1

William Golding

ÎMPĂRATUL MUŞTELOR

Lord of the flies
1954

2

Tatălui şi mamei mele

I

Vuietul scoicii

B
ăiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stâncă
şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi
scosese jerseul de şcoală şi-l târa acum într-o mână,
cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte.
De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie
fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre
trunchiurile zdrobite, când o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă,
ţâşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul.
— Hei! se auzi. Stai o clipă!
Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de
ploaie căzură ca ogrindină.
— Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane.
Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă
ar fi fost acasă, nu în junglă.
Vocea se auzi iar:
— De-abia mă pot mişca printre lianele astea.
Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi
zgâriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgâriaseră
rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu
grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decât băiatul
blond şi foarte gras. Înaintă, uitându-se atent pe unde calcă,
apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor.
3

— Unde-i omul cu megafonul?
Blondul clătină din cap.
— E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stâncă
în apă. Te pomeneşti că n-o fi niciun om mare pe aici.
Grăsanul păru uimit.
— A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor,
ci în carlingă.
Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stâncă.
— Ce s-o fi întâmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi
scăpat câţiva. Sunt convins. Tu ce crezi?
Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cât
mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar
grăsanul se grăbi să-l urmeze.
— Nu-i absolut niciun om mare?
— Nu cred.
Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii
împlinite. Se aşeză în mâini, cu capul în jos, chiar în mijlocul
brazdei şi îi rânji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea.
— Nu-i niciun om mare!
O clipă grasul rămase pe gânduri.
— Şi pilotul?
Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pământul jilav.
— O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi
putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi.
— Am fost atacaţi!
— Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă.
Grăsanul clătină din cap.
— Pe când coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut
cealaltă parte a avionului. Era în flăcări.
Măsură din ochi brazda din junglă.
— Uite ce-a făcut fuzelajul...
Blondul întinse mâna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore.
Preţ de o clipă, păru interesat.
— Ce s-o fi întâmplat cu avionul? Unde-o fi?
— L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă
toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte
4

Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. — Cred că mai sunt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. — Aşa.copii în avion. se îndepărtă de Ralph. Şi port ochelari de la trei ani. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Stăteau drepţi. blondul pe nume Ralph zâmbi vag. Ţărmul era străjuit de palmieri. se ridică şi porni iar spre lagună. scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o 5 . suflând din greu. Se uită în jurul brazdei. înclinaţi sau sprijiniţi. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph. Grăsanul se ţinu scai de el. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gâfâielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă. Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate.. călcând prin desişuri. Cred. rosti grăsanul plin de mândrie. Grăsanul se opri lângă el.. apoi vorbi din nou: — Cum te cheamă? — Ralph. apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte. clipind şi zâmbind. fiindcă sufăr de astmă. zise el.. Îşi potrivi ochelarii. Ezită un moment. şi se ghemui în frunzişul încâlcit. explică el. — Fructele alea. — Mă întorc numaidecât. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. — Mătuşica mi-a spus să nu fug.. dar propunerea de prezentare nu avu loc. mă? — Chiar aşa. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. — Fructele alea. Mi se taie răsuflarea.

ar fi putut deveni boxer. Pantofii negri i se înfundară în nisip. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. — Ralph. Simţi toată greutatea hainelor şi. În depărtare. şi.înălţime de treizeci de metri. cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. arşiţa. Era destul de mare.. apoi. 6 . deşi gura trăda o anume moliciune. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei. ca nişte cranii. iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. În picioare. aşa încât îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie. Bătu uşor cu mâna trunchiul palmierului. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. Ţărmul de sub ei. dintr-o singură mişcare. Reveni mlădios pe picioare. aparent nesfârşit. veşnic. ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit. cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră. forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei. iar căldura îl lovi. îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol. cu o mână sprijinită de un trunchi cenuşiu. apoi. poate la un kilometru şi jumătate. îşi azvârli pantofii din picioare. râse din nou încântat şi stătu în mâini. aproape vizibilă. laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului. presărat cu nuci de cocos putrezite. Judecând după lăţimea şi greutatea umerilor. iar în privire nu i se citea arţagul. în verde tulbure şi în purpuriu. iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire.. Ralph îşi strânse pleoapele în faţa mării sclipitoare. cu un gest sălbatic. nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. În arcul neregulat al stâncilor de coral. talazurile albe lingeau nişte stânci de coral. sări pe plajă. era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. avea doisprezece ani şi câteva luni. căci la stânga lui Ralph liniile palmierilor. Sări de pe lespedea de piatră. îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos. Sări iar pe lespede.

— Am spus că nu vreau să. Fructele alea. apoi la propriile haine. Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. îi mărturisi el.. apoi se întoarse în viraj ca un avion de vânătoare cu aripile strânse şi îl mitralie pe Piggy.. Ralph ignoră propunerea. Prinse capătul fermoarului. — Piggy! Purceluşul (engl.. Ralph izbucni în hohote de râs. cât timp n-au să mă strige ca la şcoală. Sări în picioare: — Piggy! Piggy! — Ralph. cuprins de teamă.. te rog! Piggy îşi încleştă mâinile... — Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph.) 1 7 .. iar grăsanul se văzu silit să continue: — Nu-mi pasă cum au să-mi spună. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph. — Vââââj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo râzând.. — Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. Ralph arătă oarecare interes. întins pe tot pieptul. Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. — Mă gândesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă. şopti el. — Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă. zise grăsanul. — Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. N-ar strica să ne adunăm. — Mătuşica. — Îmi spuneau „Piggy”1. Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un „V” adânc şi roz.

îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph se urcă pe platformă. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde. apoi se aruncă 8 . era. Piggy zâmbi reticent. simţi răcoarea şi umbra. măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. De data asta însă. — Stai niţel. iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. ca un chei suspendat. prin terasă. gata de o nouă dezamăgire. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. prin nisip şi prin lagună. insula îşi ţinu făgăduiala. inundat evident doar în timpul fluxului. — Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. Era limpede până la fund şi strălucea de eflorescenţa ierburilor marine tropicale şi a coralului. pe care aspectul de falsă adâncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte. astfel încât pe plajă se formase un bazin lung şi adânc. Ralph vorbi singur. Ralph chicoti pe nisip. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă.. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja. O forţă necontrolată a naturii – un taifun. poate. rădăcinile fiind lipsite de sol adânc – se prăbuşeau şi se uscau când ajungeau de vreo şapte metri. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pământ şi iarbă aspră. înalt de peste un metru. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri. închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure. iar bazinul. Se întoarse iute în pădure.. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy. pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. se apropie. articulându-şi încântarea pe corzile de bas ale vocii. încât arăta verde-închis. şi umbrită de palmieri tineri care – neputând să crească la înălţimea maximă. lucru de necrezut. Ralph. atât de adânc la un capăt. sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici – îngrămădise nisip în lagună. — Câtă vreme n-o să le spui ălorlalţi.

.. Aveam prăjituri 9 . Se întoarse pe spate. iar mămica.în el. Când o să intre în concediu. Coborî pe vârful picioarelor taluzul nisipos al lacului. îi întinse cu grijă pe stâncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. ţinându-şi nasul cu degetele. Mătuşica. Piggy apăru din nou. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă.. — N-ai de gând să înoţi? Piggy clătină din cap.. Ţinea o cofetărie. zise el repede. M-a învăţat tăticul. — Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. Îşi înălţă bărbia şi zise: — Înot de la cinci ani. Nu mi-au dat voie. se aşeză pe marginea cornişei stâncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph. — Dar bine mai înoţi! — Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii.. o să vină să ne salveze.. — Tăticul a murit. intră până la gât în apă şi îi zâmbi mândru lui Ralph. — Nu ştiu să înot. Imediat rămase gol – palid şi gras în goliciunea lui. — E fierbinte! — Dar cum te aşteptai să fie? — Nu mă aşteptam la nimic. şi pe faţă îi juca şi se sfărâmă o rază aurie. — Am stat cu mătuşica. Apa era mai caldă decât sângele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. E comandor de marină. Astma mea. — Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. căutând zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. Îşi scoase ochelarii. — Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonjă din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc.

Îi tremurau buzele. fiindcă. Când o să ne salveze tăticul tău? — De îndată ce-o să poată. zise Piggy. lângă stâncă micuţă. gândindu-se la această problemă neobişnuită. — S-ar putea să rămânem aici până murim. strângând la subsuoară aproape toate hainele. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. nu-i aşa? insistă Piggy. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. — Da' de unde ştie că suntem aici? Ralph se bălăcea în apă... Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei. — Au să-i spună la aeroport. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. Prin arşiţa dimineţii. Tăticu tău nu ştie. Piggy ieşi şi rămase gol. îndreptată spre lagună. Piggy clătină sceptic din cap. Uite-le colo. ca o apăsare ameninţătoare. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. răspunse Ralph încet. fiindcă. — În niciun caz n-au să-i spună cei de acolo. îşi spuse Ralph. — M-am cocoţat pe-o stâncă şi cred că-i o insulă. — Da' de unde ştie că suntem aici? „Fiindcă. sub razele neîndurătoare ale soarelui. bombăni Ralph. pe trup îi tremurau 10 . nimeni nu ştie. pe un trunchi din apropiere. Câte voiam. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. La acest ultim cuvânt. Nici dracu' nu ştie că suntem aici. şiroind de apă.” Mugetul de pe stâncile din mare se îndepărtă mult de tot. îşi şterse ochelarii cu o şosetă.berechet. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. — Mă duc să-mi iau hainele. — Au murit toţi şi suntem pe o insulă. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. iar laguna îi copleşeşte cu scânteieri orbitoare. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph. nu ajungea până la ei decât mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stânci. O rupse la fugă pe nisip. li se păru că arşiţa se înteţeşte. Piggy se săltă şi el. — Suntem pe-o insulă.

Când ajungeau la platformă. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. şi palmierul avea să se prăbuşească în curând. Aproape de cotul lui Ralph. râse încântat. afânat. spuse Piggy. — Trebuie să dăm de ceilalţi. Deschise buzele într-un zâmbet de încântare. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. Trebuie să facem ceva. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pământ sterp. Zicea că-i o cochilie. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună.. Ralph nu-i dădu nicio atenţie. locul mult visat.. în sfârşit. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. — Dacă-i într-adevăr o insulă. — Trebuie să facem ceva. iar jos strălucitoare. cuprins de un entuziasm frenetic. Piggy nu-şi mai găsea locul. E o scoică! Am mai văzut una la fel.reflexiile razelor încâlcite. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră.. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. luând surâsul lui drept o dovadă că era acceptat. Pe zidul din spatele casei cuiva. — Câţi om fi? insistă Piggy. — E o piatră. E o scoică. frunzele de palmieri porneau să şoptească. Pe apele lucioase. iar Piggy. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. sub pâcla arşiţei. — Nu. Ralph înaintă şi se opri lângă grăsan. Iată. se strecurau ici şi colo brize uşoare.. prinzând brusc o viaţă adevărată. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vânture prin apă. Piggy se aplecă 11 . Se lăsă pradă viselor plăcute. Se aflau pe o insulă de coral. — Habar n-am. Ralph nu-i răspunse. proiectate de lagună. — Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zâmbească şi arătă cu degetul spre lagună. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. dar niciodată înţeles pe deplin. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. deasupra erau verzi. Costă o groază de bani. — Aşa e.

— Gura! Ralph vorbi cu gândul aiurea. — Cum sufla prietenul tău din cochilie? — Parcă scuipa. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. iar mătuşica. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu. golind de nisip tubul adânc. — Ai grijă. Când or să ne audă. care.. mugeşte ca o vacă. zicea. se dovedi o fiinţă fără importanţă. şi valvele roz ale gurii. se răsucea uşor în spirală. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil de la distanţă şi intangibil. De un alb-gălbui închis. Scoica era interesantă. Îl privi radios pe Ralph.. din cauza astmei... Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate.. o adevărată jucărie scumpă.. or să vină toţi.. acoperit cu un desen fin şi cizelat. — Ralph! Băiatul îl privi. — Cu ajutorul ei. în această împrejurare. Ralph o scutură. corpul lung de patruzeci de centimetri. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi.. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mângâie obiectul strălucitor din mâinile lui Ralph. bolborosi Piggy. Ăla o ţinea pe zidul grădinii. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin 12 .riscant. până când cochilia ieşi la suprafaţă picurând şi Piggy reuşi s-o apuce. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. Ai s-o spargi. Ralph se entuziasma şi el. dac-ai vrea să cumperi una... frumoasă. Sunt sigur că. între vârful ei ros. nu sufla în pietrele albe. Acum. ―. îi putem chema pe ceilalţi. ―... răspunse Piggy. şi mai avea o colivie cu un papagal verde.. întinse mâna ca o pârghie şi apăsă cu cealaltă. o cochilie face o groază de bani. Ca să ne adunăm. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. — Asta urmăreai.. niţel găurit. Fireşte.

— Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. încearcă. se ivise un copil. A apărut unul! Printre palmieri. Ralph îşi strânse buzele şi suflă în scoică. Piggy striga ceva încântat. O duse din nou la buze. dar scoica rămase tăcută. între hohote de râs. Ralph obosi. Piggy îşi puse mâna pe abdomenul umflat. încât Ralph. — Ia te uită! exclamă Piggy. provocând un sunet jos. voinic şi blond. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. iar lentilele îi sclipeau. la o încercare mai energică. un şuierat. Scoica tăcu – un colţ strălucitor de elefant. pe jos. Stoluri de păsări se înălţară din vârful pomilor. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. — Sunt sigur că se poate auzi la kilometri. la vreo sută de metri de plajă. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă iar. — Hai. se răspândi prin pădurea încâlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. animalele mici fugeau să se ascundă. mai suflă un timp. Ralph. cu hainele în zdrenţe şi mânjit pe faţă de fructele terciuite. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covârşitoare. — Suflă pe aici. Îşi lăsase pantalonii 13 .capătul de jos. Păsările ţipau. Scoica răsună pe dată. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. Băieţii se amuzară atât de tare. Cheamă-i! Neîncrezător. — Parcă scuipa. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. ca un pârţ. trase adânc aer în piept şi mai suflă o dată. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. sunetul coborî o octavă şi deveni un gâlgâit. Era un băieţel de vreo şase ani. Sunetul răsună din nou: apoi. O notă aspră şi adâncă vui pe sub palmieri.

palpitând în pâcla arşiţei. cenuşiu deschis. Piggy îl ajută să se salte. Ralph continuă să sufle. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. cât Johnny de mici. cum se nimerise. Piggy bombăni pentru sine numele. ceva mai mic ca Piggy. ascundea multe siluete de-a lungul câtorva kilometri. Strigătele din pădure se apropiau. nisipiu. în umbra verde: capete cu păr şaten. albastre. pulovere şi ciorapi în dungi. apoi i-l strigă lui Ralph care. scoţând sunete scurte şi pătrunzătoare. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. capete cu ochi care îl pândeau 14 . Ralph suflă de zor până când în pădure răsunară voci. Piggy se aplecă spre el. nu arătă niciun interes. întrebându-i cum îi cheamă şi încruntându-se în efortul de a le memora numele. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mână. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc.pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decât pe jumătate. Între timp. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. Unul brunet. chiar şi embleme. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. se îndreptă spre platformă şi le zâmbi vesel tuturor. Aveau insigne. capete care murmurau şi şopteau. gălbui. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. păru tot mai mulţumit şi-şi vârî în gură singurul deget curat. în haine sau jersee. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. Piggy se mişca printre ei. Nisipul. Veneau tot mai mulţi. Trei copii. în uniforme de şcoală cenuşii. Plăcerea violentă stârnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. castaniu. — Cum te cheamă? — Johnny. ocupat să sufle. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. privindu-l cu ochi strălucitori. brunet. Pe plajă se observau semne de viaţă. îşi croi drum prin desiş. blond. ca în faţa oamenilor cu megafoane. degetul mare trandafiriu. Urmând exemplul inocentului Johnny.

pe Ralph. apărură brusc la vedere când ieşiră din pâcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. Atenţia îţi era în primul rând atrasă de o fiinţă întunecată. Cei doi băieţi. vânjoşi şi plini de viaţă. Un grup de băieţi mergând aproape la pas. Eric! Sam. se auzi cum le repetă numele. Se petrecea ceva. Eric! Apoi se încurcă. Ralph îi observă. Ralph încetă şi rămase nemişcat. cu o 15 . Respirau împreună. se micşorase. rânjindu-i lui Ralph şi suflând din greu. Era umbra unui copil care. singuri sau câte doi. Copiii care veneau de-a lungul plajei. Duceau în mână pantaloni scurţi. iar copiii râseră. iată ce era de fapt creatura. aşa încât profilurile le erau turtite. înaintând sub o pată neagră şi tremurătoare. ce dansa pe nisip. — Sam. Când şi ultima pereche. Erau gemeni şi dubletul arăta atât de nostim. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. rânjeau împreună. precedând un trup care încă nu se vedea. în vreme ce sufla din cochilie. se aruncară la pământ şi rămaseră acolo. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atât umbrelor. Făptura păşi din miraj. ca nişte câini. făcând speculaţii de tot felul. ca un liliac. Pelerine negre. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. cu o insignă de argint. printre şuierăturile stridente ale scoicii. iar gurile şi le ţineau deschise. În cele din urmă. cât hainelor. încât te uluia. cu scoica într-o mână şi bărbia rezemată de genunchi. cămăşi şi haine felurite. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. ajungând o pată între picioarele grăbite. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cânepiu. sub razele verticale ale soarelui. Ralph o văzu primul şi o urmări până când forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Ecourile şi râsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. ajunse la platformă. în două şiruri paralele. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi.

trăgându-şi suflarea. Băiatul înalt le strigă: — Corul! Drepţi! Corul se regrupa. fixate la baza gîtului unei bluze. subţirel şi ciolănos. nu păru să-l mulţumească. Arşiţa tropicelor. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. — Nu-i niciun om mare pe aici? — Nu-i niciunul. se îndreptă hotărât spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. răspunse: — Nu-i niciun trompetist. iar băieţii se opriră. le dădu un ordin. Când grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. coborârea. înţelegând că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi.cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gât cu un jabou2 gălbui. Avem o întrunire. îi răspunse Ralph. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strâns. le ascundeau trupurile de la gât şi până la călcâie. având însă pe şapcă o insignă de aur. căutarea hranei. Se întoarse repede. — Unde-i trompetistul? Ralph. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă. comandantul păşi înainte. și care se etalează pe piept ca o cravată. şi rămase 2 Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască). sau gata să devină furioşi. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. 16 . respectând resemnat ordinul. al unei rochii etc. — Da' nu-i niciun vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. însă fără a fi stupidă. Veniţi şi voi. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. învăluit în pelerina neagră. de mătase etc. Cu pelerina fluturând. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. urâtă. Puştiul blond pe care îl văzu. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph.

Ca să hotărâm ce-i de făcut. vorbi timid: — De-asta a convocat Ralph întrunirea. Ştim şi unele nume.. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. — Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. — Dar. Pe mine mă cheamă Ralph. A leşinat la Gibraltar. membrii corului chicotiră.. Staţi jos.. Ralph se întoarse brusc. Te rugăm. Lăsaţi-l în pace. La acest ultim amănunt răutăcios. Tocmai le-am aflat... în faţa dirijorului corului. tu eşti Sam. Piggy. — Leşină mereu. Merridew se întoarse spre Ralph. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo... iar şirul se risipi. Ăştia doi. Merridew.. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. Cu toate acestea. zise Piggy. — Ştim aproape toate numele. unii din ei începură să protesteze slab: — Ascultă. spuse Merridew... n-am putea. zise Ralph. — Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. Piggy nu-i întrebă de nume. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. Merridew. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. la Addis-Abeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. — Eu sunt Sam.. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur.. sunt gemeni. Merridew aruncă fulgere din priviri. Merridew. 17 .. — Nu-i niciun om mare pe aici? — Nu. — Foarte bine atunci.clătinându-se în soare. Ăsta-i Johnny. Sam şi Eric? Care-i Eric? Tu eşti? Nu.. — Şi eu îs Eric.. — Astea-s nume de ţânci. Se strânse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii.. răspunse Merridew.

Băiatul brunet. — Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. — Foarte bine atunci. Băieţii se foiră din nou... fiindcă sunt coristul principal şi şeful clasei. Harold. se trezi în sfârşit şi vorbi răspicat: — Să votăm. Ştiu să cânt în do diez. Unul dintre puşti. Henry. Eu. Fatty3. Grăsanul. grăsanul se îmbujora. spuse Jack Merridew. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. În cele din urmă. Gura. 3 18 .. lăsându-l pe Piggy în afară. Henry.. Printre cei din cor.. Maurice era primul ca înălţime după Jack. spuse că voia să plece acasă. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. — Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. pe ăla. îi zâmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. Bill. spuse Jack. continuă Piggy. Izbucniră râsete. pe care nu-l cunoştea niciunul. cu mişcări furişe. Ezită. — Trebuie să hotărâm cum vom fi salvaţi. — Pe urmă. Piggy! Până şi ţâncii ţinură isonul hohotelor de râs. zise Jack. Robert. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărâri. — Un şef! Un şef! — Eu trebuie să fiu şeful. Roger. era lat în umeri şi zâmbea tot timpul. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. râsul se domoli şi apelul continuă. Mai era şi un băiat slăbuţ. numele lui adevărat e Piggy! — Piggy! — A.. am uitat. — Vorbeşti prea mult. Băieţii se foiră. Murmură că se numea Roger şi tăcu.

. — Fireşte. corul e al tău. vrând-nevrând.. Ralph îl privi. gata să-i ofere ceva. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. — Da! — Să votăm pentru şef! — Să votăm. în timp ce văzduhul vuia. se ridicară imediat.. Apoi Piggy o ridică şi el. — Atunci eu sunt şeful. ca un element tainic. făcea o figură aparte. Până şi corul aplaudă. Băieţii ar putea... Ralph ceru din nou cu mâna să se facă tăcere. — Foarte bine. impunând tăcere. — Am putea. — Jack e şeful corului. dar foarte puternic – cochilia. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. Se ridică.. prin aclamarea lui Ralph. — Am putea face o armată din el. numără Ralph. Cel care suflase în cochilie.. şi. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. — Cine mă vrea ca şef? Toate mâinile. Jack încercă să protesteze. corul înălţă mâinile. 19 . Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack... în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. ce-ai vrea să fie? — Vânători. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. dar în hărmălaia iscată. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. Cercul izbucni în aplauze.. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. — Pe cel cu scoica! — Ralph! Ralph! — Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mâna. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. apoi se răzgândi şi se aşeză la loc. — Sau vânători. Niciunul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii.

Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. Ceilalţi începură să vorbească înfocat. negru şi aspru. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă. Paloarea leşinului îi dispăruse. Aşa că trebuie să hotărâm dacă e sau nu o insulă.. Da' ne-a chemat scoica ta. zise Jack şi se ridică. impunând tăcere.. îi explică: — Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. Scoateţi-vă pelerinele. vioi. Rămâneţi cu toţii pe loc. — Şi eu. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră.. Trei dintre noi – dacă luăm mai mulţi. Băieţii din cor. corul. o să fim salvaţi imediat. — Bine. Jack şi Ralph schimbară zâmbete de afecţiune timidă. apoi se stinse. privind pe sub o claie de păr drept. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut.. Ralph îi privi cu admiraţie. — Ascultaţi-mă cu toţii. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim – trei dintre noi o să plecăm în cercetare. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. Dacă nu-i o insulă. Jack şi. Dădu din cap spre Ralph. Ralph se întoarse spre el. iar el se ridică şi râse scurt. 20 . iar când Jack observă. care îi atârna în laţe. O să merg eu. Ralph îi zâmbi şi ridică scoica. — Vin şi eu. Piggy se foi. Murmurul se stârni iar. era un băieţel subţirel. — Şi Simon. — Nu eşti bun la aşa ceva. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. — Foarte bine. se ridicară. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lângă Ralph.

îşi văzură de drum. Se aşternu tăcerea. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă.. Piggy se ţinu bombănind în urma lor... Piggy rămase nemişcat. te-am rugat să nu le zici. Piggy. oricum.. iar buzele îi tremurară. — Despre ce dracu' vorbeşti? — De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă câtă vreme n-au să mă strige Piggy. Am fost cu el înaintea celorlalţi. — După ce te-am rugat că nu vreau.. Ochelarii lui Piggy scânteiară. zise Ralph. — Am fost cu el când a găsit cochilia. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie.. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. La revedere. — Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. Ralph. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. Cei trei începură să meargă la pas. dar. Din când în când. Se înroşi. Se împrăştiară cu toţii. — Dacă Simon merge între noi. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. îmi pare rău dacă te simţi jignit. — N-avem nevoie de tine. Întoarce-te. i-o tăie Jack. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. — Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. atunci o să vorbim peste capul lui. — Dar. Reveni la 21 . trecând de bazin. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. şi strânge numele băieţilor. Ezită între două căi – de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. — Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar – de data asta de umilinţă. — Mai bine Piggy decât Fatty. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. Asta-i treaba ta. Trei suntem de-ajuns.

încălecate de un bloc pus pieziş. Când încetară să râdă. făcând-o tare ca o şosea. — Mergem până la capătul insulei şi ne uităm după colţ. Haideţi. — Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. Ralph. care apărea foarte desluşit. Cred că-i calea cea mai uşoară. mirajele se mai domoleau. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. Se întoarseră unul spre celălalt. trebuiră să râdă din nou. Această parte a plajei era mai aproape de munte decât toate celelalte.platformă. vă daţi seama. — Hai. până când masa trandafirie devenea o aglomerare de stânci în echilibru. izbucnind din 22 . zise imediat Jack. Un fel de splendoare se răspândi asupra lor şi asupra peisajului. prin magia mirajelor. stâncile sunt tot mai greu de urcat. Ralph îşi puse mâna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stâncoşi ce înaintau spre munte. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi.. Pe stâncă îşi aveau cuibul păsările marine. zise el. iar ierburile marine întăriseră o fâşie a plajei. astfel că zăceau strâmb. ca o piramidă. — Dacă o fi într-adevăr o insulă.. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stâncă trandafirie. Găsiră capătul insulei. O forţă necunoscută smulsese şi sfărâmase aceste cuburi. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. iar peste bloc un altul. forma sau realitatea. zise Ralph. aproape de sfârşitul după-amiezii. fiindcă nu există un colţ. stătu în mâini şi căzu. zise Jack. — Nu-i nimic de văzut după colţ. cu o stâncă imensă înălţându-se din lagună. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. şi aşa mai departe. — O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici.. Cei trei băieţi începură să se caţere. zise Ralph. Văzduhul sclipea. Acum. Fluxul scăzuse. fără să-şi fi pierdut. Simon îi mângâie timid braţul lui Ralph.. râseră tare şi vorbiră fără să se asculte. claie peste grămadă. E o mică îndoitură – şi. suntem exploratori. Cele mai răspândite erau stâncile trandafirii.

Ralph rămase alături. — Asta-i o adevărată explorare. — Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Toţi trei se înfierbântaseră. — Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. Ralph se zgâriase rău. Pădurea vibra subtil. pentru a da de urma cărării în continuare. Printre stâncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. — Animalele. în afară de solul cafeniu şi de razele întâmplătoare prin frunziş. poate în cea mai grea clipă. — Am putea să zgâriem pe coajă de copac şi să umplem dungile 23 . încât băieţii trebuiau să se furişeze printre ele. Prins în păienjenişul lianelor. zise el. — Haideţi. groase ca pulpele lor. zise Jack. Singurul lor ghid. Băieţii reuşiră să se strecoare de-a lungul lor cu faţa la stâncă. reuşiră să urce. Ce păcat că n-avem hârtie. era direcţia pantei: dacă o gaură. Într-un fel. erau murdari şi frânţi de oboseală. Lianele. Sunt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. pătrunzând adânc în universul plantelor. — Ţuţ! — Meserie! — Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decât o alta. Ascensiunea abruptă pe ţancurile de stâncă nu se dovedi atât de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. şerpuind în sus. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atât de încâlcite. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. nu le îngăduiau să înainteze decât prin nişte tunele. — Ar trebui să desenăm o hartă. propuse Ralph. gâfâind. Ralph cercetă bezna de sub pomi.fantastica încrengătură a lianelor din pădure. de pildă. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi.

se rostogoli. un praf alb şi roz pluti în aer. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. ridicare. hotărî să nu se întoarcă. stâncile sfărâmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. — Împingeţi! Stânca uriaşă se clătină. — Haideţi.. se balansa în aer. — Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. se desprinse. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. Când se despărţiră. pivotă pe un punct de sprijin. sări şuierând prin văzduh şi sapă o groapă adâncă prin bolta pădurii. mai tare. Porniră însă nu spre vârf. apăsare în punctul final de echilibru.. Calea spre vârf le părea. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. Granitul trandafiriu al stâncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. fără să se mai cufunde în beznă. deasupra acestui capăt al insulei. — Ia uitaţi-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. hurui. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcându-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. Ralph vorbi primul: — Trebuie să ne vedem de drum.. acum. aşa că reuşiră să urce repede poteca. mai tare. un fel de căţărare peste stâncile trandafirii. — Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. accelerare. când o împinse. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. pădurea de sub ei se zgudui. — Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. Ecouri şi păsări îşi luară zborul.. în sfârşit. ca şi cum ar fi trecut 24 . căzu.. în beznă. în curând.. zise Simon. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. accelerare.. pentru a ţine ritmul. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stâncă.. solemn.cu lut negru. Stâncă era cât un mic automobil. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele.

Ralph se opri. înaintea lor. vârfuri de pomi şi o costişă abruptă. Prin aer roiau fluturi. străjuite de mare. spre ţărm. în lungimea bărcii. cocoşată la un capăt. De ambele părţi – stânci. zburând şi aşezându-se la loc. apoi întinderea plată a junglei din insulă. — Uite un recif. vegetaţia atârna peste deschizătura din stâncă şi se răspândea abundent prin bolta pădurii. plecară. iar după-amiaza trecuse de mult. în peretele muntelui. Insula semăna oarecum cu o barcă. Am văzut poze cu stânci 25 . Ralph se întoarse spre ceilalţi. sau a unei jumătăţi de golf. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. ca un fort. Băieţii cercetară totul. — Tot ce-i aici ne aparţine. anevoios. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. în cele din urmă însă. un fel de plante de stâncă. cobora în spate. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvânt decât odată ajunşi în vârf. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărându-se printre stâncile trandafirii. Erau sus de tot. — Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf.prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. recife. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. Locul era plin cu flori albastre. când vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. înfruntându-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu şi îndrăzneţ. ridicându-se de pe plante. Când mai aveau câţiva paşi. de un verde intens. o stâncă aproape izolată. dar terminată la la capăt printr-o coadă trandafirie. apoi se uitară în largul mării. Un recif de coral. drumul spre vârf se dovedi uşor. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curând ajunseră pe ea. o coborâre mai domoală. Mai departe. — Ţuţ! — Ca o bombă! — Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului.

iar stâncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. Apa din golf era albastru-verzuie. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. trăgând o linie continuă cu creta. Ralph se uită în jos. apoi brazda.. — Nu văd nicio dâră de fum de la vreun sat. În spatele prăpăstiilor şi al stâncilor se deschidea o spărtură printre pomi. lăsând între ea şi mare franjuri de palmieri. dincolo de brâul de recife lucea albastrul întunecat al mării. faţa îi strălucea. de jos. în direcţia opusă. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. remarcă Ralph. Jack arătă în jos. Tot acolo. unde nu se vedea niciun recif. Cu ochii strălucitori. O să ne asigurăm mai târziu... Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. zise Jack. ocolind în cercuri stânca de la care pornea brazda. savurau dreptul de a domina. şi mergând paralel cu aşa-zisa lor plajă. dar obosind înainte de-a fi terminat.de-astea. dar nu cred că insula-i locuită. pornind din locul sterp unde stăteau. printre flori. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. triumfători. pentru o clipă. — Bucăţica aia de pădure de acolo. Ralph îşi făcu palmele căuş. — Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. înfiptă în lagună. — O s-avem ce mânca! strigă Jack. dădu din cap. trunchiuri zdrobite. dâre lungi de spumă se spărgeau de stânci şi. sau vreo barcă. pân-au să vină să ne ia de-aici. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. o ţine muntele. — Uite unde am aterizat.. cu gurile deschise. O să vânăm! O să prindem animale. în josul defileului. — E mai abrupt. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. îngrădea mai multe laturi ale insulei. Fluxul înainta. 26 . Simon îi privi tăcut. pe pantă.

— Haideţi. mugi şi plesni ca un bici. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. Pădurea fremăta. guiţăturile crescură. — Nu-i poţi aprinde. Pe când înaintau. zbătându-se. 27 . devenind disperate. îşi dădură seama că şi lor le era. Pauza dură atât cât animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. Florile de stâncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. spuse Jack dispreţuitor. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit – doar flori şi pomi. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. iar apoi la locul dramei. Băieţii se uitară unii la alţii. Râseră. ca să iasă din plasa elastică. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. — Mi-e foame! Când Simon pomeni că îi era foame. zise Ralph. — Parcă sunt nişte lumânări. Haideţi. pradă unei spaime demente. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. foarte ascuţit şi insistent. Coborâră pe o costişă de stâncă. — Sunt luminări verzi. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. de un verde ca ceara. Tufişuri de lumânare. iar mugurii. am aflat ce voiam. Cei trei băieţi se repeziră. Guiţa subţire. stăteau strânşi la lumină. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. Doar seamănă cu lumânările. făcură salturi şi urlară pe munte. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. Ridică braţul. Simon vorbi primul. — Totul ne aparţine. zise Ralph. Muguri de lumânare. când deodată auziră zgomote – guiţături – şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. — Muguri de lumânare. nu le putem mânca. lianele continuară să se smucească.

Data viitoare. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. zise Jack. — Alegeam locul.Jack pălise sub pistrui. îl corectă Ralph violent. izbucniră toţi trei în hohote de râs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. nu se împung. din pricina sângelui de nesuportat. — Alegeam locul. sfidându-i să-l contrazică. zise Jack. — De ce n-ai. — Eram gata.. se apucară să caute şi să devoreze hrana.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stârnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor. zise Jack.. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul. îşi coborî braţul şi vârî lama la loc în teacă.. altfel nu poţi mânca din carnea lui. Data viitoare avea să fie fără milă.. — Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sângele. — Porcii se înjunghie. Ieşiră la lumina soarelui. Dându-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. Ruşinaţi. 28 . Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. Se uită împrejur fioros.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom.

