi dragon Capitolul 8 Jack clipi. — Poftim? întrebă. — Ziceai că şi-au mutat afacerea în altă parte. — Oricum. — Jack? îl îndemnă unchiul Virge. — Atunci aşa rămâne. pe care se odihnea paharul de suc. Şi cum ai de gând să faci asta? — Începem să căutăm la locul faptei. Ca să călătoreşti în voie trebuie întâi să ştergem acuzaţiile false care planează asupra ta. — Hai să vedem. Materialul lemnos se prefăcu cât ai zice peşte într-un panou de ecrane şi monitoare. ajungem în cinci zile. Dar nu era timp de stat. de-acolo trebuie să începem. spuse Draycos. îi reaminti Draycos. doar ca să fie sigur că auzise bine. Jack Morgan. spuse Jack.. — Cu toate astea. poate că nu. — Poate că da. Unchiul Virge avea deja rezultatele pregătite. Cât îţi ia să ajungi pe Colonia Vagran? — Nu prea mult. s-a zis cu ele. Jack îşi muşcă buza. şi oricum. Nu ţi se pare firesc? — Mai firesc de-atât nici că se poate. Dacă intrăm s-ar putea să nu mai ieşim. spuse Virge. Nu vor fi cu toţii plecaţi? — Câţiva tot rămân în urmă. — La viteză obişnuită de croazieră.. spuse unchiul Virge. — Am nevoie de sprijinul tău pentru a-i găsi pe atacatori. Trebuie să schimbăm coordonatele imediat. spuse Draycos. sublinie Jack. . apăsând un buton aflat sub masa îngustă din camera de zi. — Cu Braxton Security nu s-a zis din păcate. Nu înţelegea cu ce i-ar fi ajutat. facem doar douăzeci de ore.

— Avangarda cui? — Refugiaţilor shontini şi K'da din războiul cu Valahgua. încercă unchiul Virge. Un oficial. Ne-au asigurat că lumea e părăsită şi poate fi cumpărată. — Ştia cineva despre lucrurile astea? întrebă el. Draycos înlemni. Nu cred că e vorba de rea- credinţă. Din păcate. exact. nu ştiu prea multe despre legea proprietăţilor şi nu pot să verific informaţia. În arhivele oficiale. prietene. Chitac nu sunt şarlatani. încercă Jack să-l liniştească din mâini. uşurel. Sunt doar. interveni unchiul Virge. dar cuvintele îi rămaseră înţepenite în gâtlej. Vârful cozii descria din nou rotocoale în aer.. încercând să- şi ascundă tulburarea. — Oricum. Un semn că dragonul era adâncit în gânduri? — Prea bine. Zahn Timothy — Stai olecuţă.. Ştiţi că navele noastre au fost atacate şi distruse. spuse Draycos în cele din urmă. Nu-l văzuse încă pe dragon furios şi nici nu-şi dorea. Iota Klestis figurează ca proprietate a Grupului de MinieritTriost. — Puţin neatenţi când vine vorba de legi. afundându-se şi mai tare în scaun. Nu ştiţi în schimb că noi eram avangarda. — Vrei să zici că am fost traşi pe sfoară? răsună glasul dragonului cu o octavă mai jos. mă îndoiesc că Nomazii Chitac aveau dreptul s-o vândă. băiete. O ispravă demnă de Chitac. Până acum l-am auzit doar pe Jack. Ştiau probabil că planeta e pustie şi au presupus că nimeni nu mai e interesat de ea. ochii îi tremurau. Jack încercă să rostească ceva. vreau să zic. Unchiule Virge? — Nu ştiu. — Uşurel. — Am purtat discuţii cu reprezentanţii unor oameni care-şi spun Nomazii Chitac. crede-mă. mai ales în camera asta mică. . concluzionă Jack.. Jack simţi un fior pe şira spinării. Internos sau altcineva? adăugă unchiul Virge. — Da. în ultimii treizeci de ani au cam lăsat-o în paragină. — Din orice guvernământ de pe Braţul Orion. Cred că e rândul tău. — Mda. Cu toate astea. ăăă. Ţin minte că era vorba să vă destăinuiţi. murmură Jack..

Îşi lăsă capul în jos. — Lumea în care tovarăşii mei au pierit urma să fie noua noastră casă. În ciuda măsurilor noastre de precauţie.Hoţ şi dragon — Credinţa lor nu are nicio valoare pentru noi. mârâi Draycos. — Da. Ridică din nou capul. tot ce-a mai rămas din popoarele noastre. Vrei să zici că vin toţi? — Da. interveni unchiul Virge. Coada dragonului tresări. De la bordul navelor au aflat locul întâlnirii. Nu şi dacă te gândeşti că odinioară erau un miliard de K'da şi zece miliarde de shontini. au reuşit să afle cu precizie încotro ne îndreptam. Trebuie doar să instaleze Urgia pe una dintre ele şi vor lua flota refugiaţilor prin surprindere. Deschise gura uşor şi dinţii îi sclipiră în lumina difuză. — Nu. N-am idee unde. — Sunt sigur că există o cale de ieşire. rosti unchiul Virge. — Doar că Valahgua ştiau de sosirea voastră. cele două rase vor fi nimicite. . — Şi acum că avangarda a fost nimicită? întrebă unchiul Virge.. — Şi chiar în apropierea lumii pe care K'da şi shontinii sperau să-şi găsească liniştea. — O mulţime de refugiaţi! Draycos îl sfredeli cu privirea. vor şti că ceva nu e în regulă. şopti Draycos. apoi spuse: — Patru milioane K'da şi cincisprezece milioane de shontini. Câţi sunteţi? Draycos nu răspunse imediat. Iota Klestis se află într-unsector ce aparţine oamenilor. — Trebuia să ne întâlnim cu flota înainte să ajungă pe Iota Klestis. iar conducerea Internos a avut dintotdeauna o slăbiciune pentru refugiaţi. Sincer. Jack înghiţi în sec. şopti el. — Dar Valahgua şi aliaţii lor au capturat trei dintre navele voastre. — Stai puţintel. Am hotărât că mai bine părăsim locurile de baştină decât să fim nimiciţi de Valahgua. cu ochii tulburi. Dacă avangarda nu va trimite câţiva înaintaşi la întâlnire. — Da. Odiseea Dragonului…. Nu-i de mirare că Draycos era înspăimântat. Jack fluieră încet. Un fior îl străbătu pe băiat.

N-am încredere în nimeni altcineva din regiunea asta. Jack. oftă Jack. — Nu vreau să-ţi dau veşti proaste. ai încredere în mine. De-acolo cineva te poate duce pe Pământ. spuse Jack după o bucată de vreme. Dar asta-i o treabă pentru oameni care-şi cunosc bine meseria. — Bine. Te-ai dovedit a fi un bun prieten şi aliat. în încăpere se auzi doar huruitul îndepărtat al acceleratorului hiperluminic. — Habar n-am. — Nici eu. Draycos. ripostă Draycos. probabil că aşa se va întâmpla. unchiul Virge se va întoarce cu o sută optzeci de grade. Până nu voi afla. nu pentru mine. De când murise unchiul Virgil. Nu glumesc. — Nu mă duci tu? — Credeam că doreşti cu orice preţ să te-n-tâlneşticu un oficial. Şi dintr-odată. — Unchiule Virge. — Am încredere în tine. dar are dreptate. Ajungi mai repede dacă zbori cu un reprezentant al guvernului sau al Flotei. tocmai asta vreau să-ţi spun. Băiatul strâmbă din nas. zi şi tu ceva. Să-l fi dotat bătrânul pezevenchi cu mai mult decât vocea sa? . băiete. Jack vru să zică ceva. Asta până ce acuzaţiile de furt se vor duce pe apa sâmbetei. nu pot să am încredere în nimeni altcineva. computerul navei urzea şi sfătuia întruna. se încruntă Jack. Zahn Timothy Jack trase adânc aer în piept. la comandamentul StarForce. — Spune-mi cine ne-a trădat. Odată ajunşi pe Vagran. — Uite ce-i. Jack clipi. dar se răzgândi. m-ai convins. Eu zic să urmăm planul lui. Jack Morgan. Da. — Dar am încredere în tine. Pentru un minut. apreciez votul tău de încredere. mergem laoficiul de legătură Internos. — În cât timp vor ajunge acolo? — Şase luni pământene. — M-ai pierdut. Nomazii Chi- tac? Omul care s-a întâlnit pe urmă cu noi pentru efectuarea tranzacţiei? Grupul de MinieritTriost? Sau chiar guvernământul Internos? Jack dădu neajutorat din umeri.

. Avea oare de gând să deturneze nava? — Ce face? Tăcere. Acum se îndreaptă spre bucătărie. — Îţi mulţumesc în numele poporului meu. Dacă aşa vrei. gata-gata să-l strivească. — Mulţumesc. iar coada în aer. Nu se atinse de nimic. camera de zi. băiete. picioarele şi capul apropiate de podea. îi răspunse încet glasul navei. adulmecând toate lăzile şi cercetând magazia. — Păi. I se făcea pielea de găină numai când se gândea la asta. hai atunci. — Întotdeauna pentru aşa un popor. aşa voi face. Caută ceva în neregulă. Se făcea că un pietroi auriu cât toate zilele se rostogolea la vale prin noroi şi fum. Jack se trezi brusc din vis. bine? Schimbă destinaţia. Jack Morgan. De-abia când Draycos ajunse în sala motoarelor. oftă el.. Dormise trei ore. Şi în plus. Draycos făcu o plecăciune. cabina răposatului Virgil şi în final prin magazia de apă şi alimente. Dragonul trecu prin bucătărie. s-a uitat pe monitoare şi a plecat. — Verifică nava. are el habar ce-i bine şi ce nu? .. — Sunt cu ochii pe el. Dar prefer să rămân cu tine. n-are încredere în mine? întrebă unchiul Virge părând ofensat. da. Şi spune- miJack. Jack simţi o strângere de inimă. — Ce. Dragonul se ridică şi se întinse întocmai ca o pisică. Ieşi pe coridorul din spate. Deschise ochii şi văzu în lumina slabă împrăştiată de ecran cum coada dragonului se strecoară afară din cabină. Odiseea Dragonului…. — Se face. să tragem un pui de somn. căscă Jack. — Nimic.Hoţ şi dragon — Bine. aruncând o privire spre ceas. Aproape că uitase nevoia dragonului de a sta alături de gazda lui. A fost o zi lungă. Draycos. — Unchiule Virge? bolborosi el. — Ah. Poţi să te culci în cabina unchiului Virgil dacă vrei. îi pică lui Jack fisa. A verificat setările. Doreşti să măresc şi viteza? — De ce nu? La ce bun să economiseşti dacă o să-ţi vezi nava de după gratii? Hai. Se îndreaptă spre carlingă. unchiule Virge.

— Bine. spuse Jack întorcându-se pe cealaltă parte. Draycos nu era un animal de companie. Zâmbi pieziş. atâta vreme cât nu-şi bagă nasul în ceva. Jack se întreba deseori cum ar fi să aibă un animal de com- panie. cu faţa spre dragon. — Aşa te vreau. Tăcerea învălui camera pentru câteva minute. Nu era încă obişnuit cu simbioza asta. spuse Jack. — Pot să mai aştept. Nu. cu atât mai bine. — Noapte bună. — De cât timp eraţi împreună? întrebă el deodată.. Îmi cer scuze că te-am trezit. aidoma unui câine de pază.. Citise odată despre câini ce fac ture în toiul nopţii prin casa stăpânului. Solzii lui aurii scânteiau slab în lumina ecranului. rosti unchiul Virge sec. Trezeşte-mă dacă ne lovim de ceva. — Poftim? . — Pff. Dragonul îşi alungi gâtul şi se întoarse să-lprivească. da. Mă rog. Draycos i-ar fi amintit asta cel puţin o dată pe oră. încercând să-şi pună gândurile în ordine. Cu cât se ferea mai mult de dragon. Aşa era şi cu Draycos. unchiule Virge. Draycos stătea întins la podea. Era o fiinţă dotată cu inteligenţă şi grai. Jack stătea cu ochii aţintiţi la silueta din umbră. întorcându-se pe partea cealaltă şi întinzându-şi pătura peste el. dacă doreşti. N-avea de ce să-şi facă griji. — Atunci voi dormi aici deocamdată. îl dojeni Jack. Dar nu adormi imediat. aflatăîntr-o misiune importantă. — Cum vrei. Urci? Draycos se uită lung la el. O umbră se furişă pe perete. Iată. — Totul e-n ordine? — Din câte-mi dau seama. tremurând la cea mai mică mişcare. să verifice dacă totul e în ordine. Ar face bine să vadă în el un războinic K'da şi nu un câine dresat. Probabil e grijuliu din fire. — Nu-ţi face griji. Dacă lucrurile mergeau tot aşa. cu faţa spre uşă. se ivise ocazia să afle. înaintea ochilor săi. o să-ţi dai seama şi singur. încercând să nu-şi trădeze uşurarea. Mai trag un pui de somn. dar până acum nu-i surâsese norocul. spuse Jack. Zahn Timothy — Simţitor mai eşti şi tu. — Nicio problemă.

A fost ucis în luptă. Mai există şi altele? — Nu. — Da. cum îiplăcea unchiului Virgil să spună. — Mai bine te las să dormi.. Intrase în vorbă cu dragonul sperând să afle mai multe despre el. înainte de el l-am avut pe Trachan.Hoţ şi dragon — Tu şi. Inspirând adânc. Aşa mai da.. dar va veni şi vremea să afle. Aşa-i trebuia dacă-l lua gura pe dinainte în toiul nopţii. îmi pare rău. atunci e vorba de Standard Pământean.. Odiseea Dragonului…. vorbise cu el şi se simţea în siguranţă în preajma lui. Dar. cum îi spuneai? — Simbiotul meu? — Exact. nu? — Cred că şi tu ai nevoie de odihnă. Aşa se întâmplă de obicei. noapte bună. Polphir a fost a doua mea gazdă. lasă problemele astea în grija zilei de mâine. De la Polphir însă nu pot să-mi iau rămas-bun aşa cum cere datina. Important era că-l hrănise. Deci dragonul avea în jur de treizeci de ani. — Îmi pare rău. Lucrurile urmau probabil să se complice pe viitor. De cât timp eraţi împreună? Coada aurie tresări uşor. . Toate la timpul lor. timp de cincisprezece ani. Nu ştia multe despre aceste făpturi. — Oh.. N-am vrut să. Dacă au menţionat doar de ani. împotriva cruzilor Valahgua. Suficient pentru moment. Jack era nedumerit. ştii tu. — Aha. — Eu şi Polphir am fost simbioţi timp de zece ani de-ai tăi. — Ăştia-s ani pământeni sau altceva? — Ni s-a spus că aceasta e unitatea cu care măsuraţi voi timpul. Păi. ruşinat şi trist în acelaşi timp. Oare era tânăr după standardele speciei sale? — Ce s-a întâmplat cu Trachan? V-aţi despărţit pur şi simplu? — K'da şi shontinii nu se „despart”. — Stai liniştit. Desigur... dar nu reuşise decât să dezgroape amintiri neplăcute. şopti Draycos. băiatul se întoarse şi-şi potrivi perna sub cap. — Aşa e. Doar că pari mai în vârstă. Măcar am reuşit să-l jelesc cum trebuie. rosti Draycos pe-un ton aspru. — Noapte bună.. spuse Jack pentru a doua oară. până la cinci ani am avut o gazdă-tutore.

Zahn Timothy
După o bucată de vreme, când Draycos se întoarse pe spatele
său, nici nu se mai trezi.

Odiseea Dragonului…..Hoţ şi dragon
Capitolul 9

Seara se lăsa încet peste portul de mărfuri din Colonia Vagran
când Essenay opri motoarele. Sau mai degrabă când micul
cargobot Donkey'sAge4 opri motoarele. Ca să nu-şi pună toată
poliţia Braxton Security în cap, Jack preferase să dea o identitate
falsă navei sale. Făcea parte dintr-un set de patru identităţi
trucate pe care unchiul Virgil le procurase odată cu vălul
cameleonic.
Folosi la rândul lui un nume fals şi trecu de vamă fără a
stârni zarvă. Câteva minute mai târziu traversa cilindrul înalt ce
ducea la aerogara centrală.
— Eşti suspect de tăcut, observă el. Să înţeleg că un războinic
K'da nu şi-ar păta niciodatăonoarea furişându-se într-o clădire cu
legitimaţii false.
— Codul războinicului admite că în unele cazuri camuflajul
este necesar, îi răspunse Draycos de pe umărul său drept.
— Dar nu-i pe gustul tău.
Draycos şovăi.
— Învăţ încă obiceiurile societăţii tale.
— Cu alte cuvinte, nu-ţi place, hotărî Jack, întrebându-se de
ce-şi mai bate capul. Mai mult ca sigur, Draycos nu dorea să
discute pe tema asta. Încerca oare să-l facă pe dragon să-i atragă
atenţia că făcuse un lucru greşit?
Dacă aşa stăteau lucrurile, îşi bătea gura degeaba.
— Mi-am închipuit altcumva locul ăsta, spuse Draycos,
trecând cu vederea peste întrebare. De ce nu mai sunt şi alte
fiinţe aici? Din câte-am înţeles, e principalul port de pe planetă.
— Asta spune multe despre planetă. Coridorul cilindric era
murdar, de parcă nimeni nu mai spălase sau păşise acolo de
câteva săptămâni bune. Monoşinele de transport ruginite, vârâte
în pământul de sub ei, păreau lăsate în paragină de ani buni.
— Am pus piciorul şi în locuri mai urâte ca ăsta.
— Vrei să zici că o corporaţie precum Braxton Universis avea o
fabrică aici?
— Muncă necalificată cel mai probabil. Oameni şi o puzderie
de extratereştri. Găseşti şi multă materie primă în afara
aşezărilor. Locul n-a fost dezvoltat ca lumea.

4În engleză, „vârsta” sau „era măgarului” (n. tr.).

Zahn Timothy
— Se poartă nedrept cu muncitorii?
— Habar n-am. Oricum, cilindrii folosiţi de Braxton se află
într-o stare mult mai bună. Fabrica asta e aidoma unui mănunchi
dezaxat de stele. Un depozit de trei etaje şi aerogara în mijloc din
care ies toţi cilindrii ăştia spre rampele de asolizare. Marfa e
transportată pe şine în depozit, de-acolo trece prin vamă, dacă e
necesar, şi din nou pe şinele din cilindri pe nave.
Arătă în faţă.
— Cilindrul şi rampa pe care le-am folosit cu marfa Braxton
sunt în cealaltă parte a depozitului.
— N-ar fi fost mai bine să fi asolizat mai aproape?
Jack se opri.
— Uite ce-i, prietene, dacă m-aş scălda în bani n-aş fi intrat în
bucluc. Nu-i suficient că am consumat o droaie de combustibil
din cauza ta să ajung aici? Acum vrei să asolizez şi pe cele mai
scumpe rampe?
— Scuzele mele. Nu ştiam că va costa mai mult.
— Întotdeauna costă mai mult, mârâi Jack, luând-o din loc. Zi
mersi că am ajuns la acelaşi spaţioport.
Îşi continuară drumul în tăcere. Doar bocănitul ghetelor mai
răsuna prin aer. La intrarea în depozitul principal, cilindrul se
lărgea. Intră şi auzi ecoul paşilor săi în depărtarea pereţilor, în
înaltul tavanului. Partea centrală a podelei era segmentată în
dreptunghiuri de diferite mărimi, unite de pasaje prin care doar
un vagon de transport putea să treacă.
Câteva dreptunghiuri erau goale, dar în majoritatea stăteau
grămadă cutii de diferite forme şi culori. Culoarele înguste şi în-
tortocheate formau împreună cu grămada de cutii un adevărat
labirint. Un alt labirint de pasarele şi macarale veghea la şapte
metri deasupra. Unele culoare dădeau în birourile înlănţuite la
etajul al doilea. Câteva birouri erau luminate, dar cei mai mulţi
dintre lucrători plecaseră acasă. Luminile de sus, ajustate pentru
timpul nopţii, dădeau încăperii un aspect mohorât.
Cea mai simplă cale spre cilindrul cu pricina era pe lateralul
depozitului. Cu toate astea eramai mult de mers, iar Jack nu se
simţea deloc în apele lui. Dacă străbătea labirintul de lăzi ar fi
ajuns mai repede şi n-ar fi stat aşa la vedere. Trecu printre două
lăzi maronii-verzui şi porni spre ieşire.
— Întotdeauna e aşa linişte? întrebă Draycos.

Cercetă împrejurimile. nu vor mai sta pe gânduri. Ţi-am mai spus că lăzile erau sigilate. — Şi vorbeşte mai încet. încât Jack aproape că nu-lauzi. iar eu aghiotantul său. legea noastră spune că o persoană e nevinovată până la proba contrarie. — O să fiu mai atent. îi promise Draycos. cu un glas atât de stins. Porturile de pe Vagran nu sunt atât de solicitate ca să fie nevoie de un schimb de noapte.. Fuga de la locul faptei atrage după sine vina. — Şi dacă aş fi rămas acolo tâmpit. Odiseea Dragonului…. — Poliţia ce crede? — Dacă-ţi închipui c-am mai stat pe-acolo să văd ce-au copoii de zis. cum ar fi fost? pufni Jack. Jack trecu printre lăzile maronii-verzui şi se avântă în labirint. căci extratereştrii guralivi se făcură nevăzuţi în alt cilindru. lângă intrarea într-un alt cilindru. cu ochii la adunătura de extratereştri.Hoţ şi dragon — Poate n-ai observat. îi răspunse Jack nerăbdător. — Un gest necugetat. . Această specie adora să vorbească. spuse Jack. lăsând înurmă ecoul vocilor. Mare brânză! Unchiul Virgil e un hoţ notoriu. — Fireşte că nu.. dar în labirintul ăsta nu puteai să fii sigur. Dacă ceva nu le miroase a bine când sunt eu prin preajmă. Am descărcat cutiile unde mi-au spus ei şi dus am fost. şi nu voia nici în ruptul capului să intre în discuţie cu ei. mai ales cu străinii. Uite. Dar aveau ceva înăuntru. Şi acel ceva nu mai era când am ajuns pe Cordolane. Ce era în lada buclucaşă? În stânga lor. Îşi făcu griji degeaba. nu eşti în toate minţile. Aruncând o ultimă privire în jur.. grăbind puţin pasul. — Ai văzut aparatul cu ochii tăi? îl întrebă Draycos. — Tu nu înţelegi. — Pe factură scria instrument de măsurare a presiunii moleculare şi încă ceva. Crezi c-aş putea să-mi dovedesc nevinovăţia din spatele gratiilor? — Dar mi-ai spus că duci altă viaţă acum. Dar să-mi şi răspund. Trase aer adânc în piept. dar afară se înserează. Nici ţipenie de om. — Nu cred că ai înţeles întrebarea. cu o cutie goală în mâini. un grup palavragiu de jantris însărcinaţi cu întreţinerea îşi făcu apariţia. Că vorbesc de unul singur mai e cum e.

Izul îl izbi dintr-odată în nări. nobile K'da. Hoiturile atrag animale. băiatul îşi pierdea echilibrul. Pe cadavru se întrezărea salopeta serviciului de mentenanţă. Carne moartă. mulţam. cap de şobolan. Lui Jack i se făcu rău. — Aşa-i. — E de rău? întrebă Draycos. cu pete albe şi negre pe blana murdară. savurând pe-ndelete ospăţul. fiarele astea nu se feresc să ucidă. gheare ascuţite şi dinţi fioroşi. . săgetând aerul cu limba. împingând cu creasta ţepoasă şi arcadele proeminente cămaşa şi jacheta de piele. Mai toate erau adunate în jurul unui leş de nerecunoscut. Simţea şi el un iz slab. E de rău. De fiecare dată când Draycos se făcea tridimensional.. de mărimea unei pisici. înfulecând de zor. Nu miroase a ceva obişnuit. — Ai dreptate. — Nu ştiu. Miroase a mortăciune. Limba lui ţâşni de două ori afară. mârâi Jack. Dacă dau peste vreun stârv proaspăt. dar cine mai ştie asta în afară de mine? Nimeni. scoţându-şi capul din umărul băiatului.. cu mâna pe pistol. — Te pot ajuta cu reputaţia. Poate nu ştii. spuse Draycos. Şi acolo unde ceva murise de scurt timp. Capul dragonului se ridică uşor din umărul lui Jack. — Da. îngăimă el. Cât despre ajutor. spuse Jack cu amărăciune. Făcu privirea roată şi o luă uşor la pas. Altele se plimbau ici-colo. ce duhneşte aici? Jack trase aer pe nări. ca să fiu mai precis. iar băiatul şuieră încet printre dinţi. — Că veni vorba de mirosit primejdia. hai mai întâi să rezolvăm treaba asta. Zahn Timothy — Aşa-i. — Stai jos. dar e mult mai uşor să-ţi păstrezi reputaţia curată decât să îndrepţi una pătată şi să începi de la zero. nu glumă. Proaspăt moartă. — S-o tăiem de-aici. spuse trăgând din nou aer în piept. — O să-mi dau toată silinţa. Le văzu: erau doisprezece pe puţin. pentru un spaţioport vreau să zic. Ajunse la marginea unui maldăr de lăzi şi-şi roti privirea. bard şi răz- boinic deopotrivă. acru şi deloc plăcut.

Simţi apăsarea pe umăr. Jack se dădu îndărăt..). Cu grijă. . auzi vocea lui Draycos din umăr. tr.. şopti el. — Nu trage. Blana zburlită le făcea să arate şi mai mari decât erau în realitate.Hoţ şi dragon — Haiene5.. privind înapoia sa. dar descărcarea electrică le reduse la tăcere. gata să sară. făcu câţiva paşi înapoi. Cea de-a treia fu mai rapidă şi se feri. 5Probabil vreo rudă îndepărtată a pământenei crocuta crocuta (n. Draycos ateriză direct în faţa haienelor. Jack trase. Haienele îşi arătară colţii.. Odiseea Dragonului…. Cele trei din fruntea lor stăteau deja ghemuite. Jack făcu stânga-mprejur. cu pistolul ridicat. iar coada arcuită deasupra. Nu păreau speriate. aidoma unui scorpion. Optsprezece. — În spatele tău. Simiţi obişnuita schimbare de greutate şi dragonul ţâşni din pieptul său. Broboane de sudoare îi scăldau fruntea. Se întoarse şi-l văzu pe Draycos răsărind din spate. şi unde mai pui că nu erau toate. după colţ. Mai avea o lamă de cartuşe. asemenea unor lei în căutarea prăzii. Draycos le avertiză cu un mârâit înfundat. Opt haiene se îndreptau tiptil spre el. rosti scurt dragonul. Tipul de la mentenanţă era o dovadă a iuţelii cu care se mişca haita de haiene. Galbenul ochiului strălucea puternic în lumina difuză. Înainte ca Jack să schiţeze un gest. Şase haiene înainte şi încă vreo doisprezece înapoi. Celelalte haiene se apropiau în tăcere. dar se îndoia că va ajunge s-o folosească. cele şase prădătoare feroce şi războinicul K'da se studiară din priviri. dând la o parte jacheta şi cămaşa. Pistolul însă mai avea doar şapte încărcături. Doar că în locul făpturii lucioase şi aurii pe care Jack o ajutase să scape. Nimeri în plasă două haiene. Şocul îi tăie pentru o clipă respiraţia. cu picioarele şi capul apropiate de sol. Mai că-i ieşea din piept inima când se gândea la ce-o să fie. i se înfăţişa acum un dragon negru ca smoala. — Draycos. haienele atacară.. De parcă acesta era semnalul pe care-l aşteptaseră. Într-o clipă. Cele două animale prinse schelălăiră.