Ca să vânăm porci. Sunt porci pe insulă. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. — Cu toate astea. ca să vânăm. Ralph îşi drese glasul. în faţă.. nici urme de paşi. pe iarbă.. care nu mai formau un grup compact. îl întrerupse Jack. — Am văzut. îşi puseseră hainele. II Focul de pe munte N ici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie. Băieţii din cor. îşi scoseseră pelerinele. Ne-am suit pe vârful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur. La dreapta lui se găsea grosul corului.. N-am văzut nici case. — Aşa. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. fără alţi oameni pe ea. 29 . Nu era decis dacă să se ridice sau să rămână jos. se ghemuiau ţâncii. Piggy stătea alături. simţind prea târziu arsura razelor. că platforma se şi umplu. Tăcere. — Da. Suntem pe o insulă nelocuită. dar nu-l ajuta.. cu partea stângă a trupului la soare. e nevoie de o armată. nici fum. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. nici bărci şi nici oameni. Se uită la stânga. Soarele după-amiezii cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor. la stângă băieţii mai mari.. Îşi trecu mâna prin părul blond şi vorbi: — Suntem pe o insulă.. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă.. spre bazin. — Guiţa. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă.. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane.

— Înainte de a-l putea omorî. S-o ţină când vorbeşte. Şi mai e ceva. 30 . Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei. — Ascultă. Va trebui să ridicăm mâna.. strânse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. — Şi încă un lucru.. — Nu există niciun om mare.. Jack se aşeză. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. Nu se poate să vorbim toţi odată. în picioare. — A scăpat. în timp ce-i ştergea de cămaşă. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare. şi mângâie buşteanul. — Să facem reguli! strigă el nervos. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte... — Dar.. — Şi nu-l va întrerupe nimeni. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important.. Jack rămase în picioare. ca la şcoală.. Întrunirea se linişti. — Cochilia? — Aşa se cheamă scoica. — Ura! — Ţuţ! — Bang! — Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. avem nevoie de vânători ca să facem rost de carne. Întrunirea murmură. apoi tăcu. — Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. care îi zâmbi. vedeţi.. — Îl încurcaţi pe Ralph.. — Aşa că. Se întrerupse pentru a urmări efectul.. Jack se ridică în picioare. dar. zise Ralph.. se uită nesigur la Ralph. Doar eu. Piggy.

fiindcă n-am ajuns la destinaţie. Tăcerea era atât de desăvârşită.. când voi toţi. Jack.. — Poate că ştiau unde mergem. — Asta voiam şi eu să spun.. 31 . E grozav. — Şi flori albastre. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. — Aşa că s-ar putea să rămânem aici vreme îndelungată. revenindu-şi oarecum. Se iscă hărmălaie. — Rândunici şi amazoane. — Ala cu trompeta. dar poate că nu. Făcu un gest larg. Îi urmări o clipă cu ochi mari.. Am putea să rămânem aici vreme îndelungată. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atârna pe frunte... Şi nu ştiu unde suntem. iar Jack şi Simon tăcură. voi toţi. Am găsit hrană şi băutură şi. ca o pisicuţă. — Dacă tot trebuie să aşteptăm. — Comoara din insulă. arătă spre cochilia din mâinile lui Ralph. Nimeni nu ştie unde suntem.. — E ca într-o carte.. — Avionul a fost doborât de tir şi s-a prăbuşit în flăcări.. — Nimeni nu ştie unde suntem. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. Ralph îi luă cochilia din mână. Se uită la feţele lor atente. Deodată. — Tăticu.. Era mai palid decât înainte şi se emoţionase. — Cine ştie că suntem aici? Ia spuneţi! — Se ştie la aeroport. — Suntem însă pe o insulă bună. încât auzeau gâfâiturile lui Piggy... — Stânci. zise Piggy. continuă el. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. Piggy. Piggy îşi puse ochelarii. Tăcere. apoi se răsuci pe călcâie şi se aşeză. Ralph continuă. Ralph zâmbi.. ne-am putea distra pe insulă..

dar erau serioşi. Şi hrană. — Vrea să ştie ce-aveţi de gând cu şarpele ăla. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. zise el. iar ceilalţi băieţi îl imitară. Un grup de copii mici îl împingeau. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. — Sunt şi porci.. cuprins de panică. de culoarea dudei. — Foarte bine. A văzut-o. — Care şarpe? — Spune că există o fiară. — Unde? 32 . E o insulă bună. Ralph râse. în râuleţul de colo – tot ce vrei. ascultând şi traducând adunării cele auzite. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. un semn din naştere. Băieţelul se uită împrejur. — Insula coralilor. care şopteau. Ralph îl convinse să ţină scoica. — O fiară? — Ca un şarpe. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mână. Ceilalţi băieţei. iar adunarea hohoti. Jack întinse mâna după cochilie. haide. Stătea în picioare. — Daţi-i cochilia! strigă Piggy. Până vin oamenii mari să ne ia de-aici. apropie-te. îşi retrase brusc mâinile şi începu să plângă. — E insula noastră. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. — Vorbeşte! Băieţelul întinse mâna după cochilie. zise Ralph. Ralph scutură cochilia. Bombănea şi era gata să izbucnească în plâns. şi apă în care să ne scăldăm. care pe o parte a feţei avea o pată. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. îl împinseră spre Ralph. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea. Un nichipercea de vreo şase ani. ne putem distra. Foarte mare. Băieţelul se ghemui şi mai mult.. iar el nu voia să înainteze.

şarpele ăla. Nu trăiesc decât în ţările mari. — A visat. Cei mai mari fură de acord. — Da' nu-i nicio fiară! — Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. fireşte. printre ţânci.. Ralph îşi trecu mâinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat.. — Nu există nicio fiară şi niciun şarpe pe o insulă ca asta. aşteptând confirmarea din partea băieţilor. — Zice c-a văzut fiara. dar şi enervat. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. — Zice că fiara a venit pe întuneric.. — Probabil c-a visat urât... Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. strecură niţică răcoare pe sub pomi. — Susţine cu încăpăţânare c-a văzut-o. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. Ralph râse şi se uită împrejur. Aprobară din nou grav. — În pădure. Briza rătăcitoare. — Atunci n-a putut s-o vadă! Râsete şi strigăte de bucurie. explică Ralph prietenos. — Da' nu-i nicio fiară! Nu mai râdea nimeni. auziseră de coşmaruri. ca Africa sau India. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. groasă ca frânghia şi care atârnă de pe ramuri. dar ici şi colo. — Ralph are dreptate. o să-l vânăm şi-o să-l omorâm. — Da' nu-i niciun şarpe! 33 . Şi-o să ne uităm şi după şarpe. Nu-i niciun şarpe. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. O să vânăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi. s-a întors şi-a vrut să-l mănânce.. Jack luă cochilia. Murmure. una de-aia din pomi. — Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. Chiar dac-ar fi. sau poate apusul soarelui. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decât prin asigurări raţionale.

ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. Zice că regina are o cameră mare. 34 . Acum ţineau la el şi îl respectau. care plesnea de admiraţie. M-am gândit. Şi trebuie să fim salvaţi. pe care sunt desenate toate insulele din lume. se uită într-o parte la Piggy. arătând că şi el ştia să bată din palme. Uite la ce m-am gândit. — Şi. — Da' nu-i nicio fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: — Vă spun că nu-i nicio fiară. — O să vedem când o să mergem la vânătoare. Izbucniră în aplauze şi în curând platforma răsuna de zgomotul lor. au să trimită aici un vapor. Adunarea tăcea. se simţi învins. — Tatăl meu e în marină. pentru o clipă. Le aruncă celorlalţi doi un zâmbet larg şi complice. nesprijinită de vreo dovadă. Ralph roşi. Trebuie să ne distrăm. vom fi salvaţi. Din nou veselie şi bună dispoziţie. — Trebuie să fim salvaţi. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. stârni uşurare şi veselie. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. Trebui să scuture cochilia înainte de a se face auzit. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni când se gândi la ce avea să le spună. Bombănituri. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Părea confruntat cu un lucru intangibil. şi apoi în cealaltă la Jack. plină de hărţi. Se gândi din nou. într-o bună zi. Se opri. Din ochii care îl priveau atât de concentrat dispăruse orice veselie. M-am gândit la el în timp ce ne căţăram pe munte. A zis că nu mai există nicio insulă necunoscută. Simpla afirmaţie. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. care rânjea. încântat de concluzie. Aşa că vedeţi. Ralph se enervă şi. — Ajungem acum la lucrul cel mai important. şi. — Şi chiar acum pe plajă. fireşte.

Dacă se apropie un vapor de insulă. acolo jos avem lemne de foc. Chiar şi ţâncii plecară. Piggy îşi regăsise răsuflarea. — Uite. poate că n-o să ne observe. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mângâie cu respect scoica. purtat de propriul triumf. — Ce ţânci! zise el dispreţuitor. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. Jack răcnea printre ei.. — Sunt sigur c-a trecut ora ceaiului. şi Piggy. zise Piggy. Suspină. Să-i ajutăm să ne găsească. Ralph se sculase şi el. ţipând să se facă linişte. — Mai e ceva. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. Piggy îl privi dezgustat. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrântelile copiilor. Sub cealaltă parte a vârfului muntelui se afla o platformă împădurită. 35 . cu cochilia în mână. răsunau trosnituri şi râsete. înaintea lui. Nu rămaseră decât Ralph. uitând de cochilie. dar fără să-l audă cineva. Ralph scutură cochilia. Se poartă ca nişte ţânci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. — Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. — Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. Apoi. Departe.. — Ca nişte ţânci. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. luă cochilia. Aşa că trebuie să facem fum pe vârful muntelui! Să aprindem un foc! — Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. — Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stârni un zgomot care anunţă fojgăiala. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mâinile căuş.

deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. Împreună. cu o inteligenţă nebănuită. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. Pomii. Încetul cu încetul. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. Mai jos. lianele îi cotropeau. zise Jack şi îi întoarse zâmbetul. Doar Piggy nu muncea. La întoarcere. sub arşiţa umedă. Apoi se dădură înapoi. le alunecaseră pe ureche. stârnind un nor de aşchii. Din nou. prin briză. traseră lemnul mort şi grotesc pe stâncă şi îl rostogoliră peste ea. Aproape toate vreascurile erau atât de putrede. Rând pe rând. nu aveau destul pământ ca să crească. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspândi acea splendoare. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvârliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. Gemenii. ca nişte berete. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. băieţii încă munceau. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. Jack. împărţind greutatea. Simon. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. mare sau mică. câteva trunchiuri ieşiră însă întregi. 36 . Până şi copiii care ajunseseră în vârf îşi dădură drumul la vale. — Nu pentru noi doi. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. râzând cu mare chef. — E îngrozitor de greu. încât când trăgeai de ele se rupeau. a aventurii şi a mulţumirii. pe munte. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. pe peretele mai abrupt al muntelui. — O să facem un morman de vreascuri. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. dar nu reuşiră să-l scoată până când Ralph. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zâmbiră. simbolice. şi mormanul de vreascuri crescu. iar Ralph stătu în mâini. Şepcile lor negre. de viermi şi de putreziciuni. unindu-şi eforturile sub povară. apucându-se cu toţii de treabă. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei.

— Piggy. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvântase.. — Freci două beţişoare. imitând mişcarea.dându-şi seama că mormanul crescuse destul. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. zise Ralph. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. Îşi frecă mâinile. ieşi cu greu şi atent din pădure. — Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. Le freci. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. roşu la faţă. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. — Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. — Vrei să aprinzi focul? Acum. 37 . Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. Ceilalţi băieţi reluară strigătul până când tot muntele vui. Începu să se bâlbâie. — Are cineva chibrituri? — Faci un arc şi învârteşti săgeata. Jack roşi şi el. Îi aruncă o privire lui Ralph. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături.. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază când Jack îi smulse ochelarii. Ţinea cochilia sub braţ. când absurditatea situaţiei devenise limpede. Ralph vorbi primul. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vârfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. — Hei. Piggy se apropie. — Ochelarii lui – să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. — Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lângă morman. — Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mâna. Ralph şi Jack se priviră. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari.

într-o parte aerul era răcoros. atunci descoperiră că erau frânţi de oboseală. Nici nu-mi văd mâna. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească.. Băieţii simţiră vântul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. până când imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. aruncând o jerbă mare de foc la şapte metri. dintr-o parte într-alta. transformându-se într-un vânt uşor.. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. iată sarcina imediată. Căldura bătea la mare distanţă în jur. printre stâncile sparte. crescu. care făcea ca părul copiilor să se zbârlească pe loc. Aerul se mişcă puţin mai repede. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. în cealaltă focul azvârlea un braţ sălbatic de arşiţă. Aproape imediat.! Băieţii ţopăiau de fericire. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. Trunchiurile se fărâmiţau într-o pulbere albă. apoi mormanul 38 . — Ochelarii! urlă Piggy. Viaţa deveni o întrecere cu focul. iar briza era un râu de scântei. Pala se micşoră repede. nimeni nu se gândea la urmări. înălţarea unui drapel de flăcări fâlfâind permanent pe munte. când nu se lăsau ademeniţi de fructe. Până şi copiii cei mai mici. până când fumul se împrăştie. Flacăra. încât părţile adăpostite şi cele din care bătea vântul se deosebeau limpede. — Totu-i neclar. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. — Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. Se aruncară jos la umbră. oferind o mână de ajutor. cuprinse o ramură. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. încât crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avântau în sus. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. — La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mâinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur.

ca nişte câini. — Ce vrei să spui? — N-a ieşit fum. Ne întâlnim unde e cochilia. Aceeaşi regulă aici.se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. — Să punem crăci verzi. — Am cochilia.. Băieţii îşi dădură asentimentul. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. — Ce să zic. Doar o pălălaie. de cenuşă. Jack se ridică. Piggy se aşezase între două stânci. grozav ai mai încercat. răspunse Piggy indignat. — L-am aprins cu ochelarii lui. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mâinile murdare de funingine. ca şi jos pe plajă. zise Maurice. zise Jack dispreţuitor. zise el. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. Jack se întoarse furios. Şi mai e ceva. Ăsta a fost ajutorul lui. — N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. care se aplecă şi se risipi în vânt. Lăsaţi-mă să vorbesc! — Cochilia nu mai contează pe vârful muntelui. — Am cochilia. spuse Simon. aruncând o nouă jerbă de scântei. — N-a fost un foc care să ne fie de folos. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. ţinând cochilia pe genunchi. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. ştergându-se cu braţul pe obrajii negri. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. Băieţii zăceau suflând din greu. o să vină şi-o să ne ia.. Piggy vru să vorbească. zise Jack. — Gura! Piggy se posomorî. — Am cochilia. aşa că taci din gură. 39 . — Trebuie să alegem pe câţiva care să se îngrijească de foc. Oricând poate să treacă un vapor în depărtare – arătă cu mâna înspre linia întinsă a orizontului – iar dacă semnalăm. sus. chiar dac-am încerca. Te-ai mulţumit să stai.

şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. Sfidându-i. — Ralph. — Aţi zis că vreţi un foc mic. cerând tăcere. Dacă zărim un vapor pe-acolo – îi urmăriră direcţia braţului osos – o să punem pe foc ramuri verzi. adică pe vânătorii mei. îşi dădură brusc seama de venirea serii. dar v-aţi dus şi-aţi strâns un morman de surcele cât o claie. — Va trebui să avem grijă şi de veghe. îl facem în trei locuri. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. săptămâna viitoare. Piggy luă cochilia. Se iscă un murmur. strigă Piggy. iar tu mi-ai zis să tac. am să împart corul. în două grupe.. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. La asfinţit. Ralph îi luă cochilia. îmi spuneţi să tac. cu un realism amar. — Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. — Acum lăsăm focul să se stingă. cuprins de indignare. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. sau Maurice. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. Altos – tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămâna asta. Se întoarse către Ralph. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. La urma urmei. Acest act generos stârni un val de aplauze... Jack le zâmbi şi agită cochilia. Nici urmă de vapor. Dacă zic ceva. 40 . Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. — De acord cu Ralph. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. iar englezii sunt cei mai buni la toate. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. când o să vrem. asta-i tot. care apoi se stinse. dar dacă Jack. — Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. nu suntem sălbatici. Şi-o să-l aprindem iar. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. Trebuie doar să aşteptăm.. O să iasă şi mai mult fum. soarele – o picătură de aur arzător – alunecă tot mai mult spre pragul lumii.. Suntem englezi. Adunarea aprobă grav.. — M-am uitat pe mare.

Atinseră primul pom. care străjuiau întinderea de stânci trandafirii. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. — Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atârnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. Fumul crescu. Între timp. — Mai taci din gură! — Am cochilia. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. Veveriţa sări pe aripile vântului. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. Am dreptul să vorbesc. — Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. rămase în picioare. focul se înstăpâni pe pădure şi începu s-o roadă. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. Se opri în mijlocul tumultului. Apoi izbucni într-un râs atât de ciudat.. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. încât tăcură cu toţii. Flăcările. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. uitându-se peste ei. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. de-a lungul laturii ostile a muntelui. răspunse Piggy jignit. se târau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni.sau Simon. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. iar apoi fumul se înteţi. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămâneau tăcuţi şi nemişcaţi. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. care părea că zguduie muntele. crescând mereu şi deschizând drum. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. cuprinse parcă de o energie sălbatică. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. Revelaţia. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al 41 . vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului.. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară.

Va trebui să fim mai atenţi. Toţi băieţii. Mi-e teamă. O vârî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stâncă. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. — N-avem nimic de făcut. şi porc fript. c-aţi aprins un foc de tabără inutil. răspunse Piggy trist. cu excepţia lui Piggy. nu trecu mult şi se tăvăleau de râs. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Uite. Am cochilia. Se linse pe buze. Am dreptul să vorbesc. Ca nişte ţânci! Începură să-i asculte tirada. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: „Foc!”. Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strânse cochilia în braţe.. Şi era lemnul nostru de foc. asta o să mâncăm.. dar nu i-aţi dat timp să se 42 . Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. Jack îşi mută ochii de la foc. începură să chicotească. — Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi.focului. Fatty! — Am cochilia. aţi dat foc la întreaga insulă. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. Piggy îşi ieşi din sărite. ascultaţi-mă! În primul rând. ar fi trebuit să facem adăposturi jos.. şi se întoarse spre Ralph. nu-i aşa. Nu-i de râs! Aţi spus că Ralph e şeful. — Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. Noaptea e foarte frig acolo. — Am cochilia! Vă rog. pe plajă.. — Va trebui să-l lăsăm să ardă. — Nici n-aţi ajuns bine aici. — Am vrut fum. — Ce spui? — Cochilia. Gemenii chicotiră. dar mişcarea bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgândească. — Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă.

. căci se înăbuşea. — Gura! ―. — Ţi-am spus. Se opri să-şi tragă răsuflarea.... De unde ştii că nu sunt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mâna spre fum şi foc... cel cu semnul pe faţă. Băieţii ţipară de frică: — Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. o rupeţi la fugă ca. iar focul mugi spre ei. Feţele băieţilor erau roşii. nu ştii câţi suntem? — De unde să ştiu. care apoi se stinse. Jack se întoarse la el. s-au risipit peste tot. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide. — Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. luminate de jos. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. neobservat. Treaba ta dacă nu i-ai numărat.. iar ţâncii rătăcesc pe unde arde focul. — Cel care a pomenit de şarpe.. pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. ―. nu-l mai văd.. Printre băieţi se stârni un murmur.. — Piciul ăla... vorbi el gâtuit. — Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. dacă puştii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Când v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul..gândească. Era acolo. agonizară şi căzură la loc. — Şi asta nu-i tot. — Deci. apoi s-au aruncat în mare. Puştii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie câţi sunt? Ralph făcu brusc un pas înainte. 43 . Ţi-am spus să faci o listă de nume. Unde-o fi? Mulţimea tăcea mâlc. soarele se odihnea aproape deasupra mării. s-au dus în pădure. Se întâmpla un lucru ciudat cu Piggy. Au aşteptat două minute. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere... Piggy se prăbuşi peste o stâncă şi o prinse cu braţele.. Iar când zice ceva. încercând să respire. Un pom explodă în foc ca o bombă.

răpăiala de tobă continua.. la. ―. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. Sub ei. — Poate că s-a întors la.. pe partea ostilă a muntelui. — Puştiul care avea semnul pe faţă..... fără să le vină să creadă.. 44 . parcă de ruşine.. unde-i. unde-i? Ralph bombăni un răspuns...

III

Colibele de pe plajă

J
ack stătea frânt de şale. Se aplecase ca un alergător, cu
nasul aproape de pământul jilav. Trunchiurile şi lianele
care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în
bezna verde, la zece metri deasupra; iar de jur împrejur –
tufişuri. Nu se vedea decât o slabă urmă de cărare; o rămurică
plesnită şi conturul vag al unei copite. Jack îşi lăsă bărbia în jos
şi le cercetă, ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească.
Apoi, ca un câine, înaintă anevoie în patru labe, fără să-i pese de
poziţia lui incomodă, se furişă vreo câţiva metri şi se opri. Văzu
un laţ de liană, cu un cârcel atârnat de o cracă noduroasă.
Cârcelul era lustruit pe dedesubt: porcii, trecând pe dedesubt, îl
frecaseră cu ţepii lor.
Jack se ghemui cu faţa la câţiva centimetri de urmă, apoi
scrută penumbra tufişurilor. Părul de culoarea nisipului, mult
mai lung decât când săriseră din avion, se decolorase, iar
spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi
şi se cojise, arsă de soare. Târa în mâna dreaptă un băţ de vreun
metru şi jumătate; n-avea pe el decât nişte pantaloni scurţi
zdrenţuiţi, susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul, închise
ochii, ridică fruntea şi respiră uşor, cu nările larg deschise,
prelucrând informaţiile aduse de curentul de aer cald. Şi el, şi
pădurea erau absolut nemişcaţi.
În cele din urmă, respiră adânc, într-un suspin lung, şi
deschise ochii. Erau de un albastru-strălucitor, şi în accesul lui
de furie păreau că-i ies din cap, aproape înnebuniţi. Îşi linse
buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. Apoi se furişă
mai departe şi o apucă la întâmplare.
Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decât arşiţa, iar la acea oră
nu se auzea nici măcar bâzâitul insectelor. Jack trezi o pasăre
45

frumos colorată dintr-un cuib primitiv de rămurele şi atunci
tăcerea se sfărâmă şi un ţipăt ascuţit, ce părea că vine din abisul
secolelor, stârni ecouri. Până şi Jack se trase înapoi la acest
ţipăt, ţinându-şi cu un şuierat respiraţia; o clipă, se simţi mai
degrabă o fiinţă temătoare – o maimuţă ascunsă de crăcile
încâlcite ale pomilor – decât un vânător. Apoi însă, urma aceea şi
nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia, iar el cercetă
concentrat solul. Se opri lângă trunchiul unui arbore uriaş, cu
flori palide pe scoarţa cenuşie, închise ochii şi trase din nou în
piept aerul cald; respiră scurt, pe faţă i se aşternu o paloare, apoi
sângele îi năvăli la loc. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi
se ghemui, uitându-se la pământul bătătorit pe care călca.
Excrementele de animale erau calde. Zăceau grămadă printre
brazde. Erau verzi ca măslina, netede şi scoteau aburi uşori.
Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă
de-a lungul potecii. Ridică suliţa şi se strecură înainte. În dosul
lianelor, poteca se unea cu o cărare deschisă de porci, destul de
largă şi de bătătorită ca să fie un drum. Solul se întărise prin
bătătoreala zilnică, iar când Jack îşi îndreptă trupul, auzi ceva
mişcându-se pe drum. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa
cu toată forţa. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al
unor copite – un zgomot de castaniete, seducător, înnebunitor –
promisiunea că vor avea carne. O zbughi din tufiş şi înşfacă
suliţa. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare.
Jack rămase pe loc, scăldat în sudoare, mânjit cu dungi de
pământ cafeniu – victima greutăţilor unei zile de vânătoare.
Înjură, ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul până când pădurea
se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale, susţinând
acoperişul întunecat, se iviră trunchiuri de un cenuşiu-deschis,
încoronate cu frunze de palmier, în spatele lor, marea sclipea şi
Jack auzi voci. Ralph stătea în faţa lagunei, lângă un adăpost din
trunchiuri şi frunze de palmieri, o colibă grosolană care părea
gata să se prăbuşească. Nu-l observă pe Jack decât când vorbi.
— Aveţi cumva apă?
Ralph, încruntat, înălţă privirea din masa de frunze, îşi plimbă
ochii peste Jack, dar nu-l observă.
46

— Am întrebat dacă are cineva nişte apă. Mi-e sete.
Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă, tresărind, pe
Jack.
— Ei, salut! Apă? Acolo, lângă pom. Trebuie să mai fi rămas.
Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă
de cocos, plină ochi cu apă proaspătă, şi bău. Apa i se prelinse pe
bărbie, pe gât şi pe piept. Respiră zgomotos când termină.
— Simţeam nevoia să beau.
— Mai înalţ-o puţin, vorbi Simon din adăpost.
Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze.
Frunzele se desprinseră şi căzură fluturând. În gaura făcută, se
ivi chipul nedumerit al lui Simon.
— Iartă-mă.
Ralph contemplă nemulţumit dezastrul.
— N-am să reuşesc niciodată să-l repar.
Se trânti la picioarele lui Jack. Simon rămase pe loc,
uitându-se prin gaura din adăpost. Odată întins la pământ,
Ralph explică:
— Am lucrat zile întregi. Şi uite rezultatul!
Ridicaseră două adăposturi şubrede. Unul din ele se
deteriorase complet.
— Şi trag chiulul întruna. Ţii minte întrunirea? Când s-a spus
că toată lumea trebuie să muncească din greu până terminăm
adăposturile?
— Afară de mine şi de vânătorii mei...
— Afară de vânători. Ei bine, ţâncii sunt...
Gesticulă, căutând un cuvânt.
— Nu-i nimic de făcut cu ei. Nici cei mai mari nu sunt mai breji.
Vezi? Am muncit toată ziua cu Simon. Nu ne-a ajutat nimeni.
S-au dus să se scalde, să mănânce sau să se joace.
Simon îşi scoase prudent capul.
— Tu eşti şeful. Dă-le ordin.
Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer.
— Întruniri. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic. De două ori pe zi.
Discutăm.
Se ridică într-un cot.
47

— Sunt sigur că, dacă suflu acum în cochilie, or să vină cu toţii
în fugă. Şi atunci, ştii bine, o să fim foarte solemni, iar cineva o
să spună c-ar trebui să construim un avion, un submarin sau un
televizor. La sfârşitul întrunirii, or să lucreze cinci minute şi pe
urmă or să se risipească sau or să plece la vânătoare.
Jack roşi.
— Vrem carne.
— Deocamdată n-avem deloc. Şi ne trebuie şi adăposturi, în
afară de asta, vânătorii tăi s-au întors de mai multe ore. S-au
scăldat.
— M-am dus să explorez, zise Jack. Eu le-am dat drumul. A
trebuit să mă duc. M-am...
Încercă să evoce impulsul covârşitor de a depista urme de
animale şi de a le omorî.
— M-am dus să explorez. M-am gândit că singur...
Nota de nebunie îi reapăru în ochi.
— M-am gândit c-aş putea să ucid.
— Dar n-ai făcut-o.
— Am crezut c-o să reuşesc.
În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă.
— Dar n-ai făcut-o încă.
Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată, dacă n-ar fi
fost intonaţia.
— Bănuiesc că n-ai de gând să ne ajuţi la adăposturi, nu?
— Ne trebuie carne...
— Şi n-o avem.
Duşmănia era limpede.
— O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vârf de fier la
suliţă! Am rănit un porc, dar a căzut suliţa din el. Dacă am reuşi
să facem vârfuri...
— Avem nevoie de adăposturi!
Deodată, pe Jack îl apucă furia.
— Mă acuzi...?
— Nu spun decât c-am lucrat din răsputeri. Doar atât.
Se roşiseră amândoi şi le venea greu să se mai uite unul la
altul. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba.
48

Ca şi cum. ca un fel de. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. Chiar şi unii dintre cei mari. — Exact. Uimiţi de întrerupere. aşa e. — Aşa că ne trebuie adăposturi. reluă Simon. amintindu-şi de măreţia primei zile. Ralph continuă. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. o să avem sigur nevoie de adăposturi.. — Ca şi cum. E uşor să-i auzi. le e teamă.. — Dacă mai plouă ca atunci când ne-au dat drumul. îşi prinse genunchii în mâini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. — Sunt scrântiţi. — Nebuni de-a binelea. Da.. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră când auziră cuvântul detestat. Şi mai e ceva. — Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. — Vorbesc de ce se întâmplă. zise Ralph încet.. Ţineţi minte când ne-am dus în explorare? Îşi zâmbiră unul altuia.. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. Avem nevoie de adăposturi din pricina. Ţâncii. — Ai băgat de seamă. — Cămin. Şerpii nu erau pomeniţi. — Vorbesc şi ţipă în somn. Copiii visează. 49 . Jack îşi strânse picioarele. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon.. nu trebuiau pomeniţi. Se opri o clipă şi mânia i se stinse. — Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. — Ce anume? — Ei bine. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele.

Deşi aş vrea să prind mai întâi un porc. — La câţiva kilometri. Tăcură din nou: Simon concentrat. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă. Ralph neîncrezător şi vag indignat. — Mă întreb cât de departe se vede... — Cu toate acestea. te trezeşti uneori că. — Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborâră pe plajă. nu-i nimic la mijloc.. — Păi. Doar.. Înşfăcă suliţa şi o azvârli în pământ. — Aşa te simţi în pădure. nu când culegi fructe. nu-i nicio primejdie.... apoi se întoarse.. Doar o impresie. Simţi că nu vânezi.. — Atâta vreme cât vânătorii tăi au grijă de foc. se înălţă şi dispăru.. Făcu câţiva paşi rapizi spre plajă.. nu ştiu. Ralph se încruntă. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea. Înţelegi? Asta-i tot... fireşte. deveni tulbure şi alb-gălbuie. în pădure. tremură. ci că eşti vânat. Se opri o clipă. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mână murdară. conştientă parcă de privirea lor. se îngroşă. — Salvaţi? A. Rădăcina de jos a şuviţei. — Fireşte. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului. când vânezi. — Cel mai bun lucru e să fim salvaţi. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. Roşi brusc.. da. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede.. nesigur dacă Ralph îl ia în serios.. — Dacă vânezi.. iar apoi se caţără pe 50 . când eşti singur. doar. — Doar eu ştiu cum se simt. Vreau să spun.. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz.. desigur. — Nu iese destul fum.. Fireşte. Ralph îl examina prin claia de păr blond. — Zi-i mai departe.

— Au pus pe foc ramuri verzi. — Acum văd! Jack strigă atât de tare.. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui.. scrutând orizontul. — Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei.. — Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus.. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc... — Băieţii nu-s de mare folos.. cu ochii la apa sclipitoare. înainte de-a mă scălda. poate să-i înconjurăm şi atunci. ca să nu ne vadă... cât soarele e prea puternic. Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack. Simon a muncit ca şi mine. — Simon! El e de folos. — Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decât de porci.. Ralph nu-şi mai putu stăpâni indignarea.. ―. Ralph se întoarse la adăposturi. cu Jack alături.. uimiţi de sentimentul duşmăniei. să se odihnească în timpul arşiţei... ca vacile acasă. Ralph îşi mută primul privirea. De după platformă se auziră ţipetele vânătorilor care se scăldau în bazin. se duc sus. murmură Jack. n-au încotro. Doar că.. Toţi ceilalţi s-au cărat. să ne vopsim feţele. — Am crezut c-ai văzut un vapor! — Am putea să ne apropiem pe furiş.coloana firavă. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. 51 . — Simon e întotdeauna gata să dea o mână de ajutor.. porci şi iar porci! — Dar avem nevoie de carne! — Muncesc toată ziua doar eu cu Simon. continuă el şi arătă spre adăposturi. Vânezi! În timp ce eu... iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? — Şi eu am muncit. — Am să te ajut niţel. sus de tot.. — Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. murmură Ralph. La capătul platformei zăcea culcat Piggy. prefăcându-se că se interesează de un grup de ţânci pe nisip.. ca să stea la umbră. încât Ralph tresări violent.

Claia de păr negru şi aspru atârna lungă. lucind de transpiraţie. Era un băiat mic şi osos. Ralph vârî capul în gaura dintre frunze. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărât în pădure. strigătele. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. şi s-a dus să se scalde şi el. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. — Nu te deranja. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph când îl socotise încântător de vesel şi de maliţios. Se plimbară împreună – două lumi de experienţe şi sentimente diferite. — Iar pe urmă. — Dac-aş putea să prind un porc! — Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. printr-un consemn tacit. cu bărbia ascuţită. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. — A întins-o. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. Când ajunseră însă la adăposturi. — E un băiat ciudat. se bronzase puternic. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. Simon dispăruse. Când ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. trecu de marea stâncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. ca şi Jack. stropeala şi râsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. printre 52 . Îşi croi drum în susul brazdei. cu dragoste şi ură. zise Jack.. E neobişnuit. Vii şi tu? — Dar soarele aproape c-a asfinţit. Jack îi dădu dreptate. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă.. şi. zise Jack. Simon îi urmărise la câţiva paşi. nu se afla la bazin. Se priviră nedumeriţi. — Poate mai am timp. incapabile să comunice. — S-o fi săturat. Simon. pe care se aşteptau să-l găsească acolo. Pielea. apoi se oprise. după ce mă scald şi mănânc. destul de închisă la culoare. Ralph se încruntă.

la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. se strânseră la loc. Paşii i se imprimau în pământul moale. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. încât le pată de transpiraţie. desfăcu frunzele şi se uită. Se ghemui. pentru a se încredinţa că era complet singur. în bolta întunecată. în lumina soarelui de după-amiază. Când îi sătură. Ajuns înăuntru. în afara 53 . pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bâzâitul a milioane de albine adunând miere. se opri şi se uită împrejur. Nimic nu se mişca. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. se pomeni într-o colibă mică. prăbuşit de-a lungul unui colţ. iar lianele tremurau pe toată lungimea când le lovea. atârnat într-o latură a luminişului din junglă. se mişcă aproape pe furiş. Lianele şi tufişurile erau atât de aproape. În curând. Un pom imens. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. ca şi Jack. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. Neavând nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. se sprijinea de cei încă în picioare. Simon plecă de lângă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă.pomi. o puzderie de stânci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decât plantele mici şi ferigile. Ajunse în sfârşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. despărţită de luminiş prin câteva frunze. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare – un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. Aerul de aici era întunecat. unde viaţa continua zgomotos. Simon se opri. chiar dacă era nesatisfăcătoare. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mâinilor întinse şi nenumărate. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. Puştii îl pândeau cu o expresie ciudată peste mâinile pline cu fructe coapte. în bâzâitul albinelor. ca un cordaj de vas cu pânze scufundat. neobişnuite. O clipă. lianele ţesuseră un covor uriaş. Se uită peste umăr. iar o liană sprintenă arunca raze galbene şi roşii până în vârf. jungla înaltă îl înghiţi. Apoi. până sus. Vorbeau. după trecerea lui.

până când acestea deveniră obscure şi stranii. marea spărgându-se la kilometri depărtare. iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. descrescuseră. bâzâitul albinelor. 4 Fiecare dintre frunzele (modificate) care alcătuiesc caliciul unei flori. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. Bobocii ca nişte lumânări fremătară. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. scotea un sunet mai puţin perceptibil decât pulsaţia sângelui.unei perechi de fluturi frumos coloraţi. inundând drumurile dintre pomi. alunecară pe vârful tufişurilor. pe recife. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. iar bezna se adună pe sub pomi. Bezna potopi totul. Seara înainta repede. O dată cu dispariţia treptată a luminii. Parfumul lor se răspândi în aer şi se înstăpâni pe insulă. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. Sepalele4 lor verzi se desfăcură puţin şi vârfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întâmpinarea aerului curat. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. până şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stâncile pătrate. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. muriră şi culorile stridente. 54 . urcară spre boltă. Bobocii ca lumânarea îşi deschiseră florile largi şi albe. În larg. Simon dădu drumul perdelei de frunze. ca fundul mării.

spre sfârşitul după-amiezii. bezna se 55 . La prânz se petreceau lucruri ciudate. Era un alt moment de răcoare relativă. Piggy. tremurau. Apoi. ca un ochi mânios. şi cum niciun băiat nu reuşea să ajungă măcar până la reciful de pe întinderea marină unde pândeau rechinii cu botul deschis. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. încât speranţa devenea de prisos. se obişnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. Spre amiază. destrămându-se ca un balon. devenind albastru şi dens. se întrezărea ameninţător uscatul. denunţă fenomenul ca fiind un „miraj”. marea impunătoare şi aerul plăcut. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pâlpâitoare. despicându-se în suprafeţe plane. Acceptară plăcerile dimineţii. ameninţat însă de venirea întunericului. Marea sclipitoare se umfla. când torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. soarele strălucitor. fugind la umbră şi stând acolo culcaţi. poate chiar dormind. acolo unde nu exista uscat. Uneori. După ce soarele apunea. prinzând reflexe de perlă şi opal. iar arşiţa – ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls – se transforma într-o lovitură de care se fereau. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. iar viaţa era atât de plină. IV Feţe vopsite şi păr lung P rimul ritm cu care se obişnuiră fu ciclul lent din zori până la înserarea bruscă. o dată cu asfinţitul. se înălţau spre cer. fiind prin urmare dată uitării. se rupeau în bucăţi. iar orizontul se uniformiza. mirajele se împuţinau. cu un aer savant. alergau ca picăturile de ploaie pe sârmă. reciful de coral şi câţiva palmieri piperniciţi. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. ca momente când te puteai juca frumos. enervante prin mişcarea lor imposibilă. La amiază.

Descreşterea în înălţime. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de „puştii”. cântând şi plângând. Mâncau mai toată ziua. ziduri. căutând încurajare. cu toate că exista o categorie confuză. fiind destul de mare. care nu căpătau sens decât dacă le priveai de la nivelul plajei. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. sub stelele îndepărtate. flori ofilite şi pietre interesante. erau împodobite cu scoici. care. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. cărări. avea ochii roşii şi era foarte trist. foarte distinctă. şi. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. cei de vreo şase ani. Ascultau chemările cochiliei. Robert şi Maurice. Aceste castele. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. tradiţia nord-europeană a muncii. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. Plângeau după mămicile lor mult mai puţin decât te-ai fi putut aştepta. şi. şine de cale ferată. Puştii neîndoielnici. cuprinzând pe Simon.prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. fără să strâmbe din nas. dar în acelaşi timp intensă. dacă erau sau nu coapte sau bune. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. în comun şi plină de emoţii. în afară de hrană şi de somn. adăposturile se umpleau de neastâmpăr. până crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. de la statura lui Ralph în jos. De atunci slăbise. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul râuleţului. înalte cam de treizeci de centimetri. duceau o viaţă a lor. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. tot timpul zilei. într-o oarecare măsură. vorbind. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. un puşti care se juca puţin şi plângea des. adaptarea completă la acest nou ritm. Cu toate acestea. avea loc treptat. culegând fructe de unde reuşeau să ajungă. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul într-altul. Altfel însă. Aici se 56 .

Roger şi Maurice ieşiră din pădure. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborâseră să se scalde. dărâmându-le cu piciorul. Henry deveni un fel de conducător. făcând ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. acasă. Prin minte îi trecu o scuză. Nu era cu mult mai bronzat decât atunci când sărise din avion. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. deşi nu exista niciun părinte ca să-i tragă câteva la fund. semnele făcute de ei. Maurice îl urmări râzând. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. Percival încetă cu scâncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. Johnny era bine făcut. rămaseră neatinse. aşa că nu protestară. Roger îi conduse direct prin castele. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. dar claia de păr negru. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorâtă. Tot trei se jucau şi acum – Henry fiind cel mai înalt. dar cel puţin adânc preocupaţi de distracţiile lor. iar adeseori jucau câte trei împreună acelaşi joc. ar fi acceptat afirmaţia fără să crâcnească sau să se îndoiască. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. mărind dezastrul. Doar Percival începu să scâncească. poate nu prea fericiţi. îngenuncheaţi în nisip. blond şi belicos din naştere. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. şi care îi preocupau în mod special. care dispăruse încă din seara marelui foc. Roger rămase cu ochii la puşti.jucau puştii. Mai înainte. îngropând florile şi risipind pietrele alese. Acum devenise ascultător. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. cei mai mici băieţi de pe insulă. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urât. fiindcă îi intrase nisip în ochi. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul 57 . În acea după-amiază. Acum. lăsată pe ceafă şi pe frunte. stăteau cuminţi. întâmplător. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile.

iar la fiecare câteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. dar Henry se concentrase atât de mult asupra creaturilor transparente. Pe Henry spectacolul îl fascină. Stătea lângă ele. la vedere. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. excremente de păsări. ros şi albit de valuri. Se ghemui pe ţărm. le îmboldi.din ochi. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. ţinându-se pe sub palmieri şi apucând-o ca din întâmplare în aceeaşi direcţie. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. creaturile transparente curăţau plaja. Acoperite de reflux. cercetau noul tărâm. le dădu ordine. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe când Ralph. asemenea unor gunoieri. Simon. fiind prea tânăr ca să evite soarele. Se uită de-a lungul plajei. şi încercă să le populeze cu acele creaturi. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. Percival plecase plângând. poate insecte. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. iar Johnny rămăsese stăpânul singur şi triumfător al castelelor. Roger aşteptă şi el. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. Vorbi cu ele. încât în cele din urmă se ridică în picioare. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. 58 . Sapă în nisip canale mici. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. Operaţiunea îl captivă. pe care fluxul le umplu. iar Roger îl urmă. Henry depăşi palmierii şi umbra. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curând Percival izbucni iar în plâns. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. iar soarele după-amiezii îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. Cu organele lor delicate. se aplecă. lăsându-i iluzia unei mari îndemânări. Scormoni în apă cu un băţ găsit întâmplător. încercând să controleze mişcările gunoierilor. producându-i o bucurie imensă. fredona încet şi azvârlea cu nisip într-un Percival imaginar.

Roger nu se gândi să fugă. rămăşiţă a unor vremuri absurde. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. îi făcea semn cu mâna să vină. iar Henry se întorcea ascultător. a poliţiei şi a legii. un mănunchi de nuci de cocos – bucăţi fibroase. în jurul lui Henry rămânea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. Invizibile şi puternice. Căzură în jurul lui. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. zări una şi râse. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. La capătul râului se afla un bazin mic de tot. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. Roger se aplecă. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. fără să-l lovească. Ascultă cu atenţie. Totuşi. unde nu îndrăznea să arunce. aşa că Roger se îndreptă spre el. În sfârşit. care nu ştia nimic despre el.Piggy şi Maurice săreau în bazin. Era neastâmpărat. ridică o piatră. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. stăvilit de nisip şi 59 . asupra centrului cercurilor concentrice. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. dar veşnic prea târziu ca să le vadă în aer. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. suflând repede şi clipind des. nerăbdător. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. Când Roger deschise ochii şi îl văzu. căutându-şi prietenul care îl necăjea. Piatra. a şcolii. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. mari ca nişte mingi de rugby – se desprinseră de pe crăci. — Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. Roger adună o mână de pietre şi începu să le arunce. cu buşituri înfundate. ca un câine de vânătoare. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. ţinti şi o aruncă în Henry – dar greşi ţinta. dar îi auzi slab. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. sprijinit de el. Jack nu observă însă nimic.

Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. ca fluturii de noapte pe pomi. Eric şi Bill. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid.. Aduceţi-mi o nucă de cocos. Un lucru roz pe sub pomi. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel.. — Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa. Roger zâmbi fără să vrea.. Ştii. Într-una era argilă albă. ―. apoi se mânji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dâră neagră de la urechea dreaptă la falca stângă. — Nu. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. dar răsuflarea tulbură luciul apei. Se aplecă. vopsea de camuflaj. Jack îi explică lui Roger. — Sam şi Eric. încercând să explice. în cealaltă argilă roşie. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. Voi doi veniţi cu mine.. — Porcii nu mă miros. — Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. Se uită în bazin ca într-o oglindă. Lângă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. îngenunche lângă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mână.. ţinând în mâini coaja plină cu apă. Ca la război. Una goală. Jack le făcu semn să-l lase în pace. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adâncurile apei se răspândi 60 .. Sprâncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. Se schimonosi. într-o anumită problemă. ridică o mână de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. Îngenunche. Se mânji cu argilă. în timp ce lucra. Aici aşteptau Sam. Jack se feri de soare.plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. Cred însă că mă văd. — De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. — Ca să vânez.

. zise Ralph acru. flutură mâna de mai multe ori. Ralph ieşi din bazin. În schimb. îşi dădu peste cap părul blond. Jack se repezi la gemeni. indiferent la ce se uita.. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimânte.. zise el. bătând apa cu picioarele. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături.. aşa că nu era nimic interesant de văzut până la reflux.o strălucire. tăcu şi se strecură în desişuri. noi. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. eliberat de ruşine şi de timiditate. apoi. Piggy se plimba îngândurat. şi un motor cu aburi. Restul aveau adevărate clăi. Începu să danseze. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. în spatele căruia se ascundea Jack. trupul gras i se bronzase şi. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. Fluxul acoperise bălţile dintre stânci care îl fascinaseră. dar părul lui Piggy îi atârna în şuviţe rare. Porni ţopăind spre Bill. lentilele ochelarilor sclipeau. ―. 61 . cât la un străin impunător.. Se uită uimit. nu atât la sine. — Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. sări în picioare şi râse emoţionat. deodată. şi un aparat de televiziune. — Şi un aeroplan. ridicând diverse lucruri la întâmplare şi aruncându-le apoi. Lângă bazin.. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi.. — M-am gândit la un ceas... Acesta râse. iar râsul lui răsună ca un lătrat însetat de sânge. acest strat protector urmând totuşi să dispară repede. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare.. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. Masca îi forţă să-l urmeze. lipit de sprâncene. — Ceilalţi fac un şir. şi masca părea un lucru de sine stătător. Faţa cu culori roşii. Hai! — Dar. Simon făcea pluta. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. Vărsă apa. Am putea să facem un cadran solar.

el se simţea cel mai bine în apă. sări în picioare şi strigă: 62 . a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. — Avem o groază de beţe. astăzi însă. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. Piggy. Piggy clătină din cap. chiar dacă n-o făceai înadins. se sculă şi se apropie de el. Ralph se întoarse şi zâmbi involuntar. Când Maurice apăru la suprafaţă. — Mare scofală! — Ai zis că vrei să facem ceva. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. Mirajele se destrămaseră. ca pe un semn de prietenie. agasat de faptul că se pomenise de salvare – inutila şi caraghioasa lor salvare – nici adâncurile verzi ale apei şi nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. înţelegând că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zâmbească. Avem însă un băţ. în loc să rămână şi să se joace. chiar în clipa când Maurice executa o săritură nu prea reuşită. Piggy îi văzu zâmbetul şi îl interpretă greşit. În clipa următoare. astma şi ideile lui practice te enervau. Ca să fim salvaţi. îi strigă: — Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zâmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. — Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. cât mai ales a grăsimii. veşnic neîndemânatic. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. nu numai din cauza accentului. a astmei. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. Acum. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. Piggy te scotea din sărite. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. şi n-avem metal. — Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. Atunci am şti cât e ceasul. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. Dintre toţi băieţii. care nu conta. se bucură şi încercă să câştige teren. grăsimea lui.

dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător.. Simon stătea alături tăcut. Piggy se uita acum în direcţia bună. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. Atât Simon. îşi încleştase mâinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. ca şi cum ar fi fost rănit: — Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. gata pentru orice eventualitate. se întoarse pe călcâie. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. zise Piggy. Se aplecă înainte. iar pe cealaltă o încleştase. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. Ralph era palid şi vorbea singur. Maurice îşi vârî amândouă picioarele printr-un crac al chiloţilor. — Fum! Fum! Simon. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mână. se uită de la Ralph la orizont. — Nu mi se pare c-ar fi ceva. care stătea alături. Rămas în picioare nemişcat. — Nu văd nici urmă de fum. Simon se strecură pe brânci afară din apă. 63 . Fumul – un ghem mic şi strâns la orizont – se desfăcea încet în fuioare. cât şi Piggy se uitau în sus pe munte. unde-i vaporul? Simon. pândind încă vaporul. Maurice. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. doar Ralph stătea liniştit. Ralph se răsuci pe nisip.. care încercă să iasă din bazin. luă o gură de apă. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. Ralph. iar sarea începu să-i înălbească trupul. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. — Fumul de pe munte. — Au să vadă fumul nostru. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. apoi se întoarse. zise Piggy cu neîncredere. Piggy îşi făcu ochii mici. care ar fi putut fi un coş de vapor. se repezi spre pădure. Nu văd nici urmă de fum. dar Simon strigă. Sub fum apăru o pată minusculă. gata să plonjeze. — Nu văd prea bine. Se întoarse şi scrută muntele. — Ralph. Dintre toţi.

îşi trase sufletul ca să înjure. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. În spatele celor patru băieţi. fumul se mişca uşor la orizont. în culmea disperării şi ros de nehotărâre. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sânge. — Ralph. acesta însă o rupse la fugă. apoi se uită în sus pe munte. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. Ralph o porni orbeşte mai înainte. când vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să găsească focul stins. ca un sălbatic. care plângea din nou în tăcere. Când Ralph ajunse la capătul brazdei. Simon fugi după el. Văzură imediat. înainte de-a ajunge pe terasă. Focul se stinsese. Ralph strigă: — O. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. apoi în susul muntelui. urcând din greu de pe plajă. apoi Maurice. Ralph se uită la orizont. Dumnezeule! O. Maurice se afla la doar câţiva paşi în urmă. în timp ce vaporul dispărea la orizont. — Spune-mi. Dumnezeule! Simon. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. dar atunci nu le mai rămânea decât să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mâna ca să-l atingă pe Ralph. luptându-se cu tufişurile. pe plajă. Piggy strigă: — Ralph! Te rog.. Ralph! Începu şi el să fugă. — Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă când li se arătase fumul bine cunoscut al 64 . toţi trei ignorau cu desăvârşire agitaţia celor mai mari. Piggy de-abia se vedea. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. dar. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. zise Piggy neliniştit. Încetă să strige şi se clătină.. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice.

salvării. Focul se stinsese de tot, nu mai scotea fum, era mort;
paznicii dispăruseră. O grămadă de combustibil se găsea acolo la
îndemână.
Ralph se întoarse spre mare. Orizontul se întindea din nou,
impersonal, golit de orice, în afară de dâra uşoară de fum. Ralph
o rupse la fugă din greu printre stânci, se aşeză pe marginea
recifului roz şi ţipă la vapor.
— Întoarce-te! Întoarce-te!
Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului, cu chipul îndreptat
tot timpul spre mare, iar vocea i se înălţă demenţial.
— Întoarce-te! Întoarce-te!
Apărură Simon şi Maurice. Ralph îi privi fără să clipească.
Simon se întoarse, ştergându-şi apa de pe obraji. Ralph căută în
minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea.
— Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc!
Se uită în jos, la partea ostilă a muntelui. Se ivi şi Piggy, cu
răsuflarea tăiată şi scâncind ca un puşti. Ralph îşi încleştă
pumnii şi roşi violent. Îşi concentră privirea şi, cu toată
amărăciunea din voce, li se adresă:
— Uite-i!
Jos, departe, printre stâncile roz sfărâmate de lângă malul
mării apăru o procesiune. Câţiva dintre băieţi purtau şepci
negre, iar în rest erau aproape goi. Ridicau beţele simultan când
dădeau de un petic de pământ mai uşor de străbătut.
Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de
gemenii rătăcitori. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack –
înalt, cu părul roşcat şi, inevitabil, în fruntea procesiunii.
Simon se uită de la Ralph la Jack, la fel cum se uitase de la
Ralph la orizont, şi spectacolul îl înspăimântă. Ralph nu mai
spunea nimic, aştepta să se apropie procesiunea. Psalmodierea
se distingea, deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de
neînţeles, în spatele lui Jack mergeau gemenii, ducând pe umeri
un par lung. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe
par, în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. Capul
porcului atârna cu gâtul despicat, de parcă ar fi căutat ceva pe
jos. În cele din urmă, cuvintele melopeei ajunseră prin aer până
65

la ei, peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi
cenuşă.
— Înjunghie porcul! Taie-i gâtul! Să lase sânge!
În timp ce cuvintele începeau să se distingă, procesiunea
ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui, apoi melopeea
se stinse. Piggy se smiorcăi, iar Simon sâsâi la el să tacă, de
parcă ar fi vorbit tare în biserică.
Cu chipul mânjit de argilă, Jack ajunse primul în vârf şi,
ridicând suliţa, îl salută entuziasmat pe Ralph.
— Uite! Am omorât un porc... ne-am furişat peste el... l-am
încercuit...
Dintre vânători izbucniră voci.
— L-am încercuit...
— Ne-am strecurat...
— Porcul a guiţat...
Gemenii stăteau locului, iar porcul se clătina între ei, lăsând să
cadă picături negre pe stâncă. Cei doi păreau să se contopească
în acelaşi zâmbet larg şi extatic. Jack avea prea multe lucruri
să-i spună urgent lui Ralph. În schimb, ţopăi câţiva paşi, apoi îşi
aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zâmbitor. Observă
că avea sânge pe mâini, se strâmbă de greaţă, căută ceva cu care
să şi le cureţe, apoi le şterse pe chiloţi şi râse.
— Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph.
Jack recunoscu, uşor enervat, această scăpare, dar era prea
încântat ca să se necăjească.
— O să-l aprindem din nou. Ar fi trebuit să vii cu noi, Ralph.
Ne-am distrat nemaipomenit. Gemenii au fost trântiţi...
— Am lovit porcul...
―... eu am căzut peste el...
— I-am tăiat grumazul, zise Jack mândru, dar tresărind. Pot să
iau briceagul tău, Ralph, ca să fac o crestătură pe mâner?
Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. Gemenii continuară să
zâmbească.
— Au curs râuri de sânge, zise Jack, râzând şi
cutremurându-se, ar fi trebuit să vezi!
— O să mergem la vânătoare în fiecare zi...
66

Ralph vorbi din nou, răguşit.
— Aţi lăsat să se stingă focul!
Repetarea îl nelinişti pe Jack. Se uită la gemeni, apoi din nou la
Ralph.
— A trebuit să-i iau cu mine la vânătoare, căci n-am fi fost
destui ca să încercuim porcul, zise el.
Roşi, conştient că făcuse o greşeală.
— Focul nu s-a stins decât de o oră sau două. O să-l aprindem
iar...
Observă că Ralph era gol şi zgâriat pe trup, iar apoi sesiză
tăcerea sumbră a celor patru. Încercă, mărinimos în bucuria lui,
să-i ia părtaşi la cele întâmplate. Avea o mulţime de amintiri,
amintirile senzaţiei când încercuiseră porcul ce se zbătea,
senzaţia că fuseseră mai dibaci decât o altă fiinţă, că îi
impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa, aşa cum ar fi înghiţit
o băutură plăcută. Îşi desfăcu larg braţele.
— Ar fi trebuit să vezi sângele!
Vânătorii erau mai tăcuţi acum, dar la aceste cuvinte zumzetul
se iscă iar. Ralph îşi dădu părul peste cap. Arătă cu braţul spre
orizontul pustiu. Vorbi violent şi sălbatic, reducându-i la tăcere.
— A trecut un vapor!
Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale
situaţiei, Jack se feri din faţa lor. Puse o mână pe porc şi îşi trase
din el cuţitul. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat, iar vocea
îi tremură.
— A trecut un vapor. Pe-acolo. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi
l-ai lăsat să se stingă!
Păşi spre Jack, care se întoarse, înfruntându-l.
— Ar fi putut să ne vadă. Am fi putut să ne întoarcem acasă...
Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy, care,
disperat de ocazia pierdută, uită de timiditate, începu să strige
tare, strident:
— Tu şi animalele tale ucise, Jack Merridew! Tu şi vânătoarea
ta! Am fi putut să plecăm acasă...
Ralph îl îmbrânci pe Piggy.
— Sunt şeful; şi trebuia să faceţi ce v-am spus. Numai gura e de
67

voi. Nu sunteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe; pe
urmă plecaţi la vânătoare şi lăsaţi focul să se stingă...
Se îndepărtă şi tăcu o clipă. Apoi glasul îi răsună din nou,
într-o izbucnire de mânie.
— A trecut un vapor...
Unul dintre vânătorii mai mici începu să se vaiete. Tristul
adevăr pătrundea în fiecare. Jack roşi puternic, în timp ce
ciopârţea şi smulgea hălci din porc.
— Treaba era prea grea. Am avut nevoie de toţi vânătorii.
Ralph se întoarse.
— N-aveai decât să-i iei când se termina construcţia
adăposturilor. Dar ţi-a venit chef să vânezi...
— Aveam nevoie de carne.
La aceste cuvinte, Jack se ridică în picioare, ţinând cuţitul plin
de sânge. Cei doi băieţi se înfruntară, într-o parte se afla lumea
strălucitoare a vânătorii, a tacticii, a bucuriilor sălbatice, a
îndemânării; în cealaltă, lumea nostalgiei, a bunului simţ
ultragiat. Jack îşi trecu cuţitul în mâna stângă şi se mânji cu
sânge pe frunte când îşi trase în jos părul care i se lipise de
ţeastă.
— N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. Aţi zis c-o să aveţi
grijă să iasă mereu fum... reîncepu Piggy.
Reproşul lui Piggy, ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea
unora dintre vânători, îl împinseră pe Jack la acte violente, în
ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. Făcu un pas, iar
apoi, capabil în cele din urmă să lovească pe cineva, îi trase un
pumn lui Piggy în stomac. Piggy căzu şi gemu. Jack se aplecă
peste el. Simţindu-se umilit, vocea îi trăda ura.
— Asta ai vrut, nu? Fatty!
Ralph păşi şi el înainte, iar Jack îl plesni pe Piggy în cap.
Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stânci. Piggy strigă
îngrozit:
— Ochelarii!
Porni în patru labe să-i caute pe stânci, dar Simon, care ajunse
primul, îi găsi. Pe vârful muntelui, ura, bătând din aripi
ameninţătoare, îl înconjura pe Simon.
68

care se plasase într-o poziţie inferioară. până când între ei se afla o stâncă mare. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. Evident. în afara purtării condamnabile a lui Jack. — Îmi trebuie ochelarii. Se simţea jignit. Aşteaptă numai.. vânătorii se foiră plini de admiraţie. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. În faţa acestei purtări cavalereşti. — Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. ―.... Şi totuşi. Las' că vezi tu. Îşi îndreptă trupul. îmi. era furios că se lăsa influenţat de vânători.. izbucni mânia: — A fost o şmecherie urâtă. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atât de comici. — A fost o glumă proastă.. îmi cer iertare. Jack se opri din strâmbături şi rămase cu faţa la Ralph. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. — Tu să aştepţi. dobândise un fel de superioritate asupra lui Ralph.. şi de această şmecherie verbală. Jack se simţi încurajat.. ―. Te asigur.. încât vânătorii începură să râdă. — Îmi pare rău.. murmură el. vreau să spun. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă. Fără să vrea. Se uită duşmănos la Jack. Acum am un singur ochi. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. Acum nu mai am decât un ochi.. — S-a spart o lentilă. apoi se stinse. Continuă să se caţere şi râsul deveni isteric. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. Ralph simţi că buzele îi tresar. vaporul plecase.. gâtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. la vânători. la Ralph. Jack făcu o mişcare spre Piggy. 69 . cerându-şi generos iertare.. care o rupse la fugă. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. Focul se stinsese.. Rămaseră tăcuţi pe vârful muntelui. În privinţa focului.

spre surprinderea lui. încercară să-l ţină într-un proţap. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte. 70 . Împotriva acestei arme. tensiunea scăzu puţin. Atunci. Ralph tăcea. care tăcea. se produse o nouă criză. atât de vagă şi de eficientă. aşa că până şi Piggy şi Ralph fură aproape câştigaţi. — Am să ţi-i aduc înapoi. fără să ştie exact de ce. izolat într-o mare de culori fără sens. jarul îi pârli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. chiar dacă s-ar fi gândit zile întregi. într-un loc mai puţin potrivit. îi făcea observaţii lui Ralph. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. în cele din urmă. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile. în clipa când focul se aprinse. fluiera. violetă. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. — Vin şi eu. Până să se ridice mormanul de crăci. în timp ce Jack ciopârţea porcul. Piggy întinse mâinile şi îşi luă înapoi ochelarii. Ralph tăcu. cânta. Când să aprindă focul. Jack era neputincios şi turba de mânie. Nimeni. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii. — Foarte bine. duşmănia se risipi. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. chiar şi aşa. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. înfipseră hălci de carne în crăci şi le ţinură la foc. Piggy rămase în spatele lui. roşie şi galbenă. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. nici chiar Jack. nemişcat. Jack era zgomotos şi activ. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. şi totuşi. deasupra focului. Dădea ordine. Câţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. Astfel. se aflau pe poziţii complet diferite.

Simon. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci de cocos. Ridică puţin glasul. — Mănâncă. stătea cu carnea în mâini.. Maurice rupse. ca o afirmare a puterii... subliniind omisiunea. fără să vorbească. — Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimântătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe. îl întrema prea puţin. Jack se uită împrejur.. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. solicitând înţelegere. — Ia-o! Se răsuci pe călcâie. Încet. Piggy însă. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. Du-te dracului! Se uită furios la Simon. toţi. m-am strecurat. iar eu.. iar uneori din câte un peşte sau un crab. dar găsi doar respect. Atunci Jack sări în picioare. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stâncilor porţia lui de carne spre Piggy. aşezat între gemeni şi Piggy.. — Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor. în sfârşit. 71 . rămas în cenuşa focului de semnalizare. Piggy. tăcerea de pe vârful muntelui se întinse până când trosnetele focului şi sfârâitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. — Tu n-ai vânat! — Nici Ralph n-a vânat. Voia să refuze. Acum mâncaţi. zise Piggy cu lacrimi în ochi. ezitând şi el. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. tăcerea. şi nici Simon. în mijlocul cercului de copii uimiţi. Gemenii chicotiră. care o apucă iute.. stârni o înteţire a cruzimii. Ralph ezită.. Ralph. spuse: — Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. — Mi-am vopsit faţa.

Porcul a fugit.. Jack îşi reveni. Jos pe platformă. Se întoarse şi coborî muntele. Ralph vorbi. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. Interveni repede. plin de sânge..... nesuportând ca altcineva să-i spună povestea. — S-a întors. guiţând groaznic. Acum. Gemenii. Apoi participară la joc şi ceilalţi.. guiţând ca nişte porci pe moarte şi strigând: — Dă-i una în cap! — Arde-l la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţând în centru. — Ne-am răspândit. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. Cer să aibă loc o întrunire. iar vânătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc... a pătruns în cercul nostru şi. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vârfuri de fier. 72 . — I-am tăiat gâtul. — Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate.. — Erau acolo. — Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. săriră şi fugiră unul după altul. rânjind identic.. lângă mare. — Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură. — Convoc o adunare.. — L-am încercuit. l-am lovit. — Am cochilia. Obosiră şi cântecul lor se stinse. şi-am ţinut-o într-una. Când am să suflu în cochilie.. M-am furişat pe mâini şi pe genunchi. aşa că cercul s-a strâns. Cântau în timp ce ţopăiau.

în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. de soarele în asfinţit. să evite gândurile trecătoare şi fanteziste.. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. Vântul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama – în această nouă dispoziţie – că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. Cuprins de scârbă. Se pierdu în labirintul lor. revăzu atent fiecare punct al discursului. unde fiecare potecă era o improvizaţie. Venise vremea să se ţină adunarea şi. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele 73 . Se opri.. conştient deodată de importanţa ei. care îi sufla în faţă. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. trebuia să reflecteze. îl copleşi uimirea. Deodată. stârnit de paşii lui grăbiţi. Adunarea nu avea să fie o distracţie. fără să se uite pe unde calcă. iar între apă şi stâncile albe şi fărâmicioase de lângă terasa cu palmieri se întindea doar o fâşie subţire de plajă solidă. Se încruntă şi încercă din nou. ca şi de vântul slab. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încântătoare. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. cu faţa la fâşia de uscat. V Fiara din apă F luxul înainta. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. Ralph o apucă pe fâşia care semăna cu o cărare. şi. ci o treabă serioasă. Nu trebuia să facă nicio greşeală la această adunare. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. zâmbi batjocoritor. Începu să meargă mai repede. înţelese cât de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încâlcit. în timp ce păşea pe lângă apă. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. şi doar aici putea merge în voie.

ca tot ce făceau ei. fiindcă. Şi totuşi. deşi copiii nu vedeau decât o siluetă întunecată. conştienţi de aerul lui posomorât şi de greşeala cu focul. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. se trezi cu faţa la insulă. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. în spatele ei – laguna. îi făcură loc cu toţii.. unul dintre ei – cel mai îndepărtat – groaznic de instabil. susţinând acoperişul scund de frunze. în faţă – bezna insulei. La stânga. când un băiat se aplecase prea mult pe spate. dar mai puţin larg şi confortabil decât al şefului. Acum însă. ca atunci. iar când Ralph se aşeză pe el. fiindcă. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte – nici măcar lui. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. în lături – plaja. Trunchiul zăcea paralel cu plaja.. îşi spuse Ralph. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. soarele aluneca pieziş. La vârf se îndesea din nou. iar umbrele se aşterneau firesc. Ralph se întoarse pe locul şefului. alţi patru buşteni mai mici. 74 . De aceea totul părea deosebit. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de râs. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el – un pom prăbuşit. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atât de târzie. când ţii un felinar. a cărui bază o reprezenta buşteanul. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. drepte sau aplecate. proiectată pe laguna sclipitoare. Celelalte două laturi ale triunghiului. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. interiorul acoperişului verde era luminat de o încâlceală de reflexe aurii. De obicei. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. începu să grăbească pasul. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. În dreapta. Plaja de lângă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. neregulat şi strâmb. se delimitau şi mai puţin clar. Se cufundă din nou în gânduri. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. lui Jack sau lui Piggy – să aducă un bolovan şi să-l vâre sub buştean.uscate ca să se odihnească.

Piggy ştia să gândească. Trebuie să ţinem o adunare. Piggy ştia să judece pas cu pas. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare.. Gestul lui trăda că voia să asculte. în schimb. rostite cel puţin de două ori până să le priceapă bine toţi. cu scăfârlia aia grasă. Din nenorocire. Maurice şi majoritatea vânătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. chiar dacă o scosese singur din lagună. Dacă feţele arătau altfel când erau luminate de deasupra sau de dedesubt – ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. Nu ca Piggy. Desprinse cochilia din pom şi o cercetă. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lângă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gândul mâniei lui Ralph. făcând-o aproape albă şi transparentă. Trebuia să reflecteze. Cu tot trupul lui caraghios. avea urmări. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. restul în stânga. Trebuia să stai jos. atâta doar că nu era şef. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. nu să vorbească. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. Altfel. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. — Uite cum stau lucrurile. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. Ralph conchise că nu putea reflecta. Simon. Ralph devenise specialist în gândire şi putea să recunoască acest proces la un altul. Ralph scutură cochilia. Piggy era deştept. În acea seară. la soare.. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. printre care şi puştii care nu aflaseră. iar reflectatul era preţios. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. să fie înţelept. Locul se umplu repede. foarte neobişnuită. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să 75 . trebuia să gândească. Jack. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. fiind şef. Aşezat pe locul şefului. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărâri. alţii.

la început. Nu ca să râdem şi să cădem de pe buştean – grupul de puşti. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo – ştiţi de unde – din lacul în care se varsă cascada – decât dintr-o coajă de nucă de cocos veche. Se linse pe buze. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil şi li se alătură celorlalţi. — Am întârziat mult. O adunare care să facă ordine. Adăposturile. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. Cojile sunt goale. aşezat pe trunchiul instabil. — Am ţinut o groază de adunări. — Dormiţi aproape toţi în adăposturi. cu excepţia lui 76 . La noapte. continuă Ralph. Se opri o clipă. Maurice sau Piggy – aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. Nu ca să ne distrăm. eu am cuvântul. acoperite cu frunze proaspete.cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. — Apoi colibele. În după-amiaza asta nu mai sunt decât două coji pline. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. Mai încolo. — E nevoie să ne întrunim. Murmurul crescu din nou şi se stinse. Un murmur de aprobare. Hotărâsem să se aducă apă de la râu şi să rămână în cojile alea de nuci de cocos. Ştiu ce ne trebuie. chicoti şi copiii se priviră între ei – nu ca să glumim. Ci ca să facem ordine. Nu pentru aşa ceva. reflectând la situaţie. Căută în minte cuvinte simple. — Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din râu. însă ele nu se pun însă în aplicare. Dar am hotărât să se aducă apă. sau – ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvântul convingător – ca să fim deştepţi. M-am plimbat singur. Aşa a mers câteva zile. Şi n-am spus-o prima oară. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. în primul rând. poate că participanţii şmecheri la dezbateri – ca Jack. Copiii beau din râu. Luăm hotărâri. Şi.