Zahn Timothy Cea din frunte se repezi cu ghearele aţintite spre botul dragonului. de nu mai ştiau săracele de capul lor. Se năpustiră toate cinci asupra lui. Cu un schelălăit scurt. . alarmate probabil de zgomotul luptei. Se întoarseră în tăcere şi se împrăştiară care-ncotro printre mormanele de lăzi. Pe prima o păli cu laba înainte să atingă pământul. Draycos o şi lovi cu coada. două pe stânga şi trei pe dreapta. ocolind puţin pentru a evita o posibilă ripostă din partea lui. sări spre grămada de lăzi din spatele lui Jack. De cum ateriza se şi punea cu ghearele pe ele. cu coada arcuită deasupra. dar dragonul reuşi să ridice la timp picioarele. Haienele se mişcau repede. care-şi veni la timp în simţiri şi le nimeri cu pistolul. Jack stătea lipit cu spatele de lăzi. Brusc. scăpând astfel de încercuire. aşa cum deunăzi se proptise în copacul de lângă epavă. Inerţia îl purtă spre lăzi. gata să-l sfâşie. le zvârli pe rând în bezna dimprejur. Ochii lui verzi erau mai strălucitori ca niciodată pe fundalul solzilor negri. Împărţind gheare în stânga şi în dreapta. Războinicul K'da avea fără doar şi poate o forţă teribilă în muşchi. mârâi ameninţător. Până s-o ia la ochi. Pentru o clipă rămase agăţat de cutii. se repeziră în direcţia lor. Înainte să se prăvălească printrelăzi. tot nu reuşiră să-i facă faţă. Celelalte cinci se năpustiră pe lateral. Dar Draycos era şi mai iute. lovind cu coada la viteze ameţitoare şi mereu la ţintă. văzu haiena aruncându-se din vârful grămezii. jivina se duse de-a berbeleacul. făcându-se nevăzute în întuneric. muşcând şi spintecând. prea iute pentru ca Jack să desluşească ceva. Tocmai terminase cu ultima jivină când cele de după colţ. Două ieşiră din haită şi se năpustiră spre Jack. Draycos se aruncă între ele. Sări şi ateriză între Jack şi haita de haiene. De două ori crezu Jack că aveau să-l copleşească şi tot de-atâtea ori dragonul sărise dintre ele la timpul potrivit. Băiatul se ghemui de-ndată şi. Draycos sărise deja peste cele două haiene din stânga. Pentru haiene era de-ajuns. Deşi erau de două ori mai multe. Ghemuit. Jack avusese dreptate. Îşi aminti de salturile făcute de dragon pe Havenseeker. când privi sus. Era complet absorbit de bătălie şi aproape că uitase de pistolul din mână. Restul se îndreptară spre Draycos.

schimbă şi culoarea solzilor.Hoţ şi dragon De-abia acum realiză Jack că-şi ţinea răsuflarea de ceva vreme. La unii se vede mai bine. dar până acum nu te-am văzut decât împuşcând oameni cu propriile lor arme şi trăgând cu rachetele de pe Essenay. Sunt bine. aşa că expiră puternic. Roşim la faţă când suntem nervoşi sau înspăimântaţi. dând cu capul de o ladă. Dragonul atinse pieptul deasupra jachetei şi se făcu una cu pielea sa. Interesant. Draycos mai scrută încă o dată întunecimea. Acum putem să plecăm? Nu-ţi fie teamă. — N-or să ne mai dea de furcă. n-o să se obişnuiască în vecii vecilor cu simbioza asta. Draycos cercetă întunericul după alţi duşmani. Avem sânge negru. Nu ştia ce să zică. — Da. — Uluit mai degrabă.. Nu i se părea. De unde era să ghicesc că poţi lupta aşa? — Un adevărat războinic e iniţiat în toate formele de luptă. îl asigură. e tare! — Un efect secundar al freneziei de luptă K'da. căscând ochii la dragon. continuă el. . Oamenii n-au reacţii similare când se află în pericol? — Nu prea. lunecând pe corpul băiatului până îşi regăsi poziţia obişnuită. Şi schimbarea culorii. — Uau. Degeaba. îl lămuri Draycos. Acum. Draycos îşi lăsă capul pe-o parte. Începeau solzii să-şi recapete culoarea aurie sau i se părea? — Ai spus de-atâtea ori că eşti războinic. mulţumesc. — Presupun că ai dreptate. Brusc se-ntoarse şi sări. apoi îşi ridică gâtul şi se întoarse la Jack. spuse băiatul fascinat. Jack sări din reflex înapoi. pari tulburat. — Da. Odiseea Dragonului…. Pe măsură ce curge mai vârtos prin muşchi. Solzii dragonului prindeau nuanţe aurii. — Eşti rănit? — Nu. — Cu toate astea. Purpuriul de pe margini era tot acolo. — Ah. poate puţin. de-aproape. Mergem? Jack se frecă la ceafă. Mă rog. Hai. vedea că solzii nu erau în întregime negri.

punând un deget pe manşetă. de-acord? Să trag fermoarul. — Mai bine aşa. Doamne! Draycos veni mai aproape. Durerea aproape că dispăruse. spuse Draycos. simţi cum dragonul se prelinge pe braţ în jos. dar suficientă cât să rupă nasturele de la manşeta cămăşii. spuse Jack. trăgând fermoarul la mâneca jachetei. Repet. Observi? Nici fermoarele nu-s elastice. Saltul neatent al dragonului nu avusese atâta forţă cât să strice fermoarul. nu de alta. Pun pariu că-s singura persoană de pe Braţul Orion care are nevoie de găuri în dulap. Pielea nu se întinde. — Înţeleg acum. De când sunt singur am învăţat să cos nasturi. Trase fermoarul şi aruncă o privire. Fermoarul ăsta ţine pielea strânsă. Clătină din cap. — Nu face nimic. mâna îi deveni grea şi Draycos ţâşni pe sub mâneca jachetei de piele. — Tot eu am pricinuit şi asta? — Şezi blând. Se uită în jur şi o luă la pas. Aici era zona de descărcare. îl repezi Jack ţinându-se de încheietură. făcând semn cu mâna. — Ce s-a-ntâmplat? — Aproape că mi-ai rupt mâna. Data viitoare când ai de gând să ieşi pe-aici. — Nu înţeleg. ce facem acum? — Dăm o raită pe-aici. mă anunţi şi pe mine. Mă voi abţine pe viitor. Ce facem acum? Drept răspuns. aia s-a întâmplat. Zahn Timothy Capitolul 10 Ajunseră la capătul depozitului fără alte peripeţii. — Nu-i nevoie. Îmi cer scuze. — Au! Dragonul întâlni podeaua şi se întoarse. scuturând din cap asemenea unui cal. Cămaşa îl prindea curios sub mâneca jachetei. — Bine. începu Jack. — Asta e piele. — Poftim? — Nu te osteni. Vezi? Piele. Înainte să zică ceva. murmură Jack. . La fel de neaşteptată fu şi durerea care-i săgetă încheietura. zise Jack. spuse Draycos.

spuse unchiul Virgil cu ţâfnă. în urmă cu câţiva ani. nici despre poporul lui sau ce-i . Oftă şi scoase din buzunarul interior un scaner EvGa. unchiul Virge ştia asta şi. Poate că era totuşi o pâine de mâncat aici. Jack făcu o grimasă. Îl porni. Mulţumită lui Draycos suntem amândoi teferi. Pe de altă parte. ar fi ştiut-o şi dra- gonul. furat de unchiul său bineînţeles. Urmă o scurtă pauză. — Hei.. bombănind în timp ce-şi masa încheietura. Ai primit semnalul? — Da. Nu ştim mai nimic despre el. — Ce vrei să zici cu asta? — Trebuia să mă contactezi. — Unchiule Virge? — Era şi cazul. Jack se încruntă. Noul tău prieten. Ce necazuri? Dragonul te-a băgat în bucluc? — Nici vorbă. După toate furturile şi escrocheriile în care-l însoţise pe unchiul Virgil.. mărturisi Jack. Unde radio depistabile. — Ce-i cu tine? Hai. era nedrept să fie hăituit tocmai acum. Dar nu m-am gândit c-o să-ţi ia atâta să ajungi acolo. dacă ar fi avut ceva minte-n cap. activând EvGa şi programându-l să treacă datele prin transmiţător. — Pricep acum. Trăgea nădejde să fie aşa. când era curat ca lacrima. asta e. tumi-ai spus să nu transmit înainte să activez scanerul. nici el nu ştia. Odiseea Dragonului…. — Îţi zic eu ce-i cu mine.Hoţ şi dragon Jack îl privi cum se îndepărtează. spuse un- chiul Virge coborând vocea. El ştia asta. Îţi aminteşti? — Ba bine că nu. dragonul îi demonstrase în repetate rânduri de ce era în stare. N-am încredere în el. — N-am avut când. Nu-mi place să pierdem legătura pentru atâta vreme. Găsi tonul unchiului Virge puţin deplasat. vreau s-aud. Vorbind de unchiul Virgil. Am dat peste o haită de haiene. Şi tu ce-ai fi putut să faci? — Asta contează mai puţin. să-mi spui ce s-a întâmplat.. Veniseră degeaba. Cum se lăsase târât în fundătura asta. Din alt buzunar luă transmiţătorul şi-l prinse la gulerul cămăşii. Nici despre el. Ce-ai făcut până-acum? — Am avut nişte necazuri.

lipite de peretele depozitului chiar lângă intrarea în cilindru. Ar fi putut să le dea suficient timp amicilor lui să vă prindă sau să găsească nava. asta-i problema. — Păi. Şi în mod special mă enervează felul în care încearcă să-ţi împuie capul cu conduita războinicului şi prostiile alea. — Nu-mi împuie capul. Dar în viaţa reală. — Asta contează prea puţin. oftă unchiul Virge. Jack se văzu nevoit să fie de-acord şi de data asta. hoţ pe hoţ se dă de gol. E uşor să te porţi nobil şi măreţ când eşti soldat. — Te-ai ales cu ceva din afacerea aia? insistă unchiul Virge. Ştii prea bine că primul lucru pe care-l face escrocul e să-l convingă pe neghiob că e cel mai cinstit om din câţi există. într-o carte de basme. bine. Nu-i vorbă că n-ai încredere în el. de ce zici că-s prostii? — Nu ţi se pare prostesc să-ţi pui viaţa în pericol doar ca duşmanul să nu se frigă bietul la degeţele? Dacă mai ţii minte pe Iota Klestis. Dar nici nu ne-a dăunat. Ar putea să ne joace pe degete fără să prindem de veste. — Sunt convins că mergea odată. recunosc că treaba aia a fost puţin ciudată. — Atunci ce contează? — Că toată povestea cu războinicul nobil sună bine. Dar nici asta nu contează. Zahn Timothy coace mintea. pur şi simplu nu merge. băiete. Bine. — Se pare că merge la el.. — Mda.. — De unde ţi-a venit şi ideea asta? rosti unchiul Virge cu necaz. ripostă unchiul Virge. Pricepea acum. cu siguranţă nu.. Nu-lplaci. La urma urmei. Crezi că ciomăgarul ăla te-ar cruţa dacă ai mai da vreodată nas în nas cu el? — Păi. Jack. Jack îl văzu pe Draycos cum dă târcoale unui şir de containere mari. dând din cap. nu-l am la suflet. Nu-mi place cum dă ordine şi face pe şefu'. Putea să vă dăuneze al naibii de mult. Cum spune şi zicala.. spuse Jack. Dar. înconjurat de . — Aşa cum m-ai jucat tu de nu ştiu câte ori? — Întocmai. Asta să-ţi fie balanţă-n viaţă. recunosc.

Veni îndată lângă dragon. se încruntă băiatul. Acum o sută cincizeci de ani au apărut şi ei. „spate de dragon” (n.. — Jack! strigă Draycos. Ai auzit vreodată de Dragonbacks6? — Nu. — Ai găsit ceva? — Se prea poate. Pentru putere şi cutezanţă. E singurul pe care scrie asta. — Ce e? — Containerul. arătă el cu botul înspre uşă. Ce scria pe etichetă era cu adevărat interesant: ÎN PROPRIETATEA BRAXTON UNIVERSIS. tr. Hai. Coada îi tresăltă. Dragonul stătea lângă un container la peste zece metri. de care nu auzise nimeni. fiecare cu câte-undragon tatuat între omoplaţi.). — Glumeşti? Au pierit cu toţii în nici zece ani de când au pornit la drum. Pe zăvor stătea lipită o etichetă cu margini roşii. Legendele lor străvechi sunt ticsite cu dragoni. Jack se încruntă. spuse Draycos. — Era un grup de soldaţi idealişti. — Sună chinezesc. aşa că cine ştie ce bărzăuni mai aveau pe creier? — Văd că nu-i prea ai la suflet. DOAR PERSOANELE AUTORIZATE Mai jos era imprimată una dintre cele mai cunoscute imagini pe Braţul Orion: logoul corporativ Braxton Universis. ziceau ei. 6În engleză. Lucrurile nu stau la fel când eşti singur. tot ei ziceau că sunt descendenţii cavalerilor templieri din Europa pământeană. cu capul întors spre el. INC. . — Pentru că au încercat să fie de ajutor? — Pentru că s-au amestecat în treburile altora în loc să-şi vadă de-ale lor. Odiseea Dragonului….Hoţ şi dragon soldaţi. Bine. — Chiar spuneau că s-au inspirat dintr-o poveste teran- chineză sau japoneză. ce-şi au obârşia pe Trantson. Băiatul privi în sus. Jack îţi ţuguie buzele. puşi pe fapte bune.

— Aşa am zis. Încep cu containerul. dar e mai bine decât să ne holbăm la container şi să ne-ntrebăm ce-o fi înăuntru. are dreptate. — Tu ai spus că nu vom mai găsi nimic pe-aici. cu ochii la zăvor. — Nu. dar cam atât. — Se numeşte a da o spargere. . În cinci minute suprafaţa containerului fu scanată. rosti unchiul Virge sarcastic. containerul îi ţine la respect. — Cum ar fi? întrebă unchiul Virge. Ce spune? — Spune că e proprietatea Braxton Universis. — Nu scrie „nu atingeţi”. băiete? întrebă unchiul Virge în staţie. Jack? 7EvGa vine de la evidence-gathering. mostre de praf sau fibră. nu mă-ndoiesc. bombănea când şi când. „culegere a probelor” (n. — Ce-ai de gând să faci? îl iscodi Draycos. şi n-avea de gând să asiste la o ceartă. Ai terminat. făcu Draycos semn spre aparatul EvGa din mâna băiatului. veni confirmarea din staţie. Ochii dragonului scânteiară. i-o-ntoarse unchiul Virge. — Atunci hai să folosim întâi aparatul. Poate să adulmece amprente. Gata? — Gata. tr. se grăbi să-l susţină Jack.). Zahn Timothy — Nu ştiu să citesc simbolurile din cuvintele voastre. — Parcă aveai un scaner. — Cum arată. dar nu vede prin uşi închise. — Cu toate astea. Nu-i o treabă de teapa nobilului războinic K'da. nu? încuviinţă Jack. — Am. Naiba ştie câte sute de oameni s-au perindat pe-aici în ultimele două săptămâni. dar nu prea complicat. Unchiul Virgele introduse cu sârguinţă în baza de date şi începu analiza. Găsiră zeci de amprente şi tot soiul de pete de provenienţă extraterestră. Nu pentru un discipol de-al unchiul Virgil. Şi băgăcioşii să facă bine să nu-şi vâre nasul. Pare un sistem de închidere obişnuit. Unchiul Virge încerca să-l provoace pe dragon. Poate descoperim o altă cale de a vedea ce se află înăuntru. — Pierdere de vreme. E un senzor de culegere a probelor7 şi a aparţinut poliţiei. — Destul de bine. în orice caz. Ce n-aş da să fi adus nişte scule mai de Doamne ajută. Zăvorul era zdravăn.

Mercenari. Mai avem şi trei amprente de la doi jantris. Acum să vedem cu uşa. Pentru numele sfântului. spuse Draycos. — Da.. îl lămuri Jack. — Măcar am luat amprentele. rosti Jack. da' mic mai e şi universul ăsta. îi aruncă unchiul Virge. Se ghemui şi sări în pieptul lui Jack. adăugă de pe umărul băiatului. gardieni. cercetând împrejurimile. Dragonul îi întoarse privirea. parcă ziceai că mai există o modalitate de a intra. Tăcu.. — Putem să-i dăm bice? îi încurajă unchiul Virge. Măi. ce te aştepţi să găseşti acolo. înguşti la minte. Jack se uită la Draycos. spuse Jack. spuse unchiul Virge. îl corectă dragonul. — Înţeleg. — Brummga. răspunse Jack. repetă el. luând scanerul din faţa uşii. — Trei parpini şi. hotărât să nu tragă concluzii pripite. spuse dragonul. O armată întreagă de oameni se perindaseră prin faţa containerului. — Doi brummga. trei parpini. rosti Jack. . Nimic demn de luat în considerare sau neobişnuit pentru un spaţioport. Draycos. Mai devreme sau mai târziu tot avea să treacăcineva pe-aici. spuse Jack. Ce rezultate avem? — Optsprezece amprente umane. — Credeam că brummga sunt o specie destul de răspândită în regiunea asta.? ceru să ştie Jack. te rog. puţin nedumerit. salahori. că doar n-or fi zburat oamenii până la uşă? — Încep scanarea. cărăuşi..Hoţ şi dragon — Terminat. unchiul Virge avea dreptate. măi. — Întocmai. — Cred că glumeşti. încheie unchiul Virgil. oprind scanerul la o palmă de podea. Odiseea Dragonului….. — Ar fi bine să vedem şi podeaua din jurul containerului. Înregistrează! De data aceasta însă. — De a vedea ce se află înăuntru. Nu cred totuşi că are vreo legătură cu soldatul brummga de pe Havenseeker. treburi de genul ăsta. spuse unchiul Virge fără tragere de inimă. dar nu părea convins. lăsând la o parte scanerul şi scoţând la iveală poli-unealta. — Aşa e.. — Poftim? — Laţi în umeri. Stai sprijinit cu spatele de uşă. Carne de tun.

Mai ţii minte când îţi povesteam cum K'da par să devină bidimensionali? — Ce mi-ai arătat cu readerul pe Havenseeker?Sigur.. — Din partea mea poţi să-i spui şi marmeladă. murmură unchiul Virge. — Un perete spre exemplu. — Aha. Acum. — Măi să fiu al naibii.. închipuie-ţi ce duet aţi fi format. Acum închipuie-ţi că readerul poate fi îndoit. — Bine.. — Putem să-i dăm drumul odată? interveni Jack.. da? — Corect. Asta-i bidimensional. — Linişteşte-te. pentru prima oară încântat de când îl cunoscuse pe Draycos. zise unchiul Virge. Dar gândeşte-te la imaginea pe care am creat-o. Poţi să vezi prin pereţi. — Spune-mi întâi ce ai de gând. spuse Jack. — Ştiu. proptindu-şi bine spatele în container. se conformă Jack.. dacă ceva ar sta între degete şi palmă. Şi acum e unidimensional. — Nu ne folosim abilităţile pentru a fura. Mi-ai rupt deja cămaşa şi era cât pe ce să-mi scrânteşti încheietura. Măi măi. ăsta da talent. — Asta. îl avertiză Jack. Dar în alte condiţii. jignit de aluzie. Ridică braţul drept şi întinse mâna stângă de-a lungul antebraţului. nu vei păţi nimic. da. dar. dacă bariera e suficient de îngustă. — Unchiule Virge. Să-mi dau jos jacheta. m-ai pierdut. — Nu e uşor de înţeles.. Dar poţi să vorbeşti în numele tuturor compatrioţilor tăi? Să fie toţi K'da într-atât de neprihăniţi încât până şi gândul de a comite o nelegiuire să le fie străin? — Desigur. Înclină mâna precum un pod basculant. Draycos? .. nu că aş înţelege sau ceva. Dar Jack are dreptate. nu suntem fiinţe perfecte. Noi îi spunem „viziune intraobstaculară”. te-ai cuminţit. se băgă unchiul Virge.. Zahn Timothy Jack îl privi neîncrezător. dar îndoaie-ţi degetele astfel încât să atingi braţul. Ţine mâna tot aşa. te-ai apleca peste el. — .un perete. lăsând-o sprijinită în podul pal- mei. spuse Draycos. ştiu. — Propteşte-ţi mâna pe braţ. — Asta zici tu. — Stai. desigur.

nu ştiu să le interpretez. Dar ţi-am spus. Jack strâmbă din nas. să convingă un nobil războinic K'da să-l ajute cu spargerea unei bănci era o treabă dificilă în sine. cu ţevărie şi câteva cutii rectangulare la baza lui. Cu timpul va încerca să înveţe mişcările dragonului. Putea să fie orice. Ar fi fost. oricum. depărtată şi în acelaşi timp curios de apropiată.. Bineînţeles. simţi o lunecare pe piele. — Scrie ceva pe el? Constructor. — Mai rămâne metoda tradiţională. Jack clătină din cap. semn cu semn. — Aş putea totuşi să încerc să ţi le descriu. se auzi vocea lui Draycos. depărtându-se de zăvor. jucându-se cu poli-unealta. orice? — Disting câteva simboluri de-ale voastre. Venea cumva sunetul de pe spatele său? Un recipient cilindric.Hoţ şi dragon Ca răspuns. Jack rămase cu spatele la perete. Ridică poli-unealta. Timp de câteva clipe nu se întâmplă nimic. Iar unchiul Virgil adorase întotdeauna provocările. Se concentră. Odiseea Dragonului…. model. . O bună parte din unchiul Virgil se tran- sferase în unchiul Virge. înfundată. şi Jack văzu cu coada ochiului cum capul dragonului îşi face din nou loc pe umăr. iar rezultatele ar putea să ne lase cu buza umflată. jumate cât tine. — Un singur obiect înăuntru. Nu era prea târziu. Încă o lunecare pe piele. — Ne-ar lua prea mult. Îşi închipuia la ce treburi l-ar fi înhămat unchiul Virgil pe Draycos dacă i-ar fi stat în putere. dar nu sesiză nicio diferenţă faţă dealte dăţi. o dispută pe cinste. veni răspunsul apropiat-îndepărtat.

dar dragonul rămase tăcut. Îngenunche lângă zăvor. Vor să afle dacă îşi bagă cineva nasul înăuntru. fixată pe capul unei şurubelniţe. Realiză dintr-odată că ceva nu era în regulă cu zăvorul. Şi nu face parte din mecanismul iniţial? — Cu siguranţă nu. — E mai mult decât evident. Se opri. având grijă să nu atingă metalul buclucaş. Desigur. Au băgat ceva în el şi au acoperit cu bucata de metal. Poate că nobilul războinic K'da nu se sfia să fure. Zăvorul era zdravăn. spuse Draycos calm. De fapt. — Ce înseamnă asta? — Dacă deschid zăvorul. ieşită puţinînspre dreapta. Presupunerile sale se adeveriră. — Dar dacă-şi doreau ca nimeni să nu pună mâna pe recipientul dinăuntru. Există şi mijloace mai bune să păzeşti marfa. va afla cineva. o şmecherie la care unchiul Virgil lucrase ore în şir. încruntat. Zahn Timothy Capitolul 11 Jack se aştepta ca Draycos să obiecteze la metoda asta. de ce nu l-au scos pur şi simplu? De ce să- l lase acolo şi să monteze o capcană? — Ai auzit vreodată de cuvântul momeală? continuă unchiul Virge. mârâi unchiul Virge. În mod cert. rosti unchiul Virge caustic. Nu era simetric. mai ales după explicaţiile oferite de unchiul Virge despre spargerea băncilor. Avea să termine în doi timpi şi trei mişcări. Chiar şi pentru un nobil războinic K'da. nu cred să fi văzut vreodată ceva asemănător pe un simplu container. — Interesant. — Zăvorul a fost cablat. Ce-ai de gând să faci acum. dar după tonul tău îmi dau seama ce înţeles are. — Nu-mi era cunoscut sensul. Pun pariu că-i un cablu-capcană. Se apropie să vadă mai bine şi dădu cu ochii peste tija metalică de câţiva milimetri. Jack? . dacă era imperios necesar. Îi arătă cu degetul. — S-a întâmplat ceva? întrebă Draycos. — Mă bucur nespus. Scoase la iveală una dintre lamele poli-uneltei. nu făcea parte din modelul iniţial. — De ce a fost totuşi folosit? întrebă Draycos. dar nu complicat.

— Ce.Hoţ şi dragon — Nu ştiu. învăţăturile. recunoscu Jack. băiete. dar n-aş trece-n veci de vamă. cu ochii la zăvor. Aşteptă o clipă. rosti unchiul Virge dezgustat. nobilul războinic K'da nu le ştie pe toate? îl tachină unchiul Virge. — Aşa se pare. Să-şi amintească învăţăturile lui. Dintr-odatăchipul i se lumină a înţelegere. ca să vezi. murmură unchiul Virge. ca să vezi. spuse Jack. Mult mai rece. Ce surpriză! . Îl deschid. băiete. luă poli- unealta şi se puse pe treabă. interveni Draycos. zâmbi el uşor. — Măi. Odiseea Dragonului…. Are o plăcuţă prinsă jos pe care scrie „Hamker-Rovski 550”. — Ciuleşte-ţi urechile. — Deci am ajuns într-o fundătură. aruncăm un ochi şi o tulim de- aici înainte ca tipul de la cablu să ne vină de hac. cum să nu. măi. Ai vreo idee ce- nseamnă? — Măi. — Ai grijă. — Aşa cum zicea şi Draycos. Am. Nu ne mai rămâne decât un singur lucru de făcut. — Îţi dau tot dreptul. Fără un scaner şi nişte instrumente mai meseriaşe nu pot să-mi dau seama cum e prinsă şmecheria asta. Trase aer adânc în piept. Draycos. Hamker-Rovski 550 e un aparat de răcire la temperaturi foarte mici. sperând ca unul dintre ei să se opună planului sau să vină cu o idee mai bună. Ca să citez pe cineva. măi. rosti unchiul Virge cu un aer meditativ. — Mai rece de-atâta. — Împărtăşeşte-mi şi mie gândurile tale. Halal cuminţire. Îndoi poli-unealta şi o puse deoparte. Ia să vedem ce- avem aicea. Şi prin urmare nu pot s-o dezarmez. Da. Jack se încruntă şi mai tare. Deschise uşa. experienţa şi metodele sale. — Ai uneltele necesare pe Essenay? dori să ştie Draycos. — Vrei să zici un frigider? se încruntă Jack. Însă unchiul Virge şi Draycos rămaseră tăcuţi. spuse Jack cu ochii la recipient. nu uita ce-ai învăţat. spuse unchiul Virge. Să vedem. Colonia Vagran nutreşte o dragoste aparte pentru hoţi. Nu trecu nici jumătate de minut şi zăvorul cedă. mormăi Jack. — Mda.. — Ei? vru să ştie unchiul Virge. Jack îşi muşcă buza.

fără să treacă prin starea lichidă. — Atunci explică-mi. — Cine altcineva? Anunţă-mă când eşti la două minute de navă. — Ei. — Cui să-i pese de Jack şi problemele lui? zise unchiul Virge în batjocură. Nu vedea pe nimeni. mormăi Jack. Prin urmare se evaporă fără să facă baltă. Fii cu ochii-n patru. spuse Jack mărind ritmul. Trei fiinţe. Se pare că şi-au tras preşul de sub picioare. cotind prin labirint şi verificând împrejurimile înainte să-şi vadă de drum. — Păi. Poate paznicii. Şi. oprindu-se la marginea unei gră- mezi şi trăgând cu ochiul după colţ. — Crezi că te aşteptau? Pe tine în mod special. rosti el cu un glas adânc din care răzbătea iritarea. dioxidul de carbon e una dintre ele. putea să audă paşii. Trebuia să-mi fi dat seama mai devreme.Îşi închipuie că nava mea e pe o rampă din apropiere şi că o să le cad direct în braţe. Aşa face mereu unchiul Virge. Indică direcţia cu vârful botului. — Doar nu vrei să te ascunzi într-o navă de la sol? — Nici nu mă gândesc. — Lasă-le oprite. Nu-l băga în seamă. e destul de simplu. Amicii tăi de la intrare au reacţionat mult prea rapid ca să fie nişte poliţişti de rând. printre altele. iar acum trebuiau să spele putina. Nu ştiu atâta chimie ca tine. bine. băiete. Închise containerul şi o luă îndărăt. Nu vor trece cu vederea o navă gata de decolare. — Vine cineva. — Din ce direcţie vin? — Dintr-acolo. — Ha! spuse Jack şi o luă înapoi în labirintul de lăzi. şopti el. — Braxton Security atunci? întrebă Jack. — Linişteşte-te. — Minunat. . îi spuse Jack. Văzuseră mai mult decât era suficient. nu doar pe un oarecare venit să cerceteze dispariţia lăzii. dar dacă se concentra. Zahn Timothy — N-am susţinut că le ştiu pe toate. Draycos ridică brusc capul. Ne îndreptăm spre oraş. să pornesc motoarele. e unul dintre gazele pe care le dăm afară atunci când respirăm. prin labirintul de lăzi din mijlocul depozitului. Veneau din zona cilindrului. dar există substanţe care trec din stare solidă în stare gazoasă. — Îmi e cunoscut acest lucru.

i se păru că aude un strigăt în spatele său. Zona periferică a depozitului era pustie. Se apropie? După cinci paşi sosi şi răspunsul.. Era şi mai surprins să nu vadă ţipenie de om în bezna nopţii. Acum ori niciodată.. trebuia să meargă înainte şi să spere la o minune. prin care îşi făceau loc principalele şine de transport în depozit... O luă la goană. Jack strâmbă din nas. în timp ce fugea. Unchiul Virge nu reuşi să-şi ducă la capăt propoziţia. Îndărătul uşilor se întrezăreau luminile oraşului din ime- diata apropiere. nu era nimeni acolo. scrutând porţile uriaşe de la capătul zonei. — Nu sunt pe urmele noastre.. îi trecu prin minte că făcuse şi lucruri mai înţelepte decât să fugă printr-un labirint infestat de haiene. Traversă zona pustie şi trecu de porţile depozitului. Vorbim mai târziu. nici vreo împuşcătură. băiete. Nici nasul nu îmi spune altceva. În cazul ăsta nu prea avea soluţii. săgetând cu limba. Îşi desprinse transmiţătorul de la guler. În timp ce străbătea în goană întinderea luminată de afară. — Bine. Odiseea Dragonului…. rosti Draycos. La un moment dat. Alt strigăt nu auzi însă. Din câte-şi putea da seama. iar în mai puţin de un minut se afla în bezna ocrotitoare a nopţii. Fusese puţin surprins că şleahta mercenarului brummga de pe Iota Klestis nu se grăbise să pună mâna pe el când fugea spre Essenay. Avem o şansă reală. — Ne paşte pericolul în oraş? întrebă Draycos. Nu putea decât să spere că ştiau de frica băieţandrului în jachetă de piele. . spuse Jack îndesându-şi transmiţătorul în buzunar. Hai să le-o luăm înainte. — Ca să ne taie calea. Dacă nimeni nu făcea vreo mişcare sau scotea vreun sunet în apropiere. Aşa cum făcuse şi pe Ha- venseeker..Hoţ şi dragon — Unde? Jack. — Probabil. — Jack.. — Draycos? şopti el. să-l înhaţe. Cred că dau târcoale pe la marginea grămezilor. — Întrerup legătura. Dar faţă de ce ne aşteaptă în spate. mormăi Jack grăbind pasul. nădăjduind că urmăritorii săi făceau destul zgomot ca să nu-l audă. poate îl aşteptau cu toţii afară. — Nicio mişcare pe-aici.

. — Unde ne aflăm? întrebă Draycos.. — Cineva mi-a pus la cale o înscenare. Se afla pe o stradă îngustă şi întortocheată. oprindu-se puţin ca să arunce câteva priviri în jur.. Dacă-mi aduc bine aminte. Să fi fost vreo brutărie prin preajmă? Îşi dorea din toată inima.. Aşa-i spunem noi dioxidului de carbon solidificat. — Chiar tu ai spus-o pe navă. s-a evaporat destul de încet ca sistemul de ventilare de pe Essenay să elimine surplusul de gaz fără să declanşeze alarma. Unele aveau balcoane ce ofereau adăpost plantelor din ghiveci. Şi naivi pe de-asupra. Draycos nu zise nimic. punându-şi pofta şi scuzele-n cui. Zahn Timothy De parcă întunericul i-ar fi oferit cine ştie ce siguranţă. — Nici neprietenoşi nu sunt. Am fost doar de câteva ori pe-aici. gândind că îl jignise pe dragon cu ultima sa remarcă. asta era combinaţia pe care şi-o dorea. Tocmai traversa a şasea stradă când Draycos vorbi din nou. îi reaminti Jack. Izul de scorţişoară se intensifică. — Ce? întrebă Jack. Băiatul se cutremură. Gheaţa carbonică. — Poftim? — Gheaţă carbonică. Se pregăti să-şi ceară scuze. Un miros parfumat adia prin aer. murmură Draycos. Îi aducea aminte de pâine de scorţişoară proaspăt scoasă din cuptor. I se făcuse foame şi tare-ar mai fi gustat un cornuleţ cu scorţişoară. Trecu de gardul ce mărginea spaţioportul şi o luă pe una dintre străzile ce duceau în oraş. Ţin minte că unchiul Virgil i-a tras pe sfoară pe câţiva. spuse Jack. străjuită de-o parte şi de alta de clădiri cu două sau trei etaje. Strada era slab luminată şi n-ar fi putut să spună cărei rase aparţin trecătorii ce se preumblau în depărtare. — Sunt prietenoşi cu oamenii? Jack ridică din umeri. şi niciodată în partea asta. — Nu ştiu exact. — Nu înţeleg scopul. Păreau destul de binevoitori. — În spatele nostru. — Cutia nu conţinea decât dioxid de carbon solidificat? — Exact. Întuneric şi distanţă. Timp de patru zile. e zona Wis- tawki. fără a se opri din mers.cât a durat călătoria spre Cordolane. Mirosurile nu aparţin oamenilor. .