Fluxul curăţă locul.Sam şi Eric. cei de sus. Chiar şi lângă adăposturi şi pe platformă. Aţi priceput? Piggy întinse mâna după cochilie. Cum o să fim salvaţi. Ralph răsuflă adânc. Se opri. nu mai mâncaţi fructe. De-asta-i aşa de şubred. care întoarse capul. Asta-i murdărie! Râsul răsună din nou. se sufocă uşor. — Focul e lucrul cel mai important pe insulă. aştepta cu sufletul la gură. Puştilor. pe-al treilea doar eu şi Simon. — Am spus că. Dacă plouă iar. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. Câţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. Să nu râdeţi. îi şopti ceva lui Robert. — Şi mai e ceva. Nu. în privinţa focului. Toţi făcuseră adăposturile. Ne-am gândit bine. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. dacă v-apucă nevoile.. E aşa de greu de făcut focul? 77 . Altminteri. Jack. Puştilor. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi.. — Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. de la foc. — Unii îşi fac nevoile peste tot. Discursul trebuia urmat punct cu punct. o să doarmă toţi în adăposturi. — Apoi. murdărim totul împrejur. Adunarea. Adunarea izbucni în hohote. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. iar adunarea fremăta. duceţi-vă pe plajă la stânci. dar Ralph clătină din cap. simţind că intervenise o criză. — Să folosim stâncile. Se opri şi îşi drese glasul. voi ştiţi despre ce-i vorba. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. când mâncaţi fructe şi vă apucă nevoile. — Staţi niţel! Ia spuneţi. Dacă nu vă puteţi abţine. Ralph scutură din nou cochilia. Am hotărât ca la stâncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. — Faceţi într-adevăr murdărie. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost l-am făcut cu toţii. se poate prăbuşi.

ascultaţi-mă pe mine. vânătorilor! N-aveţi decât să râdeţi. N-aduceţi focul de pe munte. mai bine să murim decât să lăsăm focul să se stingă? Vânătorii chicotiră jenaţi. ca să se vadă semnalul fumului. altminteri murim. Vreau să stabilim o regulă. — Voi. Folosiţi stâncile ca latrină. O să faceţi cum spun eu. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. indiferent câţi porci omorâţi. Doar acolo. — Şi mai e ceva. 78 .. Se liniştiră treptat şi. Ne pierdem vremea. Câteva mâini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. Se ridicară. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. — Şi mai e ceva. n-aveţi decât să vă suiţi pe munte. Ralph îşi continuă nepăsător cuvântarea. strigă cineva. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă.. — Trebuie ca acolo sus să iasă fum. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mâinile. Dar. Duceţi-vă hrana acolo. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că.. rostogolind stânci şi aprinzând focuri mici ca să gătim. Ralph se opri şi sări pe trunchi. Se auziră murmure aprobatoare.. — Ia uitaţi-vă la noi! Suntem o droaie! Şi totuşi. Nu se va mai face foc decât sus pe munte. fiindcă eu sunt şeful. — Dar vorbeşti întruna! — Am cochilia. Jack se ridică. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. M-aţi votat şef. focul e mai important decât porcul. — Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. strigară. — Asta am vrut să vă spun. Se opri. căutând punctul următor al discursului. — Vrei prea multe. Întinse un braţ. Ţineţi focul aprins. în cele din urmă. Doar aşa vom fi siguri. Începură să protesteze. Acum aţi aflat. îşi reluară locurile. — Nu uitaţi. — N-am terminat încă.

şi anume ce-i de făcut cu frica. Părul îi alunecă din nou în ochi. semn că discursul se terminase. Nu pricep de ce. Jack se aşeză bombănind. Dacă ajungem să luăm o hotărâre în această privinţă. Dar Jack nu-i dădu nicio atenţie. înseamnă deci că visaţi urât. frica nu vă poate căşuna mai mult decât visele. de foc şi de discuţiile despre frică. Jack se ridică şi luă cochilia. cochilia pe trunchiul de alături. amintindu-şi de fiară. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică.. Jack se opri din cioplit. sunteţi vinovaţi. Aşteptă până când pe platformă se aşternu o tăcere desăvârşită. aproape un geamăt. puştii. care se stinse repede. — Apoi unii au început să se sperie. putem să ne ocupăm şi de altele. Ralph continuă pe neaşteptate: — Astea-s copilării. cu trăncăneala voastră despre frică. Aşadar. numai că-i o prostie. Şi unde mai pui că nici nu vânaţi. Gogoriţe. Pe 79 . Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. dar ne-am obişnuit. Se auzi un murmur. Ralph se uită cu gura căscată. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. cu un gest ceremonios. Despre asta n-aveţi decât să discutaţi. — Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărâm că e neîntemeiată. Apoi. — Uite ce-i. — Un ultim lucru. Şi eu mă sperii uneori. acum mai e ceva de discutat împreună. — Aşadar. ne-am adunat ca să hotărâm cum stau lucrurile. Noi trebuie să lămurim situaţia. Ralph puse. — Situaţia s-a înrăutăţit. de şarpe. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi – nişte plângăcioşi. Am pornit bine: eram fericiţi. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. Voi.. Ralph spunea că urlaţi noaptea. cum ar fi focul – prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergând de-a lungul plajei strălucitoare – şi să fim iar fericiţi. ca noi toţi. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica – o să vă obişnuiţi cu ea.

Nu v-aţi gândit. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. ci doar cu o parte... Dac-ar fi existat o fiară. de care să vă fie frică. ar trebui să tacă din gură. Păi. Ai zis că visează şi ţipă. — Piggy! — Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat.. o fiinţă întunecată. Nu vorbesc de frică.. nu? Puştilor. ia mai tăceţi! Uite ce e. fireşte. Nimeni nu se îndoia.insulă nu e nicio fiară. — Nu sunt de acord cu tot ce-a spus Jack. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbâtii 80 ... Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică. Ralph îl întrerupe scos din sărite.. nu există nicio fiară în pădure. nu sunt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. un fel de animal. — Şi la Grădina Zoologică. Era. Jack se opri.. — N-ar strica s-o păţiţi plângăcioşilor. Acum trăncănesc – nu numai puştii. Cât priveşte fiara. Fireşte.. Piggy întinse mâna. Ralph. dacă vă place.. acum câteva zile. — Noi mâncăm porci. neputincioşilor! Nu-i niciun animal. Ci de fiară. strânse cochilia la piept şi se întoarse spre vânătorii lui cu şepci negre şi murdare. aş fi văzut-o. Lei şi tigri există doar în ţările mari.. Cum să existe? Ce-ar mânca? — Porci. — Am cochilia. Am auzit. am bătut toată insula. — Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? — Tu ai pomenit... — Foarte bine. Singur. o fiară. — Sunt sau nu vânător? Dădură din cap cu un gest simplu. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. dar uneori şi vânătorii mei – trăncănesc despre o fiinţă. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. ca Africa şi India. vânător. Numai porci.. N-aveţi decât să vă speriaţi dar nu-i nicio fiară în pădure. N-aveţi decât să vă speriaţi. întreaga adunare aplaudă uşurată.

— Dacă nu cumva. — Pe tine te trece o nevoie mare. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. au să se răstoarne pe loc.. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. — Dacă nu cumva. Avem leacuri pentru orice. Într-un an sau doi. un vis groaznic. chiar şi pentru minte. lărgind subiectul. spuse Piggy. Ştiu că nu-i nicio fiară – una cu gheare sau altfel. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cât e de prost. Soarele dispăruse. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. e ştiinţifică. avea destulă încredere în el. ce? — Dacă nu cumva ne speriem de oameni. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. se găseşte cine să le îndrepte. Ştim cum stau lucrurile şi.. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. Piggy se opri. strânse cochilia în braţe.. Pentru un puşti. — Cum te cheamă? — Phil. în care mă luptam cu nişte lucruri.. cu lianele alea tremurătoare din pomi. când o să se termine războiul. poate c-o să continuăm adunarea. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. dacă merge ceva prost. — Azi-noapte am avut un vis.de-astea.. pe jumătate de râs.. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. Doar nu vă gândiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. — Când o să terminaţi cu râsul. mă înţelegeţi – dar mai ştiu că există şi frica.. Aşa c-aţi face bine să staţi jos pe pământ şi să ascultaţi. şi se uită de jur împrejur. Ralph se foi neastâmpărat. Un hohot. 81 . oamenii or să zboare până la planeta Marte şi înapoi. Continuă explicaţiile.. Întinse mâinile. asta e. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. exact ca Ralph. — Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. — Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. pe jumătate de batjocură.

Se opri. Sunt destule discuţii prosteşti despre fiare. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. iar puştiul se aşeză.. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. să n-o mai faci. Puştiul clătină din cap cu încăpăţânare.. — Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. te-ai plimbat în somn.. Mă aflam afară din adăpost. Un loc din junglă. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. şi când au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcându-se printre pomi. Ai priceput? Nu noaptea. timp în care adunarea zâmbi la gândul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de ici-colo ca un. — Dormeai. zise Ralph. ceva mare şi îngrozitor. 82 . — Dormeam când lianele tremurătoare se luptau. într-un loc pe care îl ştiu. Jack lămuri problema. Ezită. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră.. — Atunci m-am speriat şi m-am trezit. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atât de posibile şi de urâte le tăie glasul. N-a fost nimeni. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. Apoi Simon se ridică. iar ceilalţi puşti râseră. Se întrerupse. Umilit de purtarea lui Simon. Adunarea murmură o aprobare reţinută. — Ce loc? — Un loc pe care îl ştiu. Ralph ridică mâna să ia cochilia. — A fost un vis urât. oarecum speriat de amintire. — L-a apucat burta. — M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. înfioraţi de plăcere. iar Ralph îl privi uimit. — Ei bine. — Voiam să mă duc într-un loc. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. dar şi mândru de efectul stârnit.

Casa Parohială. ia spune. adunarea reluă în cor. Pe băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. Recunoscând tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. Piggy? — Mai e unul. Ralph se uită lung la copil. Simon deschise gura să vorbească. Cum te cheamă? — Percival Wemys Madison. Râsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întâmplate. Puştii nu mai fuseseră număraţi. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. ţinând cochilia. Când adunarea se linişti. apoi îl lăsară singur. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. Piggy îngenunche. însă. bruneţi. Ăsta. spune. Atunci. — Continuă. Ralph dădu din cap spre Piggy. Întreabă-l. dar niciunul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. Ralph se întoarse spre Piggy. Îl izgoni departe. şi izgoni gândul. — Cum te cheamă? Cum te cheamă? — Linişte! În lumina asfinţitului. — Ei. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. dar Ralph avea cochilia. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. şi în al doilea rând fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vârful muntelui. Harcourt St. aşa că reveni la loc. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. în primul rând fiindcă nu exista niciun mijloc ca să se asigure că nu lipsea niciunul. în fundul sufletului. pistruiaţi şi murdari. — Hai. cu privirile la picioarele ascunse. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. — Ei. care vorbi răstit: — Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. Rămase înfundat până la genunchi în iarba din centrul triunghiului. care stătuse la fel. 83 .

— Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. cu fiecare respiraţie. Ca şi cum această ştire ar fi fost adânc înrădăcinată în izvoarele durerii. Se frecă la fund. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival.. ca vuietul cochiliei. încât băieţii mari le ţinură isonul. Se maimuţări stângaci. iar gura i se deschise până când reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. Căscă şi se împletici. — Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. iar adunarea râse din nou. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta.. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. Nu avea cochilia şi vorbi încălcând regulile. telefon. aşa încât Jack îl prinse şi îl zgâlţâi. Ralph se aplecă înainte. Plânsul continuă. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. Li se amintise de durerile personale. Strigă din răsputeri: — Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. Jack se făcu auzit primul. zise Piggy în bătaie de joc. — Jack a fost pretutindeni. Lacrimile îi ţâşneau pe faţa boţită. chicotiră şi râseră. părând că-l susţine drept. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. — Unde poate să trăiască o fiară? — Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. În curând. 84 . — Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. comitatul Hampshire. tele. telefon.Anthony. — Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. dar nu-i mai păsa nimănui. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică. râdeau cu toţii atât de absurd. puştiul izbucni în plâns. începură să plângă molipsiţi. Maurice îi salvă. — E o fiară dibace.

Când încercai să lămureşti lucrurile. Teama. Cearta porni din nou.. are dreptate. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. Cred că are dreptate şi când spune că nu există decât porci pe insulă. cocârjată. priviră vastele întinderi de apă. Maurice respiră adânc. viaţa are un caracter ştiinţific. o siluetă întunecată. Jack îşi drese glasul. care şedea pe butuc. lungi de sute de metri. Scăpat din braţele lui. Cum zice şi Piggy. eu nu cred în fiară. dar noi nu ştim. — Ba poate! — Ba nu! Într-o clipă. dar nu ştie. încât tresăriră cu toţii. alea care fac cerneală. fiarele. iar Maurice o luă ascultător. care mănâncă balene întregi. — Fireşte. apoi îi dădu drumul lui Percival. — Tăticu zice că există fiinţe. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. discuţia degenera. nu e chiar sigur. — Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Ralph se întoarse involuntar. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. — Vreau să spun că. Lui Ralph. apoi raportă degajat: — Zice că fiara iese din mare. vreau să spun. Adunarea se uită împreună cu el. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. — Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva.. marea umflată din depărtare. întrunirea se linişti. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi.. atunci când Jack zice că te poţi speria. proiectată pe lagună.. sepii. vreau să spun. scotea la iveală alte probleme neplăcute. Se opri din nou şi râse vesel. Ultimul val de râsete se risipi. Maurice vorbi atât de tare. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. de un violet ciudat. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. — Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. 85 . cum se cheamă.

Desigur. adunarea tăcu.. revoltat de lipsa de seriozitate. continuă Simon. — Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. expresiv şi brutal. Furtuna izbucni. râsul celorlalţi îl înfrânse cu cruzime. Simon deveni incoerent. Eforturile lui Simon se irosiră. Vânătorii ţipau de încântare. încercând să explice boala esenţială a omenirii. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. Adunarea tăcu uluită. — Poate. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. Văzu o pată albă în bezna de lângă el. stăteau ghemuiţi. iar Ralph se ridică uluit. O pală de vânt făcu să 86 . — Stai jos! — Taci! — Ia cochilia! — Du-te dracului! — Gura! — Ascultaţi-l. poate că există o fiară. sufocat de bătăile propriei inimi. Simon? Tu crezi asta? — Nu ştiu.. puştii erau aproape. poate că fiara suntem noi. — Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. în tăcerea nedumerită care urmă. fără îndoială. Jack. Are cochilia! strigă Ralph. Cineva spuse pe neaşteptate: — Poate că vorbeşte de un fel de stafie. răspunse Simon. — Am putea fi un fel de. Simon. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. — Tu. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. îi veni o inspiraţie. zise el ezitând.. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. Adunarea urlă sălbatic... Da. Se destinseră ca după un orgasm. — Vreau să spun că. În cele din urmă. care se afla aproape. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos.. pronunţă un cuvânt scurt. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. Dar. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. puse mâna pe cochilie.

Se opri din nou. În orice caz. Piggy îi luă cochilia din mână. Vorbi indignat. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii. inexplicabil de furios. — Cine crede c-ar putea exista stafii? 87 . Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea. — Foarte bine. — Poate că asta e fiara. — Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii. Ridică cochilia. o stafie. O să hotărâm ce-i de făcut.. — Vorbim prea mult despre stafii. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. Adunarea se clătină ca lovită de vânt. să-l scoată în evidenţă. — Cui îi pasă de ce crezi tu. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. nu acum.. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scârţâit sinistru. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. O să votăm. — Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vârî între ei şi primi un ghiont în piept. iar cochilia se mută dintr-o mână într-alta. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. apoi o să mergem la colibe fiindcă suntem cu toţii obosiţi. atunci. — Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală când am ţinut adunarea atât de târziu. zise Ralph. — Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. pe întuneric. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. Fatty? — Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. Nu vreau să mă gândesc la ele. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii.foşnească palmierii.

. o s-o 88 . vânăm! Dacă există o fiară. Piggy îi smulse cochilia din mână şi glasul lui răsună strident: — Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. continuă el şi bătu din picior. Ce suntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria. favorizează-l pe Piggy.. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. — Sunt şef.... Nu vânezi. Am fost ales. ca întotdeauna. Ralph scrută întunericul şi zări mâinile ridicate. până şi vaporul plecase. o s-o lovim.. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo. Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. Odată lucrurile fuseseră limpezi. Încălcaţi regulile! — Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. vânăm porci. lăsăm focul să se stingă. — E adevărat. — Să taci! Cine eşti. Ralph sări în picioare. — Dă-le dracului de reguli! Suntem puternici. nu ştii să cânţi. — Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. Lumea. se ducea de râpă.. însă acum. — Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. o s-o vânăm! O s-o înconjurăm. — Regulile sunt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi... — S-o ţineţi cu toţii minte. O umbră îl înfruntă violent. — Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă.. lumea dominată de legi şi de raţiune. — Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. — Jack! Jack! — Regulile! striga Ralph. Spuse sec: — Înţeleg. iar acum. — Piggy are cochilia.

Nu văd ce fac. Băieţii care ţopăiau şi cântau erau acum atât de departe.. o s-o lovim. de la palmieri la malul apei.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. Ralph îşi duse cochilia la buze. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. am stricat totul. — Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întâmplă pe această insulă. încât Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. dar îi aud. de râs isteric şi de spaimă. suflă în cochilie. se îndepărtaseră încet. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mâna lui Piggy. iar ei n-au să se întoarcă. înghionteală. — Ralph.. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. Fredonau. N-o să fim salvaţi niciodată. străzile. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. urlete şi râsete. o să ajungem şi mai repede ca animalele. Piggy: sunt sau nu stafii? Sau fiare? — Fireşte că nu.lovim. apoi o lăsă jos. — Uite care e problema. înecaţi în beznă. Sileşte-i să facă ce vrei tu. care se rotea. televiziunea – n-ar putea exista. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vânătoare fictivă. — Dacă am să suflu în cochilie. obosiţi. N-o să mai putem ţine focul aprins. de-a lungul plajei. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pândesc şi ne 89 . — De ce nu? — Fiindcă n-are sens. iar băieţii alergară la întâmplare. Nu-şi dau seama? — Trebuie să fii brutal. — Pe urmă focul. — Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. iar puştii. trăncănind. Adunarea se risipi. Piggy se afla atât de aproape. Casele. cu urlete. încât zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. — Dacă nu sufli. O să fim ca animalele.

zise Ralph. — Ar trebui să renunţ la şefie. tu ai putea să-l baţi. îl urăşti. e ca astma. — Gura. pe tine te respectă..aşteaptă? Ralph tresări violent. ce se va mai întâmplă cu mine? — Nimic. — Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. Simon. — Aveam cochilia. puştiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? — Mă tem de el. — Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult.. — Pe mine? De ce? — Nu ştiu. Dumnezeule! O. când îl vezi iar. Eu unul renunţ. — Cine-i ăla care stă acolo? — Eu sunt. Dacă există stafii. — Dacă ar fi Jack şeful. nu poţi să respiri. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. Şi pe tine te urăşte. Ralph. — O. iar apoi. Glasul i se ascuţi. zise Piggy simplu. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. şi nu mai pot răbda prin câte am trecut. Nu ştiu de ce. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. Trei şoareci orbi. Dacă ar putea face ce vrea. într-o şoaptă înfiorată. spunându-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. zise Piggy.. Ascultă-i. zise Piggy. se apropie de Piggy. în afară de asta. Dacă te temi de cineva. Am rămâne aici până la moarte. tu eşti un om întreg. Ralph. nu ne-am ocupa decât cu vânatul şi nu cu focul. şi tu eşti şeful.. dar nu te poţi împiedica să nu te gândeşti la el. iar el nu e. Ascultă-mă.. este Jack Merridew! — Eu am stat mult în pat şi-am reflectat.. Te înşeli. — Nu suntem buni de nimic. Aveam dreptul să vorbesc. Mă 90 . — Dacă renunţi.. şi îl cunosc. — Mă urăşte. — Dar el este. Cunosc oamenii.. Simon se foi în beznă. — Fii mai departe şeful nostru.

— Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. Dac-ar putea să ne trimită un om mare. Lor nu le e frică de întuneric. — Oamenii mari ştiu multe. St. făcându-i să se caute cu mâinile. Se întâlnesc. dacă îl eviţi. un semn.. Vă rog. care îi îngheţă. — Piggy are dreptate. — Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor. beau ceai şi discută..... de la casa parohială Harcourt. are să sară pe următorul. — Nu s-ar certa. Lucrurile ar merge de minune.. vă rog. — Eu aş vrea să fie tata. Ţie n-are ce-ţi face.. — Ar construi un vapor. — Ei n-ar da foc la insulă. domnule. Din beznă răsună un urlet subţire.. Cei trei băieţi stăteau în beznă. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. Întins în iarba înaltă. domnişoară. Numai tu şi Jack contaţi. Şi pe el. Urletul se înălţă depărtat şi nepământean. Ţopăiala se încheiase şi vânătorii se întorceau la adăposturi.. Anthony... şi primeai răspunsul. Şi n-ar provoca. 91 . ori altceva.. — Şi n-ar discuta despre fiară. dar. Percival Wemys Madison. Fii mai departe şef... Acasă exista întotdeauna un om mare. zise Piggy. — Şi nu mi-ar sparge ochelarii. devenind o bolboroseală. Dar la ce bun? — Ar ţine focul aprins. Ralph.cunosc şi pe mine. Şi acela sunt eu. Cum aş mai vrea să fie aşa! — Aş vrea să fie aici mătuşica.

în direcţia muntelui. Când pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. Uneori. Apoi. până rămase ghemuită printre 92 . desfundând cerul ca un tirbuşon. cu picioarele bălăbănindu-se. din celelalte adăposturi ţipa câte un puşti. bezna şi stelele. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şi-l duseră într-un adăpost. iar Percival se linişti. Vânturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. Piggy se ţinea pe lângă ei. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. VI Fiara din văzduh N u se mai vedea decât lumina stelelor. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. Apoi adormiră cu toţii. se lovi şi-şi trase încărcătura. deşi niciun copil n-a fost treaz ca să-l observe. o siluetă care atârna. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. cu picioarele vânturându-i-se în urmă. peste recife şi lagună. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o târî pieziş. Deasupra insulei se întinse o pată. Metru cu metru. apoi. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. Sufla un vânt slab. privind grupul de stele care luminau laguna. din nou. la fiecare adiere. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. la aproape cinci kilometri înălţime. briza împingea silueta printre florile albastre. departe. deşi nicio licărire cât de slabă nu ajunse până la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. clipeau sau se stingeau. Izbucni o explozie de lumină. peste bolovani şi pietrele roşii. alunecă pe munte. Atunci silueta. în ciuda cuvintelor lui curajoase. destul de mare ca să lase o dâră de lumină când poposi pe apă. vântul se domoli. Din lumea adulţilor sosi un semn. iar paraşuta bufni.

dă-mi. Erau gemenii. ceva mai jos pe coasta muntelui. se apleca iar. Sam aşeză şi alte vreascuri. Îi apăru faţa. silueta stătea pe vârful muntelui. Eric se aplecă şi suflă încet. ―. vâri prea multe. Celălalt îngenunche. căscară. se apleca şi se înfunda. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. neclintită şi cu sforile încâlcite. Se culcă la pământ. Când ajunseră acolo. sforile se înmuiau. — Nu. până când pata de lumină crescu. la datorie lângă foc. în vreme ce stelele alunecau pe cer.. apoi o cracă. Aranja crenguţele care i se vârau în mână. În bezna dimineţii timpurii.. O clipă. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. iar celălalt să stea de veghe. încetară să caşte.stâncile sfărâmate de pe culme. sforile se întindeau şi atunci presiunea întâmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. iar craca luă foc. se culcaseră amândoi. două umbre întunecate. luminată în roşu. răsunară zgomote. — Sam. Doi băieţaşi ieşeau dintr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. 93 . lângă o stâncă. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori.. nişte iască. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. — Va trebui să mai aducem vreascuri. Când vântul sufla. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. Teoretic. Aci briza suflă capricios. — Nu le pune pe toate. — Să ne încălzim. iar unul se întoarse în fugă.. — Cred că s-a stins. De fiecare dată când vântul se oprea.. încetă să mai sufle. Strălucirea se intensifică. unul ar fi trebuit să doarmă. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui.. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. se frecară la ochi şi păşiră sigur. vorbind somnoros.

vârând cât mai multe crăci în foc. mai pune atunci.. gaura – acolo. căutând distanţa la care căldura era mai suportabilă. le atraseră privirile. — Din fericire. Sam se distra. ―. unde domnea acum o beznă completă.. — Mi-e frig. lemnul exploda. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine.. scoarţa se chircea şi se decojea... — În afară de asta e. întuneric.. — Sam. — Aşa e.. se uitară nesiguri împrejur. — Turbat.. — Ce-i? — Nimic. apoi. — Şi mie. în loc să ne ocărască pe noi. târându-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. — Ar fi fost. şi se gândi la primul foc – departe. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. Apoi Eric chicoti. — Când cu focul şi cu porcul. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. Flăcările puseseră stăpânire pe crăci. amintindu-şi de beznă şi de altele.. l-a ocărit pe Jack. — Valeu! Gemenii priviră câteva clipe focul în tăcere. stâncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. Flăcările. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? — „Băiete.. Acolo se afla stânca cea mare. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!” Gemenii izbucniră într-un râs identic. iar dincolo de ea. stânca plesnită. Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. — Aproape că se... Când privi nepăsător dincolo de foc. Eric urmări carii. Foarte bine. celelalte trei pietre. arzând în piramida de lemne. — Aşa-i că era turbat? — Când cu.. Eric îşi întinse mâinile. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vârful muntelui. 94 .. pe panta mai abruptă a muntelui.

în timp ce grindina de foc trimitea fum. sub ei. Se repezi în jurul focului. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore.. iar flăcările focului se aplecară.. căci Sam era întors cu spatele la ea.. pomii din pădure foşniră. — Ce-i? — Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric. scântei şi valuri de lumină neregulată peste vârful muntelui. peste zidul grădinii. se ghemui lângă Eric şi se uită.. Departe. fiindcă se întorsese acasă. — Ralph. şi dădea zahăr căluţilor. — Sam. Piggy se lovi de el. două guri deschise. ―. clar. Rămaseră nemişcaţi. spunându-i că era vremea să-şi bea ceaiul.. o rupseră la fugă peste stânci.azvârlind un cerc larg de lumină peste vârful muntelui. fiara. apoi mugiră. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. unul în braţele celuilalt – patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. ―. — Cine sunteţi? Gemenii? — Am văzut fiara. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strânseră. — Linişte.. iar 95 . Părul de pe frunte le flutură. Apoi... Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare... Apoi cineva îl trase de braţ. de parcă i-ar fi apucat pe amândoi aceeaşi groază. ca marea. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla. — Ralph.. tot sucindu-se şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate. Ralph visa. trezeşte-te! — Ce s-a întâmplat? — Am văzut. Zece secunde se ghemuiră astfel.. Nu ţipă niciunul.

coborâră la nivelul privirii. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. le-o arătă. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. îndrăzniră să facă cei câţiva paşi până la adăpostul alăturat. Gemenii. în clipa când se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. de puncte necunoscute şi de ameninţări. al cărui ecou răsună imediat. tristă şi cenuşie. iar ei înţeleseră. bezna se umplu de gheare. apoi cu spaimă.. în linişte. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. iar în pădure se auzi un strigăt strident. — Sam şi Eric. la început cu îndoială. Razele soarelui. cu un ţipăt răguşit. Stai liniştit. doar pentru a le da curaj. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească.. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. O pasăre de mare bătu din aripi sus. Hai. începură să se foiască. Zori nesfârşiţi şterseră stelele şi lumina. 96 . iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobândiră o culoare caldă. O ridică în schimb în aer. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă. — Taci atunci. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strâns de suliţe de vânătoare. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. în curând. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. Labirintul de întuneric se destrăma. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare. desfăcându-se ca un evantai sub orizont. lipiţi unul de altul şi tremurând. Piggy şi Simon îl urmară. Dungile de nori de lângă orizont începură să lucească trandafiriu. Stăteau şi ascultau. se cernu în sfârşit prin adăpost. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii. Chemaţi-i pe băieţi.unul dintre gemeni îl înşfacă. — Nu ieşi – e îngrozitor! — Piggy – unde sunt suliţele? — Aud.

Parcă s-a ridicat în capul oaselor.. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard. — Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor.. Îi dădu cochilia lui Eric. nu dormeam. Johnny.. — Am văzut-o când ne-am pitulat după pomi. — Sunt zgâriat tot. iar cercul începu să-şi schimbe forma. căscând încă. — Era păroasă. Se lărgi în loc să se strângă. — Am văzut fiara cu ochii noştri... izbucni în lacrimi violente. — Focul lumina bine. brăzdată de zgârieturile lăsate de tufişuri.. Nu... geamănul cel mai apropiat de el.... Din obişnuinţă. — Am fugit cât am putut. — Fireşte. 97 .. — Gheare. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. ―. — Avea ochi. dar fără speranţe.. I se mişca ceva în dosul capului.. — O să fie o vânătoare adevărată. Sângerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimântat..... — Era cât pe aci să mă atingă. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. o cochilie era acum de ajuns pentru amândoi gemenii... Nu fi caraghios... implorându-i. — Ne-am lovit de liane. căci omogenitatea lor fusese recunoscută. Fiara se mişca.. — Suliţele sunt de lemn. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. Dimineaţa luminoasă răspândea multe ameninţări. Jack îi chemă înapoi în centru.. iar Bill îl pălmui până îl linişti.. Sam reluă povestirea. — A fost îngrozitor.. — Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă... — Tocmai îl aprinseserăm. aripi.. mai multe vreascuri. — Colţi.. — Fiara ne-a urmărit...

. Fereşte-l pe Piggy de primejdie.. interveni dispreţuitor Jack.. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărârile pe seama noastră. într-un fel. — Până acum n-a avut nimeni.. — Nu. Acum e. — Şi mai e ceva. să rămânem aici? Poate că fiara n-o să se apropie. zise Jack nerăbdător. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi când la Jack.. le-am fi văzut. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. Dac-ar fi lăsat. — Sper că nu vă bateţi joc de noi. — Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. nu ne-o pierdem.. — Vreau să spun. când la Ralph. Uite-o. sau lui Bill. Băieţii dădură din cap. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pândeşte ceva. Piggy o să aibă grijă de ei. — N-am putea. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. Ralph s-ar fi răstit la el. — Am cochilia. Eu nu văd prea bine. Piggy luă cochilia. Ce facem cu puştii? — Dă-i dracului! — Trebuie să aibă cineva grijă de ei. Nu mai avem nevoie de cochilie. — Cochilia! Cochilia! strigă Jack. — Aşa că trebuie să ne gândim. ce facem? Să presupunem că fiara vine când aţi plecat cu toţii. — Ce facem. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. — N-a fost nevoie. 98 . — Ţie ţi-e întotdeauna frică. — Judecă şi tu. ca Ducă-se pe pustii. ne pierdem vremea.. Nu putem porni la o vânătoare obişnuită. Ştim cine trebuie să vorbească... — Aşa. şi dacă mă sperii. mereu la pândă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întâmplă cu focul? — Hai să plecăm... fiindcă fiara nu lasă urme. Ralph? — N-ai cochilia..

Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. răspunse fără chef Jack. Se sprijini de un butuc. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. Nu te-ai gândit niciodată la asta. — Iar creatura ar putea sta acolo. — V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul.. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. Ba da. voiau să fie salvaţi. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. Acum focul trebuie să se fi stins. Piggy. dându-i energia de a porni la atac. Sângele îi năvăli în obraji. Se linse pe buze şi rămase în picioare. — Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. Jack. şi. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. iar pistruii îi apărură clar. Dacă fiara nu-i acolo. ca nişte pete cafenii. Vechea enervare îl salvă. O să căutăm. Stai jos.. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. nu încăpea îndoială. încercă să respire din nou adânc. unde sunt grămezile de stânci. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? — Nu-i decât. Jack. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. o să ne suim pe munte. dar nu reuşi. nu? Sau nu vreţi niciunul să fiţi salvaţi? Ba da. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. Nu-i decât un drum de urcare. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. Stâncile fac un fel de pod. zise el. Piggy răsuflă uşurat. trecând repede de partea lui Ralph. — Aşa e! Foarte bine. Am fost prin apropiere. — Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei.. — Gândeşte-te. Nimeni nu-l băgă în seamă. — E o treabă de vânător.. — N-ai cochilia. 99 . Jack se înălbi la faţă. — Hai să mergem. evitară criza. zise Ralph în cele din urmă. — E mai mult decât o treabă de vânător.

nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. apoi se uită din nou în gol. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. aşezată pe vârful unui munte. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. până când perspectiva o contopea cu pădurea. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sânge. fără să lase urme. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. Aveau să ajungă la castelul de stânci în curând. 100 . ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lângă apă. Câteva clipe. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. — Am găsit un punct de observaţie. Plecăm după aia. Ralph schimbă nerăbdător privirea. Simon se răsuci pe picioare. După ce mâncară. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. Suspină. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de râs. zâmbi silit. ca şi celelalte. iar şeful trebuia să meargă mai departe. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. înaintând în faţa lui Ralph. Jack se întoarse în fugă. iar Robert chicoti. Ziua promitea. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. Când Simon se ciocni de un pom. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. — Să mâncăm mai întâi. simţea o slabă neîncredere – o fiară cu gheare care zgâriau. Ralph mergea în urmă. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. erau în stare să spună ce voiau. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gândească la sine. Ralph se uită într-o parte. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. eroice şi bolnave. Simon încetini sfios pasul până ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. Simon. Sub conducerea lui Ralph.

Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. — Ştiu. În spatele lui Ralph. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. — Ce părere ai? — Am fost pretutindeni. voi. se bâlbâi încurcat Simon. Se vedea şi una dintre acele stânci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. Ralph îi răspunse politicos. ce păreau că se clatină. prelungea însă insula în mare. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. Nu comenta. vânătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. O ridicătură strâmtă de recife. — Foarte bine. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. În faţa lor se întindeau doar câţiva metri de teren stâncos. lată de câţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. — Nu. — Eşti vânător. O să ne apropiem cât putem. nici eu nu cred. Ascundeţi-vă aici. Aşteptaţi-mă. 101 . Ralph prinse curaj. Această latură a castelului. Am să merg. de parcă ar fi fost un promontoriu. Baza recifului plesnise. Fiara trebuie să fie aici. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. — Foarte bine. — De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? — Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. — Nu cred că există fiara. Se întoarse spre ceilalţi. — Eu sunt şeful. — Înţeleg. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vârful muntelui. ÎI privi pe Jack. bombăni Jack. iar pe vârf se aflau risipiţi bolovani mari. Jack roşi. Ralph se uită la Jack. În stânga se afla încâlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. sau să răsune prea tare. — Ce facem atunci cu castelul? — Ia uită-te. înaltă poate de treizeci de metri. — Hei.

Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. doar Jack se dusese până la malul mării. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. Ralph se întoarse spre reciful roşu.. polipi şi iarbă marină. Se opri pe promontoriul strâmt şi se uită în jos. claie peste grămadă. Văzu acolo o stâncă plată. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. urcare şi iar prăbuşire. — Ei bine. apele se umflară. Valurile se cufundau încet printre stânci. tufişuri ciudate de coral. Apoi. ca să vadă ce-avea de gând. apoi o 102 . Îşi sili picioarele să se mişte până îl duseră la promontoriu. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze.. Jos. peste câteva secole. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. la revedere. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. Forma pătrată a stâncii îngăduia un fel de plintă în jur. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vântul prin coroana pădurii. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. pe cealaltă parte. Îşi strânse buzele care i se albiseră. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. dezgolind mese trandafirii de granit. întinsă ca o masă. iar la stânga. marea avea să transforme castelul într-o insulă. iar apele retrăgându-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. undeva în spate. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întâlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întâlnit-o. Laguna îi apăra de Pacific. leviatanul adormit răsuflă. ierburile marine se încovoiară. N-avea unde să se ascundă. şi. Ralph se cutremură. deşi nu era nevoie. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. ci doar de această prăbuşire. La dreapta se găsea laguna. aşa încât la dreapta. jos de tot. care ţinea un minut. dintr-un motiv greu de ştiut. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stâncă. mişcată de marea deschisă. Era uşor de mers şi în curând trase cu ochiul pe lângă stâncă. La un moment dat. deasupra lagunei.

strigă Jack entuziasmat. se vedea o pată lungă şi verde. — De ce? — Priveai. şi în cele din urmă se aşeză. ca şi cum ar fi măturat stâncă.. — Nu există apă proaspătă. — N-am vrut să te las să mergi singur. — Ce-i aia. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. Ralph nu răspunse.. iar în fund pădurea. Jack lovi stâncă de lângă el cu pumnul. Jack înainta de-a lungul cornişei.. Jack izbucni: — Să vârâm un trunchi de palmier sub stâncă şi dacă vine duşmanul. îşi continuă drumul peste stânci.costişă abruptă. iar masa hurui stins. cercetă o jumătate de cavernă. — Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. Urcară împreună ultima treaptă.. Descrise un gest larg cu mâna. ca să fie mereu plină. — Ce s-a întâmplat? Ralph se întoarse. 103 . nu ştiu cum să-ţi spun. Ralph se uită spre munte. în care nu se aflau decât mormane de ouă stricate. atunci? La jumătatea distanţei. se uită de jur împrejur şi lovi stâncă cu mânerul suliţei.. — Nici nu mă gândesc. unde o ultimă stâncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. — Doar o dată dac-o împingem. terenul stâncos şi iarba plină de capete. Jack fremăta. — Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. Se cocoţară până la ea şi gustară din firicelul de apă. — Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. ce urca spre stâncile sfărâmate care încununau bastionul. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă.. E un loc foarte prost. pe stâncă. şi gata!.

Orizontul albastru şi întins îi încercuia. Îşi supse pumnul învineţit. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. Ralph rămase pe loc. împingeţi 104 . — M-ai înnebunit cu fumul ăla. — Fum. se desprinsese şi atârna vibrând. aruncând cu bubuituri o jerbă de spumă până la jumătatea înălţimii recifului. Ideea îi reveni imediat. — Jack! Hai. Privi sumbru muntele. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curând urcau şi strigau. se opintea şi împingea o stânca. furaţi de entuziasmul explorării. — Avem nevoie de fum. — Fum. Un pâlc de băieţi. — Nu se vede fumul. spart doar de vârful muntelui. atunci? Ceilalţi băieţi. baza stâncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. — Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. Dar Jack dispăruse. — Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. o dată cu mânia. de parcă ar fi fost un ciocan. cu mâna pe o imensă stânca roşie – o stânca mare ca o roată de moară. Îşi sprijini suliţa de stânca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. Iar voi vă pierdeţi vremea. Buzele i se strânseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic. Îşi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. — Ce facem. Nu se vede nimic. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. Acolo au văzut fiara. — Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. În timp ce se întorcea. făcând o hărmălaie pe care n-o auzise. aşteptând în iarbă. — Fum. Uitaseră de fiară. — N-o să fie acolo. care se crăpase.

— De ce nu rămânem aici niţel? — Ai dreptate. Trebuie să ne asigurăm. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare.... Sunt fructe. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. Jack îi conduse în josul stâncii şi peste pod. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul... Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. — Sunt obosit. Alţii voiau să împingă şi alte stânci. — Am putea construi un castel de vrăjitor. Ai mai fost pe-acolo. zise Ralph şi clătină din cap.. şi nici adăpost.. — Avem timp destul! strigă Roger. Nu părea să-l doară. Bill se apropie de Ralph. zise Ralph. — Înapoi la adăpost. Soarele strălucea. — Hai să construim un fort. gata să se răzvrătească.stânci. — Am putea împinge stânci. Şi nici prea multă apă proaspătă. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. Trebuie să ne asigurăm.. — Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. — N-avem hrană aici. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. — O să ne suim pe munte. Hărmălaia izbucni iar. — Până la pod. — Am putea să mergem pe mal.... Condu-ne din nou.. — Hai să stăm aici. — Eu sunt şeful. — Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. 105 . — Jack. Acum plecăm.

Erau muşcate până în carne. deşi nu-şi amintea când îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul – îşi dădu peste cap claia de păr – să mai scurteze părul ăsta murdar.. o vreme. dar nu din cale-afară. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. Vânătorii stăteau jos.. dacă reuşeai să uiţi cât de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. Ar fi vrut să facă baie. când se aşeză. lăsându-l lung doar de un centimetru. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului.. aproape de grămada de stânci de pe mal. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. încercând să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. Pentru prima oară în acea zi. Se uită furiş împrejur. cu săpun. Ralph îşi întoarse mâna şi îşi cercetă unghiile. ca 106 . Ralph îşi dădu seama de căldură. — În curând am să-mi sug şi degetul mare. Se părea că nu-l auzise nimeni.. când ajunseră la fructe. o baie ca lumea. întregul grup se opri şi mâncă. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. Soarele trecuse de zenit. chiar să şi visezi. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. Erau murdari. îndopându-se cu această hrană uşor de găsit. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. iar arşiţa după-amiezii cuprindea insula. Apoi unghiile. ca nişte jeleuri. VII Umbre şi arbori înalţi C ărarea porcilor se afla în cealaltă parte. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nicio periuţă de dinţi n-ar strica.

era nu atât o înaintare. apoi. căţărându-se pe micul recif. prefăcându-se că o ignoră. oprindu-se. treptat. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. Aici. încâlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. cât o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. aparent fără stânci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adânci.. Descoperi cu o mică strângere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. dar asta nu din pudoare sau din confort. ci doar din obişnuinţă. Se vedeau pe câţiva kilometri. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. perspectiva era complet diferită. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. Apoi. bariera. Ralph urmări. şi totuşi. ca şi ale lui. Acum marea avea să se retragă. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. de cealaltă parte a insulei. ca să-şi îndeplinească misiunea. ocupate cu alte treburi. părul le crescuse mult prea lung. avea să se cufunde dincolo de stânci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. trimiţând în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfârşindu-se la câţiva metri de el în degete de spumă. Ralph coborî spre stânci. Alunecau de-a lungul insulei. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adâncă. Niciunul n-avea mare nevoie să facă un duş. învăluită la prânz de miraje. Vânătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. Acolo. val după val. feţele erau destul de curate când mâncau sau transpirau.aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. aproape la nivelul mării. De cealaltă parte a insulei. apărată de scutul lagunei liniştite.. umflându-se irezistibil peste vârfuri şi peste vegetaţie. urcarea şi prăbuşirea. iar orizontul era de un albastru tare. Suspină şi azvârli craca de pe care culesese fructele. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. provocând cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. până când ceva din izolarea mării îl năuci. Aici se afla despărţirea. puteai să 107 . pe lângă stânci.

neputincios. — Dacă nu ne abatem din drum. — Ralph. Simon îi vorbi aproape în ureche. Cred numai c-o să te întorci cu bine. că muşchii gâtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. până când părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stâncă mai înaltă. ai să te întorci cu bine. Simon dădu din cap. condamnat... tot ţinând-o larg deschisă. nedumerit. — Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor.. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. Mergeau mai încet decât îşi făcuse 108 . Cel puţin aşa cred. Se uită la mare. o să vânăm. — Şi totuşi. Jack se aplecă spre ea.visezi la salvare. O clipă nu mai spuse nimic. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. pământul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. e aşa de mare.. erai bătut în cuie. Roger îi chemă din desiş. aici însă. celălalt picior se întindea până jos la nivelul lui Ralph. chiar dacă acum urmărim altceva. — Nu. Trupul lui Ralph se mai destinse. Apoi îşi zâmbiră brusc.. avem nevoie de carne. — Ascultă. — Te întorci de unde-ai venit. aproape cu simpatie. — Ai un vapor în buzunar? Simon zâmbi şi clătină din cap. a kilometrilor ce-i despărţeau. Ralph zise arţăgos: — Eşti sărit. apoi îi zâmbi amar lui Simon. erai. Îşi dădu seama că trupul i se încovoiase. căutând un indiciu. Jack deschidea coloana. de care se ţinea cu amândouă mâinile. Ralph se trezi că strângea dureros în mâini bucăţi de stâncă. Porniră din nou. Ralph. vânătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. — De unde ştii. atunci? Cum Simon nu răspunse. nu sunt. cercetă faţa lui Simon..

brusc. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită. Mămica mai era cu ei.. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. urmându-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. în grupul lui Jack se petrecea o întâmplare neaşteptată şi în curând procesiunea se opri. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. visele diurne îl asaltară. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. îi apărură viu în faţă.socoteala Ralph. într-un fel. obiecte egiptene. cu suliţa la subsuoară. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. De pildă.. Băieţii se 109 . iar tăticu venea acasă zilnic. iar afară ninsese. se bucura că păşeşte mai alene. ar fi putut să întindă mâna şi să le atingă. Jack era ocupat cu vânătoarea.. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pământul se albeşte. Ralph se sprijini de un pom şi. Odată... fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. şi totuşi. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. Cărţile – aflate pe un raft de lângă pat – stăteau aplecate. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoarepentru tineri. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. Totul era perfect. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. unde puteai sta tolănit.. o să fie timp să urce pe munte. apoi cealaltă despre vrăjitor. Când ţi se făcea frig. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. locuiseră într-o căsuţă de la marginea gârlei. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgâriate. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smântână. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri.

iar suliţa s-a înfipt destul de adânc... am spus.. drept spre el. — N-a fost fiara. şi avu sentimentul că. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. Chiar în rât. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzând. 110 . la urma urmei. — L-am nimerit sigur. Când mistreţul ajunsese la doar cinci metri.azvârliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlând printre liane. Jack aruncă o privire spre stânca goală şi păru neliniştit.. — L-am nimerit sigur. Descoperiră o altă cărare de porci. Simţea nevoia unor martori. — Dar era un mistreţ! strigă Ralph. lângă mare. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri.. Suliţa s-a înfipt în el. — Pe-aici. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. L-am rănit. iar Jack o rupse la fugă. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau.. — Eu te-am văzut. — L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. fiindcă le câştigase din nou respectul. Mistreţul se îndepărtă. Se umfla în pene. Ralph se speriase. — Pe aici.. vânătoarea nu strica. A fost un mistreţ. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. paralelă cu prima. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. dar era plin de grijă şi de mândrie. zise Jack şi se întoarse. — Dar are să ne omoare. — L-am nimerit. — A dispărut. — L-am nimerit.. — De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. Cred că mistreţul e fiara. o văzu cum loveşte râtul uriaş şi rămâne o clipă atârnată. repetă Ralph.. — Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. Dădură deodată peste un teren deschis..

— Uite ce mi-a făcut cu colţii.. — Venea pe potecă. ca la sfârşitul unui bal sau al unei vânători. l-am rănit. În curând îl loveau cu toţii pe Robert. Ca Berengaria. ar trebui s-o sugi. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. opriţi-vă! Mă doare! Mânerul suliţei îl lovi în spinare. — Hei. Jack roşi brusc. — Omorâţi-l! Omorâţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. luptându-se să se apropie. — O rană. Ralph intră şi el în joc şi râseră. Robert grohăi la el. Pe piele era o zgârietură. Uite cum am azvârlit suliţa. să înşface o mână din acea 111 . — Priveşte. Îşi întoarse antebraţul stâng. Robert guiţă. Atenţia se concentră asupra lui Jack. — Ţineţi-l! Îl apucară de mâini şi de picioare. prefăcându-se că-i e frică. L-am nimerit cu suliţa. Le ceru atenţia. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. dar sângera. care se prefăcea că atacă. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. — Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strânse. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. Jack strigă. în spatele lui se afla Roger. Melopeea se înălţă ca un ritual. nu gravă. cuprins deodată de un entuziasm nebun. — Eu l-am nimerit. Ralph. — Ai zis c-o să ne omoare. zise Simon. — Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. zise Ralph indignat. Jack o supse. apoi chiar de durere adevărată. ca să vadă cu toţii. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul..

Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby.. — Bine.carne cafenie şi vulnerabilă.. bătând toba. spuse Jack. zise Jack. 112 . Se ridicară pe rând în picioare. zise Roger. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. zise Robert. n-o să găsim niciodată ce căutăm. ca la o vânătoare adevărată.. Jack se tăvălea pe jos. — N-a fost decât o glumă. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. şi toţi râseră. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. spuse Maurice. — Trebuie să aprindem din nou focul. O să ne suim mâine dimineaţă pe munte. — E nevoie de-un porc adevărat. ştiţi despre ce-i vorba. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. Ralph se ridică în capul oaselor. — Sau de cineva care să se prefacă. Ralph îl privi pe Jack. ca un singur trup. — Hai acum pe munte. — Ar trebui s-avem o tobă. — Grozav joc. — Ce să facem ca lumea? — Nu ştiu. Ralph se uită la el. mângâindu-şi încă fundul. fiindcă trebuie să-l omorâm. Dorinţa de a strânge şi de a răni devenise copleşitoare.. atunci am putea s-o facem ca lumea. cercul se clătină. — Să ne folosim de un puşti. gâfâind şi ascultând smiorcăiturile înspăimântate ale lui Robert. — E nevoie de-un porc. zise Maurice. Braţul lui Jack coborî. — Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. — Aşa e. Dacă facem aşa. zise Ralph jenat. Gemenii îşi dădură asentimentul. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. — Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. Apoi rămase liniştit.

zise Jack. — Şi dacă fiara e acolo. ca să li se usuce zdrenţele. Şi totuşi. sus? Jack ameninţă cu suliţa. parapete lungi. îi desfăcu frunzişul de pe vârf şi văzu culmea pătrată a muntelui. — N-avem ochelarii lui Piggy. Ralph visă iar. dar era deasă şi încâlcită ca un cuib de pasăre. Maurice vorbi ezitând şi nevrând să pară laş. aşa că nu se poate. Sosiră la o viroagă care despica. aşteptând ca apa să coboare. se umfla şi se retrăgea. stâncile păreau de netrecut. — O s-o omorâm. asemenea unui şanţ de apărare. unde se ajutau cu mâinile şi cu picioarele. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. dar şi atunci unii se mai udară. iar băieţii ţipară. — Atunci o să vedem dacă nu-i nicio primejdie pe vârful muntelui. În cele din urmă trebuiră să sară pe rând. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţâşni până la liane. Încercară prin pădure. Apoi valul reveni. Treceau peste mici recife. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. că dacă mergem pe lângă malul mării. udându-i. se aşezară jos o vreme. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. spuse Ralph. Jack îi conduse din nou pe lângă marea care se cufunda. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare până la stânca goală de lângă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. unele folosite drept poteci. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. aparent la mare 113 . Jack îşi agită suliţa. ţărmul strâmt. Mai departe. aşa încât poposiră. Se sui într-un pom. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. lăsând ca agilitatea picioarelor să întâmpine dificultăţile cărării. care treceau foarte încet pe lângă insulă. Găsiră fructe pe lângă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care se foiau ca insectele. — Ce mai aşteptăm? — Cred. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stânci udate de valuri. Soarele păru că se mai domoleşte.

— Mă duc eu. Ralph dădu din cap. — Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. — Se lasă seara. ca la o partidă de şah. Se gândi la puşti şi la Piggy. — Dacă ne întoarcem.. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. Se uită lung împrejur. Bill rosti incredul: — Singur prin pădure? Acum? — Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat.. — Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. dacă nu voiau să se pună în primejdie. — Nu-mi amintesc de reciful ăsta. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urât.. stând singur. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stâncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. Ralph privi nemulţumit soarele. privindu-l. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. 114 . se întoarse şi se pierdu în pădure. zise Jack jenat. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vârful murdar al suliţei. dacă vrei. o să dureze ore întregi. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborând abrupt în mare. Zău. Îl văzu clar pe Piggy. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. Apoi încercară să se grăbească pe lângă stânci. Ralph nu se mai sfia să se gândească în faţa altora: era însă gata să ia hotărârile necesare. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. nu-mi pasă. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. Simon îi aruncă repede un zâmbet. Oricum. — Dacă traversăm. Simon îşi croi drum până lângă cotul lui Ralph. — Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. — Staţi să mă gândesc.. cuibărit într-un adăpost.depărtare încă. a trecut vremea să bem ceaiul. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. Din nenorocire.

O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Tăcerea se prelungi. zise Jack. — Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. Unde duce cărarea asta? — Pe munte. pe acolo pe jos? — Da. zise Jack şi se strâmbă. Ralph. Ţinea kilometri întregi. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. O să ne croim drum cu forţa până o să dăm de cărarea porcilor.. 115 . — Haideţi. Rânji batjocoritor. — Mă gândesc la lumină. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvânt obscen. — Jack. Făcu un pas înainte şi se opri. încă enervat şi jignit. Toţi aprobară înţelegători. — Aşadar. — De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. Ţi-am mai spus. — Nu vreau să mă întorc. Vorbi disperat. ţii minte când te-ai dus tocmai până la stânca în formă de castel? — Da. Ralph dădu din cap. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios. — Şi? — Am găsit o cărare făcută de porci. cărarea trebuie să fie pe-acolo. O să orbecăim. zise Jack enervat. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rândul lui Ralph să roşească. — Staţi o clipă. — Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. se îndepărtă primul. pe sub munte.. — N-o s-avem destulă lumină. Arătă spre pădure. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegând sentimentele lui Jack în momentul când înceta să mai conducă. — Voiam să căutăm fiara. — Foarte bine atunci.

dacă ţi-e frică. acum... ca un blestem.. — Dar s-a dus Simon! — Ar trebui să-i spunem lui Piggy. Ralph luă o hotărâre. — Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă. Ralph se întoarse spre Jack. Murmurară că erau de acord. — Cine s-a suit primul la castel? — M-am suit şi eu. Jack se afla lângă umărul lui. ―. — Am sosit.. nu fiindcă le era teamă. Jack încheia coloana. Cărarea porcilor era un tunel întunecat.. vorba amară.. Dar în timpul zilei.. să-i spunem lui Piggy că.. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială.. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în 116 . Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. erau doar obosiţi. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. — Perfect. în cazul când. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. — Ei? — Mă duc pe munte.. răsuflând agitat şi uitându-se la cele câteva stele care clipeau în jurul vârfului muntelui. nemulţumit şi posac.... spusă cu indiferenţă. — Sam şi Eric? Ce părere aveţi? — Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. — Veniţi? La acest cuvânt. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. da. — Mă duc pe munte ca să caut fiara. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încâlcită. Ralph se întoarse spre el. Fireşte.. — Bineînţeles. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător. — O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mâine pe munte. Apoi ironia finală.

dacă tu n-ai nimic împotrivă. o siluetă întunecată se desprinse. atunci. — Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. Paşii lor şi briza întâmplătoare stârneau mici vârtejuri de praf. — Câtuşi de puţin. Jack făcu un pas. Din întuneric se auzi răspunsul. să-şi spună cât erau de proşti. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. Totul era din vina lui Jack.. astfel încât răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. cei doi porniră să urce muntele.beznă. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. în timp ce tuşea. 117 . Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. prea amar şi prea reuşise să intimideze. o pală de vânt îi făcu pe toţi trei să bombăne. pentru a mai fi nevoie să-l repete. — Cenuşă. — Roger? — Eu sunt. la ce le folosea că erau trei. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. care nu vorbea. Ralph se opri. tocmai când se calmase.. — Fireşte.. începu să gâfâie şi să tuşească. — Atunci suntem trei. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. Pe neaşteptate. Jack. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? — Suntem nişte caraghioşi. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. întorcându-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau.. aşteptând să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. Unul lângă celălalt. dar dacă îi aştepta ceva pe vârful muntelui. Suntem pe marginea zonei arse. Dacă nu exista nicio fiară – şi aproape sigur că nu exista – cu atât mai bine. — Ei bine. — N-am nimic împotrivă. Cuvântul era prea bine ales. — Suntem nişte caraghioşi. n-o să fim de-ajuns.

oboseala şi frica îl înfuriară. îi răspunse Jack sarcastic. Te aşteptăm aici. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. — De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. 118 . tremura şi vorbea răguşit. colţuros la pipăit. stăteau. Se aşternu tăcerea. — Foarte bine. Un nor de cenuşă se stârni în jur. Ralph simţi ironia şi îl urî. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. în timp ce trunchiul se legăna în cenuşa invizibilă. La revedere. cu firea lor de nepătruns. transformată în tăciuni ascuţiţi. Apoi Jack îi găsi. S-ar putea să mă urmărească. Pipăi şi se lăsă alături de el. se legănau. O alta îi luă locul. Nu-şi dăduse nicio părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărâse să participe la această expediţie nebunească. — Fireşte că mi-e frică. apoi bombăni: — Fiţi atenţi. Roger şi Ralph. de jur împrejur. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. Pata dispăru. — Dacă nu vrei să mergi mai departe. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. Îl auziră împiedicându-se de buşteanul care se legăna violent. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. — Pleacă atunci. — Am văzut ceva pe vârful muntelui. zgomotul unor paşi uriaşi pe stâncă sau pe cenuşă. Simţi cum coaja pomului. ascultau răpăiala şi se gândeau. tăcea. Suntem totuşi nişte caraghioşi. necomunicativ din fire. Înţepătura cenuşei în ochi. am să mă duc singur. — Am văzut ceva ce se umfla pe vârful muntelui. Jack se ridică. Roger. O clipă rămase tăcut. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă.

iar ceilalţi îl urmară. Roger li se alătură. şi lucrul ăla s-a umflat. cu 119 . Jack şi Roger se apropiară. Vocea lui fizică tăcuse. În spatele lor. — O broască! Am auzit şi un zgomot. Roger vorbi. a raţiunii. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. O altă voce îi spunea să nu fie prost. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă – reciful. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. fiindcă nimic nu se umflă. se opriră şi se ghemuiră. Poate că fiara doarme. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. Jack chicoti şi se cutremură de silă. Pentru prima oară de când îl cunoscuse pe Jack. se vedea o pată de cer mai limpede. Când ajunseră la ultima costişă. Ralph îl simţi că ezită. se făcură auzite. Ralph se foi. lăsându-l pe Jack în urmă. Printr-o înţelegere comună. — Să mergem să ne uităm. Vântul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. ca şi altele. — Să ne strecurăm înainte pe mâini şi pe genunchi. Niciun fel de creatură nu se umflă. — Fireşte. iar cea interioară. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. — Acum? Vocea îl dădu de gol. Tresăriră. şopti Jack. — Hai. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. — Închipuiri. iar Roger rămase niţel în urmă. Un fel de „pleosc”. Roger şi Ralph înaintară pe vine. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. fiindcă uitaseră de el. la orizont. unde avea să răsară peste câteva clipe luna. — O broască. Piggy îi spunea că era un copil. zise Ralph tremurând. cât intenţia ei sfidătoare. Se furişară înainte.

doar la trei sau patru metri. iar Roger se împiedică. O creatură care se umfla. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. în urmă rămânând doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. îndreptând spre ei o faţă descompusă. În spatele lor. şi încercă imposibilul. 120 . iar făptura îşi înălţă capul. suspendat şi încremenit pe vârful unui munte care când descreştea.. Apoi vântul mugi prin pădure. coborând în goană panta întunecată. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. când se mişca. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. Jack se strecură pe alături. în beznă se stârni o foiala.. muntele se goli de băieţi. Făcu doi paşi grei înainte. scoase un fel de şuierătură şi trecu mai departe. felia de lună se ridicase clară la orizont.. în curând. care apoi se destrămară în beznă. iar vârful muntelui aluneca într-o parte. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva – poate chiar din gura lui. — Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. Ajunseră la vârful plat. iar Jack îi vorbi la ureche. Ralph îşi vârî mâinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. îşi îndreptă trupul. în faţă. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. În faţa lor. unde simţiră în mâini şi pe genunchi duritatea stâncii. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. îşi transformă frica şi scârba în ură şi se ridică în picioare. Mâna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat.. — Uite acolo. dar înlemnise. se găsea o movilă ca o stâncă şi care n-avea ce căuta acolo. îi auzi cum şoptesc: — Vezi ceva? — Acolo. îi auzi pe ceilalţi ţipând şi sărind.toate cuvintele lui curajoase. Se redresă printr-un efort al voinţei. Roger se afla în spatele lui. Un fel de grămadă. unde era o viroagă în stâncă.

— Fiara are colţi. — Zău. Îşi aminti de goana înspăimântată în josul muntelui. — Ce facem cu vânătorii mei? 121 . l-am văzut. — Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. nu cred că suntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. răspunse Jack dispreţuitor. absolut sigur? — Ţi-am spus de zece ori până acum. zise Ralph. uită-te şi lasă-mă în pace. Cochilia strălucea printre pomi – o picătură albă. zise Ralph. şi ochi mari şi negri. — Eşti sigur? Vreau să spun. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. — Crezi că suntem în siguranţă aici? — De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lângă el şi merse câţiva paşi de-a lungul plajei. Chiar şi Jack s-ar ascunde. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. Jack continua să se uite la nisip. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. — Nici nu mă gândesc. VIII Un dar dat beznei P iggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. Se cutremură violent. Ne-am ascunde. Suntem buni să trăncănim. dar n-am ataca un tigru. Îşi dădu claia de păr peste cap. — Eşti sigur? Absolut sigur? — Du-te sus. — Nu ştiu.

Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. cum făceau atât de des de la o vreme. atâta tot. nu-i de ajuns? — Bine.. Un vârf de aur apăru deasupra mării şi. suntem destul de curajoşi. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. — Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. — Eu i-am adunat. Ai suflat în cochilie.. 122 . Ai vorbit urât despre vânătorii lui. Piggy la fel. cerul întreg se lumină. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. cred c-aţi aflat. roşi în timp ce se îndepărta. Nu ştim nici măcar ce e. Simon se furişă din umbrele adăposturilor. Mai întâi. zise Jack. Luă cochilia de la Jack. Ca şi cum ar fi cântat o serenadă soarelui ce răsărea.. deodată. — Şi vânătorii mei? — Nişte băieţi înarmaţi cu beţe.. vorbe. îi adunam eu. — Câtă vreme e lumină. Arătă cu mâna spre pata galbenă de deasupra mării. Doar la câţiva paşi de ea. — V-am adunat. Jack îl întrerupse. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lângă foc.. — Şi ce. şi se îndreptară spre platformă. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. — Ai făcut-o. Suntem înfrânţi. — Adunarea noastră.. vorbe. Jack se ridică. din mai multe motive. iar puştii smiorcăiră.. — Dacă nu-i adunai tu. — Vorbe. am văzut fiara. Ralph se ridică ascultător. Ne-am strecurat pe vârful muntelui.. Pe urmă rosti: — Nu putem aprinde un foc de semnalizare. zise Ralph cu amărăciune. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vârî cochilia în mâinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi.. Nu ştiu ce face. Îşi frecă distrat mâinile.. Jack suflă până când adăposturile prinseră viaţă pe dinăuntru şi vânătorii se strecurară pe platformă. vorbe.

. Şi toată vorbăria lui. — Nu-i vânător. Iar Ralph a declarat că vânătorii mei nu sunt buni de nimic. Da. Fiara vânează. — Da... Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. Vocea lui Jack continuă.. — Ralph seamănă cu Piggy.. — Şi el e tot laş. Nu-i un şef bun. amintindu-şi de temerile lui de demult. tremurătoare şi totuşi hotărâtă.. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? 123 . — Am mers şi eu! — În urma noastră. — Poate c-aşteaptă. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei..... — Toată vorbăria lui! strigă Ralph.. Jack se întoarse spre vânători. — N-am declarat niciodată aşa ceva! — Am cochilia. — M-am dus şi eu.. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. încercate în pădure. N-o să ne găsească niciodată carne. — Pe vârful muntelui. Pe platformă răsună un fel de suspin. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr.? — Să ne vâneze. Vorbeşte ca el. tăceţi odată! Atâta doar că n-o putem ucide.. când Roger şi cu mine am mers mai departe. — Să ne vâneze. indiferent ce e.. el a rămas în urmă. — Zi atunci că sunt laş. — Fiara iese din mare. Şi asta nu-i tot. Ralph crede că sunteţi laşi.. — Din beznă. să ne vâneze. zise Jack. apoi continuă. Se opri o clipă. — Din pomi. zise Ralph.. — Linişte! strigă Jack. Jack strânse cochilia în pumn.... Numai că. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. luptând împotriva tăcerii ostile. apoi am fugit.. Ca şi tine.

— Să ridicăm mâna.. atunci. Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. O clipă se opri.. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. ca să evite situaţia penibilă de-a o întâlni pe-a altuia. — Am să plec. foarte bine. — Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. — Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. atunci. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lângă el. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. Tăcerea continuă intensă. — Eu nu mă mai joc. — Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. numărându-i pe vânătorii care formaseră corul.. Strânse cochilia la piept cu o mână şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte... Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. Cine vrea să vâneze când am eu chef. Mâinile care ţineau cochilia se clătinară. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. cu bărbia în piept. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. N-are decât să-şi prindă singur porcii. grea şi ruşinoasă. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă. să mă urmeze. Jack îşi drese din nou glasul. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. apoi strigă strident şi furios... Jack se întoarse roşu la faţă. Ralph îl urmări cu 124 . zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. Glasul i se stinse. zise Jack violent. Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborâseră privirea spre iarbă sau în altă parte. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: — Foarte bine. Nu sunt cu voi. Ochii îi aruncau fulgere. — Foarte bine. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. ―. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. — Câţi cred că.

Căută ajutor şi simpatie. — Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. — Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvântarea. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare.. — Am vorbit. Încet. Aşa că acum o să hotărâm cu adevărat ce-i de făcut. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. are să se întoarcă. care fu atât de uimit. Cercul se zgudui de groază. Ceva pe care noi. — Simon? Ce s-a mai întâmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. — N-avem niciun ajutor. Mai sunt şi alţii în afară de el pe insula asta. Acum. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. iar Simon se retrase de lângă ei. Piggy era indignat. Piggy. când am dat într-adevăr peste fiară. deşi mai că nu-mi vine să cred. Ralph. Ralph se uită la Simon. — Ne putem lipsi de Jack Merridew. — Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. şi se opri asupra lui Piggy. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vânătorii lui. o să trebuiască să stăm pe lângă platformă. Din nou. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia 125 . când Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. Se întoarse puţin spre el. — La ce bun să ne urcăm până la fiară. Ralph îşi spuse: „Are să se întoarcă. încât rămase în picioare.” Se uită la cochilia din mâna lui Piggy. — Ce? — Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. Nu-i nimic de făcut. Când are să apună soarele. strângând cochilia la pieptul cafeniu.privirea până dispăru în pădure.. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. uitându-se la Piggy şi nevăzându-l...

ÎI putem aprinde chiar aici.cochilia. Piggy se simţea atât de încântat. într-un asentiment general. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. Fireşte. Piggy ridică cochilia.. Şi chiar pe nisip. dacă nu faci foc. Nu mai erau siliţi să se apropie. — Să aprindem focul chiar acum.. — N-avem niciun foc pe munte. — Fireşte.. fumul n-o să se vadă aşa de bine. între bazin şi platformă. să ne apropiem de. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi.. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii.. Ceilalţi dădură din cap. n-o să se vadă la mare depărtare. — Aşa c-o să aprindem focul aici jos. reflectând la situaţie. Lemnul era la îndemână – un pom 126 . — Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. zise Ralph şi se uită în jur. fiindcă aveau ceva de făcut. Ralph gesticula neliniştit. Ideile cele mai mari sunt şi cele mai simple. încât se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atât de mândru de contribuţia lui la binele societăţii. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum. Se întrerupse. — E adevărat! — Fum! — Lângă bazin! Băieţii începură să bombăne. încât ajută şi el. Piggy. aducând lemne de foc. dacă împrejurările n-ar fi fost atât de serioase. Acum susţin că trebuie să hotărâm ce-i de făcut. încruntându-se. O să iasă acelaşi fum. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stânci. — Nu merge.. Monstrul e acolo – iar noi trebuie să stăm aici. N-avem foc deloc. Apoi se retrase şi se aşeză cât mai departe de ceilalţi. Lucrară cu inimă.