.Hoţ şi dragon — Paşi. Aceiaşi care ne-au urmărit şi în depozit. . Odiseea Dragonului….

căutând un loc potrivit. Vrei să fii văzut? — Pe-acolo. ce? A. Tăcu. protestă el. la mai bine de trei metri deasupra solului. întorcându-se iute. şuieră Jack. dar cea mai apropiată era la zeci de metri în faţa lor. Jack strânse din dinţi. ce păreau că aleargă şi ei. nu-i vorbă.. sari! Jack se întoarse. balcoanele! Îl zări pe cel mai apropiat. Când îţi zic săsari. Draycos veni lângă el şi se ghemui în mijlocul străzii. Dar te-ai gândit că sunt puţin cam înalte şi n-avem cum să ne căţărăm până acolo? Spatele gulerului se mişcă şi Draycos ţâşni afară din ceafa sa. solzii aurii ai dragonului se preschimbau în negru. . Aleargă spre clădirea aia. se întrebă dintr-odată. — Du-te! Fugi! Etică de războinic. reuşi să zică. Draycos alerga în tăcere. Ce-ar face un războinic K'da. plecând ca din puşcă.. Dindărătul lor se auzeau acum paşii urmăritorilor. — Ar fi minunate. — Da.. dar îiauzea respiraţia agitată în spatele său. destul de aerisit cât să-şi găsească un ascunziş. — Ţi-ai pierdut minţile. — Se rezolvă. Dacă-ţi închipui. pe jumătate ascunsă de umbra balconului. nici măcar vreo tufă sau un boschet după care să se pituleze. Zahn Timothy Capitolul 12 Nu se mai osteni să-l întrebe de unde Dumnezeu ştia că erau aceiaşi paşi. pe măsură ce dragonul se apropia. nici tu uşi deschise. Sintagma unchiului Virge îi zbură prin gând. Traversa tot etajul al doilea. dar era la aceeaşi înălţime cu celelalte. Clădirea avea balcon. — Să ne-ascundem. În lumina difuză. Căută o intersecţie.. Nici tu străduţe lăturalnice. Nu era singur. Se grăbi. — Nu pot să sar atât de sus. aidoma unui alergător înaintea startului. — Platformele alea. Crezi că ne-ar ajuta? — Plat. Drept în faţă se înălţa poarta principală a clădirii. dacă un subaltern ar încălca un ordin direct? O întrebare la care să ru- mege mai târziu. deloc convins. Se îndreptă în fugă spre clădirea cu pricina. ordonă Draycos. sugeră Draycos.

cu capul înainte. Era la câţiva paşi de noi. — Linişte. Îşi dusegenunchii la piept... — Poate a spart un lacăt şi a intrat. — Hei. strânse puternic din dinţi şi rămase stană de piatră. — Mii de draci. În cartierul ăsta? Azi? Nu-i chiar aşa de prost. se trezi proiectat peste balustradă.Hoţ şi dragon Ce-avea de gând dragonul ăla zălud? Voia ca Jack să se izbească de poartă şi s-o dărâme? Deschise gura să zică ceva. într-adevăr. cât să vadă cerul în spatele său. Paşii se opriră taman sub balcon. acolo unde îl lovise balustrada. Îlsimţi pe Draycos încolăcindu-se pe spatele său. De un' să ştie? spuse glasul unu. Jack hotărî că era prea groasă ca să aparţină unui om. Cică se pricepe la d-astea. se auzi glasul unu scârbit. mârâi o altă voce umană. prea năucit de aterizarea lor forţată ca să mai zică ceva. — Ce? Într-o casă wistawki? întrebă o voce la fel de gravă. Odiseea Dragonului…. Urmă un sforăit grav. . Unde-a dispărut puşlamaua aia mică? — Nu-i a bună.. La pământ. Jack întoarse capul cu grijă.. pentru a-l feri vederii celor din stradă. se frecă vârtos la fluierul piciorului. Un huruit străpunse văzduhul. fără însă a slăbi strânsoarea. Fără să mai gândească. Şi spre surprinderea lui. preluând toată greutatea băiatului. Zări în depărtare silueta bine cunoscută a navei ce străpungea norii. treci înapoia mea! Jack se supuse. sugeră prima voce. Paşii se auzeau mult mai bine acum şi. şi împreună se prăvăliră pe podeaua balconului. Se rostogoli sub Jack. — Ce dracu'? rosti încet un glas de om. — Sari! Glasul dragonului se auzi de parcă venea de pe umărul său.. Până să strige. S-a dus uncheşu'. Ceva îl lovi în spate. alergau. Se pare că amicii tăi au dat-o în bară. Draycos i-o luă înainte. O siluetă bine cunoscută şi torsul atât de familiar al motoarelor. Jack îndoi genunchii şi sări cât de tare putu. se văzu zburând spre balcon. se apropie. puştiu' abia ce-a sosit. alte două gheare îl înhăţară zdravăn de sub braţ. şopti Draycos.

uitându-se ba în stânga. spuse glasul doi – Raven. — Da? ripostă glasul unu – Drabs. — N-au dat-o în bară. Jack tresări. spuse Drabs. Dar balcoanele. Te-ai lovit? — Eh. Jack se lăsă din nou pe spate. Văzu că unul dintre oameni avea legat la ochi un scaner cu infraroşu. Niciun picior de om n-a călcat acolo. După el. Mă întreb cum arăţi pe un scaner infraroşu. dacă ai tăi. îl avertiză Drabs. Drabs. trei zile. decât să-l facă şvaiţer. — Măsoară-ţi vorbele. Brusc îi pică fisa. concluzionă Raven. aşteptând până ce paşii se contopiră cu zgomotul de fond al oraşului. Cu toţii purtau arme. — Doar că nu-l avem pe puşti. îi venea să se urce pe pereţi. Paşii se depărtară. şi aveţi grijă să nu se ascundă. — Gura. Drabs? — Le-am verificat deja. locotenente Raven. va veni el de unul singur. brummy. Dar. doar cu jet-packul ar fi putut să ajungă acolo. mugi brummga. . Era un brummga.. încercând să descopere un posibil ascunziş. Ei. Dacă-l avem pe puşti. le-o reteză glasul doi. şopti el. Unchiul a scăpat pentru că ai tăi nu şi-au făcut treaba. nu-i cine ştie ce. şi probabil că durerea n-avea să-i dea pace în următoarele două. amândoi. Ceva din vocea aceea îl făcu pe Jack să tremure. În realitate. Cei doi oameni şi neisprăvitul de brummga alergau de-a lungul străzii. — Poate că măritul locotenent Raven ştie ceva ce noi nu ştim. — Nu a fost în intenţia mea să ratez saltul. — Ce bine că n-au mai văzut un K'da până acuma. îl asigură glasul doi.. Şi oricum. Jack se întoarse cu grijă şi se ridică suficient cât să tragă cu ochiul pe după umărul dragonului. bine. mai bine aşa. Nu era prima oară când auzea acel sunet. ba în dreapta. — Înseamnă că ne-a luat-o înainte. Voi lucraţi pentru noi şi nu invers. — N-am idee. Îmi cer scuze. O tobă mare asaltată de veveriţe. Zahn Timothy Urmă un zgomot gutural. şopti dragonul. grohăi sarcastic brummga. — În primul rând ştiu că nu şi-a desfăcut aripile şi nici nu şi- a luat zborul. — Punem noi mâna pe el. Spune-ne ce ştii. Dă-lîncolo pe unchi.

— Se aşteptau să te întorci. cu locotenentul Raven pe urmele noastre. Mă mir că ai reuşit să sari atâtde sus cu un sac de cincizeci de kile inscripţionat Jack Morgan. — Asta dacă putem să ne luăm zborul de pe planeta asta. — Poftim? — Nu contează.. Dacă eu nu apar sau dacă el nu poate să aterizeze fără să atragă atenţia. Se uita în gol. — Există o procedură pentru situaţii de genul ăsta. . s-ar putea să fie mai complicat. Există transporturi de pasageri şi o mie de căi să strângi banii de bilet. Poate ar trebui să aflăm mai multe despre ei. îmi cer scuze pentru greşeală. fu de-acord Jack. spuse Jack nerăbdător. Întâi va încerca să se furişeze pe unul dintre porturile mai mici şi să mă aştepte. se va-ndrepta spre punctul de întâlnire.Hoţ şi dragon — E-n regulă. n-am dat nici noi sfară-n ţară. Pentru un minut se aşternu liniştea. Înseamnă că au participat la înscenarea furtului. — Cred că au încercat să intre pe navă. Mă întreb în solda cui se află locotenentul ăsta. Unchiul Virge şi Essenay erau duşi de mult. — Aşa se pare. Bineînţeles. spuse Draycos în cele din urmă. Îndoiala îi umbri chipul. De fapt. Ţi-am mai spus de ce. Oamenii pe care-i ştia el de la unchiul Virgil nu-şi cereau niciodată scuze. — Aici s-ar putea să avem o problemă. Odiseea Dragonului…. — Te va lăsa aici? Jack dădu din umeri. cu privirea pierdută în norii ce pluteau pe cerul înstelat. darmite de două ori. — Sunt bucuros că am reuşit până la urmă. Cum de nu cunosc faptul că a murit? — Păi. — Fără spital nu-i fault. — Nu-ţi mai bate capul. — În mod normal n-ar fi o problemă. am păzit secretul cât de bine am putut. Ghetele aproape că au absorbit şocul impactului. Şi pe unchiul Virgil. Cu toate acestea. Putem să ne luăm gândul de la ea acum. — Da. dreptul de proprietate asupra navei tale. Deci pe mine mă aşteptau. Altfel nu văd de ce-ar fi tulit-o unchiul Virge. pe o altă planetă. Politeţea dragonului îl stânjenea. Respiră adânc.

— Ah. Înţeleg. Acum stătea între Jack şi balustradă. — Nu face nimic. Confuzia nu avea să se repete şi înăuntru. Jack era curios să afle cât de repede se putea mişca extraterestrul când nu era beat. dacă . Încă un invitat.. mulţumesc. despleticindu-se ca un liniar pliabil. ridicându-se cu atenţie. încercând parcă să-şi recapete echilibrul. Hai s-o tulim de-aici. Uşile balconului se deschiserălarg în spatele său. apoi brusc luă poziţia de drepţi. — Ah. Pe tine te-am numărat de la bun început. la umbra celor două plante uriaşe care îl străjuiau. — Scuze de deranj. — Încă un invitat? întrebă nou-venitul. — Aiurea. repetă el. spuse el repezindu-se deodată la marginea balconului. Jack înlemni. Ai uitat de mine. Trei la unu? Cred că glumeşti. Să fi avut loc ceva răfuieli între oameni şi wistawki mai devreme? Wistawkul fu mai rapid decât ei. Ca o insectă uriaşă pe patru picioare se interpuse între Jack şi orice speranţă de scăpare. la petrecere. spuse Jack. Aştepta cu braţele încrucişate şi îl privea cu o expresie pe care Jack nu putea s-o descifreze. — Poftiţi înăuntru. În cameră mai erau alţi douăzeci de extratereştri. — Raportul corect e de trei la doi. Poftiţi. extraterestrul era treaz. Cuvintele lui îi răsunau puternic în minte. Din câte-şi putea da seama din vocea lui. gândi el.. spuse wistawkul. spuse Jack. Nici urmă de Raven sau de amicii lui.Brum- mgaul zicea mai devreme că numai un nebun ar încerca să intre în vreo casă din cartierul ăsta. făcu Draycos. stătea în uşă. încercând să-şi facă loc pe lângă pretinsa gazdă. — Aşaa de repedeee? scrâşni o voce neclară din colţul balconului. — Bine. Preenoffneoff! îl întâmpină wistawkul beat pe nou-venit. Wistawkul era mai mult ca sigur cherchelit şi probabil credea că Jack era unul de-al lor. — Ăăă. Se clătină câteva clipe. Să-l primim cum se cuvine. Preenoffneoff! Jack tresări. să mergem în căutarea lor? pufni Jack. Poftiţi înăuntru. chiar şi mai înalt şi mai subţire decât turmentatul. Ce vrea să-nsemne asta? Jack se întoarse încet. Rezemat de balustradă. stătea un wistawk subţirel. Zahn Timothy — Ce. Un alt wistawk. descolăcindu-se.

Cu toţii purtau veşminte strălucitoare şi coifuri ornate ce răspândeau lumina lumânărilor în toată camera. . aşezaţi în cercuri concentrice în jurul unei perechi din mijloc. lângă şemineu. Cei doi aventurieri tocmai dăduseră peste un ritual de uniune. Mulţimea îşi încetase orice activitate şi se uita acum înspre balcon. Jack realiză ce făceau.Hoţ şi dragon nu mai mult. Odiseea Dragonului….. Cu o senzaţie neplăcută în stomac.

ridicându-se în capul oaselor. Preenoffneoff se pregătea să mai facă un pas înspre ei. Marele Jack O'Lantern8 gata să vă încânte. Se încruntă. Sper că n-am întârziat. iar vecinii fericitului cuplu erau implicaţi într-un fel sau altul în ritual. Preenoffneoff se ivi cu paşi lungi pe balcon. Dar taman când tristeţea se strecura în sufletul său. Dacă îi deranjase. Pavilionul Skyway 8O denumire pentru bostanul cioplit cu ocazia sărbătorii de Haloween (n. Unchiul Virgil îl silise să se documenteze despre cultura wistawki pentru escrocheria respectivă. — N-am angajat oameni. . Zahn Timothy Capitolul 13 — Plecăm? şopti Draycos de lângă el. să vă lase cu gurile căscate şi să-i vrăjească pe cei mici. Sunt unul dintre animatori. Nu-i de mirare că brummga luase în derâdere ideea că Jack ar fi putut să se ascundă în cartierul ăsta. — Cine sunt? repetă el. bineînţeles. — Nu. Se întindeau îndeobşte şi pe la străzile din jur. dar erau mult mai zgomotoase. Trebuie să fi auzit de noi. Poate doar aşa scăpaseră cu zile. un concurs de plăcinte şi un carnaval. Îl bătu uşor pe Draycos pe cap. — Jack O'Lantern şi formidabilul său asistent electromecanic Draycos. tr. — Cine eşti? îl iscodi el. Semănau într-o oarecare măsură nunţilor umane. dar acest subiect nu-i ieşise în cale. avea să-şi pună mulţi wistawki în spinare înainte să găsească refugiu. Jack văzuse ce repede se mişca wistawkul beat. Carnaval! — Cine sunt? repetă Jack. Era furios? Ar fi fost bine să ştie. Autorul unui articol le asemuise cu amestecul dintre o nuntă.). Cei dinăuntru erau cu siguranţă mai treji. dar rămase locului. încercând să câştige timp şi totodată să-şi amintească ceva despre ritualurile de uniune. M-a trimis agenţia. Prea târziu îşi aminti că acei wistawki pe care el şi unchiul Virge îi înşelaseră în trecut erau cu toţii bătrâni. — Aşa e. îi veni o idee. deci fuga nuera o soluţie.

Recepţionat. — Copiii sunt acolo. făcând o plecăciune. Draycos. Jack îşi ţinu răsuflarea. După dumneavoastră. spuse Jack ridicându-se.. departe de petrecerea adulţilor. — Mulţumesc. Poţi să-i dai drumul. — Să dansez? întrebă el ameninţător. să cânţi sau ceva de genul ăsta? Draycos întoarse uşor capul şi-l străfulgeră cu privirea. Jack O'Lantern mă numesc. iar acesta este senzaţionalul meu asistent electromecanic. Privirea aceea îi îngheţă sângele-n vene. spuse Jack. Dă-le ziua bună.Hoţ şi dragon de pe Scintrell? Unul dintre artiştii de renume care au dat reprezentaţii acolo. . — Sunt gata. fără dans. — Sper că ştii ce faci. — Eşti gata? dori să ştie Preenoffneoff. Prea bine. care arboră un zâmbet încrezător. de asemenea. forţând un zâmbet în timp ce transpiraţia îi scălda fruntea. Poftiţi înăuntru. Cu alte cuvinte. Draycos.. — La câţi artişti de renume sunteţi. Odiseea Dragonului…. Făcu o plecăciune. urmat de băiat. nu. Doamne fereşte. spiritul carnavalului nu ţinea cont de vârstă. spuse Jack. Minunat. Ştii să dansezi. Un public mai rafinat. lăsându-şi capul şi gâtul la podea. Draycos făcu o plecăciune în manieră personală. pregătit şi în formă. — Bună seara. spuse Preenoffneoff.. şopti dragonul. Fă cum îţi zic şi ţine minte că eşti un robot mecanic. Dragonul păru că refuză să ia parte la comedia asta.. — Desigur... să-l repornesc pe Draycos. — Şi eu. — Nu. spuse el vesel. Îşi închipuise că micuţii vor fi în altă cameră. Wistawkul se întoarse în cameră. domniile voastre. Băiatul înghiţi în sec. Dar din câte vedea. iar coada arcuită deasupra. Un moment. se grăbi Jack să-lliniştească. îi îndrumă Preenoffneoff spre un cerc de wistawki mai mici pe care băiatul nu-l văzuse de pe balcon. un public mai mare. Un public care ar fi putut să-l linşeze dacă nu găsea reprezentaţia pe placul său. Se aplecă la gâtul prietenului său. în urmă cu trei ani. făcându-le uşor semn cu mâna în timp ce se dădea la o parte.

dacă sunteţi cuminţi. — Aş avea întâi nevoie de câteva lucruri. — Zici că-i adevărat. — Mai târziu. — Haide-ţi să ne gândim la câteva împreună. Nu vă faceţi griji. în timp ce prietenul său se ridica. — Nu ai materialele tale? întrebă Preenoffneoff. le reaminti Jack. cine mă ajută? continuă Jack. oricine ştie să facă trucuri cu cărţi măsluite. un fel de pară albă şi un fruct cu picăţele. E un robot adevărat. Cu restul materialelor mă ajută publicul. iar Jack răsuflă uşurat. urmat imediat de alţi doi. adică prin care nu poţi să vezi. indiferent de mărime. — Aduc eu cărţile. zise un copil. adăugă altul. Se repeziră care încotro. Le zâmbi larg. fluturându-şi doar vârful cozii. Mai târziu. — Eu! strigă primul. — Nu. Apoi urmă castravetele. — Arată-ne trucuri! strigă unul dintre copii nerăbdător. cum să nu fie adevărat? spuse Jack. dar spre norocul său nu-şi ieşise din mână. Din cercul exterior se auziră chicoteli aproape umane. îndreptându-se spre masa cu aperitive ce mărginea peretele de lângă balcon. — Îl am pe bunul meu asistent Draycos. bună seara. Se apropie de platoul cu fructe şi luă un măr. — Şi la urma urmei. de parcă făcea cu mâna. de forma şi mărimea unui castravete mai mic. şi trei monede. şi o coardă sau o sfoară subţire. Nu mai jonglase de mult. spuse. domniile voastre. e destul pentru toată lumea. Puse ochii pe-o tavă ticsită cu fructe şi legume. poate vă las să apăsaţi pe butoanele lui. dar nu zise nimic. Am pomenit cumva că e magnificul meu asistent electromecanic? — Da. — Păi. copii. . — Hmm. Ah. Am nevoie de un set de cărţi de joc obişnuite. Dragonul mârâi încet. eu! se băgă altul. strigă unul dintre copii. — Şi mai ales. Rămase nemişcat. nu ştiu dacă voi putea. mimă Jack nesiguranţa. sărind în picioare. — El e Draycos. trei pahare nestrăvezii. para şi din nou mărul. Zahn Timothy — Bună seara. Se îndepărtă de masă şi aruncă mărul în sus.

. Se întoarse încet. Intrase pe nepusă masă. Încă un chicotit. Jack încercă să mai schimbepuţin mişcarea. zâmbea şi el ca restul adulţilor. privi pe furiş în dreapta şi în stânga. Multe specii de pe Braţul Orion l-ar fi făcut bucăţele pentru aşa o ispravă. Jack se concentră din nou la fructe. aplaudat şi chicotit în timp ce era sfâşiat. Mai degrabă unul care se furişa din stânga. iar acum. uşurarea făcu loc unui val de iritare. ia-lde unde nu-i. neştiind ce îi amuza atâta. dar suficient cât să-l zărească pe Preenoffneoff lângă uşa balconului. Nimic. Mai mult. Nu mai înţelegea nimic. Publicul nu se uita la el.. Unele ar fi râs. Ştia doar că izbucnirile de râs se înteţiseră. Odiseea Dragonului…. Draycos stătea întins pe spate. Ce avea să facă acum că Dray- cos îi stricase momentul? . aruncă o scurtă privire în dreapta. nu fusese invitat aici. Voia să-l surprindă pe la spate cumva? Cu un cuţit? O picătură de transpiraţie i se rostogoli pe ceafă în jos. Jack aruncă o scurtă privire într-acolo. ci în spatele său. cu gâtul şi coada arcuite în sus. Nu fusese de-ajuns să vadă îndărăt. Cât despre Preenoffneoff. Gândindu-se cât de repede ar putea să scoată pistolul şi în acelaşi timp atent să nu scape fructele.. Toţi copiii chicoteau acum. În spate încă nu putea vedea. Mai precis. Şi-atunci de ce chicoteau cu toţii? Încercase să fie discret. lăsând fructele să-i cadă în mâini şi rămase cu ochii aţintiţi la dragon. era Preenoffneoff dintr-aceia care. La urma urmei. Să fie şi wistawki la fel? N-avea nici cea mai mică idee. Acum nu-i mai rămânea decât un singur lucru de făcut. ca nişte paranteze ciudate. Jack răsuflă uşurat. Îşi luă pentru o clipă ochii de la fructe. Nimeni nu încerca să-i facă de petrecanie. Stătea pe loc şi nu avea nicio armă în mână. O clipă mai târziu. atent să nu scape fructele. Să fi fost un alt wistawk în spatele său? Trotilatul din balcon? Slabe şanse. Ce-şi închipuia că face? Cum îşi permitea să-i facă una ca asta? Se opri din jonglat. jonglând de zor cu cinci mere pe care le trimitea de la o labă la alta.Hoţ şi dragon Cineva chicoti. Atent să nu scape fructele. până şi adulţii zâmbeau.? Nici asta nu ştia.

În spatele lui Jack. spuse Jack sec printre aplauzele generale. Îl studie puţin şi se prefăcu nespus de scârbit. Colţii ascuţiţi sclipiră pentru o clipă şi mărul dispăru. arătând cu mâna spre dragon. fapt ce stârni şi mai multe chicoteli din partea copiilor. Dragonul prinse mărul în gură. Draycos înţelese. fără tragere de inimă. A adus cineva cărţi de joc? . — Magnificul meu asistent electromecanic Draycos. Dimpotrivă. merele zburară din ghearele lui în mâna stângă a băiatului. clipind înspre Jack asemenea unui copil prins în timp ce dădea iama la borcanul cu dulceaţă. ca şi cum ar fi fost acoperit cu salivă. Unul câte unul. Zahn Timothy Draycos continuă să învârtă fructele câteva clipe. apoi înclină uşor capul înspre asistentul său. adică pocnind zgomotos din degete. Aşeză fructele la loc pe tavă. Draycos rămase în poză. Jack îl prinse şi se opri dezgustat. gazdele începură să aplaude în felul lor. Îşi lungi gâtul şi-l înhăţă artistic între dinţi. — După cum vedeţi. incredibilul meu asistent electromecanic Draycos a ratat prânzul. îl săltă de la o labă la alta şi-l prinse din nou îngură. Se opri de-ndată. că dragonul nu îi stricase momentul. rosti el. îl dusese la un nivel pe care Jack n-ar fi putut să-l atingă niciodată. până deveni conştient că Jack îl fulgera cu privirea. În acel moment Jack realiză. lăsând să-i scape un chiţăit plin de vină şi prinse câte un măr în fiecare labă. Al cincilea măr se afla încă în aer. se întoarse spre public. Cu o mişcare somptuoasă. şi i-l aruncă înapoi lui Draycos. Draycos scuipă şi cel de-alcincilea măr. de-acolo în mâna dreaptă şi în cele din urmă alături de celelalte fructe pe platou.

Mai mult. De la început şi până la sfârşit dragonul intrase de minune în pielea asistentului şugubăţ. O întoarse demonstrativ pe ambele părţi. şarmul cu care se adresa publicului era în totalitate artă de şarlatan. Nu credea că la asta se referea unchiul Virge atunci când îl îndemnase să-şi amintească ce învăţase. putea să găsească o navă care să-l ducă în portul de pe Aldershot. Dacă primea destui bani de la wistawki. fie că spărgeau vreun seif. nu să-i fure el.. sprijinit cu labele din faţă de jachetă. pentru el cel puţin. dar avea impresia că toată viaţa lui se pregătise pentru momentul ăsta. fie pentru a şterpeli bani de pe stradă când era mai mic. unde – trăgea el nădejde – îl aştepta Essenay. Îndemânarea o căpătase tot de la el şi-l ajutase în nenumărate rânduri fie că escrocau pe câte unul. Spera că Raven îl căuta în altă parte a oraşului.Hoţ şi dragon Capitolul 14 Reprezentaţia se dovedi a fi. un ultim moment de magie pentru dumneavoastră. rosti Jack. dar copiii începură să chicotească. o jachetă obişnuită. Băiatul nu putea să vadă ce mutre făcea Draycos de cealaltă parte a hainei. După cum vedeţi. dezbrăcând jacheta şi ţinând-o în faţa sa. Îşi jucase rolul fără greş. Şi bineînţeles. Jack hotărî că venise momentul încheierii triumfale. Nu s-ar fi aşteptat în ruptul capului la aşa ceva din partea unui nobil războinic K'da. Deschise larg jacheta. — Şi acum. prieteni. Draycos era de departe cea mai mare surpriză a serii. Îşi întinse trupul între braţele lui Jack. maimuţăreala lui din fundal compensase cu vârf şi îndesat. în umila lui părere. fie pentru a distrage atenţia în diversele înşelătorii pe care le puneau împreună la cale. Draycos se aşeză ascultător între băiat şi jachetă. Unchiul Virge n-o să-l creadă niciodată. Simţea că o luase de la capăt cu vechile metehne. parcă nu le-ar fi abandonat niciodată. un succes imens. . — Îl voi ruga acum pe fenomenalul meu asistent electromecanic Draycos să stea în faţa mea. Majoritatea trucurilor le învăţase de la unchiul Virgil. Cu toate astea. După o oră de spectacol. Chiar şi când trucurile lui Jack nu erau dintre cele mai reuşite. Doar că acum publicul urma să-i dea bani de bunăvoie. Nu mai făcuse un spectacol de magie până acum. Odiseea Dragonului….

Inima îi bătea cu putere. Şi când un magician îşi concediază asistentul. Cu o mişcare din încheietură acoperi capul dragonului cu jacheta. unde credeţi că merge acesta? Îi lăsă pe copii să-şi dea cu părerea. Sau avea? — Ai folosit balconul nostru ca ascunziş. — Ce vrei să zici? întrebă Jack. Jacheta se clătină puţin. Mă văd silit să te concediez. — Nu. — Un spectacol admirabil. — Eu? — Da. Doar n-avea de gând să-i pună beţe- n roate acum. se dezlănţui un ropot de aplauze. rosti Jack printre pocnete. A treia oară ridică şi jacheta de la podea. Îi desluşise intenţiile. Preenoffneoff îl aştepta la ieşirea din încăpere. Draycos strecură o labă de-a lungul jachetei. nu mi-ai arătat respectul cuvenit în seara asta. spre uşurarea lui Jack. tu.). acesta se evaporă9. spuse el şi făcu o plecăciune. spuse el încet. Micuţii icniră de spaimă. când un magician îşi concediază asistentul. în engleză to fire. dar şi „a concedia” (n. De fapt. astfel încât se uita invers la Jack. atenţia şi bunăvoinţa dum- neavoastră. Nu nega. Şi ultima ta şmecherie a umplut paharul. — Din nefericire. Mi-a spus Randorneoff. Scâncete de protest se auziră din cercul copiilor. . la fel şi Draycos. Dragonul îşi înclină capul îndărăt. — Vă mulţumesc încă o dată. Simţi o greutate pe antebraţul drept şijacheta căzu la podea. Admirabil cum i-ai păcălit pe toţi. făcând trei plecăciuni joase. rosti Jack cu hotărâre. Pentru câteva clipe se lăsă tăcerea. Draycos. Şi apoi. Zahn Timothy — Vă mulţumesc pentru timpul. pe mâna lui Jack. continuă el pe un ton răspicat. clătinând din cap. În acest timp. nu pot să aduc aceleaşi mulţumiri şi formidabilului meu asistent electromecanic. 9Joc de cuvinte. tr. încercând să pară surprins. — Nu. spuse Jack. „a da foc”. asta e decizia mea finală. după ce-şi dăduse timp de-o oră sufletul pe scenă. prieteni.

neştiind ce să zică. Sporovăiau în aerul răcoros al nopţii. Spera să şi valoreze pe măsură. Scuzele mele că am intrat nepoftit la dumneavoastră în casă. — Păi. începu el. — Un spectacol admirabil. — Bănuiesc că eşti în siguranţă acum. — Poate ar trebui să continui ca scamator. Manipulant de mărfuri grele. dar mă gândeam la ceva mai uşor. — Că veni vorba. punând un săculeţ mic de catifea în mâna băiatului. Îşi mută privirea la umăr. fără însă a atrage atenţia asupra sa. Wistawkul făcu semn că totul e în ordine. Era greu şi zăngănea plăcut la atingere. Liniştea şi bucuria să-ţi însoţească paşii. — Ştiu un aeroport micuţ în afara oraşului..încercând să lase spaţioportul cât mai mult în urmă. Când ai învăţat să jonglezi? . Sper că avem destui bani să închiriem un avion. Îl observase pe wistawkul beat întorcându-se de pe balcon în urmă cu jumătate de oră. nici tu nu te-ai descurcat rău. făcând încă o plecăciune în timp ce pipăia săculeţul.Hoţ şi dragon Lui Jack i se-nmuiară picioarele. cât ei se dăduseră în spectacol. majoritatea erau wistawki. În cazul ăsta va trebui să-mi găsesc o slujbă ca să strâng suficienţi bani pentru transport.. Lucrurile nu stăteau deloc bine. Jack o luă la pas. Ora cinei trecuse. — Mulţumesc. repetă el. — Aşa sper.. În special cu merele. Să ţin publicul pe ace seamănă foarte mult cu ce făceam odată. iar acum era mai multă lume pe străzi. Fireşte. dar nu băgase de seamă că acesta discutase cu cineva. — Mersi. Fericirea şi mulţumirea să vegheze asupra familiei dumneavoastră. spre exemplu. Odiseea Dragonului…. — Unde mergem? întrebă încet Draycos de pe umărul său. Am fost impresionat de iscusinţa ta. — Unde ne aşteaptă Essenay? — La un spaţioport regional de pe cealaltă parte a continentului. spuse Jack. Dacă unchiul Virge n-a reuşit să se furişeze cu o identitate falsă. acum e pe planeta Aldershot. Se ţinea la adăpostul umbrei. Îi fură necesare câteva secunde să schimbe macazul.

Zahn Timothy
— Când eram mai mic. Fratele meu se pricepea de minune la
asta, şi doream la rândul meu să stăpânesc meseria.
— Nu zău. Întotdeauna simţea un fior de singurătate când
cineva aducea vorba de fraţi şi surori.
— Câţi fraţi ai?
— Unul singur. Mai am în schimb trei surori.
— Familie numeroasă. Eu sunt singur la părinţi. Şi zici că te-a
învăţat să jonglezi?
— Mă supraveghea, dar de învăţat am făcut-o de unul singur.
Voiam să-l impresionez.
— Pun pariu că a fost surprins. Te pricepi de minune.
— Mulţumesc. Curios, am privit-o mereu ca pe o distracţie
personală. Niciodată nu mi-am închipuit că o să-mi folosească la
ceva.
— La mine e tocmai invers. Am învăţat doar lucruri care să mă
ajute la furat sau înşelat. Nu mi-a trecut prin minte că poate fi
doar o modalitate de a binedispune lumea.
Merseră o bucată de vreme în tăcere.
— Înţeleg că oamenii n-au parte de cine ştie ce copilărie,
spuse Draycos în cele din urmă.
— Oamenii se bucură de copilărie, nu-i vorbă, oftă el. Eu unul
însă n-am prea avut parte de una. Părinţii mei au murit când
aveam trei ani. Un accident în mină, din câte-am înţeles.
— Nu ştii sigur?
— Aveam doar trei ani, spuse Jack răbdător.Îmi amintesc că
purtau nişte pălării hazlii, apoio explozie puternică. Dar cam atât.
N-aş fi ştiut că erau mineri dacă nu mi-ar fi zis unchiul Virgil.
— Ţi-a spus asta după ce te-a adoptat?
— Adoptat e mult spus. Din câte ştiu, nu există acte. După
accident m-a luat cu el pe navă.
— Ca ajutor de răufăcător.
— În mare parte, da. Să nu mă-nţelegi greşit. N-aveam altă
familie şi m-a crescut bine. Într-un fel mi-e dor de el. Dar... aşa e,
în cea mai mare parte eram doar ajutorul lui.
— Îmi pare rău pentru situaţia ta.
— Nu-ţi mai bate capul, îl repezi Jack. Nu era obişnuit cu
scuzele şi cu-atât mai puţin cu persoane care-i arătau milă. N-am
nevoie de compasiunea ta.
— N-ai nevoie de compasiunea nimănui?

Odiseea Dragonului…..Hoţ şi dragon
— Mă descurcam şi înainte să vii tu, se încăpăţână Jack. O să
mă descurc la fel de bine şi după ce-o să pleci.
— Când voi pleca?
— Las-o baltă, mormăi Jack. Acum că dezlegaseră misterul
lăzii de marfă, unchiul Virge îl va bate la cap să-l arunce pe
Draycos în cârca altcuiva, de unde să-şi poată duce la capăt răz-
boiul împotriva Valahgua. Dar nu dorea ca dragonul să afle acest
lucru.
— Şi unde e frate-tu? Vine cu flota mare?
— Surorile mele vin cu flota. Fratele meu nu mai e. A murit
luptând cu Valahgua.
Chipul lui Jack se întunecă.
— Îmi pare rău.
— Nu trebuie. S-a întâmplat demult şi a fost jelit cum se
cuvine.
— Mm, făcu Jack, neştiind ce să zică. Să înţeleg că dorinţa ta
de a salva convoiul nu e numai o datorie de războinic, ci şi o
chestiune personală.
Dragonul îşi schimbă puţin poziţia.
— Mi-aş da cu drag viaţa să-mi apăr poporul. Dar ai dreptate,
e şi personal.
Jack se strâmbă. Ar sacrifica şi viaţa tovarăşului său pentru
a-i salva pe numeroşii lui prieteni? Trebuia să afle acest lucru
înainte ca totul să scape de sub control.
Tocmai căuta o formulă politicoasă pentru întrebarea lui, când
o umbră ieşi din perete şi îi propti un pistol în gât.
— Uşurel, Morgan, îi şopti o voce cunoscută în ureche.
Jack simţi un nod în gât. Nu asta!
— Locotenente Raven, mă bucur să te văd din nou, spuse el
pe un ton cât se putea de obişnuit.
— Sentimentul e reciproc, îl asigură Raven. Preferi calea
simplă sau cea complicată?
Îl simţi sub cămaşă pe Draycos, pregătindu-se de salt.
— Nţ, îl avertiză încet.
— Nţ ce? dori să ştie Raven. Nţ la varianta simplă?
— Nu, doar nţ.
Draycos se potoli. Primise mesajul. Dar, se gândi el mai bine,
de ce să nu-l lase pe dragon să rezolve situaţia în felul lui?
O clipă mai târziu era bucuros că-l oprise pe Draycos. Pe la
jumătatea drumului alte două umbre ieşiră la iveală. Îl recunoscu

Zahn Timothy
pe animăluţul lui Raven, soldatul brummga. Nici măcar Draycos
n-ar fi putut să-i dea gata pe toţi trei, mai ales aşa cum erau
poziţionaţi.
— Deci puşlamaua a găsit până la urmă o văgăună în care să
se-ascundă, rânji Drabs batjocoritor când ajunse în apropierea
celor doi. Bravo, puşlama.
— Eşti vârât până la gât în rahat, Morgan, spuse Raven,
înşfăcând pistolul din toc. Ştii asta?
— Furt calificat, spuse Drabs, cu acelaşi rânjet. Instrumentul
acela de măsurare a presiunii moleculare pe care l-ai şparlit face
trei milioane de dolari.
— Uau, căscă Jack gura, prefăcându-se uluit. Chestia aia albă
e scumpă, nu glumă.
— Ce chestie albă? se încruntă Drabs.
— Gheaţa carbonică, spuse Jack cu blândeţe. Patruzeci de
kilograme fac nu mai puţin de trei milioane.
Mutra lui Drabs era în schimb nepreţuită.
— Ăăă, locotenente?
— Şi-a dat seama, mârâi brummga dispreţuitor.
— Da, n-am ce zice, eşti sclipitor, spuse Raven pe un ton la fel
de dezgustat. Înfipse pistolul în gâtul lui Jack. Te crezi deştept,
puştiule, ai?
— Mă străduiesc, spuse Jack cu modestie.
— Şi unchiul a zbughit-o, zise Drabs deodată îngrijorat. Ce ne
facem?
— Ce ne facem? murmură Raven. Îi căutăm nod în papură,
asta facem.
— La ce te-ai gândit?
Raven păşi în spatele lui Jack, îl prinse cu o mână de gât şi se
întoarse, forţându-l pe băiat să facă acelaşi lucru.
Doi wistawki se apropiau de ei, sporovăind, fără să-i bage de
seamă pe străinii din faţa lor. Înteţind strânsoarea, Raven luă
pistolul de la gâtul lui Jack.
Cu mâna sprijinită de umărul băiatului, îndreptă arma spre
extratereştri.
Jack icni brusc, bănuind intenţiile lui Raven. Fără să mai ia în
seamă că era strâns de gât, se aruncă după pistol cu ambele
mâini.
Dar era prea târziu. Arma lui Raven descărcă un fulger de
lumină, schimbă puţin direcţia şi-l slobozi pe cel de-al doilea.

vise plăcute. — Te înşeli. Odiseea Dragonului…. îl susţinu Drabs. Jack încercă să-şi ascundă lacrimile. de ce ai.Încă rânjea. Aşa-i. spuse Raven... Drabs? — Aşa-i. — Eşti nebun? îngăimă Jack. Tu i-ai împuşcat. Nu voia ca nenorociţii ăştia să-l vadă plângând. iar mirosul de ozon îi străpunse nările. Ce. Ceva rece îl atinse pe gât. nici măcar un ultim strigăt. spuse Raven liniştit. Doi extratereştri. Tremura din toate încheieturile. cei doi wis- tawki se prăbuşiră la pământ. — Vorbim noi mai târziu. fluturând pistolul de parcă trăgea după farfurii. Se puse în faţa lui Jack. Ultimul lucru pe care îl văzu fu chipul lui Drabs. Până atunci. — La o crimă. îl podidiră lacrimile şi simţea cum îl apucă greaţa.... chiar deasupra mâinii lui Raven.? — Care-i problema? spuse Raven.. holbându-se cu groază la cele două trupuri. Niciodată în toţi acei ani de furat şi înşelat oameni nu văzuse pe cineva ucis cu atâta sânge rece. — Ţi-ai ieşit din minţi? repetă Jack.Hoţ şi dragon Fără niciun sunet.. Butoiaşul era încă fierbinte. . Mare brânză. prietene. Simţi un iz neplăcut. Nu le va da o asemenea satisfacţie. Un caz tipic de om care urăşte extratereştrii. Rânjea din nou.

iar orice altă manevră i-ar fi pus în pericol viaţa lui Jack. iar în următoarea clipă l-ar fi dat gata şi pe om. Pe Draycos nu-l băgă nimeni de seamă. pentru că era evident că n-aveau de gând să- l omoare. Hotărât lucru. Jack dormea buştean. se putea gândi şi la evadare. Jack nu fusese antrenat nici pentru luptă. Ar fi reuşit oare să-i biruie şi pe ei? De nervi îşi lăsă ghearele să iasă pe pieptul lui Jack. Draycos era obligat să privească. Nu. să aştepte şi să aibă răbdare. Ştia că ar fi putut să-i înfrângă. Se îndreptau cu toţii spre spaţioport. încolăcindu-şi o mână butucănoasă în jurul brâului. . Trebuia să fi acţionat. Un salt din umăr ar fi azvârlit pistolul proptit în gâtul băiatului cât colo. Dragonul era lipit de pielea lui Jack. În niciun moment nu s-au aflat toţi trei destul de aproape ca să-i atace unu la unu. Braţul lui Raven încolăcit de gâtul băiatului nu-l lăsase să vadă prea bine. scoţând transmiţătorul. Dacă aveau nevoie de Jack în viaţă înseamnă că doreau ceva de la el. l-ar fi ucis imediat pe băiat. Era prea târziu să mai facă ceva. Şi totul degeaba. Zahn Timothy Capitolul 15 Brummga îl luă în stăpânire pe băiat. Trebuia să ignore sfatul lui Jack de a rămâne nevăzut atunci când apăruse Raven. Dar nu era. Dar tovarăşii lui Raven vor fi deschis focul din ascunzătorile lor. Dacă Draycos făcea o mişcare. arzând de ciudă. poli-unealta şi scanerul EvGa. Trebuia să fi acţionat mai rapid. Apoi o luă înainte. nici pentru eschivă. Trebuia să fi acţionat oare înainte ca Raven să-i omoare pe cei doi wistawki? Să sară şi să prevină moartea lor? Sau poate trebuia să fi făcut ceva înainte să-l adoarmă pe Jack? Nu. dar auzul îi fusese la fel de ascuţit. Cu condiţia să fi fost singur. lăsându-l pe Drabs în spate. nu imediat. Odată ce băiatul era din nou pe picioarele lui. cu toate că erau mai mulţi şi aveau poziţii mai bune. În cele din urmă trebuiau să-l trezească. Una era să-l prinzi pe băiat din săritură şi să-l ridici pe un balcon şi cu totul alta să-l iei în cârcă şi să fugi cât vezi cu ochii. Raven îi scotoci buzunarele. după ce drogul injectat de Raven îşi făcuse efectul. Ce-i drept. punct. Inamicul era deocamdată mai tare.

Am pierdut deja două săptămâni cu puştiul ăsta. ripostă brummga pe un ton aspru. şefu' o să ne jupoaie de vii. Raven înclină din cap şi porni de-a lungul cilindrului. Îl legaţi de pat. — O să ajung mai târziu. ai înţeles? — Să nu-l verificăm din cap până-n picioare întâi? întrebă brummga. încercând să reţină forma şi trăsăturile ei cât mai bine cu putinţă. era sigur că brummga avea să încalce . — În a mea facem ceea ce ni se spune. — Bine.. Cel puţin la shontini era valabilă asocierea. îi faceţi o injecţie cu întăritoare tot la doi- sprezece ore şi atât! Nu-i daţi de mâncare. Cercetă nava în timp ce se apropiau de ea. Ceilalţi urcară pe navă împreună cu Jack. După discuţiile la care asistase. aşteptându- i pe ceilalţi să-l ajungă din urmă. Ne vedem mai încolo. dacă lua ca punct de referinţă aparatul lui Jack. Voi doar să-l duceţi pe puşti la şefu' cât de iute puteţi. cât să vadă deasupra despicăturii de la cămaşă. se opri la baza rampei. ocolind pe la intersecţia cilindrilor. Dacă nu-l predăm repede. Succes. nu-i faceţi baie şi nu-i citiţi poveşti de adormit copiii. Ştia că în cele din urmă vor ajunge la o navă. iar contururile fine dădeau seama de banii şi poziţia socială a proprietarului. îi zise Raven la fel de aspru. Era de două ori mai mare ca Essenay. Tu ai grijă să ajungă acolo într-o singură bucată. grohăi Drabs. mârâi brummga. — La ce bun? îl zeflemisi Raven. Cunoaşteţi locul de întâlnire. — După toată vânzoleala asta. spuse Raven. Ne-am înţeles? — Desigur. — În meseria mea nu ne asumăm niciodată riscuri inutile. — Bine. aflat încă în frunte. Arme? Instrumente de evadare? Cam greu de folosit atunci când dormi. Călătoria se dovedi mult mai liniştită decât se aşteptase. Raven dădu aprobator din cap. ar face bine să coopereze. Odiseea Dragonului…. — Să-şi bată şefu' capul cu el. Cine ştie când va trebui s-o identifice? Raven. O navă impresionantă.Hoţ şi dragon Ajunseră la spaţioport şi intrară. Draycos scoase un ochi prin pieptul băiatului. Aşa se şi întâmplă. spuse el când se strânseră laolaltă. — Pleci? întrebă Drabs. spuse Drabs.

Pe lângă asta. Dar nimeni nu-l controlă pe Jack. Essenay era dotată cu un astfel de sistem – unchiul Virge subliniase acest aspect – şi era foarte improbabil ca nişte criminali cu sânge rece să nu-şi ia precauţiile necesare. De-afară se auzi mişcare. Însă nu ştia la ce să se-aştepte. dar Draycos reuşi să arunce câteva priviri înainte ca uşile să se-nchidă. Drabs şi brummga îl căraseră pe Jack aşa cum doi prieteni îşi conduc amicul beţiv la navă. Fără injecţiile lui Drabs. în afară de injecţiile pe care Drabs i le făcea de două ori pe zi. Acum era silit să aştepte. Dar. O navă shontină de aşa mărime . Draycos ar fi fost nevoit să ia o hotărâre dificilă. În hurducăiala întunecată a maşinii se întrebă dacă vor ajunge la destinaţia finală sau dacă urmau să urce pe altă navă. sorţii erau de partea sa. Brummga îl ridică pe Jack şi-l aşeză pe targă. află că există şi un echipaj de zbor. Spaţioportul acesta era mai mare decât cel de pe Vagran. Îi trecu prin minte să ia cu asalt echipajul şi să pună stăpânire pe navă. Instructorii săi militari îi repetaseră de nenumărate ori că un războinic nu-şi asuma riscuri necugetate decât dacă n-are încotro. împreună puteau să zboare spre ape mai liniştite. De fapt. călătoria era şi plictisitoare. Dacă trebuia să dea piept doar cu brummga şi Drabs. Apoi cei doi îl împinseră pe rampă. Dacă ar fi făcut asta şi l-ar fi descoperit. ajunseră la destinaţie. lângă ieşire îi aştepta o targă pliantă. Drumul nu dură mai mult de câteva minute. Pe străzile din Vagran.trăgând cu urechea când uşa de la cabină era deschisă. Stăteau lângăcea mai impresionantă navă pe care Draycos o văzuse vreodată. Aidoma unor curieri ce livrau un pachet. După trei zile ce durară parcă o veşnicie. spre maşina care îi aştepta jos. în special atunci când toată lumea dormea. nu-l băga nimeni în seamă. Uşile din spate se deschiseră şi cei doi scoaseră targa. unde sunt sau ce program au. iar riscul era prea mare. Acum. Nu ştia câţi sunt. Zahn Timothy ordinul şi să-l percheziţioneze pe Jack. Nu o dată îl bătu pe Draycos gândul să exploreze nava. deşi nu-i plăcea câtuşi de puţin. Dar nu avea de unde să ştie ce sisteme de mo- nitorizare vegheau încăperile şi coridoarele. Aşa că se puse pe aşteptat. Jack şi-ar fi venit în simţiri. Maşina nu avea geamuri în spate.

îi căzură deodată ochii pe simboluri de cuvinte întipărite pe navă lângă intrare. De încercat avea să încerce. dar de izbutit. Simţi un val de emoţie. Nu-i rămânea decât să memoreze simbolurile.. în timp ce targa îşi continua drumul spre navă. Singura problemă era că Jack dormea şi n-avea cum să le vadă. poate exact acea informaţie de care Jack avea nevoie pentru a-i demasca pe răpitorii săi. se apucă de treabă. Dar mai era o cale. Cuvinte! O posibilitate de identificare. Ştia că nu putea să aplice aceleaşi judecăţi aici. Nu trebuia să-i scape din mâini. Dar de ce? Ce şi-ar putea dori cineva de la un pui de om rătăcit prin univers? Să-i fi tăinuit Jack ceva? Tot chibzuind aşa. Să ţină minte formele şi alinierea lor. . iar memoria vizuală nu l-ar fi ajutat să păstreze amintirea lor pe parcursul orelor sau zilelor până ce Jack urma să se trezească. Draycos începu să-şi roadă ghearele de ciudă. Era o informaţie-cheie. Cu ochii pe simboluri. dar cu toate astea. Doar dacă. Erau prea multe litere. Zâmbi în sinea lui... pentru a le reda mai târziu.. Poate chiar denumirea navei. Odiseea Dragonului…. iar el nu înţelegea o iotă. Nu putea să memoreze literele. asta era cu totul altceva. Deodată înţelese că era peste puterile lui să reţină cuvintele.Hoţ şi dragon şi atât de luxoasă nu putea să fie decât un iaht personal extrem de scump sau nava de afaceri a vreunei megacorporaţii. era evident că cineva putred de bogat sau foarte puternic – sau ambele – era interesat de Jack.. Extrem de interesat. O cale pe care doar un bard-războinic K'da se putea avânta.

Cu greu se stăpâni să sară ca ars. Un iz vag de oţet îi străpunse nările aflate la doar o palmă de piept. avea să afle lucruri care-l vor ajuta să scape. era firesc. Şedea într-un scaun. cu capul căzut în piept. Senzaţia ciudată venea din ceafă. Fusese drogat. Trăgea nădejde că unchiul Virge mirosise pericolul şi-şi luase tălpăşiţa de pe planetă. Putea să dea uitării spaţioportul unde-l aştepta Essenay. Ceea ce însemna că trecuseră câteva zile bune. Însă nu era nevoie s-o ştie şi ceilalţi. rosti un glas. Nu-mi irosi timpul. În schimb simţea un gol imens în stomac. Îl auzise pe Iota Klestis. clipind de câteva ori. Sau măcar să-şi dea seama unde se afla. în faţa unui birou de lemn cu ornamente. tensionată din cauza poziţiei. Poate. Ar fi fost o idee bună să vadă în ce formă era. Colonia Vagran era probabil departe acum. Să fi trăit milenii de-a rândul şi tot n-ar fi uitat acel glas de şarpe. Câteva zile de călătorie? Tot ce se poate. rosti nerăbdătoare vocea. Aparatele mele îmi spun că eşti treaz de juma' de minut. Felul în care era prinsă mobila de podea îi spunea că se aflau la bordul unei nave. Poate tot el hotărâse şi soarta navelor K'da-shontine. — Lasă prefăcătoria deoparte. Jack. Nici pe departe. Nu era vorba de durere. Dintr- odată realiză de ce. În afară de gâtul înţepenit era ca nou. Se afla într-o cameră mică. dintr- odată şi mai rece. dacă se prefăcea că doarme. dar elegant mobilată. Mai multe lumini . rece şi împietrit. Deveni conştient de o senzaţie bizară la gât. apoi o lumină blândă îi mângâie pleoapele. Simţi adierea unei discuţii în apropiere. Dar era ciudat. Nu fusese vătămat şi asta era bine. Jack ridică încet capul. azvârlit pe-o navă şi purtat te miri câţi kilometri de-a lungul Braţului Orion. Aparţinea celui care comandase şleahta care cotrobăise prin Havenseeker.Întrebarea era: unde? Şi de ce? — Bună. După câteva zile de somn în care nu îmbucase nici măcar o coajă de pâine. Acum era treaz de-a binelea. Zahn Timothy Capitolul 16 Încet dar sigur. Până şi rănile dobândite în urma ciocnirii cu balustradase vindecaseră. Jack îşi venea în simţiri.

Odiseea Dragonului…..Hoţ şi dragon
îl săgetau de pe birou. Nu erau foarte supărătoare, odată ce ochii
se obişnuiau cu ele, dar suficient de puternice cât să-l mascheze
pe cel din spatele biroului.
De-abia acum observă că avea mâinile încătuşate.
— Bine, spuse, mijind ochii în bătaia luminii. Pentru o clipă
îşi aminti de dragon, dar alungă iute gândul din minte. Avea
destule pe cap acum.
— Sunt treaz. Ce doreşti?
— Îl vreau pe unchiul tău, rosti Glas de Şarpe, dindărătul
luminilor. Unde e?
Jack strâmbă din nas. Desigur. Doreau să şteargă toate ur-
mele, iar unchiul Virge şi Essenay erau nişte urme mai măricele.
— Nu ştiu.
— Te sfătuiesc să spui adevărul, rosti Glas de Şarpe, pe un
ton şi mai îngheţat. Ştim că nu te-a abandonat pur şi simplu pe
Vagran. Cu siguranţă aveţi un loc de întâlnire. Dacă nu unul,
atunci mai multe. Vreau o listă cu ele.
Jack clătină din cap.
— Uite ce-i, chiar nu ştiu unde e, stărui el.
Pentru o clipă, Glas de Şarpe nu zise nimic. Jack încercă să-şi
păstreze cumpătul, cu gândul la ce avea să urmeze. Vor încerca
să afle cu tot dinadinsul cu cine mai vorbise despre K'da şi
shontini.
Şi pe urmă se vor descotorosi de el. Va fi unchiul Virge
suficient de luminat la cap să facă o declaraţie la Internos Police
atunci când va constata că nu mai vine?
Vor pune preţ pe cuvintele lui? Un computer de bord nu era
tocmai un martor credibil.
— În cazul ăsta putem să ne luăm adio, rosti în cele din urmă
Glas de Şarpe. Dacă nu mărturiseşti unde se află unchiul tău, nu
ne mai eşti de niciun folos. Va trebui să te ucidem şi să găsim pe
altcineva să ne-ajute.
Jack clipi din nou, nebăgând de seamă ameninţarea, căci
mintea lui era acum fixată pe ultima parte a propoziţiei. Cum
adică să-i ajute altcineva? Voiau cumva să-l tragă pe sfoară?
Dintr-odată, cu o fărâmă de speranţă, realiză că încurcase
borcanele. Glas de Şarpe nu era preocupat să şteargă urmele
luptei în care pieriseră shontinii şi K'daii, căci habar n-avea că
Jack fusese acolo. Aici era vorba despre cu totul altceva. Nu pe

Zahn Timothy
unchiul Virge îl căutau, computerul navei, ci pe unchiul Virgil,
renumitul şarlatan şi pungaş.
— O secundă. Te referi la o slujbă?
— Nu te interesează. Eu cu Virgil Morgan am treabă, nu cu
piticania lui de nepot.
— A, spuse Jack, înclinând puţin capul. Hmm, ce păcat!
Pentru că trebuie să vorbeşti cu mine întâi, dacă vrei să dai de
unchiul Virgil.
— Măsoară-ţi cuvintele, puştiule, se răsti la el o voce
cunoscută.
Se uită peste umăr în direcţia vocii şi îl zări pe Drabs, făcând
de pază la uşă.
— Ah, bună Drabs, spuse băiatul, fluturându-şi voios mâinile
încătuşate. Locotenentul Raven a luat o scurtă pauză?
Drabs bâigui ceva, dar Glas de Şarpe i-o reteză de-ndată.
— Deci băiatul îţi ştie numele. Ştie cum vă cheamă pe
amândoi. Foarte abil, Drabs, foarte abil.
Drabs se posomori numaidecât.
— Domnule, spuse el rugător, nu... vreau să zic că noi n-am...
brummga, el...
— Destul, i-o tăie din nou Glas de Şarpe. Mă ocup eu de tine
mai târziu. Unde eram? Jack...
— Da?
— Nu cred că-ţi dai seama de gravitatea situaţiei. Nu numai că
ai împuşcat doi cetăţeni nevinovaţi pe Vagran, dar ai şi fugit de
răspundere.
Amintirea îi produse un junghi în stomac.
— Am fost răpit, vrei să zici. Şi nu eu, ci Raven i-a împuşcat.
— Trei martori sunt gata să jure în faţa instanţei că tu ai
apăsat pe trăgaci, rosti Glas de Şarpe liniştit. Asta dacă se ajunge
până acolo. Mai există şi posibilitatea ca regretabilul accident să
ajungă în arhiva de cazuri nerezolvate a poliţiei de pe Vagran.
Jack încercă să străpungă lumina cu ochii.
— N-a fost de-ajuns să înscenezi furtul? rosti pe un ton amar.
Trebuia să ucizi şi doi wistawki nevinovaţi ca să mă ai la mână?
— Nu există nevinovaţi în meseria mea, spuse cu nonşalanţă.
Cât despre furt, tu ai zădărnicit înscenarea.
— Da, ce să zic, mormăi Jack. Prost mai sunt şi eu. Cum de
mi-am permis să mă dezvinovăţesc?

Odiseea Dragonului…..Hoţ şi dragon
— Toate astea erau de prisos dacă unchiul tău nu se dădea la
fund. Dacă nu-ţi place situaţia în care te afli, spune-mi unde e.
— Ce, nu mai sunt destui şarlatani pe lume? încercă Jack să-l
tragă de limbă.
Urmă o tăcere scurtă, iar băiatul avu impresia deloc plăcută
că Glas de Şarpe îi zâmbea.
— Aşa unchi, aşa nepot. Şi Virgil Morgan încerca mereu să
tragă pietrele de limbă, să obţină informaţii.
— Nu poţi să mă acuzi că-i semăn leit.
— Aş putea, dar n-am s-o fac. Şi n-am nevoie de talentul lui
de a înşela oamenii, ci de priceperea lui în a deschide seifuri mari
şi bine ferecate. E cel mai bun în domeniu, iar eu obişnuiesc să-i
angajez doar pe cei mai buni.
— Bine, rosti Jack. Cântărise îndeajuns situaţia şi era limpede
că avea o singură portiţă de ieşire.
— Ce slujbă şi cât se plăteşte?
— Ţi-am mai spus că nu te interesează.
— Iar eu ţi-am mai spus că dacă-l vrei pe unchiul Virgil,
trebuie să vorbeşti cu mine. Ce rost mai are să te retragi din
activitate dacă oricine poate să dea de tine cât ai zice peşte?
Urmă un moment prelungit de tăcere. Jack încercă să-şi fixeze
privirile între luminile de pe birou, pentru a-l zări pe
interlocutorul său. Dar nu reuşi decât să-i distingă silueta
umanoidă. Putea la fel de bine să fie şi un bonsai 10 în formă de
om.
— Se pare că am ratat petrecerea de retragere, spuse Glas de
Şarpe în cele din urmă. Prea bine. Drabs?
Se auziră câţiva paşi greoi şi Drabs apăru lângă el, arun-
cându-i priviri fioroase. Ţinea în mână o servietă mică de metal.
— Sunteţi sigur că vreţi să faceţi asta, domnule? Eu unul n-
am încredere-n el nici cât negru sub unghie.
— Dacă ne trage pe sfoară, îţi dau voie să asişti la execuţia lui
pe Vagran. Deschide-o.
În servietă nu se găsea decât un singur obiect, frumos aşezat
în căptuşeala special croită pe conturul său. Un cilindru subţire
de metal, măsurând opt ţoii în lungime şi trei în diametru. Pe

10Arta şi ştiinţa de a creşte plante şi arbori miniaturali, în mod forţat, în spaţii mult mai
restrânse decât sunt necesare în mod natural dezvoltării lor, prin conducerea şi tăierea
adecvată a ramurilor şi prin hrănire minimală cu apă şi îngrăşăminte (n. tr.).