Ţopăiră şi cântară. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. întinzându-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte. Pe deasupra. Puştii încetară să cânte şi să ţopăie. buştenii trebuiau traşi cu grijă. şi totuşi. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. — Să încercăm. şi câţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. pentru ceilalţi. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. Nimeni nu voia să-şi bată capul. deşi. Pentru prima oară de când se afla pe insulă. se umezise şi colcăia de insecte. sau intrară în adăposturi. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele. Adunarea semăna cu o petrecere. în cheful lor se strecura o undă de panică. 127 . iar în veselie una de spaimă. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare.prăbuşit pe platformă. crăci şi buşteni. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părând destul de prietenoase în timpul zilei. altminteri se făceau praf. băieţii luau orice lemn din apropiere. indiferent cât îl încâlciseră lăstarii. Ralph se opri din lucru şi se ridică. Puştii. În cele din urmă. — Va trebui să aprindem un foc mic. Ridicară pe nisipul pustiu de lângă platformă o piramidă de frunze. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. Ralph se lăsă pe nisip. rămurele. se risipiră spre malul mării sau după fructe. Lemnul era mai puţin uscat decât vreascurile folosite pe munte. de care n-aveau nevoie la întrunire. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase până şi ce era inutil. O bună parte putrezise. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. ca să nu intre prea adânc în pădure. se entuziasmară grozav. pe măsură ce orele se scurgeau.

nu? Ralph se aşeză. Ralph termină inspecţia mâinii şi îşi ridică privirea. Au luat-o în partea aia. — Când strângeam lemne. — Cred c-au plecat. vibra neliniştea. — Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. Piggy continuă. Nu-l văzu pe Piggy 128 . se roşea şi răspândea căldură. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. Se uită înjur. — Ne putem descurca şi singuri.. — Dacă-i poţi găsi. dându-şi părul peste cap. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. sunt eu. — Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. Nu cred c-or să primească.. nu? În glasul pe care îl auzi lângă umăr. Încotro a apucat-o şi Jack. — Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Vom fi mai fericiţi acum. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră câteva scântei.. — Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. lua foc. încât în unele locuri aerul fierbinte părea alb. Cerul. — Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. Ralph rămase tăcut pe nisip. Sam şi Eric şi. arăta altfel astăzi – atât de ceţos. văzu cât de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atât de grea. Descoperi cu surprindere lângă gropiţă o picătură de sânge. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. Discul soarelui părea de argint coclit. ocoli focul în fugă şi rămase lângă Piggy.. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sânge care se strânsese unde îşi rosese degetul până la carne. Gemenii se apropiară. târând un buştean mare şi rânjind triumfători. — Cred. Pentru prima oară. nu. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. nu? În timp ce buşteanul se usca. — Ne putem lipsi de ei. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. deşi aerul devenise înăbuşitor. doar n-o să plece singur în pădure.

Îi cercetă atent. îi zâmbiră lui Ralph.îndreptându-se spre gemeni. zise el. Departe. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. care luă câteva şi începu să le mănânce. în curând. acum devenise ameninţător. o sete grozavă. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. iar în mijloc dansau fluturii. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. zise el. — O să vânăm. zise Piggy. — Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. Rămase aşezat jos. Radia de fericire.. plăcut surprins. — Uite! Îşi reveni. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească până acolo. şi cu 129 . — Unde-i Simon? — Nu ştiu. Vă mulţumesc! — Ne descurcăm şi singuri foarte bine. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. I se făcu repede sete. — Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un râs violent şi mai luă câteva fructe. E cam sărit. undeva pe plajă. O să aprindem un foc mic şi puternic. spuse Piggy. Erau încărcaţi cu fructe. îşi continuă drumul printre liane până ajunse la marele covor ţesut lângă luminiş şi se furişă înăuntru.. Se mişcă de colo-colo. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrând cu toţii în pădure. dar nu reuşi să evite soarele. sudoarea îl năpădi. — Vă mulţumesc. tresărind. scurgându-se de pe părul lung şi aspru. Cei trei băieţi se aşezară. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. — Poate. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lângă el.

Se întoarse şi se îndepărtă. Jack le făcu semn celorlalţi vânători să stea liniştiţi şi înainta singur.. Să nu mai visăm atâta. Dădură din cap şi criza trecu uşor. Se ridică brusc. cu ochii aţintiţi spre pădure. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. pe două rânduri. Se 130 . Suntem aproape de capătul insulei. la castelul de stâncă. Când o să vânăm. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. Aproape imediat. — În ce priveşte fiara. — Iar apoi. o să-i lăsăm şi ei câte ceva. — Ascultaţi-mă. Atunci poate că n-o să ne mai supere. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure.. — Grozav! — Da! — Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. Nu bătea vântul şi n-aveau nicio bănuială. — Acum să plecăm în pădure ca să vânăm. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte..multe. în ce priveşte fiara. Eu am să fiu şeful. din străfundul sufletelor chinuite. Porcii. O să mergem mai încolo. — Şi mai e ceva. Se furişă pe o costişă până la stâncile şi pomii risipiţi pe malul mării. Se foiră. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. O să omorâm un porc şi o să facem o petrecere. — O să vânăm. care trădau prezenţa porcilor. nişte saci umflaţi de grăsime. Se opri şi continuă mai încet. iar vocile lor răsunaseră ca un cânt de îngeri. — Ia ascultaţi. multe zile în urmă stătuseră cuminţi.. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. N-o să ne mai batem capul cu fiara. Consimţiră cu frenezie. Întări cu un gest al capului: — O să uităm de ea. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi.

Se împiedică de un pom. îi opri şi cercetă printre pomi. În scurt timp. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sânge. Băieţii urlară şi se avântară. după picăturile de sânge strălucitor. transpirând tăcuţi sub arşiţă. Era neagră şi trandafirie. purceii se risipiră. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. Jack se îndepărtă. Puţin mai încolo de turma de porci.întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vânătorilor. iar vârfurile lor ascuţite o chinuiau. făcând ca o suliţă să se înfigă şi mai adânc. zăcea scroafa cea mai mare. 131 . nu vorbi. Se uită împrejur. Se opri în faţa unui ascunziş. la sfârcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. Un purceluş se repezi în mare guiţând nebuneşte şi târând în urmă suliţa lui Roger. Jack blestemă. suliţele de lemn cu vârfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. Deodată împunse pământul cu degetul. înspăimântându-i şi făcându-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. dar pădurea era întunecoasă şi prea încâlcită. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. întinse braţul şi arătă spre scroafă. — Acum! Cireada de porci o zbughi. O vreme.. — Acolo. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. ci respiră sălbatic. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. Suliţele ce se târau o împiedicau să fugă. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. sugeau încet sau guiţau. iar vânătorii reuşiră s-o urmărească uşor. cufundată în fericire maternă. — După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. — E înăuntru. Urmărea cu o hotărâre şi o siguranţă misterioasă. iar vânătorii veneau în spatele lui.. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. Înconjurară ascunzişul. începură să înainteze foarte încet. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. de la o distanţă de doar zece metri.

iar aerul era fierbinte şi liniştit. — Ia uitaţi-vă! Chicoti lângă băieţi. Aici. În cele din urmă. care imita sforţările scroafei de a evita suliţa. o sălbătici şi mai rău. aproape că o ajunseră. scroafa înainta cu opinteli. Băieţii se dădură înapoi. — Ai auzit? — Ai auzit ce-a spus? — Până în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri. Această năvală îngrozitoare. — I-a intrat până în fund. văzându-i palmele rău mirositoare. doborâtă de căldură. din partea unei lumi necunoscute ei. iar aerul se umplu de zgomot. iar vânătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vânătoare şi de sângele scurs. scroafa căzu. Se aflau chiar lângă ea când pătrunse clătinându-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. lăsându-se cu toată puterea. preocupaţi de zborul lor. călare pe ea. iar vânătorii se năpustiră asupra ei. dădu din picioare. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. În mijlocul luminişului. Roger găsi un loc să-şi înfigă vârful suliţei şi începu să împingă. 132 . iar rolul lui Maurice. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mânji pe faţă cu sânge. guiţă. graba de-a o ucide scăzu. iar guiţatul înspăimântat se transformă într-un răget. Scroafa se prăbuşi sub ei. încât băieţii râseră în hohote. iar ei. de transpiraţie şi de spaimă. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. împungând cu suliţa de câte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. fu atât de nostim. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. fluturii dansau mai departe. Suliţa pătrunse treptat. Roger alerga în jurul vălmăşagului. de sânge. Jack. O văzură. o înjunghie cu furie. iar Jack se sculă şi ridică mâinile. sângera turbată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. izbucniră în râs.După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. Jack îi găsi gâtlejul şi sângele fierbinte îi ţâşni pe mâini.

În sfârşit. e stâncă. Jack începu să-şi cureţe sângele de pe mâini. A. apoi se încruntă în direcţia porcului. Se ridică imediat. O să avem timp destul. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: — Ascute un băţ la amândouă capetele. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sânge. — Ce-i? — Cum aprindem focul? Jack se ghemui. — Şefule. în acelaşi timp. Instinctiv. Apoi tăie scroafa. Pe urmă. băieţii se retraseră. care îi ieşi prin gură. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ceilalţi. Roger o să ţină în mână o cracă. zise: — O să ducem carnea pe plajă. Roger luă cuvântul. dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bâzâiau peste maţele risipite pe jos. O să aprindem focul acolo. pădurea era foarte liniştită. Se opri şi se ridică. Vâră-l în crăpătura de acolo. — Dăm năvală peste ei şi le luăm focul.. Ascultară... — Înfige un capăt în pământ. când o să le spun ce vrem.. urmărit de privirile celorlalţi. până şi acest spectacol îi obosi. dând afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezându-le grămadă pe stâncă. — Unde-i băţul? — Uite-l. aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine. Aşa. — O să lăsăm însă o parte din vânat pentru.. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gâtlejul moale în vârful ascuţit al suliţei.. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atârnat. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. duceţi scroafa de unde am venit. ţinând în mâini capul scroafei de pe care picura sânge. 133 . Băieţii se îngrămădiră în jur. îi scoase măruntaiele. frecându-le de o stâncă. Voi. Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş.

apoi îşi puse mâna streaşină. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul. Tăcuţi şi înconjuraţi de sângele uscat. Deschise repede ochii şi văzu capul rânjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei. vorbi Jack tare. capul scroafei îi persista în închipuire. simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer. ascuns între frunze. zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine. se ghemuiau. poate. încât realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. întinzându-se până departe peste insulă. îşi spuse Simon. dar pretutindeni domnea o linişte adâncă. zicea capul încet. cenuşii. — Ridicaţi porcul. apăruseră nori. O mică durere de cap. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte. ai mâncat ceva rău. stârnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. E un dar. părea să fie de acord cu el. Simon ridică privirea. „Fugi. spre plaja deschisă. Acolo sus. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. rânjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sânge. Norii se coborâseră pe pământ. A fost o glumă. alb-gălbui şi de un roşu ca arama. ignorând muştele. băieţaş!” spunea capul tăcut. întoarce-te la ceilalţi. Simon coborî capul. păreau deodată nişte ucigaşi. asta-i tot. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. — Ştiu asta. — Capul acesta e pentru fiară. Un dar pentru fiară. Pe sub pomi nu erau deloc umbre. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Până şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rânjea şi picura sânge. şopti Jack. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Chiar dacă îşi închidea ochii. un chip mic şi cafeniu. ţinându-şi cu grijă ochii plecaţi. Du-te înapoi. cu ochi opaci. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure. turnuri uriaşe şi îngrămădite. Capul rămase înfipt în par. ignorând până şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. care 134 . pe neaşteptate. ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. maţele împrăştiate. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă. Simon rămase pe loc.

doar lumina stranie. Simon cedă şi se uită înapoi. Se enerva când îşi dădea seama cât de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Ralph se întoarse..bâzâiau ca un ferăstrău. Ralph suspină şi se ridică. tunetul bubui ca un tun. Fac totul împreună. Pe tâmpla dreaptă a lui Simon. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. — Dar nu-i cinstit. Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rânjea. nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rânduri. erau nenumărate. Insula se dovedea tot mai dificilă. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre. frunzele se încârligară şi fumul galben se îndesi. — Unde-s Sam şi Eric? — Ar trebui să mai aducem nişte lemne. văzu dinţii albi şi ochii opaci. urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. 135 . În cele din urmă. sângele – şi acea atavică. Piggy se uită la foc. Colorate în negru şi într-un verde irizat. Craca trosni. S-au terminat şi ramurile verzi. Se lăsară ghiftuite pe dârele lui de sudoare şi băură. inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. printre norii uriaşi. care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. ÎI gâdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. muştele îl descoperiră pe Simon. — Craca aia a ars. Sus de tot. iar în faţa lui Simon. — Fireşte. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip. — Din păcate. n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Ralph reflectă şi înţelese. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. — Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. începu să zvâcnească o venă.. — În curând o să mai avem nevoie de-o creangă verde. După o vreme. — O să plouă cu găleata.

. — Piggy. Şi în plus. roşi uşor de mândrie. Ce-o să se întâmple cu noi? Adânc tulburat. Cred că-i din pricina lui. Piggy îşi scoase ochelarii... dacă doctorul zice să iei pilula asta.. Când pricepu cât de departe mersese Ralph luându-l drept confident. de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum. Continuă nesigur. Ralph. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi. Văzu că Piggy îşi ridică privirea... Ralph. ce ne facem? — Va trebui să ne descurcăm fără ei. — Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins.. cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. — Mi-e frică. şi de ea. — Nu ştiu. Dacă ţi se azvârle o frânghie când te îneci. nu vorbeam de asta. — A lui Jack? 136 . Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy.. Încercă să-şi exprime gândurile. nu? Nu-i aşa? — Fireşte. din ce cauză se duc toate de râpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gânditor lentila de la ochelari. o să mori. De fapt.. Aşa ar face şi oamenii mari. Iar lor nici nu le pasă. iei doctoria. asta-i tot. — Nu mi-e frică de fiară.? — Nu. continuă: — Piggy. nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii.. — Şi. iau doctoria. o să murim aici.. — În plus. uneori nici mie nu-mi pasă.. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. — Nu ştiu. mă refeream. unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. fără să scoată însă vreo dâră de fum. să nu-mi mai pese. Va trebui să continuăm. — Ei. fiindcă dacă n-o iei. Ralph. care începuse să-şi descarce sufletul. — Vrei să spui.

tunetul bubui din nou. era Jack. Jack aştepta să se petreacă ceva. apoi îşi reveniră. Un puşti urlă. ridică suliţa şi începu să strige. vopsit şi purtând o centură. ridicară privirile. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară. cu chipurile vopsite în alb şi roşu. Ralph îngenunche lângă rămăşiţele focului. veniţi şi mâncaţi cu noi. Deşi nu sunt sigur. lângă o stâncă turtită. lângă bazin. dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. petrecem şi ne distrăm. Vânăm. zise el. asemenea unui alergător la start. Ralph îl văzu pe Piggy fugind. a lui Jack. Am omorât un porc şi avem carne. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu. printre nori. — Da. Sus. Numele devenise de nerostit. Se opri şi se uită în jur. acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Nu simţea niciun fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate. — Şi-acum? Jack îl ignoră. — Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vânătorii mei suntem pe plajă. cred că aici trebuie căutat motivul. pândindu-l pe Ralph. Jack se răsti: — Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul. cu cochilia albă strânsă în mâini. aşa încât puştii fugiră cu ţipete de spaimă. o zbughiră afară urlând. — Da.. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Cu coada ochiului. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi. Dacă vreţi. — Astă-seară facem o petrecere. cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Două siluete se repeziră la foc. iar Ralph se pregăti să se apere. Puştiul urlă mai departe. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Ralph dădu din cap solemn. gol-puşcă. ridicară suliţele şi ziseră la 137 . Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Siluete drăceşti. veniţi să ne vedeţi.. iar Piggy rămase în picioare pe platformă. stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strâmbe. şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rând. văzu că cel mai înalt dintre ei. Le şopti apăsat celorlalţi: — Daţi-i drumul.

zise Ralph. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. fireşte! Începu să râdă.. se opri şi apoi vorbi curgător. în frunte mergea Ralph. ah. Se distrează.. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. nu-i aşa? — Am crezut c-o să am o criză de astmă.. ―. Fără foc nu putem fi salvaţi. Se distrează. — Când l-am văzut pe Jack. Focul e lucrul cel mai important de pe insulă.. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri. Dar trebuie să ţinem focul aprins. — Am crezut că e. neavând încă nicio îndoială în privinţa capacităţii lui. Se îndreptă spre platformă. observând simbolul cunoscut. — Dar. iar puştii. — Focul e lucrul cel mai important.... fiindcă. şi mi-a fost. Maurice şi Robert. — Nu aici.. Piggy o aşeză în mâinile lui Ralph. dar chiar atunci se lăsă perdeaua.unison: — Şeful a vorbit. Dar. teamă. fiindcă.. — Dă-o dracului de astmă.. cu cochilia strânsă în mână. ―.. Ralph era nedumerit.... simţind nevoia unui ritual. — Staţi jos cu toţii. vorbind în şoapte înspăimântate. Se opri iar. am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. — Dar. Nu-mi dau seama de ce. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. pe urmă gemenii. Îl priveau grav.. puştii şi ceilalţi. Dorea să spună ceva. apoi Piggy foarte grav. Ne-au atacat pentru foc. Sam şi Eric se apropiară.. fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. — Au fost Jack. începură să se întoarcă. Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy... Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. 138 . focul! Focul. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia...

. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc.... — El – ştiţi voi cine – seduce. — Ei bine. bine friptă. — El e vânător.. da. E altceva.. spuse Împăratul Muştelor.. — A. ―. ca să scoată fum. nu eşti 139 ... Iar vânătoarea şi celelalte – adică jucatul de-a sălbaticii. carne.. În cele din urmă. Bill răspunse: — Nu e bine să intrăm în junglă. Sam şi Eric luară cochilia. cum spune şi Bill. Puştii şedeau şi se gândeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime. Bill întinse mâna după cochilie. ţinute chiar acolo. la o petrecere. ―.. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. mi-ar plăcea nişte carne. După discursurile splendide şi numeroase. O clipă nu vorbi nimeni. Fără foc.. Deasupra capetelor. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: — Carne. Ralph se strâmbă. mă înţelegeţi – trebuie să fie o distracţie grozavă. Aşa trebuie să stăm pe lângă foc. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. — De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt. nu putem fi salvaţi.. frazele lui Ralph li se păreau şchioape până şi puştilor.. — Eşti un băieţel prostuţ. şi dacă ne-au invitat... fiindcă nu putem să aprindem focul sus – şi e clar că nu putem – e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. ―.... Sunt toţi vânători. Ralph ridică mâna. ―. Piggy îi şopti grăbit: — Salvarea. lovite de o pală de vânt fierbinte. — Trebuie să se distreze..

Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit. atunci. să credeţi că aţi putea vâna şi ucide fiara! zise capul. Bietul şi rătăcitul meu copil. — Hai. Pricepi? 140 . pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a râsului. Simon îi răspunse prin tăcere. spuse Împăratul Muştelor. Pricepi? Eşti un nedorit. Simon îşi muşcă limba umflată. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întâmplat. nu? Eu sunt o parte din tine. şi la Jack. mai aproape. Simon bâţâi din cap.decât un băieţel prostuţ. nu? Şi la Piggy. Ştia că-l va apuca o criză. zise Împăratul Muştelor. — Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel. dar nu spuse nimic. — Un cap de porc pe un băţ. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vârful băţului. Gura lui Simon se strâmbă şi băiatul scoase câteva cuvinte. Ei cred că eşti ţicnit. Vino mai aproape. — Foarte bine. — E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos – printre ei – aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. — Ştiai. Am să mă înfurii. Nu eşti decât un băieţel prostuţ şi fără educaţie. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: — Lucrurile au mers prea departe. — Te previn. Doar eu. fugi mai bine şi joacă-te cu ceilalţi. Nu-şi putea desprinde privirea. crezi că ştii mai bine decât mine? Urmă o pauză. — Auzi. Iar eu sunt fiara. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. — N-are cine să te ajute. Împăratul Muştelor se umfla ca un balon. iar Împăratul Muştelor atârna în aer în faţa lui. — Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. Câteva clipe. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sunt aşa cum sunt? Râsul răsuna iar. Ţinea ochii întredeschis.

Roger. căci altfel.. înăuntru era beznă. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. continuă Împăratul Muştelor. o beznă care se lăţea... Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. Maurice. Piggy şi Ralph. Pricepi? Jack. Căci altfel. Robert. bietul şi rătăcitul meu copil. ―. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. Pricepi? Avem de gând să petrecem pe insula asta! Aşa încât nu merge mai departe. O să te omorâm. Bill.Avem de gând să petrecem pe insula asta.. o să te omorâm. 141 .

apoi se lipiră la loc. Când lianele se zgâlţâiră. pe pământ. în jurul gurii şi al bărbiei. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. privind opac înainte. Zăcea pe covoraşul de liane. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. rămase neclintit. până intră în bezna pădurii. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. Simon i se adresă luminişului: — Ce-mi rămâne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. azvârlit la peste trei mii de metri înălţime. Lumina era nefirească. gata să explodeze. Dar. cu o figură inexpresivă. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. 142 . iar sângele îl podidi. cu capul culcat într-o parte. Pe la începutul serii. preferând duhoarea porcului. Porni trist printre trunchiuri. Simon se ridică. Şi totuşi. Până şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. pe măsură ce picăturile de sânge începeau să curgă. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. muştele îl ignorară. Împăratul Muştelor zăcea în vârful băţului ca o minge neagră. se trezi şi văzu vag pământul întunecat pe care-i zăcea obrazul. norii continuau să se adune. IX O perspectivă asupra morţii D easupra insulei. Apoi se întoarse. Nu le mergea bine decât muştelor. nu se mişcă. Culorile se retraseră din apă. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. Când lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. în cele din urmă. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stâncilor. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane.

Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. silueta se ridică. Apoi. silueta corpolentă se înclină. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pânză. Se furişă înainte şi în curând înţelese. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Rareori. ca un bătrân. aflată sub munte. dar fără să se oprească. când mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. iar muştele o potopiră. plesnind coroana pădurii. Mişcarea ei. în pădurea tot mai rară. o tresărire ca de mătase albastră. vântul suflă din nou. Se vedeau luminişuri largi. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stâncă. articula cuvinte mute. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. o regiune mai înaltă. Apoi apucă sforile paraşutei. Examina oasele nazale. unde pădurea înceta să fie junglă adâncă. le sperie o clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului.sângele se uscase. O pală de vânt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stâncă sub cerul liber. Aici era coloana vertebrală a insulei. Când vântul suflă pe vârful muntelui. Îşi ascunse faţa şi se târî mai departe. până când pomii începură să se ferească şi să urle. Văzu corpul inert. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. când înlătura frânghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. văzu că se mişcă ceva. Se târî. Apoi. iar vântul se porni din nou. dinţii. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărâre tristă. pline de desişuri şi pomi uriaşi. suspinând. mai violent. şi se uită de sus la el. sau cel puţin abia mai fumega. Şi muştele o descoperiră. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. proiectată pe norii cafenii. le desprinse de pe stâncă şi eliberă silueta de jignirea vântului. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. pe vârful muntelui. Se căzni să înainteze. ca a unei fiinţe vii. Ceea ce zări îl conduse în sus. În scurt timp. Focul de lângă platformă părea să se fi stins. Mai 143 . culoarea descompunerii. Sforile încâlcite arătau mecanismul farsei. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii.

dar nu-l nimeri. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. — Să ne scăldăm. Oricât de grijuliu păşea. — Opreşte! strigă el. în schimb. zise Ralph. dincolo de râuşor şi lângă o placă mare de stâncă. aşteptându-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. iar picioarele îi cedară. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. Ralph îl ţinti din nou. — Nu-mi plac norii ăştia. Piggy încetă să mai bată apa. asta-i tot ce putem face. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trâmbă de apă în Piggy.încolo. — Ai grijă de ochelarii mei. Râse de Piggy. Îngenunche în 144 . trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. îşi puse mâinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. Chiar de la acea depărtare. încercând să găsească o consolare în apele mai calde decât sângele lor. Stomacul umflat i se zvântă. observă că aproape toţi băieţii – poate chiar toţi – se aflau acolo. Piggy. — Mă doare capul. Simon uită de muşte. O porni în josul muntelui. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. La marginea lui se jucau câţiva puşti. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. As vrea să se mai răcorească. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. iar ştirea trebuia să ajungă cât mai repede la ceilalţi. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? — O să plouă iar. spuse Ralph. Linişteşte-te. Piggy îşi scoase ochelarii. — Am înţeles! Am înţeles. — Aş vrea să plouă. bătu apa din jur. îşi mutaseră tabăra cât mai departe de fiară. Ralph se uită la cer. — Aş vrea să plecăm acasă. se înălţa spre cer o dâră subţire de fum. tot pe plajă. Ralph plonja în bazin.

Palmierii lăsau liberă o fâşie lată între pădure şi ţărm. se adunaseră pe iarbă. iar Jack.. cântau. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. cu mâncarea în mână. Şi mai jos se afla o stâncă ce intra în lagună. apoi ţărmul. acoperită cu iarbă. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea nisipul alb.apă şi se uită împrejur. Râdeau. Simon şi cei doi care frigeau porcul. Ralph. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. — Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor.. — Unde-s Sam şi Eric? — Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. ca la război. la care nu ajungea fluxul – un nisip cald. stăteau întinşi. aproape că îşi terminaseră masa. — S-au dus acolo.. în dosul ei – o fâşie scurtă de nisip. târâseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. zise Ralph stingherit. Pe stâncă ardea focul. — Doar pentru nişte carne. fin. — N-au decât. pline cu apă. fructe şi coji de nuci de cocos. — Poate c-ar trebui să mergem şi noi. — Şi pentru vânătoare. se aşezase acolo ca un idol. — S-au întins poate prin adăposturi. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. Ralph îl stropi din nou cu apă. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. Înainte de petrecere. zise Ralph cu înţelegere. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. — Adică. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. doar ca să fim siguri că nu se întâmplă nimic. Nu-mi pasă. La petrecerea lui Jack. De 145 . Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph.. uscat şi bătătorit de paşi. Toţi băieţii de pe insulă. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. în afară de Piggy. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. Judecând după chipurile lor unsuroase.

cât era încă vreme. ca şi Sam. — Aţi mâncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mândru. Ralph. Rămaseră pe locurile lor şi mâncară sub un cer de aramă ameninţător. dezgropându-şi picioarele din nisip. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. iar băieţii înfulecară şi mai repede. Venise seara. Fără să înţeleagă motivul. Piggy încercă să fluiere. O vreme îi privi pe cei doi. Ralph făcu un pas nesigur. îl loviră cu halca pe Piggy. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. îl arseră. iar Jack se întoarse pe locul său. crezând că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. porni mai departe. Sam. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. râse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. dar nu 146 . — Duceţi-le nişte carne. Jack agită din nou suliţa. sfârâind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de râs care îi calmară. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. băieţii tăcură rând pe rând. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. chicotiră nervos. Primiră darul din care picura grăsime. iar Ralph urmări focul în timp ce mânca. Jack vorbi iar nerăbdător. — Aţi mâncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. Trădat de propriul stomac. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse până la marginea pajiştii. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. urlară şi dansară. În acea clipă.îndată ce-i văzură. Băieţii de lângă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy câte o halcă suculentă. prevestitor de furtună. până nu se mai auzi decât vocea celui de lângă Jack. înţelegând probabil că nu era rost de nicio pauză. băieţii care găteau lângă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. Jack se ridică şi agită suliţa. Ralph se uită în altă parte.

pe iarba moale.. — V-am dat hrană. arătându-i forţa. Vezi. Nu-i erau de niciun ajutor. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. explozia transmise o lovitură. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. Ce facem cu focul? Am cochilia. iar vânătorii mei au să vă apere de fiară. zise Ralph cu o voce tremurătoare. 147 . se auzi un tunet. — Ce-ai de gând atunci? Ralph cercetă rândurile de băieţi. — N-o ai cu tine. în faţa lui. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo.... zise Jack rânjind. salvarea. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. — Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rânduri pe iarbă. E meseria voastră. zise Ralph. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Cine vrea să facă parte din tribul meu? — Eu sunt şef. — Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. contează pe toată insula. zise Jack.. Brusc. Jack îl ignoră din nou. încurcat şi transpirat. ca o maimuţă.. ci cu ameninţarea violenţei. spuse Jack. Henry îi aduse apă. Şi trebuia să ţinem focul aprins. — V-am spus că sunteţi vânători. iar Jack bău. — Focul. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. Preţ de o clipă Jack îi ignoră.. Câţiva băieţi se întoarseră spre el. — Cine intră în tribul meu ca să se distreze? — Eu sunt şef. Acum alergi după hrană. fiindcă m-aţi ales. în picioare.. zise Ralph. — Ai alergat şi tu! strigă Jack. — Cochilia contează şi aici. aşa că se uită în altă parte.cu calmul ei splendid. Uită-te la osul din mâna ta! Ralph roşi. Ai lăsat-o în urmă. în locul bubuiturii înfundate. — Dă-mi să beau. obişnuit.

apoi băieţii intonară un imn. O s-avem necazuri. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. băieţii îl urmară. sub ameninţarea cerului. Vânătorii îşi luară suliţele. care oferea oarecare siguranţă. — Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sânge! Ritmul deveni regulat. zise Ralph deodată. — Hai să plecăm. ţipând din răsputeri. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastâmpăr şi începură să se împrăştie. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de 148 . care se ferea. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. Roger mima groaza porcului. erau gata să se alăture grupului înnebunit. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. iar un puşti începu să plângă. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. zise Ralph. Avu loc o mişcare circulară. Lumina pâlpâitoare se întări. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. Roger deveni porcul. şi-am să convoc o adunare. — Cine intră în tribul meu? — Eu! — Şi eu! — Eu! — Am să suflu în cochilie. Puştii alergau la întâmplare şi urlau. — N-o să ţinem seama de convocare. Picături mari de ploaie căzură între ei. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sunt adăposturile? Ce-aveţi de gând cu ele? Vânătorii se uitară neliniştiţi la cer. Piggy şi Ralph. şi-o să plouă ca atunci când ne-au dat drumul din avion. Piggy atinse încheietura mâinii lui Ralph. — Vine furtuna. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. spre luminişul delimitat de stânci din spatele focului. Jack sări pe nisip: — Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. bucătarii frigările. Ne-am mâncat porţia de carne. lovind cu un sunet distinct scoarţa pământului. guiţă şi îl atacă pe Jack.

Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. o muşcară şi o sfârtecară. iar zgomotul era insuportabil. părăsiră în fugă liziera pădurii. Nu se mai auzeau cuvinte. Roger încetă să joace rolul porcului. În clipa următoare. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. cu braţele împreunate pe faţă. Apa se 149 . iar unul. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. se năpustiră asupra ei. ţipară. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. ca un urlet de agonie. deveni şi el vânător. săriră pe fiară. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. bătând regulat ca un puls. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stâncii pe nisipul de lângă ţărm. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. iar mijlocul cercului se goli brusc. alunecară pe stâncă. Fiara înainta.entuziasm facil. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. — Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. rupse cercul celor mari. încercând să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. Striga din răsputeri. — Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sânge! Cicatricea alb-albăstruie despică din nou cerul în zigzag. de spaimă. violentă. — Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sânge! Cicatricea alb-albăstruie persista. — Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sânge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. imperioasă şi oarbă. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. ci numai sfâşierea dinţilor şi a ghearelor. alte cercuri continuară să se desfăşoare. Gloata o urmări imediat. Vibrau şi băteau pământul ca un singur trup. Melopeea se înălţă şi mai mult. Cerul întunecat fu sfărâmat de o cicatrice alb-albăstruie. Câţiva puşti formară un cerc al lor. — Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sânge! Înjunghiaţi-o! Beţele loviră. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. o loviră.

rostogolea de pe vârful muntelui. imperceptibil. Pe ploaie văzură cât era de mică. iar pădurea lăsă cascade de apă. o dată cu marele val al fluxului. Pe la miezul nopţii. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o 150 . Marginea lagunei părea o dâră fosforescentă ce înainta lent. iar apoi în largul mării. Apoi încetă şi vântul şi nu se mai auzi niciun zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. se ridică. cădea mereu. se învârti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. unde apa era mai puţin adâncă. în scurtă vreme se domoli până şi murmurul apei. o pietricică mai mare se încăpăţâna să rămână pe loc şi era acoperită de un strat de perle. sângele ei începuse să păteze nisipul. Un vânt puternic schimbă direcţia ploii. Ici şi colo. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. nemişcată. şi trecea mai departe. Acum atinse prima din dârele care se scurgeau din trupul sfârtecat. brazdă laguna şi o zvârli peste recif. ploaia încetă şi norii se risipiră. Pe vârful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. le reţinea într-o scurtă tensiune. lovindu-se nesigur de vârfurile arborilor înalţi. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. la câţiva paşi de mare. silueta alunecă. rupând frunze şi crăci de pe pomi. urlând. revărsându-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinându-se. Rămase doar fiara. scotea un sunet scurt. Aerul se răci. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. De-a lungul ţărmului. apoi o apucă în jos spre plajă. cu ochi de foc. apoi le înghiţea brusc. făcând-o să cadă pieziş. alunecând printre crăpăturile din stânci şi curgând din frunză în frunză pe pământul cafeniu al insulei. se umezi şi se limpezi. iar petele de sânge se lăţeau. Paraşuta duse silueta mai departe.

dincolo de curba întunecată a lumii. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. pelicula de apă de pe planeta Pământ era reţinută. 151 . Conturul obrazului i se argintă. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. Undeva. cu un zgomot de plesnitură umedă. Creaturile stranii. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. în timp ce miezul ei solid se răsucea. soarele şi luna se mişcau agale. umflându-se puţin pe o parte. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. iar apa înălţă.pată de lumină mişcătoare. cadavrul lui Simon – o formă argintie sub constelaţiile fixe – care se pierdu în largul mării. Apoi se răsuci încet în apă. i se îngrămădiră în jurul capului. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. încet. iar din gură îi ieşi o băşică de aer.