Mai mult ca sigur. — Dacă-l lăsaţi la bordul pachebotului. spuse Glas de Şarpe. N-o să-l sun pe unchiul Virgil de-aici. Jack ridică un deget tremurător. făcu Jack pe un ton obişnuit. avertiză Drabs. Morgan va dori garanţii că nepotul lui e teafăr. O ridică din poala băiatului şi se îndreptă spre uşă. Pentru unchiul Virgil în orice caz. spuse Jack. — Mi-ar plăcea nespus. — În condiţiile astea cred că acceptă slujba. Jack ridică din sprâncene. — Da. — Nici nu mă gândesc. Apoi închise şi sigilă servieta. — Şi cât se plăteşte? — Îşi primeşte nepotul înapoi. 11În engleză. — Fireşte. . Jack înghiţi în sec. de parcă tocmai ar fi încheiat o afacere oarecare.Misiunea constă în înlocuirea acelui cilindru cu ăsta. simţind cum i se năruie pământul de sub picioare. dar nu e chiar aşa simplu. Doar că unchiul Virgil era pe ailaltă lume. Doar atât? — Doar atât. spuse Drabs. Suprafaţa cilindrului era presărată cu conectoare şi supape. — Îmi pare rău. — Nu? întrebă ameninţător Glas de Şarpe. Mă duceţi pe Star of Wonder şi văd eu de-acolo. — Un astfel de cilindru se găseşte în seiful taxatorului de pe pachebotul spaţial Star of Wonder11. Teafăr şi fără mandat de arestare pe Vagran. O nimica toată pentru un om cu talentul lui Virgil Morgan. „steaua minune” (n. — Nemaipomenit.). — Atunci găseşte pe altcineva să se ocupe de treaba asta. o să-şi ia tălpăşiţa. să trăiţi. — Ah. Te ţin aici drept garanţie că unchiul tău va duce la îndeplinire slujba. Zahn Timothy unul dintre capete era ştanţat numărul 407662. domnule? se grăbi Drabs să întrebe. Domnul Morgan doreşte să ia legătura cu unchiul său. Transmite-le celor de pe punte să stabilească o legătură InterWorld în biroul meu. tr. — Nu. Din nefericire. Să spargă un seif solidconstruit şi bine păzit pe un pachebot spaţial de lux era floare la ureche. — Vreţi să-l fac să se răzgândească.

dacă nu mai ai întrebări. — Te ţii de promisiune şi-l contactezi. încercând să pară convingător. Drabs îţi va returna poli-unealta înainte să te urci pe navă. Pachebotul pleacă în după- amiaza asta şi va face trei opriri până la destinaţie. — Desigur. — Dar. Dacă îl contactezi.. Dimpotrivă. Cât despre unelte. Alte întrebări? — Ar fi două. spuse Glas de Şarpe gânditor. puştiule. dorindu-şi mai mult ca orice să îl poată suna pe unchiul Virgil. atunci vei fi contactat după douăsprezece zile. Atât va avea unchiul tău la dispoziţie să-şi ducă la bun sfârşit însărcinarea. Odiseea Dragonului…. Douăsprezece zile? Minunat. nu? — Nu-ţi face griji. Nădăjduiesc că unchiul tău va fi acolo să- mi dea vestea cea bună. La un semn nevăzut. Jack se supuse. — Sculele? — Poli-unealta. spuse Jack. merci. Te sfătuiesc să nu aştepţi prea mult şi să-l contactezi. — Bine. e chiar deasupra spaţioportului. Are destulă minte-n cap să-şi dea seama că odată ce va avea un mandat de arestare pe numele său nu va mai fi niciodată în siguranţă. Jack oftă. — De acord. adăugă el.Hoţ şi dragon — Nu cred. Drabs va merge cu tine şi-ţi va cumpăra un bilet. Drabs îl înhăţă de-o mână. Sau măcar pe unchiul Virge. Nici bine nu se ridică în picioare că Drabs îi trase un sac peste cap. — Ridică-te. — Desigur. peste douăsprezece zile. bănuiesc că Morgan va aduce destule. — Ne-am înţeles atunci. Cum rămâne cu hainele şi uneltele? — Poţi să-ţi schimbi garderoba la bordul navei. Ce se află în cilindrul adevărat şi cine e păgubitul? — Foarte bine. — Da. Dar vreau întâi să-mi dai sculele înapoi. De celelalte nu vei avea nevoie. în nicio văgăună de pe Braţul Orion. am priceput mesajul. — Mă descurc eu. — Hei! .. E departe pachebotul? — Nu. Încă ceva. scanerul EvGa şi pistolul.. Avu impresia că omul de la birou se apleacă în faţă.

Se opriră într-un sfârşit. Unde-o să dorm pe pachebot. Spera că dragonul e teafăr. poţi să uiţi de poliţie. Apoi zâmbi. Zahn Timothy — O măsură de prudenţă. Drum bun. sfredelindu-l cu privirea pe băiat. hai să mergem. dar nu renunţară la prudenţă: se aflau în remorca unui camion. Drabs îi tăie calea. Aşa cum a zis şi şefu'. atâta tot. Eu în schimb te previn că dacă ne faci figura. ridicându-se şi pornind în direcţia uşilor din spate. . — De-abia aştept. Şi-aşa m-am cam săturat de tine. Ai înţeles? — Da. — Vreau să-ţi zic un singur lucru. dar simţea ceva mişcare pe piele. Un zâmbet deloc plăcut. spuse Jack plictisit. Odată ieşiţi din navă. — Pentru mine da. — Dar văd că mă trataţi regeşte. o să primeşti o cabină de două persoane. Putem să mergem? Preţ de un minut privirile celor doi rămaseră încleştate. mârâi Drabs. intrară într-o maşină. comentă Jack. dorim să te simţi bine. Încă nu avusese ocazia să verifice starea lui Draycos. — Capăt de linie? întrebă Jack. mormăi Jack. De-abia acolo îi dădu Drabs săculeţul jos. O să fii mort înainte să ajungă primul sticlete la tine. rosti el. — Desigur. în sala motoarelor? — Ce amuzant. Şefu' ţi-a spus că o să ai probleme cu poliţia dacă o dai în bară. Parcurseră restul drumului în tăcere. Stai liniştit. Pentru tine e doar începutul.

— Mă simt de parcă aş fi fost aruncat într-o groapă uriaşă. Comandă în schimb un hamburger. cu excepţia camerei de hotel unde poposise mai demult cu unchiul Virgil. Din fericire avea un sintetizator de hrană în cabină. iar restul universului stă deasupra şi mi-ar turna noroi în cap. oftă Jack. să-lprindă şi să-l omoare dacă încerca să fugă. îmbrăcat în cămaşa şi pantalonii de costum proaspăt cumpărate. un sendviş cu ton.. Odiseea Dragonului…. Abia aştepta să recupereze cele trei zile în care nu mâncase nimic. Greu de crezutcă după trei zile de somn mai putea fi obosit. destul totuşi cât să-şi mai aline foamea. aşa că îşi permitea să mănânce în plus. acesta se ghemui pe scaunul de la birou. citind despre serviciile oferite şi structura punţilor. Acum că terminase cu treburile casnice – aşa cum le spunea unchiul Virge –. Ce ne facem? . dintre care patru erau deschise zi şi noapte. Se întinse cât era de lung pe pat. Îşi povestiră fiecare peripeţiile şi pe urmă consultară ghidul navei. dar era. cu hamburger. Jack putea să se concentreze pe ce avea de făcut. îngheţată de ciocolată şi le amestecă. La insistenţele lui Draycos. sos de ton şi de ciocolată. Problema era rezolvată. Nu găseai altceva decât gustări de bază. sintetizatorul nu reuşi să prepare sendvişul preferat al dragonului. făcu un duş. Dacă îşi respectase promisiunea asta. şi începu să frunzărească pliante. — Nu ştiu.Hoţ şi dragon Capitolul 17 Drabs se ţinuse de cuvânt. De pildă. Cabina lui Jack era de departe cea mai agreabilă cameră pe care-o văzuse vreodată. Star of Wonder avea zece restaurante şi bufete. De trei zile purta aceleaşi veşminte şi nu credea că stilaţii călători de pe pachebot vor dori să cineze în preajma lui. cântând încet şi mâzgălind ceva într-un caiet. Cât despre Draycos. Lăsă harta din mână şi se rezemă de perete. îşi cumpără un set de haine noi şi. după o escrocherie. cu toate că dragonul fu nevoit să se mulţumească fără ulei de motor. Aşa cum era de aşteptat. Draycos. probabil avea să le respecte şi pe celelalte. tot împins de la spate. Drabs îi lăsase o sumă frumuşică de bani pe credit.

Ce e un seif al taxatorului? — Taxatorul e cel responsabil cu banii pe un pachebot. dar îşi punea şi coada la bătaie pentru el. aceeaşi soartă ar fi împărtăşit-o şi Draycos. Băiatul se uită lung la dragon. Trebuia să-i salveze pe-ai lui. Bijuterii. — Ţi-e teamă că n-ai să reuşeşti? Jack clătină din cap. Zahn Timothy Dragonul se opri din cântat şi privi în sus. Dar dacă nu cunoşti vreun spărgător de seifuri mâna-ntâi prin apropiere. dar pentru o clipă. Extraterestrul ăsta dorea să-l scoată din bucluc. — Cu ce? întrebă el. De fapt mai rău. Dacă o dădea în bară. Jack întrezări o urmă de speranţă. — Nu dispera. El se pricepea la asta. E ca şi cum am sparge o bancă. — Cum adică? rosti Jack cu un amestec de frică şi iritare. Cu situaţia asta tâmpită. că n-ai unde să fugi pe urmă. — Unchiul Virgil poate c-ar fi reuşit. Sunt un bard-războinic K'da. cu instrumente potrivite şi vreo două săptămâni de pregătire. Brusc se trezi la realitate. Seiful e locul în care pasagerii îşi lasă obiectele preţioase pe durata călătoriei. — Şi pe o navă ca asta poţi să fii convins că vor fi obiecte preţioase. info-tuburi. potrivindu-şi mai bine stiloul în labă. chiar opere de artă neasemuite. — Apreciez oferta. Căldura se risipi şi răceala îl cuprinse din nou. Şi atunci. Sunt şi eu cu tine. Jack. Ochii de smarald ai dragonului scânteiară. Nu numai că-lajuta. iar în acel moment Jack era singura unealtă de care dispunea. Draycos nu făcea asta din mărinimia inimii sau ce avea acolo în piept de pompa sângele ăla negru. Avea probleme cu carul. — Dar nu eşti singur. Era de parcă tocmai scăpase de gerul de-afară şi acum îşi dezmorţea oasele la căldura şemineului. Ai idee ce bine păzit e seiful taxatorului? — Nu prea. nu ca mine. Am eu mijloacele mele. Nu singur. cuprins dintr-odată de un sentiment straniu. Descrise un cerc cu mâna în jur. Ar fi rămas cu el până găsea o altă gazdă să-l ajute. nu prea văd cum ai putea să m- ajuţi. . drum bun şi la revedere.

Hai să vezi. Scria? — Lângă intrarea navei în care ai fost dus erau scrise nişte cuvinte. parcă şi văd cursul pregătitor. Jack clipi. Tâlhărie- pentru-războinici 102. Draycos îi arătă colţii. Jack se ridică şi se apropie de birou. Din unghiul potrivit însăera. Trasă încă două linii unduitoare: un V întors. da-i răposat. — Continuă şirul un soldat. hotărî Jack. dar în strânsoare. Odiseea Dragonului…. o fi el 'nalt. dar în picioare. Din unghiul acela chiar arăta ca un om cu urechea lipită de pământ. continuă el. Un „A” cumva? — Un shontin zgomot aşteaptă. Uite. Având în vedere că omul Drabs ţi-a acoperit ochii când ai plecat. am compus un cântec. dar nu zise nimic. Viaţa lui atârna de un fir de aţă. — S-ar putea să fi fost numele navei. — Atunci ai ţinut minte formele? — Nu întru totul. Inima îi bătea cu repeziciune.Hoţ şi dragon — Da. ochii spre pământ şi- ndreaptă? Trase o linie verticală şi doi ochi bulbucaţi alături. iar dragonul se juca pe un caiet? — Ce faci? — Încerc să-l dau în vileag pe duşmanul nostru. depărtaţi. Asta îl enervă pe Jack. Cu tensiunea în creştere. pufni Jack. cântă el. Le uni apoi cu o liniuţă la mijloc. . Trase o linie unduitoare ce părea a fi un K'da văzut de deasupra. — Un cântec? — Da. Draycos lăsă vârful stiloului pe hârtie. Dar ziceai că nu ştii să citeşti sau să scrii în limba noastră. ci-şi reluă cântatul şi mâzgălitul. Draycos nu mâzgălea. Trebuie întâi să fi absolvit Tâlhărie-pentru- războinici 101. Un „I” mare stilizat. Aşa că în timp ce te urcau pe navă. ci scria. îi explică Draycos. — Aplecaţi. atingând caietul cu vârful limbii. Dar sunt un bard-războinic al poporului K'da. — Aşa e. evident. litera „B”. E dificil să memorezi simboluri extraterestre dacă nu le cunoşti. suntem îndreptăţiţi să credem că acele cuvinte erau importante..

dar nu avea importanţă. Introduse cuvintele. — Te referi la logoul Braxton Universis? — Se prea poate. restul pumnalului ascuns în umbră. — Mai e un soldat. — AdvocatusDiaboli. Curios nume pentru o navă. Semăna cu cel de pe uşa sigilată din depozit. Jack nu ştia ce reprezenta însemnul acela. Litera „O” cu ceva la mijloc. rosti Jack plin de admiraţie. . cu tăişul te orbeşte. navă Braxton. Era un „L”. Marfă Braxton. Ce zic cuvintele? Jack întoarse hârtia să vadă mai bine. văpaie-n miez a ocolit. Sub ele era un desen mic. Mai era ceva scris acolo? — Alte cuvinte n-am mai văzut. de dragul discuţiei în contradictoriu. Ţi-am mai spus. — Recunoşti numele? Jack se scărpină în cap. Hm. Luă calculatorul în primire şi căută un dicţionar. Cu toată silinţa lui Draycos şi laudele ulterioare. cântă el. să fiu al naibii. — Măi. — Un pumnal înfipt luceşte. Draycos mai desenă un „I”. şi el sculat. Adică unul care ţine morţiş la punctul său de vedere. — Nici măcar nu sună englezeşte. spuse Draycos pe un ton modest. Totul era legat de Braxton de la bun început. Zahn Timothy — Inel de flăcări mai turtit. i-ai dat de capăt. Povestea noastră s-a încheiat. — N-am făcut decât să îmi pun în valoare aptitudinile şi învăţăturile. Fără îndoială. Jack surâse. era un „O”. Aşa cum faci şi tu de altfel. chiar arăta ca luciul muchiei unui pumnal. Jack simţi un nod în gât. spuse Jack cu un aer posomorât. Dacă se gândea mai bine. pentru că e-n latina veche: „Avocatul diavolului”. — Nu. Pur şi simplu sclipitor. Puse stiloul deoparte. — Gata. — Aha! Nici n-avea cum să sune. Jack observă însă că lauda îi gâdilase orgoliul. spera ca dragonul să nu fi comis cumva o greşeală. — Nici măcar nu recunosc cuvintele. e greu să ţii minte simboluri străine. unduitor întocmai ca celelalte litere.

— Fireşte că sunt. pe lângă toate celelalte se simţea şi vinovat. — Poftim? — Ţap ispăşitor. Puterea nemărginită a gigantului Braxton pe de-o parte. Şi dacă-ai avea minte-n capul ăla. Ce n-aş da să ştiu ce are înăuntru. Nu încăpea discuţie că era un joc la nivel înalt. Dintre toţi mahării de pe Braţul Orion. Draycos se aşeză lângă el. dar ştiu că la căderea cortinei va exista un singur ţap ispăşitor. — Nu mă simt jignit. Scoase cilindrul afară. nicidecum că totul e manevrat de însăşi Braxton Universis. Dar îşi înăbuşi pornirea. Scoase servieta metalică de sub pat şi o deschise. — Ce-ar fi de zis? ridică Jack din umeri. şi aia. Odiseea Dragonului…. Draycos îl privi din nou şi îşi muşcă limba.. Cel care trage ponoasele pentru ce-au făcut alţii. Ne-am încurcat cu Cornelius Braxton. ai fi şi tu. împingând calculatorul deoparte. N-ai de unde să ştii. Că un vechi duşman de-al unchiului său căuta să se răzbune. Spune-mi câte ceva despre el. — Sau cel pe care trebuie să-l înlocuieşti. — Pari îngrijorat. chiorându-se la cilindru. O fuziune intercorporaţionistă în care cineva şi-a băgat nasul. dar ştiu că şmecheria asta e cheia. Rămase acolo cu privirea pierdută.Hoţ şi dragon — Dar cu ce scop? — De unde vrei să ştiu? îl repezi Jack. . Nu ştiu dacă vrea să i-o vâre cuiva pe gâtsau s-o ia pe cealaltă din mâinile lui. De unde dracu' vrei să ştiu? Traversă furios camera şi se aruncă pe pat. Sperase din tot sufletul ca partea cu marfa Braxton să fie doar o coincidenţă. Acum. — Ce propui să facem? Pentru o clipă. Braxton e cel mai mare. — Îmi pare rău. un actor nebănuit de cealaltă parte şi Jack Morgan taman la mijloc. — Da. nemilos şi pune mâna pe tot ce-i pofteşte inima. A moştenit afacerea de la taică-su şi a construit un imperiu financiar. — Habar n-am ce urmăreşte acum. E inteligent. ca pe un câine. Jack dori să-l mângâie pe creştetul capului. spuse Jack. Dar graţie minţii sclipitoare a dragonului. ultima fărâmă de speranţă se risipise. Un complot menit să-l reducă la tăcere pe eu ştiu ce rival.

Au zis ei că mă lasă nesupravegheat. — Să facem ce ne cer. — Vii? În loc de răspuns. Zahn Timothy — Nu ştiu. Îi înmână cilindrul lui Draycos. — Da. Să furăm obiectul şi să-l înlocuim cu dublura asta. — Vorbeşti de parcă-ar fi floare la ureche. Împreună sigur vom găsi o cale. Dar nici să stau cu mâinile-n sân nu pot. Puse cilindrul la loc sub pat şi se ridică încapul oaselor. Sper. Dar altă idee n-am. — Unul de-al lor va sta cu ochii pe tine. Adu-ţi aminte. — Găsim noi o soluţie. dar ştiu eu mai bine. Draycos sări prin deschizătura de la cămaşa băiatului. şi noi avem aşa ceva. Jack clătină din cap. — Nu-s atât de convins. Vârful cozii se arcui. Asta înseamnă că nu pot să fug şi nu pot să sun la poliţie. — N-ar strica să tragem măcar o privire la seiful ăla. — Şi pe urmă? întrebă el de pe umăr. — Pe mine şi pe unchiul Virgil. garantez pentru buna purtare a unchiului Virgil. Vom merge apoi pe urma vălurelelor lăsate de piatră. Se referă la piatra aruncată în apa liniştită pentru a scoate peştii la iveală. avem o tehnică de luptă numită koishike. îi zice „să legeni barca”. Şi ce-i cu asta? Draycos îşi trecu îngândurat laba peste cilindru. . Jack trase aer adânc în piept. — Sunt un războinic K'da. K'da. Deschise dulapul şi scoase sacoul de la costum. Ce-mi mai rămâne de făcut? Dragonul tăcu. Tu eşti bine pregătit în arta furtului şi a înşelătoriei. Apoi zise: — Noi.

să născocească un plan ca lumea. taxatorul tocmai vorbea cu o femeie în vârstă. Cel puţin aşa spera Jack. probabil de patru ori cât camera lui. ţinând probabil evidenţa obiectelor din seif. — Suntem în siguranţă aici. Acolo unde în mod normal s-ar fi aflat cifrul electronic sau rotiţa era un disc metalic plat. Toate astea le văzu dintr-o singură privire. ar fi putut să-l zărească. Semăna mai degrabă cu un mic tezaur bancar. Uşa biroului avea un sistem de închidere obişnuit. nimeni nu-i vedea buzele şi putea vorbi în voie cu Draycos. . — Imediat. Odiseea Dragonului…. La câţiva zeci de paşi mai încolo era un bar. palidele reflecţii din sticlă îi permiteau să observe un eventual nepoftit. unde taxatorul îi lua în primire pe pasagerii ce doreau să-şi depoziteze obiectele preţioase. Îşi aşteptă rândul cu răbdare.Hoţ şi dragon Capitolul 18 Biroul taxatorului era mai mare decât se aşteptase Jack. — N-ar fi mai sigur în camera noastră? şopti Draycos. două lumini de urgenţă străjuiau din tavan seiful. alţi doi oameni – un bărbat şi o femeie înveşmântaţi în uniforme albe – lucrau de zor la computere.În afară de cele două lumini de urgenţă amplasate deasupra uşii. În acelaşi timp. Destul de mare să aibă şi loc să danseze. mai precis o oră şi trei pahare de suc. cu spatele spre oamenii din local. — Mă gândeam să încropim şi un plan înainte. în care încăpeau lejer trei sau patru oameni. trăgând din când în când cu ochiul la detalii care ar fi putut să-i scape anterior. Jack se aşeză la o masă lângă peretele de sticlă. până aproape de uşă. Astfel poziţionat. Şi seiful era mai mare decât se aşteptase Jack. cealaltă spre ieşire. — Nu intrăm? întrebă Draycos văzând că Jack îşi continuă plimbarea pe coridor. După tejghea. Se întoarse cu faţa spre cazinou. Dacă omul lui Glas de Şarpe infiltrat pe Star of Wonder era neatent.. De asemenea. O tejghea înaltă traversa încăperea de-a curmezişul. Îi luă mai mult timp decât anticipase. departe de cei câţiva muşterii care vorbeau sau dădeau pahare pe gât. una orientată spre el. urmat de un mic separeu la capătul căruia se înălţa un perete de sticlă ce oferea panorama cazinoului situat pe puntea inferioară. Când băiatul se-ntoarse la birou.

gândi Jack. dotată cu toate chiţibuşurile de siguranţă existente pe lumea asta. observă Jack. Fie trebuia sătragă o piedică. Zahn Timothy nimic nou. Unchiul meu m-a rugat să-i pun un info-tub în seif. În caz că unchiul . acoperind din nou cifrul cu discul metalic. Într-un sfârşit. ce mai. femeia plecă. vă rog. Se dădu puţin într-o parte şi ridică o porţiune din tejghea. nu încă. fără butoane secrete sau alte asemenea şmecherii. nici nu trebuie. iar taxatorul tastă codul. sper că puteţi. — Pot să vă fiu de folos. — Pe-aici. rămase ferită vederii. în spatele tejghelei. Suficient de spaţioasă pentru un info-tub. — Desigur. prefăcându-şi glasul şi expresia feţei. cu atât mai puţin vor bănui oamenii că te ţii de rele. Aveţi cutie de valori la noi? — Nu. spuse Jack. N-ar fi avut nimeni loc să danseze înăuntru. inspirând adânc. Taxatorul ridică tejgheaua şi deschise uşa din spatele ei. Cealaltă mână. Discul de metal părea uşor de îndepărtat. să pară cu câţiva ani mai tânăr. — Rămâneţi acolo. scoţând la iveală cifrul electronic. Încercă să-şi păstreze cumpătul. domnişorule? întrebă taxatorul. îl asigură taxatorul. — Jack Morgan mă numesc. Slavă Domnului. — Da. Cutia de valori 48 e liberă. cabina 332. Jack se înşelase în privinţa unui singur lucru. fie trebuia să dezactiveze alarma. — Să vedem. Trase de manetă şi uşa greoaie se dădu în lături. spunea mereu unchiul Virgil. Din acea poziţie. spuse taxatorul. În cât timp pot să fac rost de una? — Chiar acum. Cu cât eşti mai tânăr. Îl conduse până la seif şi dădu la o parte discul de metal. domnule. Un loc în care nu-ţi prea dă mâna să intri nepoftit. Probabil un emiţător radio de mică distanţă cu care se identifica şi dezactiva alarma de pe disc. Jack făcu întocmai. Ambii pereţi erau ticsiţi cu felurite cutii de valori. spuse taxatorul consultând un computer mic scos din săculeţul de la curea. discul de metal bloca vederea la cifru. lăsând loc unui pasaj strâmt la mijloc. aşa cum îl povăţuise unchiul Virgil. domnule. — Aşa. Observase în schimb inelul de pe degetul taxatorului. O bancă în toată regula.

Hoţ şi dragon dumneavoastră nu va dori să depoziteze şi alte obiecte în timpul călătoriei. Nu ştiu dacă rămâne în cabină sau nu. Cel puţin partea asta avea să fie uşoară. Ah. Draycos se mişca în continuare. termină şi taxatorul de citit lista. Răsuflă uşurat când observă că lacătele cu cifru erau obişnuite. spuse Jack ca pentru sine însuşi. Începu să turuie lista cu diferitele mărimi. aşteptând ca dragonul să se descolăcească şi să se lipească de spatele lui. Draycos se mai undui o dată. la asta nu m-am gândit. nu? . pe măsură ce dragonul se încolăcea peste uşile cutiilor şi arunca o privire înăuntru. făcu Jack de parcă s-ar fi decis brusc. — Dar ştiu că mai are lucruri de preţ. Că unii voiau să intre în seiful lui. O undă de suspiciune i se strecură în glas. Descoperise cilindrul. aia-i destul de mare. Dar nu mai pomenise vreun călător care să se simtă înăuntru ca la el acasă. înainte ca omul să devină şi mai bănuitor. Odiseea Dragonului…. Se rezemă apoi pe celălalt rând. Simţi cum Draycos îşi schimbă poziţia. Trebuia să termine repede treaba. dar nu-i dădu semnalul. privind – chipurile – cu luare-aminte la cutiile de valori de pe cealaltă parte. de parcă ar fi vrut să vadă cutiile mai bine. şi tabachera veche. — Mai e colierul primit de la mătuşa Louise. Intră în seif. timp în care se plimbă încet de-a lungul rândului de cutii.. — Nu se percepe nicio taxă. Făcu stânga-mprejur şi se depărtă puţin. rămâne 48. rezemându- se de un perete al seifului. Jack se prefăcu interesat. — Bănuiesc că poate oricând să vină şi să schimbe cutia de valori dacă doreşte. — Nu. asta era de la sine înţeles. trecând într-o doară degetul peste cutii. continuă el. O nimica toată pentru poli-unealta lui. — Oh. — Cât de mari sunt celelalte? — Mărimea diferă de la unul la altul. — Şi cum diferă preţurile? întrebă. Când Jack ajunse la capătul rândului. apoi îl atinse fin cu gheara pe coaste. Cele pe modelul 48 sunt de trei pe trei pe douăzeci.

închise uşiţa – acelaşi zumzăit – şi ieşi. Nicio privire aţintită asupra lui. erau şi câteva info-tuburi înăuntru. Cu un cablu subţire conectă cheia la computerul său de buzunar şi se puse pe butonat. — Da. majoritatea spărgătorilor de seifuri o vedeau ca o tâmpenie. — Mulţumesc. Cheia zumzăi uşor şi cutia 48 se deschise. domnişorule. Observă că într-adevăr exista un buton de acces. Jack atinse cu degetul cutia de valori 125 şi după o secundă. Era acolo. — O să-i spun unchiului meu. — Oare cilindrul aparţine unei femei? — Ar putea fi o femeie ţinta Braxton Universis? — Cum să nu. — Ai găsit cilindrul? întrebă el. Jack intră în seif. Jack se îndreptă spre separeu. iar taxatorul introduse o cheie în lacătul cutiei 48. Majoritatea reglementărilor de securitate din Braţul Orion o considerau utilă. Draycos îl atinse din nou cu gheara pe coaste. — Bijuterii zici? Ajunseră în dreptul unei uşi inscripţionate „Doar persoanele autorizate”. O mică manetă roşie inscripţionată Ieşire de urgenţă sub care erau trecute instrucţiunile în litere fosforescente. mai mult ca să fie sigur. Bătu . răspunse taxatorul în timp ce închidea uşa seifului. vă rog. — Mulţumesc. uitându-se rapid în stânga şi-n dreapta. — Poftim. Merse la tejghea şi aşteptă ca taxatorul să-i deschidă acea porţiune. Şi o cutie cu bijuterii. — O seară bună. Taxatorul introduse codul şi ieşi din seif. înainte să intre. Dacă poftiţi aici. Scoase cablul din cheie şi i-o înmână lui Jack. am să vă fac un cod. Zahn Timothy — Bineînţeles. iar majoritatea proprietarilor nici n-o băgau în seamă. O văzuse pe mai toate seifurile mari în care intrase cu unchiul Virgil. — Da. Puteţi acum să depozitaţi cilindrul. Jack depuseinfo-tubul. Îl lăsă în treaba lui şi aruncă o scurtă privire interiorului uşii. — Cât ţineţi deschis în seara asta? — Până la miezul nopţii. răspunse Jack. Bingo. Jack ieşi din seif. cum să nu.

făcând loc unui picior auriu. Se întoarse şi se lipi de perete. depărtat şi în acelaşi timp apropiat. În capăt se zărea o uşă masivă. — Arată-mi unde era. — În cutii se află bateriile.Hoţ şi dragon uşor. Draycos întinse o gheară şi scrijeli un semn mic pe perete. — Cred că am găsit-o. — Am găsit. Inima îi bătea din ce în ce mai tare. cu cifru. Trebuie să le dezactivăm mai întâi. .. Nu era prea încântat să dea explicaţii despre ce căuta lipit de perete într-un loc restricţionat vizitatorilor. — Ce cauţi? îl întrebă Draycos. Jack întinse o mână spre perete. Dădu într-un culoar îngust. nu trebuia să meargă aşa departe. Draycos se execută fără să crâcnească. Dragonul se lipi de pielea băiatului. Fire negre cu izolaţie argintie? — Alea sunt. tipic acestei manevre K'da. Odiseea Dragonului…. — Ei? Răspunsul întârzie. lângă tavan? — Ba da. aceea era cu siguranţă închisă. Cu siguranţă au şi camere de supraveghere acolo. De partea cealaltă se afla biroul taxatorului. E o cutie de legătură pe undeva pe-aici – o chestie pătrată din care ies cinci fire pe-o parte şi două pe cealaltă. ridicând puţin capul deasupra umărului. Îşi trecu degetul de-a lungul peretelui de plastic. Spre deosebire de restul. În regulă. Mâneca jachetei se umflă puţin. dibuind cu degetele suprafaţa neregulată a peretelui. Se opri. se auzi glasul lui Draycos. măr- ginit de patru sau cinci uşi în dreapta. treci înăuntru ca să mă-ntorc. apoi se furişă înăuntru. unde de partea cealaltă se afla un suport vertical. Din fericire. continuă el. Îşi simţi braţul greu. — Stai jos. — Multe corporaţii sunt controlate de femei. mârâi Jack. păşind uşor pe coridor. — Sau poate bijuteriile sunt doar un cadou. Tot ce avea nevoie se găsea aici. Jack se mişcă încet de-a lungul peretelui. N-ai văzut luminile de urgenţă din biroul taxatorului? Fixate pe cutiile care ieşeau din perete.

Nicio voce care să-l ia la rost. cum spui tu. — Ce vrea să fie şi aia? — Un loc în care oamenii văd ce înregistrează camerele de supraveghere. cum mai văzuse cu zecile într-o viaţă petrecută la adăpostul umbrei. Zahn Timothy — Minunat. Aşa şi era. Era o încăpere obişnuită. În afară de uşa încuiată.într-un minut. încercând să nu facă niciun zgomot. Şi uşa asta era încuiată. nu mi s-a urât cu binele. — Da. — Bine. Şi suntem doi. Pe una scria Electricitate şi un număr alături. „Magazie”. Mai mult ca sigur e supravegheată şi o să intrăm în bucluc dacă ne băgăm nasul pe- acolo. şi era oarecum firesc ca indivizii ce se zgâiesc la ecrane să fie pe undeva prin preajmă. poli-unealta rezolvă problema. Se întoarse la cealaltă uşă. În cazul ăsta. Se asigură că nu-l vede nimeni. materialul din care era făcută haina asta era mai flexibil decât pielea jachetei sale obişnuite. mormăi Jack. dar nu prea sănătos. dar nu se opri. — Următoarea oprire: sala de monitorizare. — Bun. ar fi venit cineva să-i ţină de urât cât de curând. — Nu mi-ai vorbit înainte de partea asta. Un pupitru de comandă ce ocupa . nu o armată întreagă. spuse Jack. în timp ce piciorul dragonului se topea la loc în pielea sa. — Stai liniştit. Dar nu se ivi nimeni. murmură el. spuse Draycos pe un ton bănuitor. biroul central de pază apărea acolo. intră şi închise uşa. Erau faţă în faţă. Cu atenţia îndreptată spre biroul taxatorului. Înaintă pe coridor. Prea târziu se gândi că şi pe culoarul acesta puteau să fie camere de supraveghere. aproape de capăt. pe cealaltă Magazie. Se-ntoarse pe furiş în zona pasagerilor. — Hai să încercăm aici. Bine ascunşi în spatele unei uşi închise la capătul unui coridor restricţionat. Din fericire. Sunt doar un hoţ. Îşi muşcă buza. îl corectă Draycos. Nu era de mirare că sala de monitorizare lipsea din ghidul consultat în cabină. Se apropie de ele. pe coridor se mai aflau două uşi laterale. Cu toate astea. — Ai fost hoţ.

ci conductele de aerisire. Jack clătină din cap. — Şi-apoi îi dăm bătaie. Dar pe Jack nu-l interesau firele. spre alte încăperi din sectorul în care se afla. Ideal. Într-acolo bătea şi briza de aer rece.. una lângă tavan. Deschise uşa şi aruncă o privire furişă pe coridor. — Vom lua cilindrul acum? întrebă Draycos. La numai câţiva metri în faţa lui văzu un grilaj similar. Mai multe fire străbăteau peretele. — Mergem întâi în cabină. Nu era nimeni acolo. cu ieşire în camera de monitorizare. O adiere de aer rece îl păli pe ceafă. cealaltă aproape de podea. Îşi suci gâtul ca un contorsionist şi băgă capul înăuntru. — Şi apoi? Băiatul trase adânc aer în piept.Hoţ şi dragon mai tot spaţiul şi sute de fire legate la tot atâtea prize. Cu paşi nesiguri se îndreptă spre zona pasagerilor. Un minut cu poli-unealta şi grilajul celei de jos dispăru. Asta e. Odiseea Dragonului…. — Bine. Trebuie să mă ocup de câteva lucruri. . Îşi trase capul şi puse grilajul la loc.

— Eşti îngrijorat. În scurt timp era gata. gândi Jack. Unchiul Virgil îl învăţase multe. în poziţia aceea de câine somnoros. Acum trebuiau să aştepte. Nu. Jack juca solitaire pe masa de scris. Jack adună cărţile. cât şi atunci când totul lua o întorsătură neplăcută şi trebuia să-şi salveze pielea. Comandă mai mult decât avea nevoie şi se întoarse cu resturile în cabină. Dragonul îşi înfipse colţii în friptura de vită gătită la foc mic. — Poftim? — Ziceam că eşti îngrijorat. cu capul între labe. — Atunci ce te îngrijorează? Fără grabă. — M-am tot gândit. timp în care Jack construia o bombă fumigenă. urmând regula unchiului Virgil: să nu te apuci niciodată de treabă pe stomacul gol. Se părea că jucase cu capul în nori. spuse Jack. întorcându-şi privirile la jocul de cărţi. Nu-şi amintea să le fi lăsat aşa. dar puturoasă. — Dar cred că va merge bine. Proiectanţii sistemului nu şi-ar fi putut închipui o asemenea metodă de spargere. Chiar şi pe un pachebot de lux era o nimica toată să cumpere sau să şterpelească lucrurile de care avea nevoie. şi era bun de pus în ramă. da. Înălţă capul să-l vadă mai îndeaproape pe băiat. spuse Draycos. Zahn Timothy Capitolul 19 Jack poposi întâi la restaurant. . Una dintre îndatoririle sale când lucra cu unchiul Virgil era să creeze diversiuni. Nici pregătirile nu durară mult. o să meargă strună. Un şemineu aprins în spatele său îi mai trebuia. exact. Ochii de smarald ai dragonului scânteiară. mică. atât în timpul spargerilor. la fel şi prietenii săi. Misiunea te îngrijorează? — Puţin. N-ar fi mai bine să renunţăm la piatra-n- râu-peşti-la-iveală aia a ta? — La koishike? — Da. unde Draycos era liber să mănânce în voie. Destul de repede – prea repede chiar – totul era gata. repetă Draycos. Draycos terminase de mâncat şi acum şedea tolănit pe burtă lângă pat. dar se opri. Schimbăm cilindrii aşa cum ne-au spus şi ne spălăm pe mâini.

Să-i ajuţi pe alţii. indiferent ce facem noi. Jack Morgan? . — De ce să fim noi cei striviţi? Dragonul rămase tăcut. vorbim de Cornelius Braxton. Jack îşi feri privirea. E o decizie a voinţei. — N-are de-a face cu războinicii. Îşi alungi gâtul. Să-ţi dai viaţa pentru un ţel nobil. Lupta binelui împotriva răului. înţelege. — Mai poţi să faci diferenţa între bine şi rău. spuse Draycos. Mă apropii? — Deşi vorbeşti în batjocură. Există momente când fiecare dintre noi trebuie să-şi aleagă calea aşa cum îi dictează simţul binelui. Nu uita. dată de cunoaşterea interioară a binelui şi a răului. — Era o discuţie particulară. — Ce te face să crezi asta? — Am auzit discuţia. Şi va strivi pe oricine îi stă în cale. spuse Draycos în cele din urmă. mormăi Jack. Dacă pofteşte să ia cilindrul acela sau doreşte să-l înlăture pe posesorul lui. Acum ar fi vrut să ştie ce soartă îi aştepta pe dezertori. — Lasă-mă să ghicesc. — Unchiul Virge consideră că nu ar trebui să urmezi conduita războinicilor K'da. Jack amestecă pachetul de cărţi. dar pe un ton deloc convingător. N-are importanţă dacă eşti înconjurat de prieteni sau aliaţi. mai devreme sau mai târziu tot va reuşi. rosti Draycos calm. făcu Jack. Mai devreme se întrebase ce făceau războinicii K'da cu cei care nu respectau ordinele. — Conduita războinicilor K'da. Uitase cât de ascuţit era auzuldragonului. Însă la baza deciziilor pe care le iei nu poate sta doar confortul sau siguranţa ta. ai dreptate. fără a îndrăzni să-l privească în ochi. Jack îi aruncă o privire tăioasă. tot o să reuşească. Jack era uluit. — Îmi cer scuze.Hoţ şi dragon — Propui să-i lăsăm să reuşească? — Draycos. Pe spaţioportul din Vagran.. Odiseea Dragonului…. — Şi ce-i rău în asta? Cine altcineva se mai gândeşte la nevoile mele? — Sunt de acord că trebuie să ai grijă de tine. Dar unchiul Virge judecă toate acţiunile şi planurile în funcţie de cât de mult îţi vor ajuta sau dăuna.

dar cedă după câteva clipe. Jack clătină din cap. Dar cilindrul trebuie înapoiat proprietarului său de drept. nu-l priveau pe el şi l-ar fi îndemnat să-şi ia tălpăşiţa cât mai repede. — Ce vrei să fac? Să mă sacrific şi eu? Să mai adaug un nume pe lista asta blestemată? — Nu vreau să te sacrifici voit şi fără cap. — Uşor de zis pentru tine. pe Iota Klestis? îi aruncă Jack. Nu aşa face un războinic. Nu mă aşteptam să câştig nimic din gestul meu. cei doi wistawki tot morţi vor rămâne. Şi chiardacă voi scăpa cu viaţă. o altă persoană a avut de suferit. Am făcut-o pentru că aşa era bine. Unchiul Virge ar fi fost total împotrivă. Proprietarul cilindrului pe care urmează să-l furi. Vom fi tăcuţi ca umbrele. — Şi că prin moartea lor. mă paşte închisoarea pe Vagran pentru două crime de care nu mă fac vinovat. Jack se uită la cărţile din mână. . Zahn Timothy — Dacă-lînfruntăm pe Cornelius Braxton. — Ţi-am mai spus. rosti Jack cu încăpăţânare. Eu stau pe cuie. — Exact. Vei fi nevoit să trăieşti ştiind că ucigaşul lor nu a fost niciodată dat în vileag. Ochii de smarald îl sfredeleau în continuare. Draycos. spuse Jack răspicat. ci pentru că aşa e bine să faci. — Dimpotrivă. În joc e existenţa poporului meu. Asta vrei? — Dacă nu i te împotriveşti. I-ar fi reamintit că Jack Morgan trebuie să-şi poarte singur de grijă. la cel mai înalt nivel.cu siguranţă voi muri. — Nu. — Ca şi atunci când l-ai scos pe Dumbarton din noroiul încins. nu cred că pot. Dar unchiul Virge nu era aici. I-ar fi explicat că disputele dintre două corporaţii. Nici la Dumbarton nu mă aştept să-mi fie recunoscător dacă drumurile noastre se vor întâlni vreodată.Încercă să-i susţină privirea. Tu n-ai nimic de pierdut. — Atunci nu lupta cu el aşteptându-te să câştigi. şi ne vom folosi de toată în- demânarea şi viclenia de care suntem în stare. nu putem să ne luptăm cu Braxton şi să câştigăm. Asta vrei? — Pot să trăiesc cu gândul ăsta. iar proprietarul prevenit de pericolul în carese află.

— Cu alte cuvinte. . riscând astfel vieţile tuturor shontinilor şi K'dailor? Jack oftă. — Parcă-l şi aud pe unchiul Virge acum.Acelaşi om a condus şi operaţiunea de cercetare pe Havenseeker. Cred că domnul Braxton are lucruri mai importante de făcut decât să-şi bată capul cu o puşlama afurisită care şi-a băgat nasul unde nu-i fierbea oala. în dauna proprietarului cilindrului. mi-era familiară. atunci într-adevăr avem şanse foarte mici. speram că m-am înşelat. Clătină din cap. vrei să ne batem cu Braxton Universis. Odiseea Dragonului…. Însă şansele nu schimbă cu nimic natura uneifapte. ca apoi să fiu liber să-l caut? Sau mă opun aici. — Nu cred că înţelegi. Cred că nu i-ai recunoscut vocea. — Nu putem să ţinem piept întregului Braţ Orion. dar nu ne putem lupta cu el şi cu acoliţii săi şi cu Urgia aia în acelaşi timp. — Era acelaşi om. Noi doi şi-atât. Jack simţi că i se-ntoarce stomacul pe dos. Valahgua ăia ai tăi şi piraţii sau mercenarii pescuiţi pe drum ne-au făcut viaţa destul de grea. Dragonul nu zise nimic pentru câteva clipe.. — Ce? — Bărbatul din spatele biroului de pe AdvocatusDiaboli. Proprietarul cilindrului ne-ar putea fi recunoscător pentru ajutorul dat. Dar în calea noastră se vor ivi şi aliaţi. Jack surâse amar. — Braţul Orion e foarte mare. rosti el încet.. spuse în cele din urmă. fireşte. — Da.. Acum că a intrat şi Braxton Universis în joc. Îi duc ordinele la îndeplinire. — Noi doi pentru început. — Dacă grăieşti adevărul. Sigur. nu doar duşmani. Jack mai clătină o dată din cap.Hoţ şi dragon Jack tresări.. Deci mă confrunt cu o problemă similară. Important e ce ai tu de zis. Draycos. hai să-ncercăm. Habar n-am ce-are de împărţit Braxton cu poporul tău sau cum s-a băgat în oala asta. Şi cred că am hotărât deja cum e bine să procedăm.. Cred. rosti Draycos cu convingere. — Şi eu pot să-mi închipui ce-ar spune.

rosti Jack cu amărăciune. Oare ce-ar face unchiul Virge dacă urma să dispară pur şi simplu? se întrebă el în trecere. Eşti doar un băieţel. Îşi consultă ceasul. E trecut de unşpe. . Cred că ar trebui să ne pregătim. Jack. Essenay îl aştepta la locul de întâlnire pe Aldershot. — Sunt mândru de tine. dar în tine zace spiritul unui războinic K'da. — Păi. Din câte ştia. Zahn Timothy Draycos lăsă capul jos. să sperăm că în seara asta spiritul nu se va despărţi cu totul de trupul meu.

— Asta a fost tot? întrebă taxatorul când Jack ieşi din seif. când băiatul intră. dar niciuna nu avea un unghi bun.. Îşi făcu mâna căuş în jurul nasturelui de la manşetă şi aruncă o privire scurtă la asistenţii taxatorului. se tângui el. — Aveţi cheia? — Uitaţi aici. oprindu-se chiar la marginea uşii. — Vă sunt foarte recunoscător. Deschise seiful cu grijă. aşteptaţi puţin. E prea târziu să mai pun ceva în seif? — Nicidecum. Taxatorul formă combinaţia şi uşa seifului se dădu în lături. Ridică porţiunea de tejghea şi îl conduse pe Jack în spate. Vă rog. Introduse grijuliu caseta înăuntru şi închise apoi uşiţa. — Vai. cu o smucitură scurtă a mâinii. Uneori e aşa uituc! — Nu face nimic. Jack intră şi deschise cutia 48. domnişorule. venind la tejghea. Erau amândoi ocupaţi cu computerele. strecurând acum priviri furişe către camerele de supraveghere deasupra intrării în birou. spuse taxatorul. — La dracu'! . mulţumesc. Jack aruncă nasturele pe podea. îl linişti taxatorul. pentru ca băiatul să nu poată vedea combinaţia. Scoase cheia şi o casetă de bijuterii cu aspect luxos pe care o cumpărase. — Pentru puţin. spuse el.Hoţ şi dragon Capitolul 20 Biroul taxatorului se închidea la miezul nopţii. Şi-a amintit unchiul dumneavoastră de ceva? — Da. asemenea info-tubului depozitat mai devreme. — Da. — E-n regulă. În privinţa lor îşi făcea mai multe griji. Odiseea Dragonului…. — Aveţi grijă. taxatorul n-avea de unde să ştie. Veniţi cu mine. îl asigură Jack. scutură Jack din cap. în direcţia tejghelei. Acum venea partea mai delicată. Uşa era aproape închisă când dintr-odată. de la un magazin de cadouri. Desigur. Se propti în uşă şi începu s-o închidă. Jack ajunse cu cinci minute înainte. Taxatorul şi cei doi asistenţi ai săi erau pe punctul de a închide.

În veci nu-l mai pun la loc. O noapte încărcată mai degrabă. Poate mă duc mâine. — Nu-i o idee rea. Taxatorul continuă să împingă uşa. inclusiv o pereche de mănuşi plasticate pe care le purta întotdeauna într-un buzunar ascuns din jachetă. Dar unchiului Virgil îi plăcea să spună că trucurile vechi ajungeau vechi fiindcă mergeau. în timp ce băiatul se grăbi să-şi ridice nasturele de pe jos. — Nu ştiu cine ar fi în stare. . Aşteptă o vreme până oamenii plecară care încotro şi se furişă pe coridorul ce ducea spre sala de monitorizare. Ieşi din birou şi porni de-a lungul coridorului. dar ochii îi săriră involuntar la nasturele aflat pe podea. tr. Ţâşni prin deschizătura mânecii şi intră în seif. Îi înmână nasturele. până la uşă. întorcând nasturele pe toate părţile. dar nu mai conta. Unchiul Virgil îl povăţuise mai demult să fie atent la detalii. Avem un bijutier pe vas. Într-un gest de furie. Îl conduse prin deschizătura tejghelei.). laGantorGems12. — Nu mai poate fi legat. Aţi putea să încercaţi acolo. spuse Jack primind nasturele înapoi. spuse taxatorul. Trăgea nădejde că Draycos va folosi maneta de la ieşirea de urgenţă aşa cum îl povăţuise. Zahn Timothy Era probabil cel mai vechi şiretlic din univers. se oferi taxatorul. îşi spuse Jack. vedeţi? — Văd. cea stângă evitând în ultimul moment contactul cu uşa ce se închise cu un zgomot înăbuşit. unde urma să-şi ia alte haine. bombăni Jack. Nu ştia dacă tipul bănuia ceva sau pur şi simplu încerca să fie de ajutor. Mulţumesc. — La naiba cu toate. Poate fi reparat. Apoi trebuia să ia şi restul ustensilelor pentru reprezentaţia din această noapte. Jack îşi strecură pentru o clipă mâna în spatele uşii aproape închise. Draycos atâta aşteptă. — Staţi să văd. aşa că rupsese nasturele cu grijă. pe puntea 17. Noapte bună. Mâinile băiatului se rotiră în sus. — Cu plăcere. Prima oprire avea să fie la cabina lor. Mai trăgea nădejde că dragonul nu era claustrofob. Se strecură în 12Gem – „nestemată” (n.

După fix nouăsprezece minute de la aprinderea fitilului se afla pe poziţii. Doar că acum. Jack ciuli urechile. dar până şi zgomotul unei alarme de foc era imposibil de desluşit la aşa distanţă. Douăzeci de minute.Hoţ şi dragon camera panourilor electrice şi se apucă să lucreze la grilajul conductei de aerisire. Răsuflă uşurat când realiză că fusese vorba de schimbul orei unu. Dacă procedura în caz de incendiu nu se schimbase în ultimii ani. grăbiţi . Ultimul minut şi-l petrecu numărând în gând secundele rămase. Aşteptarea era întotdeauna cea mai dificilă parte. în plină activitate. Mai devreme sau mai târziu. În exact douăzeci de minute. Asta explica de ce de-abia după moartea unchiului său încolţise în el gândul de a renunţa la hoţomănii. Dar vocile şi paşii trecură mai departe.. Scoase bomba fumigenă dintr-un buzunar lateral. bomba urma să explodeze. Şi iată-l. va trebui să-şi ia destinul în propriile mâini. convins că fusese văzut şi totul se-ncheiase. oamenii din sala de monitorizare se buluceau deja la uşă. iar curentul de aer avea să poarte fumul în sala de monitorizare. I-ar fi luat şaptesprezece minute să se întoarcă pe coridorul din spatele biroului taxatorului. un războinic K'da se chinuia să-l convingă că face un lucru bun. Odiseea Dragonului…. o aşeză cu grijă în conductă şi aprinse fitilul. Iar atunci când îi treceau. În mai puţin de-un minut. Îşi şterse sudoarea de pe frunte şi se apucă de treabă. dacă-şi făcuse bine treaba. ghemuit lângă conductă. Reuşise să-l deschidă pe jumătate când auzi mişcare pe coridor. Fusese oare atent la toate detaliile? Îşi schimbase cineva orarul obişnuit? Lăsase deoparte o informaţie de maximă importanţă? Uneori îndoielile deveneau mai serioase şi ajungea să se- ntrebe dacă era bine ce făcea. Înlemni. scos din ţâţâni. Atunci era prins în vârtejul de îndoieli. avea grijă să le îndepărteze cât mai repede. Aşteptă până când nicio privire nu mai era aţintită asupra sa şi ieşi. îşi promise Jack. Unchiul Virgil avusese grijă ca astfel de îndoieli să nu-i treacă prea des prin minte. grilajul zăcea pe podea. cu ochii la semnul lăsat de Draycos în perete. Zgomotul se pierdu în depărtare. Nimeni nu deschise sau bătu la uşă.

Nici tu flamă. — Mecanismul de urgenţă e aşa cum mi l-ai descris. Nimic să-l înştiinţeze măcar că sistemul de supraveghere fusese dezactivat. Prinse mânerul şi trase. intrând în seif. procedura de incendiu putea să se fi schimbat în ultimii ani. Ajunse la cutia de valori 125 şi se puse grăbit pe treabă. — Un mecanism util şi curios deopotrivă. Fireşte. Avem probleme? . s-ar fi stins de la sine după o bucată de vreme. spuse Jack. Sperând din tot sufletul că Draycos însemnase locul exact deasupra cutiei de legătură. camerele nu mai funcţionează. dintr-odată. În scurt timp vor găsi bomba fumigenă. nici tu scântei electrice. Pustiu. Zahn Timothy să iasă. — După cum spunea unchiul Virgil. Sări peste tejghea şi se duse ţintă spre seif. complet paralizat? Maneta nu funcţionase şi rămăsese blocat înăuntru? Se sufocase? Se auzi un păcănit scurt şi. uşa se dădu încet la o parte. aşa cum se înţeleseseră: cioc-cioc şi din nou cioc-cioc. Dacă mai funcţiona încă. Bătu cu vârful poli-uneltei în uşă. dar o deschiseră împreună şi Draycos sări afară. în caz că cineva rămâne blocat înăuntru. Nu-l auzise Draycos? Îşi pierduse capul în spaţiul acela închis? Zăcea într-un colţ scheunând. avea să afle foarte curând. Nu se întâmplă nimic. toate scamatoriile se înfăptuiesc înainte ca magicianul să bată din palme. înfipse cuţitul în perete cu toată forţa. — Pari grăbit. deci nimeni n-ar fi observat că. căutând sursa incendiului. Douăzeci de secunde îi fură necesare poli-uneltei să deschidă uşa de la biroul taxatorului. Se strecură înăuntru şi aprinse lumina. Scoase apoi un cuţit de bucătărie împrumutat din sala de mese şi fixă vârful în zgârietura de pe perete. Urmau să apară pompierii cu extinctoarele pregătite. Şi chiar dacă n-o descopereau. Dar pentru acele câteva minute cruciale. Avea alura unuia care tocmai fusese la o plimbare. — E o măsură de siguranţă. Avea să afle în curând. Era mai grea decât crezuse. Aşteptă încă un minut ca sala să se golească. Gânduri negre-i încolţiră în minte. nicidecum a unui dragon închis într-un sicriu de metal mai bine de-o oră. spre uşurarea sa. monitoarele rămâneau nepăzite.

Haide. — Pregăteşte-te să închidem uşa seifului. Pe cel adevărat îl băgă în jachetă. un semnal se declanşează probabil când uşa seifului e deschisă. Treizeci de secunde mai târziu părăseau biroul. comandând un pahar de suc.. când primul grup de agenţi de pază trecură valvârtej pe lângă el. — Gata. — De ce nu l-ai dezactivat? — N-aveam cum. Auzea cumva paşi alergând pe coridor în spatele său? Nu.. Chiar dacă am dezactivat camerele de supraveghere.Hoţ şi dragon — Întotdeauna există probleme. erau doar în închipuirea sa. Odiseea Dragonului…. — Au aflat că cineva a dat o spargere. — La ce bun? Îşi scoase mănuşile de plastic şi le dosi într-un buzunar lateral. Dar dacă mă mişc repede. şi se îndreptau spre separeul unde-şi făcuseră planurile mai devreme. Uşa cutiei ţâşni în lături. ah. Era deja la restaurant. întotdeauna mi se face sete după aşa ceva. spuse el ieşind din seif. închise cutia şi o încuie. Împinseră amândoi uşa. . hai să mergem.. E un sistem de sine stătător. cu Draycos pe spatele băiatului. — N-ar fi trebuit să închizi şi uşa biroului? întrebă Draycos de pe umărul său. Înlocui cilindrul cu cel din buzunarul său interior.

— Asta am crezut şi noi la început. Aparent. Uşa se deschise şi un al doilea paznic îşi făcu apariţia. Odată încheiate. adăugă altul. Vom primi în curând şi o confirmare electronică. — Ştim acum cu certitudine că cifrul electronic n-a fost atins. — Da. Preţ de un minut cei doi şuşotiră. Cei mai mulţi purtau veşminte scumpe şi fistichii. — Pot să vă asigur că nu aveţi motiv de îngrijorare. Din câte ne dăm seama. — Atunci de ce s-a declanşat alarma? dori cineva să ştie. Majoritatea păreau furioşi. Alţii erau îmbrăcaţi alandala. timp în care murmurul din mulţime se înteţi. dar. le spunea sergentul când Jack se alătură mulţimii. Un om de pază stătea cu spatele la uşă. Jack nu se încrezuse în vorbele lui. nimeni nu a intrat în seif. de cum ajunse în apropierea biroului. Cercetările noastre sunt în curs de desfăşurare. nu s-a umblat la încuietoare şi nu s-a introdus niciun cod. dar îngrijită a bodyguarzilor sau servitorilor. Zahn Timothy Capitolul 21 Aşteptă patruzeci de minute ca apele să se mai liniştească puţin şi cele două pahare de suc să-i priască. în faţa uşii. Părăsi apoi restaurantul şi se îndreptă spre biroul taxatorului. — Vă înţeleg îngrijorarea. fu nevoit să-i dea dreptate unchiului său. — Mie personal mi-a spus căpitanul că seiful a fost spart. doamnelor şi domnilor. Am auzit-o din sala de dans. dar. Neliniştea domnea peste mulţime. .. recunoscu sergentul. Putem presupune deci că a fost vorba de o alarmă falsă. Unchiul Virgil avea o zicală: doar veştile rele călătoresc mai iute ca viteza luminii. Sergentul se întoarse spre oameni. Purta epoleţi de sergent. Ridică mâna pentru a potoli corul de voci ce izbucni la unison. Se pare totuşi că a fost vorba de o alarmă falsă. Alţii purtau uniforma simplă. Vreo douăzeci de oameni erau strânşi pe coridor. Răpiţi probabil de la activităţile lor nocturne la bordul pachebotului.. fiecare va avea po- sibilitatea să-şi verifice cutia de valori. de parcă fuseseră treziţi din somn şi aruncaseră pe ei ce aveau laîndemână.

— Prea bine.. Cei mai mulţi făcură aşa. vă rog. şi pregătiţi-vă cheile. Urmaţi-mă. Tipul care cercetă cutia de valori 125 avea haine de bodyguard sau de servitor. Jack tăie de pe listă servitorul. Odiseea Dragonului…. Cât nava mea probabil. Unul câte unul fură conduşi în spatele tejghelei. ca să nu mai vorbim de uşa biroului. — Camera de la capătul acelui coridor e cât un apartament. nu să roadă oscioare. Cineva de sus hotărâse probabil să muşamalizeze toată afacerea pentru a nu stârni griji în rândul pasagerilor. mai mult decât era cazul. Teritoriul granzilorcorporatişti. — La crème de la crème. Ce-i corect e corect. Costă mai mult pe săptămână decât face căpitanulpachebotului într-un an. După mărime şi felul de a păşi. lăsată deschisă. Cifrul electronic era într-adevăr neatins. nu? — Cam aşa-i.Hoţ şi dragon Jack zâmbi pe sub mustaţă. până în ceea ce unchiul Virgil ar fi numit „spuma spumelor”. Vreau să ştiu dacă s-a pierdut ceva. Uşa pe care intră se afla la capătul unuia dintre cele mai somptuoase coridoare de pe vas. Fiecare rostea pe rând numărul cutiei. Agenţii de pază ştiau cu siguranţă că lucrurile nu erau aşa de simple. Făcu semn cu degetul spre . comentă Jack în timp ce se îndreptau spre secţiunea mai modestă unde se afla cabina sa. Bomba fumigenă din sala de monitorizare şi cuţitul înfipt în cutia de legătură erau dovezi clare. vă rog. mai degrabă mulţumiţi decât bucuroşi. prezenta un act de identitate şi intra în seif să verifice dacă totul era în ordine. Îl urmări la o distanţă decentă. zise altcineva. cea mai luxoasă dintre punţile pachebotului. Oameni ca Braxton preferă să pună mâna pe ciolan. se întorceau la cabinele lor sau la petrecerile nocturne. — Poftim? întrebă Draycos. Mulţimea încuviinţă în cor. cedă sergentul. — Locotenentul Snyder mi-a adus la cunoştinţă faptul că vă este permis să verificaţi cutiile de valori. — Ce-ar fi să aşteptăm înăuntru? propuse cineva. Apoi. nu glumă. — Exact. — O ţintă verosimilă pentru unul ca Braxton. Sergentul avea dreptate în privinţa unui lucru. Unul câte unul.

Hmm. priveşte şi învaţă. — N-ar fi bine să-l avem la noi în timpul vizitei. Să sperăm c-o să-i stea ciolanul în gât. — Hei. muşcându-şi buza. Jack se încruntă. Dragonul zgârie uşor cu gheara fundul cilindrului. dar făcu întocmai. Intră şi comandă puntea de jos. — Ce plănuieşti să faci cu cilindrul? — Parcă voiai să-l dăm înapoi. spuse Jack. Cred că ar fi bine să-i facem un semn. te rog. — Tot ce-i posibil. De unde-ai învăţat-o? — E şi un aforism K'da. să nu-l încurcăm vreodată cu falsul. Nici loc de tocmeală. . N-ar mai lăsa loc de discuţie. — Exact. Draycos tăcu pentru un moment. Şi ştim că-s prin preajmă. pe nepusă masă. — Iată. Draycos sări de la guler şi ateriză lângă el.. Apăsă butonul şi uşa liftului din dreapta glisă. conchise Draycos. — Când îl vom aborda? — N-are rost să-l luăm acum. — Pe ultima punte se află garajul. — Nici oamenii de pe AdvocatusDiaboli n-ar fi bine să pună mâna pe el. Locuri câte vrei în care să ascunzi un obiect de mărimea cilindrului. — O nimica toată. spuse ridicând o labă. îi reaminti Jack. Poate că e universal. — Să sperăm că Braxton a muşcat mai mult decât poate- nghiţi. Cei de-acolo sunt fără îndoială în categoria ciolan.. scoţând cilindrul din buzunarul interior. spuse Jack. — Ai dreptate. Mai ales dacă cineva mă urmăreşte acolo. Jack îl privi surprins pe dragon. Zahn Timothy apartamentul din spate. Priveşte maestrul şi învaţă. Îl lăsăm să doarmă şi vom încerca să obţinem o întrevedere mâine-dimineaţă. — Trebuie deci să găsim un ascunziş. Ajunseră în holul lifturilor. Ţine-lstrâns cu un capăt înspre mine. O mişcare din vârful degetului şi căpitanul m-ar azvârli după gratii. — Te vei ascunde într-un vehicul? — Ţi-am zis. — Dă-mi voie. asta-i o zicală de-a noastră.