X

Scoica şi ochelarii

P
iggy urmări cu atenţie silueta care înainta. În ultimul
timp, îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea
ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi; dar până şi cu
ochiul bun, după cele întâmplate, Ralph rămânea acelaşi,
imposibil de confundat. Ralph ieşi dintre cocotieri, şchiopătând,
murdar şi cu frunze uscate atârnate în claia de păr blond. Un
ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan, iar pe
genunchiul drept se întindea o zgârietură lungă. Se opri un
moment şi se uită la silueta de pe platformă.
— Piggy? N-ai mai rămas decât tu?
— Mai sunt şi nişte puşti.
— Ei nu contează. Niciun băiat mai mare?
— Doar Sam şi Eric. Strâng vreascuri.
— Nimeni altcineva?
— Nu, din câte ştiu.
Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. Iarba aspră se tocise în
locul unde se ţinuseră întrunirile; cochilia albă şi fragilă sclipea
încă lângă buşteanul lustruit de atâta stat pe el. Ralph se aşeză
în iarbă, cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. Piggy îngenunche
la stânga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea.
În cele din urmă, Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva.
Piggy îi răspunse tot în şoaptă.
— Ce zici?
Ralph vorbi mai tare.
— Simon.
Piggy nu răspunse, dar se mulţumi să dea solemn din cap.
Continuau să stea jos, privind drept spre locul şefului şi spre
laguna strălucitoare. Lumina verde şi petele lucioase de soare
jucau peste trupurile lor murdare.
152

În sfârşit, Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. Apucă scoica
drăgăstos, cu amândouă mâinile, îngenunche şi se sprijini de un
trunchi de palmier.
— Piggy...
— Ce-i?
— Ce facem?
Piggy dădu din cap spre cochilie.
— Ai putea...
— Să convoc o adunare?
Ralph izbucni într-un râs strident când pronunţă cuvântul, iar
Piggy se încruntă.
— Eşti încă şef.
Ralph râse din nou.
— Eşti şef. Peste noi.
— Am cochilia.
— Ralph! Nu mai râde aşa. Nu-i nevoie să râzi aşa, Ralph!
Ce-au să creadă ceilalţi?
Ralph se opri în cele din urmă din râs. Tremura.
— Ce-i?
— A fost Simon.
— Ai mai spus-o.
— Piggy.
— Ce-i?
— A fost o crimă.
— Încetează! răcni Piggy. La ce bun să vorbeşti de asta?
Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph.
— Era întuneric. Avea loc... dansul ăla blestemat. Fulgera, tuna
şi ploua. Ne-a fost frică!
— Mie nu mi-a fost frică, zise Ralph încet. Nu mi-a fost... nu
mai ştiu cum mi-a fost.
— Tuturor ne-a fost frică, răspunse Piggy agitat. Se putea
întâmpla orice. N-a fost... ce-ai zis tu.
Gesticula, căutând o formulă.
— O, Piggy!
Vocea lui Ralph, joasă şi înspăimântată, îl opri pe Piggy să
gesticuleze. Se aplecă şi aşteptă. Ralph, cu cochilia la piept, se
153

clătina.
— Nu pricepi, Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut...
— Poate că mai este...
— Nu.
— Poate că doar se prefăcea...
Piggy tăcu brusc, la vederea feţei lui Ralph.
— Tu erai în afară, în afara cercului. N-ai intrat niciodată, de
fapt. N-ai văzut ce-am... ce-au făcut.
În glas îi vibra un fel de scârbă şi de nebunie delirantă.
— N-ai văzut, Piggy?
— N-am văzut prea bine. Nu mai am decât un ochi. Ar trebui
s-o ştii, Ralph.
Ralph se clătină mai departe.
— A fost un accident, zise Piggy brusc, asta a fost. Un accident.
Vocea i se ascuţi din nou.
— Venea din întuneric. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din
beznă. Era sărit. A meritat-o.
Gesticula iar.
— A fost un accident.
— N-ai văzut ce-au făcut...
— Ascultă, Ralph. Trebuie să uităm ce s-a întâmplat. La ce bun
să te gândeşti la asta?
— Mi-e teamă. De noi. Vreau să merg acasă. O, Dumnezeule,
vreau să merg acasă.
— A fost un accident, zise Piggy cu încăpăţânare, şi cu asta,
basta!
Atinse umărul gol al lui Ralph, iar Ralph se cutremură la acest
contact uman.
— Şi, ascultă, Ralph.
Piggy privi rapid împrejur, apoi se aplecă aproape de el:
— Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. Să nu le spui
lui Sam şi Eric.
— Dar am luat parte! Cu toţii!
Piggy clătină din cap.
— Noi n-am luat parte decât la urmă. N-au băgat de seamă în
întuneric. Oricum, ai spus că eram afară din cerc...
154

— Şi eu am fost afară, murmură Ralph, şi eu am fost afară.
Piggy dădu energic din cap.
— Aşa e. Am fost în afara cercului. N-am făcut nimic, n-am
văzut nimic.
Piggy se opri, apoi continuă.
— O să trăim singuri, noi patru...
— Noi patru nu suntem de ajuns ca să ţinem focul aprins.
— O să încercăm. Pricepi? L-am aprins eu.
Sam şi Eric se apropiară, trăgând după ei un buştean mare din
pădure. Îl aruncară lângă foc şi se întoarseră la bazin. Ralph sări
în picioare.
— Hei, voi doi!
Gemenii se opriră o clipă, apoi merseră mai departe.
— Se duc să se scalde, Ralph.
— Mai bine să terminăm ce avem de făcut.
Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. Roşiră şi se uitară
dincolo de el, în aer.
— Salut. Bine că te-am întâlnit, Ralph.
— Tocmai am fost în pădure...
―... ca să strângem vreascuri...
―... ne-am rătăcit azi-noapte...
Ralph îşi cercetă degetele de la picioare.
— V-aţi rătăcit după...
Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari.
— După petrecere, zise Sam eu o voce sugrumată.
Eric dădu din cap.
— Da, după petrecere.
— Am plecat devreme, spuse repede Piggy, fiindcă eram obosiţi.
— Şi noi la fel...
―... foarte devreme...
―... eram foarte obosiţi...
Sam îşi pipăi zgârietura de pe frunte, iar apoi îşi retrase repede
mâna. Eric îşi mângâie buza plesnită.
— Da. Am fost foarte obosiţi, repetă Sam, aşa c-am plecat
devreme. A fost un bun...
În aer pluteau greu lucrurile ştiute, dar nerostite. Sam se
155

răsuci şi cuvântul neruşinat îi izbucni de pe buze:
―... dans?
Amintirea dansului la care nu participase niciunul dintre ei îi
zgudui violent pe toţi cei patru băieţi.
— Am plecat devreme.

Când Roger ajunse la istmul strâmt care făcea legătura între
castel şi insulă, nu-l surprinse faptul că îl somară. Socotise, în
timpul acelei nopţi teribile, că măcar o parte din trib, aflată acolo
în siguranţă, avea să se opună ororilor de pe insulă.
Vocea răsună puternic de pe înălţime, din dosul stâncilor care
coborau neregulat.
— Stai! Cine-i acolo?
— Roger.
— Înaintează, prietene.
Roger înainta.
— Puteai să vezi că sunt eu.
— Şeful a spus să somăm pe oricine.
Ralph îşi ridică privirea.
— Nu mă puteaţi opri să înaintez, dacă voiam.
— Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi.
Roger se cocoţă pe stânca asemănătoare unei scări.
— Ia priveşte aici.
Sub stânca cea mai înaltă fusese vârât un buştean, iar sub el o
pârghie. Robert se aplecă uşor pe pârghie, iar stânca suspină
adânc. Un efort serios avea să trimită stânca în jos, bubuind,
peste locul unde istmul se strâmta. Robert se arătă plin de
admiraţie.
— E un adevărat şef, nu-i aşa?
Robert dădu din cap.
— O să ne ducă la vânătoare!
Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate, de unde se
înălţa spre cer o dâră de fum alb. Roger, aşezat pe marginea
stâncii, se uită posomorât înapoi spre insulă şi îşi clătină cu
degetul un dinte care i se mişca. Privirea îi poposi pe vârful
muntelui îndepărtat, iar Robert schimbă subiectul şi aşa
156

nerostit.
— O să-l bată pe Wilfred.
— De ce?
Robert clătină sceptic din cap.
— Nu ştiu. N-a spus. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe
Wilfred. A fost – chicoti nervos – stă legat de ore întregi,
aşteaptă...
— Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o?
— Nu l-am auzit niciodată.
Aşezat pe stâncile uriaşe, în soarele torid, Roger primi vestea ca
pe o iluminare, încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit,
asimilând posibilităţile oferite de o autoritate iresponsabilă. Apoi,
fără să mai scoată un alt cuvânt, coborî prin spatele stâncilor
spre peşteră şi spre ceilalţi din trib.
Şeful stătea acolo, gol până la brâu, cu faţa vopsită în alb şi
roşu. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. Wilfred, bătut recent
şi dezlegat, se smiorcăia gălăgios undeva în fund. Roger se
ghemui împreună cu ceilalţi.
— Mâine, continuă şeful, o să vânăm din nou.
Arătă spre un sălbatic, apoi spre altul, cu suliţa.
— Unii dintre voi au să rămână aici ca să aranjeze prin peşteră
şi să apere poarta. Am să iau doar câţiva vânători cu mine şi o să
aducem carne. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se
furişeze înăuntru...
Un sălbatic îşi ridică mâna, iar şeful îşi întoarse spre el faţa
inexpresivă şi pictată.
— De ce să încerce să se furişeze înăuntru, şefule?
Şeful se arătă vag în explicaţii, dar vorbi hotărât.
— Au să încerce să se furişeze. Ca să strice ce facem. Aşa că
paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. Căci...
Şeful se opri. Ceilalţi văzură un vârf de limbă de un trandafiriu
surprinzător ţâşnind afară, izbucnind, trecându-i peste buze şi
dispărând din nou.
―... căci fiara ar putea să încerce să intre. Ţineţi minte cum s-a
strecurat...
Semicercul se cutremură şi murmură, fiind de acord.
157

— A venit deghizată. S-ar putea să revină, chiar dacă i-am dat
de mâncare capul vânatului. Aşa că staţi la pândă; şi fiţi atenţi.
Stanley îşi ridică braţul de pe stâncă şi ridică un deget
interogativ.
— Da?
— Dar nu l-am... nu l-am...?
Îşi răsuci trupul şi coborî privirea.
— Nu!
În tăcerea care urmă, fiecare sălbatic se feri din calea
amintirilor personale.
— Nu! Cum am fi putut... să-l ucidem?
Liniştiţi, dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime,
sălbaticii murmurară din nou.
— Aşa că nu vă apropiaţi de munte, zise şeful solemn, şi daţi-i
capul vânatului, dacă vă duceţi la vânătoare.
Stanley ridică iar degetul.
— Cred că fiara s-a deghizat.
— Poate, răspunse şeful, venindu-i în minte o speculaţie
teologică. Mai bine să n-o supărăm. Nu poţi să ştii ce e în stare să
facă.
Tribul reflectă; apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vânt.
Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc.
— Mâine însă o să vânăm şi, când o să avem carne, o să facem
o petrecere...
Bill ridică mâna.
— Şefule.
— Ce-i?
— Cu ce aprindem focul?
Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. În tăcerea lui
nesigură, tribul murmură din nou. Apoi şeful îşi ridică mâna.
— O să luăm foc de la ceilalţi. Ascultaţi. Mâine o să vânăm şi-o
să avem carne. Astă-seară am să plec împreună cu doi vânători.
Cine vine?
Maurice şi Roger înălţară mâinile.
— Maurice...
— Da, şefule...
158

— Unde era focul lor?
— La vechiul loc, lângă stâncă de vatră.
Şeful dădu din cap.
— Voi, ceilalţi, vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele.
Dar noi trei, Maurice, Roger şi cu mine, avem treabă. O să
plecăm chiar înainte de asfinţit...
Maurice ridică mâna.
— Ce se întâmplă dacă ne întâlnim cu...
Şeful îi înlătură obiecţia.
— O să mergem de-a lungul plajei. Iar dacă vine, o să... o să
dansăm din nou.
— Doar noi trei?
Murmurul crescu, iar apoi se stinse.

Piggy îi înmână lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete
privirea. Lemnul era umed; era a treia oară când îl aprindeau.
Ralph se trase înapoi, vorbind singur.
— Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc.
Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau
în picioare alături. Pentru prima oară, recunoscuse dubla funcţie
a focului. Trebuiau, fireşte, să înalţe la cer o coloană de fum ca
semnal, dar era şi un cămin şi o consolare până când adormeau.
Eric suflă peste lemne până se aprinseră şi flăcăruia se înălţă.
Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil.
Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere.
— Dac-am putea să fabricăm un radio!
— Sau un aeroplan...
―... sau un vas.
Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi, despre
lume.
— S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii.
Eric îşi netezi părul peste cap.
— Ei, tot or fi mai buni decât...
Nu voia să numească pe nimeni, iar Sam îi termină fraza
arătând cu capul spre capătul plajei.
Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită, legată de paraşută.
159

Făcu semne violente în direcţia focului.. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede. — Avem mare nevoie de lemne. — Acolo sus era un foc mic. Se îndreptară spre pomii fructiferi.. soarele apunea. spuse Piggy posac. Ralph încercă să-şi amintească. — Nu te opri. Ralph. Răspunsul veni automat: — Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! — Dacă împing buşteni. Am obosit. Cum altfel vrei să fim salvaţi? — Fireşte.. la ce bun? Indignat. — Sunt prea obosit. — A zis ceva despre un om mort. aş vrea sa vă ajut. dar nu pot. mi se înrăutăţeşte astma. Se ghemui înaintea lor. Când ieşiră din pădure.. — Astma mea. — Ei bine. — Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lângă Eric. galben şi gros. zise Eric. fără fum. Ăsta însă trebuie să fie mare! Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă. — Hai să găsim ceva de mâncare. în întunericul care se lăsa. Ralph îşi drese glasul: — Acolo sus am ţinut focul aprins. vorbind puţin şi mâncând în grabă. — Eu nu mai car vreascuri. ducând cu ei suliţele. La ceva de o importanţă covârşitoare. Fumul se înălţă din nou.. Focul folosea la ceva.. iar în foc nu mai ardea decât jăraticul. — Ralph ţi-a repetat destul de des. Roşi jenat că participase la dans. Şi la ce bun? — Eric! strigă Ralph revoltat. — Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? 160 .. dacă nu facem fum.. dă-i drumul! — Fumul se subţiază tot mai mult. chiar dacă sunt ude.

. Gemenii erau întinşi unul lângă altul. acolo sus. — A. în adăpostul de alături. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună. Ralph.. mai mult pentru sine. zise Ralph. ―.. Întinse mâna şi îşi strânse degetele pumn. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. o dată cu apăsarea întunericului. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric... — Piggy. Îi conduse spre primul adăpost.. deşi grav avariat. Sam îl aprobă energic. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. — Ce-i? — Stai bine? — Aşa cred.. privind solemn de la unul la altul.. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. Ralph se ridică. îngenunche cu pumnii strânşi. oricine ne poate aduce carne. nu noaptea.. — Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta. După aceea cortina se ridică.. Apoi.... — N-avem decât un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. — Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. pe când încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. Oricine se poate juca de-a vânătoarea. — Era altceva când focul era. Se uită de la un chip la altul.. ―... ―. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru.. rămas încă în picioare. — Nu mai putem aduce alte vreascuri. un puşti vorbea în somn. da. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă. adică douăsprezece ore pe zi. simţind cum. Va trebui să facem fum. 161 . — Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. mai mult fum. nu pe întuneric.... zise Piggy. — Doi dintre noi se vor îngriji de foc. uscate şi foşnind când le atingeai.

— Vorbesc serios. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede 162 . Ralph se trezi dansând în jurul unui felinar. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. Ralph începu din nou să facă presupuneri. — Sam! Sam! — Hei! Eric! În scurt timp. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. În sfârşit. Puteau să meargă şi cu maşina. În faţa lor atârna un triunghi de beznă. — Ce vrei să spui? — Să fim salvaţi. Dartmoor era o regiune sălbatică. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire. ca în fiecare noapte.. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. Ralph chicoti. — Ralph! Ralph! — Ce-i? — Nu mai scoate zgomotele astea.. se lăsă din nou liniştea. iar băieţii înspăimântaţi. pentru ca totul să fie perfect. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. Gândurile îi alunecară spre un oraş calm. tot drumul până la Devon.. înainte de-a se crăpa de ziuă. — Iartă-mă. Ce putea fi mai sigur decât autogara centrală. Ralph se foi neliniştit în frunze. şi în ciuda beznei care se lăsa. la fel cum erau şi căluţii.. se luptau. la marginea grădinii. plin de stele strălucitoare.. cu excepţia unui foşnet întâmplător.. adăpostul se cufundă în tăcere. unde nu putea domni sălbăticia. Piggy îi şopti lui Ralph: — Trebuie să scăpăm. mai bine luau trenul. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. Un autobuz pleca din staţie. Sam şi Eric.. Apoi. un autobuz ciudat. Pentru prima dată în acea zi. nu. încleştaţi. striviră frunzele.

Simţi capul lui Piggy 163 . în timpul unei pauze. Bezna. Eric gemu ceva. Ralph. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. — Ralph. Şi nici poştaş. O întruchipare a acestor imagini dădea târcoale adăpostului.. — O să înnebunim de-a binelea. Ralph continuă să chicotească. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. Ralph se întinse la loc cu grijă. trosni limpede şi puternic o cracă. — Nu ştiu unde se află acum. — Se mişcă ceva pe afară. trăgându-şi răsuflarea. Sângele năvăli din nou în urechile lui Ralph. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. iar prin minte îi trecură imagini confuze. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. te rog. Fii.. Ralph tresări. Nu-şi mai putu stăpâni chicotelile. — Nu aud nimic. — De ce?. Ralph se încordă printre frunze.. căci autobuzul se apropiase şi mai mult. o să înnebunim cu toţii. deşi îl durea pieptul. şi ascultă. apoi rămase nemişcat.. — Şocaţi de bombardament. Piggy reflectă solemn. — O să ieşim din rândurile oamenilor normali.. Convulsiile îl epuizară. iar scoţi zgomotul ăla. Piggy îl certă cu demnitate. fiindcă. — Tot nu aud nimic. Succesul glumei lui neînsemnate îl încântă pe Ralph. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. liniştit.acasă... aşteptând convulsia următoare. Şi n-am nici plic şi nici timbre. devenind tot mai clar. şi trist. îl fură somnul. era de nepătruns.... Fiindcă? — Fii liniştit. Pulsul lui îneca orice alt sunet. iar la un moment dat rămase întins. Ascultă mai mult. Apoi se linişti. — Ai putea să-i scrii mătuşii tale. în afara triunghiului inutil de stele. — Ascultă. N-avem nici cutie poştală. — N-am spus nimic atât de caraghios.

Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară până când ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. Piggy. folosindu-se de pumnul strâns ca de un ciocan. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer. adăpostul se prăbuşi.. pocnindu-se. Ralph trase un pumn la întâmplare.. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: 164 . Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. el căzu într-o parte. — Piggy? Unde eşti. începu să lovească în gura de sub el. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele. — Nu vorbi.. Un genunchi i se vârî între picioare. Îl loviră şi îl înghiontiră. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. vino afară. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. în sfârşit. — Ralph! Ralph! — Taci şi ascultă. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. dădu peste un trup care se zvârcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. Ralph se feri într-o parte. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. — A venit! zise Piggy gâtuit de emoţie. Apoi. Pe tine te vreau. — Piggy. apoi îl apucă o criză de astmă. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. Ralph se îndepărtă de el. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. muşcându-se şi zgâriind. Afară o voce şopti oribil: — Piggy. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. Piggy. Piggy rămase liniştit o clipă. înăbuşind lupta. înnebunit de durere.sprijinit de umărul lui şi strânsoarea crispată a mâinii.. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi.

spuse Eric cu o mândrie simplă. dar limpezită de spaimele imediate.. Noaptea era răcoroasă. zise Ralph. Sunt groaznic de plin de sânge pe faţă. — Toţi puştii să se culce. Piggy îşi strânse picioarele. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. zise Eric. De ce nu ne lasă în pace? — Or să ne ţină minte. am fost pocnit. Cinstea îl sili să continue: — Cel puţin pe tine. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi.. Acum culcaţi-vă. 165 . Ralph? Dar până la urmă l-am aranjat. Eu m-am ferit într-un colţ. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curând. — Cum te simţi. Piggy? — Nu prea rău.. — L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. şi i-am ars una în biluţe. Ralph se mişcă brusc în întuneric. zise Ralph cu amărăciune.. — Voi doi vă simţiţi bine? — Aşa am impresia. — Şi eu la fel. mă pocnea unul în mutră. nu-i aşa. asta-i tot. Piggy? — Am crezut că vor cochilia. Ne-am bătut cu ceilalţi. zise Sam. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. — A fost Jack cu vânătorii lui. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. L-am bătut rău de tot. — Ce-ai făcut? — Mi-am ridicat genunchiul. — Te-au rănit. Piggy respiră mai uşor.. ―. — Şi eu. Când m-am trezit.. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. — Ce-i? — Mi se clatină un dinte.

pe lângă fâşia fosforescentă a apei. ce-am să mă fac? Departe. trei siluete fugeau spre stânca în formă de castel. Îi conducea şeful. O contemplă câteva clipe. Au venit pentru altceva. apoi se întoarse la Piggy. simula nişte împunsături cu suliţa. — Ştiu. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. Uneori cântau încet. Cochilia stătea lucitoare lângă locul şefului. în mâna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. încântat de isprava lui. Ralph. N-au venit pentru cochilie. 166 . Acum devenise într-adevăr un şef. alteori făceau roata stând în mâini. — N-au luat cochilia. care alerga în acelaşi ritm. de-a lungul arcului deschis al plajei.

trebuie să hotărâm ce-i de făcut. zise Piggy. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph. Eric îl privi prin masca de sânge uscat. zise Piggy. — Mă vezi? — Niţel. dă-mi voie să mă sprijin de tine. iar Piggy stătea inexpresiv. Acum nu mai avem foc. Ralph. Pădurea răspunse ca un ecou. Sam. M-au orbit... — O adunare doar pentru noi? — N-avem altceva de făcut. Glasul îi vibra de furie. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. — Suflă în cochilie. Se îndreptară spre platformă. Ralph continuă să sufle. protejat de propria miopie. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. Convoacă o adunare. Ralph. dar niciun tăciune nu prinse viaţă. — Ni l-au furat! — Ei au fost. — Ne-au luat focul. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. — Degeaba. — Fireşte că-i degeaba. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. înjură şi se frecă la ochi până îi dădură lacrimile. iar Ralph îngenunche şi suflă. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. ţipând de pe 167 . XI Castelul de stâncă Î n scurta perioadă de răcoare din zori. Gemenii urmăreau neliniştiţi. Suflă cât poţi de tare. Pricepeţi? Aici e mâna lui Jack Merridew. păsările se înălţară. Se trase înapoi pe vine. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi.

dar ni l-au furat. Câţiva puşti ieşiră din adăposturi. a fost. Pe urmă a fost.. Se opri nehotărât. nu? Doar un semnal de fum. — Doar un foc obişnuit. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. curaţi cum eram înainte. Acum Piggy nu mai vede.. Pe insulă s-au întâmplat lucruri îngrozitoare. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. Eu. 168 . Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. sau altminteri.. tot el a fost de vină. Vreau ochelarii înapoi. Dacă n-ar fi fost el. fără să luăm o hotărâre. dacă ne-ar fi cerut. Credeţi că putem să-l aprindem. ―. Ralph. — Ce-ai de gând.. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. Aşa că vorbeşte tu. Piggy întinse mâinile să ia cochilia... Am votat ca să fii tu şef.coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. noaptea. spălaţi şi pieptănaţi – la urma urmei nu suntem nişte sălbatici. Ce. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. Ţineţi minte când a plecat la vânătoare şi s-a stins focul... Le-am fi dat foc de la noi. Dar l-au furat.. Vocea lui Ralph se ascuţi... Ralph îi luă cochilia şi se aşeză.. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. Să presupunem că mergem. iar ei au venit pe furiş.. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef.. ca să fim salvaţi. — Dă-i drumul.. Ralph vârî cochilia în mâinile lui Piggy. cu mult timp în urmă.. În ambele direcţii. Dădu din cap.. plaja era pustie. ne-am sălbăticit şi noi? Atâta doar că acum nu avem niciun semnal. Ralph? Nu ajunge să discutăm. şi spune-ne ce. în beznă şi ne-au furat focul. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie. S-ar putea să treacă vapoare. — Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii.. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. — Încerc să mă gândesc. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. Ei ni l-au furat.

râdeţi. am să-i spun.. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvântarea şi tremură. eşti mai puternic decât mine şi nici nu suferi de astmă.. a fost omorât. — Ai să te alegi c-o bătaie. — Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. cu amândoi ochii. asta am să fac. întinsă pe iarba călcată.. ci fiindcă dreptatea rămâne dreptate. Unii de pe insula asta sunt în stare să râdă de orice. Tu poţi să vezi. Chiar şi Piggy. Am să i-o întind. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un câine. O singură picătură de apă. Vechea adunare. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. roşu la faţă. sclipea acum pe curba delicată. dar eu unul n-am de gând. — N-aveţi decât să vă luaţi suliţele. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. ―. Împinse cochilia repede în mâinile lui Ralph.. Ralph. dacă vreţi. Ei. 169 . şi îşi şterse lacrimile din ochi. — Ar trebui să ne luăm suliţele. aşa am să-i spun. — Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau. — Am să mă duc la el cu cochilia în mâini. îl asculta. prelinsă printre degetele lui Piggy. Nu-ţi cer să fii cavaler. Dă-mi ochelarii. Uite. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cât mai curând.. Vă dă mâna să râdeţi. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. am să-i spun... am să-i spun. fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. — N-ai cochilia! Piggy ridică scoica. ca o stea. zise Sam. În cele din urmă. Îi învăluia o lumină verde. nu fiindcă eşti puternic. Cine l-a mai văzut de când am venit aici? — Piggy! Stai o clipă! — Am cochilia. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are. dulce. Da. Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni.. micuţul.

Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. Sam înfulecă şi protestă: — Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină.. n-o să se sinchisească prea mult de noi. — Trebuie să ne pieptănăm.. dacă se înfurie. Ne-a crescut părul prea lung. dacă ţii.. Ralph se strâmbă la Sam. Adică... — Când o să fim gata. În timp ce mâncau. Ralph. nici ei nu sunt mai breji. o să fie vai de noi. Piggy căută în minte câteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. ca să-ţi legăm părul la spate. iar pe altele le găsi singur. — Ca fetele! — Nu. orice s-ar întâmpla. — Eu mi-am lăsat amândouă şosetele în adăpost. nu-mi pasă. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. — Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. zise Eric. ca pe nişte şepci. n-ai decât să încerci. o s-o duc eu. — Putem găsi ceva. O să mergem cu tine... Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi. lângă stânci. — Mai bine să mâncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim... — Trebuie s-o duci tu.... şi ni le putem trage pe cap. — O să fie pictat pe faţă... ―. Îi întinse cochilia lui Piggy. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. — Atunci mergem aşa cum suntem. zise Sam timid.. — Foarte bine. zise Piggy. Ceilalţi dădură din cap. Ştii cum o să fie. zise el. fireşte că nu.. care de data asta roşi de mândrie. adăugând repede: Hai să mergem. ―. — O să fim ca mai înainte. Aş fi încântat. — Nu fi caraghios. ―. zise Ralph.. dar trebuie să fiu condus. pipăind. Eric avu un gest de reţinere. odinioară. 170 . îl ajutară pe Piggy să-şi ia câteva fructe.. O să ne spălăm.

— Fără vopsea! strigă Ralph. Băieţii – un grup mic şi compact – trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. zise Ralph. Vrei să spui oare. păşind de-a lungul plajei. cam necăjiţi. N-am uitat. se grăbi să răspundă Piggy. În spatele lui veneau gemenii. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. Se aşternu tăcerea. Vorbeau rar şi târau vârfurile suliţelor de lemn. — Fum. — Ei bine. spuse Ralph apăsat. fiindcă nu suntem sălbatici. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. Ralph porni primul. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. cu amândouă mâinile. totdeauna. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. dansând şi 171 . Se întoarse furios spre gemeni. îi putea urmări vag. Toate le ţii minte. încercând să-l îmbuneze. O clipă. dacă nu avem fum. — Am spus „fum”! Trebuie să avem fum.. avem nevoie de fum. căci Piggy descoperise că.. noi n-o să ne pictăm.. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph... — Cu toate astea. şchiopătând niţel şi cu suliţa pe umăr. spuse el. Ralph. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. — Tu eşti şeful.? — Nu spun decât ceea ce spui şi tu. m-am gândit. O apucară în formaţie. — Nu. de-a lungul plajei. Încercă să-şi amintească. peste părul său lung şi peste răni. — N-am uitat. în cele din urmă. — Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mâna lui Piggy. Piggy vorbi pe un ton prietenos: — Fireşte că trebuie. — Fireşte că nu. Sam şi Eric se uitară unul la altul. Am ştiut tot timpul.. Piggy dădu din cap. Mergea deci între suliţele târâte şi strângea cochilia atent.

O dâră subţire se înălţa tremurând în aer de cealaltă parte a stâncii. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atârnat între el şi lume. — Ţine-te strâns de mine. se găsea la stânga lor. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. — De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. Mult deasupra. Eu am să merg primul. la vreo cincisprezece metri sub braţul stâng al lui Ralph. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi când Ralph plecase în explorare. verzi şi impenetrabile. iar iarba înaltă se unduia în faţă. iar piatra ricoşă în apă. iar când îl zăriră. cornişa care înconjura stânca. Beţele carbonizate se aflau încă pe stânci. Aruncă o piatră. iar sus vârfurile roşii. reciful. Sam îi atinse braţul. Furtuna nu lăsase nicio urmă. la jumătatea distanţei până la cer. udate rău de ploaie. Ralph înainta pe istm.amestecându-se printre ei. Se opriră în locul unde dansase tribul. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. Mă simt îngrozitor. dar nisipul de lângă ţărm se netezise din nou. Trecură mai departe în tăcere. apoi imitaţia 172 . Cea mai încâlcită parte a insulei. se opriră toţi deodată. Ralph se întoarse. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. — Trebuie să fie un foc mare de tot. Ralph înaintă. plutea într-un fel de baltă argintie. ridicat de miraj. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. — Nu-i nicio primejdie? întrebă temător Piggy. — Fum. apoi Piggy la un pas în urmă. Apoi marea se supse. — Voi doi urmaţi-mă. Ţineţi suliţele pregătite. negre. o masă de tulpini strâmbe. — Nu-i nicio primejdie? Nu cumva e o stâncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. Tot aici se aflau istmul.

vă previn! strigă Roger. ―. — Îngenunchează.. Sus de tot.unui strigăt de luptă. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. încât erau de nerecunoscut. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle.. Primele cuvinte le articula gâfâit. era însă cu neputinţă. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vâlvoi. Ralph făcu câţiva paşi înainte. — Dă-mi cochilia şi stai liniştit. Roger îşi luă mâinile de pe pârghie şi se aplecă să vadă ce se întâmplă. iar Sam de-abia reuşi să-şi 173 . băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. dar limpede. De fapt. cu intenţia de-a greşi ţinta. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: — Nu mă părăsi. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. Tresăriră. — Convoc o adunare. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. — Poţi să vezi cine sunt! strigă Ralph. Sălbaticii chicotiră o vreme. ignorând spaima lui Piggy. Ralph ridică o pietricică şi o azvârli între gemeni. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. îi şopti Ralph într-o parte. Apărură câţiva sălbatici. atât de vopsiţi. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stâncilor. — Băgaţi de seamă. convocăm o adunare. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. Ralph suflă mai departe. şi aşteaptă până mă întorc. — Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stâncilor faţa măslinie a lui Roger. În cele din urmă. Tăcere. se strecurară pe cornişă spre istm.. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai târziu. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. Ralph..

Te-ai furişat 174 . Cuprinse cu o grijă caraghioasă stânca în braţe. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. da? Cine mă obligă? — Eu! se răsti Ralph. pe iarbă. aşa cum o lăsaseră. în spatele lor. Stai la locul tău. — Convoc o adunare. — A. Jack. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. Dar n-ai făcut-o. Ralph se întoarse brusc. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. spuse Ralph. Aici eu comand şi e tribul meu. N-ai auzit cochilia? Ai făcut o glumă proastă. Ralph. Ralph vorbi din nou răspicat. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy. cuprins de mânie. dominând zgomotul... recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. Trebuie să-i dai înapoi. străjuit de câte un vânător ghemuit. — E la vânătoare. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. spuse Ralph pe nerăsuflate. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. — Puteai să iei foc când doreai. Lasă-mă în pace. Râsul batjocoritor se stinse. — Pleacă. Gemenii o zbughiră pe lângă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. înainta dinspre pădure.menţină echilibrul. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de râs – un râs uşor. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger.. — Ralph. — Am venit să văd ce se întâmplă cu focul. — Unde-i Jack? Câţiva băieţi se foiră şi se consultară. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. strigă Jack. nu mă părăsi! se văicări Piggy. M-ai ales şef.. nervos. ţi-am fi dat foc. Sângele îi năvălise în obraji. — Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. — I-ai furat ochelarii lui Piggy. dacă ne-ai fi cerut. care se pierdu ca un ecou printre stâncile înalte.

Piggy. — Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. nu poate să vadă. Apoi se despărţiră. pe poziţii adverse.. 175 .. Ralph încuviinţă din cap.. apoi spre grupul de sălbatici. Îşi destinse muşchii. Printr-un consimţământ tacit. Ochelarii mei. lovindu-l peste degete şi producându-i o durere ascuţită. împingându-se şi aruncându-şi priviri demenţiale. ţinându-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. Se luptau corp la corp. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă.. nu uita de ce-am venit. — Hai tu. Nu vă purtaţi cumsecade. — Hai. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos mânerul suliţei. Acesta se mişcă şi se aplecă. nemaiîndrăznind să atace cu vârfurile ucigătoare. — Hai. Ralph se uită în sus la coama munţilor. răsuflând feroce. Apoi întoarse vârful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. — Cine-i hoţ? — Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. Focul. Ne daţi mai întâi ochelarii lui Piggy. Dacă nu-i capătă. gata de luptă. — Ralph.. Gândeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. Jack cu faţa spre castel.. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. foloseau amândoi suliţele ca pe nişte săbii. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mânerul suliţei lui. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. vino. ghemuit pe jos.. Se provocau ţanţoşi. menţinându-se însă la distanţa de atac.ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! — Mai spune o dată! — Hoţule! Hoţule! — Ralph! răcni Piggy. vino. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! — Vino tu. Amândoi băieţii răsunau din greu..