Îşi lăsă capul mai jos. sunteţi superiori oamenilor în toate aspectele la care mă pot gândi. Clinchetul liftului trecând de următorul etajîi reaminti că nu avea mult timp la dispoziţie. Cele dure necesită mai mult efort decât cele slabe. dar încăpu. — Da. prinzând cilindrul între gheare. Luă cilindrul şi-l înfipse în izolaţie. mai puternici şi. Pe undeva prin apro- piere era un paznic. îi spuse dragonului. În graiul K'da e prima literă pentru cuvântul original. Vârî panoul la loc şi strânse şuruburile. Dragonul stătea nemişcat. — Nu-mi dă fiori de plăcere. — Ţine-te de el puţin. Şi acum bag seama că aveţi puterea de a străpunge metalul. — Mai rapizi. spuse Draycos.. Puteţi să vă faceţi bidimensionali şi să vedeţi prin pereţi. Cu toate astea. Cu greu. mai mult de şase ore.. dacă la asta te referi. K'da. precum acesta. — Hai să fim serioşi. — Kesh. cu chipul lipsit de orice expresie. — Să-nţeleg că ghearele tale străpung metalul? — Doar anumite metale. Deschise panoul de avarie al liftului. De ce? Te văd tulburat.. Când liftul se opri.Hoţ şi dragon Jack îl întoarse şi văzu un simbol desenat fin pe suprafaţa metalului. dând la iveală fire şi spuma fixată ca izolant fonic între cutie şi peretele liftului. din câte-mi dau seama. — Cred că da. iar poli-unealta era bine dosită. Îi înmână cilindrul şi luă poli-unealta pentru a scoate panoul din ţâţâni. Jack fluieră încet. Odiseea Dragonului…. . Simţi greutatea pe grumaz şi Draycos era din nou bine ascuns. mai inteligenţi. stătea în picioare. simţi tristeţea din spatele vorbelor. — Te tulbură deci? insistă Draycos. spuse Draycos blând. Termină de fixat ce avea de fixat şi închise panoul de avarie. puţin. înăuntru se găsea o cutie adâncită cu un telefon de urgenţă. la asta nu m-am gândit. voi. Panoul culisă înăuntru. Jack privi încruntat peste umăr. Jack ridică din umeri stânjenit. Uşile se deschiseră. Jack luă alura băiatului cuminte care-i ieşise de minune în biroul taxatorului. Ce nu puteţi face? — Nu putem să trăim singuri.

lucrurile luau o întorsătură neplăcută. Jack. — Mare lucru. — N-ai stat acolo suficient de mult. Intră înapoi în lift şi apăsă pentru etajul său. cât vedeai cu ochii se întindeau rânduri peste rânduri de maşini şi avioane mici. încercând să pară prietenos. Iată şi paznicul. Prin firea noastră limitată nu putem fi decât prieteni. am venit să văd maşinile. Hai să tragem un pui de somn. Merci oricum. — N-am venit aici să discutăm istorie. — Uau. Rămaseră tăcuţi până ieşiră din lift. În faţa lui. — Îmi pare rău. De regulă. asemenea stro- pilor grei de ploaie lovind suprafaţa apei. însoţitori sau servitori. Jack se strâmbă. — Mda. Niciodată stăpâni. zâmbi Jack. Urmăritorii mei vor crede că am ascuns cilindrul pe undeva prin garaj. — Nu zic nu. Nu uita. Dar de multe ori de-a lungul istoriei se trezea câte un servitor să se înstăpânească. Dar mi-e teamă că nu te pot lăsa să umbli haihui. Se vor gândi că i l-am dat lui. Tati mi-a spus că e un Rolls Royce-Dymeis pe-aici şi alte maşini faine. — Înţeleg. spuse Jack. Clătină din cap. surprins şi inofensiv în acelaşi timp. — Nu trebuie să te temi de noi. Un bărbat cu veşminte albe într-o cabină din apropierea liftului. Paznicul zâmbi înţelegător. Un chicot? Cel puţin într-o privinţă bateţi pe oricine. ei cred că unchiul Virgil e pe vas. nu. — Fireşte că nu. Ai şi tu o maşină aici? — Nu. nu-i vorbă. îi atrase Draycos atenţia. răspunse Jack. Zahn Timothy Ieşi din lift şi făcu privirea roată. — Pot să vă ajut cu ceva? — A. ce zici? Mâine vom avea multe de făcut. Sunteţi de departe mai isteţi ca noi. mimând dezamăgirea. spuse Jack. Dragonul scoase un sunet ciudat. — Şi cu asta basta. — Sunt. .

— Fără ocolişuri. Se proţăpi în faţa uşii şi dădu să apese pe buton. stăpânindu-şi impulsul să ţâşnească printre ei şi s-o ia la sănătoasa. încruntându-se uşor. Se simţea deja din alt peisaj. N- avem secrete cu şefu'. — Am ceva ce-i aparţine. Se părea că bogătanii preţuiau somnul mai mult. cu ochii la decorurile lucrate manual ce împănau pereţii. — Mă numesc Jack Morgan. În secţiunea lui. îl asigură găliganul. Asta. Aş vrea să văd că ajunge în mâinile lui. bineînţeles. — Aş dori să vorbesc cu şeful vostru. Se gândea cu groază la momentul când va fi acolo. — Nu zău. Auzi o uşă glisând în spatele său. Despre ce-i vorba. în timp ce se apro- piau de el. Erau îmbrăcaţi la fel ca bodyguardul din seara precedentă şi-l pironeau amândoi cu privirile. dar e confidenţial. forţând un zâmbet. De-aproape păreau şi mai mari. spuse el. Jack ridică din umeri. Acum regreta amarnic această decizie. mergem şi folosim soneria. rosti el. . — Cu ce scop. — Te putem ajuta cu ceva? întrebă unul.Hoţ şi dragon Capitolul 22 A doua zi dimineaţă. Doi găligani îşi făcuseră apariţia pe coridor. lăsând mâna să-i alunece pe lângă trup.. Făcu stânga-mprejur. — Ce-ai de gând? murmură Draycos. Celălalt scoase un scaner şi îl plimbă de-a lungul pieptului său. Aerul poliţienesc pe care-l degajau cei doi îi puse în alertă simţurile. Renunţase la hainele mai elegante purtate cu o zi în urmă în favoarea blugilor şi jachetei lui obişnuite. Jack străbătea coridorul luxos. dacă reuşea să intre. — Sau poate că nu. — Nu-ţi face griji. târându-şi picioarele prin covorul gros. — Îmi pare rău. Odiseea Dragonului…. spuse primul. oamenii-şi începuseră deja ziua. şi nici nu intrase măcar în apartament. dacă-mi permiţi? spuse primul când ajunse lângă el. acum pustiu. Jack ridică din sprâncene.

conduceau spre alte încăperi ale apartamentului. — Ai auzit şi tu.. — Şi are? — Nu-i la el. Uşa se deschise.. Harper? — Avem un puşti aici. Vocea îi părea teribil de cunoscută. iar covorul atât de gros încât s-ar fi putut ascunde şobolanii în el. lăsând scanerul deoparte şi apăsând transmiţătorul de la guler. — Ţi-am zis. . Camera era cât jumătate din Essenay şi foarte luxoasă. puştiule. maximum treişpe ani. Doişpe. La biroul din stânga lui şedea un tinerel. Două arcade. Un om de talia lui nu tăinuieşte nimic bodyguarzilor? Uluitor. lăsând descoperit vederii tocul de la umăr. acesta nu purta jachetă. Spre deosebire de ceilalţi. privindu-l încruntat de după un computer. să trăiţi. în staţie. Vrei să-l verifici? — Un escroc de doi bani care încearcă să ne tragă pe sfoară? mormăi Boyle. Se întoarse încruntat spre uşă. Zahn Timothy — Chiar aşa. interveni al doilea tip. Boyle. e doar un copil. Zâmbetul se şterse de pe chipul malacului. pofteşte înăuntru. Trase adânc aer în piept. dar Jack ştia că se preface. Pe birou se mai aflau o ceaşcă aburindă şi un mănunchi ordonat de info-tuburi. — Da. vrea să-l vadă pe şefu'. se auzi o voce slabă în difuzor. Boyle? — Aici. — Uite. N-o să-l deranjez pe şefu' pentru atâta lucru. un copil escroc. — Şi mai bine. conştient că Harper şi amicul său blocau orice ieşire. — M-ai deranjat deja. De partea cealaltă a uşii stătea un alt tip de bodyguard. Pereţii de lemn sculptat erau ornaţi cu picturi şi basoreliefuri. rosti Harper pe un ton mult mai respectuos. Cică are ceva ce-i aparţine. şi păşi înăuntru. se auzi o nouă voce. — Mulţumesc. mai slabă. Să-l poftească înăuntru. — E curat. Care-i problema. Citea un ziar. mobila era grea şi somptuoasă. Atinse transmiţătorul şi îi făcu semn lui Jack către uşă. Veşmintele sale erau ceva mai stilate decât cele ale bodyguarzilor. întocmai cum şi-o închipuise. Jack Morgan zice că-lcheamă. una în spate şi alta în dreapta. deci probabil era secretar sau asistent.

Dacă e important. — Le-am spus şi amicilor tăi afară. — Atât pot să-ţi spun. dar lumina ce venea din cealaltă încăpere îi scotea în evidenţă părul castaniu ornat cu fire albe. — Sper că e important. întorcându-se spre el. — Marfa lui. — Vance. o să-l informez eu. dar scump. puştiule. o să-ţi pară rău. Avea chipul umbrit. Are legătură cu numărul patru-zero- şapte-şase-şase-doi. Se întoarse. mârâi Boyle.. Era vocea care-i răspunsese întâia oară bodyguardului. spuse Jack. corporatiştii. Nu era dintre cei care dormeau până-n amiaza mare. poate să-şi ia adio de la ea.Hoţ şi dragon La cea mai mică mişcare necurată din partea lui. Era mai dificil decât crezuse. Dacă nu doreşte să vorbim. Spune-mi mie. rosti sec. — Ce vrea să-nsemne asta? — Ştie el. — Da. îşi lăsă greutatea-n palme şi-l fixă pe băiat cu privirea. — Imposibil. folosiţi limbajul străzii. nu-l ştia ni- meni. rosti un glas venit dinspre arcadă. Era cel de-al doilea glas pe care Jack îl auzise în staţia bodyguardului. E suficient. Odiseea Dragonului…. Mă amuză când voi. pistolul ar fi ţâşnit din toc într-o clipită. — Ultima şansă. Ş-aşa. Un om bătrân care-a avut timp o viaţă-ntreagă să-şi . Buzele lui Boyle se făcură o linie subţire. spuse Jack. vorbesc doar cu şeful vostru în persoană. Jack încrucişă mâinile. Transmite-i asta şi vezi dacă vrea să mă primească. Jack clătină din cap. — Tu eşti Morgan? întrebă secretarul. dă-l afară! — O clipă. Bărbatul din gura arcadei era înveşmântat într- un costum obişnuit. Dacă ai de gând să-mi tragi clapa. Iar tu trebuie să fii domnul Boyle. Jack şovăi. Ochii lui Boyle se mutară de la Jack la bodyguardul din spatele său. Ce-i aşa de amuzant? — Îmi cer scuze. — Despre ce-i vorba? îl întrebă Boyle cu mânie în ochi. ştergându-şi surâsul de pe faţă. Boyle se ridică în capul oaselor.

încercând să-şi amintească unde-lmai văzuse. Aidoma vocii. Cel de-acolo e o copie. glăsui bătrânul. Vocea liniştită. domnule Morgan. — După ce te-ai chinuit să-l furi? De ce? Îi veni în minte toată discuţia cu Draycos despre etica războinicului. în biroul taxatorului. Acum e acum. Zahn Timothy construiască imperiul financiar. domnule. Cornelius Braxton de la Braxton Universis încearcă să vă păgubească. se băgă Boyle. Vorbe-n vânt pentru apartamentul acesta luxos. dar rece. cu precădere în jurul ochilor de-un albastru sclipitor. îl întrerupse bătrânul. nici Jack nu ştia prea bine de ce făcea asta. domnule Morgan? Că ai reuşit să scapi din seif fără a fi prins? — Am avut şi ceva ajutor. — Pe care „cred” că l-am zăvorât? — Da. În ziare? La televizor? În VideoNets? . Ieşi din penumbra arcadei. nu glumă. Bărbatul înclină uşor capul într-o parte. de asemenea castanie cu fire sure. nu trăda nicio emoţie. Alesese cel mai simplu răspuns posibil. Când nu le-a ieşit. au mers mai departe şi mi-au înscenat o crimă. Genul de om pe care Cornelius Braxton ar dori să-l sape. să faci bine doar de dragul binelui. şi chipul părea cunoscut. Ai exact un minut să spui ce ai de zis. atâta tot. Câteva riduri îi brăzdau chipul. — Îţi mulţumesc. Important e că am cilindrul şi vreau să vi-l dau înapoi. spuse bărbatul. Braxton m-a şantajat să dau spargerea. — O să fiu concis. La urma urmei. Părul castaniu grizonant se prelungea cu o barbă frumos aran- jată. dar ştiu că Braxton v-a pus gând rău. — Vrei să spui că l-ai luat... iar Jack putu să-l vadă mai bine. grija de sine. — Nu ştiu exact ce se-ntâmplă. Originalul e la mine. Carpenterl-a verificat aseară. pe la cincizeci. Jack ar fi dat orice să-i vadă chipul. Boyle. Şi n-a fost ideea mea. Era bătrân. — Ce poveste curioasă. — Prostii. N-ar trebui să fie lăsat să scape. Jack trase aer adânc în piept. — Cum? — Oamenii lui au încercat să-mi însceneze un furt. Jack se încruntă. — Sunt aici. Arelegătură cu cilindrul pe care credeţi că l-aţi zăvorât în cutia de valori 125.

Jack rămase cu gura deschisă. însă nu reuşi să îndruge nimic. Eşti sigur? — Mai mult ca sigur.. eu sunt Cornelius Braxton. — M-au luat la bordul unei nave Braxton Universis. Ziarul zăcea mototolit la picioarele bodyguardului care. înaintând spre Jack. îţi continui povestea sau îl rog pe Vance să te dea afară? Jack scutură din cap... Odiseea Dragonului…. — Gura. — Mărfurile mele circulă pe întreg Braţul Orion. — La dracu'! exclamă Boyle. veniţi repede! — Dobitocule. dar. bâigui el într-un sfârşit.... continuă bătrânul.. Advo- catusDiaboli se numeşte. Ce-i supărase în halul ăsta? Domnule Braxton. . — Stai puţin. Nu-i o dovadă suficientă.. Reacţia de pe chipul bătrânului îl făcu să tacă. Era locotenentul Raven. Deodată revelaţia îl lovi ca un trăsnet în ceafă şi toată teoria lui despre ce se întâmpla aici se duse de râpă. — Văd că mă recunoşti. Pilotul ei. mârâi o altă voce cunoscută din cealaltă arcadă. vă rog. — Domnule Braxton. rosti bătrânul. protestă Jack. aţintea un pistol înspre el. — AdvocatusDiaboli? repetă Braxton. Locotenente. Avea gura uscată. ce se petrecea aici? — Îmi cer scuze. — Pentru că. Furtul acela pe care v-am spus că au încercat să mi-l însceneze? Era cu marfă Braxton Universis. pe Vagran. şi simţi că-l iau ameţelile. înţelegeţi.. încercând să domolească vârtejul din creierul său.. Bine.. Vance. dar nu mai înţeleg nimic. lătră Boyle. pe ei! Jack văzu o mişcare cu coada ochiului şi searuncă la pământ. domnule Braxton. Trebuie să mă ocup eu de toate? Jack se întoarse.. Pentru numele Sfântului Vid. vezi tu. Însoţitorul meu şi-a notat numele..Hoţ şi dragon — Există totuşi o mică problemă.

Dintre toţi idioţii şi nătângii.. Jack privi toată scena şi simţi că-i vine să dea afară. Până când unul dintre ei izbucnea în râs. acum şi Braxton. Dacă era vorba de o glumă. aţintind un deget acuzator spre Jack. protestă Boyle. Alte confruntări în afară de cele din sediul corporaţiei . Nava. Cu un efort uriaş. şi restul îi ţineau isonul. — AdvocatusDiaboli zici? rosti Braxton îngândurat. Era bătrân şi depăşit de situaţie. nevenindu-i să-şi creadă ochilor. mai puţin el. Măcar unchiul Virgil ştia cu ce se mănâncăescrocheriile. Scoase pistolul şi se apropie de ei. Boyle. Doar că acum îl avea pe Cornelius Braxton alături. schimburile de foc sau evadările. domnule Braxton. Puteai să fii sigur că are întotdeauna pregătit un as în mânecă. Toţi. — La naiba. — Mâinile sus. — Ai făcut-o de oaie. El şi poate Braxton. domnul Neverlin. Ca-n vremurile bune când el şi unchiul Virgil îşi puneau în cap poliţia. Zahn Timothy Capitolul 23 Jack se holba înmărmurit la Raven. Boyle. Fără îndoială. Jack îşi dezlipi ochii de pe Raven şi se uită la Braxton. Te-ai panicat şi ai dat-o în bară. ordonă Raven. să te prefaci că nu crezi o iotă. Avea impresia că ceva important sau periculos sau înfricoşător s-a întâmplat. când cineva făcea o glumă şi toţi îi erau complici. — Dar ştie. Ştie tot. Acum trebuie să curăţăm mizeria pe care ai făcut-o. — Dar.. Nimeni din încăpere nu râdea. Studie cu atenţie chipul lui Braxton.. sistemul sau chiar alţi nelegiuiţi. Braxton nu părea să aibă habar de ea. — Şi ce-i cu asta? i-o reteză Raven. şi realiza că toţi râdeau de el. Se opri în spatele lui Braxton şi-i înfipse pistolul în coaste. Ei doi împotriva lui Raven şi a lacheilor săi.. Cu cealaltă mână îl căută de arme. Mai întâi Raven. Încercase să îndrepte lucrurile şi drept mulţumire căzuse din lac în puţ. Ar fi trebuit să-i demontezi povestea. Jack Morgan era mizeria care trebuia curăţată.. Parcă era cu unchiul Virgil şi prietenii lui. Dar Braxton nu era unchiul Virgil..

Şi. — Nu pari deloc speriat. Se îndepărtă de Braxton şi trecu prin arcadă. ordonă Raven. spuse el neîncrezător. Da. — Ah. Nu era piele de găină. faptul că încă sunt în posesia cilindrului.Hoţ şi dragon probabil că nu avusese în ultimii treizeci de ani. — Cred c-aş putea să te lămuresc eu. Într-o clipită toată teama şi amintirile se risipiră. realiză el dintr-odată. Păi. puştiule. O fi fost el bătrân. în cazul ăsta. poţi să te ştergi cu el. — Am conştiinţa împăcată. Atinse umărul cu palma. Mă-ntorc într-un minut. nădăjduind că Draycos va pricepe semnalul şi va rămâne la cutie deocamdată. Odiseea Dragonului…. Gândul îi făcu pielea de găină. dar nu era nici pe departe depăşit de situaţie. Odată la câţiva ani ne îmbarcăm pe o croazieră . scrâşni Raven. — Văd că a pus deja căpăstrul pe unii dintre oamenii dumneavoastră. Acum că planul s-a dus dracului. Neverlin? întrebă pe un ton obişnuit. Cred că vrea să preia frâiele companiei. era ca-n vremurile bune. Motivul pentru care unchiul Virgil scăpa mereu de pârnaie era că poliţiştii nu aveau niciodată dovezi suficiente să-l înfunde. Arthur Neverlin. poate-l făcea pe Raven să se laude puţin. făcând semn spre Boyle. iar ochii îi erau luminaţi de înţelegere. Unde intră cilindrul în toată afacerea asta? — Conţine ADN-ul meu şi al soţiei mele de când aveam douăzeci de ani. Înainte să-l asmuţă pe animăluţul său dragon pe indivizii ăştia. Doar că de data asta Jack avea asul în mânecă. rosti Braxton calm. îl asigură el. — Vise plăcute. Pe chip i se citea limpezimea şi îngândurarea. numai nu la un bard-războinic K'da intrând în horă. Nu. aş putea să ştiu şi eu care era planul? — Staţi cu ochii pe ei. Raven îi aruncă o privire furioasă peste umărul lui Braxton. Era piele de dragon. Nădăjduieşti că te va scoate unchi-tu din încurcătura asta. domnule Morgan.. spuse Jack. desigur. La orice s-ar fi gândit Raven. realiză Jack. — AdvocatusDiaboli e nava preşedintelui consiliului directorial. — Cine-i domnul ăsta. Se întoarse la Braxton.

— Unde e soţia dumneavoastră? — Pe puntea de promenadă. Trebuie întâi să scăpăm de Braxton. Mai stă ea pe-acolo. spuse Raven. unde urmăm un tratament de întinerire. Mereu perspicace. Mă întreb dacă şi bodyguarzii ei sunt băgaţi în chestia asta. — Să sperăm că ăsta va funcţiona mai bine. — Şi ce anume aş putea să fac pe staţia Shotti? întrebă Braxton cu blândeţe. În cinci ore vom andoca pe staţia Shotti. pentru alimentare. Era însoţit de un alt paznic. Ce ne facem cu doamna Braxton? Ar putea să se-ntoarcă în orice clipă. Înseamnă că era matusalemic. Nu trebuie să ne batem capul ca să scăpăm de tine. Îţi promit că n-ar fi cea mai plăcută plimbare pe care ai făcut-o. îl apostrofă Raven din capătul opus al încăperii. Dacă păstrăm aparenţele până atunci. am făcut un plan cu Myers. — Fie vorba între noi. Boyle. — Dă-l încolo. Zahn Timothy de-o lună spre Parsonia. pe navă? Nu eşti întreg la minte? — Linişteşte-te. — Fără-ndoială. dădu Jack din cap. Jack se uită la Boyle. — Uit-o. îl ameninţă Raven. se răsti Boyle. — Gura. — Ah. — Tacă-ţi fleanca. să-nţeleg că aţi vorbit cu el deja în privinţa asta? — Nu. Acesta rămase tăcut. O otravă subtilă. . dragul nostru Neverlin. — Ah. — Aş putea să te trimit la plimbare cu Boyle. spuse Braxton. desigur. Braxton se uită cu luare-aminte la Boyle. Copia conţine mai mult ca sigur ceva otravă. Vom avea suficient timp după să punem în ordine lucrurile. murmură Jack. Raven zâmbi pieziş. desigur. — Aici. spuse Boyle. — După ce? întrebă Jack. — Bine. Surâse. dar înghiţea în sec. Jack făcu privirea roată. — O întâlnire cu mesagerul domnului Neverlin. — Sunt mult mai în vârstă decât arăt. vom face să pară că a coborât acolo. strângând din dinţi. aş zice că nu-s. ADN-ul este esenţial în acest proces.

veniţi cu noi. — Aşa mă gândeam şi eu. Îndreptă un deget spre Jack.. Dacă strigaţi după ajutor. — Boyle. vom omorî pe oricine ne stă în cale. nepăzită. Fără teatralisme. Îl găsim noi pe el. Myers a găsit o ieşire de marfă. — Domnule Braxton. Braxton nu răspunse. după dumneavoastră. Speranţe de- şarte. Frumos şi fără zgomot. Nu şi-ar pune viaţa-n joc pentru niciunul dintre voi. Ascultă-mă pe mine. — Nu mi-o lua în nume de rău. spuse Raven. după ce terminăm cu voi. Scoase pistolul din toc şi-l băgă în buzunarullateral. Jack îşi ţuguie buzele. Odiseea Dragonului…. — Vrei să ne-arunci de pe navă? întrebă Braxton. — Nu te bucura prea repede. Nu zău. Sună foarte interesant.Hoţ şi dragon — După ce o să faceţi o baie în spaţiu. Vance. L-am întâlnit odată pe Virgil Morgan. Îşi aţinti privirile asupra lui Jack. tu stai aici şi ocupă-te de doamna. ridicând politicos din sprâncene. eu cooperez. — Îţi urez mult noroc. — Dăm noi de urma lui. Pur şi simplu? — Pur şi simplu. Şi tu? — O. îl avertiză Raven. Făcu semn înspre uşă. — Şi te aştepţi să mergem de bunăvoie acolo? întrebă Braxton. — Pe cine. Dar cred c-ai uitat pe cineva. când se-ntoarce. Hangarul AA-3. . Myers. spune-i că a ieşit să se plimbe. O fărâmă de tristeţe îi străbătu chipul. Doar nu vreţi să muriţi cu conştiinţa încărcată. pe unchi-tu? suspină teatral Raven. întorcându-se spre însoţitorul său. încuviinţă Raven. Nu-i prea uşor de găsit.

De-abia după ce grupul trecu de lifturile centrale realiză Jack la ce anume se aşteptau. ci Braxton avea un pistol înfipt în spate. Însă nu putea să-şi ia gândul de la Vance şi Myers. nu el. Braxton nu părea genul de magnat care să angajeze paznici ce trag câş. Dar chiar şi în cel mai bun caz. mai era şi Draycos de luat în calcul. Gândul îl ispiti pe Jack pentru câteva clipe. pentru a zădărnici orice tentativă a prizonierilor de a ţâşni şi a se pierde în mulţime. Cu toate astea. ci la unchiul Virgil. Raven şi Myers la urmă. păstrară distanţa. Draycos l-ar fi doborât una-două. Nu-i vorbă. fireşte. o luară din loc. Găliganii cu care se întâlnise Jack mai devreme erau tot la posturi şi ieşiră din cabine să-i întâmpine. Cei doi nu păreau să suspecteze ceva. dar acum nu mai era aşa convins. Iar lucrurile nu arătau deloc bine. În apartamentul lui Braxton păruse un lucru inteligent să arunce cu aluzii şi ameninţări mascate.mesele şi maşinăriile acelea i-ar fi oferit protecţie suficientă. Tot mai mulţi oameni treceau pe lângă ei. Indiferent cât de iute se mişca. Nu la un războinic K'da. înainte ca individul să ştie ce i se-ntâmplă. . urmat de Braxton. Raven mergea aproape lipit de Braxton. La urma urmei. rămâneau trei bărbaţi înarmaţi împotriva unui singur războinic K'da neînarmat. Jack aşteptă cu sufletul la gură. Poate mai încolo vor intra la bănuieli. Jack.. Dar Vance şi Myers păstrau distanţa. murmură Braxton. — În curând vom trece pe lângă cazinou.. dar va fi prea târziu. Şi ar fi putut să aibă dreptate. Dacă reuşea să intre în cazinou. Zahn Timothy Capitolul 24 Cu Vance în fruntea alaiului. dar Braxton le făcu semn să-şi vadă de treabă. Ar putea fi ultima ta scăpare. De parcă se aşteptau la un atac. Unde mai pui şi oamenii de pază. n-ar fi reuşit să-i atace pe amândoi înainte ca împuşcăturile să înceapă. Ceata părăsi în curând secţiunea luxoasă şi intră în zona cu mâncare şi distracţie a pachebotului. cu pistolul dincăptuşeala hainei înfipt în spatele bătrânului. iar Jack presupuse că Vance şi Myers vor strânge rândul. Cel puţin aşa spera Raven.

Hoţ şi dragon — Mulţam de ofertă. fără posibilitatea de a se feri. Pe lângă asta.. spuse Raven. Liftul ales de el nu era unul obişnuit de pasageri. — Jack? şopti un glas în urechea lui dreaptă. — E-n regulă. îi sfătui Raven după ce uşile se deschiseră. rosti Myers cu pistolul îndreptat spre Jack. Jack îl privi mirat pe bătrân. ci unul de mărfuri. Era o diferenţă ca de la cer la pământ între omul din faţa sa şi mamutul industrial. mare cât cabina lui. Dar. — Bine. şi el şi Braxton erau în bătaia focului. Acum că aparenţele nu mai contau. la care se gândea lumea când auzea de Cornelius Braxton. probabil fără voia lui. — Hei. trăgându-l uşor pe Braxton de umăr când cotiră la dreapta. Dacă zici tu. Prea departe. Poate acum. Braxton se uită în jur. simţi că bărbatul spune adevărul. Jack. Chipul lui era neclintit. Draycos va putea în sfârşit să atace. Următoarea oprire: zona mărfurilor. Jack sperase că în spaţiul restrâns al liftului. Nu încă. Era curat. — Luaţi-vă rămas-bun de la civilizaţie. spuse Raven. spuse Jack. murmură el fără să-şi mişte buzele. Raven se îndepărtă şi el puţin. rece. bătrânul vedea lucrurile într-o altă lumină. — Or să-mi facă de petrecanie. Băiatul măsură distanţele din priviri. când moartea bătea la uşă. Raven înlăturase această posibilitate. — Nu aici. — Nu mai avem mult timp. Vance şi Myers se postară imediat în colţurile opuse ale liftului. Şi nu vă pierdeţi speranţele. Cu toate astea. . Odiseea Dragonului…. Myers apăsă pe buton şi liftul îşi începu coborârea. — Pe-aici. A spus-o şi Raven. dar n-o voi lua deloc în considerare. dur şi nemilos. Mai merseră o bucată de drum şi se opriră în faţa unui lift mare. Intrarăpe o uşă inscripţionată cu deja bine cunoscutul – pentru Jack cel puţin – Doar persoanele autorizate. Sau poate că imaginea lui publică nu avea nimic în comun cu adevăratul Braxton. — Crezi că nu-s conştient de asta? Nu aici. S-a gândit cineva să-l verifice pe bufonul ăsta de transmiţătoare? — L-a controlat Harper. nu doresc să te am pe conştiinţă. toţi trei scoaseră pistoalele.

ameninţând cu pistolul. Există câteva proceduri prin care poţi să-i ştergi amintirile de pe durata croazierei. — Dacă te laşi descoperit strică. — Aş putea să-ţi cumpăr încrederea. Raven rânji. interveni Braxton. Cablurile şi conductele erau expuse vederii. — Domnule Raven. îl potoli Raven. Acum gura. îi şopti Jack. pe tavan. Cu toate astea. Sau îţi fac vânt de-aici. — Myers. De obicei. apropiindu-se de ei. Nu va reuşi să-l găsească de unul singur. Un ban în plus nu strică. Mai ales după ziua de azi. Poate că azi nu-s aşa milostiv. — E vorba de un cont despre care domnul Neverlin n-are habar. Sculpturile şi covoarele somptuoase. să ştii că nu e necesar să-i iei zilele tânărului nostru prieten. — Vorbea cu mine. spuse Raven. — Mulţam. cineva interesat? — Am zis gura! se răsti Raven. Îndură-te de noi şi îngăduie-ne măcar o ultimă conversaţie. — Mulţumesc. dar în situaţia de faţă nu cred că poţi bate oferta domnului Neverlin. condamnaţilor li se îngăduie o ultimă cină. Zahn Timothy — Şi-atunci cu cine vorbeşte? Poate c-ar trebui să fac o exa- minare mai minuţioasă. ba chiar şi decoraţiunile interioare lăsau aici locul pereţilor sintetici şi podelei metalice. Braxton se lăsă păgubaş şi tăcerea cuprinse liftul. insistă Braxton. — Mda? scrâşni Myers. rosti Braxton calm. dacă mă-nţelegi. Se opriră pe un coridor ce făcea parte în mod evident din zona de lucru. — Îmi pare rău. E vreo problemă? — Despre ce? — Nu-i treaba ta. Era gând la gând cu Raven. Myers se-ntoarse în colţ şi nu mai zise nimic. . Braxton se uită la ceilalţi doi. Arăta mai bine decât multe locuri pe care le vizitase Jack. spuse el. Braxton încuviinţă în tăcere. Vance. te-ai gândit la asta? — Lasă-i să vorbească. Ştiu totul despre aceste proceduri şi n-am încredere în niciuna dintre ele. trecerea bruscă de la încăperile luxoase ale pachebotului conferea încăperii un aspect mohorât şi părăginit. şi încă mult. Fără să-i scape din priviri.