Eric. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. caraghioşi pictaţi? Sam. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. — A. Acum o să mâncaţi şi n-o să mai ardă niciun foc. Râsul argintiu răsună din nou. de oameni 176 . Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric.. — Uitaţi-vă la ăsta. care se aflau între el şi trib. nu suntem de-ajuns. trebuie să aşteptăm să treacă întâmplător un vapor. apoi pe gemeni. Căraţi-vă. încercând să-şi aducă aminte cum arăta Jack. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. unde o dâră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. E un semnal? E doar un foc de gătit. Jack strigă furios: — Am zis: „Puneţi mâna pe ei!” Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemânatic în jurul lui Sam şi Eric. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. Poate că trece un vapor pe acolo. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. cât e lumină. ca să se vadă. Glasul i se sparse: — Nu pricepeţi. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. ireal al sălbaticilor se răspândi şi se pierdu ca un ecou. Se opri. Gemenii. între timp. — Puneţi mâna pe ei! Nimeni nu se mişcă. — Nu uita de foc. Arătă cu suliţa în urma lor. argintiu. Jack îl privi pe Ralph. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui.. Nimeni nu-i răspunse. Piggy. în ce priveşte focul. Acum. se ridică atent. prinzând curaj datorită încetării violenţei. da. Am tot spus-o de când ne-au dat drumul pe insulă. — Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. dar n-am reuşit. Râsul tremurător. Am încercat să ţinem focul aprins. Piggy şi cu mine. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea.. şopti Piggy. — Voi doi. Dar fără fumul ăla. uluiţi se uitară unul la altul... Iar voi vă jucaţi de-a vânătoarea. Repet. până îmbătrânim..

Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. Se aşternu tăcerea. Piggy ridică cochilia. Atacă. Auziră zgomotele din jur – încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. Gemenii zăceau legaţi grosolan. iar tribul îi înconjură. Apoi se înfruntară din nou.. Gemenii rămaseră nemişcaţi. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. gâfâind şi furioşi. ―. Jack. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. tribul şi gemenii – un morman de trupuri – urlau şi se zvârcoleau. cei care deţineau puterea. atacă şi el. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac.. ştiind că izbucnise criza. Îşi ieşi din sărite. Vocea lui Piggy pătrunse până la Ralph.. văzând ferocitatea celuilalt. având spatele asigurat de cercul ce murmura. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. serios! Le luară suliţele. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. Urlă la Jack. ca să vadă ce avea de gând. — Eşti o bestie.civilizaţi. Stătea în praful luptei. Piggy se ghemui din nou. iar apoi îşi reluară intensitatea. — Ascultaţi. Lui Jack îi veni o idee. îi doborâră pe gemenii stângaci şi neliniştiţi. — Lăsaţi-mă să vorbesc. Dincolo de ei. huiduielile descrescură. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze.. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. — Vezi? Fac ce le spun. — Legaţi-i! — Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. iar când tribul îi înţelese intenţia. iar tribul îl urmări pe Ralph. — Am cochilia! strigă el. năuciţi. — Haideţi. făcându-l să geamă. Ascultaţi! Am cochilia! 177 .

Dedesubtul lui. ţinând încă talismanul – scoica fragilă. zbură prin aer într-o parte a 178 . Cineva azvârlea cu pietre. Piggy. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vârful stâncii. de o frumuseţe strălucitoare. Mult deasupra. iar Piggy un sac de grăsime. în aer răsună un zgomot ciudat. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. se lăsă tăcere. Piggy strigă iar: — Cum vreţi. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. fără măcar să aibă timpul să geamă. cu suliţa pregătită. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. sau să vânăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou „poc”. Roger. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. în linişte. — Ce vreţi să fiţi – o bandă de negri vopsiţi. Ralph strigă. — Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti! Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. Surprinzător. un „poc!” uşor. Ralph se aruncă la pământ. Stânca îl lovi pe Piggy în plin. aplecat niţel într-o parte. apăsă cu toată greutatea pe pârghie. Roger le dădea drumul. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. fără să vorbească. sau să vânăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. Nu-i dădu mare atenţie – dar îl auzi din nou. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. să respectăm legile şi să fim salvaţi. Piggy stătea alături. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. Ralph îi înfruntă. dominând zgomotul: — Cum vreţi. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. cuprins de o moleşeală delirantă. iar tribul urlă. cu o mâna încă pe pârghie. ca acum. Tăcere şi nemişcare. Ralph era o claie de păr. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. cu suliţele ridicate. pe lângă capul lui Ralph. Ralph auzi stânca uriaşă înainte de-a o vedea.

se întoarse şi îşi ridică mâinile. 179 . pe platforma pătrată şi roşie din mare. tăcerea fu desăvârşită. — Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. iar tribul. nu atât de durere. cât de spaimă. albă şi trandafirie peste stânca. începu să înainteze. O altă suliţă. Şeful nu-i mai vorbi. Deodată. astfel încât suliţele zburară pe alături. când se retrase. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. — Tocmai am coborât. iar creierii îi ţâşniră roşii. — De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. În urma lui se ridică un zgomot puternic. — Eu sunt şeful! Zvârli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. încovoiat. dar nu-l articulă. Fugi înainte. iar apa începu să fiarbă. Ralph se clătină. Stânca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. ca al pescăruşilor. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. apoi alunecă şi căzu în apă. Roger îl privi grav. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvânt. Apoi pătrunse în pădure. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. Ţeasta i se sparse. Jack ţâşni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: — Vedeţi? Vedeţi? Uite. îi trecu pe lângă faţă. sugându-se. dând din cale frunzişul şi rămurelele. urlând acum ca şi şeful lui. trupul lui Piggy dispăruse.stâncii. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. Vârful ei îi sfâşie pielea de pe coaste. răsucindu-se în văzduh. Apoi marea răsuflă din nou. Şeful se opri lângă scroafă. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. iar alta veni de sus. de unde se afla Roger.. ca ale unui porc după tăiere.. una îndoită. cu un suspin lung şi lent.. iar arborii îl ascunseră.. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. De data aceasta. care nu zbura drept.

iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. Sam urlă. — Dă-mi drumul..ci se uită la Sam şi Eric. Roger înainta spre ei. ―. Urletele încetară. — Ce-aţi vrut.... evitând în ultima clipă să-l împingă cu umărul.. 180 . ia spune? zise el cu un glas fioros. Ce-aţi vrut când aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută.. Roger se strecură pe lângă şef. — Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. şi mie. — Va trebui să vă alăturaţi tribului.

tot fugind prin pădure. nu era Bill. întrebându-se cât de rău îl răniseră. apoi reveniseră grăbiţi la stânca scăldată în soare. speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Ascultă. cu un diametru de câţiva centimetri. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. dacă s-ar fi bălăcit în apă. Până să-şi recapete răsuflarea. şi îşi spuse că era Bill. dar niciun zgomot nu răbufni de dincolo de stânca. Se zgâriase şi se învineţise pe tot corpul. şi nici să se socotească în siguranţă lângă râuleţ sau chiar pe plaja deschisă. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. 181 . Vânătorii se strecuraseră doar până la marginea frunzişului. îşi zise Ralph. vopsit în dungi cafenii. acolo unde îl nimerise suliţa. petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii. Părul i se umpluse de praf şi se încâlcise ca nişte cârcei de liană. Rana. Chiar îl zărise pe unul dintre ei. XII Strigătul vânătorilor R alph zăcea într-un luminiş. Nu se afla de fapt prea departe de castel. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. Dar în fond. se afla în partea dreaptă a pieptului – o zgârietură umflată şi plină de sânge. negre şi roşii. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. După-amiaza se scurgea. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori.

Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. fugi împiedicat. şi ridică o cracă. Robert îşi lăsă suliţa pe stâncă şi începu să roadă hrana din mâini. atras de gândul hranei proaspete şi totuşi amărât când îşi amintea de petrecere. alta mâine. pline cu pomi fructiferi. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace. fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Nu sunt aşa de răi. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mâinii şi. Se ascunse sub creangă. neştiind cum arăta. După ce mâncă. poate că vor face chiar un proscris din el. care nu avea să-l lase niciodată în pace. Tribul se adunase. urmărind cum grăsimea sfârâie şi arde în cenuşă. simţi că-i e foame. Merse şchiopătând pe lângă pomii fructiferi. pentru prima oară în dimineaţa aceea. apoi se opri şi trase cu urechea.. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Stăteau fără îndoială încordaţi. se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. Ţinea în mâna stângă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mâna dreaptă. apăru lângă Robert şi îi dădu ceva. petrecerea începuse. O altă siluetă. de nerecunoscut. O petrecere azi. iar santinela îşi primise porţia. — Nu. apoi se întoarse şi plecă în spatele stâncii. acoperit de petele de soare. Aşadar. Acolo se aflau platforma şi bazinul. În spatele lui se înălţa o dâră groasă de fum. Văzu doi puşti şi. Se opri. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stând de pază în vârful stâncii. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al 182 . se îndreptă spre plajă. şi mâncă lacom. Ajunse în regiunile distruse. gata să se vâre sub ea. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lângă adăpostul ruinat. A fost un accident..

cu un rânjet larg până la urechi. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Când văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea. iar orbitele goale părură că-i domină privirea. oricum. Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stâncii în formă de castel. Niciun fum! Nicio salvare. cu faţa aproape de nivelul ţestei şi. după ce tribul mâncase. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. că ţeasta porcului îi rânjea din vârful unui băţ. lângă platforma pustie. pe raţiunea adusă de lumina zilei. iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom când văzu că în centru se afla ceva. Acum. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite. indiferent cine stătea acolo. îşi dădu părul într-o parte. trebuia să încerce din nou. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. cu ambele mâini.tribului. Dinţii rânjiră. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stânci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Lovi cu violenţă. Îşi linse dosul degetelor învineţite. dar reveniri continuă să-i rânjească. uitându-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. spre capătul insulei de sub stăpânirea lui Jack. îl lovi din nou şi urlă de scârbă. Şi. Niciun foc. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. cu ochii asupra craniului răsturnat şi rânjind la cer. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că. altminteri obiectul nu dădea niciun semn de viaţă. Apoi se retrase. nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. Ajunse în sfârşit la un luminiş din pădure. dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os. 183 . iar obiectul scârbos din faţa lui se clătină ca o jucărie. unde stâncă împiedica vegetaţia să mai crească. Se întoarse şi şchiopată prin pădure. Se ridică în picioare. Luminişul devenise un lac de umbre.

de cealaltă parte a peretelui de stâncă. Se furişă câţiva paşi şi văzu cum vârful stâncii îşi schimbă forma. desprinzându-şi mintea de la unduirea mării. Sălbaticii se cocoţau pe stânca în formă de castel. mirosi izul acid al sării. nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului. domnule. îl asaltau. să spună „Să ne împăcăm”. Deşi obosit. — Fiindcă am bun-simţ. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Ralph gemu uşor. cu băieţi de şcoală care spuneau: „Da. să râdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. am înţeles. dar erau fiinţe omeneşti. Îşi frecă obrazul cu braţul. Sam şi Eric făceau parte din trib. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Da. valurile oceanului respirau. Pe insulă nu erau decât doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. se sugeau. un paznic coborî. până în vârf. iar cochilia se sfărâmase. 184 . mărindu-se. căci îi era frică de trib. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stâncii. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. domnule” şi purtau şepci? La lumina zilei. Piggy murise. şi recunoscu un ritm familiar: — Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sânge! Tribul dansa. un foc strălucitor şi carne. Păzeau castelul împotriva lui. în stânga. şi le auzi vocile. dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. se aflau un cerc întunecat. Spaimele. avea de-a face cu sălbatici. Nu mai exista nicio şansă de a-i salva. Undeva. Departe. al transpiraţiei şi al jegului stătut. Ascultă cu atenţie. apoi porneau din nou fierbând peste stâncă. În cele din urmă. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. ca şi apropierea nopţii adânci. ar fi răspuns prin da.

Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stâncă.. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa.. dar Sam încercă să-şi facă datoria.. jerbele de flori luminoase din jurul stâncii. Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. — Întinde-o. — Sam şi Eric. 185 . Ralph. — Am venit să vă văd. Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. — Eu sunt. Ralph se furişă până dădu de cornişa de la intrare.. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea. Gemenii se aplecară în sfârşit şi îl priviră în faţă. pipăind locul de unde se prindea. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă.... Văzu departe. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stâncă. Pentru a se face auzit.... am crezut. Ralph se strecură. Eric tăcea. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ―. înspăimântător ca un puţ de mină. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. — Eu sunt. Ralph.. Îngrozit la gândul că vor fugi şi vor da alarma. — Sam şi Eric. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi.. strigă el încet de tot. Ralph. avea să trezească de la petrecerea lor de lângă foc creaturile acelea pictate în dungi. ―.. ca şi cum ar fi fost orb. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stâncii morţii şi înflorea într-o câmpie albă. trebuia să vorbească mai tare.. — Trebuie să pleci. sub braţele lui. dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Strânse din dinţi şi începu să se caţere.. Nu-i răspunse nimeni. n-am ştiut ce-i. iar în stânga lui zăcea oceanul neliniştit.. Ralph se săltă în mâini. iar capul şi umerii îi apărură deasupra vârfului stâncii. Pleacă imediat. dibuind drumul pe suprafaţa neregulată. — Am crezut că-i.

Ne-au lovit rău. Ralph. Eric clătină din cap cu seriozitate... vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea... Stelele se risipiră din nou pe cer. — Ascultă. Ralph.. — Cară-te. Ralph îşi ridică din nou privirea. — Cine? Jack? — O. Ralph. Cum puteţi.. ―. ―.. Când Ralph vorbi din nou. Eric prinse curaj. în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. — Şeful şi Roger. da.. e un trib.. — Trebuie să pleci. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. şi-am vrut să ne salvăm. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Roger.. Şi... ―. — Dar de ce? — Nu ştiu. Au de gând să te omoare... apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. Ralph. i-ar fi cuprins ruşinea când ar fi recunoscut situaţia.... — Am venit să vă văd. Ralph. Vocea i se îngroşase. ―.... — Nu-ţi mai bate capul cu şeful.. Se aplecară spre el şi îşi coborâră glasul. — Vorbesc serios... nu. ne-au silit.. Îl durea gâtul.... Tăcu.? Dac-ar fi lumină.. — Voi doi nu v-aţi pictat.. Sam se foi neliniştit.. Dacă ar fi fost lumină. ―.. — Ce-am făcut? Am ţinut la el. şeful Jack zice c-ai fi primejdios.. mai bine ai pleca. — Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvârlim cu suliţele ca 186 . fiindcă nu-i sigur... deşi nu acolo fusese rănit.. — Te urăsc.. ne-au silit.... n-am avut ce face.. — Au de gând să te vâneze. Noaptea era însă întunecoasă.. ―.... S-a dus... trebuie să pleci în interesul tău.

―.... Apoi se uită neliniştit peste umăr. — Până te găsim.. Stânca înaltă părea că se clatină sub el.. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stâncă. — Aşa.. 187 .. numai că... — O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei.. Am avea o şansă. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întâlnirii. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tânguit.. amândoi. Gemenii înlemniră. După o clipă de tăcere. — Vine să vadă dacă stăm de pază. E groaznic..? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. O problemă de o importanţă covârşitoare îi veni în minte.... — Stai cât mai departe... bătându-se cu mâna peste gura deschisă. Sam vorbi cu un glas sugrumat: — Nu-l cunoşti pe Roger. ce-au de gând cu mine? Gemenii tăcură. Dumnezeule! Mi-e foame.într-un porc.. ce-au de gând. — Trebuie să pleci.. — Ei bine.. Cât poţi de departe. ―. iar Şeful. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei.. N-am vrut decât să ţin focul aprins! Se opri o clipă.. Ralph. doar Roger. mult mai tare... — Când au să mă descopere. stânca morţii înflori din nou. — Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... ―. înspăimântători. ―. o.. Sub ei.. apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră.. fireşte. şopti Ralph disperat.. — Trebuie să dăm semnale..? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles. — Pentru binele tău. Pleacă repede. — O să înaintăm din acest capăt. — Ce-aveţi de gând.. gândindu-se trist la ziua de mâine. — Dar n-am făcut nimic... — Ce-au de gând.

tăcere. Se ghemui în iarba înaltă. nu? Gemenii tăcură din nou. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. le şopti el. — Uite! exclamă Sam.. Se lăsă în jos pe stâncă.. Ce aveau de gând cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decât cu una..? De pe vârful stâncii înalte veni un răspuns de neînţeles. aşa încât. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare.. Cât timp poţi rezista fără să dormi? Tânjea după un pat şi după cearşafuri – dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stâncii. — Sam. Băţul din mână deveni o cârjă pe care se sprijinea. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi. Aici trebuia să stea. N-o să le treacă prin cap să caute atât de aproape. apoi căscă. — Dar voi ce-o să faceţi când au să mă prindă? Deasupra lui. chiar dacă asta însemna. îşi aminti de carnea dată de Sam şi 188 . ascuns. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. la zece metri sub el. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor.. cu capul golit de creieri? Ralph scânci şi căscă asemenea unui puşti. Ia asta. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. Aici – şi pipăi iarba – era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. — Roger a ascuţit un băţ la amândouă capetele. acolo unde se prăbuşise Piggy. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. — Ce-o să faceţi. Se încordă. Piggy era pretutindeni.. I se păru că spusese o prostie. Sam şi Eric discutau cu cineva.. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amândouă capetele. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. Sus pe stâncă se auzeau voci.. — Am să mă ascund prin apropiere. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. Roger a ascuţit un băţ la amândouă capetele. n-o să mi se întâmple nimic rău. în desişul ăla. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. nu prea departe de trib. dar nu reuşi.

urlând. urmat de un altul. un timp domni liniştea. ca ţipătul unei păsări în zbor. să se furişeze printre tulpinile încâlcite. iar el avea să fie liber. ţipete de spaimă. căci cel puţin unul dintre gemeni se tânguia. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintând spre el. şi nici nu-şi dădu seama cât de repede veni somnul. când deodată auzi iar zgomotul. în spatele tufişului. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. de-a lungul insulei. încurcat printre plante. înşfăcă băţul ascuţit şi se târî înapoi prin ferigi. dar. Sălbaticul. Cercetă desişul. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. Fireşte. răsunând de pe malul mării – iar apoi un alt sălbatic îi răspunse. În câteva secunde se strecură în desiş. nimeni nu-l putea ataca aici – şi pe 189 . Strigătul alunecă pe lângă el peste istm. Ralph se ghemui mai mult în desiş. auzi alte zgomote – ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. Apoi glasurile se îndepărtară coborând pe stâncă şi Ralph încetă să se gândească la ele. iar dimineaţa începuse. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi mişcându-se în iarba înaltă. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. La primele raze. pentru a-i păcăli pe sălbatici. apoi se stinse. urlă de două ori. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decât ar fi vrut. Nu-şi pierdu vremea să reflecteze. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. să se afunde atât de adânc. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. În vreme ce mânca. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele. Ce se întâmpla? Altcineva avea neplăceri. iar acela avea să fie împuns. vechi de secole. Deschise un ochi. Îşi croi drum printre ferigi. deschizând un tunel. avea să se strecoare în desiş. strigătul se repetă în amândouă direcţiile. de la mare până la lagună. zări o moviliţă la câţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mâinile. voci mânioase. indiferent cine era.începu s-o sfâşie cu lăcomie. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. încât numai unul care izbutea să se vâre ca el ar fi putut să pătrundă. Avea să stea acolo. Era un urlet întrerupt. cordonul de băieţi avea să înainteze.

— Dacă ne păcăleşti. Nu răbufni niciun zgomot. ar fi rămas fără apărare. Aşadar. Ralph se strânse instinctiv.deasupra. da. se auzi o gâfâitură şi un ţipăt de durere. aşteptând ca zgomotele vânătorii să se piardă.. Stânca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. Răsună iar acel ţipăt strident. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. ştiau. — Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. Unul dintre gemeni se afla acolo. În timp ce privea. Pipăi cu degetul mare vârful suliţei şi rânji mulţumit. izbucnit în şirul de băieţi. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămână să pătrundă prin desişuri. Poate că făcuse un gest cu mâna.. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. în afara desişului. sentimentul de mare fericire se destramă. — Voia să se ascundă acolo? — Da. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vânători. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. Deci. unii tot îl mai pândeau. dar alţii. avusese noroc. avea să guiţe ca un porc. Se ridică şi se uită în sus spre stânca în formă de castel.. îndepărtat şi neameninţător. împreună cu Jack şi Roger.. dar înăbuşită. ah! Printre pomi se răspândi un râs cristalin. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. auzi o voce – vocea lui Jack. — Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu.. Se ghemui fericit. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. Auzi paşi. cu timpul. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. şi croise un drum lat de aproape un metru. În cele din urmă. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. apoi cineva chicoti.. auzi vocea lui Jack în vârf: 190 . apoi ţipă iar.. chiar în mijloc. În secunda următoare. zise Roger. ca de pasăre. în umbra verde. Trebuia să fie vârful castelului..

să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. pământul se cutremură. iar o mână uriaşă mătură vârfurile desişului. cât un tanc. Enervat. 191 . şi se miră descoperind cât de repede respira. iar zgomotul se pierdu spre mare. iar rădăcinile gemură smulse din pământ. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. întreg desişul se aplecă. tulpinile albe şi zdrobite. — Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. Ralph îngenunche pe pământul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. Se uită la vârfurile rupte ale unor crengi. Lăsă iar suliţa. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. Ceva bubui pe stânca roşie. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă – bolovanul avea să pornească încet. cât o maşină. ca o roată de moară. în mijlocul pieptului. apoi pământul sări şi începu să se zguduie. îşi dădu părul peste cap. tribul urlă de bucurie. Bolovanul sări mai departe. Din nou tăcere. Domnea încă liniştea. — Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stâncii dispăru ca o cortină. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. Ralph îşi vârî degetele în gură şi le muşcă. Un obiect roşu se întoarse încet. izbit de crăci. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. într-o clipă. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. la doar un metru. în dreapta. Ralph fu azvârlit în aer. În curând. crăcile despicate şi desişul încâlcit îşi reveniră. bubuind şi distrugând totul în cale spre plajă. — Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. Dincolo de desiş. era cât o căsuţă. ceva şuieră prin aer. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. În stânga. apoi o ridică la loc. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. trântit jos. simţea bătăile violente ale inimii. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm.

Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. — Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. apoi o retrase. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. răcni. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. Cineva râse nervos şi un glas strigă: — Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. Ralph îşi înăbuşi tusea. Se certau groaznic. Vârful ascuţit al unei suliţe apăru. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. Sălbaticul rănit gemu din nou. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. deodată. iar sălbaticul rănit continua să geamă. crăcile se mişcară violent în dreapta. Apoi se făcu iar linişte. Fumul se strecura printre ramuri. Din nou. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mâinile în jurul suliţei roase. — Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mâini. Se ghemui pe călcâie şi rânji spre peretele de crăci. în fuioare albe şi galbene. îşi ridică suliţa. Din nou tăcere. apoi nişte pârâituri mai tari. în două locuri. apoi se auzi un râs înăbuşit. înarmat cu o suliţă. Şopteau acolo sus. În curând. nu o tăcere deplină. grupul invizibil râse batjocoritor. se auzi o singură voce. de lichid care se scurge. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la 192 . iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. îl împunse cu suliţa. încercând să vadă prin fumul care se înteţea. mârâi şi aşteptă. Un sălbatic spuse: „Nu!” cu o voce revoltată. Un băţ se rupse. Auzi un zgomot ciudat. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. iar sălbaticul se frânse din şale. — Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. Cineva bombănea la doar câţiva paşi de stânca în formă de castel. Şi totuşi. Cuprins de panică. iar părul îi căzu pe ochi. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fâşii de celofan. încercând să meargă pe cât posibil pe sub fum.

Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. Ralph ţâşni. iar o voce izolată răcni de trei ori. strident şi inevitabil. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. Avea mai multe posibilităţi. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi 193 . cât să se gândească! Apoi din nou. rămase o clipă pe loc. Dacă îl descopereau. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. apoi coti. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă să-şi recapete răsuflarea.fugă printre tufişuri. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. Putea să se caţere într-un pom – dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. Dacă n-avea încotro. să treacă prin el şi să fugă înapoi. mânat de frică. avea să atace cordonul cât încă era subţire. până când pieptul începu să-i ardă. Să se urce în pom. Ce-i rămânea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. Un strigăt. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. Se gândi la mistreţul care trecuse cu atâta uşurinţă printre ei. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. Dădu de o potecă de porci. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. vânătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gâfâind. Auzindu-l. ca să se ascundă printre liane. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. iar mai devreme sau mai târziu va trebui să doarmă şi să mănânce. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. cu picioarele tremurând. Se aruncă la pământ lângă nişte ferigi. când vânătorii aveau să se apropie prea mult. nu le rămânea decât să-l aştepte să coboare. Dac-ar fi avut măcar timp să gândească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. merse pe ea o sută de metri. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Fiecare dintre sălbaticii răspândiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. În urma lui. şi inima îi sări în piept.

în cazul când îl descopereau. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. Mai bine să se ascundă decât să se caţăre într-un pom. — Gândeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. fiindcă îi rămânea posibilitatea să străpungă cordonul. Să se caţere în pom. ducând moartea în mâini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe ochiul cu care vedea mai bine. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atât de bine. încât cordonul care înainta să treacă pe lângă el fără să-l descopere. se ridică şi porni în pripă. înţelegând de unde provenea mârâitul pădurii. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgâriau ca pe o tablă de gresie. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. Ştia că-l mai auzise. Atunci. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. şi să se furişeze înăuntru. La un strigăt mai apropiat. Să străpungă cordonul. să se ascundă. exact în acelaşi loc şi văzu rânjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fâşia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. se uită în jur. În timp ce fugea.întâlnit pe şef sau pe Roger. 194 . Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. dar nu avea timp să-şi amintească unde. Ralph alergă pe sub pomi. estompând sentimentul primejdiei. făcând din el un neisprăvit. un mârâit adânc. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. Deodată se trezi în luminiş. un zgomot întunecat. Îşi înălţă brusc capul de la pământ şi trase cu urechea. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. alergând printre mărăcini. Vorbi tare: — Gândeşte-te. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strâmbă în gol.

Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. încât crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte.Ţipetele se auzeau departe şi slab. se culcă şi trase cu urechea. deşi hotărârea era disperată. crăcile mari pocneau în rafale. putea pătrunde până la vreo cinci metri de margine. chiar şi atunci. Îşi lăsă obrazul pe pământul de culoarea ciocolatei. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii 195 . Sub tufiş solul vibra foarte uşor. Fenomenul se intensifică. nu puteau fi decât Sam şi Eric. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pământul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. în cazul că sălbaticilor nu le venea gândul să se culce la pământ şi să-l caute. Fenomenul semăna atât de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. Găsi în sfârşit un loc care i se păru potrivit. tufişurile şi încâlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. Cineva strigă. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. fiecare pată de soare clipi spre el. Aici. Ralph îşi înălţă faţa de la pământ şi privi în lumina opacă. mai putea să se repeadă la sălbatic. să rupă cordonul şi să facă stânga împrejur. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. Să se ascundă. sau să se caţere într-un pom – ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămânea decât o singură alegere. prea joase pentru a mai fi auzite. în timp ce pândea. trunchiurile plesneau în foc. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. Se gândi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvâcnească. Târî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. Focul se apropiase. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. Dacă se strecura printre ele. apoi descrescu. să forţeze cordonul. Ajunse în mijlocul draperiei. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit.

şi apoi iar uşor. Nu merita să rişte câtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amândouă capetele. Nu-l vedea decât de la talie în jos.fructiferi – ce-aveau să mănânce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strâmt. Văzu un genunchi care dărâmă o movilită. Zări capătul suliţei. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. iar o creatură mică ţopăi. Fii gata pentru orice eventualitate. dar nu şi în mijloc – acolo era Ralph. când greu. Păsările ţipau. încercând să pătrundă prin beznă. În mijloc – o pată de beznă. Acum îl vedea de la genunchi în jos. O suliţă. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amândouă capetele. sălbaticul se schimonosi. şoarecii chiţăiau. Acum apăru şi celălalt genunchi. La cinci metri mai încolo. în pădurea din spatele lui pâlpâiră lumini. Nu ţipa. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. Urletul întrerupt se răspândi de la un ţărm la celălalt. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintând spre perdeaua unde se ascundea el – un sălbatic înarmat cu o suliţă. Poate că-mi aude inima zvâcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. Ţinea în mână băţul – băţul ascuţit la amândouă capetele – băţul care vibra atât de violent. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. Sălbaticul înainta. când uşor. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. se vârî sub covorul de frunze şi scânci. din frunzişurile verzi. O faţă. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. când scurt. care se făcea când lung. ţâşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Din spatele sălbaticului. 196 . Ralph îşi încleştă degetele în ţărână. sălbaticul se opri lângă desiş şi scoase un strigăt. Două mâini. Fii gata.

strivind tufişurile. urlă şi răcni. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. Deodată. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. Un băţ ascuţit. Secundele se prelungeau. Simţea oboseala. Ralph o rupse la fugă. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. Ralph scoase un ţipăt de groază. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. o frică disperată care prinsese aripi. se lărgiră repede şi dispărură. Se împiedică de o rădăcină. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. aproape închizându-l. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. cu spume la gură. plin de sânge. iar focul înainta iute ca fluxul. Ai să te întorci. ţipetele deveniră continue. iar la stânga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspândiră – o serie de urlete scurte şi stridente. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. alţii însă se îndreptau spre el ţipând. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. Se ridică împleticindu-se. alergând cu o iuţeală disperată. îşi ia măsuri. iar sălbaticul se rostogoli. o zbughi din tufişuri. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. Uită de răni. aşteptând încordat alte spaime. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. Nu ţipa. arşiţa pulsa la stânga. îi auzea cum înaintează. în tăcere. iar urletele întrerupte şi disperate se strângeau ameninţător într-un semicerc neregulat. îşi îndreptă picioarele. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. Alergau cu toţii. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. Zvârli suliţa. urlând nebuneşte. de mânie şi de disperare. O apucă la dreapta. apoi fugi iar. Apoi căzu. mugetul pădurii deveni un tunet. Se feri când o suliţă îi zbură pe alături. gata să-i implore să aibă milă de el. o ancoră şi un 197 . se trezi în luminiş. anunţând că fusese descoperit. Era o şapcă albă. luminile pâlpâitoare dinaintea lui se contopiră. Te-a văzut.

Focul ajunse la cocotierii de lângă plajă şi îi înghiţi zgomotos. sper? E vreun mort? — Doar doi. în spatele lui. Un semicerc de băieţaşi. zise ofiţerul. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. întreaga insulă se zguduia din cauza focului.frunziş auriu. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvânt. apoi îşi luă mâna de pe tocul revolverului. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. — Nu există niciun adult. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. Băiatul avea nevoie să facă baie. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari.. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. Fluieră încet.. 198 . un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei când cineva spune adevărul. uimit dar prudent. în spate. Zări o uniformă de pânză albă. Ofiţerul îi zâmbi prietenos lui Ralph. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. Şi au dispărut. niciun adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. — Doi? Omorâţi? Ralph dădu încă o dată din cap. Ofiţerul dădu din cap. — Hei. Pe plajă. cu beţe ascuţite în mână. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. — V-am văzut fumul. epoleţi. Se răsuci puţin pe nisip. — Vă distraţi şi vânaţi. Uşor jenat. Cerul se înnegrise. În spatele lui. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. — N-a murit nimeni. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. dându-şi seama cât era de murdar. să se tundă. Ralph îi răspunse timid: — Da. Un ofiţer de marină.

. nu? – sunt în stare să facă o figură mai onorabilă decât asta. Pentru prima oară de când se afla pe insulă. Simon murise.... — Eu sunt. Dar nu mai scoase un cuvânt. Ca în Insula Coralilor. care părea că-i îndoaie tot trupul. cu burţile umflate. adică. — V-am văzut fumul. Iar în mijlocul lor. spuse ofiţerul. a 199 . — Cine-i şeful? — Eu! răspunse Ralph tare... eu sunt. Grozav spectacol. zise Ralph. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul. murdar la nas. mai înainte ca lucrurile. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. Pe atunci eram strâns legaţi.. nespălat pe trup... se lăsă pradă lor. — Aşa a fost la început. Ofiţerul dădu din cap încurajator. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. domnule comandor. apoi se răzgândi şi rămase nemişcat. nişte ţânci cafenii.. Un băieţel având pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. — Mi-aş fi închipuit. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja.. Insula se calcinase. cu părul încâlcit. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi – sunteţi toţi englezi.. ca nişte mici sălbatici. iar la brâu rămăşiţele unor ochelari. Unul se apropie de ofiţer. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plângă în hohote. păşi înainte. tremura sub o durere copleşitoare. Îl podidiră lacrimile şi îl zgâlţâiră hohote de plâns. molipsiţi de lacrimile lui. Şi nu ştii câţi sunteţi? — Nu. Câţi sunteţi? Ralph clătină din cap. — O să vă luăm cu noi. Ralph îl privi tăcut. — Ştiu. plângea sfârşitul nevinovăţiei.. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. continuă el şi se opri. Ralph. Vocea i se ridică pe sub fumul negru. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi. ridică fruntea şi-l privi. Alţi băieţi se apropiau. iar Jack.

Ofiţerul. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare.înţeleptului său prieten Piggy. se emoţionă şi el şi se simţi prost. 200 . înconjurat de zgomote. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă.

... 29 III Colibele de pe plajă .. 73 VI Fiara din văzduh....................................................................................................... 181 201 ..................... 142 X Scoica şi ochelarii ..... 45 IV Feţe vopsite şi păr lung ....... 3 II Focul de pe munte .......................... CUPRINS I Vuietul scoicii ................ 121 IX O perspectivă asupra morţii ....................................... 106 VIII Un dar dat beznei ............................................................................................................................. 55 V Fiara din apă ....................................................................... 167 XII Strigătul vânătorilor ..................... 92 VII Umbre şi arbori înalţi.. 152 XI Castelul de stâncă ......................

202 .