— N-am de gând să mă răzgândesc. — Un brummga? N-am angajat niciun agent de pază brum- mga. Rânduri întregi de reflectoare suspendate pe tavan răspândeau o lumină puternică în încăpere. Câţiva metri mai jos se întindea o reţea de pasarele. — Nici cei doi wistawki n-au primit flori. nu ţi-a păsat nici cât negru sub unghie de ei. Deasupra uşii pe care intraseră precum şi în alte patru zone diferite ale tavanului erau grupate celebrele lumini de urgenţă. Pe podeaua scăldată în lumină se înşiruiau grămezi ordonate de lăzi. iar eu mă scap de-o problemă. ştii asta? scrâşni Raven. având în vedere că mi-ai înscenat crima. acum era momentul. ridică Raven din umeri.Hoţ şi dragon — Îmi cer scuze pentru decor. ştie Drabs de unde vin banii. În primul rând că era mare. Ce-ar fi să-ţi ţii gura-nchisă de-acum înainte? — Cum să nu. Cei pe care i-ai împuşcat pe Vagran. alimentate de baterii. În ton cu restul încăperilor de pe Star of Wonder. — Nu-ţi face griji. Tavanul era înalt. aducând mai degrabă a depozit decât a magazie. trei şine pentru macarale grele. se încruntă Braxton. Poate se va-ntoarce împotriva ta dacă are ocazia. — Asta dacă Drabs nu întoarce armele. Din nefericire. învăluite în plase de protecţie. în timp ce Vance îi conducea pe un coridor de legătură. Mai ales că nu vei fi prin preajmă să depui vreo mărturie. şapte metri pe puţin. — Atunci poate că brummga va ciripi. ţi se frânge inima după nişte animale prostănace? Cui îi pasă dacă împuşti câţiva? — Ştiu eu câţiva. le spuse el. mârâi el. murmură Jack. Tu cazi ţap ispăşitor. — Se poate. — Vorbeşti cam mult. Trei minute şi două coridoare mai târziu se aflau în cala navei. Dar asemenea ţie.. puştiule. cu pasaje între ele. Odiseea Dragonului…. — Frumoasă încercare. Dacă voia să obţină o mărturie de la Raven. Dacă stau bine să mă gândesc. Şi el a fost martor dacă- ţi aminteşti. Toate . Ţi-aş fi pregătit nişte flori dacă ştiam că te vei duce aşa de repede. aşa cum se întâmpla în biroul taxatorului. şi aceasta era impunătoare. traversat de o reţea de şine pentru macarale uşoare şi două. nu ascundeau camere de supraveghere. oftă Jack. — Ce. şi el dorea să-i tragă clapa domnului Braxton. Mă descurc eu cu Drabs.

— Uşurel. unde-i ecluza asta? — În capătul celălalt. gata să sară. — Mişto. comentă el. spuse Raven. asta dacă nu dorea un glonţ în scăfârlie. dreptunghiurile aveau aceeaşi mărime. Ultima oară când dragonul ieşise pe-acolo. făcu semn Myers înainte. alaiul se strecură printre lăzi. În cazul ăsta. Dacă-ar fi încercat să o ia la goană pe unul dintre ele. ar fi fost împuşcat după primii cinci metri. Podeaua depozitului de pe Vagran era împărţită în dreptunghiuri de felurite mărimi. dar nu mai mult.. toate speranţele se năruiră. Da. Jack îşi descheie cu grijă nasturele de la manşetă. Era nevoie de o sincronizare perfectă. în schimb. — Mă bucur că-ţi place. Şi o idee la dreapta. Mult mai spaţioasă decât cabina mea. spuse Raven. Şi ţineţi fleanca dacă nu vrei să prăjim martori nevinovaţi. Dar. Mişcă. Zahn Timothy grămezile erau destul de înalte să blocheze vederea. dacă reuşeau să pună câteva secunde între ei şi răpitori. Jack respiră adânc. Dacă însă se furişa cineva despre care ei nu ştiau nimic. aruncând priviri în dreapta şi-n stânga. încercând să .. Jack îşi aminti de spaţioportul de pe Vagran şi pentru câteva clipe speră ca norocul să-l fi lovit şi amplasamentul mărfurilor să alcătuiască un labirint similar. lăsându- se cu toată greutatea pe braţul drept. Myers trecu de intersecţie. — Bine. Trăgea nădejde că prietenul lui îşi va aduce aminte şi va înţelege aluzia. cu ochii la Myers şi numărându-şi paşii. Majoritatea atingeau pasarelele. iar pasajele erau drepte ca străzile de pe Parprin. Cu Myers în frunte şi Vance în spate. Simţi cum şerpuieşte de-a lungul trupului său. aproape că-i scrântise încheietura. Urmau să traverseze o intersecţie. înghiontindu-l pe Braxton. Myers. Vei şti când. sondând împrejurimile. ar fi putut începe un adevărat joc de-a v-aţi ascunselea. Aici. şi prin urmare pasajele erau întortocheate. la o privire mai atentă. treci tu în faţă. şopti Jack. Jack se concentră asupra pasajului. Pasajele erau suficient de late cât să-ncapă doi oameni.

Un salt pe lângă Braxton şi o luă la goană. Cu trei paşi înainte avea s-o tulească. În două. S-ar putea să audă cineva. Puţin prea tare. Raven îl propti în grămada de lăzi. Să mergem. Vru să cotească. Încet. ţinând pistolul ameninţător în ceafa lui Brax- ton. se dădu înapoi. — Mucos mic ce eşti. Draycos ţâşni din mâneca lui ca un uragan negru dezlănţuit asupra unui oraş de prerie. Patru. n-o să mă pot abţine şi-o să ţip. dragonul se făcuse deja nevăzut. . — Dacă mă arzi. Se lăsă pe partea stângă şi se azvârli cât de tare putu. jumătatea de sus a trupului său era ferită vederii. Câţi oameni reuşeşti să arunci din navă înainte ca alţii să-ntrebe de sănătatea lor? Pentru o clipă ce dură o eternitate crezu că lui Raven nu-i va păsa. — Ar trebui să te-omor pe loc. Şi se trezi la intersecţie. — Da? — Rămâi cu Braxton. Îl apucă de jachetă şi-l ridică în picioareînainte ca Jack să-şi recapete echilibrul. Odiseea Dragonului…. Din direcţia aceea se auzea tot mai puternic un amestec de înjurături şi ordine. pe măsură ce Raven şi lacheii săi încercau să- l ajungă din urmă. stând aproape nas în nas cu băiatul. poate trei secunde urmau să-l prindă. Picioarele îi rămaseră pe celălalt pasaj. Deşi spumega de furie. Dar în acele câteva secunde preţioase. Când Raven şi Myers veniră ca o furtună de după colţ. doi înainte ca Myers să se-ntoarcă. vorbele băiatului îşi făcură loc în mintea sa. cu pistolul înfipt în burta lui. — Vance? Malacul se ivi. scrâşni el. Ar trebui să-ţi ard degetele şi-apoi să te ucid.Hoţ şi dragon aprecieze câţi paşi mai avea de făcut. Gestul îi surprinse pe toţi. trei înainte să audă cum Braxton e îmbrâncit pentru ca Raven să-l poată ochi. rosti Jack cu voce tremurândă. dar rată şi se prăvăli pe o parte. fără tragere de inimă.. În cădere încercă să se prindă de lăzile din apropiere. izbucni Raven turbat. Trei. Se agăţă cu ghearele de plasa protectoare şi urcă iute. Hotărî că trei era numărul magic. Cinci paşi. Făcu un pas înainte ca Raven să tragă o înjurătură uimită. Mă ocup personal de puşti. dar podeaua îi fugi de sub picioare.

Zahn Timothy Porniră de-a lungul pasajului. Jack trase aer adânc în piept. Mai mult nu putea să facă. . Totul depindea acum de Draycos.

Chiar şi cu preţul vieţii lui Jack? Simţi vina strecurându-i-se printre solzi în timp ce străbătea în fugă pasarela. Chiar decât viaţa lui Jack şi asta spunea multe. Jack era gazda lui. anumite persoane din anturajul său erau.. Îşi retrase ghearele ca să atingă metalul doar cuperniţele şi o luă în direcţia uşii pe care tocmai intraseră. Braxton nu trebuia să afle de existenţa lui. probabil că ar fi avut sorţi de izbândă. Habar n-aveau ce se întâmplase. Omul care-i vorbise lui Jack pe AdvocatusDiaboli făcea parte din complotul împotriva poporului său. Se prinse cu ghearele de lăzi şi de plasa înconjurătoare. doi wistawki plătiseră cu viaţa. privind în jos cu precauţie. . Aveau ochi doar pentru Jack şi Braxton. Şi chiar dacă Braxton însuşi nu era amestecat în treaba asta. Erau mai multe în joc decât viaţa lui Braxton. Plasa era numai bună de escaladat. Şi dacă se întâmpla asta. pentru a cerceta puţin încăperea. Dar toată onoarea din lume nu valora cât viaţa poporului K'da.Hoţ şi dragon Capitolul 25 Draycos sărise cu toată forţa din mâneca lui Jack. Prima oară. mişcându-se aproape la fel de iute ca pe sol. Ajunse în vârf şi se întoarse numaidecât. iar un K'da era profund îndatorat gazdei sale. Îşi făcea griji degeaba. în apartamentul lui Braxton. Odiseea Dragonului…. În urma tentativei nesăbuite a băiatului de a scăpa. Ar fi putut să-i doboare pe toţi trei cu uşurinţă. Cei trei oameni nu-lcăutau pe el. Câteva pasarele înguste atârnau de tavan deasupra sa. rasa lui era ameninţată cu dispariţia. Oare ce aştepta Jack de la el? Se aştepta cumva să se arunce asupra celor trei când dădeau colţul? Putea să facă asta fără probleme. Preţul ar fi fost însă mult prea mare. Dar Braxton ar fi pus ochii pe el. Se trase înapoi. Sări pe una dintre ele. aşa că urcă în grabă grămada. A doua oară. reuşind să evite balustrada şi să aterizeze fără zgomot. duşmanii deveniseră neglijenţi şi se regrupaseră. De două ori îl oprise Jack chiar când se pregătea de atac.

Acum totul era pregătit. cu speranţa că shontinii şi K'da vor putea să vadă şi alte răsărituri de soare? Slabe şanse. cinste şi dreptate. Pe lângă acela mai erau încă patru mănunchiuri de lumini de urgenţă. Dar dacă dragonul îşi juca bine cărţile. Oare ce-şi închipuia Jack că face acum? Se gândea că pregăteşte o capcană? Se aştepta ca războinicul K'da să iasă din umbră. deasupra uşii. chiar sub tavan se afla ţinta lui: cutia pătrată – deja familiară – ce controla luminile de urgenţă. Un- chiul Virgil şi ecoul său fantomatic din computerul de la bordul Essenay. Zahn Timothy Aşa că alese să rămână ascuns deasupra lăzilor. Le luă la rând şi. apoi făcu cale-ntoarsă. Jack şi . Jack se putea măsura cu cei mai buni dintre shontini sau K'da. În curând va muri. Era capabil băiatul ăla să cuprindă cu mintea şi lucruri mai înalte? Va înţelege oare că uneori trebuie să sacrifici ceva drag şi preţuit pentru ceva şi mai de preţ? Probabil că nu. Depăşi ultima grămadă de lăzi şi îşi aţinti privirile-n jos. Ar fi găsit în el puterea de a muri împăcat. Sunetul paşilor încetă. cu sângele pulsându-i în vene şi-n solzi. spintecând în stânga şi-n dreapta? Sau îşi închipuia că fuge să-şi salveze pielea? Gândurile lui Draycos se îndreptară spre unchiul Virgil. dar încă nu-i putea zări. Prinsă de perete. Merse iute de- a lungul pasarelei. La talentul său. Omul acela îl învăţase pe Jack să se gândească numai la el. nu era nevoit să afle. aranjate fiecare în cerc cu bătaie spre exterior. Se îndreptă spre celălalt capăt al încăperii. În timp ar fi putut să-l înveţe despre onoare. Jack fusese prins şi avea să fie pedepsit în ce manieră credea Raven de cuviinţă. Tăie cablurile cu ghearele. le dezactivă pe fiecare în parte. Câte un cablu gros ieşea din baterii spre fiecare pereche de lumini. sperând că nu va fi prea târziu. Grupul traversase încăperea şi poposise lângă o uşă masivă mărginită de un tablou de comandă şi un status board. temându-se de ce avea să vadă. Ajunse la capătul pasarelei. Mai avea ceva drum de bătut. să acţioneze doar în propriul său beneficiu. cu ajutorul ghearelor.

Trebuia să facă tot ce-i stătea în putere. iar Myers îşi făcea de lucru la tabloul de comandă. Cu laserul e altă poveste. Ăsta era Jack. mă rog. făcând de gardă cu arma la vedere. Comenta. Înăuntru. Cilindrul cu ADN al domnului Braxton. . ci pur şi simplu agăţate de tavan. ca în zonele destinate călătorilor. Odiseea Dragonului…. Jack rămaseneclintit. Dacă domnul Braxton dispare acum. dar înţelegice vreau să zic. o legătură la ochi. rosti Raven. a lăsat cilindrul soţiei sale. Se află în continuare în seiful taxatorului. scoase o gheară. cel fals. Draycos nu-i vedea chipul. Braxton făcu un pas înspre uşă. acolo? Raven se opri la un pas de el. Raven era cu faţa spreei şi cu pistolul aţintit spre Braxton. se plângea. Urmau să se-ntâlnească pe Parsonia. ridică o labă. Jack şi Braxton erau chiar sub el. Oare câţi volţi transportau firele acelea? Nu mai conta. — Poftim. punea întrebări – ce mai. Vance se afla puţin mai în spate. Se lăsă pe vine. dar auzi otrava din glasul lui după ce-i înfipse băiatului pistolul în grumaz. ceva. — La cilindrul adevărat te-ai gândit? N-or să intre la bănuieli când le vor găsi pe amândouă? Deasupra lui Draycos trecea un cablu de tensiune. — Se zice că moartea prin sufocare nu-i aşa rea. — Gata? Deja? Niciun discurs de adio. Se opri la capătul pasarelei. trăgea de timp. În acel moment înţelese Draycos c-ar fi putut străbate întreg Braţul Orion şi n-ar fi găsit o gazdă şi-un aliat mai bun ca Jack Morgan. — Cred că uiţi ceva. Se agăţa de fiecare secundă.. Mişcă! Jack nu clinti un deget.Hoţ şi dragon Braxton stăteau rezemaţi de perete. lângă uşă. obiecta. Firele de înaltă tensiune nu erau ascunse în pereţi. Raven. mârâi Raven. — V-a sunat ceasul. n-or să se-ntrebe de ce nu l-a luat cu el? Draycos zâmbi amar. Brusc. uşa ecluzei se dădu în lături. pentru a-i da răgaz lui să-şi pregătească atacul. Draycos încetini şi se îndreptă în tăcere spre grup. cu ochii pe reflectoarele din tavan.

Dragonul se înălţă pe picioarele din spate şi îl lovi cu putere în cap. Nu temperat. Draycos aterizase exact în spatele lor. zigzagând înspre Raven. Dar nu fu suficient de rapid. Vance şi Myers făceau piruete cu pistoalele-n mână. Trase aer adânc în piept. aşa cum făcuse cu Myers şi Vance. Cu un strigăt de război ce-ţi îngheţa sângele-n vene.. Şi Raven. ultima aproape nimerindu-i urechea. Zahn Timothy — Nu va şti nimeni. Cu un ultim salt. direct în grumazul lui Raven. cei trei formaseră un semicerc. Simţi cum osul se frânge sub ghearele sale. Raven deschise gura să strige sau poate să ceară ajutor. Acesta încerca disperat să se retragă. Draycos era deja în spatele său. îl văzu pe Raven întorcându-se în toate direcţiile. Probabil fără să-şi dea seama. văzu oroarea întipărită pe chipul locotenentului. Fără măcar să icnească. — Vance! strigă el. bolborosind şi slobozind salvă după salvă înspre umbra care se năpustise asupra lui. vom pune mâna şi pe al doilea cilindru. cel care omorâse doi wistawki cu sânge rece. Raven. apoi se ridică în capul oaselor pentru a-l privi drept în ochi. În lumina difuză. Treci înăuntru! Jack se lăsă păgubaş. Draycos lovi. Încă o lovitură năprasnică şi Myers se duse de-a berbeleacul. se prăvăli la podea fără suflare. Arma zăngăni lângă el. O străfulgerare.. În lumina slabă răspândită de tabloul de control. Făcu un salt ladreapta. atinse podeaua şi imediat sări la stânga. Trei rafale de laser săgetară aerul. Într-o clipită sări la podea. încăperea fu inundată de lumină. i-o-ntoarse Raven. Nu apucă să-şi termine vorba. Draycos îi aruncă arma cât colo. Era învins. Draycos tăie firul de înaltă tensiune. malacul se prăbuşi la podea. căutând cu disperare o ţintă.. Primul fu Vance. Myers trase instinctiv în direcţia zgomotului şi pentru o fracţiune de secundă. . Jack îl prinse pe Braxton de mână şi-l trase la podea. şocul îi săgetă laba şi bezna se lăsă peste încăpere. se întoarse spre uşă.. Coborî o mână pe umărul băiatului şi-l îmbrânci spre ecluză. întorşi cu spatele la perete. După ce-l prindem pe unchi-tu. ci cu toată puterea.

Într-adevăr. Luminile se apropiau. — E-n regulă. Avea mâinile întinse. S-a terminat. Băiatul zăcea cu pieptul deasupra lui Braxton. Îi lăsă pe cei trei în plata domnului şi veni lângă Jack. avea un partener pe măsura lui. îi spuse bătrânului. bătându-lîncurajator pe spate. după care se ridică. Draycos aşeză o labă pe ceafa băiatului şi se topi uşor pe pielea lui. într-o manieră protectivă.Hoţ şi dragon Mai multe zgomote străbătură încăperea şi câteva lumini de lanternă se întrezăriră printre lăzi. săgetând aerul cu limba în semn de admiraţie. — Jack? glăsui Braxton. Jack răsuflă uşurat şi întinse umerii în timp ce Draycos se strecura la locul lui. . Odiseea Dragonului…. însoţite de voci speriate. Draycos zâmbi.. astfel încât bătrânul să nu vadă ce se petrece.

Ne-ai salvat vieţile şi ai demascat conspiraţia ce bântuiacompania noastră. o tuleşti pentru a doua oară. erau prea drăguţi. Nu că s-ar fi comportat urât cu el. atunci vine. — Vă mulţumesc. abia dacă ne-ai lăsat să-ţi mulţumim cum se cuvine. Cu toate astea. Dar nu se simţea în largullui în apartamentul soţilor Braxton şi abia aştepta să plece. în afară de câteva haine cu care sosise la bord. Jack nu era obişnuit cu un asemenea tratament şi după trei ore ajunsese la capătul răbdărilor. hai acum. — E-n regulă. Sincer. Fiecare-n parte valorează mai mult decât nişte credite nenorocite. Nu fii modest. Dimpotrivă. Şi oricum. spuse doamna Braxton. — Se poate. drăguţă? întrebă doamna Braxton. — Mai vrei o prăjiturică atunci? Clătină din nou. o asigură Jack.). Unchiul tău s-ar putea să întârzie. îngăimă Jack. dar ar fi timpul să plec. Dacă puneai şi zahăr. se scuză el după ce termină de mestecat. dar erau delicioşi. luând o gură de ceai. Mai amde împachetat şi staţia Shotti e la o aruncătură de băţ. Ceai înalt îl numise doamna Braxton: o gustare cu ceai fierbinte şi un soi de biscuiţi pe care-i numea scones13. tr. — Creditele pentru combustibil primite de la domnul Braxton sunt suficiente. Clătină din cap şi continuă să mestece. Eşti sigur că nu te putem recompensa şi altcumva? 13Un fel de biscuit din făină de grâu sau orz (n. — Ei. Aveau un nume curios. Dacă unchiul Virge a zis că vine. amintindu-şi la timp că nu e politicos să vorbeşti cu gura plină şi să împrăştii firimituri în jur. — Mm. — Dar n-aş vrea să te las aici singurel. cu ceainicul aplecat deasupra ceştii lui. n-am făcut cine ştie ce. Nu era prea convinsă. . ridicând amabil din sprâncene. De fapt n-avea nimic de împachetat. Zahn Timothy Capitolul 26 — Mai vrei ceai. aşezând ceainicul pe masă. spuse doamna Brax- ton. Şi iacă-te. lichidul ăsta era chiar bun.

Asta dacă Raven n-a întocmit un raport. anunţă Braxton care tocmai intrase în cameră. nu în garda mea personală sau în poziţii importante. drăguţă? .. trăgându-şi un scaun la masă. — Crezi că Neverlin a dat bir cu fugiţii? întrebă doamna Braxton. nu-i aşa? — Martorul era un compfrin. — S-au poate că a fost ales ca aliat. Odiseea Dragonului….. comentă doamna Braxton îngândurată. Un târg mulţumitor. — Dacă domnul Braxton va înlătura acuzaţiile alea de crimă. spuse Braxton. vom fi chit.. Nu mi-a păsat niciodată totuşi. sugeră doamna Braxton. Nu. Pe de altă parte. I-au prezentat reconstituirea ta. Gândul îi zbură la brummga cu care dăduse nas în nas pe epava Havenseeker. cum era poziţionat fiecare. Dar poza lui Raven? Aţi trimis o poză. şi a confirmat că Raven i-a împuşcat pe cei doi. Până acum n-am primit nicio veste. Problema e că n-avem niciun brum- mga pe lista angajaţilor. Eşti sigur că ai văzut un brummga lângă Raven? — Nu-s uşor de confundat. murmură Jack. dacă nu-i punem la socoteală pe lucrătorii din fabrica de pe planeta lor de baştină. — Am pus să fie verificate dosarele angajaţilor noştri. Mai ales când pe talerul său se afla Cornelius Braxton. frecându- şi mâinile. — Poftim. — Nu-l văd eu să se piardă cu firea aşa repede. — Asta-i bine. — Atunci suntem chit. — Am dat în urmărire şi AdvocatusDiaboli. îi reaminti Jack. Oricum. n-aveau cum să-l arate pe el cu degetul. — Se pare că domnul Neverlin şi-a găsit nişte aliaţi. probabil stă ascuns. dacă nimeni nu ştia cum arată criminalul. aşteptând ziua în care voi muri. Am vorbit cu poliţia de pe Vagran. — Întotdeauna i-a plăcut să-şi frece mâinile. Dar poliţia m-a asigurat că mărturia lui va fi acceptată. N-ar fi fost acceptată de majoritatea poliţiştilor care le aţinuseră calea în trecut. Se pare că au găsit un martor. — Îţi dau dreptate aici. dar refuză politicos. Jack încuviinţă.Hoţ şi dragon „Aţi fi dispuşi să creşteţi un războinic K'da?”gândi el. Ei nu fac prea bine distincţie între chipurile oamenilor.

Îşi aduse aminte la timp să se şteargă la mâini şi la gură cu şerveţelul de lângă farfurie. spuse Jack şi se ridică din scaun. Păi. dar poliţiştii de pe Braţul Orion n-au ochi buni pentru cei care-mpart legea după cum îi taie capul. — Oricum. ne-ai fost de mare ajutor. venind lângă el. — M-am ocupat eu de asta. Să nu le încurcăm din greşeală. spuse doamna Braxton. Fiind un războinic K'da. — Sau măcar o parte din ei. bodogăneam şi eu. oricum. spuse doamna Braxton. Or fi stat ei aici ca prietenii la taifas. Când vei avea nevoie de ajutor. . rosti Braxton încet. Amprentele culese pe Vagran vă vor ajuta să daţi de urma lacheilor lui Neverlin. nu ezita să apelezi la noi. îl vedeţi? — Da. chiar dacă nu recunoşti. E cel din seiful taxatorului. Da. Jack. Îţi mulţumesc din nou. — Îţi mulţumim pentru vieţile noastre. Străbătu în tăcere coridorul luxos. — N-aveţi pentru ce. Semnul acela de pe fund. Raven a comis două crime cu sânge rece pe Vagran. spuse Braxton după ce întoarse cilindrul. Zici că o să-mi trimiţi informaţiile despre amprentele luate cu EvGa-ul? — Cum vine unchiul Virgil le-am şi trimis. bătrânul îi luă mâna într-a lui şi strânse cu putere. Înainte ca Jack să-şi dea seama ce se petrece. — Bine. Neely. acum îl văd. târându-şi picioarele prin covorul gros. — Explică-mi şi mie un lucru. excelent. De ce i-ai rupt gâtul lui Raven. în cazul ăsta. e dreptul şi datoria mea să judec astfel de cazuri. Nu de alta. — Deci ăsta-i originalul? — Da domnule. Pedeapsa pentru o astfel de nelegiuire emoartea. Zahn Timothy Jack clătină din cap. — Ar trebui să-l însemnezi cumva. dar pe viitor încearcă să-ţi mai domoleşti simţul dreptăţii. — Nimic. răspunse Draycos de pe umăr. Îţi suntem profund îndatoraţi. — Aşa am să fac. ar cam trebui să plec. iar pe Myers şi pe Vance doar i-ai doborât? — Simplu. Cel puţin nu acum. rosti Jack. Mulţumesc pentru ceai şi prăjiturele. Vă mulţumesc pentru primire. Braxton se aplecă peste serviciul de ceai şi ridică cilindrul. dar n-avea de gând să-i sufle un cuvinţel lui Braxton despre ambuscada de pe Iota Klestis.

îşi notă Harper. — Da. Ce facem acum? Jack ridică din umeri. Draycos înălţă capul de pe umărul lui şi se lipi de tricou. Avem noroc că deocamdată e de partea noastră. acum ţine-ţi capul la cutie. Ştiu. La Inter- nos Police şi la instituţiile similare ale extratereştrilor. Un răgaz bine-venit. În câteva zile tot Braţul Orion va fi pus sub alertă. spuse Harper cu ochii la ecranul computerului. — Se poate. Braxton tot un magnat afurisit rămâne şi nu s-ar da în lături dela nimic ca să pună mâna pe ce doreşte. — Bine. sună-l pe Anderson şi pune-lsă afle tot ce poate despre Jack Morgan. prieteni. Chiar dacă Braxton nu face parte din complotul împotriva poporului meu. prietene. Dar cred că Neverlin are destule pe cap ca să mai stea în bârlog o vreme. . — Probabil. Odiseea Dragonului…. — Când termini. — Nu-ţi face iluzii. domnule. — Am dat de veste la toate fabricile şi uzinele Braxton Uni- versis. familie. Întoarse din nou cilindrul şi privi cu luare-aminte ciudatul simbol inscripţionat pe fund. — Să văd eu care are tupeul să se pună cu mine şi cu animăluţul meu dragon. rosti Jack mieros. Nu un animăluţ de casă. La fel şi cu unchiul Virge. Mai am încă multe de învăţat despre societatea voastră.. — S-ar putea să ne fie de folos. Trecut. rosti el prefăcându-se ofensat.Hoţ şi dragon — Înţeleg. spuse Braxton. — Am făcut un târg. — Eşti sigur că asta-ţi doreşti? Drumul nu va fi lipsit de pericole. — Sunt un bard-războinic K'da. acum e rândul meu să te-ajut cu ale tale.. bătându-luşor pe creastă. îţi aminteşti? M-ai ajutat cu problemele mele. cu ce se ocupă. N-avea să fie pe placul unchiului Virge. ne confruntăm cu unul dintre cei mai puternici aghiotanţi ai săi. — Cum spui tu. de care zicea băiatul. tot. Cu toate astea. dar ce-i corect e corect.. Nu ţi se pare interesant că deseori oamenii sunt altcumva decât credeai? Jack pufni. Jack zâmbi. multe alte primejdii ne vor întâmpina la tot pasul.

Zahn Timothy — După aceea vorbeşte cu Chu să ne trimită o echipă pe Parsonia. . cu ce fel de unealtă l-a gravat. adăugă el. Îi înmână cilindrul doamnei Braxton. Vreau să ştiu ce-i cu simbolul pe care l-a desenat Jack. — Şi.

Hoţ şi dragon ..Odiseea Dragonului….